1 Adrian Gorun2 PDF

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere și Ştiinţe Sociale, Nr.
1/201 2
DEMOCRAȚIA - MIT ȘI DEMOCRACY - MITH END

REALITATE REALITY
1
Prof. univ. dr., Adrian Gorun Prof. Ph D., Adrian Gorun
Abstract: Esența democrației este Abstract: The essence of democracy refers

înțelegerea ei ca și stare socială caracterizată prin to understanding it as social status characterized
egalitatea condițiilor și nu prin ansamblul de by equality of conditions not by the corpus of
instituții politice. Scopul acestui studiu este acela political institutions. The aim of this paper is to
de a întreprinde o incursiune prin istoria undertake a foray through the history of the
conceptului de democrație așa cum a fost înțeles concept of democracy as it was grasped by
de filosofi și istorici de-a lungul timpului. Ne vom philosophers and historians throughout the time.
referi cu precădere asupra aspectelor sale We shall specifically refer to its theoretical aspects
teoretice, dar și asupra modului în care este and also on the way it is understood nowadays.
înțeleasă ea astăzi.
Cuvinte cheie: democrație, stare socială,

Key-words: democracy, social status,
fenomen, resorturi, formă politică
phenomenon, competence, political form
Preocupat de descoperirea naturii Concerned with tracing the nature of

democraţiei, între 1831-1832 Alexis de democracy, Alexis de Tocqueville together
Tocqueville împreună cu Gustave de with Gustave de Beaumont, in 1831-1832,
Beaumont realizează o călătoare oficială de carried out a formal journey to do research on
cercetare a regimului penitenciar din statele the penitentiary regime in the United States;
unite, ocazie cu care constată, cum afirmă on that occasion they found a democracy
primul, că aici democraţia şi-a atins „limitele which reached its “natural boundaries”, as the
naturale”2. De altfel, Tocqueville este uimit former of the two scholars, asserts. As a
de cele două modalităţi contrastante în care se matter of fact, Tocqueville was amazed by
prezintă democraţia: o mişcare socială plină the two competing ways which democracy
de convulsii, cum este cazul ţării sale – displayed: a social movement shattered by
Franţa – şi un ansamblu armonios de upheavals, as it was the case of his native
obiceiuri şi instituţii, aşa cum o descoperă în country, France and on the other hand, a well-
America. orchestrated entirety of customs and
Rădăcina acestor contraste se află în traditions, as they could see in USA.
însăşi esenţa democraţiei, în înţelegerea ei în The root of these contrasts lied in the
primul rând ca stare socială, caracterizată substance of democracy itself, in grasping it
prin egalitatea condiţiilor şi nu ca ansamblu first as a social condition, characterized by
de instituţii politice. Prin urmare, dintr-o stare equality of conditions, not as an entirety of
socială cu aceleaşi caracteristici, popoarele political institutions. It follows that from the
pot ajunge – cum constată Tocqueville – la same social condition bearing the same
consecinţe politice „extraordinar” de diferite.
1
Președintele Senatului Universității ”Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu
2
A. de Tocqueville , Despre democrație în America, vol. I, p. II (Introduction)
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Letters and Social Sciences Series, Issue 1/2012
7
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere și Ştiinţe Sociale, Nr. 1/201 2
Dar, originea stării sociale este diferită la attributes, the peoples may reach – as
americani, care „s-au născut şi nu au devenit Tocqueville notes – to “extremely” different
egali” (s.n.)3. Şi cum starea socială de political consequences. Yet, the origin of the
egalitate are origini diferite (deşi instituţiile social condition is different for the
sunt consecinţă a acestei stări), din originile Americans, which “were born free, they did
diferite izvorăsc influenţele diferite asupra not become equal” (s.n); and since the equal
instituţiilor politice. Fin şi profund analist, social condition had different origins
Pierre Manent4 explică această fecundă idee (although the institutions are consequences of
lansată de Alexis de Tocqueville: „Această the same condition), from the different
contradicţie sau această dificultate se origins, different influences upon political
estompează dacă luăm în considerare că, pe institutions aroused. A subtle and deep
de o parte, starea socială democratică observer, Pierre Manent explains this prolific
determină foarte riguros ce nu pot fi idea launched by Alexis de Tocqueville:
instituţiile – ele nu pot fi aristocratice – şi că, “This contradiction or difficulty grows
pe de altă parte, ea nu lămureşte, şi deci lasă blurred whether we consider on the one hand
pe seama discernământului popoarelor ce pot that democratic social condition rigorously
fi ele: tiranizate sau libere. Atunci când establishes what the institutions cannot be –
Alexis de Tocqueville afirmă că democraţia they cannot be aristocratic – and that on the
se defineşte mai întâi printr-o stare socială el other hand, it does not make clear, so leaves
nu sugerează că aceasta ar fi în esenţă o it on peoples’ decision what they can be:
«infrastructură» socială distinctă în drept şi în bullied or free. When Alexis de Tocqueville
fapt de o «suprastructură» politică în definitiv ascertains that democracy is first and
secundară, el defineşte momentul negativ al foremost defined by a social condition, he
democraţiei: excluderea aristocraţiei, a does not suggest that this would be in essence
inegalităţii condiţiilor”. a distinct social <<infrastructure>> as to fact
Starea socială de egalitate la francezi and law from a political <<superstructure>>
este dobândită, şi, prin urmare, democraţia eventually secondary, he defines the negative
„înţelege” să se manifeste ca negare sau moment of democracy: exclusion of
distrugere a aristocraţiei, în timp ce în aristocracy and of unequal conditions”.
America, caracterul înnăscut al egalităţii ( Equal social condition for French
fiecare s-a născut egal, deci, în egalitate cu people was gained and therefore democracy
ceilalţi), asigură realitatea dogmei “understood” to be manifest in the denial and
suveranităţii poporului. „În Statele Unite – abolish of aristocracy, while in USA, the
constată Tocqueville - dogma suveranităţii native feature of equality (everyone was born
poporului nu este deloc o doctrină izolată equals, so as equal as the others), established
care să nu ţină seama de obiceiurile, nici de the reality of people’s sovereignty dogma. “In
ansamblul ideilor dominante; putem, USA, Tocqueville ascertains the dogma of
dimpotrivă, să o imaginăm pe ultima verigă a people’s sovereignty is not at all an isolated
unui lanţ de opinii care învăluie întreaga lume doctrine that takes into account neither the
anglo-americană. Providenţa a dat fiecărui traditions, nor the entirety of dominant ideas;
3
Idem, vol III, p. 108
4
Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992,p. 152
8
individ, oricare ar fi el, gradul de raţiune on the contrary, we can imagine it as the last
necesar să se poată conduce el însuşi, în link of a chain of opinions which wraps the
lucrurile care îl interesează exclusiv. Aceasta whole American world. Providence has given
este marea maximă pe care, în Statele Unite, to each individual, no matter his identity, the
se sprijină societatea civilă şi politică: tatăl de degree of necessary raison d'être to lead his
familie o aplică copiilor săi, stăpânul – being in the world, surrounded exclusively by
servitorilor, localitatea – administraţiilor, the things he is interested in. This is the great
provincia – localităţilor, statul – provinciilor, maxima which uphold the civil and political
Uniunea – statelor. Extinse la nivelul naţiunii, society in USA: the father of the family
ea devine dogma suveranităţii poporului. applies to his children, the master to his
Astfel, în Statele Unite, principiul generator attendants, local authorities to their
al republicii este acelaşi care reglează administrative services, the state to its cities,
majoritatea acţiunilor umane”5. towns and villages, the state to its governors,
Preocupat de resorturile şi mecanismele the Union to its states. By extending them at
democraţiei, la un moment dat Giovani the level of the whole nation, it becomes the
Sartori a exprimat un punct de vedere extrem dogma of people’s sovereignty. Accordingly,
de controversat, pe care mulți autori au in USA, the principle generating the republic
considerat că i-ar fi compromis opera. Iată-l : is the same that regulates most of the human
„Democraţie! Numele propus al unui lucru acts”.
care nu există”. Eu spun că această Here, some emphases are necessary,
exclamaţie cu valoare conclusivă nu este nici particularly regarding the dogma of people’s
„superficială”, nici „iresponsabilă” cum o sovereignty, taking into consideration the
califică J. Baudouin. Dimpotrivă, ea este recent theories on democracy. Accordingly,
semnificativă şi responsabilizatoare dacă nu many authors have considered that one idea
dorim să limităm nepermis înţelegerea launched by Giovanni Sartori would have
democraţiei azi. compromised his work. Preoccupied by the
Voi explica în cele ce urmează. Înainte resorts and mechanisms of democracy, at a
de a exista elaborări sistematice, ideea de given moment he expressed an extremely
democraţie, ca şi metodele de punere a ei în controversial view. Here it is: “Democracy!
aplicare, au apărut în prima jumătate a The name proposed for a subject matter that
secolului al V-lea Î.H. la greci, ei exercitând does not exist”.
o influenţă deosebită în istoria universală. I would contend that this conclusive
„Grecii, îndeosebi atenienii – constată Robert exclamation is neither “superficial” nor
A. Dahl – au fost primii care au produs ceea “irresponsible” as J. Baudouin characterizes
ce aş numi prima transformare democratică: it. On the contrary it is both significant and
de la ideea şi practica guvernării de către cei responsible unless we desire to forbiddingly
puţini la ideea şi practica guvernării de către limit the understanding of democracy today.
cei mulţi. Pentru greci supremul loc propice Allow me to explain myself. Before
democraţiei era, desigur, statul–cetate”6. systematic enacting, the idea of democracy as
Derularea evenimentelor în istoria well as its method to apply it emerged in the
5
A. de Tocqueville, op. cit. p. 414
6
Robert A. Dahl, Democraţia şi criticii ei, Iaşi, Institutul European, 2002, p.9
9
universală demonstrează că democraţia este second half of 5th century with the Greeks
un fenomen extrem de complex, a cărei and they were particularly influential for the
analiză a provocat pe cei mai mulţi gânditori, world history. “Greek people, especially
dar şi oameni simpli, care din vremuri Athenians – Robert Dahl ascertains – were
străvechi şi-au imaginat un model de the first to yield what I would call the first
organizare a sistemului politic în care membri democratic transformation: from the idea and
comunitari să fie egali din punct de vedere practice of few governors, to the idea and
politic, să guverneze împreună şi să dispună practice of many governors. With the Greeks,
de calităţi proprii, resurse şi instituţii necesare the supreme place appropriate to democracy
pentru a se autoguverna. Problema raportului was obviously the state-citadel”.
dintre cercetarea empirică şi reflecţia The events in the world history
normativă în teoria democratică, a constituit demonstrated that democracy was an
multă vreme subiect de dezbatere, iar Dahl extremely complex phenomenon, whose
este conştient că ştiinţa politică nu poate fi analysis challenged most of thinkers and also
una exclusiv empirică (opera sa poate fi common people who as early as ancient times
considerată un proiect de îmbinare a celor imagined a model of political system
două dimensiuni)7 arrangement where the community members
Democraţia este studiată, deopotrivă, de should be equal politically speaking, should
filosofi, care propun chiar modele ideale de govern together and should have at their
democraţie, istorici, preocupaţi de disposal their qualities, resources and
ascensiunea şi declinul acesteia, politologi, necessary institutions to exercise self-
care încearcă să dea o explicaţie empirică a governing. The subject matter of the relation
condiţiilor afirmării, menţinerii, funcţionării, between empirical research and normative
răspândirii şi posibilei sale prăbuşiri8. Este reflection within the democratic theory has
cert că existenţa acestei diversităţi de been for a long time a debatable issue and
unghiuri de abordare conduce şi la unele Dahl is aware that the political science may
suprapuneri, însă diversitatea conduce mai be exclusively empirical (his work itself may
totdeauna la rezultate fecunde în cercetare. be considered a draft to intermix the two
Chiar şi unele construcţii ce îmbracă forme dimensions).
utopice ideii ale de democraţie pot conduce la Democracy has been studied
îmbunătăţirea democraţiilor real-funcţionale. concomitantly by philosophers, who even
Totuşi, în evoluţia sa istorică, guvernarea suggested ideal models of democracy,
majorităţii a fost în multe situaţii repudiată, historians concerned with its ascent and
puţini oameni fiind în situaţia de a căuta şi a decline, political scientists, who endeavour in
reuşi „să adapteze realitatea politică, într-o giving an empirical explanation to its being in
măsură semnificativă, la cerinţele ei the world, maintaining, operating,
imperioase ”9. disseminating and its possible collapse. It is
Mai mult, democraţia este forma certain that this diversity of approach
politică ce „şi-a dovedit în timpuri perspectives leads to overlays; still diversity
îndelungate, o nouă capacitate de adaptare la next to always leads to prolific results in
7
Lucian – Dumitru Dârdală, Postfaţă la cartea lui R.A. Dahl, Democraţia şi criticii ei, p. 527
8
Vezi şi Gianfranco Pasquino, Curs de ştiinţă politică, Institutul European, 2002, p. 305
9
R. Dahl, op. cit. p. 9
10
diferite condiţii, o mare capacitate de învăţare research. Even some constructions taking
şi un interes potenţial de transformare”10; ea utopia shapes of democracy idea may lead to
s-a manifestat ca idee a guvernării de către improving the real-functioning democracies.
cei mulţi transformând viaţa politică cam în Yet along its historic evolution, majority
aceeaşi perioadă atât în Atena (şi alte oraşe – governing was many times repudiated, few
state greceşti), cât şi în statul – cetate al people being in the situation to search and
Romei. succeed in “adapting the political reality in a
Germeni ai ideilor referitoare la significant extent to its imperative
democraţie se regăsesc încă din perioada requirements”.
grupării denumită de Karl Popper Marea Moreover, democracy is the political
Generaţie care traversează şcolile sofiştilor form which “has proved its new adaptability
Protagoras şi Gorgias, atomistului Democrit, to different circumstances for long time, great
democratului Pericle, generaţie, căreia, de capacity of changing and a potential interest
altfel, i-au aparţinut Alcidamus şi Lycopfron. of transformation”; it was manifest as an idea
Prin Oraţia funerară a lui Pericle sunt puse of governing by the majority, changing
bazele acestei Generaţii care şi-au afirmat political life roughly in the same period both
principiile egalitarist-liberale şi in Athens (and other Greek towns-states) and
individualismului şi care a trăit în Atena în in the state-citadel Rome.
timpul războiului peloponezian. Totodată, Seeds of ideas referring to democracy
Protagoras a elaborat un fundament teoretic al were to be found as early as the period of the
democraţiei participative (conform lui, toţi group named by Karl Popper Great
oamenii au o contribuţie – chiar inegală Generation who ran through the schools of
uneori – la asigurarea dreptăţii), el fiind the sophists Protagoras and Georgias, of the
iniţiatorul doctrinei egalităţii politice în atomist Democrit, of the democrat Pericles, a
istoria gândirii politice, doctrină dezvoltată generation to which, in fact, Alcidamus and
pentru prima oară ca o critică a concepţiilor Lycopfron belonged. Pericles’s Funeral
esoterice şi etiliste privind statul (concepţii Oration laid the bases of this Generation who
frecvente în Grecia) aşa cum observă şi G.B. stated their equalitarian-liberal principles
Kerferd în The Sophistic Movement. and individualism and who lived in Athens
Complexitatea problematicii during the Peloponnesian War. All the more,
constrângerii şi libertăţilor, a democraţiei şi Protagoras elaborated a theoretical basis of
libertăţii face şi obiectul miniaturalei. participative democracy (according to him,
Democraţia ca violenţă, atribuită Anonimului everybody has a contribution – sometimes
atenian (cca 450 Î.H.N.) reprezintă, de altfel, unequal – to furnish justice); he was the
cea mai veche critică a democraţiei ca sistem initiator of political equality doctrine within
distrugător şi opresiv, dar perfect11. Dar the history of political thought, a doctrine
democraţia, născută ca un cuvânt de ruptură which was first developed as a critique of
şi nu de convenienţă, exprimă prevalenţa esoteric and elitist conceptions regarding the
unei părţi şi nu participarea egală a tuturor, state (frequent in Greece) as G.B. Kerferd
participare echidistantă la viaţa cetăţii (pentru notices in The Sophist Movement.
10
G. Pasquino, op. cit. p. 305
11
Anonimo ateniese: La democrazia come violenza
11
aceasta, mai apropiată în conţinut ar fi The issue complexity of constraints and

insonomia). Aşa cum observa încă Platon, freedoms, of democracy and freedoms is also
democraţia se naşte ca un act de violenţă „în the subject matter of miniaturization.
momentul în care câştigă săracii, ucigând pe Democracy as violence assigned to Athenian
câţiva dintre bogaţi, alungându-i pe alţii. Anonymous (roughly 450 BC) represented in
Această instauraţie violentă se realizează fie fact the oldest critique of democracy as
prin forţa armelor, fie prin extinderea părţii destructive and oppressive system, still
adverse care se retrage prin teamă”12. perfect. Yet democracy arising as a word of
De altfel, în accepţiunea lui J. Gray, breach not of convenience, expressed the
Platon şi Aristotel se opun „germenilor prevalence of one part, not the equal
liberalismului” exprimaţi de Marea participation of all, equidistant participation
Generaţie. Astfel, citându-i pe E. A. to citadel’s life (for this more close to the
Havelock şi K. Popper, Gray consemnează: subject matter would be isonomia). As Plato
„În operele lui Platon şi Aristotel, nu vom himself noticed, democracy was given rise as
descoperi o dezvoltare a concepţiei Marii violent acts “the very moment when the poor
Generaţii, ci o reacţie împotriva acesteia, o people win, killing some of the rich people,
efeminare a liberalismului grec, sau o banishing others. This violent instauration
contrarevoluţie îndreptată spre societatea was accomplished either by the weapons
deschisă din Atena lui Pericle”13. În acest force or through extension of the opposite
sens, Gray susţine că: part that fearful withdraws”.
 Perspectiva sceptică şi empirică a As a matter of fact, in J. Gray’s
sofiştilor şi a lui Democrit este înlocuită, în opinion, Plato and Aristotle were against “the
scrierile lui Platon şi Aristotel, de un „tip de seeds of liberalism” expressed by the Great
raţionalism metafizic”; Generation. By quoting E.A. Havelock and
 Platon repudiază etica libertăţii şi K. Popper, Gray writes: “In Plato and
egalităţii filosofilor Marii Generaţii „în mod Aristotle’s works, we shall not find an
radical” ;Aristotel procedează în aceeaşi enlargement on Great Generation concept,
problemă „ceva mai moderat, dar nu mai but a reaction against it, an unmanly of Greek
puţin substanţial”; liberalism or a counter-revolution against the
 Platon repudiază în Republica o society open in Pericles’s Athens”. In this
„adevărată utopie antiliberală”, sense, Gray ascertains that:
nerecunoscând „cerinţele individualiste”,  The sceptical and empirical
respingând egalitatea morală între oameni, perspective of sophists and Democrit was
repudiind critica instituţiilor care, o dată replaced with “a
stabilite, devin imuabile. kind of metaphysical rationalism” in
Noi atragem, însă, atenţia asupra Plato and Aristotle’s writings;
faptului că Platon, preocupat de întărirea  Plato “radically” repudiated the
statului grec în faşa pericolului iminent al ethics of Great Generation philosophers’
decăderii, de statul ideal, (ca necesitate freedom and equality; Aristotle proceeds
absolută şi realizare supremă), a lăsat în “more moderately still not much less
12
Platon, Republica, Cartea a VIII-a, în Opere, V, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986
13
John Gray, Liberalismul, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, p.29
12
umbră semnificaţia valorii intrinseci a substantially” on the same issue;

libertăţii individuale. Demersul său privind  In the Republic, Plato repudiated “a
elaborarea unei teorii organice asupra true anti-liberal utopia” without
statului şi legilor este unul finalist. Apoi, acknowledging the “individualist
trebuie precizat şi că opera lui Platon nu este requirements”, rejecting the moral equality
absolut omogenă şi nu este reprezentată doar among people, repudiating the institutions
de Republica şi alte câteva dialoguri. Prin critique, which one they were established,
urmare, transferul de la punctul de vedere become immutable.
sceptic şi empirist către raţionalismul Nonetheless we draw the attention upon
metafizic de care vorbeşte J. Gray, trebuie the fact that Plato concerned with reinforcing
privit cu o anumită rezervă şi, mai ales, the Greek state in the early stage of collapse
contextual. Invocăm doar faptul că, în opera as imminent danger, concerned with the ideal
târzie, de exemplu, în Legile, Platon prezintă state (as an absolute necessity and supreme
o încercare de prescriere exhaustivă a sferei achievement), left behind the significance of
de acţiune individuală sub forma unor legi intrinsic value on individual freedom. His
atotcuprinzătoare care pot fi garantul approach towards framing an organic theory
acţiunilor libere ale individului, on state and laws is a final one. Then we
constrângerea limitându-se la acele acţiuni have to specify that Plato’s work was not at
care nu sunt prescrise de lege. Iar cum legile all homogeneous and was not represented
pot să acopere o arie extrem de mică din sfera only by the Republic and other few dialogues.
acţiunilor umane, este cert că acţiunea It follows that, the transfer from sceptical and
aparţine în speţă libertăţii, voinţei libere. empirical point of view towards metaphysical
În privinţa lui Aristotel, Gray se rationalism J. Gray speaks about, has to be
manifestă cu mai multă îngăduinţă, regarded somehow reservedly and above all
remarcând însă faptul că sentimentul within a context. We only mention the fact
antiliberal deşi nu este „la fel de virulent ca that in his later work, Laws, for instance,
cel care animă operele lui Platon, rămâne Plato presented an endeavour of exhaustive
riguros şi pătrunzător”14. În acest sens, el prescription of individual activity domain as
constată că, cei mai mulţi gânditori au ajuns self-encompassing laws which may be the
la concluzia că în opera lui Aristotel nu se warrant of the individual’s free activities, the
găseşte nicio concesie a libertăţii individuale constraint being limited only to those
sau a drepturilor omului, însă, asumpţia activities which were not under the law. And
acestora că „orice încercare de a atribui as the laws may cover an extremely small
elemente ale concepţiei liberale unui gânditor area of human actions, it is certain that in
premodern este anacronica” nu este de substance the action belonged to freedom as
acceptat. Motivul respingerii acestui punct de free will.
vedere de către Gray este reprezentat de Regarding Aristotle, Gray manifests
trăsăturile evidente ale individualismului ce himself more tolerantly, yet remarking the
se regăsesc în concepţia sofiştilor, trăsături pe fact that the anti-liberal feeling, though not as
care el le-a surprins sub denumirea de “vehement as the one that breathes from
„germeni de gândire liberală existentă în Plato’s works, “remains rigorous and
14
Ibidem
13
lumea antică” şi la care am făcut şi noi pervasive”. In the same sense he notices that
referiri mai sus. most thinkers reached the conclusion that in
Aprofundând analiza operei lui Aristotle’s work, any concession of
Aristotel prin raportare la sofiştii cu care individual freedom or human rights is not to
acesta a fost contemporan, dar şi la be found, yet their assumption that “any
precursorii gândirii moderne (Hobbes, attempt to assign elements of liberal
Locke), Gray ajunge la concluzia că deşi conception to a pre-modern thinker is an
„nicăieri în opera acestuia nu există vreo anachronism” is unacceptable. The reasons
sugestie referitoare la drepturile negative ale for Gray to reject this standpoint is
libertăţii individuale”, etica Stagiritului represented by the obvious features of
conţine „într-o formă rudimentară, o anumită individualism that are to be found in the
concepţie a drepturilor naturale ale omului sophists conceptions, features that he
adică a acelor drepturi pe care toţi oamenii le established under the “seeds of liberal
deţin în virtutea apartenenţei lor la specia thinking in ancient world” to which we also
umană”15. De altfel, Gray, referindu-se la referred above.
Etica Nicomahică, dezvoltă argumentaţia Considering thoroughly Aristotle’s
privind caracterul rudimentar al concepţiei work by relating it to the sophists whom he
aristotdice a drepturilor naturale ale omului, was contemporary with, and also to the
ca drepturi universale fondate pe apartenenţa precursors of modern thought (Hobbes,
la specia umană, găsind chiar şi o asemănare Locke), Gray reaches the conclusion that
între afirmarea drepturilor naturale la Stagirit even though “nowhere in the work of this
şi concepţia lui Toma d’Aquino referitoare la thinker there is any suggestion referring to
întemeierea în dreptatea naturală a acestor the negative rights of individual freedom”;
drepturi. În acest sens trebuie înţeleasă the ethics of Stagirite includes “in a
respingerea radicalismului lui MacIntyre care rudimentary form a certain conception on
susţine că ideea de drept natural este străină natural human rights, namely on those rights
gândirii antice şi apropierea lui Gray de which everybody enjoys under their
poziţia moderată a lui Strauss conform căreia belonging to human species”. Furthermore,
ideea esenţială a dreptului natural al anticilor referring to Ethica Nichomachica, Gray
era întemeiată pe ideea de datorie. „Într- enlarge on the debate concerning the
adevăr – remarcă J. Gray – la Aristotel există rudimentary character of Aristotelian
o concepţie aproape funcţională a drepturilor, conception about natural human rights, as
unde acestea apăreau datorită rolurilor universal rights based on belonging to human
diferite pe care indivizii le îndeplineau în species and even finds a similarity between
cadrul polisului. În viziunea lui Aristotel, statement of natural rights in Stagirite and
aceste funcţii erau ataşate în mod clar unor Tomas d’Aquino’s conception regarding
drepturi extrem de inegale, fără a genera nici establishing these rights in natural justice.
măcar dreptul la noninterferenţă sau MacIntyre’s rejection of radicalism has to be
independenţă personală. Respingerea understood in this sense; MacIntyre asserts
consecventă a egalităţii politice de către that the idea of natural right is far from
Aristotel trebuie înţeleasă ca făcând parte din ancient thinking, whereas Gray’s approaching
15
Idem, p. 30
14
reacţia sa conservatoare împotriva to moderate –interference position of Strauss

16
liberalismului incipient la Atena” . according to whom the essential idea of
Este ştiut că, pentru greci, democraţia natural right pertaining to ancient thinkers
înseamnă guvernarea de către oameni was based on the idea of duty. “Indeed –
obişnuiţi, oameni care în cea mai mare parte Gray remarks – with Aristotle, there is an
erau săraci, fără experienţă şi needucati. La almost functional conception of rights which
general vorbind, demosul reprezenta emerged due to different roles undertaken by
categoria oarecum majoritară, guvernarea individuals within the polis. In Aristotle’s
realizându-se, în primul rând, în beneficiul view, these functions were clearly attached to
său, prin opoziţie la aristrocaţie care some extremely unequal rights, without
presupune conducerea de către aristoţi, „cei engendering at least the right to non-
mai buni”, cei despre care mulţi gânditori interference or personal independence.
greci afirmau că erau cei mai în măsură să Consistent rejection of political equality by
guverneze. Descentralizarea vieţii politice Aristotle has to be understood as part of his
presupunea autogenerarea la nivelul oraşului conservative reaction against incipient
– stat (polis-ului), iar în perioada numită a liberalism in Athens”.
vârstei de Aur a Atenei, locuitorii săi It is well known the fact that for
considerau polisul o democraţie. Greeks, democracy meant governing by
„Forma noastră de guvernare – rostea common people, people who were mostly
Pericle – nu rivalizează cu instituţiile altora. poor, inexperienced and uneducated.
Nu îi copiem pe vecinii noştri, ci suntem un Generally speaking, demos represented the
exemplu pentru ei. Este adevărat că suntem majority category, governing was
numiţi o democraţie, deoarece administraţia accomplished, in the first place, to their
se află în mâinile celor mulţi, şi nu a celor benefit, competing with aristocracy
puţini. Dar în timp ce legea asigură dreptate supposing leadership by aristot people
egală tuturor în disputele lor particulare, este (aristocrats), “the best”, those about whom
recunoscută şi cerinţa de a fi cei mai buni, şi most thinkers stated they were in the position
atunci când un cetăţean se distinge în orice to govern. De-centralizing the political life
fel, el este preferat pentru funcţii publice nu supposed self-generating at the level of city-
ca un privilegiu, ci ca o răsplată a meritului state (polis), and in the period called Golden
său. Sărăcia nu este o piedică, dimpotrivă, un Era of Athens, its inhabitants considered their
om poate aduce beneficii ţării sale [polis], polis a democracy.
oricât de obscură ar fi condiţia sa”17. “Our government form – Pericles
Oraţia Funerară a lui Pericle sugerează, uttered – does not rival the institutions of
pe lângă distincţia democraţi-aristocraţi şi o others. We do not imitate our neighbours, but
altă distincţie de mare însemnătate pentru we are an example for them. It is true they
atenieni, aceea între cetăţenii interesaţi de call us a democracy, since the more and
treburile publice (polites) şi persoanele care common people are in charge with
îşi urmăreau doar propriul interes (ideotes): administration, not the few and aristocrats.
„Un cetăţean atenian – afirma el – nu Yet, while law enforce equal justice for
16
Idem, pp. 30-31
17
Pericles, Funerar Oration, în Tucidide, History of the Peloponnesian War, vol.4, pp. 127-128
15
neglijează statul «polis» deoarece el are grijă everyone in their particular disputes, the
de propria sa gospodărie; şi chiar aceia dintre requirement to be the best is also granted and
noi care sunt implicaţi în afaceri au o foarte when a citizen is different in any kind, he is
bună idee despre politică. Numai noi privim in favour for public service not as a privilege,
un bărbat care nu este interesat în problemele but as a reward for his merits. Poverty is not
publice, nu ca fiind un caracter dăunător, ci an obstacle; on the contrary, a man can bring
unul fără folos; şi dacă puţini dintre noi benefits to his polis, no matter how obscure
iniţiază o politică, noi cu toţii o judecăm his condition”.
temeinic”18. Apart from the distinction between
La atenieni, noţiunea de cetăţenie democrats and aristocrats, Pericles’ Funeral
indică şi un anumit sens al libertăţii; pentru a Oration suggests another distinction of an
fi cetăţean, individul trebuia să fie liber, utmost importance for Athenians: that
adult, bărbat atenian. Cât de „inclusivă” era referring to the citizens interested in public
democraţia ateniană rezultă exact din faptul matters (polities, Gr.) and the self-interested
că femeile, străinii rezidenţi şi sclavii, care persons (idiotes, Gr.): “An Athenian citizen –
alcătuiau, prin urmare, majoritatea populaţiei, he stated – does not neglect the state
erau excluşi. Practic, doar unul din zece <<polis>> because he takes care of his own
locuitori ai Atenei era cetăţean (deci liber). household; and even those among us implied
Participarea la viaţa publică in business are good in politics. With the only
presupunea: difference that we regard a man who is not
 calitatea de cetăţean major al Atenei interested in political matters, not as a
(la nivelul cetăţeniei, interdicţiile vizau harmful character, but a useless one; and
femeile); whether few of us initiate a politics, we all
 calitatea de om liber, derivată din judge it thoroughly”.
calitatea de cetăţean; With the Athenians, the notion of
 o responsabilitate publică ce nu citizenship indicates a certain sense of
exclude cetăţenii implicaţi în afaceri freedom; in order to be a citizen the
(dimpotrivă, aceştia sunt consideraţi a avea individual had to be free, adult, man and
„o foarte bună idee despre politică”); Athenian. How “comprehensive” was
 remunerarea activităţilor de Athenian democracy flowed from the fact
participare la viaţa publică, asigurându-se, that the women, foreigner residents and the
astfel, cointeresarea celor implicaţi (fie ei slaves who consisted most of the population
săraci sau bogaţi) să participe la adunări şi să were excluded. In practice, one of ten
decidă politica prin vot direct; inhabitants of Athens was a citizen (therefore
 ocuparea unor posturi politice free).
(urmare a încrederii în demos) nu prin vot, ci Participation to public life supposed:
pe baza tragerii la sorţi. Unele dintre aceste  The adult citizenship of Athens (at
practici, la care se adaugă protecţia redusă a the level of citizenship, interdiction referred
drepturilor minorităţilor, limitele libertăţii de to women;
exprimare, practica ostracizării (ostakon –  The quality of free man derived from
scoica sau ciobul pe care cetăţenii Atenei the citizenship;
18
Idem, p. 129
16
scriau numele celor pe care doreau să-i  A public responsibility which did
îndepărteze fără proces şi fără a li se aduce not leave out the citizens engaged in business
acuzaţii legale); fac din democraţia ateniană o (on the contrary, they were considered to
formă de guvernare inacceptabilă pentru a fi have a “ very good idea on politics”);
luată ca model. Asemenea aspecte ridică  Remunerating the activities of
multe întrebări legate de caracterul participation in public life, thus ensuring the
democratic al oraşului – stat Atena. De altfel, interest of those involved (either poor or rich)
Atena – „prima democraţie” a creat primul to participate in meetings and decide the
martir al libertăţii de gândire şi de exprimare policy by direct vote;
– Socrate.  Taking hold of some political
În acest context trebuie privite criticile positions (as a follow up of trust in demos)
lui Platon şi Aristotel la adresa democraţiei not by direct vote but by balloting for a place.
ateniene, formă de guvernare considerată de Some of these practises to which reduced
ei ca instabilă şi, prin urmare, periculoasă. protection of minorities’ rights was added,
Astfel, Platon insistă pe ideea că, plasând the limits of freedom of expression, the
puterea politică în mâinile poporului ignorant practice of ostracize (ostrakon – the shell or
şi măcinat de invidie, în Cartea a VIII-a a shiver on which the citizens of Athens wrote
lucrării sale Republica decretează democraţia the name of those who they wanted removed
periculoasă întrucât: without a trial and without legal accusation);
- ignoranţa oamenilor de rând make Athenian democracy a form of
generează imposibilitatea utilizării puterii government unacceptable to be taken as a
politice pentru binele comun; model. Such aspects pose many questions
- invidia produce discriminări între related to democratic character of the city-
promovarea binelui comun, şi binelui state Athens. To state precisely, Athens “the
propriu, poporul fiind înclinat să-şi acopere first democracy” created the first martyr of
propriile interese (o privilegiere a binelui freedom of thought and expression –
propriu); Socrates.
- renunţarea la binele comun în It is in this context that Plato and
favoarea binelui propriu conduce la jefuirea şi Aristotle’s critiques have to be regarded on
deposedarea celor mai înstăriţi; Athenian democracy, a form of governing
- ignoranţa şi invidia fac din demos o considered by them unstable and
masă de manevră pentru liderii săi (liderii consequently dangerous. Thus, Plato insists
demosului, prin demagogie şi flatare vor upon the idea, that placing the political power
specula invidia şi vor stârni oamenii, unii in the hands of an ignorant people, red with
împotriva altora); envy, in Book VIII of his work Republic says
- starea de luptă din interiorul cetăţii, about democracy it is dangerous because:
caracteristică democraţiei, evoluează către - Common peoples’ ignorance
război civil şi anarhie, către distrugerea generates the impossibility of utilizing
oraşului – stat; political power for the common benefit;
- anarhia generată va face ca oamenii să - Envy engenders discriminations
ceară lege şi ordine, apelând la persoane between promoting the common benefit and
dornice de putere (şi suficient de puternice), self-benefit, the people being inclined to
care să conducă prin mijloace despotice cover its own interest (privilege of self-
17
(tiranului nu-i sunt specifice nici interesele benefit);

polisului, nici cele ale poporului, ci doar - Giving up common benefit in favour
puterea exercitată în nume propriu). of self-benefit leads to plundering and
În esenţă, democraţia, conducerea dispossession of wealthy people;
poporului, la Platon nu reprezintă altceva - The ignorance and envy transform
decât o serie de paşi mărunţi către despotism. demos into a manoeuvre mass for its leaders
Şi pentru Aristotel democraţia era rea şi (the demos’ leaders through demagogy and
de nedorit, el precizând că aceasta reprezintă flattering will speculate the envy and provoke
unul din cele şase tipuri principale de regim people against one another);
politic (constituţii). - The fight condition inside the citadel,
Puterea de guvernare – susţine characteristic to democracy evolves towards
Stagiritul în Politica – trebuie să fie civil war and anarchy, ultimately to
exercitată de către o persoană, de un grup destruction of the city-state;
restrâns de persoane sau de un grup larg de - The generated anarchy will cause
oameni. Această putere se exercită – potenţial people ask for law and order, by appealing to
– fie spre binele întregii comunităţi – caz în individuals willing to be in power (powerful
care ea este bună, adevărată, fie numai enough) to lead by despotic means (the polis’
pentru binele conducătorilor – caz în care este interests, the people’s interests are not
pervertită. Realizând o combinare a acestor specific to the tyrant, but only power
caracteristici, luând ca referinţă interesul la exercised on his own behalf).
care se raportează exercitarea puterii, In essence, with Plato leading the
Aristotel consideră că există trei forme people represents nothing other than a series
adevărate (puterea este exercitată în interes of small steps towards despotism.
public): monarhia (conduce o persoană), With Aristotle too, democracy was evil
aristocraţia (conduc câţiva) şi politeia and undesired, he himself specifying that this
(conduc mulţi) forme cărora li se contrapun is one of the six main types of political
alte trei, pervertite (în interes propriu): regime (constitutions).
tirania (conduce o persoană), oligarhia The governing power – Stagirite claims
(conduc câţiva) şi democraţia (conduc mulţi). in Politics – has to be exercised by a person,
Prin urmare, nu numărul celor care a small group of persons or a large group of
exercită puterea este esenţial în calificarea people. This power is – potentially –
drept „adevărate” sau „pervertite” a formelor exercised either to the benefit of whole
de guvernare, ci tipul interesului urmărit în community – which is well, true, or to the
exercitarea puterii. leaders’ benefit – which is perverted. By
Ca şi Platon, Aristotel susţine că combining the two characteristics and taking
democraţia este o formă de conducere the interest to which exercising the power is
coruptă, întrucât demosul tinde către interese related to as a reference point, Aristotle
egoiste, urmare a vederilor sale înguste. considers that there are three real forms
Oamenii simpli nu sunt interesaţi de pacea şi (power is exercised in the public interest):
stabilitatea polisului (deci, nu susţin monarchy (one person leads), aristocracy (a
interesele de durată), ci se orientează în small group of persons leads) and politeia (a
funcţie de propriile interese pe termen scurt, large group leads); to these other three
însuşindu-şi proprietăţi, bogăţii şi putere de la perverted counterpoise (in self interest):
18
cei puţini. Această înclinaţie a demersului are tyranny (one person leads), oligarchy (a small
aceleaşi consecinţe cu cele descrise de Platon: group leads) and democracy (a large group
instaurarea haosului şi, în final, a leads).
despotismului în întreg polisul. It follows that it is not the number of
O caracteristică desprinsă din those exercising the power that is essential in
clasificarea aristotelică este aceea că – prin characterizing the governing forms as “real”
prisma unor judecăţi normative – include or “perverted”, but the type of the interest
politeia ca formă buna a guvernării de către pursued in exercising power.
cei mulţi. Pentru Aristotel politeia diferă de Just like Plato, Aristotle too, claimed
democraţie prin aceea că ea îmbină elemente that democracy was a corrupt form of
ale guvernării de către cei mulţi rezultând o governing, since the demos tended to selfish
constituţie mixtă ce constă în faptul că fiecare interests as a follow up of its narrow views.
grup îl poate supraveghea pe celălalt, cei Common people were not interested in the
puţini pe cei mulţi, cei mulţi pe cei puţini, polis’ peace and stability (so they did not
astfel încât nici una din clase nu-şi poate foster interests in long term), but they
urmări propriul interes în detrimentul binelui directed themselves depending on their
comun. interests in short term, by taking possession
O altă deosebire, sugerată de Stagirit, of properties, wealth and power from the few.
între politeia şi democraţie izvorăşte din This approach had the same consequences as
modul de distribuţie a bogăţiei şi a the ones described by Plato: instauration of
proprietăţii. Într-o democraţie, în condiţii chaos and ultimately despotism in the whole
aproape cvasitotale, inevitabile (acesta este polis.
modul în care decurg lucrurile şi el nu poate One characteristic flowing from
fi schimbat), cei mulţi sunt cei săraci. Numai Aristotelian classification is that – through
în condiţiile extrem de rare, cei mai mulţi normative judgement – he encompasses
oameni nu sunt nici bogaţi, nici săraci, ci „au politeia as a good form of governing by a
o proprietate (bogăţie) moderată şi large group. For Aristotle, politeia differs
suficientă”19, existând posibilitatea ca ei să from democracy in that it intermixes the
conducă de o manieră prudentă. Este vorba de elements of governing by a large group, a
permanent invocata „clasă de mijloc” şi mixed constitution following, consisting in
devenirea ei ca majoritară, situaţie that each group can oversee the other, the few
considerată de natură a evita excesele oversee the many and the many oversee the
caracteristice săracilor „invidioşi” şi few, so that none of the classes can pursue its
bogătaşilor „aroganţi”. Această clasă de own interest to the detriment of the common
mijloc vede binele polisului ca propriul său benefit.
bine, şi astfel, va pleda şi acţiona pentru a se Yet Stagirite suggests another
menţine pacea şi stabilitatea oraşului – stat. difference between politeia and democracy,
Cât de actuală este această apreciere a under quasi overall conditions, though
Stagiritului se poate observa şi numai inevitable (this is the way in which things
analizând fenomenalizările democraţiei flow and it cannot be altered), the many are
formale şi democraţiei substanţiale, distincţii the poor people. Only under very rare
19
Aristotel, Politica, Editura Antet, Bucureşti, 1996, p. 192
19
nuanţate de mine în numeroase studii. circumstances, the many are neither rich, not
Aristotel considera, deci, politeia drept poor, but they “possess a property which is
cel mai bun dintre cele şase regimuri, în timp both moderate and self-sufficient”; there is a
ce democraţia era considerată rea. possibility for them to lead cautiously. In this
Totuşi, într-o ierarhizare (fondată tot în case, this the permanently invoked “middle
normativ), el argumentează că democraţia class” and it becoming a majority, a situation
este mai bună decât tirania şi oligarhia (o meant to avoid the excesses proper to
comparaţie graduală în interiorul formelor “envious” poor people and “arrogant” rich
pervertite), întrucât judecata colectivă este people. This middle class regards the poleis’
mai bună decât aceea a oricărui individ sau well as its well and thus it will always plead
grup restrâns, inclusiv a unui grup de oameni for and act to maintain the city-state’s peace
pricepuţi (nici un om obişnuit nu are and stability. How contemporary is Stagirite’s
capacitatea de a judeca bine ceea ce este drept characterization it can be implied by
sau nedrept, bun sau rău, urât sau frumos). analyzing the formal democracy and
Acest lucru este adevărat la fel cum „un ospăţ substantial democracy phenomenology,
la care contribuie mulţi este mai bun decât o distinctions emphasized by me in numerous
cină bazată pe o singură pungă”20. studies.
Cel de-al doilea element care face din Thus Aristotle considered politeia as
democraţie „un rău mai mic” decât tirania sau the best of the six regimes, while democracy
oligarhia este acela că cea dintâi oferă was considered evil.
posibilitatea mai multor bărbaţi de a participa However, in a hierarchy (also based on
la viaţa activă de cetăţean, de a conduce şi de normative judgement) he brings arguments to
a fi condus. demonstrate that democracy is better than
Este ştiut că libertatea politică greacă tyranny and oligarchy (a gradual comparison
apare ca un dat istoric, cu precădere, ca un within perverted forms), since the collective
rezultat al războaielor. Chiar în perioada judgement is better than that of an individual
formării ideii libertăţii politice clasice se or small group, including a group of people
constată o diferenţiere între libertatea with expertise (no common people does not
caracterizată prin adeziunea la sophrosyne have the ability to judge well what is right or
(respect pentru tradiţie şi existenţă, pentru not, good or bad, ugly or beautiful). This is as
viaţa socială, disciplină şi ordine) pe de o true as “a feast to which more than one based
parte şi libertatea democratică înţeleasă ca on a single purse contribute”.
libertinism, desfrâu, akolasia, pe de altă The second element which makes
parte. Aceasta de pe urmă este cauzatoare de democracy “a smaller evil” than tyranny or
aroganţă şi hybris, disoluţie şi instabilitate în oligarchy is that the former furnish the
şi pentru viaţa comunităţii. De altfel, în possibility for many men to participate in the
Testamentul său, Pericle atrăgea atenţia active life of citizen, to lead and to be lead.
asupra pericolului pentru stat a celei de a It is well-known the fact that Greek
doua formă a libertăţii, subliniind că politics emerges as a historic given fact,
libertatea fără legalitate (fără supunere în faţa especially as an outcome of wars. As early as
autorităţilor învestite) nu există, iar dacă the period when the idea of classic political
20
Idem, p. 146
20
există, desemnează deviere fundamentală de freedom crystallization, a differentiation

la elentherie (comunitate) spre un demos between the freedoms characterized through
dominat de fărădelege, anarhie. joining the sophrosyne (respect for tradition
Este cunoscut şi recunoscut că and being in the world, for social life,
guvernământul popular a supravieţuit în discipline and order) on the one hand and
lumea antică sub forma republicii mai democratic freedom understood as
degrabă decât sub forma democraţiei libertinism, debauchery, akolasia, on the
(republica derivă din latinescul res publica, other. The last one causes arrogance and
lucrul public, treburi publice). De altfel, cei hubris, dissolution and instability within and
mai mulţi cercetători consideră că for the community life. In fact in his Last
fundamentele individualismului se găsesc în Will, Pericles drew the attention upon the
dreptul roman întrucât Legea celor XII Table danger that the second form of freedom
(care are, se pare, ca model legile lui Solon), incurred upon the state, emphasizing that
conţinea importante garanţii ale libertăţii freedom without legal bases (obeying the
individuale. Prima dintre legile publice appointed authorities) does not exist, and if it
stipulează că nici un privilegiu sau statut nu does means fundamental deviation from
va fi decretat în favoarea unei persoane Eleutherie (community) towards a demos
private, dacă acesta reprezintă o nedreptate şi dominated by unlawfulness and anarchy.
e contrar legii comune tuturor cetăţenilor, It is well-known and acknowledged the
lege de care indivizii, independent de rang, fact that the popular governing outlived in
pot face uz. Pe această bază s-a dezvoltat la ancient world rather as a republic than as a
Roma un drept privat puternic, de factură democracy (the word “republic” derives from
individuală şi s-a impus o tradiţie legislativă the Latin “res public”, public thing, and
care, deşi a decăzut în timpul domniilor lui public business). As a matter of fact, most of
Iustinian şi Constantin, a influenţat the researchers considers that the bases of
modernitatea, îndeosebi prin intermediul individualism are to be found in the Roman
Renaşterii latine din secolul al XVII-lea. law since Law of the Twelve Tables (which it
Operele istoricilor şi oratorilor Titus Livius, seems has as a model Solon’s laws) included
Tacit şi Cicero exprimă spiritul liber al legilor important warranties of individual freedom.
romane în perioada considerată a reprezenta The first of the public laws stipulates that any
fundamentarea individualismului. privilege or statute will not be favour a
Vorbind despre Cicero, Fr. A. Hayek private person if he represents an injustice
consemnează: and is contrary to the laws common to all
„Lui i se datorează concepţia referitoare citizens, a law which all the citizens
la regulile generale «leges legum», care irrespective of their rank will utilize. Based
generează dreptul, concepţie după care, noi on it, a powerful private law developed in
dăm ascultare legii pentru a ne proteja Rome, of individual kind and a legislative
libertatea şi concepţia conform căreia tradition imposed which, though it fell into
judecătorul nu trebuie să fie decât gura prin decay during Justinian and Constantin,
intermediul căreia vorbeşte legea”21. influenced modernity especially via Latin
O remarcabilă analiză a republicii Renaissance of 17th century. The works of
21
Fr. A. Hazek, The Constition of Liberty, The University of Chicago Press, Chicago, 1978, p. 166
21
romane se regăseşte la istoricul grec Polybius historians and orators Titus Livius, Tacitus
(cca 200 Î.Hr. – cca 118 Î.Hr.), ostatic la and Cicero express the free spirit of Roman
Roma aproximativ 17 ani. Acesta, analizând laws in the period considered to represent
ciclicitatea ascensiunii şi decăderii marilor substantiation of individualism.
puteri (deci, şi a Romei) a dat termenului de Speaking about Cicero, Fr. A. Hayek
republică o conotaţie specifică prin reportare notes:
la guvernământul mixt. Explicând de ce unii “The conception referring to general
deţin puterea mai mult decât alţii, luând rules <<leges legume>> generating the law is
exemplul Romei, Polybius analizează owed to him, a conception which generates
guvernământul mixt al acesteia, nuanţând the law, a conception which urges us to obey
discuţiile lui Platon şi Aristotel asupra the law in order to protect our freedom, a
politeiei. Republica Romană e un conception according to which the judge
guvernământ mixt în opinia lui Poybius, should only be the mouth via which the law
întrucât puterea nu este deţinută exclusiv nici speaks”.
de o singură persoană sau de un grup, nici de A remarkable analysis of Roman
către cei mulţi. Republica „amesteca” republic is to be found in the Greek historian
(guvernământul mixt) aceste trei regimuri pe Polybius (roughly 200 B.C.) who was a
baza selectării elementelor pozitive şi hostage in Rome for 17 years. He, by
respingerii aspectelor negative ale acestora. analyzing the ascent and decay of great
Republica Romană nu a acordat întreaga powers as cycles (Rome included) gave to the
putere unei singure persoane sau oamenilor term of republic a specific connotation by
simpli, ci a împărţit puterea între ei. Poporul relating it to mixed government. By
(de regulă, constituit din bărbaţii liberi şi explaining why some held the power longer
adulţi), ca întreg, exercita un anumit control, than others, taking Rome’s example, Polybius
prin adunări, asupra deciziilor politice, iar analyzed its mixed government, emphasizing
aristocraţii controlau senatul. Pentru Plato’s and Aristotle’s discussions on
realizarea politicilor, Republica nu se bizuia politeia. Roman republic is a mixed
pe un monarh, ci pe consuli. government in Polybius’ conception, since
Guvernământul mixt asigură, în the power is not within the exclusive power
concepţia lui Polybius, o asemenea stare, of any one person or a small group or a large
încât nici un grup nu-şi putea urmări şi realiza group. The republic “mixed” (mixed
propriul interes, în detrimentul binelui public, government) these three regimes based on
fiecare controlându-l pe celălalt, rezultatul selecting both their positive and negative
fiind o formă de guvernământ liberă, stabilă aspects. Roman republic did not assigned
şi durabilă. power to one person or common people, but
Trebuie spus că, deşi republica era o divided power between them. The people (as
formă populară de guvernământ, apărătorii ei a rule constituted of free, adult men) as a
au insistat să nu fie confundată cu whole exercised a certain control through
democraţia, întrucât prima promova virtutea, meetings, upon political decisions, while the
iar cea de-a doua viciul – conducerea egoistă aristocrats controlled the senate. In order to
a oamenilor obişnuiţi. Virtutea republicană achieve the policies, the Republic was not
consta în puterea de a depăşi interesul based on the monarch but on the consuls.
personal sau de grup, de a plasa binele Mixed governing ensures, in Polybius’
22
comunităţii ca primordialitate şi ea aparţine conception, such a condition that any group

cetăţenilor activi, dornici să-şi exercite could not pursue and achieve its own interest
libertatea şi vigilenţa în a o apăra. to the detriment of public well, each being in
Guvernământul mixt întrunea ambele control o the other, the outcome being a form
coordonate: încuraja participarea populară la o government free, stable and lasting.
guvernare şi încuraja obţinerea de către o It is worth mentioning thus that, though
persoană sau un grup a unei puteri suficient the republic was a popular form of
de mare, care să ameninţe libertatea şi binele government, its defenders insisted it should
comun. Poate că aşa se explică şi faptul not be taken for democracy, since the first
istoric că, la 100 de ani de la moartea lui promoted virtue, while the second the bad
Polybius, Republica Romană a creat Imperiul habit – the selfish leadership of common
Roman. people. The republican virtue lied in the
Am făcut această succintă incursiune power to overcome the personal or group
spre a evidenţia cât de mari sunt diferenţele în interest, to place the community well in the
abordarea democraţiei la antici comparativ cu forefront and it pertained to the active
modernii. De aceea mindul american nu citizens, willing to exercise freedom and
trebuie să surprindă pe cei ce-i caută tainele. vigilance to protect it.
Azi, pe lângă marea diversitate de Mixed government fulfilled both
structuri şi modalităţi de funcţionare a coordinates: encouraged the popular
regimurilor democratice (deci, pe lângă participation to governing and also
diversitatea manifestării in actu, în plan encouraged obtaining a high enough power
existenţial), există o întreagă problematică by one person or group of persons, to threaten
istorico-filosofică referitoare la democraţie, the common liberty and well. Maybe this is
problematică imposibil de redus la realitatea the explanation o the historical fact that, 100
politică. years after Polybius’ death, the Roman
În înţelegerea complexităţii republic created the Roman Empire.
democraţiei, R. Dahl previne pe cei interesaţi The aim of this short outline was to
de proces asupra coordonatei istorice. Astfel, emphasize how big are the differences in
el etalează ideea persistenţei modelului approaching democracy in ancient times
instituţiilor politice ale republicii romane în comparatively to modern times. Therefore
două situaţii istorice, ambele reprezentând o American mind should not be a surprise or
reflectare a acestui model printr-un produs those who search for its secrets.
identic: matricea micului oraş-cetate. Este Today, apart from the great variety of
vorba de reflectarea modelului respectiv, sub operating structures and modalities in the
forma matricei invocate, mult timp după ce democratic regimes (so, apart from the
romanii au depăşit limitele cetăţii lor şi au diversity of in actu manifestation, in
cucerit Peninsula Italică, o parte a Europei şi existential plan), an entire historical-
zona mediteraneană, precum şi de reapariţia philosophical problematic referring to
guvernării populare printre statele – cetăţi ale democracy exists, a problematic impossible
Italiei medievale şi renascentiste, adică la mai to reduce to political reality.
bine de o mie de ani după ce Cezar şi In understanding the complexity o
Augustus înlăturaseră guvernarea democracy, R. Dahl warns those interested in
23
republicană22. the process on historical coordinate. Thus he

Trecerea de la statul – cetate la statul – displays the idea of pattern persistence of
naţiune a condus la cea de-a doua political institutions in Roman republic in two
transformare democratică, transformare ce a historical situations, both representing a
avut ca rezultat un transfer al ideii de reflection of this pattern into an identical
democraţie. Transferul lărgeşte sfera ideii de outcome: the matrix of the small city-citadel.
democraţie – de la statul-cetate, la „scara It refers to reflecting the respective pattern,
mult mai mare a statului-naţiune”, iar under the shape of invoked matrix, much time
transformarea democratică produsă a generat after the Romans surpassed the borders o
un sistem de instituţii politice complet noi: their citadel and conquered Italic Peninsula,
„Tocmai acest nou complex de instituţii, luate part o Europe and Mediterranean area as well
împreună, poartă numele generic de the re-emergence of popular governing
«democraţie»”23 constată Dahl. among the states-citadels of Medieval and
Acceptarea democraţiei ca regimul cel Renaissance Italy, namely more than 1000
mai dezirabil nu trebuie să ne conducă la after Caesar and Augustus removed the
trecerea sub tăcere a limitelor şi criticilor ei. republican governing.
Analizând transformările democratice – Passing from the state-citadel to state-
statul-cetate, statul-naţiune şi transformarea nation led to the second democratic
spre care se năzuieşte azi – R Dahl insistă şi transformation, a transformation which
pe confuzia creată în jurul semnificaţiei resulted in a transfer into the idea of
democraţiei. Această confuzie îşi are cauza democracy. The transfer widens the area of
tocmai în evoluţia istorică – de-a lungul democracy idea – from the state-citadel to a
câtorva mii de ani – a democraţiei, precum şi “wider scale of state-nation”, while
în originile sale multiple: „Ceea ce înţelegem democratic transformation generated a system
noi prin democraţie nu este ceea ce înţelegea of completely new political institutions: “This
un atenian în timpul lui Pericle. Noţiuni is the reason why this new complex of
greceşti, romane, medievale şi renascentiste institutions, taken together is called
se îmbină cu noţiuni de secole mai apropiate, generically <<democracy>>” Dahl notices.
pentru a produce un amestec adesea extrem Accepting democracy as the most
de inconştient de teorie şi metode”24. desirable regime does not have to lead us to
De altfel, constatăm odată cu R. Dahl, pass its limits and critics over in silence.
că abordarea atentă a ideilor legate de Analyzing the democratic transformation –
democraţie şi a metodelor ei evidenţiază the state-citadel, the state-nation and the
existenţa multor probleme pentru care nu transformation which is hoped today – R.
există soluţii definitive, însăşi noţiunea de Dahl insists on the confusion created around
demonstratic oferind un teren propice the significance of democracy. This
criticilor ei. confusion is rooted precisely in the historical
Insistând asupra criticilor, Dahl observă evolution – along few thousands of years – of
trei categorii în care ei se pot încadra: democracy, as well as in its myriad origins:
 cei ce se opun în mod fundamental What we understand in democracy is not
22
R. Dahl, op. cit. pp. 9-10
23
Ibidem
24
Idem, p. 10
24
democraţiei, considerând-o (în linia lui what an Athenian understood in Pericles’

Platon), ca inerent indezirabilă; time. Greek, Roman, medieval and
 cei ce se opun în mod fundamental Renaissance notions intermix with recent
democraţiei, dar nu pentru că ea ar fi în mod notions to produce a mixture often extremely
inerent indezirabilă, ci pentru că, asemenea unconscious of theories and methods”.
lui Roberto Michels, „sunt de părere că, deşi As a matter of fact we notice together
democraţia ar putea fi dezirabilă dacă ar fi with R. Dahl that the attentive approach of
posibilă, în realitate este inerent imposibilă”; the ideas related to democracy and its
 cei ce sunt în favoarea democraţiei, methods emphasizes the existence, of many
doresc să o susţină, dar o privesc cu ochi problems to which there are no definite
foarte critic. solutions, the notion of democracy itself
Numindu-i pe cei din primele două being a favourable ground to its critiques.
categorii „critici ostili” ai democraţiei şi pe Insisting upon critics, Dahl finds out
cei din ultima „critici favorabili”, R. Dahl three categories in which they can be
constată că mai toate criticile se concentrează included:
asupra unor probleme pe care susţinătorii  Those who fundamentally oppose to
democraţiei fie au tendinţa de a le neglija, fie, democracy, considering it (along the line of
mai grav, de a le escamota. Astfel, ceea ce în Plato) as inherent undesirable;
sens larg este numit teoria democratică –  Those who fundamentally oppose to
termen asupra căruia şi Dahl îşi exprimă democracy, not because it would be inherent
rezervele – depinde de supoziţii şi premise pe undesirable, but because, just like Roberto
care susţinătorii nerezervaţi fie au evitat să le Michels “opinionated that though democracy
analizeze, fie nici măcar nu le-au recunoscut. could be desirable on condition it were
Astfel, Robert Dahl menţionează câteva possible, in reality it is inherently impossible;
dintre aceste „probleme vitale ascunse în  Those who are in favour of
teoriile explicite”, aspecte ce conturează democracy, wish to foster it, yet regard it
teoria – fantomă a democraţiei. El identifică very critically.
în acest sens problematica pe care o ridică By calling the critics in the first two
ideea de notorietate a guvernării de către categories “hostile critics” of democracy and
popor, problematică ce generează multe those in the last category “favourable critics”,
inadvertenţe. Aici teoreticianul american R. Dahl observes that almost all the critiques
indică şi disecă originea ideii, demonstrând are focused upon problems which the
că grecii, pentru a denumi noua lor concepţie upholders of democracy either tend to
despre viaţa politică şi practicile create în neglect, or even more serious, to conceal.
statele-cetăţi (mijlocul secolului al V-lea Thus that which in a broad sense is called
Î.Hr.) au început să utilizeze termenul democratic theory – a term on which Dahl
demokratia (demos, popor, kratia, guvernare, himself expresses his reserves – depends on
autoritate, guvernarea de către popor). suppositions and premises which the
Dar chiar rădăcinile termenului ridică, unreserved upholders either avoid analyzing
după cum constată corect Dahl, unele semne or fail to recognize.
de întrebare referitoare la cine constituie Accordingly Robert Dahl mentions
poporul şi ce înseamnă a guverna? some of these “vital problems hidden in the
Constituenţii poporului – care sunt ei? explicit theories”, aspects which outline the
25
– generează şi ambiguitate şi multiple ghost-theory o democracy. In this sense he

controverse. Prima ambiguitate remarcată de identifies the problematic arisen by the idea
R. Dahl se află chiar în conţinutul acestei of notoriety for people’s governing, a
noţiuni: cine face parte din popor pentru a problematic generating many inconsistencies.
guverna democratic? Aici, autorul cărţii Here the American theoretician indicates and
Democraţia şi criticii săi, pe baza analizei de explores the origin of the idea, showing that
contrast, simte nevoia să nuanţeze: la greci, the Greeks, in order to call their new
atenienii, corintienii, spartanii şi locuitorii conception upon political life and practices
altor state-cetăţi greceşti „constituiau, fiecare created in the states-citadels (middle of 5
în parte, «poporul» îndreptăţit la propria century B C) started to utilize the term
autonomie politică. Prin contrast, deşii vechii demokratia (demos, people, kratia, governing,
greci – elenii – se autopercepeau ca popor authority, people’s governing).
distinct, cu limbă şi istorie proprie, nu se Yet even the roots of the term arise
considerau «un popor» în sensul politic al some question marks referring to who the
unui grup de persoane care ar trebui, cu people are and what governing means, as R.
îndreptăţire să se autoguverneze într-o Dahl correctly notices.
singură unitate democratică. Democraţia The people’s constituents – who are
greacă nu a fost, de fapt, democraţie greacă: a they – generate both ambiguity and multiple
fost ateniană, corintiană sau orice altceva”25. controversies. The first ambiguity remarked
Ceea ce trebuie remarcat în analiza by R. Dahl is within this notion: who is part
întreprinsă de R. Dahl este constatarea sa of this people for a democratic governing?
privind persistenţa mentalităţii statului-cetate Here, the author of the book Democracy and
şi în zilele noastre: „De ce ar trebui – se its critics, based on the contrast analysis, feels
întreba el – ca americanii să constituie «un the need to emphasize: with the Greeks,
popor» iar vecinii lor, canadienii şi mexicanii, Athenians, Corinthians, Spartans and the
popoare separate? De ce să existe o graniţă inhabitants of other Greek states-citadels
politică între, să spunem, Norvegia şi Suedia, “constituted each of them <<the people>>
Belgia şi Olanda, elveţienii de expresie entitled to its own political autonomy. By
franceză şi francezii de expresie franceză? contrast, though the ancient Greeks – Helens
Sau formulat altfel: membrii comunităţilor – perceived themselves as a distinct people,
locale dintr-un stat-naţiune sunt oare with its own language and history, did not
îndreptăţiţi la un anumit grad de consider itself as <<a people>> in the
autoguvernare? Şi dacă da, care persoane, în political sense of a group of persons, which
ce domenii?26”. would be entitled to self-governing in one
Robert Dahl demonstrează că aceste democratic unity. Greek democracy was not,
întrebări transcend teoria democratică, in fact, Greek democracy: it was Athenian,
filosofii politici pornind de la ipoteza că Corinthian or something else”. What is to be
„poporul” deja există, existenţa însăşi a remarked in Dahl’s analysis is its finding
poporului fiind percepută ca un fapt, ca o concerning the persistence of state-citadel’s
creaţie a istoriei. mentality which is also to be found
25
Ibidem, p. 12
26
Ibidem
26
Caracterul „faptic” al acestui fapt este nowadays: “Why should the Americans
nu doar discutabil, ci chiar pus sub semnul constitute a people and their neighbours,
întrebării, exemplul Statelor Unite la 1861 Canadians and Mexicans, separate peoples?
fiind edificator, demonstrându-se că disputa Why should a political border exist among
n-a putut fi aplanată nici prin acceptare, nici let’s say Norway and Sweden, Belgium and
prin consens, ci prin violenţă. Aceasta îl Netherlands, the French in Switzerland and
determină pe R. Dahl să susţină că atât the French in France? Put in other words: are
ipoteza existenţei unui popor, cât şi the members of local communities in a state-
presupunerile ce rezultă din această ipoteză nation entitled to a certain degree of self-
reprezintă o parte a teoriei-fantomă a governing? And if the answer is yes, which
democraţiei. persons and in which areas are entitled?”
Dacă prima ambiguitate se află în Robert Dahl demonstrates that these
noţiunea de popor cea de-a doua este questions transcend the democratic theory,
conţinută chiar de prima: „În cadrul «unui the political philosophers starting from the
popor», numai o subcategorie limitată de hypothesis that “the people” already exists,
persoane este îndreptăţită să participe la the people’s being in the world itself being
guvernare. Persoanele respective alcătuiesc perceived as a fact, a creation of history.
poporul dintr-un alt punct de vedere. Cu alte The factual character is not only
cuvinte, ele constituie cetăţenii sau grupul de debatable, but also questionable, the example
cetăţeni aşa, cum îi voi numi deseori de acum of the United States being edifying¸ showing
încolo demosul27”. that the dispute could be appeased neither by
Susţinătorii democraţiei s-au confruntat acceptance, nor by consensus, but by
cu o altă întrebare: Cine se cuvine să fie un violence. This determines Dahl claim that
membru al demosului? John Locke şi Jean- both the hypothesis of existence of a people
Jaque Rousseau au propus chiar teorii publice and the suppositions resulting from this
explicite ale demosului, teorii „aflate în mare hypothesis represent part of ghost-theory of
discordanţă cu supoziţiile lor semivoalate sau, democracy.
uneori, complet voalate care stau ascunse, Whether the first ambiguity lies within
neasumate, în teoria – fantomă, din care sunt the notion of people, the second is within the
totuşi smulse de criticii externi ai democraţiei first notion: “Within <<a people>>, only a
pentru a le servi drept martori la aşa-zisele limited subcategory of persons is entitled to
autocontradicţii din ideea de democraţie”28. participate to governing. The respective
Analizele istorice îl ajută pe Dahl să persons form the people from another
formuleze o concluzie corectă privind standpoint. In other words, they are the
concreteţea demosului, anume aceea că, nici citizens or the group of citizens, as I will
la apogeul democraţiei ateniene, demosul n-a often call them from now on – demos”.
inclus mai mult de o minoritate restrânsă din The defenders of democracy have been
populaţia adultă a Atenei. Ideea esenţială ce confronted with yet another question: Who
se poate extrage este aceea că experienţa ought to be a member of demos? John Locke
istorică conferă concreteţe naturii abstracte a and Jean-Jacques Rousseau even proposed
27
Ibidem, pp. 11-12
28
Idem, p. 13
27
demosului: „Se poate că democraţia ateniană explicit public theories of demos, theories
să fi fost extremă prin exclusivismul ei, unică which in fact “are conflicting with their semi-
însă nu a fost în nici un fel. Din Grecia antică veiled suppositions or at times completely
până în timpurile moderne, unele persoane au veiled, lying hidden, non-assumed inside the
fost invariabil excluse ca fiind ghost-theory, of which the external critics of
nereprezentative şi, până în acest secol, când democracy tear them away in order to make
femeile şi-au câştigat dreptul de a vota use of them as witnesses of the so-called self-
(secolul al XX-lea, n.n.), numărul persoanelor contractions of democracy idea”.
excluse a depăşit – uneori cu mult, la fel ca Historical analyses help Dahl formulate
în Atena – numărul celor acceptate. Ca şi în an accurate conclusion concerning the reality
cazul primei«democraţii moderne», Statele of demos, namely that not even at the height
Unite, care a exclus nu numai femeile şi, of Athenian democracy, the demos could not
desigur, copiii, ci şi majoritatea negrilor şi include more than a small minority of
amerindienilor29”. Athens’s adult population. The essential idea
Aici se pune o întrebare legitimă: care that can be inferred is that the historical
este supoziţia voalată a teoriei fantomă a experience gives the reality to the abstract
democraţiei din moment ce excluderile sunt nature of demos: Athenian democracy may
considerate, invariabil, justificate de have been extreme by its exclusive character,
caracterul concret al demosului? Sau: yet it has never been unique. From ancient
demosul îi include pe toţi sau doar pe toţi cei Greece to modern times, some individuals
îndreptăţiţi să participe la guvernare? have been invariably excluded as non-
Supoziţia voalată – constată R. Dashl – este representative and until this century, when
aceea ca numai anumiţi oameni sunt women have gained the right to vote (20th
competenţi să guverneze. century, n.n.), the number of the excluded
Iar criticii ostili ai democraţiei nu doar persons exceeded – sometimes more, just like
că denunţă această supoziţie voalată, ci o şi in Athens – the number of those accepted.
convertesc într-un argument explicit în cadrul Just as it happened with <<modern
teoriei antidemocratice a protectoratului: democracies>>, the United States not only
„Ideea protectoratului – scrie Dahl, care este excluded women and of course children, but
probabil cea mai ademenitoare viziune creată also excluded the black people (Afro-
vreodată de adversarii democraţiei, nu numai Americans) and Amerindians”.
că a fost adoptată de Platon în Atena At this point a legitimate question
democratică, dar a şi apărut pretutindeni în arises: which is the veiled supposition of the
lume, într-o varietate de forme disparate, ghost-theory of democracy seeing that
dintre care confucianismul şi leninismul, exclusions were considered invariably
oricât ar fi de diferite, au influenţat, de justified by the real character of demos? Or:
departe, cel mai mare număr de oameni. do demos include everybody or only the ones
Criticii ostili ne obligă să examinăm cu entitled to take part in governing? The veiled
maximă minuţiozitate asumpţiile privind supposition – R. Dahl notices – is that only
competenţa politică ascunse în teoria certain people have the expertise to govern.
29
Ibidem
28
fantomă”30. Whereas the critics hostile to

Un alt aspect circumscris teoriei- democracy not only denounce this veiled
fantomă a democraţiei este cel referitor la supposition, but they convert it into an
dimensiunile ei. Astfel, dacă pentru greci explicit argument inside the anti-democratic
dimensiunile unei democraţii se limitau la un theory of protectorate: “The idea of
număr extrem de redus – doar câteva zeci de protectorate – Dahl writes – which is
mii de persoane, la sfârşitul secolului al probably the most attractive vision that has
XVIII-lea, susţinătorii democraţiei i-au ever been created by the democracy
delimitat cadrul firesc la nivelul statului- opponents, was not only adopted by Plato in
naţiune, adică în general, la ţară. „Prin democratic Athens, but it also emerged
adoptarea acestei asumpţii, scrie Dahl, ceea everywhere in the world, in a variety of
ce de multe ori nu se recunoaşte este cât de disparate shapes, of which, Confucianism and
profund a afectat limitele şi posibilităţile Leninism, no matter how different, by far
democraţiei trecerea istoriei de la statul-cetate influenced the greatest number of people.
la statul-naţiune. Transformarea este atât de Nonetheless the hostile critics compel us to
profundă încât, dacă un cetăţean atenian din examine extremely thorough the assumptions
secolul al V-lea ar apărea brusc în mijlocul concerning the political expertise hidden
nostru (fiind atenian, ar trebui să fie neapărat inside the ghost-theory”.
un bărbat) probabil ar considera că ceea ce Another aspect circumscribed to
numim noi democraţie este ceva cu totul democracy is that referring to its dimensions.
străin, neatrăgător şi nedemocratic. Unui Thus, whether with Greeks, the dimensions of
atenian din vremea lui Pericle democraţia a democracy limited to a small number – only
noastră i s-ar părea departe de a fi few thousands of persons - at the end of 18th
democraţie, în primul rând din cauza century, the defenders of democracy
consecinţelor asupra vieţii politice şi a delineated its natural setting at the level of
instituţiilor politice, ale trecerii de la nivelul state-nation that is generally, in the country-
stat-cetate, mai intim şi mai participativ, la side. “By adopting this assumption, Dahl
giganticele forme de guvernământ, mai writes, what many times one does not
impersonale şi mai indirecte, din ziua de recognize is how profoundly the limits and
azi”31. possibilities of democracy affected the of
Mai precizăm că, tot o consecinţă a passing history from state-citadel to state-
schimbărilor intervenite la nivelul nation. The transformation is so profound
dimensiunilor unei democraţii este, în opinia that, whether an Athenian citizen of 5th
lui Dahl, şi amplificarea caracterului utopic al century appeared suddenly among us (as an
idealului democratic, teoria publică Athenian it should necessarily be a man) he
considerând că democraţia actuală poate would probably consider that what we call
păstra în totalitate atât avantajele dimensiunii democracy is as a matter of fact something
mari, dar şi virtuţile şi posibilităţile completely strange, unattractive and non-
democraţiei la scară redusă: „Astfel, teoria democratic. Moreover to an Athenian from
publică tinde să neglijeze limitele Pericles’ times, our democracy would seem
30
Ibidem
31
Ibidem
29
amândurora, problema domeniilor fiind lăsată far from being democracy, first because of
în seama teoriei - fantomă”32. Şi pentru a the consequences upon political life and
dovedi schimbările intervenite în înţelegerea political institutions, of passing from the level
democraţiei R. Dahl exemplifică, de of state-citadel, more intimately and more
asemenea, prin modalităţile diferite în care participative, to today’s huge forms of
această consecinţă ca o entitate reală sau government, more impersonal and indirect”.
aparţinând lumii reale – a fost percepută în It is also worth specifying that another
evoluţia istoriei: consequence of changes occurred at the level
 un grup distinct de instituţii şi of democracy dimensions is, in Dahl’s
practici politice; opinion, amplifying the character of utopia
 un sistem de drepturi; for the democratic ideal, the public theory
 o ordine socială şi economică; considering that the present democracy may
 un sistem ce asigură anumite completely retain both the advantages of
rezultate dezirabile; un proces unic de luare a great dimension and the virtues and the
unor decizii colective obligatorii33. possibilities of democracy at small scale:
Am făcut această nuanţare pentru a “Therefore, the public theory tends to neglect
ilustra prin argumente logico-istorice că, deşi the limits of both, the problem of areas being
democraţia este azi apreciată în majoritatea left it up to ghost-theory”. And in order to
abordărilor ca inerent dezirabilă, ea este prove the changes occurred in understanding
departe în a se manifesta prin forme şi the democracy, R. Dahl exemplifies also
practici politice unanim acceptate. Ca de la through different modalities in which this
matricea micuţului oraş-cetate la matricea consequence as a real entity or pertaining to
generată de forme şi structuri transnaţionale real world, was perceived throughout the
dogma suveranităţii poporului a suferit evolution of history:
transformări enorme, chiar dacă şi matricea  A distinct group of political
micuţului oraş-cetate şi această dogmă institutions and practices;
persistă încă în gândirea umană. Căci, odată  A system of rights;
cu transferul ideii de democraţie-suprapus  A social and economic order;
coordonatei istorice a procesului – s-au  A system ensuring certain desirable
transferat şi modalităţile de percepţie a results; a unique process of collective
democraţiei însăşi, obţinându-se un tip de compulsory decisions making.
hibridare teoretică ce ascunde o serie de This emphasis aims at illustrating
supoziţii care au dobândit valenţe axiomatice. through logical and historical arguments that,
Revenim la concluzia lui Alexis de although democracy is considered in most of
Tocqueville referitoare la aspectul că, în approaches as inherent desirable, it is far
Statele Unite, democraţia este o stare socială from manifesting through political forms and
care transcende orice individ şi, prin esenţa practices unanimously accepted. From the
sa, reprezintă dogma politică a suveranităţii matrix of the small city-citadel to the matrix
poporului. În linia lui P. Manent trebuie să generated by transnational forms and
observăm compatibilitatea celor două definiţii structures, the dogma of people’s sovereignty
32
Ibidem
33
Ibidem; Dahl se încadrează în ultima modalitate de percepţie a democraţiei
30
ale democraţiei ce apar implicit în analiza lui incurred great transformations, even if the
A. de Tocqueville: definiţia socială şi both matrix of the small city-citadel and this
definiţia politică: „Să afirmăm – dogma still persists in human thinking. For,
consemnează P. Manent – că starea socială concomitantly with the transfer of the
este democratică, înseamnă să afirmăm că democracy idea overlaid to historical
nici un cetăţean nu trebuie să asculte de alt coordinate, the perception modalities of
cetăţean – cu excepţia cazului, în care, democracy itself were transferred, thus a new
desigur, acesta din urmă, este un agent al type of theoretical hybridization concealing a
«suveranităţii poporului» - şi că nici un series of suppositions with axiomatic values
cetăţean nu «depinde» de alt cetăţean; să were obtained.
afirmi că aici domneşte suveranitatea Coming back to Alexis de
poporului înseamnă să afirmi că fiecare Tocqueville’s conclusion referring to the
ascultă doar de el însuşi sau de reprezentantul aspect that in the United States, democracy is
său. Starea socială defineşte momentul a social condition which transcends any
negativ al democraţiei, suveranitatea individual and in essence, it represents the
poporului momentul pozitiv”34. political dogma of people’s sovereignty.
Practic, prin surprinderea de către Along the line of P. Manent, it is worth
Tocqueville a faptului că distincţia între noticing the compatibility of the two
societatea civilă şi instituţia politică nu este o definitions of democracy which implicitly
distincţie fundamentală, acesta reconsideră emerge in A. de Tocqueville: social definition
categoriile importante ale liberalismului. Din and political definition: “Let us state that the
moment ce democraţia în America transcende social condition is democratic, it means that
individul, rezultă că apartenenţa democraţiei no citizen should obey other citizen – except
nu trebuie considerată a fi nici la ordinea for the cases when, of course, the latter is an
civilă şi nici la ordinea politică. „În vest – agent of <<people’s sovereignty>> and that
serie Tocqueville – putem a observa no citizen is not <<dependent>> on any other
democraţia ajunsă la ultima sa limită. În citizen; to state that here the sovereignty rules
aceste state, create oarecum din întâmplare, means stating that everyone should obey but
locuitorii au păşit ieri pe solul pe care-l to himself or his representative. Social
ocupă. Abia de se cunosc între ei, şi nimeni condition, therefore defines the negative
nu cunoaşte istoria celui mai apropiat vecin. moment of democracy, while the sovereignty
În această parte a continentului american, defines the positive moment”.
populaţia scapă deci nu doar de influenţa In practice, that Tocqueville grasps the
marilor nume şi a marilor averi, ci şi acestei fact that the distinction between the civil
aristocraţii naturale care derivă din society and political institution is not a
cunoaştere şi din virtute… Noile state din fundamental distinction, he, in fact,
Vest au deja locuitori; dar societatea încă nu reconsiders the important categories of
există acolo”35. liberalism. Since democracy in USA
Analiza „limitei extreme” a democraţiei transcends the individual, it follows that
conduce la unele concluzii privitoare la democracy affiliation should be considered
34
P. Manent, op. cit. p. 160
35
A. de Tocqueville, op. cit. Partea întâi, Cap III, p. 50-51
31
momentul ei iniţial: neither to civil order not to political order. “In

 democraţia în America este, în Western world – Tocqueville writes – we can
primul rând, la origini, dar şi ulterior, un mod notice democracy at its bottom line. In these
de viaţă, o expresie a spiritului american states, created somehow randomly, their
izvorând din crezul acestui popor: America inhabitants stepped on the land they occupy
este cultură şi civilizaţie, şi societate de only yesterday. They barely know one
asemenea;36 another and nobody knows the history of the
 starea de egalitate cu care americanii closest neighbour. In this part of the
se nasc, exclude influenţele unora asupra American continent, so the population not
celorlalţi; orice influenţă este considerată o only get rid of the influence of great names
acţiune prin care un individ porunceşte and great wealth, but also of this natural
celorlalţi, încălcând, astfel, egalitatea; aristocracy deriving from knowledge and
 absenţa influenţelor presupune şi virtue…The newly born states in the West
absenţa relaţiilor, aspect ce contravine have already inhabitants, yet there is no
spiritului liberal care promovează coerenţa society”.
socială prin statornicirea relaţiilor de interese The analysis of “bottom line” of
şi opinii, spirit asociat libertăţii persoanei; democracy leads to some conclusions
 cele două momente ale democraţiei, concerning its starting moment:
momentul negativ (individul separat de  Democracy in USA is in the first
celălalt individ) şi momentul pozitiv place at the beginning, but lately, in a
(individul care hotărăşte liber asupra lifestyle, an expression of American spirit
legăturilor cu ceilalţi indivizi), nu trebuie nici arising from the creed of this people: USA
confundate, nici absolutizate, întrucât, deşi means culture and civilization and so is
oamenii care trăiesc într-o stare socială society;
democratică sunt separaţi unii de alţii, ei  Equality condition with which the
trăiesc totuşi, în aceeaşi societate (ei sunt Americans are born excludes the influences
singulari, dar nu singuratici, izolaţi) şi este of some upon the others; any influence is
necesar ca interesele lor comune să fie considered an action though which an
asumate; individual commands to the others, thus
 asumarea intereselor comune poate infringing equality;
duce fie la un stat central, care are mandatul  Lack of influences supposes the lack
cetăţenilor să administreze aceste interese şi of relations, an aspect which infringe the
să menţină ordinea civilă (cazul Franţei), fie liberal spirit, a spirit associated with the
la construcţia unor instituţii libere, compuse freedom of individual;
din oameni egali, obligaţi să-şi administreze  The two moments of democracy, the
ei însişi afacerile comune, ieşind din viaţa lor, negative moment (the individual is separated
exclusiv privată, tocmai în acest scop (cazul from the other individual) and the positive
Statelor Unite). moment (the individual that decides freely
Absenţa iniţială a relaţiilor, izvorând upon his relation with the others) should be
din faptul că omul singular îşi administrează neither confused nor considered absolute,
viaţa privată este, prin urmare, specifică since people living in a democratic social
36
Vezi Andrei Marga, Exploatări în actualitate, Editura Biblioteca Apostroz, Cluj, 1944, p. 20
32
democraţiei la „limita ei extremă”; în sfera condition are separated ones from the other,
privată sunt excluse influenţele iar nevoia yet they live in this society (they are by
asumării intereselor comune va conduce la themselves, not alone or isolated) and it is
relaţii legate de viaţa publică. necessary for their common interest to be
Criticând aparatul centralizat al statului, taken over;
Alexis de Tocqueville surprinde divizarea şi  Taking over the common interests
izolarea cetăţenilor – caracteristici generate may lead to either a centralized state, having
de acest aparat în Franţa, atât în vechiul cât şi the citizens’ mandate to manage these
în noul regim. Prin contrast, el identifică rolul interests and to maintain civil order (the case
instituţiilor politice democratice în of France) or to building some free
manifestarea relaţiilor prin care sunt reuniţi institutions, consisting of free people,
cetăţenii egali şi liberi în Statele Unite. Iată compelled to manage their common
ce precizează P. Manent privitor la aceste businesses, getting out of their private life,
aspecte: „A vorbi despre absenţa de legături, precisely for this purpose (the case of USA).
despre indiferenţă, indiferenţă sau singurătate The initial lack of relations, flowing
nu e suficient pentru a caracteriza viaţa from the fact that the man by himself can
omului democratic. Asemenea expresii nu manage his private life, is, consequently,
sunt false, ci pur statice şi negative. De fapt, specific to “bottom line” democracy; in
această absenţă de legături alimentează o private area, influences are excluded and the
formă inedită de relaţii, această independenţă need to take over the common interests will
– o formă inedită de dependenţă, această lead to relations connected to public life.
singurătate – una de gregaritate. Egalitatea Criticizing the centralized apparatus of
condiţiilor îl convinge pe fiecare, iar state, Alexis de Tocqueville grasps the
«dogma» suveranităţii poporului îl îndeamnă division and isolation of citizens –
să se considere drept propriul său suveran şi characteristics generated by this apparatus in
prin urmare, judecător, în ultima instanţă, al France both in the old and new regime. By
oamenilor, ideilor şi lucrurilor. Fiecare este, contrast he identifies the role of political
desigur, prin natura sa, înclinat spontan la democratic institutions in manifesting the
aceasta. Dar legea, împreună cu societatea pe relations which unite the equal and free
care o structurează, adaugă aici sugestiilor citizens in the United States. Here is what P.
autoritatea sa. Ea îi spune – lucru pe care el Manent makes clear with view to these
ezită totuşi uneori să-l creadă pe de-a întregul aspects: “To speak about the absence of
– că este la fel de bun ca oricare altul, şi i-o connections, indifference, indifference or
demonstrează – dându-i o parte egală cu a solitude is not enough to characterize the life
oricărui altcuiva în guvernarea statului. of democratic man. Such phrases are not
Or, societatea din jurul său nu încetează false, but they are static and negative. As a
să nege ceea ce-i şopteşte inima şi proclamă matter of fact these connections nourish a
legea: unii sunt mai bogaţi, mai puternici novel form of relations, this independence – a
decât el, alţii au reputaţia că sunt mai înţelepţi novel form of dependence, this solitude – a
sau mai inteligenţi. Contradicţia dintre novel gregarious form. The equality of
realitatea socială şi dorinţa combinată a inimii conditions persuades each, whereas the
sale şi a legii suscită şi alimentează în fiecare <<dogma>> of people’s sovereignty urges to
o pasiune devorantă: dorinţa de egalitate. El consider itself its master and consequently the
33
nu va avea linişte decât când realitatea socială judge of people, ideas and things in the last
se va pune de acord cu el însuşi şi cu instance. By nature each is, of course,
legea”37. spontaneous inclined to it. Yet the law
Libertatea de a gândi îi face pe together with the society it structures adds to
americani să refuze centralizarea în favoarea suggestions its authority. It says – which
unor instituţii apreciate ca cele mai liberale sometimes it fails to wholly believe – that it
din lume, producându-se un transfer al is as good as any and proves it, by giving an
încrederii fiecărui individ înspre mulţimea şi equal share with any in governing the state.
publicul pe care le constituie împreună cu alţi Nothing of the kind; the society around him
indivizi, egalii săi. „Pe măsură ce cetăţenii does not cease to deny what his heart tells
devin mai egali – remarcă Tocqueville – him and the law proclaims: some are richer,
,tendinţa de a crede în mase sporeşte. În more powerful than him; others have the
timpurile de egalitate, oamenii nu mai au reputation to be wiser or more intelligent. The
nicio încredere unii în alţii, datorită şi contradiction between the social reality and
similitudinii lor; dar tocmai această the mixed desire of his heart and law arouses
similitudine le dă o încredere aproape and nourish in each a devouring passion: the
nelimitată în judecata publicului: căci nu li se desire for equality. He will not find his peace
pare plauzibil ca având toţi capacităţi until the social reality until he reconciles with
intelectuale asemănătoare, adevărul să nu fie himself and the law”.
de partea celor mulţi”38. Freedom of thinking makes the
America este ţara în care domneşte Americans refuse centralising in favour of
independenţa spiritului şi libertatea de some institutions considered the most liberal
exprimare. Prin independenţa spiritului se in the world, a transfer of trust occurs
creează drum pentru «dogma» suveranităţii pertaining to each individual towards the
poporului care cere ca fiecare om să nu crowd and audience he composes together
asculte decât de sine însuşi sau de with other individuals, his equals. “In
reprezentantul său. proportion as the citizens become more equal
A. Tocqueville a văzut democraţia ca – Tocqueville remarks – the tendency to
mod de organizare socială care elimină believe in masses enhances. In equality times,
rangurile şi privilegiile aristocratice şi oferă people do not trust one another anymore,
oamenilor simpli şanse considerabile însă a precisely due to the similitude among them;
atras atenţia asupra pericolului ce se creează yet it is this similitude that gives them
prin accentuarea egalităţii de către unlimited trust in the public judgement: since
democraţie: pericolul producerii mediocrităţii they fail to find plausible that, having similar
şi despotismului. intellectual abilities, truth should not be on
Mediocritatea izvorăşte din presiunea the public side”.
exercitată asupra fiecăruia spre a se USA is the country where the spirit’s
conforma, fiecare evitând, din teama de a fi independence and freedom of expression rule.
acuzat de izolare, să-şi exprime opinia The independence of spirit creates the way
diferită de cea a celorlalţi. Prin conformare, for the <<dogma>> of people’s sovereignty
37
P. Manent, op. cit. pp. 164-165
38
A. de Tocqueville, op. cit. p. 18
34
libertatea de exprimare este diminuată sau which requires for everyone to obey but to
chiar anulată, iar spiritul independent poate fi himself or his representative.
redus la tăcere prin «tirania majorităţii». A. de Tocqueville saw democracy as a
Apoi, democraţia poate produce despotism modality for social organization that
prin aceea că asigură premisele manifestării eliminates the aristocratic ranks and
demagogiei şi minciunii în ascensiunea unora privileges and gives common people
la putere; flatările şi demagogia – repudiate în considerable chances; yet he has drawn the
antichitate de Platon şi Aristotel – fac din attention upon the danger emergent through
oamenii simpli o masă credulă, o masă uşor emphasizing the equality in democracy: the
de manipulat. Vechiul Regim care conserva danger of mediocre and despotism.
privilegiile aristocraţilor, asigura prin aceştia Mediocre arouses from the pressure
– care ştiau să-şi păstreze poziţiile în faţa exerted upon each to comply, each avoiding
demagogilor şi împotriva despoţilor – o expressing a different opinion from the others
barieră în calea distrugerii libertăţii. for fear he should be isolated. By compliance,
Cu toate aceste remarci, A de freedom of expression is diminished or even
Tocqueville a văzut în democraţie o formă de annulled, and the independent spirit may be
guvernare dezirabilă, una care îngemănează passed over in silence by <<the majority
republicanismul cu idealul democratic. „El tyranny>>. Then democracy may yield
crede că virtutea civică poate fi promovată despotism in that it ensures the premises of
prin participarea la afacerile publice. Oamenii demagogy and mendacious manifestation in
care se alătură vecinilor pentru a rezolva some ascent to power; flattery and demagogy
problemele comune şi disputele vor învăţa – long repudiated by Plato and Aristotle –
importanţa cooperării, vor simţi un puternic transforms the common people in a credulous
ataşament faţă de comunitatea lor şi vor mass, a mass easy to manipulate. The old
dezvolta acele «obişnuinţe de suflet» (habits regime that preserved the privileges of
of the heart), care le permit să identifice aristocrats ensured through them – who knew
propria lor bunăstare, cu bunăstarea to keep their position in the face of demagogy
comunităţii în întregul ei. and against despots – a barrier in the way of
Oferind tuturor cetăţenilor şansa de a freedom destruction.
participa, democraţia promite să cultive un Despite all these remarks, A. de
devotament larg răspândit şi adânc Tocqueville saw in the democracy a form of
înrădăcinat pentru binele comun. Pentru acest desirable governing, one that combines
motiv Tocqueville a fost impresionat de două republicanism and democratic ideal. “He
instituţii ale democraţiei americane: believes that the civil virtue may be promoted
întâlnirile orăşeneşti din New England, unde by participating to public business. The
toţi cetăţenii puteau participa direct la people, who join their neighbours in order to
guvernarea locală, şi împărţirea solve the common issues and disputes, will
responsabilităţii juraţilor şi în îndeplinirea learn the importance of cooperation, will feel
sarcinilor lor”39 a strong attachment for their community and
Cartea lui A. Tocqueville Despre will develop those <<habits of the heart>>
democraţia în America este un studiu despre allowing to identify their wealth with the
39
Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, Editura Polirom, Iaşi 2000, p. 50
35
societatea americană, mai preocupat de wealth of the community as a whole.

egalitatea socială şi economică şi de By giving every citizen the chance to
implicaţiile sale politice decât de democraţia participate, the democracy promises to
înţeleasă strict ca un sistem politic40. cultivate a widely spread and deep-rooted
Observând democraţia americană, devotement for the common right. For this
Tocqueville plasează afirmarea liberalismului reason, Tocqueville was impressed by two of
în interiorul istoriei, istorie concepută din the democratic American institutions: the city
perspectiva normativă a stării sociale41. meetings in New England where every citizen
Temeiul ordinii politice legitime nu este may take part in the local governing and the
un produs definitiv la care omul are acces, ci jurists’ shared responsibility in fulfilling their
se obţine pe tărâmul istoriei: „…spectacolul tasks”.
democraţiei îi dezvăluie astfel lui Tocqueville Tocqueville’s book “On Democracy
că ceea ce liberalismul consideră drept in USA” is a study about the American
«ipoteză», «dat» sau ca «presupoziţie» a society, more concerned with social and
ordinii politice legitime, trebuie să fie căutat, economic equality and its political
creat sau construit. Starea naturală nu implications than democracy strictly
reprezintă începutul istoriei politice a omului, understood as a political system. Taking
ci este mai curând, sfârşitul sau cel puţin notice of American democracy, Tocqueville
orizontul ei. places the emergence of liberalism within
Proiectul liberal, dorind să se history, a history conceived as a normative
întemeieze pe egalitatea «naturală», deschide perspective of social condition.
deci, esenţialmente o istorie: istoria The ground of legitimate political
eforturilor şi progreselor omului de a stabili order is not a definite outcome to which man
artificial, printr-o suveranitate care nu există has free access, but it is obtained on history
în natura «această egalitate naturală», pornind realm: “…the show of democracy reveals to
de la care va putea construi într-o manieră Tocqueville that what liberalism considers as
deplin raţională sau «conştientă» ordinea an <<hypothesis>>, <<given>> or
politică legitimă”42. <<presupposition>> of legitimate political
Mai trebuie precizat că, în ciuda order has to be searched for, created or build.
semnalelor trase de Tocqueville asupra Natural condition does not represent the
pericolului ca democraţiile să degenereze în beginning of the human’s political history,
mediocritate şi despotism, prin transformările but it is rather the end or at least its horizon.
produse de revoluţia industrială în viaţa The liberal project, wishing to be
economică, dar şi în sfera educaţiei publice, founded upon the <<natural>> equality, thus
democraţia devine tot mai populară la opens, in essence, a history: the history of
sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul efforts and progress of human to artificially
secolului al XIX-lea, în Europa şi America. establish, through a sovereignty which does
Iar în Anglia, argumentele în favoarea not exist in the nature of this <<natural
democraţiei tind să se concentreze în două equality>>, starting from which the
puncte: autoprotejare şi autodezvoltare. legitimate political order may be built in a
40
Antony Arblaster, Democraţia, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, p. 71
41
Andrei Marga, Filosofia unificării europene, p. 347
42
P. Manent, op. cit. p. 171
36
completely reasonable manner or

BIBLIOGRAFIE: <<aware>>”.
1. Antony Arblaster, Democraţia, Editura Du Style, It is worth mentioning also that,
Bucureşti, 1998
despite Tocqueville’s signals upon the danger
2. Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi
idealul democratic, Editura Polirom, Iaşi 2000 of democracy to degenerate in mediocre and
3. Robert A. Dahl, Democraţia şi criticii ei, Iaşi, despotism, through the changes yielded by
Institutul European, 2002 the Industrial Revolution in economic life and
4. Andrei Marga, Exploatări în actualitate, Editura also in the area of public education,
Apostrof, Cluj, 1994
democracy becomes more and more popular
5. Andrei Marga, Filosofia unificării europene,
Editura Apostrof, Cluj, 1995 late18th century and early 19th in Europe and
6. Pierre Manent, Istoria intelectuală a USA; whereas in England the argument in
liberalismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992 favour of democracy tend to focus on two
7. Lucian – Dumitru Dârdală, Postfaţă la cartea lui main points: self-protection and self-
R.A. Dahl, Democraţia şi criticii ei
development.
8. Gianfranco Pasquino, Curs de ştiinţă politică,
Institutul European, 2002
9. Anonimo Ateniese: La democrazia come violenza BIBLIOGRAPHY:
10. Platon, Republica, Cartea a VIII-a, în Opere, V, 1. Antony Arblaster, Democraţia, Editura Du Style,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986 Bucureşti, 1998
11. John Gray, Liberalismul, Editura Du Style, 2. Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice
Bucureşti, 1998 şi idealul democratic, Editura Polirom, Iaşi 2000
12. Pericles, Funerar Oration, în Tucidide, History of 3. Robert A. Dahl, Democraţia şi criticii ei, Iaşi,
the Peloponnesian War, vol.4 Institutul European, 2002
13. Aristotel, Politica, Editura Antet, Bucureşti 4. Andrei Marga, Exploatări în actualitate, Editura
14. Fr. A. Hazek, The Constition of Liberty, The Apostrof, Cluj, 1994
University of Chicago Press, Chicago, 1978 5. Andrei Marga, Filosofia unificării europene,
15. Alexis de Tocqville, Despre Democrație în Editura Apostrof, Cluj, 1995
America, vol I, Gallimard, 1961 6. Pierre Manent, Istoria intelectuală a
liberalismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992
7. Lucian – Dumitru Dârdală, Postfaţă la cartea lui
R.A. Dahl, Democraţia şi criticii ei
8. Gianfranco Pasquino, Curs de ştiinţă politică,
Institutul European, 2002
9. Anonimo ateniese: La democrazia come violenza
10. Platon, Republica, Cartea a VIII-a, în Opere, V,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986
11. John Gray, Liberalismul, Editura Du Style,
Bucureşti, 1998
12. Pericles, Funerar Oration, în Tucidide, History
of the Peloponnesian War, vol.4
13. Aristotel, Politica, Editura Antet, Bucureşti
14. Fr. A. Hazek, The Constition of Liberty, The
University of Chicago Press, Chicago, 1978
15. Alexis de Tocqville, Despre Democrație în
America, vol I, Gallimard, 1961
37

1 Adrian Gorun2 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Adrian Gorun2 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Litere și Ştiinţe Sociale, Nr.

DEMOCRAȚIA - MIT ȘI DEMOCRACY - MITH END

Abstract: Esența democrației este Abstract: The essence of democracy refers

Cuvinte cheie: democrație, stare socială,

Preocupat de descoperirea naturii Concerned with tracing the nature of

aceasta, mai apropiată în conţinut ar fi The issue complexity of constraints and

umbră semnificaţia valorii intrinseci a substantially” on the same issue;

reacţia sa conservatoare împotriva to moderate –interference position of Strauss

(tiranului nu-i sunt specifice nici interesele benefit);

există, desemnează deviere fundamentală de freedom crystallization, a differentiation

comunităţii ca primordialitate şi ea aparţine conception, such a condition that any group

republicană22. the process on historical coordinate. Thus he

democraţiei, considerând-o (în linia lui what an Athenian understood in Pericles’

– generează şi ambiguitate şi multiple ghost-theory o democracy. In this sense he

fantomă”30. Whereas the critics hostile to

momentul ei iniţial: neither to civil order not to political order. “In

societatea americană, mai preocupat de wealth of the community as a whole.

completely reasonable manner or

S-ar putea să vă placă și