Evaluarea elevilor cu CES între teorie și practică

Prof. CORINA CROITORU

Evaluarea este un proces continuu, de planificare şi programare care orientează
elaborarea planului de servicii personalizate şi programele de intervenţii personalizate. Evaluarea
trebuie să fie complexă şi să evite formalismul. Aceasta presupune o abordare multidisciplinară -
medicală, psihologică, pedagogică şi socială - complementară, uneori inter-instituţională, iar din
analiza şi sinteza tuturor datelor rezultate reies şi trebuie să se propună soluţii de integrare a
copiilor cu CES.
Evaluarea persoanelor cu cerințe speciale, aceastaestefundamentată pe
cunoaștereacomplexă in plan medical, psihologic, educaționalși social,
cuprinzândintreagaproblematicăîntampinată de cătreacestea in mediulobisnuit de viată.
Este important de menționatcătoatemetodeleîși au rolulșiimportanțalor, ele nu se exclud,
ci, dimpotrivă, se completeazășicontribuie la conturareaunuitabloucâtmaicompletșidinamic al
elevuluiaflatînproces de evaluareșiintervențiepsihopedagogică.
Evaluarea elevului cuprinde:
- capacități intelectuale, ca rezultantă a funcționarii proceselor cognitive;
- abilități de comunicare;
- adaptarea socială;
- stabilitatea emotională;
- abilități motorii si psihomotorii;
- starea de sanatate.
Alaturi de evaluarea acestor factori personali, de natura afectiva, cognitiva si fizica, sunt
investigati factori sociali, familiali si materiali, care au o pondere importanta in adaptarea si
integrarea persoanei cu nevoi specilae de educatie.
Principiileevaluăriicopilului cu dizabilităţi:
 Evaluareatrebuiesă fie subordonată interesului superior al copilului -
creştereanivelului de “funcţionalitate”, de
implicareactivăînplanulvieţiiindividualeşisociale.
 Evaluareatrebuieaxată pe potenţialul de dezvoltare a copilului.
  Evaluareanecesită o abordare complexă și completă aelementelorrelevante
(sănătatebiopsihică, nivel de instrucţieşieducaţie, grad de adaptarepsiho-socială,
situaţieeconomicăş.a.) precum şi a interacţiuniidintreacestea.
 Evaluareatrebuiesa fie unitară, săurmăreascăşisăopereze cu aceleaşiobiective,
criterii, metodologii, pentrutoţicopiii.
 Evaluareatrebuiesăaibă un caracter multidimensional, altfelspussă determine nivelul
actual de dezvoltare, pentruaoferi un prognostic
şirecomandăriprivinddezvoltareaviitoare a copilului, înintegralitateasa.
 Evaluareapresupune o muncăînechipă, cu
participareaactivăşiresponsabilizareatuturorspecialiştilorimplicaţi (psihologi, medici,
pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenţisociali, logopezi etc.).
 Evaluarea se bazează pe un parteneriat autentic cu beneficiariidirecţi ai
acesteiactivităţi: copilulşipersoanele care îl au înocrotire.
Conturarea unui profil individual sta la baza aprecierii formei institutionale si curriculare
ce faciliteaza integrarea elevului in clase din invatamantul obisnuit, clase speciale din
invatamantul obisnuit, clase speciale din scoli speciale sau alte tipuri de institutii cu regim de
educatie speciala.
Decizia de integrare a prescolarului si a scolarului cu handicap intr-un mediu educativ
obisnuit depinde de disponibilitatea adaptativa a copilului, alaturi de atitudinea si cooperarea
parintilor.
Data fiind oricare dintre aceste deficiente, psihopedagogii isi asuma sarcini de interventie
profesionala care vizeaza:
 diagnoza deficientei si stabilirea posibilitatilor de corectie si compensare, prin raportarea
simultana la natura deficientei si la capacitatea globala a copilului de a se adapta la
cerintele vietii cu sprijin educativ si/sau protectie speciala tranzitorie sau permanenta;
 proiectarea de curricula pentru purtatorii unor deficiente diverse;
 interventii psihopedagogice (psihoeducationale) si sociale menite sa faciliteze integrarea
purtatorilor de deficiente in viata scolara, comunitara, profesionala.
Diagnoza deficientei are ca obiectiv principal orientarea educationala a fiecarui copil sau
adolescent. Orientarea nu se face numai prin indicarea formei de educatie, obisnuita sau speciala,
ci prin recomandarea de servicii educationale, care pot oferi fiecarui copil oportunitati de
compensare a deficientei si de dezvoltare a personalitatii.
Evaluarea psihologica are in obiectiv atat constatarea stadiului de dezvoltare, cat si a
potentialului de achizitie a structurilor subiacente cunoasterii si trairilor. Evaluarea potentialului
de invatare, prin depistarea cailor de ocolire, depasire sau eliminare a dificultatilor din
dezvoltare, ar contribui esential la atingerea obiectivelor de ajutor si sprijin.
O formăeficientă de evaluareîncondiţiileeducaţiei din
şcoalaincluzivăconstăînevaluareadialogată, participativă, consensuală, un procesîn care sunt
negociateşiaduse la un consensdiferiteleinterese, valorişipuncte de vedere, între educator şi
elev. Evaluareaparticipativă, consensuală – are la bazăresponsabilitateaîmpărtăşităîntreelevşi
educator, iaraccentul se pune pe cooperare, colaborareşi pe procesulînvăţării. Astfel, noţiunea
de evaluareîşilărgeştesfera de cuprindereşi nu se opreştedoar la conţinuturile vehiculate
înşcoală, la rezultateleobţinute de elev (cunoştinţe, informaţii, priceperi, deprinderi,
capacităţi, modele de comportament, trăsăturiatitudinale etc.), ci se extinde de la
rezultateleobţinutecătreprocesul de învăţarederulatînsituaţiişicontextediferite,
inclusivînafaraşcolii (nonformal şi informal).
Evaluareacapacităţii de învăţare, precum şievaluareaperiodică a stării de
progres/regresîndezvoltarea bio-psihoeducaţionalăaelevului se face prin probe de evaluare a
nivelului de cunoştinţeşicompetenţe. Aceste probe vor fi prelucrate, adaptateşiutilizate,
ţinându-se seama de tipulşigradul de deficienţă. Probele de evaluare la activităţisau pe
unitatea de învăţare sunt diferenţiate, pe grupe de nivel, nivelbazalşinivel superior.
Fiecareprobă de evaluareurmăreşteanumiteachiziţii, abilităţişiatitudini ale elevilorînfuncţie de
particularităţilelor.
Tehnicieficiente de evaluare sunt autoevaluareaşievaluareacolegială. Prinacestetehnici se
urmăreştestimulareaîncrederiiîn sine, dezvoltareaspiritului critic şiautocritic,
formareaşidezvoltareavalorilor morale, dezvoltareaatitudiniipozitiveşiaempatiei,
cooperareaconstructivăîntreeleviînprocesulinstructiv-educativ.
Este necesara o strategie de evaluare a functionarii globale, prin tintirea succesiva a
urmatoarelor paliere ale personalitatii copilului:
 comunicare si limbaj;
  dezvoltare cognitiva si potential de invatare, cu identificarea zonelor de schimbare a
functiilor si operatiilor cognitive in conditiile invatarii mediate (ajutor cognitiv, motivatie
intrinseca, ambianta afectiv – pozitiva);
 maturizare sociala.
Evaluarea pedagogica se raporteaza la competentele scolare, sub aspectul dublu al nivelului
actual si al potentialului de achizitii scolare si progres.
Etape ale evaluării
Demersul evaluativ în cazul copiilor cu dizabilităţi parcurge următoarele mari etape:
Evaluare iniţială – constatativă, ale cărei obiective sunt:
·         identificarea, inventarierea, clasificarea, diagnosticarea;
·         stabilireanivelului de performanţesaupotenţialul actual al copilului;
·         estimarea/prognoza dezvoltării ulterioare, bazată pe potenţialul individual şi integrat al
copilului;
·         stabilirea încadrării: pe grad sau nivel, educaţional etc;
·         stabilireaparametrilorprogramului de intervenţiepersonalizată
Evaluareaformativă este un tip de evaluarecontinuă care evidenţiazănivelulpotenţial al
dezvoltăriişiurmăreşteiniţiereaunorprograme de antrenamentaoperaţiilormintale. Ea nu
estecentrată pe deficit, ci evidenţiazăceeaceştieşicepoatecopilul, cedeprinderişiabilităţi are într-o
anumităetapă a dezvoltării sale.
Evaluareafinală are ca obiective:
·         estimareaeficacităţiiintervenţieisau a programului;
·         modificareaplanuluisau a programului, înraport de constatări;
·         reevaluarea copilului şi reconsiderarea deciziei.
Evaluarea trebuie să fie complexă şi să evite formalismul. Evaluarea complexă presupune o
abordare multidisciplinară - medicală, psihologică, pedagogică şi socială - complementară,
uneori inter-instituţională, iar din analiza şi sinteza tuturor datelor rezultate reies şi trebuie să se
propună soluţii de orientare a copiilor către serviciile adecvate.
Lista metodelorșitehnicilorestefoartevastășipoate fi folositășiîmbogățităînfuncție de
imaginațiașicreativitaeadascăluluișiînfuncție de nivelulclasei la care predă.
 Progresulșcolar se obține  treptatprinmuncășieforturiașdepusatât de cadrul didactic câtși
de elev. Capacitatea de învățare a elevilor cu CES, ambianțașisprijinulfamilieiși a societățiiîn
general, influențezăfoartemultobținereaunuiprogresșcolar real.

Bibliografie:
 Alois Gherguţ, Evaluareşiintervenţiepsihopedagogică, EdituraPolirom, Iaşi, 2011
 Andrei Cosmovici, LuminiţaIacob, Psihologieşcolară, EdituraPolirom, 1999
 Alois, Gherguț, 2016, Educțiaincluzivășipedagogiadiversității, EdituraPolirom.
 OpreaCrenguta, 2006, Strategiididactice interactive – repereteoreticeși practice,
EdituraDidacticășiPedagogică.
  Golu, Pantelimon, Psihologiesocială,E.D.P., Bucureşti, 1974;
 Predescu, M., Psihopedagogiespecială, Universitatea de Vest, Timişoara, 1994.