Sărituri

Tehnica si metodica învatarii sariturilor

Sariturile reprezinta probe atletice cu un înalt grad de spectaculozitate, ce au cunoscut de-a
lungultimpului multiple modificari ale tehnicii sau procedeului folosit în obtinerea performantei.
Prin natura miscarilor, sariturile sunt actiuni aciclice. Sariturile atletice sub diferitele formese
compun din urmatoarele faze:
- elanul;
- bataia - desprinderea;
- zborul;
- aterizarea.
Tehnica si metodica învatarii sariturii în lungime
Fazele sariturii în lungime sunt:
a) Elanul- ce reprezinta o alergare de viteza uniform accelerata.
b) Bataia si desprinderea – reprezinta cel mai important moment al sariturii. Actiunea de bataie –
desprindere dureaza dupa masuratorile efectuate de specialistiîntre 0,10 – 0,13 secunde.
caracteristica a acestei probe o constitue faptul ca atletul poate influenta rezultatul sariturii in
timpul zborului.In mare masura acest rezultat depinde de ultimii pasi de elan.

Saritura in lungime cuprinde doua faze distincte,care la randul lor se impart in doua:
prima :elanul si bataia
a doua: zborul si aterizarea
Elanul si bataia sunt considerate fazele cele mai importante ale sariturii in lungime,deoarece in
timpul zborului atletul foloseste forta dezvoltata pe parcursul elanului si in momentul bataii.
● Săritura în lungime (zbor în ghemuit) cu elan.
Această săritură este cea mai simplă şi naturală săritură în
lungime cu elan. Face parte din gama de exerciţii din şcoala săriturii.
Săritura în lungime cu elan are ca mecanism de bază bătaia pe un
picior cu desprindere în lungime. Execuţia acestei sărituri impune
efectuarea:
- elan (desfăşurat prin alergare accelerată, şi menţinerea vitezei
pe ultimii paşii de alergare);
- bătaie scurtă şi puternică pe piciorul puternic (devenit piciorulde bătaie);
- zbor (gruparea corpului în poziţia ghemuitşi păstrarea poziţiei);
- aterizare în poziţia deja pregătită din zbor.
Săritura găseşte executantul începător în poziţia necesară fazei de aterizare, ceea ce constituie un
bun mijloc de însuşire a aterizării însiguranţă.
După însuşirea acestei sărituri, cu bătaie pe piciorul puternic (piciorul de bătaie) se continuă cu
aceea şi săritură efectuată cu bătaiepe celălalt picior. Acest fapt contribuie la dezvoltarea
motricităţii, coordonării copiilor sau începătorilor. De asemenea este importantă solicitarea
simetrică a părţilor şi segmentelor corpului, pentru dezvoltarea fizică armonioasă şi solicitare
echilibrată a traseelor neuro-musculare. Tot în beneficiul dezvoltării coordonării se poate apela la
săritura în lungime cu elan liber, cu solicitarea efectuării unor sarcini suplimentare în zbor, cum ar
fi: bătaie din palme, întoarcere 90° spre stânga sau dreapta, respectiv spre partea piciorului de
bătaie sau partea opusă piciorului de bătaie. Greşeli frecvente:
- tendinţa de bătaie pe ambele picioare;
- lungirea ultimului pas de elan, înainte de bătaie;
- aplecarea excesivă a trunchiului în zbor;
- aterizarea cu membrele inferioare insuficient flexate;
- aterizare desincronizată (alternativ pe un picior şi altul).
● Săritura în înălţime (zbor în ghemuit) cu elan liber perpendicular se constituie de asemenea în
mijloc al şcolii săriturii. Exerciţiul solicită executantul la autopropulsare pe o traiectorie înaltă,
liberă sau impusă de un reper obiectiv (ştacheta). Mecanismul de bază al săriturii în înălţime se
constituie din bătaie (impulsie) pe un picior. Săritura se compune din:
- elan sub formă de alergare pe o traiectorie liniară perpendiculară;
- bătaie pe piciorul puternic (piciorul de bătaie);
- zbor ghemuit şi trecerea în această poziţie peste ştachetă;
- aterizare în poziţia ghemuit, pe ambele picioare. Săritura poate fi executată în combinaţie cu alte
sarcini motrice, precum:
- acţiuni ale braţelor;
- întoarceri 90° spre partea piciorului de bătaie;- întoarceri 90
° spre partea opusă piciorului de bătaie;
- combinaţi ale sarcinilor.
Greşeli frecvente:
- tendinţa de oprire înainteaştachetei;
- bătaie prea aproape de ştachetă;
- întârzierea grupării;
- insuficienta ridicare a trenului; - forţă redusă la bătaie. Săritura în lungime cu elan liber
(procedeul ghemuit)şi săritura în înălţime cu elan (perpendicular pe ştachetă) sunt mijloace ale
şcolii săriturii şi se constituie în bază a săriturilor fundamentale şi derivate din atletism.
Săriturile figurează şi în curricula din învăţământul preuniversitar.
În programa şcolară sunt prevăzute din procedeele specifice săriturii în lungime următoarele:
- săritura în lungime întinsă pentru clasele a V-a şi a VI-a;
- săritura în lungime cu 1 1/2 paşi în zbor, pentru clasele a VII-a şi a VIII-a.
În şcoală, în funcţie de condiţiile diferite existente în teritoriu, se foloseşte unul din procedeele:
săritura în înălţime cu păşire şi răsturnare dorsală. Exerciţiile de sărituri sunt utilizate ca mijloace
de bază în lărgirea şi aprofundarea deprinderilor motrice de bază şi specifice şi dezvoltarea forţei
membrelor inferioare.