Cibernetică, statistică şi informatică economică

A LGEBR Ă LINIAR Ă
Spaţii vectoriale de tip finit (manipularea coordonatelor vectorilor)

Vegheş Ovidiu

email: ovidiuvro2012@gmail.com

2020.10

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 1 / 15

 Cuprins

1 Spaţii vectoriale de tip finit

Teorema schimbului (Steinitz)
Lema schimbului singular (substituţiei)
Modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea reperelor
Teorema rangului. Consecinţe

2 Aplicaţii
Demonstraţii ale unor rezultate teoretice
Aplicaţii numerice

3 Bibliografie

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 2 / 15

 Spaţii vectoriale de tip finit Teorema schimbului (Steinitz)

Teorema schimbului - enunţ şi consecinţe

Teorema schimbului [Steinitz]
Fie V un K-spaţiu vectorial, nenul, L = {u1 , u2 , ..., ur } o mulţime de vectori liniar independentă şi
G = {g1 , g2 , ..., gm } o mulţime de vectori generatori pentru V, unde r , m ∈ N∗ .
Sunt adevărate următoarele două afirmaţii: i) r 6 m;
ii) putem înlocui r vectori din mulţimea G cu vectorii mulţimii L astfel încât mulţimea obţinută să fie
sistem de generatori al lui V.

Observaţie
i) Într-un spaţiu vectorial, nenul, finit generat numărul de vectori ai unui sistem liniar independent
este mai mic sau egal cu numărul de vectori ai oricărui sistem de generatori.
ii) Orice spaţiu vectorial, nenul, finit generat admite o bază (cu un număr finit de vectori).
iii) Într-un spaţiu vectorial, nenul, finit generat oricare două baze au acelaşi număr de vectori. În
consecinţă, între orice două baze poate fi stabilită o aplicaţie bijectivă.

Observaţie
Fie V un K-spaţiu vectorial, nenul. Sunt echivalente următoarele exprimări:
i) V este spaţiu vectorial finit generat (admite o mulţime finită de vectori generatori pentru V);
ii) V este spaţiu vectorial finit dimensional (dimK V ∈ N∗ );
iii) V este spaţiu vectorial de tip finit (admite o bază pentru V cu un număr finit de vectori).

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 3 / 15

 Spaţii vectoriale de tip finit Lema schimbului singular (substituţiei)

Lema schimbului singular - enunţ

Lemă [a schimbului singular] Fie V un K-spaţiu vectorial şi E = (ei )i=1,n un reper al său,
unde n = dimK V ∈ N∗ . Dacă v ∈ V astfel încât [v ]E = [ai ]i=1,n , cu ak 6= 0, k ∈ N, 1 6 k 6 n,
atunci: i) B = (e1 ..., ek −1 , v , ek +1 , ..., en ) este un nou reper în K-spaţiul vectorial V,
ii) coordonatele unui vector oarecare x din V se schimbă după următoarea schemă:
e1 ... ei ... ek ... en v x
e1 1 ... 0 ... 0 ... 0 a1 x1
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
ei 0 ... 1 ... 0 ... 0 ai xi Pas Gauss-Jordan
=⇒
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... pivot ak 6=0
ek 0 ... 0 ... 1 ... 0 ak ↓ xk
←
−
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
en 0 ... 0 ... 0 ... 1 an xn

e1 ... ei ... ek ... en v x

e1 1 ... 0 ... −ak−1 a1 ... 0 0 x1 − xk ak−1 a1
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
ei 0 ... 1 ... −ak−1 ai ... 0 0 xi − xk ak−1 ai
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
v 0 ... 0 ... ak−1 ... 0 1 xk ak−1
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
en 0 ... 0 ... −ak−1 an ... 1 0 xn − xk ak−1 an
Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 4 / 15
 Spaţii vectoriale de tip finit Lema schimbului singular (substituţiei)

Lema schimbului singular - comentarii

Observaţia 1
K poate fi corp algebric comutativ sau necomutativ.
Observaţia 2
Dacă K este corp comutativ, atunci transformarea tabelului prin tehnica de pivotare după pivotul
ak 6= 0 se face în conformitate cu următoarele reguli:
x
1) elementele de pe linia pivotului se împart la pivot (zk = 1 şi yk = ak );
k
2) elementele rămase din coloana pivotului se completează cu (scalarul) zero (zi = 0 pentru i 6= k );
3) elemente din tablou care nu sunt nici pe linia, nici pe coloana pivotului se calculează după regula
dreptunghiului: elementul se înlocuieşte cu rezultatul obţinut prin împărţirea la pivot a diferenţei dintre produsul
pivotului cu elementul, numită prima diagonală a dreptunghiului, şi produsul elementelor de pe a doua
a x −x a
diagonală a dreptunghiului (yi = k i a k i pentru i 6= k ).
k
4) [suplimentară] eticheta (din stânga) corespunzătoare liniei pivotului se înlocuieşte cu eticheta (din capul de
tabel) corespunzătoare coloanei pivotului.
Am folosit notaţiile [x]E = [xi ]i=1,n , [x]B = [yi ]i=1,n şi [v ]B = [zi ]i=1,n .
Observaţie
i) Este adevărată şi afirmaţia reciprocă: dacă B este liniar independentă, atunci ak 6= 0.
ii) Tehnica de pivotare (dată de lema schimbului singular) poate fi folosită (prin aplicare repetată)
la rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare, la calcul inversei unei matrice pătratice nesingulare, la
determinarea rangului unei matrice dreptunghiulare, la verificarea liniar independenţei, respectiv
a proprietăţii de generare a spaţiului, pentru o mulţime dată de vectori.

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 5 / 15

 Spaţii vectoriale de tip finit Modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea reperelor

Două teoreme în contextul corpurilor comutative

Fie K un corp algebric comutativ, V un K-spaţiu vectorial de tip finit.

Teoremă [modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea reperelor]

Fie E = (ei )i=1,n şi F = (fi )i=1,n două repere în V, unde n = dimK V. Fie
 
C = [f1 ]E . . . [fn ]E ∈ Mn,n (K) matricea de trecere de la E la F şi
D = [e1 ]F . . . [en ]F ∈ Mn,n (K) matricea de trecere de la F la E.
Atunci C şi D sunt nesingulare şi

E F x
E In C = D −1 [x]E = C [x]F
F D = C −1 In [x]F = C −1 [x]E
.

Teoremă [rangului]
Rangul unei matrice A ∈ Mm,n (K), unde m, n ∈ N∗ , este egal cu numărul maxim de coloane (linii)
ce formează o mulţime liniar independentă în K-spaţiul vectorial Mm,1 (K) (respectiv M1.n (K)).

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 6 / 15

 Spaţii vectoriale de tip finit Teorema rangului. Consecinţe

Consecinţele teoremei rangului

Corolar [Criteriul privind liniar independenţa]
Fie K un corp algebric comutativ, V un K-spaţiu vectorial de tip finit, n = dimK V.
Considerăm dat reperul B = (bi )i=1,n şi mulţimea de vectori L = {v1 , . . . , vp } ⊆ V.
 
Fie A = [v1 ]B . . . [vp ]B ∈ Mn,p (K) matricea care conţine pe coloane coordonatele acestor
vectori în reperul B. Atunci L este liniar independentă dacă şi numai dacă rangA = p 6 n.
Corolar [Criteriul privind sistemul de generatori]
Fie K un corp algebric comutativ, V un K-spaţiu vectorial de tip finit, n = dimK V.
Considerăm dat reperul B = (bi )i=1,n şi mulţimea de vectori G = {v1 , . . . , vp } ⊆ V.
 
Fie A = [v1 ]B . . . [vp ]B ∈ Mn,p (K) matricea care conţine pe coloane coordonatele acestor
vectori în reperul B. Atunci spanK (G) = V dacă şi numai dacă rangA = n 6 p.
Observaţie
Fie K un corp algebric comutativ, V un K-spaţiu vectorial de tip finit şi X ⊆ V un subspaţiu
vectorial al său. Criteriile rezultate din teorema rangului ne oferă un instrument practic de aflare a
unei baze a subspaţiului X. În raţionament ne sprijinim şi următoarele două proprietăţi ştiute:
i) Dacă L este liniar independentă şi L ∪ {v } este liniar dependentă atunci v este combinaţie
liniară, finită a vectorilor din L (cf. pct. vi) al propoziţiei de la pag.8 din cursul 1)
ii) Dacă G un sistem de generatori pentru X şi v ∈ G este o combinaţie liniară cu vectori din
G r {v }, atunci G r {v } este un sistem de generatori pentru X (cf. pct. v) al propoziţiei de la
pag.7 din cursul 1)

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 7 / 15

 Aplicaţii Demonstraţii ale unor rezultate teoretice

Demonstraţia teoremei schimbului (Steinitz) (1)

Teorema schimbului (Steinitz). Fie V un K-spaţiu vectorial, nenul, L = {u1 , u2 , ..., ur } o
mulţime de vectori liniar independentă şi G = {g1 , g2 , ..., gm } o mulţime de vectori generatori
pentru V, unde r , m ∈ N∗ . Sunt adevărate următoarele două afirmaţii: i) r 6 m;
ii) putem înlocui r vectori din mulţimea G cu vectorii mulţimii L astfel încât mulţimea obţinută să fie
sistem de generatori al lui V.
Demonstraţie. Vom face demnonstraţia prin inducţie după r . Notăm cu p (r ) aserţiunea din enunţul teoremei.
"pasul iniţial: p (1)" Fie L = {u1 } o mulţime de vectori liniar independentă şi G o mulţime de vectori generatori
pentru V. Trebuie să arătăm că i) 1 (= r ) 6 m şi ii) putem înlocui un vector din G cu vectorul u1 şi mulţimea
obţinută este tot un sistem de generatori al lui V. Prima afirmaţie (i) este evidentă. Demonstrăm a doua (ii).
Deoarece G este sistem de generatori pentru V, există scalarii α1 , . . . , αm ∈ K pentru care

u1 = α1 g1 + α2 g2 + . . . + αm gm .

Cel puţin un scalar este nenul (dacă toţi scalarii sunt nuli, avem u1 = 0 şi L = {u1 } nu mai este o mulţime liniar
independentă !). Eventual după o renumerotare a vectorilor putem considera α1 6= 0. Rezultă
 
−1 −1 −1
g1 = α1 u1 − α1 α2 g2 + . . . + α1 αm gm ∈ G ∩ spanK ({u1 , g2 , ..., gm })

şi (G r {g1 }) ∪ {u1 , g2 , ..., gm } = {u1 , g2 , ..., gm } este sistem de generatori pentru V (conform proprietăţii iv
de la acoperirea liniară a unei mulţimi nevide de vectori: pag.7 din cursul 1).
"pasul de inducţie: p (k ) implică p (k + 1)" Ştim că este adevărată afirmaţia: dacă L0 = {u1 , u2 , ..., uk } o
mulţime de vectori liniar independentă şi G o mulţime de vectori generatori pentru V, atunci i) k 6 m şi ii)
G0 = {u1 , u2 , ..., uk , gk +1 , ..., gm } este sistem de generatori pentru V (eventual după reindexare).
Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 8 / 15
 Aplicaţii Demonstraţii ale unor rezultate teoretice

Demonstraţia teoremei schimbului (Steiniz) (2)

Vrem să demonstrăm afirmaţia: dacă L = {u1 , u2 , ..., uk +1 } o mulţime de vectori liniar independentă şi G o
mulţime de vectori generatori pentru V, atunci i) k + 1 6 m şi ii) {u1 , u2 , ..., uk , uk +1 , gk +2 , ..., gm } este sistem
de generatori pentru V (eventual după reindexare).
Considerăm L liniar independentă. Atunci şi L0 ⊆ L este liniar independentă (conform proprietăţii ii de la liniar
independenţă, liniar dependenţă). Conform ipotezei de inducţie i) k 6 m şi ii) {u1 , u2 , ..., uk , gk +1 , ..., gm }
este sistem de generatori pentru V.
i) Dacă presupunem că k = m, atunci {u1 , u2 , ..., uk } este sistem de generatori pentru V. Există scalarii
β1 , . . . , βm ∈ K pentru care uk +1 = β1 u1 + β2 u2 + . . . + βk uk sau echivalent
α1 u1 + α2 u2 + . . . + αk uk + (−1) uk +1 = 0.
Relaţia arată că L = {u1 , u2 , ..., uk +1 } este o mulţime liniar dependentă (!!) Prin urmare k = m este falsă.
Rămâne situaţia k < m, de unde deducem k + 1 6 m.
ii) Deoarece {u1 , u2 , ..., uk , gk +1 , ..., gm } este sistem de generatori pentru V, există scalarii α1 , . . . , αm ∈ K
pentru care
uk +1 = α1 u1 + α2 u2 + ... + αk uk + αk +1 gk +1 + . . . + αm gm .
Cel puţin un scalar dintre scalarii αk +1 , . . . , αm este nenul (dacă toţi scalarii sunt nuli, avem
uk +1 = β1 u1 + β2 u2 + . . . + βk uk şi L = {u1 , u2 , ..., uk +1 } nu mai este o mulţime liniar independentă !).
Eventual după o renumerotare a vectorilor putem considera αk +1 6= 0. Deoarece
   
−1 −1 −1 −1 −1
gk +1 = αk +1 uk +1 − αk +1 α1 u1 + ... + αk +1 αk uk − αk +1 αk +2 gk +2 + . . . + αk +1 αm gm ,

rezultă gk +1 ∈ G0 ∩ spanK ({u1 , u2 , ..., uk , uk +1 , gk +2 , ..., gm }) şi

0

G r {gk +1 } ∪ {u1 , u2 , ..., uk , uk +1 , gk +2 , ..., gm } = {u1 , u2 , ..., uk , uk +1 , gk +2 , ..., gm }

este sistem de generatori pentru V (conform proprietăţii iv de la acoperirea liniară a unei mulţimi nevide de
vectori: pag.7 din cursul 1).
Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 9 / 15
 Aplicaţii Demonstraţii ale unor rezultate teoretice

Demonstraţia lemei schimbului singular (a substituţiei)

Lemă [a schimbului singular].
Dacă v ∈ V astfel încât [v ]E = [ai ]i=1,n , cu ak 6= 0, k ∈ N, 1 6 k 6 n, atunci:
i) B = (e1 , . . . , ek −1 , v , ek +1 , . . . , en ) este un nou reper în(
K-spaţiul vectorial V,
xi − xk ak−1 ai 6 k
,i =
ii) dacă [x]E = [xi ]i=1,n , atunci [x]B = [yi ]i=1,n , unde yi = .
xk ak−1 ,i =k
Demonstraţie. "B-liniar independentă:" Fie β1 e1 + . . . + βk −1 ek −1 + βk v + βk +1 ek +1 + . . . + βn en = 0, cu
β1 , . . . , βn ∈ K. Ştim că v = a1 e1 + . . . + an en şi înlocuind v în relaţie obţinem
(β1 + βk a1 ) e1 + . . . + (βk −1 + βk ak −1 ) ek −1 + (βk ak ) ek + (βk +1 + βk ak +1 ) ek +1 + . . . + (βn + βk an ) en = 0

βi + βk ai = 0, pentru i 6= k
şi ulterior (deoarece E este liniar independentă). Deoarece ak 6= 0, avem
βk a k = 0
βk = 0 şi βi = 0, pentru orice i 6= k .
"B-sistem de generatori pentru V:" Fie x ∈ V un vector arbitrar. Există x1 , . . . , xn ∈ K astfel încât
x = x1 e1 + . . . + xn en (deoarece E este sistem de generatori pentru V). Deoarece ak 6= 0, avem
ek = ak−1 v − ak−1 (a1 e1 + . . . + ak −1 ek −1 + ak +1 ek +1 + . . . + an en ). Înlocuind în descompunerea lui x
obţinem
   
x = x1 − xk ak−1 a1 e1 + . . . + xk −1 − xk ak−1 ak −1 ek −1
     
+ xk ak−1 v + xk +1 − xk ak−1 ak +1 ek +1 + . . . + xn − xk ak−1 an en .

Deci x este o combinaţie liniară finită a vectorilor lui B.

În concluzie B este un nou reper în V, descompunerea lui x după vectorii lui B este unică, iar ultima relaţie
evidenţează coordonatele lui x în reperul B.
Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 10 / 15
 Aplicaţii Demonstraţii ale unor rezultate teoretice

Demonstraţia teoremei de modificarea coordonatelor

Teorema Fie K un corp algebric comutativ. Fie E = (ei )i=1,n şi F = (fi )i=1,n două repere în
   
K-spaţiu vectorial V, unde n = dimK V. Fie C = [f1 ]E . . . [fn ]E şi D = [e1 ]F . . . [en ]F .
Atunci C şi D sunt nesingulare,
 
C −1 = D, D −1 = C, ∀x ∈ V [x]E = C [x]F şi [x]F = C −1 [x]E .
Demonstraţie. Fie C = ci,j i,j=1,n şi D = di,j i,j=1,n matricele date în enunţ. Fie x ∈ V un vector arbitrar.
Există x1 , . . . , xn ∈ K unici astfel încât x = x1 e1 + . . . + xn en (deoarece E este reper V) şi fie [x]E = [xi ]i=1,n
matricea coordonatelor lui x în E. Există y1 , . . . , yn ∈ K unici astfel încât x = y1 f1 + . . . + yn fn (deoarece F
este reper V) şi fie [x]F = [yi ]i=1,n matricea coordonatelor lui x în F .

. . . cn,k T este echivalent cu scrierea fk = c1,k e1 + c2,k e2 + . . . + cn,k en , pentru

 
[fk ]E = c1,k c2,k
k = 1, 2, . . . , n. Atunci

x = y1 f1 + y2 f2 + . . . + yn fn
= y1 (c1,1 e1 + c2,1 e2 + . . . + cn,1 en ) + y2 (c1,2 e1 + c2,2 e2 + . . . + cn,2 en ) +
. . . + yn (c1,n e1 + c2,n e2 + . . . + cn,n en )
= (y1 c1,1 + y2 c1,2 + . . . + yn c1,n ) e1 + (y1 c2,1 + y2 c2,2 + . . . + yn c2,n ) e2 +
. . . + (y1 cn,1 + y2 cn,2 + . . . + yn cn,n ) en

Descompunerea coincide cu x = x1 e1 + . . . + xn en (cf. lemei bazei) doar dacă

x1 = y1 c1,1 + y2 c1,2 + . . . + yn c1,n



 x2 = y1 c2,1 + y2 c2,2 + . . . + yn c2,n


.
.
.




xn = y1 cn,1 + y2 cn,2 + . . . + yn cn,n

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 11 / 15

 Aplicaţii Demonstraţii ale unor rezultate teoretice

... continuare

relaţii care pot fi gândite matriceal şi condensate, în contextul K corp algebric comutativ, prin [x]E = C [x]F (1).

. . . dn,k T este echivalent cu scrierea ek = d1,k f1 + d2,k f2 + . . . + dn,k fn , pentru

 
[ek ]F = d1,k d2,k
k = 1, 2, . . . , n. Atunci, în mod analog, cele două descompuneri a lui x după vectorii lui F coincid (cf. lemei
bazei) doar dacă
y1 = x1 d1,1 + x2 d1,2 + . . . + xn d1,n


 y2 = x1 d2,1 + x2 d2,2 + . . . + xn d2,n


.
.
.




yn = x1 dn,1 + x2 dn,2 + . . . + xn dn,n

relaţii care pot fi gândite matriceal şi condensate, în contextul K corp algebric comutativ, prin [x]F = D [x]E (2).
Combinînd relaţiile (1) şi (2) obţinem [x]E = C [x]F = CD [x]E şi [x]F = D [x]E = DC [x]F , pentru orice x ∈ V.
Alegând pe rând pentru x vectorii e1 , . . . , en în prima relaţie şi f1 , . . . , fn în a doua relaţie obţinem
CD = In = DC (*). Deducem, pentru început, că det (CD) = det (C) det (D) = det (In ) = 1 şi, ulterior, că
det (C) 6= 0, det (D) 6= 0, adică matricele C şi D sunt nesingulare (deci inversabile). Din relaţia (*) deducem că
C = D −1 şi D = C −1 .
Recomandare. Sunteţi invitaţi să demonstraţi, neinductiv, prin metoda reducerii la absurd afirmaţia:
"Dacă fiecare din vectorii sistemului liniar independent {u1 , u2 , ..., ur } este o combinaţie liniară a vectorilor
g1 , g2 , ..., gm , atunci r 6 m."

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 12 / 15

 Aplicaţii Aplicaţii numerice

Exerciţii numerice ilustrative

Exemplu Să se arate că P1 = 7X + 6, P2 = 8X + 7 formează o bază în spaţiul vectorial real

R1 [X ] şi să se afle coordonatele vectorului P = 2X − 3 în reperul construit cu vectorii acestei
baze în ordinea indicată.
Soluţie. Metoda a 2-a de rezolvare. E = (e1 = X , e2 = 1) este reper canonic în spaţiul vectorial real R1 [X ].
"{P1 , P2 }-liniar independentă:"
 
  7 8 det=16=0
rang [P1 ]E [P2 ]E = rang = 2 = numărul de vectori. Conform criteriului privind liniar
6 7
independenţa de la teorema rangului rezultă că {P1 , P2 }-liniar independentă.
"{P1 , P2 }-mulţime de generatori pentru (R1 [X ] , R):"
 
  7 8 det=16=0
rang [P1 ]E [P2 ]E = rang = 2 = dimR R1 [X ]. Conform criteriului privind sistemul de
6 7
generatori de la teorema rangului rezultă că {P1 , P2 }-mulţime de generatori pentru (R1 [X ] , R).
"Determinarea coordonatelor lui P în reperul (P1 , P2 ):"
 −1    
7 8 2 38
[P2 ]E −1 [P](e ,e ) =
 
[P](P ,P ) = [P1 ]E = . Am aplicat teorema
1 2 1 2 6 7 −3 −33
privind modificarea coordonatelor unui vector la schimbarea reperelor. Relaţia vectorială echivalentă cu
scrierea matriceală este P = 38P1 + (−33) P2 .

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 13 / 15

 Aplicaţii Aplicaţii numerice

Exerciţii numerice ilustrative (2)

Exemplu Să se arate că P1 = 7X + 6, P2 = 8X + 7 formează o bază în spaţiul vectorial real
R1 [X ] şi să se afle coordonatele vectorului P = 2X − 3 în reperul construit cu vectorii acestei
baze în ordinea indicată.
Soluţie. Metoda a 3-a de rezolvare. E = (e1 = X , e2 = 1) este reper canonic în spaţiul vectorial real R1 [X ].

e1 e2 P1 P2 P
e1 1 0 7 8 2 (P1 , P2 ) este reper (deci {P1 , P2 } bază) pentru
e2 0 1 6 7 −3 că am aplicat de 2 ori lema schimbului singular
8 plecând de la reperul E.
P1 1
0 1 7 2
7 7 Coordonatele vectorilor se determină conform
e2 − 67 1 0 1
7 − 33
7 aceleaşi leme.
P1 7 −8 1 0 38
P2 −6 7 0 1 −33
"Identificarea coordonatelor lui P în reperul (P1 , P2 ):"
 
38
[P](P ,P ) = . Relaţia vectorială echivalentă cu scrierea matriceală este P = 38P1 + (−33) P2 .
1 2 −33
Observaţie. Este bine când folosim această metodă să facem o verificare la sfârşit

2X − 3 = 38 (7X + 6) + (−33) (8X + 7) .

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 14 / 15

 Bibliografie

Bibliografie
1 G. Cenuşă, I. Săcuiu, V. Burlacu. Matematici. Curs pentru studenţii din anul I de la
specializarea: Planificare şi Cibernetică Economică. Ed.ASE, 1986.
2 G. Cenuşă, R. Şerban, C. Raischi. Matematici pentru economisti. Curs în format digital.
Capitolul 1. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=21&idb=11.
3 C. Neculăescu, O. Vegheş. Introducere în algebra liniară. Curs în format digital. Capitolul
1,2,3. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=362&idb=11.
4 G. Cenuşă şi colectiv catedră. Matematici pentru economişti. Ed.CISION, Bucureşti, 2000.
5 G. Cenuşă şi colectiv catedră. Matematici pentru economişti. Culegere de probleme.
Ed.CISION, Bucureşti, 2001.
6 S.H. Friedberg, A.J. Insel., L.E. Spence Linear Algebra. Printice Hall, 2003.
7 S. Roman, Advanced Linear Algebra, 3ed, Springer, 2008.
8 J.S. Golan, The Linear Algebra - a Beginning Graduate Student Ought to Know, Springer,
2007.
9 http://ocw.mit.edu (Strang, Gilbert, 2011, 18.06SC Linear Algebra. - Massachusetts Institute
of Technology: MIT OpenCourseWare).
10 R. Şerban (coord.) şi colectiv catedră. Culegere de probleme de algebră liniară. Ed.ASE,
1986.
11 A. Toma. Algebră liniară. Culegere de probleme. Ed.Economica, 2002.
12 https://online.ase.ro.

Vegheş Ovidiu (email: ovidiuvro2012@gmail.com) C URS 1 - A LGEBR Ă LINIAR Ă 2020.10 15 / 15