https://www.simplypsychology.org/multiple-intelligences.

html

Gardner definește inteligența ca un „potențial biopsihologic de a procesa informații care pot fi

activate într-un cadru cultural pentru a rezolva probleme sau a crea produse care sunt de valoare
într-o anumită cultură” (Gardner, 2000, p.28). Gardner, H. E. (2000). Intelligence reframed:
Multiple intelligences for the 21st century. Hachette UK.

Howard Gardner a demonstrat în 1983 că există diferite tipuri de inteligență. Aceste tipuri de
informații nu sunt adesea reprezentate în testele de inteligență obișnuite și, prin urmare, nu sunt
identificate pur și simplu prin simpla analiză factorială. Acestea implică abilități cognitive unice,
sunt dezvoltate la puțini indivizi excepționali și ocupă un anumit loc în creier. Gardner a făcut un
pas mai departe și a spus că, deoarece tipurile de inteligență sunt localizate în anumite regiuni ale
creierului, acestea pot fi confundate cu leziuni cerebrale. Până în prezent, Gardner a identificat 8
tipuri de inteligenă:

Inteligență verbală / lingvistică: capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse cu

ajutorul codului lingvistic; - folosirea cuvintelor pentru a gândi și a exprima sensul; frecventă în
rândul autorilor, jurnaliștilor și speaker-ilor.
Inteligența matematică - capacitatea de a manipula valorile numerice și de a efectua operații
numerice; capacitatea de opera cu modele, categorii şi relaţii, de a grupa şi ordona date precum şi
a le interpretaș întâlnită la oamenii de știință, ingineri și contabili.
Inteligența spațial-vizuală - capacitatea de a forma un model mental al lumii spaţiale, de a opera
cu folosind un asemenea model, adică de a rezolva probleme şi de a crea produse cu ajutorul
reprezentărilor spaţiale şi a imaginii capacitatea de a vizualiza mental obiectele în coordonate bi
si tri dimensionale; întâlnită la arhitecți, artiști și marinari.
Inteligența corporală-kinestezică capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse cu
ajutorul mişcării; frecvent întânită în rândul chirurgilor, oamenilor meșteșugari, dansatori și
sportivi.
Inteligența muzicală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse cu ajutorul ritmului
şi al melodiei capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse cu ajutorul ritmului şi al
melodiei; capacitatea de a percepe diferențe minuscule în ton, melodie, ritm și ton; comună între
compozitori și muzicieni.
Inteligența interpersonală - capacitatea de a rezolva probleme şi de crea produse prin cunoaşterea
şi interacţiunea cu ceilalţi; capacitatea de a înțelege, interacționa și relaționa cu alte persoane;
întâlnită la profesori și profesioniștii din domeniul sănătății mintale.
Inteligența intra-personală - capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse prin
cunoaşterea de sine; capacitatea de a reflecta asupra sinelui propriu; întâlnită la teologi și
psihologi.
Inteligența naturalistă - capacitatea de a rezolva probleme şi de a crea produse cu ajutorul
clasificărilor /taxonomiilor şi a reprezentărilor mediului înconjurător; capacitatea de a înțelege
sistemele naturale și cele create de om; frecvent în rândul fermierilor, pescarilor, botanistilor,
ecologilor și peisagistilor.
Cele 8 tipuri de inteligență ale lui Gardner sunt acum cunoscute sub numele de Teoria
Inteligențelor Multiple. Această teorie a fost aplicată într-un program experimental numit Project
Spectrum, care își propune să dezvolte un sistem educațional cuprinzător. Project Spectrum oferă
o oportunitate pentru copiii din școlile elementare de a-și explora punctele tari și punctele slabe,
atribuind secțiuni specifice pentru fiecare tip de inteligență. De exemplu, colțul naturalist este
umplut cu diferite specimene biologice; colțul de povestire este plin de cărți și recuzită; iar colțul
clădirii este umplut cu modele și fotografii la scară mică. Project Spectrum a reușit să identifice
punctele tari neexploatate și punctele slabe nedetectate. De exemplu, un băiețel de 7 ani, crescut
într-o familie cu probleme, s-a dovedit a fi cel mai bun în demontarea și asamblarea pieselor
împreună în colțul clădirii, sugerând inteligență corporală-kinestezică. Un alt student, care era
deosebit de bun în calculele matematice și memoria conceptuală, a prezentat dificultăți în multe
domenii, în special în colțul naturalist.

Fiecare tip de inteligenţă se bazează iniţial pe un potenţial biopsihologic: anumite inteligenţe

sunt mai dezvoltate (numite „inteligenţe tari”, care „promit”), iar altele sunt mai puţin dezvoltate
(inteligenţele „cu risc”, „slabe”). Combinaţiile specifice de inteligenţe „tari” şi „slabe”
diferenţiază copiii între ei. Aceste potenţialităţi sunt modelate ulterior de mediu şi educaţie.

Implicații pentru învățare

Cele mai importante implicații educaționale din teoria inteligențelor multiple pot fi rezumate prin
individualizare și pluralizare. Individualizarea susține că, deoarece fiecare persoană diferă de
cealaltă, nu există niciun motiv logic pentru a preda și evalua elevii în mod identic.

Educația individualizată a fost de obicei rezervată celor bogați și altora care își permiteau să
angajeze tutori pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevilor.

Tehnologia a făcut acum posibil ca mai mulți oameni să acceseze o varietate de informații, în
funcție de nevoile lor. Pluralizarea, ideea că subiectele și abilitățile ar trebui predate în mai multe
moduri, activează inteligențele multiple ale individului.

Prezentarea unei varietăți de activități și abordări ale învățării ajută la atingerea tuturor elevilor și
îi încurajează să fie capabili să se gândească la subiecte din diferite perspective, aprofundând
cunoștințele lor despre acest subiect (Gardner, 2011b). Gardner, H. (2011b). The theory of
multiple intelligences: As psychology, as education, as social science. Address delivered at José
Cela University on October, 29, 2011.

O concepție greșită obișnuită despre teoria inteligențelor multiple este că este sinonimă cu
stilurile de învățare. Gardner afirmă că stilurile de învățare se referă la modul în care un individ
se simte cel mai confortabil abordând o serie de sarcini și materiale.

Teoria inteligențelor multiple afirmă că toată lumea are toate cele opt inteligențe la diferite grade
de competență, iar stilul de învățare al unui individ nu are legătură cu domeniile în care sunt cei
mai inteligenți.

De exemplu, cineva cu inteligență lingvistică poate să nu învețe neapărat cel mai bine prin scris
și citit. Clasificarea elevilor în funcție de stilurile sau inteligențele lor de învățare poate limita
potențialul lor de învățare.
Cercetările arată că studenții sunt mai implicați și învață cel mai bine atunci când li se oferă
diverse modalități de a-și demonstra cunoștințele și abilitățile, ceea ce îi ajută și pe profesori să
evalueze mai corect învățarea elevilor (Darling-Hammond, 2010). Darling-Hammond, L.
(2010). Performance Counts: Assessment Systems That Support High-Quality Learning. Council
of Chief State School Officers.

Armstrong, T. (2009). Multiple intelligences in the classroom. Ascd.

Darling-Hammond, L. (2010). Performance Counts: Assessment Systems That Support High-
Quality Learning. Council of Chief State School Officers.
Edutopia. (2013, March 8). Multiple Intelligences: What Does the Research
Say? https://www.edutopia.org/multiple-intelligences-research
Gardner, H. E. (2000). Intelligence reframed: Multiple intelligences for the 21st century.
Hachette UK.
Gardner, H. (2011a). Frames of mind: The theory of multiple intelligences. Hachette Uk.
Gardner, H. (2011b). The theory of multiple intelligences: As psychology, as education, as social
science. Address delivered at José Cela University on October, 29, 2011.
Gottfredson, L. S. (2004). Schools and the g factor. The Wilson Quarterly (1976-), 28(3), 35-45.
Visser, B. A., Ashton, M. C., & Vernon, P. A. (2006). Beyond g: Putting multiple intelligences
theory to the test. Intelligence, 34(5), 487-502.
Waterhouse, L. (2006). Inadequate evidence for multiple intelligences, Mozart effect, and
emotional intelligence theories. Educational psychologist, 41(4), 247-255.

https://web.sonoma.edu/users/s/swijtink/teaching/philosophy_101/paper1/goleman.htm

Inteligența emoțională, ca teorie psihologică, a fost dezvoltată de Peter Salovey și John Mayer.
„ Abilitatea de a percepe emoțiile, de a accesa și de a genera emoții, astfel încât să ajute
gândirea, să înțeleagă emoțiile și cunoștințele emoționale și să regleze emoțional reflectiv, astfel
încât să promoveze creșterea emoțională și intelectuală”.” - Mayer & Salovey, 1993  Mayer,
John D.; Salovey, Peter (1993). „The intelligence of emotional
intelligence”. Intelligence .  17 (4): 433–42. doi:10.1016/0160-2896(93)90010-3.
Următorii pași descriu cele cinci componente ale inteligenței emoționale la locul de muncă, așa
cum au fost dezvoltate de Daniel Goleman. Goleman este un jurnalist științific care a adus
„inteligența emoțională” pe lista bestsellerurilor și a scris o serie de cărți pe această temă,
inclusiv „Inteligența emoțională”, „Lucrul cu inteligența emoțională” și, mai târziu, cartea
„Inteligența socială: noua știință a relațiilor umane. ".
Cele cinci componente ale inteligenței emoționale Constiinta de sine. Capacitatea de a
recunoaște și a înțelege stările personale, emoțiile și impulsurile, precum și efectul lor asupra
celorlalți. Semnele * de conștientizare de sine includ încrederea în sine, autoevaluarea realistă și
un simț al umorului care se depreciază de sine. Conștiința de sine depinde de capacitatea cuiva
de a monitoriza propria stare emoțională și de a identifica și denumi corect emoțiile cuiva. [* Un
semn distinctiv este un semn sigur: deoarece conștiința de sine este necesară pentru, să zicem,
autoevaluare realistă, adică fără conștientizare de sine, fără autoevaluare realistă, prezența
autoevaluării realiste este un semn sigur ( suficient pentru a concluziona că există) conștiință de
sine.] Abilitatea de a controla sau redirecționa impulsurile și stările de spirit perturbatoare și
înclinația de a suspenda judecata și de a gândi înainte de a acționa. Printre semnele distinctive se
numără încrederea și integritatea; confort cu ambiguitate; și deschidere la schimbare. Motivația
internă. O pasiune de a lucra din motive interne care depășesc banii și statutul - care sunt
recompense externe - cum ar fi o viziune interioară a ceea ce este important în viață, o bucurie în
a face ceva, curiozitatea în învățare, un flux care vine odată cu a fi scufundat în o activitate. O
tendință de a urmări obiectivele cu energie și persistență. Caracteristicile includ un impuls
puternic de realizare, optimism chiar în fața eșecului și angajamentul organizațional.

Empatie. Capacitatea de a înțelege machiajul emoțional al altor persoane. O abilitate în tratarea

oamenilor în funcție de reacțiile lor emoționale. Printre semnele distinctive se numără expertiza

în construirea și păstrarea talentelor, sensibilitatea interculturală și serviciile către clienți și

clienți. (Într-un context educațional, se consideră adesea că empatia include sau duce la simpatie,

ceea ce implică îngrijorare sau grijă sau dorința de a înmuia emoțiile sau experiențele negative

ale celorlalți.)

Este important de reținut că empatia nu implică neapărat compasiune. Empatia poate fi „folosită”

pentru un comportament plin de compasiune sau crud. Ucigașii în serie care se căsătoresc și ucid

mulți parteneri la rând tind să aibă abilități emfatice deosebite!

Abilitati sociale. Competență în gestionarea relațiilor și construirea rețelelor și abilitatea de a găsi

un punct comun și de a construi relații. Printre caracteristicile abilităților sociale se numără

eficacitatea în schimbarea conducerii, convingerea și formarea expertizei și conducerea

echipelor.