Clasa a XII-a B

Indolean Alexandra

ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA

ISTORICILOR

Prin romanitatea româ nilor se înțelege în primul râ nd idea descența romană a

româ nilor.Din ansamblul acestei categorii istorice,mai fac parte o serie de idei
înrudite și adiacente cum ar fi stă ruința elementului roman în Dacia
postaureliană ,unitatea de neam a româ nilor,conștiința româ nilor despre
originea lor romană și latinitatea limbii româ nă a unor obiceiuri și datini
populare.
În contextual migrației slavilor în sudul Dună rii,romanitatea oriental se
va identifica cu poporul româ n.
Curent istoriografic care a luat în discuție aspectul romanită ții
româ nilor este româ nii vă zuți de Orientali prin prima mențiune documentară
datează din anul 980 într-o scrisoare a împă ratului bizantin Vasile al II-lea
Macedoneanul.Numele sub care întâ lnim poporul româ n în documentul
imperial este cel de vlahi.Urmă toarea menționare datează din 1020,într-un act
emis de același împă rat.
La originea denumirii de vlah se află în mai în numele unui trib celt
amintit de Caesar în ,,De bello Gallio,, .De aici termenul a trecut la
germani,desemnâ ndu-I în germane veche mai întâ i pe vecinii din sud și
apus.Termenul a cunoscut apoi în limba germană o restrâ ngere,referindu-se
doar la locuitorii din Peninsula Italică .Slavii,venind în contact nemijlocit cu
lumea germană începâ nd cu secolul al IX-lea,au preluat acest termen.Vlah
înseamnă așadar,un stră in,un neslav de limbă romanică .
Termenul a cunoscut apoi diferite variante;vlah la bizantini și la
slavii sudici,voloh la slavii ră să riteni,valachus în lumea latino-catolică
apuseană ,blach la unguri unde s-a trasformat repede în olah.Apariția acestui
nume dat româ nilor de că tre stră ini în evul mediu,marchează sfâ rșitul
etnogenezei româ ne,el exprimă exact caracterul să u romantic,conținutul de
bază al expresiei fiind cel etnic.
Unui curent care a exagerat ideea de continuitate româ nească
apare o dată cu invazia sovietică și instaurarea regimului comunist în
Româ nia în istoriografia româ nilor și-au facut loc două teori exagerate
slavismul care exarcerbează rolul slavilor în formarea poporului româ n și
dacismul care exarcerbează rolul dacilor în formarea poporului româ n.
În perioada postsovietică a comunismului din
Româ nia,influența slavă a fost exagerată ,cu toate că romanitatea româ nilor nu
a fost negată .Mihai Roller,istoricul de casă al perioadei staliniste a orietat

Biografie;Ghid de pregătire intensivă pentru examenul de bacalaureat. Editura

Nominatrix
 Clasa a XII-a B
Indolean Alexandra
cercetarea spre evidențierea rolului statului kievean în formarea statelor
medieval româ nesti.Istoriografia de după 1989 a readus echilibrul în
problema romanită ții româ nilor.
Din punct de vedere istoric, în anul 1935 C.C.Giurescu
susținea că majoritatea locuitorilor Daciei romane au constituit-o dacii și că
romantismul a biruit în Dacia fiindcă el i-a câ știgat pe autohtoni.Evidențierea
rolului dacilor a cunoscut și forme exagerate în care Dacia înainte de cucerirea
romană a fost central unei mari civilizații.
Astfel,Nicolae Densușianu în lucrarea apă rută postum în 1913,Dacia
preistorică se 1200 de pagini,reconstituia istoria unui presupus,,imperiu
pelargic,, ,care prnind din Dacia cu 6000 ani Î.Hr., s-ar fi întins pe o mare parte
a globului.Densușianu susținea că de la Dună re și Carpați s-a revă rsat
civilizația asupra celorlalte pă rți ale lumii.
De aici ar fi pornit spre Italia și stră moșii romanilor,iar limba dacă și
limba latină nu sunt decâ t dialecte ale acelriași limbi.Istoricul ajungea la
concluzia că limba dacă nu datora nimic latinei,fiind trasmisă din timpuri
imemoriale,cea ce explică facture sa deosebită față de limbile romantic
occidentale.În perioada interbelică ,teza lui Densușianu a fost preluată și
dezvoltată de câ țiva istorici amatori naționaliști.
În concluzie,romanitatea româ nilor în viziunea istoricilor
înțelegem că idea despre descendența romană a româ nilor prin ansamblul
acestei categorii istorice,fă câ nd parte print-o serie de idei înrudite și
adiacente cu ar fi latinitatea limbii româ ne ,stră ruința elementului roman în
Dacia,cum și unitatea de neam a româ nilor îmbinată cu conștiința româ nilor
despre originea lor romană susțină nd continuitatea elementului roman în
ță rile româ ne,locuite de o populație romană de la Traian încoace și care nu și-
a piedut uzul limbii latine,transformate în limba româ nă .

Biografie;Ghid de pregătire intensivă pentru examenul de bacalaureat. Editura

Nominatrix