Invatarea deprinderilor motrice

Deprinderile motrice sunt caracteristici sau componente ale actelor

învatate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuţie (coordonare
,precizie,viteză etc.) ( M. Epuran 1995)

Se formează atât în practica vieţii cât şi în procesul de instruire special

organizat (prin lecţia de educaţie fizică şi sport / sau lecţia de antrenament
sportiv). Formate în practica vieţii, acestea sunt consecinţa repetării îndelungate
a unor acţiuni de mişcare precum : mersul, alergarea, aruncarea, saritura etc. În
procesul de instruire ,acestea se perfecţionează în acelaşi timp,în concordanţă cu
obiectivele urmărite ,contribuie şi în formarea unor noi depinderi motrice ,cum ar
fi şi cele specifice unor ramuri/probe sportive.

La baza formării deprinderilor motrice se află crearea de reflexe condiţionate.

Suportul fiziologic al reflexelor condiţionate îl reprezintă legăturile

temporale dintre diferiţii centri ai scoarţei cerebrale. Legăturile sunt atat mai
trainice cu cât excitantul este repetat de un număr mai mare de ori.

În domeniul nostru de activitate ,rolul excitantului îl deţine EXERCIŢIUL

FIZIC repetat sistematic şi continuu. Pentru formarea deprinderilor motrice,
excitantul trebuie să se transmită scoarţei cerebrale în aceeaşi ordine şi cu
intensitate corespunzătoare.
Clasificarea deprinderilor motrice
1. după gradul de automatizare:
 elementare - ce se pot automatiza complet, ele fiind
totdeauna deprinderi ciclice, cu lanţuri de mişcări care se
repetă periodic: mersul, alergarea, pedalarea pe bicicletă,
înotul, vâslitul etc;

 complexe- ce nu se pot automatiza decât parţial, la nivelul

unora dintre elementele componente: săriturile şi aruncările
din atletism, alergarea de garduri, sporturile cu adeversar -
scrimă, box, lupte etc. şi jocurile sportive.
2. în funcţie de finalitate, de scopul în care sunt folosite:
 generale — care la rândul lor se împart în deprinderi motrice
de bază (mersul, alergarea, săritura, prinderea-aruncarea) şi
utilitar-aplicative (târârea, căţărarea, escaladarea, echilibrul,
împingerea-tracţiunea, ridicarea şi transportul de greutăţi);
 specifice unor probe şi ramuri de sport, concretizate în
procedee tehnice ale acestora.

3. după gradul de implicare a sistemului nervos central la formarea şi

valorificarea lor:
 deprinderi motrice propriu-zise - în învăţarea şi consolidarea
cărora nu intervin factorii de ambianţă, ci doar elementele
 proprioreceptive care se structurează temporal şi energetic pe
baza unei anumite "scheme" cerebrale;
 deprinderi perceptiv-motrice — care se efectuează prin reacţii
motrice corespunzătoare caracteristicilor stimulilor externi,
ambientali; ele prezintă grade diferite de complexitate şi
cuprind procedeele tehnice din jocuri sportive şi sporturi din
luptă în faza de consolidare, elemente din tir etc.
 deprinderi inteligent-motrice - procedeele tehnice din sporturile
cu adversar (tenis, badminton, jocuri sportive, sporturi de luptă
- box, arte marţiale, scrimă etc.) efectuate în condiţii de
întrecere, de competiţie.

Etapele formării deprinderilor motrice

Însuşirea deprinderilor motrice de-a lungul timpului, a fost cercetată de

psihologi, fiziologic, pedagogi şi specialişti în domeniile în care se manifestă
motricitatea, determinându-se astfel un punct de vedere privind etapele ce se
parcurg în formarea unei deprinderi.
Astfel, literatura de specialitate prezintă etapele fiziologice (iradierea, concentrarea
excitaţiei, realizarea stereotipului dinamic), psihologice (formarea reprezentării,
învăţare segmentară sau analitică, organizare şi sistematizare, sintetizare,
automatizare), metodice (familiarizarea, învăţarea, mişcările inutile, consolidarea,
perfecţionarea, automatizarea).
Cunoaşterea caracteristicilor acestor etape este importantă ca documentare,
procesul de predare – învăţare solicitând o sinteză a tuturor acestor date.
În formarea deprinderilor motrice, specialiştii disting mai multe etape, considerând
că acest proces este deosebit de complex.
1. Etapele fiziologice ale formării deprinderilor motrice:
 Baza fiziologică a formării deprinderilor motrice o constituie
mecanismele activităţii reflexe a sistemului nervos, studiate şi descrise
în amănunţime de I. M. Secenov şi A. P. Pavlov.
 Formarea lanţului de reflexe condiţionate şi a stereotipurilor dinamice
ale proceselor nervoase din scoarţa cerebrală asigură formarea şi
stabilizarea deprinderilor motrice de orice fel.
 Cercetările lui P. A. Anohin (1957) din domeniul biologiei şi
neurofiziologiei i-au permis să emită teoria "sistemului funcţional",
prin intermediul căreia a explicat mecanismul formării deprinderilor
motrice.

 faza iradierii şi generalizării excitaţiei pe scoarţa cerebrală, având ca efect o

multitudine de reacţii de răspuns, din partea a numeroase grupe musculare
neimplicate în mod normal în efectuarea mişcării respective; mişcările sunt
efectuate prin contracţii inutile, au caracter nediferenţiat, şi sunt lipsite de
coordonare;
 faza concentrării iniţiale a excitaţiei - în care are loc restrângerea ariei
acesteia pe scoarţa cerebrală corespunzător scopului mişcării şi contracţia
doar a grupelor musculare implicate; ca urmare mişcările sunt efectuate în
concordanţă cu scopul acţiunii motrice, dar prin contracţii excesive;
  faza diferenţierii excitaţiei, a stabilizării mişcărilor, a formării stereotipului
dinamic, acţiunile motrice căpătând un grad ridicat de coordonare şi
automatizare.

2. Etapele psihologice ale formării deprinderilor motrice

 Etapa învăţării, a iniţierii în bazele tehnice de execuţie a unei deprinderi, având

ca obiective:
 formarea unei reprezentări cât mai fidele a deprinderii pe baza
demonstraţiei şi explicaţiei specialistului;
 formarea unei reprezentări cât mai fidele a deprinderii pe baza
demonstraţiei şi explicaţiei specialistului;
 descompunerea mişcărilor complexe în elementele componente şi
însuşirea separată a acestora;
 preîntâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie;

 Etapa consolidării - a formării stereotipului dinamic, cu următoarele obiective:

 unificarea elementelor componente ale mişcărilor şi formarea tehnicii de
execuţie în concordanţă cu caracteristicile spaţiale, temporale şi dinamice
ale mişcării;
 întărirea legăturilor temporare din scoarţa cerebrală prin exersarea
independentă repetată, în condiţii standard, a deprinderii motrice;
 includerea deprinderii într-o înlănţuire cu alte deprinderi motrice însuşite
anterior, în condiţii specifice probelor şi ramurilor sportive şi efectuarea
lor în condiţii relativ constante;
 înlăturarea greşelilor atipice de execuţie;
 Etapa perfecţionării - având ca obiective următoarele:
 exersarea deprinderii în condiţii variate, neobişnuite sau îngreuiate
(micşorarea suprafeţelor, mărirea tempoului, adversar activ, etc);
 exersarea deprinderii în condiţii tehnice întâlnite în practica sportivă şi în
condiţii apropiate sau identice cu cele regulamentare;
 exersarea deprinderii în condiţii de întrecere (ştafete, parcursuri
aplicative, etc] şi de concurs [competiţii neoficiale sau oficiale).

După A. Dragnea (1999), în formarea unei deprinderi motrice se disting patru

etape:
 etapa informării şi a formării imaginii mentale (echivalentul reprezentării
ideomotorii), pe baza explicaţiei şi a demonstraţiei directe sau mijlocite;
 etapa mişcărilor grosiere sau insuficient diferenţiate (numită şi a mişcărilor
încordate), în care are loc efectuarea primelor execuţii corecte din punct de
vedere tehnic;
 etapa consolidării mişcării, a coordonării fine - caracterizată de efectuarea
corectă a mişcării, de regulă în condiţii standard şi cu indici superiori de
forţă, precizie, ritm şi amplitudine;
 etapa perfecţionării - caracterizată de efectuarea mişcării în condiţii variate,
cu indici superiori de eficienţă; este considerată a fi şi etapa declanşării
priceperilor motrice complexe, executate adaptat cerinţelor mediului sau
celor impuse de regulament, de conducător etc.
Formarea programului motric general la copii cu vârste
cuprinse între 3-6/7 ani

Perioada preşcolară sau a doua copilărie (3-6/7) este caracterizată de toţi cei
implicaţi în educarea copiilor de această vârstă ca fiind „vârsta de aur“ a copilăriei.
În această perioadă se realizează progrese remarcabile ale sensibilităţii tuturor
organelor de simţ,precum şi creşterea dimensiunilor antropometrice cu o uşoară
diferenţă în favoarea băieţilor.
La această vârstă nevoia de mişcare este esenţială. Este modalitatea prin care
copiii îşi exersează achiziţiile motrice şi îşi satisfac dorinţa şi nevoia de cunoaştere.
Adoră jocul de mişcare, care constituie cel mai important factor de instruire, de
formare şi educare a deprinderilor motric
Sistemul de deprinderi motrice specifice preşcolarilor

Deprinderi utilitar - Deprinderi

Deprinderi de bază aplicative specifice
unor ramuri de
sport

Mersul Căţărarea Atletism

Alergarea Echilibrul Gimnastică

Săritura Tracţiunea Baschet

Aruncarea Împingerea Handbal

Prinderea Transportul Fotbal

Escaladarea Înot

Târârea Schi

Patinaj

 Exercitii pentru formarea si consolidarea deprinderilor motrice de baza:

 Mers obişnuit
 Mers ritmat
  Mers pe vârfuri
 Mers pe călcâie
 Mers cu ocolirea unor obstacole
 Mers în echilibru
 Mers pe plan înclinat
 Alergare obişnuită
 Alergare în ritm variat
 Alergare spre o anumită direcţie indicată
 Alergare cu ocolirea unor obstacole
 Alergare cu păşire peste obstacole
 Săritură în adâncime (de pe o suprafaţă ridicată de la sol cu aterizare în
sprijin ghemuit)
 Săritură în înălţime de pe loc cu atingerea unui obiect suspendat
 Săritură în lungime de pe loc
 Săritură cu desprindere de pe un picior
 Săritură cu desprindere de pe ambele picioare
 Aruncarea mingii cu ambele mâini de jos
 Prinderea mingii cu ambele mâini jos
 Aruncarea mingii cu ambele mâini de la piept
 Prinderea mingii cu ambele mâini la piept
 Aruncarea mingii cu o mână de la umăr

Prin practicarea acestor exercitii se urmaresc atingerea urmatoarelor obiective:

 Întărirea stării de sănătate;

  Stimularea proceselor de creştere şi dezvoltare;

 Stimularea şi perfecţionarea marilor funcţiuni organice;

 Dezvoltarea musculaturii corpului, pentru a crea raporturi de echilibru şi

coordonare între

 musculatura segmentelor corpului şi a organismului în ansamblu;

 Formarea unei ţinute corporale corecte în toate poziţiile (stând, şezând,

deplasare)

Jocuri de mişcare care au vizat dezvoltarea deprinderile motrice, stimulând

competiţia atât la nivel individual cât şi la nivelul unor grupuri mici:

1.“Trenul de marfă, personalul, acceleratul şi rapidul” - la rostirea trenurilor în

ordinea menţionată mai sus copiii aleargă crescând ritmul.

2. “Cel mai iute” - copiii sunt aşezaţi în perechi, iar în faţa lor la o distanţă de 2m
se află câte o cutie de carton în care se află câte o minge. La comanda “Ia mingea!”
amândoi aleargă să o ia. Cel care reuşeşte să ia mingea are un punct. Jocul se
repetă de un număr de ori impar (stabilit anterior de comun acord cu copiii).

Câştigă copiii care au acumulat mai multe puncte.

3.“Primul la tobogan” - concurs de alergare peste cuburi.

4. “Mingile călătoare” - Copiii sunt aşezaţi pe două rânduri. În faţa fiecărui rând
sunt aşezate două coşuri în care se află câte o minge. La semnal, primii copii din
şiruri aleargă până la coşuri, iau mingile şi aleargă înapoi spre şiruri;dau mingile
următorilor copii, după care se aşează ultimii în şir. Câştigă echipa ai cărei copii
aleargă mai repede.