HECTOR

BERLIOZ

Dobre Daria
Raduta Adriana
Stan Catalina
Tinereţe

◦ Hector s-a născut în comuna La Cote-Saint-Andre din Franța. S-a născut la

data de 11 decembrie, 1803. El a fost botezat a treia zi într-o capelă de când
tatăl său, Louis Berlioz, și mama, Marie-Antoinette erau membri catolici.
Spre deosebire de alți compozitori de muzică, Hector a început să studieze
muzica mult mai târziu, deoarece tatăl său la descurajat și nu a avut niciodată
o șansă în primii săi ani. Cu toate acestea, la vârsta de doisprezece ani,
Hector a început studiul muzicii atunci când s-a familiarizat cu flautul,
chitara și flageoletul.
◦ Hector Berlioz a fost un compozitor francez faimos care a trăit între anii 1803 și 1869.
Este considerat unul dintre cei mai mari compozitori și dirijori ai secolului 19. A
compus aproximativ 50 de compoziții și a condus forțe orchestrale uriașe de o mie
de muzicieni.
◦
Louis Hector Berlioz 

◦ Hector Berlioz a fost şi autorul „Tratatului de instrumentaţie”, care prezintă

preocuparea romanticilor pentru timbrul instrumentelor, ca mijloc de exprimare
nuanţată a sensibilităţilor. Berlioz inaugurează seria dirijorilor cu baghetă din secolul
XIX.

◦ A avut o contribuţie importantă în conturarea romantismului francez. Contribuţia lui

constă în promovarea unei noi estetici muzicale, care presupune existenţa unor
mijloace expresive. Dezvoltarea orchestrei simfonice vine în întâmpinarea gustului
pentru grandios al lui Berlioz, relevat prin 4 tipuri procedurale: forţa sonoră,
exploatarea efectelor timbrale, divizarea partidei instrumentale şi mărirea numărului
de instrumente (împreună cu preocuparea pentru stereofonie).
Semnătura
Geneza

◦ Prima lucrare muzicală compusă de el a fost un Cvintet pentru flaut și cvartet de coarde (1819),
tânărul compozitor bazându-se pe noțiuni teoretice pe care le extrase din tratatele de armonie
ale lui Rameau, Catel și Alembert. În 1821, încurajat de tatăl său, Hector Berlioz pleacă la
Paris în scopul studiului avansat al medicinii. Aflat în orașul cu o tradiție muzicală îndelungată
și care reprezenta și pe atunci centrul muzicii culte europene, Berlioz frecventează
spectacolele de Operă, fiind și un mare iubitor al creației lui Gluck. În 1823 începe să studieze
compoziție cu Lesueur în particular, iar în toamna aceluiași an compune o misă. Îl descoperă
mai târziu pe Carl Maria von Weber, de a cărui muzică va fi entuziasmat. În 1826 se înscrie la
Conservator, unde va studia cu același profesor compoziție, iar contrapunct și fugă cu Reicha.
În curând va lua contact direct cu minunata dramaturgie a lui Shakespeare și cu Faust al lui
Goethe, pe care le va vedea pe scena Teatrului din Odéon. Aici o va întâlni pe actrița
irlandeză Harriet Smithson, de care se va îndrăgosti și care va reprezenta pentru el o „idee
fixă”, o obsesie, întrucât aceasta îi va răspunde iubirii abia târziu, sentiment care îl va subjuga
și care va reprezenta programul literar al „Simfoniei fantastice”. Lucrarea a fost scrisă în anul
1830, fiind audiată în premieră la sala Conservatorului pe data de 5 decembrie. Capodopera îl
va impresiona și pe Liszt.
◦
Opere și legende dramatice

• 1826/1834 Les francs juges, op.3 (Operă în trei acte)

• 1829 "La Mort de Cléopâtre" , Scène Lyrique, Poème de M.Vieillard
• 1834/1838 Benvenuto Cellini op. 23 (Operă în două acte)
• 1846 La damnation de Faust, op. 24 (Legendă dramatică în patru acte)
• 1860-1862 Béatrice et Bénédict, op. 27 (Comedie în două acte)
• 1856-1858 Les Troyens, op. 29 (Operă în cinci acte)
Simfonia fantastică
◦ Simfonia fantastică, denumită inițial „Simfonie fantastică: Episod din viața unui artist, în cinci
părți” (Symphonie fantastique: Épisode de la vie d'un artiste, en cinq parties), este o lucrare
de muzică programatică care are mai mult înfățișarea unui poem simfonic și mai puțin cea a
unei simfonii. Compoziția a fost terminată la 5 decembrie 1830 și a fost dedicată Împăratului 
Nicolae I al Rusiei.
◦ Simfonia are cinci părți, iar discursul muzical se țese pe baza unui program literar dictat de
propria inimă. Însă, ceea ce se poate stabili cu privire la structura acestora este principiul
ciclicității, realizat printr-un laitmotiv care străbate părțile componente de mai multe ori.
Laitmotivul pe care însuși Berlioz îl numește „idee fixă”, este o melodie expusă de către
suflătorii din lemn ale căror timbruri calde înfățișează imaginea iubitei.
◦
Provocări

◦ Berlioz nu a avut niciodată un post oficial în cariera sa, ceea ce a

fost în detrimentul statutului său financiar. Nu avea suficient capital
pentru a-și îmbunătăți cariera muzicală. În ciuda performanței sale,
Hector Berlioz nu a fost recunoscut în Franța, ceea ce l-a
descurajat și l-a făcut să viziteze alte țări. În plus, Hector Berlioz a
avut probleme de sănătate în ultimii ani, ceea ce i-a împiedicat
cariera. Avea dureri abdominale, care îl agoniseră foarte mult.
Decesele majorității rudelor sale, inclusiv fiul său, Louis Berlioz, l-
au tulburat. De fapt, când a aflat că fiul său a murit, a ars o parte
din munca pe care o acumulase de ani de zile.
Bibliografie
◦ https://ro.wikipedia.org/wiki/Hector_Berlioz
◦ https://ro.ripleybelieves.com/hector-berlioz-famous-composers-in-history-11438
◦