întâmplare în grădina cu flori

Era vacanța mare. Cu soare, râsete și voie bună. Am pornit la pas prin mica mea
grădină cu flori. Toată primăvara muncisem la așezarea straturilor, încât acum m-am
bucurat din plin de rezultatele muncii mele.

Florile de toate culorile își împrăștiau parfumul, atrăgând mii de albine.

Văzduhul era plin de zumzete și ciripit.

Mă întind pe iarba verde și privesc norii ce se aleargă pe cer, schimbându-și din când în
când forma.

Deodată, aud pe cineva șoptindu-mi în ureche. La început m-am speriat, întrucât nu

vedeam pe nimeni lângă mine.

Dar când m-am întors din nou, de pe umăr meu sărise pe un trandafir o făptură
uimitoare.

-Nu te speria, eu sunt zâna florilor de grădină. Încerc de multe zile să-ți vorbesc. Eu și
cu surorile mele vrem să-ți mulțumim pentru paradisul pe care l-ai creat pentru noi și să-
ți îndeplinim o dorință.

Nedumerită, la început nu am știut ce să-i răspund.

-Mereu mi-am dorit să zbor… Dar nu știu dacă este posibil…

-Nimic nu e imposibil pentru noi, căci suntem zâne magice.

În secunda următoare, zeci de zâne m-au înconjurat și m-au acoperit cu un praf

strălucitor ce m-a făcut să mă ridic de la sol.

Mă înalțam tot mai sus, până am simțit că ating norii și zbor. Cu adevărat, zburam.
Senzația era uimitoare, cum nu mai trăisem niciodată.