Academia de Studii Economice din București

Facultate de Economie Teoretică și Aplicată

Inflația

Student:
Margine Cristina
Seria B, anul III, grupa 1421
 Inflația este o creștere a nivelului general al prețurilor la bunuri, muncă și servicii
(populația și întreprinderile țării) pentru o lungă perioadă de timp.
Cu o inflație, pentru aceeași sumă de bani după o anumită perioadă de timp, va fi posibil
să cumpărați mai puține bunuri, muncă și servicii decât înainte.
Inflația nu înseamnă o creștere a tuturor prețurilor din economie, deoarece prețurile
bunurilor, lucrărilor și serviciilor individuale pot crește, scade sau rămân neschimbate.
Un tip de inflație este și hiperinflație. Cu o astfel de inflație, prețurile cresc cu peste 50%
pe lună și cu peste 100% pe an. Starea de bine a populației se deteriorează brusc. Distrugerea
relațiilor economice între întreprinderi. O astfel de inflație este necontrolată și necesită adoptarea
de către stat a măsurilor de urgență. Ca urmare a hiperinflației, producția se oprește, vânzările de
bunuri, produse, lucrări și servicii sunt reduse, volumul real al producției naționale este redus,
șomajul crește, întreprinderile existente se închid, companiile falimentează.

Motivele inflației
În practică, se disting următoarele cauze ale inflației:
1. Creșterea cheltuielilor guvernamentale, pentru finanțarea căreia statul recurge la emisii
de bani, creșterea ofertei de bani în exces de nevoile de circulație a mărfurilor.
2. O reducere a volumului real al producției naționale, care, cu un nivel mai mult sau mai
puțin stabil de ofertă de bani, duce la o creștere a prețurilor, deoarece aceeași sumă de bani
corespunde unui volum mai mic de bunuri, lucrări și servicii, adică pe unitatea de bunuri
produse, muncă prestată, servicii prestate mai mulți bani.
3. Monopolul marilor companii pentru stabilirea prețurilor și determinarea propriilor
costuri de producție, în special în industria minieră a resurselor și în industria materiilor prime.
4. Creșterea impozitelor, taxelor, accizelor cu un nivel mai mult sau mai puțin stabil al
ofertei de bani.
5. Deprecierea monedei naționale (în special cu un număr mare de importuri în țară).
 Metode de măsurare a inflației
Cea mai frecventă metodă de măsurare a inflației este indicele prețurilor de consum, care
este calculat în funcție de perioada de bază. De asemenea, inflația poate fi masurata calculând:
prețurile companiilor producătoare, deflatorul produsului intern brut.
Pentru a calcula indicele prețurilor de consum, trebuie să cunoașteți valoarea coșului de
piață într-un an (curent) și valoarea acestuia în anul de bază (anul luat ca punct de referință).
Formula generală a indicelui prețurilor este următoarea:
Indicele prețurilor = Costul coșului de piață în anul curent / Costul coșului de piață în anul de
bază.
Grafic 1. Inflația în România.

Sursa: BNR

Rata anuală a inflației IPC a depășit limita superioară a intervalului de variație asociat
țintei staționare în trimestrul IV 2019, încheind anul la valoarea de 4,04 la sută (cu 0,55 puncte
procentuale peste nivelul înregistrat în luna septembrie). Dincolo de manifestarea unui puternic
efect de bază la nivelul grupei combustibili, evoluția a reflectat efectul conjugat al unor șocuri pe
partea ofertei în cazul unor produse agroalimentare (fructe, carne de porc), a căror transmisie în
prețurile finale a fost înlesnită de menținerea presiunilor din partea factorilor fundamentali. În
sens inflaționist a acționat și ușoara depreciere a leului în raport cu principalele valute. Pe acest
fond, inflația de bază CORE2 ajustat s-a menținut pe traiectorie ascendentă, variația anuală
atingând 3,7 la sută în luna decembrie. În același timp, anticipațiile pe termen scurt ale agenților
economici s-au ajustat în sens descendent.

Consecințele inflației
Efectele pozitive ale inflației includ următoarele:
1. Inflația are un efect stimulant asupra circulației mărfurilor, astfel încât așteptarea
creșterii prețurilor în viitor încurajează consumatorii să achiziționeze bunuri astăzi.
2. Inflația poate contribui la creșterea competitivității bunurilor interne.
3. Inflația redistribuie veniturile dintre creditori și împrumutați, împrumutatorii
beneficiind. După ce a primit un împrumut pe termen lung, la dobânzi fixe, împrumutatul va
trebui să ramburseze doar o parte din acesta, deoarece puterea reală de cumpărare a banilor va
scădea din cauza inflației.
Consecințele negative ale inflației includ următoarele:
1. Toate rezervele de numerar (depozite, împrumuturi, solduri ale conturilor etc.) sunt
depreciate. Astfel, deținătorii de economii în contul curent își pierd venitul din inflația
neprevăzută (banii se amortizează și scăderea economiilor).
2. Titluri depreciate.
3. Există o redistribuire spontană și necontrolată a veniturilor, ca urmare a faptului că
creditorii, vânzătorii, exportatorii și angajații întreprinderilor de stat pierd din inflație. Astfel,
creditorii (persoanele care au emis un împrumut), după un timp, se așteaptă ca împrumutul să se
întoarcă în bani care și-au pierdut puterea de cumpărare.
4. Creșterea prețurilor este însoțită de o scădere a cursului de schimb al monedei
naționale.
5. Inflația afectează volumul producției naționale. Duce la scăderea volumului real al
producției naționale, la creșterea șomajului, la închiderea întreprinderilor și la faliment.
 Webografie

1. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-datasets/product?code=tec00118
2. https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/10159211/2-17012020-AP-
EN.pdf/12e497ea-cfce-c8ae-acf5-2b97b5076ba0
3. https://www.bnr.ro/Rapoarte-asupra-inflatiei-3145.aspx
4. https://www.bnr.ro/Tintirea-directa-a-inflatiei-711-Mobile.aspx
5. https://www.economica.net/tag/inflatie-2019