Fotosinteza

În celulele tuturor organismelor vii, au loc reacții chimice continue care susțin viața. Totalitatea acestor
reacții chimice poartă numele de metabolism. Deoarece plantele nu se pot deplasa pentru a-și procura
hrana așa cum fac oamenii și animalele, ele trebuie să-și producă energia de care au nevoie printr-o serie
de reacții chimice specifice, denumite colectiv fotosinteză. Procesul de fotosinteză poate fi rezumat prin
ecuația următoare:

CO2 + H2O → CH2O (zaharuri simple) + O2 + H2O

La fotosinteză participă mai multe componente anatomice ale plantei. Frunzele absorb lumina soarelui
și, totodată, găzduiesc cloroplastele, la nivelul cărora are loc procesul efectiv de fotosinteză. Tot la nivelul
frunzelor, are loc schimbul de gaze. Plantele „respiră” invers față de noi; ele aspiră dioxid de carbon și
eliberează oxigen. Rădăcinile absorb apa, după care, sistemul complex de vase conducătoare din
interiorul tulpinii și al ramurilor permite apei să ajungă la frunze. Când se combină toate componentele
necesare (apă, dioxid de carbon și energie solară), poate să înceapă fotosinteza.

Reacții complexe

Deși reacția de mai sus poate părea simplă, fotosinteza implică de fapt o serie de două reacții complexe:
reacțiile de lumină și ciclul Calvin. Ambele procese au loc la nivelul cloroplastelor. Reacțiile de lumină
utilizează energia luminoasă (absorbită de pigmenții verzi clorofilieni) și H2O pentru a produce energie
chimică sub formă de adenozintrifosfat (ATP) și nicotinamid adenin dinucleotid fosfat (NADPH), iar
oxigenul (O2) este eliberat ca produs de reacție secundar. Când lumina acționează asupra pigmenților din
interiorul cloroplastelor, are loc „excitarea” electronilor, prin care aceștia se încarcă cu energie. O parte
din această energie este utilizată la descompunerea moleculelor de apă. Oxigenul (O din H2O) este
eliberat în atmosferă, pentru a fi utilizat de alte organisme vii. O altă parte din energie este utilizată la
legarea atomilor de hidrogen (H din H2O) de NADP, pentru a forma NADPH. NADPH este o moleculă
transportatoare de energie, care asigură energia necesară altor reacții. Energia rămasă este încorporată
într-o altă moleculă cu nivel ridicat de energie, numită ATP, utilizată, de asemenea, pentru alimentarea
altor reacții. În cadrul ciclului Calvin, se formează zaharuri cu trei atomi de carbon, utilizând CO2 din aer
și energia din moleculele de ATP și NADPH formate în urma reacțiilor de lumină. Aceste zaharuri simple
cu trei atomi de carbon pot fi apoi utilizate pentru formarea de zaharuri mai complexe, ca glucoza (un
zahar cu șase atomi de carbon).