Caracterizare Alexandru Lăpușneanu

Costache Negruzzi pace parte din perioada pașoptistă a literaturii române, iar
opera „Alexandru Lăpușneanu” este prima nuvelă istorică românească.

Alexandru Lăpușneanu este prersonajul principal al operei și totodată

„personajul eponim, deoarece numele său reprezintă titlul nuvelei.

Din punct de vedere al statutului social, este domnitor al țării Moldovei,

revenind la tron pentru a doua oară, deși acesta nu era dorit de popor, iar
răspunsul său la nedorința poporului de a reveni a fost „Dacă voi nu mă vreți,
eu vă vreu...” ,această replică sugerând caracterul hotărât al domnitorului și
dezinteresul față de părerea și dorința popporului.

Alexandru Lăpușneanu ,un personaj negativ cu o latură malefică, poate fi

încadrat în tipologia domnitorului tiran, crud, despot care își ilustrează domnia
prin cruzime și pe o autoritate de necontestat. Totodată, acesta este construit
în antiteză cu soșia sa, doamna Ruxanda, cruzimea acestuia fiind pusă în
antiteză cu bunătatea soiei sale.

După tipologia lui E.M. Foster, Alexandru Lăpușneanu poate fi considerat un

personaj plat, deoarece este dominat de o singură trăsătură de caracter, și
anume cruzimea. De asemenea, acesta este și un personaj static, deoarece nu
se schimba pe parcursul acțiunii și nu surprinde cititorul, acesta fiind previzibil
în acțiunile sale.

O altă trăsătură de caracter a domnitorului Alexandru Lăpușneanu este voința

de a se reînscauna, de a se întoarce la statutul de domnitor al Moldovei,
pentru a doua oară, neținând cont de modul în care o va face și de dorința
poporului, afirmând că „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...” și totodată
spunându-le celor patru boieri că „mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul
îndărăpt”, această replică amplificând hotărârea domnitorului.

Ca modalități de caracterizare se observă carcterizarea directă realizată de

către narator, aceasta descriindu-l din punct de vedere fizic în capitolul 3 „era
îmbrăcat cu toată pompa domnească...purta coroana Paleologilor...peste
dulma poloneză de catifea roșie, avea cabanița turcească.” Totodată,
caracterizarea directă este realizată și de către doamna Ruxanda, care-l
numește „bunul meu domn...viteazul meu soț”, de asemenea apare și
autocaracterizarea în replica „Au, doar nu sunt eu unsul lui Dumnezeu”, acesta
considerându-se „alesul lui Dumnezeu”, crezând că i se cuvinde să facă ceea ce
dorește.

Însă predomina caracterizarea indirectă realizată de limbajul, faptele și

comportamentul său, fiind evidențiate hotărâre domnitorului „dacă voi nu mă
vreți, eu vă vreu...” și cruzimea acestuia care varsă sânge nevinovat ori de câte
ori avea ocazia. Această caracterizare reiese și din relația cu soia sa, doamna
Ruxanda, care este bazată pe antiteza de factură romantică.

În concluzie, Alexandru Lăpușneanu este un persoanj complex, care-și

evidențiază principalele trăsături de caracter, dar mai ales cruzimea, pe tot
parcursul operei.