Ciocolată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fântână de ciocolată într-un magazin din Bruxelles

Tipuri de ciocolată

Ciocolata este un produs alimentar obținut dintr-un amestec de cacao, lapte de

cocos, zahăr, uneori lapte și unele arome specifice. Ciocolata este servită, de obicei,
sub formă de tabletă, baton, praline, înghețată sau alte produse de cofetărie.

Cuprins

 1Tipuri
o 1.1Ciocolata neagră
o 1.2Ciocolata cu lapte
o 1.3Ciocolata albă
 2Istoria ciocolatei
 3Sănătate
o 3.1Sistemul circulator
o 3.2Proprietăți afrodiziace
o 3.3Alte beneficii
o 3.4Riscul de obezitate
o 3.5Acnee
 o 3.6Intoxicarea cu plumb
o 3.7Otrăvirea cu teobromină
o 3.8Ciocolata ca stimulent
 4Producție și consum
 5Note
 6Legături externe

Tipuri[modificare | modificare sursă]
Ciocolata neagră[modificare | modificare sursă]
Ciocolata neagră, numită și ciocolată amăruie, este un amestec de cacao și unt de
cacao cu zahăr. Ea conține minimum 35% cacao, proporția depinzând de fabricant.
Necesarul de zahăr depinde de amăreala varietății de cacao utilizată.
Ciocolata cu lapte[modificare | modificare sursă]
Ciocolata cu lapte conține, conform reglementărilor UE[1] impuse, un minim de 25%
substanță uscată de cacao și 12 % substanță solidă de lapte (în general lapte
praf sau lapte condensat). Prima ciocolată cu lapte a fost lansată de elvețianul Daniel
Peter în 1875.
Ciocolata albă[modificare | modificare sursă]
Ciocolata albă este ciocolata produsă din unt de cacao, zahăr, lapte, vanilie și alte
arome.
Nu conține cacao pudră sau alte preparate din cacao de aceea are o culoare apropiată
de alb.

Istoria ciocolatei[modificare | modificare sursă]

Acest articol sau această
secțiune
are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de
referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care
le conține.

Istoria ciocolatei începe cu două mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era
practicată în America de Sud.
Cristofor Columb (1502) a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de
cacao din Lumea Nouă. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare
atenție, deoarece nimeni nu știa la ce folosesc.
În 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul
aztecilor, obișnuia să bea o băutură preparată din semințe de cacao, numită "chocolatl".
Montezuma obișnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando
Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său.
Spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și
scorțișoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.
Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu
precădere de aristocrație. Ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei băuturi timp de un
secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei
băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franța și apoi din Marea Britanie.
Locul privilegiat al ciocolatei în civilizațiile moderne se datorează aromei sale inimitabile,
dar și unei aure magice transmise de-a lungul timpului. Într-adevar, cacohuaquatl în
limba incașă înseamnă "cadoul grădinarului paradisului către primii oameni", adică a
zeului Quetzalcoatl.
Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se
folosea pentru prepararea băuturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata cu efecte stimulatorii
pentru înlăturarea oboselii și cu gust foarte plăcut. Arborele de cacao poate atinge 8
metri în 12 ani, înflorește în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete,
dar din care doar 0,2 % dau fructe.
În secolul XIX s-au produs două transformări importante în istoria ciocolatei. În 1847, o
companie engleză a creat un proces tehnologic de solidifiere a ciocolatei, iar doi ani mai
târziu, elvetianul Daniel Peter s-a gândit să adauge un ingredient nou: laptele.
La scurt timp, o nouă invenție a marcat istoria ciocolatei: temperatura de topire mai
scăzută decât cea a corpului uman. Așadar, ciocolata se topește în gură și la figurat,
dar și la propriu. Ciocolata neagră se topește la 34 - 35 grade Celsius, în timp ce pentru
ciocolata cu lapte este nevoie de o temperatură mai scăzută cu câteva grade. În
prezent, ciocolata cu lapte este cel mai căutat sortiment, ciocolata neagră fiind
apreciată doar de 5-10 % dintre consumatorii acestui produs.

Sănătate[modificare | modificare sursă]
Deși ciocolata este mâncată de plăcere, consumul de ciocolată cacao/ciocolată amăruie
a fost dovedit a afecta benefic sistemul circulator [2]. Alte studii au fost efectuate pentru a
dovedi efecte anticancerigene, de stimulator cerebral, inhibitor al tusei și inhibitor
al diareei[3]. În ciuda beneficiilor posibile, consumul excesiv de ciocolată poate
favoriza obezitatea și apariția diabetului zaharat. Un studiu prezentat de către BBC a
arătat că în timpul topirii ciocolatei în gură, creierul uman cunoaște o creștere a
activității electrice, iar ritmul cardiac crește mai mult decât în timpul unui sărut pasional
și senzația durează de patru ori mai mult. [4].
Sistemul circulator[modificare | modificare sursă]
Studii recente au arătat anumite beneficii posibile datorate consumului de ciocolată
amăruie și cacao. Cacaua posedă un puternic efect antioxidant natural, protejând
împotriva oxidării lipo-proteice, ceva mai mult decât alte alimente sau băuturi bogate
în antioxidanți polifenolici. Procesarea cacauei cu
substanțe alcaline distrug flavonoidele.[5] Unele studii clinice au demonstrat de
asemenea un efect de reducere a tensiunii arteriale și de îmbunătățire a dilatației
vaselor de sânge datorate circulației sporite ca urmare a consumului zilnic de ciocolată.
[6]
 In plus, ciocolata s-a dovedit a avea un efect neuroprotectiv în accidentele vasculare
cerebrale de tip ischemic[7] Chiar a existat o dietă numită "Dieta Ciocolata", care punea
un accent deosebit pe consumul de capsule de ciocolată și cacao. Oricum consumul de
ciocolată cu lapte, ciocolată albă, laptelui gras cu ciocolată infirmă beneficiile ciocolatei
asupra corpului din aceste produse.[8].
O treime din grăsimea ce se găsește în preparatele de ciocolată sunt grăsimi
saturate în special acidul stearic și o grăsime nesaturată numită acid oleic. Acționând
diferit față de alte grăsimi nesaturate, acidul stearic nu crește nivelul colesterolului din
sânge.[9] Consumul de ciocolată în cantități relativ mari nu crește nivelul colesterolului, ci
chiar este indicată o acțiune de scădere a acestuia din urmă. [10]
Proprietăți afrodiziace[modificare | modificare sursă]
Cultura populară romantică a atribuit ciocolatei proprietăți afrodiziace puternice,
adeseori fiind asociate plăceri senzuale provocate de consumul acesteia. De asemena
componența de natură grasă și zaharoasă a ciocolatei stimulează hipotalamusul,
inducând o senzație plăcută, cu efect asupra nivelului serotoninei.[11] Deși serotonina
are un efect stimulator, în cantități mari aceasta este transformată în melatonină care
duce la o reducere a apetitului sexual.[11][12].
Alte beneficii[modificare | modificare sursă]
Anumite studii statistice au relevat creșterea incidenței unor anumite forme de cancer la
persoanele care consumă, în mod curent și în cantități apreciabile, dulciuri, cum ar fi
ciocolata. Dar există foarte puține dovezi care să indice proprietăți favorizatoare sau de
tratament ale cancerului prin intermediul ciocolatei bogate în flavonoide. Rezultate
obținute în laboratoare dovedesc proprietăți anticancerigene ale flavonoidelor conținute
în boabele de cacao și cacao-a. Mars Incorporated, o companie americană de dulciuri,
cheltuiește anual sume considerabile pentru cercetare asupra flavonoizilor. [13] Compania
se afla în tratative cu o companie farmaceutică pentru a scoate pe piață un medicament
bazat pe flavonoizi sintetizați din boabele de cacao. Conform cercetărilor sponsorizate
de Mars Inc. la Universitatea Harvard, Universitatea California și mai multe laboratoare
de cercetare la universități din Europa, medicamentele pe bază de cacao ar putea ajuta
în tratamentul diabetului, demenței și a altor boli.[14] Unele studii indică chiar efecte de
temperare și reducere a tusei persistente. Ingredientul activ în combaterea
tusei, teobromina fiind de trei ori mai eficientă în tratament decât codeina, principalul
medicament utilizat contra tusei.[15] De asemenea, ciocolata are o acțiune locală de
calmare și rehidratare a mucoasei gâtului. Flavonoidele de asemenea au o acțiune
inhibatoare antidiareică, ceea ce sugerează beneficii antidiareice ca urmare a
consumului de ciocolată.[16]
Riscul de obezitate[modificare | modificare sursă]
Îngrijorarea majoră a unor nutriționiști este faptul că, deși consumul de ciocolată poate
afecta în mod pozitiv prevalența unor biomarkeri care pot reduce incidența bolilor
cardiovasculare, această cantitate va fi destul de mare pentru un efect serios ceea ce ar
echivala cu un număr mare de calorii introduse în circuitul alimentar, calorii care, nefiind
utilizate în procese intensive energetice celulare, provoacă obezitatea. Astfel, ciocolata
poate avea un dublu efect, favorizând obezitatea în același timp cu beneficiile
flavonoizilor.[17]
Acnee[modificare | modificare sursă]
Contrar credinței populare de favorizator al acneei, studii clinice nu au putut confirma o
acțiune sigură, deși zahărul din ciocolată poate contribui la creșterea valorii glicemiei
sanguine. Laptele este dovedit a favoriza apariția acneei și în general consumul excesiv
de ciocolată cu lapte poate într-o oarecare măsură favoriza apariția acneei. [18]
Intoxicarea cu plumb[modificare | modificare sursă]
Ciocolata are una dintre cele mai ridicate concentrații de plumb dintre produsele
dietetice tipice omului occidental, cu potențial de a cauza o slabă otrăvire cu plumb.
Deși studii recente au arătat că boabele absorb puțin plumb, acesta tinde să se lege de
cojile boabelor și astfel să devină contaminate. Un articol de recenzie, publicat în anul
2006, afirmă că, în ciuda nivelului ridicat al consumului de ciocolată, există un număr
mic de date cu privire la concentrațiile de plumb din aceste produse.
Într-un studiu al USDA(Departamentul de Agricultură al S.U.A) din anul 2004, nivelul
mediu de plumb din eșantioanele testate varia de la 0,0010 până la 0,09565 µg plumb
per gram de ciocolată; dar un alt studiu realizat de un grup de cercetare elvețian în anul
2002 a descoperit că unele ciocolate conțineau până la 0,769 µg per gram, aproape de
limita standard internațională acceptată de plumb din cacao pudră sau boabele de
cacao, care este de 1 µg plumb per gram. [19]
În anul 2006, U.S. Food and Drug Administration a coborât cu o cincime cantitatea de
plumb permisă în dulciuri, dar conformarea la această limită este opțională. [20] În timp
ce studiile arată că plumbul aflat în compoziția ciocolatei ar putea fi absorbit doar parțial
de organismul uman, încă nu este cunoscut debutul efectelor plumbului asupra bunei
funcționări a creierului copiilor și chiar în mici cantități plumbul poate determina
deficiențe ale dezvoltării neurologice, inclusiv scăderea factorului IQ. [21]
Otrăvirea cu teobromină[modificare | modificare sursă]
În cantități suficiente, teobromina găsită în ciocolată este toxică pentru organismele
animale, precum caii, câinii, papagalii, rozătoare mici, și pisici deoarece acestea nu
sunt capabile să metabolizeze substanța chimică în sine. Dacă sunt hrăniți cu ciocolată,
teobromina va rămâne în sistemul lor circulator o perioadă de timp de până la 20 ore,
iar animalele vor experimenta crize epileptice, infarct miocardic, hemoragii interne, sau
chiar moartea. Tratamentul în astfel de cazuri implică inducerea stării de vomă în cel
mult două ore de la ingerare, sau contactarea de urgență a unui medic veterinar pentru
stabilirea tratamentului medicamentos.
Un câine de talie medie care cântărește aproximativ 20 de kilograme va avea de-a face
cu disconfort intestinal sever după ingerarea a nu mai mult decât 240 g de ciocolată
amăruie, dar nu va avea de-a face cu bradicardia sau tahicardia decât dacă mănâncă
cel puțin jumătate de kilogram de ciocolată cu lapte. Ciocolata amăruie are de 2 până la
5 ori mai multă teobromină, ceea ce o face mai periculoasă pentru câini. Conform
«Merck Veterinary Manual», aproximativ 1,3 grame de ciocolată de casă per kilogram
corp al unui câine, sunt suficiente pentru a provoca simptomele de toxicitate.
De exemplu: un baton obișnuit de 25 de grame de ciocolată de menaj este de ajuns
pentru a provoca aceste simptome unui câine de 20 de kilograme. Bineînțeles, ciocolata
de menaj este rareori folosită în consumul direct datorită gustului ei neplăcut, dar alte
toxicități canine provocate de ciocolata amăruie pot fi extrapolate în baza acesteia. Iar
deoarece câinilor le place gustul dulciurilor de ciocolată la fel de mult ca și oamenilor și
sunt capabili să găsească și să mănânce cantități mult mai mari decât servește în mod
obișnuit un om, aceștia ar trebui ținuți departe de mult râvnita ciocolată. Există rapoarte
conform cărora salteluțele făcute din pastile de cacao sunt periculoase pentru animalele
de casă (și nu numai).[22][23][24] Gustările făcute din carob pot fi folosite în loc, acestea
nepunând în pericol sănătatea micilor prieteni. [25]