Integrale definite

a) Integrale definite:
Diviziuni ale unui interval:
Fiind dat un interval mărginit [a, b], numim diviziune a sa o mulţime ordonată ∆ = {x0, x1, x2, . . . ,
xn}, cu a= x0 < x1 < x2 < . . . < xn =b. În situaţia în care toate intervalele elementare ale diviziunii ∆ au
1
aceeaşi lungime, egală cu 𝑛 (𝑏 − 𝑎), diviziunea se numeşte echidistantă.
Sisteme de puncte intermediare asociate Fiind dată o diviziune ∆ = {x0, x1, x2, ... , xn}, vom numi
sistem de puncte intermediare asociat diviziunii ∆ o mulţime ordonată C = {c1, c2, . . . , cn} , astfel încât ci
∈ [xi−1, xi] pentru 1 ≤ i ≤ n (în fiecare interval elementar se află câte un punct intermediar).
Sume Riemann: Interpretare geometrică:
Fiind date o funcţie f:[a, b]→R, o diviziune ∆ = {x0, x1, x2, ... , xn} a intervalului [a, b] şi C = {c1, c2,
. . . , cn} un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii ∆, vom numi sumă Riemann asociată diviziunii
∆ şi sistemului de puncte intermediare C suma:
𝜎Δ (𝑓, 𝐶) = ∑𝑛𝑖=1 𝑓(𝑐𝑖 )(𝑥𝑖 − 𝑥𝑖−1 ) = 𝑓(𝑐1 )(𝑥1 − 𝑥0 ) + 𝑓(𝑐2 )(𝑥2 − 𝑥1 ) + ⋯ + 𝑓(𝑐𝑛 )(𝑥𝑛 − 𝑥𝑛−1 ).
(valoarea funcţiei în fiecare punct intermediar se înmulţeşte cu lungimea intervalului din care punctul
intermediar face parte, adunându-se rezultatele).
Pentru fixarea ideilor, să presupunem că f(x) ≥ 0 pentru orice x∈[a, b], graficul funcţiei f fiind atunci
situat în întregime deasupra axei Ox. Atunci f(c1)(x−x0) reprezintă aria unui dreptunghi care aproximează
aria trapezului curbiliniu delimitat de graficul funcţiei f, dreptele x=x0, x=x1 şi axa Ox (primul trapez
curbiliniu dintre cele n în care a fost împărţită porţiunea dintre graficul funcţiei f şi axa Ox). Desigur, această
aproximare este cu atât mai bună (adică eroarea de aproximare este mai mică) cu cât x1 este mai apropiat
de x0.

x0=a c1 x1 c2 x2 xn-1 cn xn=b x

0

Ceilalţi termeni ai sumei Riemann având interpretări similare, obţinem că suma Riemann reprezintă
o aproximare pentru aria porţiunii dintre graficul funcţiei f, axa Ox, paralela „iniţială" la Oy, x=a, şi paralala
„finală" la Oy, x=b. Această aproximare este cu atât mai bună cu cât toate lungimile de intervale elementare
x1−x0, x2–x1, ..., xn − xn−1 sunt mai mici.
Funcţii integrabile Riemann
Definiţie: Fie f:[a, b]→R. Vom spune că f este integrabilă Riemann pe [a, b] (pe scurt, f este
integrabilă pe [a, b]) dacă există un număr real I astfel încât oricare ar fi ε>0 există δε>0 cu condiţia că are
loc inegalitatea
|𝜎Δ (𝑓, 𝐶) − 𝐼| < 𝜀
Astfel, pentru o normă a diviziunii ∆ suficient de mică, suma Riemann σ∆(f, C) reprezintă o
aproximare „suficient de bună" a lui I, indiferent de alegerea sistemului de puncte intermediare C.
Integrala Riemann
Numărul I de mai sus se numeşte integrala definită, sau integrala Riemann, a funcţiei f pe intervalul
[a, b] şi se notează

1
 𝑏
∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥
𝑎
Numerele a şi b se numesc limitele de integrare, intervalul [a, b] se numeşte interval de integrare, iar
variabila x se numeşte variabilă de integrare.

b) Proprietăţile fundamentale a integralelor definite:

Proprietatea 1: Orice factor constant poate fi scos în faţa integralei definite dacă a=const., atunci:
𝑏 𝑏
∫𝑎 𝐴𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 𝐴 ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥.
Proprietatea 2: Integrala definită a unei sume algebrice a câtorva funcţii este egală cu suma
integralelor acestor termeni.
În cazul a doi termeni avem:
𝑏 𝑏 𝑏
∫𝑎 [𝑓1 (𝑥) + 𝑓2 (𝑥)] 𝑑𝑥 = ∫𝑎 𝑓1 (𝑥) 𝑑𝑥 + ∫𝑎 𝑓2 (𝑥) 𝑑𝑥.
Proprietatea 3: dacă pe segmentul [a, b], unde a<b, funcţiile f(x) şi φ(x) satisfac condiţia f(x)≤ φ(x),
atunci:
𝑏 𝑏
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ≤ ∫𝑎 𝜑(𝑥)𝑑𝑥.
Proprietatea 4: dacă m şi M reprezintă cea mai mică şi cea mai mare valoare ale funcţiei f(x) pe
segmentul [a, b], şi a≤b, atunci:
𝑏
𝑚(𝑏 − 𝑎) ≤ ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 ≤ 𝑀(𝑏 − 𝑎).
Proprieatatea 5 (teorema de medie): Dacă funcţia f(x) este continuă pe segmentul [a, b], atunci există
pe acest segment un punct astfel încât are loc egalitatea:
𝑏
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = (𝑏 − 𝑎)𝑓(𝜉).
Proprieatea 6: Pentru orice numere a, b, c are loc egalitatea:
𝑏 𝑐 𝑏
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 + ∫𝑐 𝑓(𝑥)𝑑𝑥, dacă numai toate aceste trei integrale există.
c) Calculul integralei definite, formula lui Newton – Leibniz, calcularea ariilor de sub grafic:
𝑏
Considerăm integrala definită ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 în care limita inferioară a este fixă, iar limita superioară b
este variabilă. În aşa caz va fi variabilă şi valoarea integralei, adică integrala devine funcţie de limită
superioară.
Pentru a trece la notaţiile obişnuite, vom nota limita superioară prin x şi pentru a nu o confunda cu
variabila de integrare, ultima se va nota prin t. (de felul cum este notată variabila de integrare, nu depinde
𝑥
valoarea integralei). Astfel obţinem integrala ∫𝑎 𝑓(𝑡)𝑑𝑡. Pentru a constant această integrală reprezintă o
funcţie de variabila superioară x. notăm această funcţie prin Φ(x):
𝑥
Φ(𝑥) = ∫𝑎 𝑓(𝑡)𝑑𝑡. (1)
Dacă f(t) este o funcţie negativă, mărimea Φ(x) numeric este egală cu aria trapezului curbiliniu a, A,
X, x. Este evident că această arie variază în dependenţă de variaţia lui x.
y
y=f(x) X

A ΔΦ
Φ(x) f(ξ)

0 a x ξ x+Δx x

Să aflăm derivata funcţiei Φ(x) în raport cu x, adică să aflăm derivata integralei definite (1) în raport
cu limita superioară.
Teorema 1: Dacă f(x) este o funcţie continuă şi are loc egaliattea Φ’(x)= f(x) şi cu alte cuvinte, derivata
integralei definite în raport cu limita superioară este egală cu funcţia de sub integrală, în care variabila de
integrare este înlocuită cu limita superioară (în cazul când funcţia de sub integrală este continuă).
2
 Notă: din teorema de mai sus rezultă că orice funcţie continuă are primitivă. Într-adevăr, dacă funcţia
𝑥
f(t) este continuă pe segmentul [a, x], există integrala definită ∫𝑎 𝑓(𝑡)𝑑𝑡, adică există funcţia
𝑥
Φ(𝑥) = ∫𝑎 𝑓(𝑡)𝑑𝑡.
Teorema 2: Dacă funcţia F(x) este o primitivă oarecare a funcţiei continue f(x), are loc formula:
𝑏
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎) (2)
Menţionăm că diferenţa 𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎) nu depinde de alegerea primitivei F, deoarece toate primitivele
se deosebesc între ele printr-o mărime constantă, care la scădere se reduce.
Dacă vom introduce notaţia
𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎) = 𝐹(𝑥)I𝑎𝑏 ,
Formula (2) se va scrie sub forma:
𝑏
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 𝐹(𝑥)I𝑎𝑏 = 𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎).
Formula lui Newton-Leibniz reprezintă o metodă practică de calcul al integralelor definite în cazul,
când este cunoscută o primitivă a funcţiei de sub integrală. Numai cu descoperirea acestei formule integrala
definită a putut să obţină în matematică acea importanţă pe care o are la ora actuală. Deşi o metodă analoagă
calculului integralei definite ca limita sumei integralei era cunoscută încă în antichitate (Arhimede), totuşi
aplicarea acestei metode se limita la cele mai simple cazuri, în care limita sumei integralei putea fi calculată
nemijlocit.
Exemplul 1:
𝑏 𝑥2 𝑏 2 −𝑎2
∫𝑎 𝑥𝑑𝑥 = 2 I𝑎𝑏 = 2
.
Exemplul 2:
𝑏 𝑥3 𝑏 3 −𝑎3
∫𝑎 𝑥 2 𝑑𝑥 = 3 I𝑎𝑏 = 3
.
Exemplul 3:
𝑏 𝑥 𝑛+1 𝑏 𝑛+1 −𝑎𝑛+1
∫𝑎 𝑥 𝑛 𝑑𝑥 = 𝑛+1 I𝑎𝑏 = 𝑛+1
, unde 𝑛 ≠ −1.
Exemplul 4:
𝑏
∫𝑎 𝑒 𝑥 𝑑𝑥 = 𝑒 𝑥 I𝑎𝑏 = 𝑒 𝑏 − 𝑒 𝑎 .
Exemplul 5:
2𝜋
∫0 sin 𝑥 𝑑𝑥 = − cos 𝑥 I02𝜋 = −(cos 2𝜋 − cos 0) = 0.
Exemplul 6:
1 𝑥𝑑𝑥
∫0 √1+𝑥2 = √1 + 𝑥 2 I01 = √2 − 1.
d) Schimbarea de variabilă în integrala definită:
𝑏
Teoremă: Fie integrala ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥, une f(x) este o funcţie continuă pe segmentul [a, b].
Introducem o nouă variabilă t după formula:
x=φ(t).
Dacă:
1) φ(α)=a, φ(β)=b,
2) φ(t) şi φ’(t) sunt continui pe segmentul [α, β],
3) f(φ(t)) este definită şi continuă pe segmentul [α, β], atunci:
𝑏 𝛽
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = ∫𝛼 𝑓[𝜑(𝑡)]𝜑′(𝑡)𝑑𝑡 (1).
Demonstraţie:
Dacă F(x) este o primitivă a funcţiei f(x), putem scrie următoarele egalităţi:
∫ 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 𝐹(𝑥) + 𝐶, (2)
∫ 𝑓[𝜑(𝑡)]𝜑′(𝑡)𝑑𝑡 = 𝐹[𝜑(𝑡)] + 𝐶 (3).
Justeţea ultimii egalităţi se verifică prin derivarea ambelor părţi în raport cu t. Din egalitatea (2)
obţinem:
𝑏
∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥 = 𝐹(𝑥) I𝑎𝑏 = 𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎).
Din egalitatea (3) obţinem:

3
 𝛽 𝛽
∫𝛼 𝑓[𝜑(𝑡)]𝜑′(𝑡)𝑑𝑡 = 𝐹[𝜑(𝑡)]I𝛼 = 𝐹[𝜑(𝛽)] − 𝐹[𝜑(𝛼)] = 𝐹(𝑏) − 𝐹(𝑎).
Părţile din dreapta ale ultimelor expresii, sunt egale, prin urmare, sunt egale şi cele din stânga.
Notă: menţionăm că la calculul integralei definite după formula (1) nu ne întoarcem la variabila
veche. Calculând a doua din integralele definite ale egalităţii (1), obţinem un număr oarecare; cu acest
număr este egală şi prima integrală.
Exemplu: să se calculeze integrala:
𝑟
∫0 √𝑟 2 − 𝑥 2 𝑑𝑥.
Rezolvare:
Facem schimbarea de variabilă:
𝑥 = 𝑟 sin 𝑡, 𝑑𝑥 = 𝑟 cos 𝑡 𝑑𝑡.
𝜋
Determinăm limitele noi: 𝑥 = 0 pentru 𝑡 = 0, 𝑥 = 𝑟 pentru 𝑡 = 2 . Prin urmare,
𝜋 𝜋
𝑟 2
∫0 √𝑟 2 − 𝑥 2 𝑑𝑥 = ∫0 2 √𝑟 2 − 𝑟 2 sin2 𝑡 𝑟 cos 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑟 ∫0 √1 − sin2 𝑡 cos 𝑡 𝑑𝑡 =
2
𝜋 𝜋 𝜋
= 𝑟 2 ∫0 √cos2 𝑡 cos 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑟 2 ∫0 cos 2 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑟 2 ∫02 cos 2 𝑡 𝑑𝑡
2 2

cos 2𝑡 = cos 2 𝑡 − sin2 𝑡 = cos 2 𝑡 − (1 − cos2 𝑡) = cos 2 𝑡 − 1 + cos2 𝑡 = 2 cos2 𝑡 − 1

cos 2𝑡+1
cos 2𝑡 + 1 = 2 cos 2 𝑡, cos 2𝑡 + 1 = 2 cos2 𝑡, = cos 2 𝑡
2
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
2 2 2 cos 2𝑡+1 2 cos 2𝑡 1 sin 2𝑡 𝑡
𝑟 ∫0 cos 𝑡 𝑑𝑡 = 𝑟 ∫0
2 2 𝑑𝑡 = 𝑟 ∫0 ( 2 + 2) 𝑑𝑡 = 𝑟 2 [ 4 + 2] I02 =
2 2
𝜋
sin 2𝑡 𝑡 sin 𝜋 𝜋 sin 0 0 0 𝜋 0 0 𝑟2𝜋
= 𝑟 2 [ 4 + 2] I0 = 𝑟 2 [( 4 + 4 ) − ( 4 + 4)] = 𝑟 2 [(4 + 4 ) − (4 + 4)] = 4
2

d) Integrarea prin părţi:

Fie u şi v funcţii derivabile în raport cu x. atunci:
(𝑢𝑣)′ = 𝑢′ 𝑣 + 𝑢𝑣′.
Integrând ambele prin părţi ale acestei identităţi în limitele de la a la b, obţinem:
𝑏 𝑏 𝑏
∫𝑎 (𝑢𝑣)′𝑑𝑥 = ∫𝑎 𝑢′𝑣𝑑𝑥 + ∫𝑎 𝑣′𝑢𝑑𝑥 . (1)
𝑏
Deoarece ∫(𝑢𝑣)′𝑑𝑥 = 𝑢𝑣 + 𝐶, avem ∫𝑎 (𝑢𝑣)′𝑑𝑥 = 𝑢𝑣I𝑎𝑏 ; de aceea egalitatea (1) poate fi scrisă sub
𝑏 𝑏
forma 𝑢𝑣I𝑎𝑏 = ∫𝑎 𝑣𝑑𝑢 + ∫𝑎 𝑢𝑑𝑣
𝑏 𝑏
Sau definitiv ∫𝑎 𝑢𝑑𝑣 = 𝑢𝑣I𝑎𝑏 − ∫𝑎 𝑣𝑑𝑢
Exemplu:
𝜋⁄ 𝜋⁄
2 2
3
∫ sin 𝑥 𝑑𝑥 = ∫ sin2 𝑥 sin 𝑥 𝑑𝑥
0 0
𝑢 = sin2 𝑥, 𝑑𝑢 = (sin2 𝑥)′ 𝑑𝑥 = 2 sin 𝑥 cos 𝑥 𝑑𝑥
𝑑𝑣 = sin 𝑥 𝑑𝑥, 𝑣 = − cos 𝑥
𝜋⁄ 𝜋⁄
2 sin3 𝑥 𝑑𝑥 = − sin2 𝑥 cos 𝑥 + 2 ∫0 2 cos 𝑥 sin 𝑥 cos 𝑥 𝑑𝑥 =
∫0
𝜋⁄ 𝜋⁄
= − sin2 𝑥 cos 𝑥 + 2 ∫0 2 sin 𝑥 cos2 𝑥 𝑑𝑥 = − sin2 𝑥 cos 𝑥 + 2 ∫0 2 sin 𝑥 (1 − sin2 𝑥)𝑑𝑥 =
𝜋⁄ 𝜋⁄
= − sin2 𝑥 cos 𝑥 + 2 ∫0 2 sin 𝑥 𝑑𝑥 − 2 ∫0 2 sin3 𝑥 𝑑𝑥.
𝜋 𝜋
𝜋⁄ 𝜋⁄
2 sin3 𝑥 𝑑𝑥 = − sin2 𝑥 cos 𝑥 I0 − 2 cos 𝑥 I0 − 2 ∫0
2 2 2 sin3 𝑥 𝑑𝑥, rezultă
∫0
𝜋 𝜋
𝜋 𝜋
𝜋⁄ 𝜋⁄ − sin2 𝑥 cos 𝑥I02 −2 cos 𝑥I02
3 ∫0 2 sin3 𝑥 𝑑𝑥 = − sin2 𝑥 cos 𝑥 I02 − 2 cos 𝑥 I02 , rezultă: ∫0 2 sin3 𝑥 𝑑𝑥 = .
3
𝜋 𝜋 𝜋
𝜋⁄ (− sin2 cos +sin2 0 cos 0)−(2 cos −2 cos 0) (0)−(−2) 2
2 sin3 𝑥 𝑑𝑥 = 2 2 2
= = 3.
∫0 3 3

4
 Aplicaţiile integralei definite.
a) Aria figurii plane:
Conform definiţiei integralei definite este evident, că aria figurii plane S, mărginite de
𝑏
liniile y1= 0 , y2 = f(x)  0 , x1 = a , x2 =b , (a < b) este: 𝑆 = ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥;
𝑏
Dacă, însă, f(x)  0 , atunci 𝑆 = − ∫𝑎 𝑓(𝑥)𝑑𝑥;
Din aceste două formule deducem , că pentru y1 = f1(x), y2=f2(x), f1(x)<f2(x), x1=a, x2=b,
𝑏
a<b aria este 𝑆 = ∫𝑎 [𝑓2 (𝑥) − 𝑓1 (𝑥)]𝑑𝑥.
Dacă figura plană este mărginită de linii date în coordonatele polare r=r1(φ), r=r2(φ),
𝑦
−𝜋 ≤ 𝜑 ≤ 𝜋, 𝑟 ≥ 0, unde 𝑥 = 𝑟 ∙ cos 𝜑, 𝑦 = 𝑟 ∙ sin 𝜑, 𝑟 = √𝑥 2 + 𝑦 2 , tg 𝜑 = , 𝜑 =
𝑥
1 𝛽
𝛼, … 𝜑 = 𝛽 atunci 𝑆 = ∫ [𝑟 2 (𝜑) − 𝑟12 (𝜑)]𝑑𝜑
2 𝛼 2
(2).
Exemplul 9. De calculat aria figurii mărginite de liniile y = x2-5 , y = 3-x2
Rezolvare:
𝑦1 = 𝑦2 rezultă: 𝑥 2 − 5 = 3 − 𝑥 2 , rezultă: 2𝑥 2 = 8, 𝑥 2 = 4, 𝑥1 = −2, 𝑥2 = 2
2 2 2 2 𝑥3
𝑆 = − ∫−2(3 − 𝑥2 − 𝑥 2 + 5)𝑑𝑥 = − ∫−2(−2𝑥2 + 8)𝑑𝑥 = +2 ∫−2 𝑥2 𝑑𝑥 − 8 ∫−2 𝑑𝑥 = − (−2 +
3
2 16 16 32 32−96 64
+8𝑥) 𝐼−2 = − ( 3 − 16) + (− + 16) = − + 32 = − = 𝑢. 𝑎.
3 3 3 3
b) Lungimea curbei
Lungimea L a curbei 𝑦 = 𝑦(𝑥), 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏] se calculează cu ajutorul formulei
𝑏
𝐿 = ∫𝑎 √1 + (𝑦 ′ )2 𝑑𝑥 (3).
În coordonate polare lungimea L a curbei r=r(φ), 𝛼 ≤ 𝜑 ≤ 𝛽 vom afla cu ajutorul
𝛽
formulei 𝐿 = ∫𝛼 √𝑟 2 + (𝑟 ′ )2 𝑑𝜑 (4).
1
Exemplul 10. 𝑦 = 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏], L - ?
2
1 𝑥 1 1 1
𝐿= ∫0 √1 + (𝑥)2 𝑑𝑥 = (2 √1 + (𝑥)2 + 2 ln |𝑥 + √1 + (𝑥)2 |) 𝐼01 = (2 √1 + 1 + 2 ln|1 + √1 + 1|) −
0 1 √2 1
− (2 √1 + 0 + 2 ln|0 + √1 + 0|) = + 2 ln|1 + √2|
2