Seminar 5 şi 6 - exerciţii rezolvate [Ovidiu Vegheş 2019.10.

29]


0.0.1 Exerciţiu Să se arate că în spaţiul vectorial real L R2 , R3 al tuturor operatorilor liniari de la
R2 la R3 operatorii U1 (x1 , x2 ) = (x1 , 0, 0), U2 (x1 , x2 ) = (0, x1 , 0), U3 (x1 , x2 ) = (0, 0, x1 ), U4 (x1 , x2 ) =
(x2 , 0, 0), U5 (x1 , x2 ) = (0, x2 , 0), U6 (x1 , x2 ) = (0, 0, x2 ) formează o bază.
Soluţie. Fie E = (e1 = (1, 0) , e2 = (0, 1)) şi F = (f1 = (1, 0, 0) , f2 = (0, 1, 0) , f3 = (0, 0, 1)) rep erele canonice din
2 3

reale R şi R . Cerinţa problemei este să dem onstrăm că cei 6 op eratori formează prim a bază în spaţiul
spaţiile vectoriale
vectorial real L R2 , R3 . Această verificare nu p oate fi făcută decât cu definiţia.
 

   a1,1 a1,2
i) Fie U ∈ L R2 , R3 arbitrar. Fie A = [U]E F = [U (e 1 )]F , [U (e 2 )]F =  a2,1 a2,2  ∈ M3,2 (R) m atricea de
a3,1 a3,2
reprezentare a sa în perechea de rep ere E, F . M atricea A are proprietatea că [U (x)]F = A [x]E , ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 .
Relaţia nespune că 
 y1 = a1,1 x1 + a1,2 x2
U (x1 , x2 ) = (y1 , y2 , y3 ) , unde y2 = a2,1 x1 + a2,2 x2 , ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 .
 y =a x +a x
3 3,1 1 3,2 2
Dar atunci U = a1,1 U1 + a1,2 U4 + a2,1 U2 + a2,2 U5 + a3,1 U3 + a3,2 U6 . Am probat astfel că mulţimea celor 6 op eratori este


sistem de generatori pentru L R2 , R3 .
ii) Condirerăm α1 U1 + α2 U2 + α3 U3 + α4 U4 + α5 U5 + α6 U6 = 0L(R2 ,R3 ) . Atunci

 α1 x1 + α4 x2 = 0
α2 x1 + α5 x2 = 0 , ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 .
 α x +α x =0
3 1 6 2

Relaţia nu este îndeplinită decât dacă α1 = α2 = α3 = α4 = α5 = α6 = 0. Am probat că cei 6 operatori form ează o
mulţim e liniar independentă.
0.0.2 Exerciţiu Fie U : R3 [X] → R3 [X], definit prin U (P ) = P ′ − P . Să se arate că U este un
automorfism şi să se afle operatorul invers.
Soluţie. i) Arătăm că U este op erator liniar.
U (P1 + P2 ) = (P1 + P2 )′ − (P1 + P2 ) = P1′ + ′ ′ ′

P2 − P1 − P2 = P1 − P1 + P2 − P2 = U (P1 ) + U (P2 ) , ∀P1 , P2 ∈ R3 [X] .
U (αP ) = (αP )′ − (αP ) = α (P )′ − αP = α P ′ − P = αU (P ) , ∀α ∈ R, ∀P ∈ R3 [X] .


ii) Fie E = e1 = 1, e2 = X, e3 = X 2 , e4 = X 3 reperul canonic din spaţiul vectorial real R3 [X]. Considerăm P = a0 +
a1 X + a2 X 2
+ a3 X 3 ∈ R3 [X] (de unde P ′
= a1 + 2a2 X + 3a3 X 2 ). Calculăm U (e1 ) = U (1) = −1, U (e2 ) = U (X) = 1 − X,
U (e3 ) = U X 2 = 2X − X 2 , U (e4 ) = U X 3 = 3X 2 − X 3 Fie
 
−1 1 0 0
E    0 −1 2 0 
A = [U ]E = [U (e1 )]E , [U (e2 )]E , [U (e3 )]E , [U (e4 )]E = 
0 0 −1 3 
0 0 0 −1

matricea de reprezentare a sa în perechea de rep ere E, E. M atricea A are proprietatea că [U (P )]F = A [P ]E , ∀P ∈ R3 [X] .
Atunci

b = −a0 + a1
 0

2 3 b1 = −a1 + 2a2
U (P ) = b0 + b1 X + b2 X + b3 X , unde , ∀P = a0 + a1 X + a2 X 2 + a3 X 3 ∈ R3 [X] .
 b2
 = −a2 + 3a3
b3 = −a3
U este bijectiv (şi în consecinţă autom orfism ) dacă şi numai dacă m atricea sa de reprezentare este nesingilară. Acestă
condiţie este îndeplinită (det A = 1 = 0).
iii) Operatorul invers îl vom determina folosind matricea sa de reprezentare
 
−1 −1 −2 −6
   
−1 E E −1 −1  0 −1 −2 −6 
U = [U ]E =A = .
E 0 0 −1 −3 
0 0 0 −1
−1
 
Matricea A are proprietatea că U −1 (P ) F = A−1 [P ]E , ∀P ∈ R3 [X] . Atunci

a = −b0 − b1 − 2b2 − 6b3
 0

2 3 a1 = −b1 − 2b2 − 6b3
U −1
(P ) = a0 + a1 X + a2 X + a3 X , unde , ∀P = b0 + b1 X + b2 X 2 + b3 X 3 ∈ R3 [X] .
 a2
 = −b2 − 3b3
a3 = −b3
Se p oate uşor verifica că U ◦ U −1 = U −1 ◦ U = idR3 [X] .
0.0.3 Exerciţiu Fie endomorfismul T : R4 → R4 , definit prin

 y1 = 4x1 + 4x2
y2 = −x1
T (x1 , x2 , x3 , x4 ) = (y1 , y2 , y3 , y4 ) , unde , ∀ (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 .
 y3 = 3x1 + x2 − 3x3 − 5x4
y4 = −2x1 − 4x2 + 2x4

i) Să se afle valorile proprii şi subspaţiile principale stabile aferente lor; ii) Să se verifice că T este
jordanizabil, să se afle un reper Jordan, să se aducă T la forma canonică Jordan şi să se verifice formula
de schimbare a matricei de reprezentare a endomorfismului T prin trecerea la reperul Jordan; iii) Să se
1
2

pună în evidenţă o listă de subspaţii vectoriale ciclice T -invariante; iv) Să se determine T n : R4 → R4 , cu
n ∈ N∗ .
Soluţie. i) P as 0 : Considerăm rep erul canonic E = (e1 = (1, 0, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0, 0) , e3 = (0, 0, 1, 0) , e4 = (0, 0, 0, 1))
în spaţiul vectorial real R4 . Evident T (e1 ) = (4, −1, 3, −2) , T (e2 ) = (4, 0, 1, −4) , T (e3 ) = (0, 0, −3, 0) , T (e4 ) =
(0, 0, −5, 2) .Atunci
 
4 4 0 0
E    −1 0 0 0 
A = [T ]E = [T (e1 )]E , [T (e2 )]E , [T (e3 )]E , [T (e4 )]E =  .
3 1 −3 −5 
−2 −4 0 2


Matricea A ∈ M4 R4 are proprietatea că [T (x)]E = A [x]E , ∀x ∈ R4 . P as 1 : Polinomul caracteristic asociat matri-
cei A este
 
4−λ 4 0 0
 −1 −λ 0 0 
PA (λ) = det (A − λI4 ) = det  = λ4 − 3λ3 − 6λ2 + 28λ − 24 = (λ + 3) (λ − 2)3 .
3 1 −3 − λ −5 
−2 −4 0 2−λ

Rădăcinile
 polinomului
 caracteristic (valorile proprii) sunt λ1 = λ2 = λ3 = 2, λ4 = −3.Sp ectrul endomorfismului T este
(3) (1)
σ (T ) = 2 , −3 . P as 2a : În continuare, pentru fiecare valoare proprie, determ inăm nucleele stabile asociate valorilor

proprii. Notăm Uλ = T − λ idR4 , p entru λ ∈ σ (T ).

 
2 4 0 0
 −1 −2 0  0
Pentru λ = 2, notăm U2 = T − 2 idR4 . Avem B2 = [U2 ]E = A − 2I4 =  şi dimR ker (U2 ) =
E 3 1 −5  −5
−2 −4 0 0
 
0 0 0 0
2  0 0 0 0 
4 − dimR Im (U2 ) = 4 − rang B2 = 4 − 2 = 2 = 3 =ordinul de multiplicitate p entru λ = 2. B2 = 
0 25 25 25 
0 0 0 0



şi dimR ker U22 = 4 − dimR Im U22 = 4 − rang B22 = 4 − 1 = 3 =ordinul de multiplicitate p entru λ = 2. Am în-

 2x1 + 4x2 = 0

−x1 − 2x2 = 0
deplinit criteriul de oprire şi s2 = 2. Continuând calculele din rezolvarea sistemului obţinem
 3x1 + x2 − 5x3 − 5x4 = 0

−2x1 − 4x2 = 0

 0=0

0=0
ker (U2 ) = spanR ({(2, −1, 1, 0) , (2, −1, 0, 1)}) , iar din revolvarea celui de al doilea sistem
 25x2 + 25x3 + 25x4 = 0

=0



obţinem K T − 2 idR4 = ker U22 = spanR ({(1, 0, 0, 0) , (0, −1, 1, 0) , (0, −1, 0, 1)}) .
P as 3.1a : Făcând două alegeri de vectori obţinem tab elul

De
unde ? Câţi ? Care ?

ker U22  ker (U2 ) 3−2=1 v1 = (1, 0, 0, 0);
ker (U2 )  {(0, 0, 0, 0)} 2−0=2 v2 = U2 (v1 ) = (2, −1, 3, −2); v3 = (2, −1, 1, 0).

Blocul Jordan corespunzător valorii proprii λ = 2 are două(= dim ker (U2 )) celule Jordan, prima de dimensiune 2 şi cealaltă
de dim ensiune 1.  
7 4 0 0
E  −1 3 0 0 
P as 2b : Pentru λ = −3, notăm U−3 = T − (−3) idR4 şi obţinem B−3 = [U−3 ]E = A + 3I = 
3 1 0 −5 
−2 −4 0 5
şi dimR ker (U−3 ) = 4 − dimR Im (U−3 ) = 4 − rang B−3 = 4 − 3 = 1 =ordinul de multiplicitate pentru λ = −3. Criteriul

 7x1 + 4x2 = 0

−x1 + 3x2 = 0
de oprire este îndeplinit şi s−3 = 1. Continuând calculele din rezolvarea sistemului obţinem
 3x1 + x2 − 5x4 = 0

−2x1 − 4x2 + 5x4 = 0


K T + 3 idR4 = ker (U−3 ) = spanR ({(0, 0, 1, 0)}) .
P as 3.1b : Făcând ultim a alegere de vector obţinem tab elul

De unde ? Câţi ? Care ?

ker (U−3 )  {(0, 0, 0, 0)} 1−0=1 v4 = (0, 0, 1, 0).

Blocul Jordan corespunzător valorii proprii λ = −3 are o(= dim ker (U2 )) celulă Jordan de dim ensiune 1.
 
2 1 2 0
   −1 0 −1 0  det C=−2
ii) P as 3.2 : M atricea C = [v2 ]E , [v1 ]E , [v3 ]E , [v4 ]E =  are rang C = 4 =nr. de
3 0 1 1 
−2 0 0 0
vectori= dimR R4 . Fie F = (v2 = (2, −1, 3, −2) , v1 = (1, 0, 0, 0) , v3 = (2, −1, 1, 0) , v4 = (0, 0, 1, 0)) rep erul din R4 format
cu vectorii proprii (v2 , v3 , v4 ) şi principali (v1 ) m enţionaţi. Avem T (v2 ) = 2v2 , T (v1 ) = 2v1 + v2 , T (v3 ) = 2v3 ,
 
2 1 0 0
   0 2 0 0 
T (v4 ) = −3v4 . Obţinem J = [T ]F F = [T (v2 )]F , [T (v1 )]F , [T (v3 )]F , [T (v4 )]F =  0 .Verificarea cerută
0 2 0 
0 0 0 −3
 3

este
   F
J = [T ]F = idR4 E [T ]E
E idR4 E = C
−1
AC
 F F
1     
0 0 0 −2 4 4 0 0 2 1 2 0 2 1 0 0
 1 2 0 0   −1 0 0 0   −1 0 −1 0   0 2 0 0 
=  3 = .
0 −1 0 1
2
1 −3 −5   3 0 1 1   0 0 2 0 
0 1 1 1 −2 −4 0 2 −2 0 0 0 0 0 0 −3


iii) Dacă U ∈ LR R4 , R4 este un operator nilpotent un spaţiu ciclic este un spaţiu generat de mulţim ea de vec-
 
tori liniar independentă de form a v, U (v) , U 2 (v) , . . . , U k (v) , cu k ∈ N∗ . În cazul exerciţiului nostru lista este:
spanR ({v1 , U2 (v1 )}), spanR ({v2 }), spanR ({v3 }) pentru op eratorul nilpotent U2 = T − 2 idR4 şi spanR ({v4 }) de indice
s2 = 2 p entru op eratorul nilp otent U−3 = T − (−3) idR4 de indice s−3 = 1.
 n 
2 n2n−1 0 0
 n  0 n 
n F F n 2 0 0 , ∀n ∈ N∗ . Atunci
iv) Se dem onstrază prin inducţie că [T ]F = [T ]F =J =  0 0 2n 0 
n
0 0 0 (−3)
 
(n + 1) 2n n2n+1 0 0
         n−1 n 
−n2 − (n − 1) 2 0 0
An = T n E = idR4 F Tn F idR4 E = CJ n C −1 = 
 3n2n−1
.
E E F F (3n − 1) 2n + (−3)n (−3)n (−3)n − 2n 
n n+1 n
−n2 −n2 0 2
Endom orfismul T n : R4 → R4 , cu n ∈ N∗ , definit prin T n (x1 , x2 , x3 , x4 ) = (y1 , y2 , y3 , y4 ), unde


 y1 = (n + 1) 2n x1 + 2n+1 nx2

y2 = −n2n−1 x1 − (n − 1) 2n x2
n−1 , ∀ (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 .
 y3 = 3n2
 x1 + x2 ((3n − 1) 2n + (−3)n ) + (−3)n x3 + x4 ((−3)n − 2n )

y3 = −n2n x1 − n2n+1 x2 + 2n x4

0.0.4 Exerciţiu Fie (V, K) un spaţiu vectorial. (i) Să se arate că pentru T : V → V endomorfism
are loc ker T ∩ Im T = {0} dacă şi numai dacă ker T = ker T 2 ; (ii) Să se demonstreze că dacă operatorul
liniar p : V → V este proiecţie (i.e. endomorfism pentru care p2 = p, unde p2 = p ◦ p), atunci Im p =
{x ∈ V | p (x) = x}; (iii) V = ker p ⊕ Im p; (iv) Să se arate că σ (p) = {0, 1}; (v) Să se arate că p este un
endomorfism diagonalizabil. Pentru punctele (iii), (iv) şi (v) am considerat un operator liniar p : V → V
de proiecţie.
Soluţie. i) Oricare ar fi endomorfismul T : V → V avem {0} ⊆ ker T ∩ Im T şi ker T ⊆ ker T 2 . Pentru prima afirm aţie
ne folosim de urm ătorul raţionament: vectorul 0 este un element al oricărui sbspaţiu vectorial, iar ker T şi Im T sunt
subspaţii vectoriale. Pentru a doua afirm aţie avem în vedere că dacă alegem v ∈ ker T arbitrar, atunci T (v) = 0, iar
T 2 (v) = T (T (v)) = T (0) = 0. În concluzie v ∈ ker T 2 .
"⇐, ⊆" Fie v ∈ ker T ∩ Im T . Atunci T (v) = 0 şi ∃x ∈ V astfel încât T (x) = v. Rezultă că T 2 (x) = T (T (x)) =
T (v) = 0, adică x ∈ ker T 2 = ker T . În concluzie v = T (x) = 0.
"⇒, ⊇" Fie v ∈ ker T 2 . Atunci T 2 (v) = T (T (v)) = 0, iar T (v) ∈ ker T ∩ Im T = {0}. În concluzie v ∈ ker T .
ii) Im p = {x ∈ V | ∃z ∈ V, p (z) = x} = {x ∈ V | p (x) = x}. Am folosit pentru "⊆" observaţia x = p (z) = p2 (z) =
p (p (z)) = p (x). Incluziunea "⊇" este evidentă.
iii) Dacă p2 = p, atunci ker p = ker p2 şi ker p ∩ Im p = {0}. Deoarece ker p ⊆ V şi Im p ⊆ V, avem ker p + Im p ⊆ V.
Mai răm âne să arătăm că V ⊆ ker p + Im p. Fie v ∈ V arbitrar. Atunci avem v = (v − p (v)) + p (v), unde v − p (v) ∈ ker p
şi p (v) ∈ Im p. În concluzie v ∈ ker p + Im p. Pe baza teorem ei de caracterizare a sumei directe

ker p + Im p = V
⇔ V = ker p ⊕ Im p
ker p ∩ Im p = {0}
am demonstrat relaţia cerută. 
p (x) = λx
iv) Dacă λ este o valoare proprie a endom orfismului p, atunci . Dar atunci p (x) = p2 (x) = λp (x) = λ2 x.
x = 0

2  2
Obţinem λ − λ x = 0 cu x = 0. Rezultă λ − λ = 0 sau echivalent λ ∈ {0, 1}.
Observăm că
ker p = {x ∈ V | p (x) = 0} = {x ∈ V | p (x) = 0x} = ker (p − 0 idV ) şi
Im p = {x ∈ V | p (x) = x} = {x ∈ V | p (x) = 1x} = ker (p − 1 idV ) .
Cele două valori sunt amb ele valori proprii doar dacă subspaţiile anterioare sunt nevide, adică p = idV şi p = 0L(V,V) .
v) Conform teorem ei de caracterizare a endom orfismelor diagonalizabile p este diagonalizabil dacă şi num ai dacă V este
sum a directă a subspaţiilor proprii. Dar acestă condiţie
ker (p − 0 idV ) ⊕ ker (p − 1 idV ) = ker p ⊕ Im p = V
este verificată.
Observaţie. Notaţia p = prker p
Im p este mai explicită. p este o proiecţie p e Im p paralelă cu ker p.