Curbele varia ţiei vitezei de formare şi vitezei de cre ştere func ție de gradul de subr ăcire.

z Viteza de
formare cre de formare cre şte mai intens ca cea de cre ştere, astfel ca pe m ăsura cre şterii gradului
de subr ăcire, germenii vor fi din ce în ce mai mul ţ i, dar de dimensiuni mai mici, deci va rezulta o
structur ă fin ă. ´ Num ărul de gr ăun ți cristalini este func ție de viteza de formare şi de viteza de cre
ştere: Vf N unde: c = coeficientul de propor ţionalitate cr f g V N = c Forma cristalelor CRISTALIZAREA
METALELOR ´ În cazul metalelor care cristalizează în sistemul cubic, creşterea decurge mai intens în
direcţia axelor de octaedru. ´ A tf l î t di stfel, în aceste direcţii f seormează ramuril i ung , numit d e
axe de gradul I, perpendicular pe ele se formează axele de gradul II apoi III şi aşa mai departe până la
solidificarea completă. ´ Se obţine în acest fel o structură arborescentă, denumită structură
dendritică. ´ Pe măs ra a ans sura avansării solidific solidificării spaţiile dintre ram ri se mpl c a e iile
dintre ramuri se umplu cu axe de grade mai mari şi în final structura dendritică se pierde. ´ Acest
lucru este determinat şi de faptul că cristalele pe măsura creşterii se stânjenesc între ele. ´ Se obţine
astfel un grăunte cristalin, care nu mai este un cristal perfect şi care se numeşte cristalită. ´ Dacă
temperatura lichidului este deasupra temperaturii de solidificare CRISTALIZAREA METALELOR
temperatura lichidului este deasupra temperaturii de solidificare, apare o protuberanță în interfața
solid-lichid. Căldura latentă de solidificare este extrasă din protuberanță la interfața cu solidul.
Formarea dendritelor: dacă lichidul este subrăcit, protuberanța crește id f â d d d ită () i i l i ă i
CRISTALIZAREA METALELOR rapid, formând o dendrită (a), microscopie electronică a unei dendrite în
oțel (b) CRISTALIZAREA METALELOR Reprezentarea schematic ă a unei dendrite, în spa ţiu (a) în plan
(b) Cre şterea simultan ă a cristalelor dendritice vecine

Cristalizarea lingoului de oţel calmat ´ La turnarea lingoului de oţel calmat se vor forma mai multe
zone cu CRISTALIZAREA METALELOR ´ La turnarea lingoului de oţel calmat se vor forma mai multe
zone cu cristale, care depind de gradul de subrăcire. ´ Astfel, după primul moment de turnare în
lingotieră metalul lichid având o temperatură ridicată şi venind în contact cu pereţii reci ai lingotiere,
gradul de subrăcire va fi mare. ´ La un grad mare de subrăcire viteza de formare este mare. ´ Deci
structura care se va forma va fi dintr-un număr mare de grăunţi, deci o structură fină. ´ S i e va numi
zona critll d s alelor de răci il re sau zona marginală. ´ Pe măsură ce frontul de solidificare înaintează,
gradul de subrăcire scade, iar cristalele care se vor forma vor fi de dimensiuni mai mari. Deoarece
este important modul cum se transmite căldura şi creşterea cristalelor va fi în consecinţă. ´ Astfel, al
doilea strat este format din cristale alung, , ite de dimensiuni mari, orientate către centrul lingotierei
(direcție opusă fluxului de căldură), care se vor numi zona cristalelor columnare sau zona de
transcristalizare. Zonele de cristalizare în lin goul de o ţel calmat CRISTALIZAREA METALELOR ´ Zone
de cristalizare în lingou CRISTALIZAREA METALELOR •Lingou de Cu pur – zona cristalelor columnare
cristalelor columnare. ´ După finalizarea creşterii cristalelor columnare, gradul de subrăcire este mic
şi creşterea germenilor înceată. CRISTALIZAREA METALELOR şi creşterea germenilor înceată. ´ În
această ultimă zonă grăunţii cresc în toate direcţiile până ce în creşterea lor se întâlnesc cu alţii. ´ R lt
ezu ă astf l i e n şt itl d f e cristale de formă aproape glbl o u ară, care au di i il mensiunile aproximativ
egale în toate direcţiile şi care se numesc cristale echiaxiale. ´ În funcţie de răcire şi de transmiterea
căldurii, putem dirija formarea celor trei zone. ´ Zona cristalelor columnare este nedorită, datorită
rezistenţei reduse a materialului în punctele de contact, de exemplu la laminare se poate despica
lingoul în acele locuri. Cristalizarea lingoului de oţel necalmat • În cazul oţelului necalmat este
continuată dezoxidarea metalului până la solidifi l t lidificarea completă, avâ dl n oc reacţia: FeO + C =
Fe + CO • Oţelul va fierbe cu degajarea CO şi H. În această situaţie lingoul va prezenta o retasur
retasură dispers dispersă sau pori de retasur sau pori de retasură. • Oţelul calmat este dezoxidat cu
Mn, Si şi Al, faţă de cel necalmat care este dezoxidat cu Mn. DEFECTE R t i f t i i fl ţ ă CRISTALIZAREA
METALELOR Retasura şi factori care o influenţează ´ Având în vedere că în starea solidă reţeaua este
mai compactă decât în stare lichidă, această trecere are loc cu scădere de volum ( p exce ţie face
bismutul la care retasura este de + 3%). ´ Această contracţie a materialului duce la apariţia unui gol,
numit retasură. ´ După turnare, răcirea topiturii începe de la suprafeţele de contact cu lingotiera şi
respectiv mediul exterior. Astfel are loc solidificarea primului strat de topitură care vine în contact cu
pereţii lingotierei, volumul scăzând în partea superioară a lingotierei datorită fenomenului de
contracţie. ´ Al doilea strat care se va solidifica prin depunere pe pereţii lingotierei va avea o înălţime
mai mică, datorată aceluiaşi fenomen de contracţie. ´ P l rocesul avansează până l lidifi l t a
solidificarea completă a li l i ngoului. ´ Rămâne astfel, în partea centrală superioară a lingoului o
cavitate de o configuraţie specifică, care se numeşte retasură