Importanța celor șapte ani de acasă

Motto: ,, Bucuria de a avea copii trebuie să o legăm de datoria de a-i forma ca oameni de
valoare” ( Gordon)

Devenirea morală a personalității umane în condițiile sănătății psihice este un proces

legat de însușirea cunoștințelor, a convingerilor și a conduitelor morale, în conformitate cu
cerințele și idealurile morale ale societății. Implicarea familiei în educarea timpurie a copilului
în domeniul moral-civic determină calitatea și finalitatea devenirii morale a acestuia.
Elementul hotărâtor în debutul educației moral-civice a familiei îl constituie legarea
acestui efort de realitățile predominant afective ale copilăriei timpurii. La aceste vârste,
copilul percepe, mai greu, semnificația binelui și a răului. El își dă, totuși, seama dacă ceea ce
face îi bucură sau îi supără pe părinți. Măsurarea morală a conduitelor sale este reliefată de
părinți prin exprimarea bucuriei, a supărării sau a nemulțumirii. Trăirile afective și emoționale
ale părinților, determinate de conduita copilului, se transmit acestuia, sporindu-i satisfacția și
bucuria, așa cum stările negative determinate de greșelile copilului îi provoacă acestuia din
urmă rușinea, părerea de rău. Astfel, din dorința de a nu-i mai supăra pe părinți, copilul se
obișnuiește, să nu mai greșească nici față de alții, apărând astfel premisele unor trăsături cu
valoare morală: respectul față de oameni, dragostea față de cei apropiați. Copilul își însușește
aceste valori, chiar dacă nu înțelege semnificația actelor sale. Observând în ochii părinților că
nu se întristează de ceea ce face el, consideră că nici ceilalți adulți nu vor mai avea motive de
nemulțumire. De aceea, devine imperios necesar ca la această fragedă vârstă copilul să fie
comunicativ în relația cu părinții care îi asigură securitatea afectivă. Deprinderile de conduită
morală se formează la vârsta timpurie când cei mici nu înțeleg aspectul moral-civic. În acest
sens, părinții trebuie să continue actul educativ cu perseverență și unitate de cerințe. Ei nu
trebuie să accepte atitudinile greșite ale copiilor: obrăznicia, lipsa de respect față de adulți,
încăpățânarea, neglijarea unor sarcini și a obligațiilor primite în familie sau la grădiniță sau la
școală, cu speranța ca atunci când vor fi mari vor înțelege ceea e nu este bine și se vor
îndrepta. De-a lungul copilăriei, aceste deprinderi negative se vor transforma în obișnuințe și
vor fi , ulterior, greu de îndreptat.
Fixarea lor în conduita copilului generează o insensibilitate morală care îl face
indiferent la sfaturile adulților. Trăsăturile negative de comportament, desconsiderarea
regulilor și a normelor morale accentuează individualismul și neînțelegerea trebuințelor
morale ale celor din jur.
Exemplul familiei, atmosfera afectivă, moral-civică din familie influențează puternic
devenirea copilului. În acest sens cugetarea: ,, Bucuria de a avea copii trebuie să o legăm de
datoria de a-i forma ca oameni de valoare” ( Gordon) sintetizează faptul că totul se învață: de
la părinți, de la educatori, de la cei din jur. De aceea, modul de a vorbi, de a se comporta al
părinților cu proprii copii sau cu ceilalți constituie un model de conduită și atitudini. Ignorarea
procesului de formare a deprinderilor morale are efecte negative, influențând formarea moral-
civică a copilului, prin sărăcirea bazei motivaționale a conduitei sale morale. Depășirea
vârstei timpurii lărgește influențele morale ale familiei asupra copilului și acesta își găsește alt
câmp de exersare morală: grupul de joacă, grădinița, școala etc. acestea îi dezvoltă profilul
moral care s-a conturat în familie. Noile experiențe, atitudini și conduite întâlnite aici, îi vor
îmbogăți comportamentul moral-civic fără a însemna că familia nu trebuie să îl supravegheze
și să îi susțină evoluția pozitivă mai departe.
 Mamă, ești modelul meu
Și la bine și la greu.
De zâmbești – eu vesel sunt
Și sunt trist dacă m-alungi.
Te rog mult, învăță-mă!
Și m-ajută să fac bine
Ca să fii mândră de mine.
Nu mă lăsa să greșesc
Cu copiii când vorbesc.
Și la școală când voi fi
Să mă bat cu alți copii.
Tu știi că e greu în viață
Când n-ai ,,cei șapte ani de-acasă”!

BIBLIOGRAFIE
Golu, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
Negovan, V., (2003), Introducere în psihologia educaţiei, Editura Curtea Veche, Bucureşti.
Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi