Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS 2
1. Metabolismul
2. Tipuri de metabolism
3. Interrelatiile dintre diferite tipuri de metabolism
METABOLISMUL
METABOLISMUL APEI
• Apa reprezintă o componentă importantă a materiei vii.
• Necesarul de apă este același pentru toate vieţuitoarele chiar dacă diferă de la o specie la
alta.
• În structura organismului uman apa reprezintă ≈ 60%- 70% din greutatea corporală la
bă rbaţi ( adult ) și 50% la femei ( adult ).
• La nou-nă scut apa totală corporală poate ajunge pâ nă la 75
% din greutatea corporală .
• Necesarul de apă e exprimat prin senzaţia de sete.
• Necesarul de apă = 1 cal = 1 ml =˃ 2600 ml apă .
Schimbul de apă
• Schimbul de apă și electroliţii între vasul de sâ nge și sectorul interstiţial se face de la
concentraţie mare la concentraţie mică .
• Deplasarea apei și a electroliţilor din celule în interstiţiu se face prin consum de energie .
• Presiunea hidrostatică reprezintă presiunea sângelui dată de inimă și exercitată de lichid .
Ea are o valoare de 35 mmHg și tinde să scoată apa din vasele de sâ nge.
• Presiunea coloid-osmotică reprezintă presiunea dată de prezenţa proteinelor în vasul de
sâ nge, cu o valoare de 25 mmHg și ia tinde să reţină apa în vasul de sâ nge
Reglarea metabolismului apei
• În mod normal trebuie să fie un echilibru între aportul și excreţia apei.
Aportul de apă
• Reprezentat de :
- apa exogenă (prin ingestie de apă = 1400 ml și prin alimentaţie = 800 ml )
-apa endogenă ( eliminată în organism prin arderile sau oxigenă ri celulare) = 400 ml .
Rezultă un total de 2600 ml.
• 100 g lipide →oxidare→ 100 ml apă
• 100 g glucide →oxidare→ 55 ml apă
• 100 g proteine →oxidare→ 40 ml apă
• Absorbţia apei are loc la nivelul intestinului.
Excreţia de apă
• Apa se elimină din organism prin :
• Urină = 1600 ml
• Piele = 500 ml
• Aer expirat = 350 ml
• Fecale = 150 ml
――――――――――
• Total de 2600 ml
• Raportul dintre cantitatea de apă ingerată plus apa endogenă și cantitatea de apă excretată
se numește Bilanţ hidric. Atunci câ nd acest bilanţ hidric este negativ apare deshidratarea.
• Necesarul de apă este asigurat prin senzaţia de sete, al că rui centru se află în creier la
nivelul hipotalamusului.
• Acest metabolism al apei e reglat pe cale nervoasă și umorală .
• Atunci câ nd necesarul de apă este în deficit se transmit anumiţi senzori la osmo-recetori
din hipotalamus care va controla senzaţia de sete prin stimularea unui hormon antidiuretic
(ADH ). Acest hormon este depozitat într-o glanda și anume glanda hipofiză anterioară .
• Alţi factori care stimulează senzaţia de sete sunt scă derea volumului compartimentului
extracelular și angio - tensina II.
• Acest ADH mai poate fi stimulat și în alte condiţii cum ar fi : stresul , trauma , greaţa ,
graviditatea , hipoglicemia, abuzul de alcool, nicotină și morfină .
• Secreţia ADH - ului determină creșterea reabsorbţiei renale a apei și contribuie la
restabilirea osmolarită ţii normale.
• Pe lâ ngă glanda hipofiză mai sunt niște glande care au rol în reglarea metabolismului apei
și anume glandele corticosuprarenale prin stimularea hormonilor mineralo-corticoizi (ce au
rol în reţinerea Na și a apei în organism la nivel renal).
Excesul de apă
• Cea mai frecventă cauză în practica medicală este secreţia de ADH din traume, infecţii ale
sistemelor respirator si nervos și datorită insuficienţei glandei corticosuprarenale.
• Excesul de apă deci apare cand apare o afectare a excreţie
• Simptomele care apar sunt cauzate de edemul cerebral: tulbură ri de comportament ,
dureri de cap, confuzie, convulsii și comă .
• Tratamentul se efectuează în formele ușoare prin restricţia ingeră ri de apă și în cele severe
prin administrare i.v. de soluţii saline hipertone pt a crește concentraţia de Na.
• Mai sunt și alte tipuri de edeme ca de exemplu:
Edemul cardiac: se datorează creșteri presiuni hidrostatice în capilarul venos determinâ nd
retenţia apei în interstiţiu.
Edemul hepatic: se datorează scă deri proteinelor plasmatice (în foamete, sindrom de
subnutriţie, hepatită cronică ) și se reţine apa în organ și anume în interstiţiu.
Metabolismul proteinelor
Proteinele sunt compuși macromoleculari naturali care se formează prin reacția de
condensare a aminoacizilor.
In organismele vii proteinele constituie din punct de vedere cantitativ, partea cea mai
insemnata dintre componentii organici.
Funcțiile proteinelor
1) Constituie suport chimic structural și funcțional al materiei vii;
2) Sunt sursă de aminoacizi din care se sintetizează proteine proprii celulare;
3) Sunt material purtă tor a însușirilor biologice ca: diferența pe sexe, creștere,
dezvoltare, reproducere;
4) Unele proteine au rol catalitic: enzimele;
5) Participă la reglarea expresiei genelor (ADN), au funcție represoare;
6) Unele sunt pigmenți respiratorii: citocromii și hemoglobina;
7) Au rol de anticorpi;
8) Constituie ultrastructura Bio-membranelor;
9) Intervin în procesele de permeabilitate bio-membranelor în transportul apei,
a unor ioni și a unor substanțe organice;
Participă la menținerea echilibrului acido-bazic (Ph constant) al organismului
Digestia și absorbția proteinelor
Proteinele din hrană pentru a fi absorbite trebuie să parcurgă urmă toarele etape:
1) La nivelul stomacului. ------˃transformate în polipeptide mici. Enzimele cu rol
în această transformare sunt PEPSIDA și PEPTIDA.
2) La nivelul intestinului subțire. Polipeptidele ---˃ oligopeptide. Enzimele care
acționează sunt: TRIPSINA și HIMOTRIPSINA. Aceste enzime activează
enzimele pancreatice și hormonii peptidici prezenți în tubul digestiv.
3) La nivelul tubului digestiv este un proces în care oligopeptidele rezultate
anterior -----˃aminoacizi liberi. Aceștia traversează prin peretele intestinului
subțire, trec în fluxul sanguin și apoi ajung în ficat. Enzima prezentă este
EXOPEPTIDAZE.
- trigliceride – intră în compoziția grăsimilor naturale și, din punct de vedere chimic,
sunt esteri ai glicerinei cu acizi grași.
Grăsimile naturale sunt amestecuri de trigliceride mixte. Acestea nu se dizolvă în apă ci sunt
solubile în solvenți organici precum: alcoolul, benzen, cloroformi. Prin hidroliză se reface
glicerina și acidul gras din care provin:
fosforic (
H 3 PO 4 ). Acestea se clasifică în:
o Lecitine – sunt substanțe care conțin Coline, sunt ră spâ ndite în celule, mai ales
în membrana celulară;
se gă sește în creier, glande suprarenale, eritrocite și în gălbenușul de
ou;
în cursul metabolismului, lecitina se transformă în lizolecitină,
substanță care are acțiune hemolizantă
o Cefalinele – sunt substanțe ce conțin calamină și care se gă sesc în celule
împreună cu lecitinele;
Sunt ră spâ ndite mai ales în creier, în cursul metabolismului cefalina se
transformă în lizocefalină cu acțiune hemolizantă.
o SFINGOMIELINE conțin
H PO
3 4 și sunt prezente mai ales în țesutul nervos, în
tecile de mielină ;
o SFINGOGLICOPIDE sunt substanțe care conțin glucide și care sunt prezente în
ficat și în creier, în materia albă.
o Zoosteroli – sunt substanțe din care prezintă importanță colesterolul, care este
de origine animală, insolubilă în apă, solubil în cloroform, incolor. Este prezent
în plasma sanguină în concentrație de 150-200mg/100ml plasmă.
organismul uman conține 130-150g colesterol, cantită ți mari fiind în
ficat, creier și glande suprarenale.
Colesterolul îndeplinește urmă toarele funcții:
a) Antitoxic – antihemolitic;
b) Are rol în permeabilitatea celulelor;
c) Are rol în apariția arteriosclerozei prin depunerea pe pereții
vaselor sanguine – plă cile de aterom.
o Fitosterolii – dintre aceștia importanță pentru organism prezintă
ERGOSTEROLUL.
Este substanță de origine vegetală prezentă în cantități mai mari în
drojdia de bere de unde se extrage și vitamina „D” care prezintă
importanța în creșterea și dezvoltarea oaselor, a dinților și care
fuzionează absorbția de Ca și eliminarea fosfatului din rinichi.
Metabolismul lipidic
Alimentele conțin lipide care în procesul digestiei sunt degradate de enzime numite
LIPAZE astfel:
1
o Exogenă – din alimente;
o Endogenă – din metabolism.
Indiferent de proveniență se absoarbe ușor din intestine dacă există vezică biliară și suc
pancreatic. Din intestin colesterolul ajunge în ficat unde au loc urmă toarele procese:
1) O parte din colesterol este sintetizat în acizi biliari care se elimină prin vezica
biliară în intestin;
2) O altă parte din colesterol se elimină direct prin vezica biliară sub formă liberă;
3) Restul de colesterol este utilizat pentru formarea lipoproteinelor cu ajutorul
că rora colesterolul trece în circulație de unde este extras și utilizat de diferite
celule.
Pentru reglarea metabolismului lipidic au rol:
Fructoza se gă sește în fructele dulci, este o substanță solidă, cristalizată și incoloră, solubilă în
apă și alcool și este de 75 de ori mai dulce ca glucoza. Stă la baza prepară rii produselor dulci
folosite de diabetici.
Metabolismul glucidic
1. Aparatul de glucide – glucidele din alimentație provin mai ales din regnul vegetal.
În procesul de fotosinteză glucidele sunt sintetizate în plante verzi din CO 2 și H 2 O în
prezența de clorofilă și energie solară .
I. FOTOFOSFORILAREA este un proces în care se formează ATP-ul din ADP sub acțiunea
energiei solare.
2 H 2 +O 2 2H 2O
Fanta delumină
III. ADIȚIONAREA CO 2 de că tre H și transformarea în hidrocarbonați (stau la baza formă rii
glucidelor).
• Glucidele formate sunt factori de nutriție cu rol energetic mai ales prin furnizarea
energiei necesare contracției musculare.
• 1g de glucide furnizează 4kcal iar surplusul de glucide se depozitează sub formă de
glucogen în ficat și mușchi.
• Alimentele bogate în glucide sunt: lapte, ficat, organe interne, sâ nge, miere de albine.
Digestia începe prin masticația din care rezultă bolul alimentar care ajunge în stomac.
În stomac polizaharidele din alimente sunt transformate în zaharuri simple. Tot aici HCl
transformă polizaharidele din alimente în glucide care sunt preluate de sucul pancreatic și
transportat pâ nă la maltoză .
Menținerea glicemiei la nivelul constant de 70-120mg glucoză /ml. sâ nge se face prin
două mecanisme:
- Patologic;
- în urma oboselii;
- Efort fizic intens;
- Emoții;
- Expunere la frig;
- Ingerarea unor medicamente cu efect asupra sistemului nervos vegetativ
(histamina, morfina);
- Medicamente cu conținut mare de arsen.
Toate acesta produc stă ri de tranziție ale hiperglicemiei care pot reveni la starea
inițială după încetarea acțiunii a factorilor enumerați.
Foarte periculoasă este starea patologică numită DIABET ZAHARAT care constă în
creșterea excesivă a glicemiei, stare care dacă nu este tratată corespunză tor produce comă
diabetică (hiperglicemică ) și apoi moartea. Diabetul zaharat poate fi de tip II, stare care se
tratează medicamentos și tip I, stare care se tratează cu insulină pe cale injectabilă .
Metabolismul mineral
Corpul uman contine:
- suficient potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucarie
- destul zahar pentru a umple un borcan
- destula grasime pentru a face 7 bucati de sapun
- suficient fier pentru a face un cui
- destul sulf pentru a deparazita un caine
Exista elemente chimice care functioneaza ca electroliti in organism: K, Cl, Mg, Ca, Na. Ionii
lor strabat membrana celulara prin osmoza si difuziune si se gasesc in mediul intra si
extracelular.
Osmoza- circulatia de la diluat la concentrat
Difuziune – circulatia de la concentrat la diluat
Metabolismul Na
Natremia – normal 3g/zi
Cca. 30% din Na prezent in corp este depozitat in oase, restul fiind distribuit in lichidele
organismului.
Na – are rol in :
• metabolismul apei (ionul de sodiu retine apa),
• in echilibrul osmotic si acido-bazic si de aceea se gaseste in lacrimi, sange etc
• mareste excitabilitatea neuromusculara si tonusul muscular.
• se elimina din organism prin transpiratie si urina
Tulburari de metabolism:
• hiponatremia – in caz de efort fizic intesns mai ales pe timp de caldura, se manifesta
prin incapacitate de concentrare, greata, crampe musculare, insomnie, pierderea
cunostintei, deshidratare.
• hipernatremia – apare in hiperhidratare perfuzabila sau alimentatie abuziva.
Influenteaza tensiunea si are rol anticoagulant
Metabolismul K
Capacitatea muschilor de a se contracta este legata de nivelul potasiului din corp
Nivelul K afecteaza capacitatea organismului de a regla tensiunea arteriala.
Hipocalemia
– riscul unei tensiuni arteriale crescute si a lipsei de energie
- influenteaza miocardul, produce leziuni hepatice si renale
- tulburari de deglutitie, dispnee, diaree, varsaturi
Hipercalemia
- foarte grava si foarte rara
- apare in cazul arsurilor grave si in cazul transfuziilor de sange conservat
Metabolismul Mg
Magneziemia normala – 36- 40 mg/zi
Are rol:
- in producerea contractiei musculare
- catalizeaza reactiile biochimice
- participa la sinteza proteinelor
- ajuta la transmiterea impulsului nervos
Hipomagneziemia :
- varsaturi, diaree, tremor, tetanie, convulsii
Hipermagneziemia:
- somnolenta, depresia respiratiei si a reflexelor, paralizia muschilor respiratori.
Metabolismul Cl
Are rol in formarea acidului clorhidric din sucul gastric
este strans legat de metabolismul sodiului si potasiului
Hipocloremia:
- slabire musculara, iar la copii tulburari de crestere
METABOLISMUL BAZAL
Functiile metabolismului:
- obtinerea energiei chimice din molecule combustibil
- conversia substantelor nutritive exogene si ansamblarea lor in proteine, acizi nucleici,
lipide si alte componente celulare.
- formarea si degradarea biomoleculelor
Metabolismul are doua sensuri:
Catabolismul- reprezentat de degradarea constituientilor celulari la compusi simpli
rezultand energie(reactie exoterma)
Anabolismul – reprezentat de edificarea si refacerea constituientilor celulari din compusi
simpli, consumand energie (reactii endoterme)
Metabolismul determina ereditatea, variabilitatea, excitabilitatea, miscarea.
Valoarea metabolismului bazic se calculează prin diferența dintre consumul energetic
total și consumul energetic muscular, astfel pentru o valoare reală trebuie să se țină cont de
consumul energetic din termogeneză și consumul energetic prin termaliză .
Consumul energetic de termogeneză este consumul de energie impus organismului de
necesitatea pă stră rii temperaturii proprii. Consumul energetic prin termoliză este
consumul impus de temperatura prea mare sau prea mică în are se află organismul pentru a
fi a dusă la temperatura proprie.
Consumul energetic depinde și de activitatea musculară depusă avâ nd în vedere faptul
că în timpul efortului numai o parte din energie se transformă în lucru mecanic. Pentru
activitatea musculară foarte intensă consumul energetic este de 10 kcal/min. Pentru
activitatea musculară medie consumul energetic este cuprins între 5-7,4kcal/min. Pentru
activitatea musculară ușoară consumul energetic este cuprins între 2,5-5kcal/min. Pentru
activitatea musculară sedentară consumul energetic este mai mic de 2,5 kcal/min.
Concluzie: Organismul viu se află permanent sub influența temperaturii care trebuie
să se mențină constantă între limitele funcționale admise de temperaturi reci și calde
intervine blocajul.
Ex: o temperatură a corpului mai mare de 42-43⁰ produce o denaturare ireversibilă a
proteinelor ceea ce poate conduce la moarte.
Proprietatea organismului de a menține în limite normale temperatura corpului se
numește HOMEOSTAZIE și se realizează prin intermediul sistemului coordonator endocrin.
METABOLISMUL ENERGETIC
Nevoile energetice ale organismului sunt determinate de urmă torii factori:
a) biosinteza constituenților specifici ai organismului;
b) menținerea temperaturii corpului;
c) efectuarea de activită ți musculare.
Pentru a ră spunde acestor cerințe organismul consumă energie mai multă în
perioada de creștere și mai puțină spre bă trâ nețe. Energia este folosită pentru a îndeplini o
serie de activită ți fiziologice. Ex: respirație, circulație sangvină , contracțiile musculare și
intestinale, menținerea tonusului muscular și pentru a pă stra temperatura corpului
constantă .
Principiul de bază al metabolismului energetic este: necesarul energetic al
organismului aflat în stare de întreținere este egal cu consumul energetic.
Starea de întreținere este atunci câ nd procesele anabolice sunt echilibrate de
procesele catabolice.
Consumul de energie pentru un organism se determină prin urmă toarele concluzii:
a) energia consumată de organism este echivalentă cu valoarea energetică a hranei
consumate;
b) în cazul organismului aflat în repaus aproape toată energia procurată prin hrană se
consumă sub formă de că ldură eliberată în mediul exterior;