Curs 1 1.1.

Spaţii vectoriale (liniare)

Algebră 1.2. Reguli de calcul ı̂ntr-un spaţiu vectorial
2020 1.3. Subspaţii vectoriale
1.4. Acoperire liniară a unei submulţimi
Combinaţie liniară de vectori
1.5. Familie de generatori. Sistem de generatori

1.1. Spaţii vectoriale (liniare)

Fie K corp comutativ cu elementul neutru la ı̂nmulţire notat prin 1, iar la adunare prin 0.
Definiţie. O mulţime V ̸= ϕ se numeşte spaţiu vectorial peste K (sau K-spaţiu vectorial V ) dacă
pe V s-a definit o operaţie algebrică internă
+
(x, y) ∈ V × V → x + y ∈ V (numită adunarea vectorilor)

ı̂mpreună cu care V are o structură de grup abelian, adică ı̂ndeplineşte axiomele

A1) x + y = y + x, ∀x, y ∈ V
A2) (x + y) + z = x + (y + z) , ∀x, y, z ∈ V
A3) ∃0V ∈ V astfel ı̂ncât x + 0V = x, ∀x ∈ V
A4) ∀x ∈ V , ∃ − x ∈ V astfel ı̂ncât x + (−x) = 0V

precum şi o operaţie algebrică externă

·
(α, x) ∈ K × V → α · x ∈ V (numită ı̂nmulţirea cu scalari)

astfel ı̂ncât să ı̂ndeplinească axiomele

A5) (α + β) · x = α · x + β · x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V
A6) α · (x + y) = α · x + α · y, ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ V
A7) (α · β) · x = α · (β · x) , ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V
A8) 1 · x = x, ∀x ∈ V.

Observaţie. Elementele corpului K se numesc scalari şi se notează cu litere ale alfabetului grec,
iar elementele K−spaţiului vectorial V se numesc vectori şi se notează cu litere ale alfabetului latin.
Observaţie. Elementul 0V se numeşte vectorul nul, iar −x opusul vectorului x.
Observaţie. Pentru spaţiul vectorial V peste corpul K se foloseşte notaţia (V, K). Dacă K = R
atunci spaţiul vectorial (V, R) se numeşte spaţiu vectorial real, iar dacă K = C atunci spaţiul
vectorial (V, C) se numeşte spaţiu vectorial complex.

1.2. Reguli de calcul ı̂ntr-un spaţiu vectorial

Următoarea propoziţie evidenţiază reguli de calcul ı̂ntr-un spaţiu vectorial.
Curs 1 - Page 2 of 6 2020

Propoziţie. Dacă (V, K) este spaţiu vectorial atunci

i) 0 · x = 0V ∀x ∈ V ,
ii) ∀α ∈ K avem α · 0V = 0V ,
iii) (−1) · x = −x ∀x ∈ V,
iv) α · x = 0V ⇐⇒ α = 0 sau x = 0V
v) α · (x − y) = α · x − αy ∀x, y ∈ V, ∀α ∈ K
vi) (α − β) · x = α · x − β · x ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V.

Demonstraţie.
i) Considerăm ı̂n A5) : α = 1 şi β = 0 rezultând

(1 + 0) · x = 1 · x + 0 · x

sau echivalent
A8)
1 · x = 1 · x + 0 · x =⇒ x = x + 0 · x.
Cum 0V este unicul vector cu proprietatea x = x + 0V deducem că 0 · x = 0V .
ii) Considerăm ı̂n A7) : β = 0 rezultând
i)
(α · 0) · x = α · (0 · x) =⇒ 0 · x = α · 0V ⇐⇒ α · 0V = 0V .

Analog se probează iii) − vi).

Exerciţiu. Fie K corp comutativ şi
n  o

Kn = |K × {z
... × K} = (x1 , ..., xn )T  xi ∈ K, i = 1, ..., n
de n ori

unde n ∈ N, n ≥ 2. Pe Kn definim operaţiile

- adunarea:
def
(x1 , ..., xn )T + (y1 , ..., yn )T = (x1 + y1 , ..., xn + yn )T
unde (x1 , ..., xn )T , (y1 , ..., yn )T ∈ Kn ;
- ı̂nmulţirea cu scalari:
def
α · (x1 , ..., xn )T = (α · x1 , ..., α · xn )T
unde α ∈ K, (x1 , ..., xn )T ∈ Kn .
Să se arate că mulţimea Kn ı̂nzestrată cu operaţiile ”+” şi ”·” are o structură de spaţiu vectorial
peste corpul K, numit spaţiu aritmetic n-dimensional (sau spaţiul coordonatelor).
Rezolvare. Elementul

0V = (0, ..., 0)T , respectiv − x = (−x1 , ..., −xn )T ,

este vectorul nul din Kn , respectiv, opusul lui x din Kn .

Probăm A1). Pentru aceasta observăm că pentru orice x = (x1 , ..., xn )T ∈ K şi y = (y1 , ..., yn )T ∈ K
are loc
def
x + y = (x1 , ..., xn )T + (y1 , ..., yn )T = (x1 + y1 , ..., xn + yn )T
= (y1 + x1 , ..., yn + xn )T = (y1 , ..., yn )T + (x1 , ..., xn )T = y + x,

adică axioma A1) a fost verificată. Analog se verifică axiomele A2) − A8) ceea ce arată că mulţimea
Curs 1 - Page 3 of 6 2020

Kn este spaţiu vectorial peste corpul K.

Observaţie. Pentru K = R obţinem spaţiul vectorial real Rn .

1.3. Subspaţii vectoriale

Definiţie. Fie (V, K) spaţiu vectorial şi X ⊂ V , X ̸= ϕ. Mulţimea X se numeşte subspaţiu
vectorial al lui (V, K) dacă
i) ∀x, y ∈ X =⇒ x + y ∈ X;
ii) ∀α ∈ K, ∀x ∈ X =⇒ αx ∈ X.
Remarcă. Un subspaţiu vectorial are o structură de spaţiu vectorial ı̂n raport cu operaţiile induse.
Remarcă. Orice spaţiu vectorial (V, K) are cel puţin două subspaţii {0V } şi V numite subspaţii
vectoriale improprii ale lui (V, K). Orice alt subspaţiu vectorial se numeşte subspaţiu propriu.
Exemplu. Dacă Kn este spaţiul aritmetic n-dimensional atunci
n  o

E = x = (x1 , ..., xi−1 , 0, xi+1 , ..., xn )T  x ∈ Kn

este subspaţiu vectorial al lui (Kn , K). Într-adevăr, fie

x = (x1 , ..., xi−1 , 0, xi+1 , ..., xn )T şi y = (y1 , ..., yi−1 , 0, yi+1 , ..., yn )T

elemente arbitrare din E. Observăm că

x + y = (x1 + y1 , ..., xi−1 + yi−1 , 0, xi+1 + yi+1 , ..., xn + yn )T ∈ E

αx = (αx1 , ..., αxi−1 , 0, αxi+1 , ..., αxn )T ∈ E ∀α ∈ K

şi deci E este subspaţiu vectorial al lui Kn .

Remarcă. Relaţiile i), ii) din Definiţia enunţată sunt echivalente cu

∀λ, µ ∈ K şi ∀x, y ∈ X rezultă λx + µy ∈ X.

1.4. Acoperire liniară a unei submulţimi. Combinaţie liniară de vectori

Fie (V, K) spaţiu vectorial.

Definiţie. Fie A ⊆ V nevidă şi x1 , ..., xn ∈ V .
i) Spunem că vectorul x ∈ V este o combinaţie liniară de vectorii x1 , ..., xn dacă există scalarii
P
n
α1 , ..., αn ∈ K astfel ı̂ncât x = αi xi .
i=1
ii) Spunem că vectorul x ∈ V este o combinaţie liniară de vectori din A, dacă ∃n ∈ N∗ , αi ∈ K,
P
n
şi vectorii xi ∈ A, i = 1, ..., n, astfel ı̂ncât x = αi xi .
i=1
definiţie
iii) Mulţimea SpanK (A) = a tuturor combinaţiilor liniare de vectori din A ⊂ V se numeşte
acoperire liniară a lui A. În particular, dacă A = {x1 , ..., xn } atunci
( n  )
X 
definiţie 
SpanK (A) = αi xi  αi ∈ K, i = 1, ..., n . (1)

i=1

Observaţie. SpanK (A) se numeşte şi subspaţiul vectorial generat de mulţimea A şi este cel
mai mic subspaţiu vectorial al lui V ce conţine mulţimea A. În loc de SpanK (A) se mai folosesc
notaţiile:
LK (A) , Span (A) , Sp (A) , < A > sau L (A) .
Curs 1 - Page 4 of 6 2020

Exerciţiu. Fie (V, K) spaţiu vectorial. Dacă A = {x1 , ..., xn } ⊂ V , A ̸= ϕ atunci să se arate că
SpanK (A) este subspaţiu vectorial al lui (V, K).
Rezolvare. Fie x, y vectori din SpanK (A) şi λ, µ ∈ K. Din

X
n
x ∈ SpanK (A) =⇒ există αi ∈ K astfel ı̂ncât x = αi xi
i=1
Xn
y ∈ SpanK (A) =⇒ există βi ∈ K astfel ı̂ncât y = β i xi .
i=1

Observăm că
X
n X
n X
n
λx + µy = λ αi xi + µ βi xi = (λαi + µβi ) xi ∈ SpanK (A)
i=1 i=1 i=1

deoarece λαi + µβi ∈ K. Am demonstrat
că SpanK (A) este subspaţiu vectorial al lui V .
Exerciţiu. În spaţiul vectorial R4 , R se consideră elementele

u = (2, 4, 2, 4)T , v = (2, −2, 8, 10)T , w = (2, −4, 10, 12)T

şi x = (4, −4, 16, 20)T . Să se arate că elementul x este o combinaţie liniară a elementelor u, v, w.
Rezolvare. x este o combinatie liniară a elementelor u, v, w dacă există numerele γ1 , γ2 , γ3 ∈ R
astfel ı̂ncât
x = γ1 u + γ2 v + γ3 w,
relaţie echivalentă cu sistemul:


 2γ1 + 2γ2 + 2γ3 = 4

4γ1 − 2γ2 − 4γ3 = −4
.
 2γ1 + 8γ2 + 10γ3 = 16


4γ1 + 10γ2 + 12γ3 = 20

Matricea sistemului este  

2 2 2
 4 −2 −4 
A= 
 2 8 10  .
4 10 12
Avem un minor de ordinul 2 nenul
 
 2 2 
  = 2 · (−2) − 2 · 4 = −12,
 4 −2 

iar toţi minorii de ordinul 3 sunt nuli, deci rang A = 2.

Matricea extinsă este  
2 2 2 4
 4 −2 −4 −4 
A=  2 8 10

16 
4 10 12 20
având rangul 2. Am demonstrat că rang A = rang A. Conform teoremei Kronecker-Capelli
sistemul este compatibil. Notăm necunoscuta secundară γ3 prin a şi considerăm primele două
Curs 1 - Page 5 of 6 2020

ecuaţii ale sistemului, corespunzătoare minorului principal de ordin doi, avem


2γ1 + 2γ2 = 4 − 2a
4γ1 − 2γ2 = −4 + 4a

cu soluţia
a 6 − 4a
γ1 = , γ2 = , γ3 = a.
3 3
Am demonstrat că
a 6 − 4a
x= u+ v + aw
3 3
adică x este o combinaţie liniară de u, v şi w.

1.5. Familie de generatori. Sistem de generatori.

Fie (V, K) spaţiu vectorial.

Definiţie. Spunem că X ⊂ V este familie de generatori dacă orice vector din V se scrie ca o
combinaţie liniară de vectori din X. Cu alte cuvinte, X este familie de generatori pentru V dacă
V = SpanK (X).
Propoziţie. Dacă X este o familie de generatori pentru V şi X ⊂ Y ⊂ V , atunci Y este o familie
de generatori a lui V .
Propoziţie. Dacă X este o familie de generatori pentru V şi x ∈ X este o combinaţie liniară cu
vectori din X, atunci X\ {x} este o familie de generatori pentru V .
Observaţie. Dacă X ⊂ V este familie de generatori pentru V ı̂n număr finit, ı̂n loc de familie
de generatori se mai foloseşte sintagma sistem de generatori.
Definiţie. Se spune că un K-spaţiu vectorial V este de dimensiune finită, dacă V = {0V } sau V
conţine un sistem de generatori {x1 , ..., xn } ı̂n număr finit.
Exemplu. Spaţiul aritmetic n-dimensional Kn este de dimensiune finită, deoarece sistemul de
vectori n o
e1 = (1, ..., 0)T , ..., en = (0, ..., 1)T

este sitem de generatori ı̂n Kn .

Exemplu. Spaţiul vectorial al funcţiilor reale, definite pe segmentul [a, b] nu este de dimensiune
finită, deoarece funcţiile f0 (t) = 1, f1 (t) = t, ..., fn (t) = tn , ... realizează o familie de generatori,
cu n ∈ N arbitrar.
Exerciţiu. Să se arate că elementele

x = (2, 2, 2)T , y = (2, 2, 0)T şi z = (2, 0, 0)T

constituie un sistem de generatori ı̂n spaţiul vectorial R3 , R .

Rezolvare. {x, y, z} formează un sistem de generatori ı̂n spaţiul vectorial R3 , R dacă şi numai
dacă orice w ∈ R3 se exprimă ca o combinaţie liniară de x, y şi z.
Fie w = (w1 , w2 , w3 ) ∈ R3 şi presupunem că

există λ1 , λ2 , λ3 ∈ R astfel ı̂ncât w = λ1 x + λ2 y + λ3 z,

sau echivalent, există λ1 , λ2 , λ3 ∈ R astfel ı̂ncât


 2λ1 + 2λ2 + 2λ3 = w1
2λ1 + 2λ2 = w2 (2)

2λ1 = w3 .
Curs 1 - Page 6 of 6 2020

Deoarece  
2 2 2
det  2 2 0  = −8 ̸= 0
2 0 0


sistemul (2) are soluţii şi prin urmare x, y, z formează un sistem de generatori ı̂n R3 , R . Mai
mult, se poate observa că
1 1 1 1 1
λ1 = w3 , λ2 = w2 − w3 , λ3 = w1 − w2
2 2 2 2 2
şi deci      
1 1 1 1 1
w= w3 x + w2 − w3 y + w1 − w2 z.
2 2 2 2 2