7/31/2019 Referat Profiling Final

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

REFERAT PSIHOLOGIE JUDICIARĂ 

MOISESCU RALUCA IOANA

AN II, I.D.
GRUPA 8

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 1/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

În literatura de specialitate, termenul „ criminal profiling” este folosit cu o semnificaţie foarte

mare: profilul comportamental, statistic şi geografic, profilul locului infracţiunii, profilul psihologic
al participanţilor la acţiunea infracţională, etc. Până în prezent nu există o definiţie unanim acceptată
a termenului de criminal profiling. O definiţie foarte uzitată este cea a lui Vernon Geberth: „profilul
 psihologic este o încercare elevată de a furniza anchetatorilor informaţii specifice despre un autor 
necunoscut ceşiateoriile
victimologie comis opsihologice
infracţiunecunoscute.”
dată, proces bazat pe cercetarea atentă a locului faptei,
Profiling-ul este, după cum îl definesc unii autori, o tehnică de determinare a personalităţii şi
a caracteristicilor comportamentale ale unui individ, ţinându -se cont de trecutul infracţional al
acestuia, de tipuri variate de personalităţi ale unor infractori care comit fapte similare. 

În SUA a fost creat, de către agenţi FBI, încă din anul 1950, un centru important de cercetare
şi dezvoltare a profiling-ului, numit Investigative Support Unit. National Center for the Analysis of 
Violent Crime din SUA, aflat în compunerea Critical Incident Response Group (Grup de Răspuns în
Situaţii de Criză) a format o largă bază de date, care cuprinde informaţii obţinute prin intervie varea
infractorilor condamnaţi, informaţii necesare elaborării  profiling-ului. La Quantico în Virginia,

Academia F.B.I. dinpoliţienească.

insolită specialitate S.U.A. îşi antrenează
Programulagenţii şi pregăteşte
de  pregătire dureazăpoliţişti
trei ani,din
dartoată lumea
pentru în această
a accede la el,
condiţia obligatorie este experienţa judiciară de cel puţin 10 ani. Reuniţi în Departamentul de ştiinţe
ale comportamentului (psihologia şi psihiatria), aceşti specialişti (profilers) dispun, pe lângă  
aptitudini şi experienţa personală, de o uriaşă bancă de date. VICAP (“Violent Criminal
Apprehension Program”) se îmbogăţeşte în fiecare an, atât cu date din cele peste 23.000 de crime
comise anul în S.U.A., dintre care 7000 sunt fără mobil aparent, cât şi cu elemente despre cazuri
asemănătoare comise în străinătate (Alexandrescu, 2000). Acest sistem centralizat de informaţii
(VICAP) are ca obiectiv stabilirea rapidă a modului de acţiune şi procedeele utilizate de criminalul
în serie în săvârşirea faptelor. Sistemul de înregistrare a datelor după modul de săvârşire şi
procedeele utilizate de criminal este denumit MOS (Modus Operandi Sistem).
În Europa, INTERPOL-ul a înfiinţat, în anul 1993, o unitate de analiză a infracţiunilor 
numită Analytical Criminal Intelligence Unit (ACIU), prin intermediul infracţionalităţii. ACIU
evaluează dimensiunea şi natura diverselor activităţi infracţionale, inclusiv cele ale grupurilor 
criminale organizate, sau ale criminalilor în serie, introducând totodată structuri, metode şi tehnici
destinate efectuării unei analize complexe a fenomenului infracţional. 
Deşi este folosită şi în România, investigaţia de tip profiling nu a fost adoptată strict în
termenii aceştia iar din punct de vedere legal, aceasta nu se află printre mijloacele de probă, conform
dispoziţiilor art. 64 C. pr. pen. Din acest punct de vedere profiling-ul se află în aceeaşi situaţie ca şi
testarea sincerităţii cu ajutorul tehnicilor de tip poligraf, atât din punct de vedere al aplicabilităţii în
cadrul investigaţiei criminalistice, cât şi din punct de vedere al admisibilităţii sale ca mijloc de
 probă. 

Tehnica de lucru a profilerului se bazează pe o profundă cunoaştere şi înţelegere a psihologiei

comportamentului uman. Toate acestea conduc la o recostituire ment ală a desfăşurării faptelor şi de
aici, la conturarea portretului psihologic al criminalului. Acest portret este un rezultat al asocierii de
 probe şi de intuiţii care permite anchetatorilor să trieze diferitele piste şi să elaboreze strategii de
capturare. Este lucrul cel mai dificil şi, cel mai adesea, esenţial în rezolvarea cazului. Pentru că,
odată stabilită tipologia asasinului şi mecanismele intime care îl determină să procedeze la actul
ucigaş, se poate stabili atât cercul bănuiţilor, cât şi cel al prezumtivelor victime, putându-se acţiona

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 2/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

 preventiv. Nu de puţine ori ucigaşul în serie a fost surprins în momentul în care era pe cale să comită
o nouă crimă. 
Tehnicile profiling sunt utilizate în special în cazul infracţiunilor care implică violenţă:  
violuri, crime care prezintă eviscerări, semne de tortură, mutilări, incendieri, abuzuri sexuale 
împotriva minorilor, jafuri şi ameninţări prin intermediul scrisorilor, fie ele obscene sau teroriste
(Geberth, 1996).
Literatura de specialitate, de exemplu pentru omoruri, a evidenţiat o grilă de exigenţe care
trebuie să-i răspundă investigarea ştiinţifică a acestui gen de infracţiune:  
  Ce s-a petrecut la locul faptei şi care sunt motivele crimei?  
-  Sens juridic –  încadrarea juridică a faptei (viol, omor, suicid etc.);
-  Sens psihologic (satisfacţie sexuală, suprimarea vieţii, însuşirea bunului, răzbunare,
premeditate, jaf, interes material etc.)
  Omorul s-a comis pe locul unde s- a găsit cadavrul? 
-  Sens criminalistic (interpretarea urmelor traseologice şi dinamice);  
  Cine este ucis?
 
-  Sens criminalistic
juridic (identitatea victimei)
  Când a fost comisă crima?  
-  Sens criminalistic (verificarea eventualului alibi)
-  Sens medico-legal (modificări cadaverice etc.) 
  În ce fel s-a comis crima?
-  Sens juridic
-  Sens psihologic (sub aspectul laturii subiective: intenţie, culpă, legitimă apărare etc.)  
  Criminalul a luat măsuri pentru ascunderea omorului şi în ce constau acestea?  
-  Sens psihologic (profilul psihologic al autorului, experienţa infracţională, duplicitatea,
inteligenţa, simularea etc.)
  Crima a fost comisă de o singură persoane sau de mai multe?  
-  Sens juridic (autorat, coautorat, complicitate etc.)
-  Sens medico-legal (numărul şi felul leziunilor, raportul de cauzalitate leziune – arma de
apărare sau atac, rezistenţa victimei, dinamica şi dispunerea leziunilor etc.) 
  Care sunt căile de acces ale criminalilor în câmpul faptei, în ce mod au părăsit câmpul
faptei, cât timp au rămas acolo şi ce acţiuni au săvârşit?  
-  Sens criminalistic (interpretări dinamice şi traseologice)  
-  Sens psihologic (siguranţa, precipitarea, logica comportamentelor în derularea scenei crimei)  
  Cine este făptuitorului? 
-  Sens juridic (stabilirea răspunderii şi a pedepsei) 
-  Sens criminalistic (identificarea autorului)
  Care sunt experienţele pozitive şi limitele investigaţiei ştiinţifice desprinse din
soluţionarea cauzei? 
-  Sens juridic
-  Sens criminalistic
-  Sens psihologic (interpretarea modului de operare; ex.: dacă este vorba de un criminal în
serie?)

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 3/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

Rezultatul elaborării profilului unui infractor nu îl constituie nici numele şi nici portretul
robot al cestuia ci este mai degrabă un fel de etichetă psihologică care se aplică făptuitorului şi care
redă o descriere a personalităţii acestuia, referindu-se la: vârsta, sexul, etnia, trăsături fizice –  de
tipul desfigurărilor, greutate, înălţime, ocupaţie, pregătire profesională, stare civilă, tipul de locuinţă
cel mai probabil în care locuieşte, tipul de maşină pe care ar putea să o conducă, tulburări
comportamentale, eventuale defecte de vorbire, sau dificultăţi în relaţii cu alte persoane.
Evaluările de tip profiling sunt utilizate în două etape distincte ale procesului penal.  
  Faza de urmărire penală . În această fază, scopul profiling-ului este acela de a: reduce cercul
suspecţilor; acorda asistenţă în determinarea legăturilor ce pot exista cu alte infracţiuni;
oferirea organelor de anchetă a unor strategii viabile în efectuarea investigaţiilor. 
  Faza de judecată. Instanţa poate fi ajutată, la rândul său, să înţeleagă şi să interpreteze mai
bine cauzele care au determinat comportamentul infracţional. 

Pentru elaborarea profilului psihologic, in literatura de specialitate, sunt mentionate

1.   Metoda
cinci direcţii:   FBI: Analiza locului infracţiunii (Crime Scene Analysis) 
 2.   Metoda Canter: Psihologie investigativa (Investigative Psychology – IP)
 3.   Metoda Turvey: Analiza probelor comportamentale (Behavioural Evidence Analysis –  
 BEA)
 4.   Mod de operare versus semnătură psihocomportamentală 
 5.   Profiling-ul geografic

Metoda FBI: Analiza locului infracţiunii (Crime Scene Analys is) 

Metoda
şi presupune iniţială unei
formarea folosită de FBI
impresii deaansamblu
fost elaborată destatusului
asupra agenţii FBI Howard
mintal Teten şi Patplecând
al infractorului Mullanyde
la observarea globală a locului crimei.
Ulterior, în 1979 şi 1983, în urma unui studiu bazat pe intervievarea criminalilor condamnaţi,
agenţii Douglas şi Ressler au modificat procesul profilingului în metoda actuală: analiza locului
infracţiunii. Importanţa cercetării locului crimei, caracterul său de urgenţă şi de neînlocuit (Stanca,
1995), precum şi bogăţia de probe care pot fi adunate (probe nu doar materiale, ci şi psihologice) au
fost înţelese de criminalişti cu mult înainte de elaborarea oficială a metodei FBI. 

Aceasta se desfăşoară în şase etape:  

1.  Culegerea şi evaluarea datelor primare (Profiling Imputus) –  această primă etapă este
deosebit de importantă,
informaţiile referitoare laeacaz:
stând la baza celorlalte
fotografiile etape.şiÎnale
scenei crimei această etapătrecutu
victimei, sunt adunate toate
l victimei,
rezultatele autopsiei şi ale analizei probelor găsite la locul crimei şi orice alte informaţii care
pot fi relevante în conturarea unei imagini cât mai exacte a celor petrecute înainte, în timpul
şi după crimă. 
2.  Modelele de sistematizare a datelor ( Decision Process Models) –  această etapă presupune
adunarea tuturor informaţiilor din etapa anterioară şi aşezarea lor  într-un tipar logic. În urma

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 4/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

sistematizării datelor se poate stabili şi dacă infracţiunea investigată face parte dintr -o serie
comisă de acelaşi individ. 
3.  Interpretarea actului infracţional (Crime Assessment ). Este momentul reconstituirii
evenimentelor şi a acţiunilor specifice ale infractorului şi ale victimei. Se urmăreşte
inţelegerea rolului jucat de fiecare dintre participanţi (victimă şi agresor) în cele întâmplate. 
 
4. Determinarea profilului infractorului
caracteristicile posibilului (The Criminal
infractor: un interval Profile
de vârstă, ) – etnia,
sexul, Se culeg date trăsături
anumite referitoare la
fizice
(cum ar fi o diformitate sau o anumită boală), greutatea, înălţimea, ocupaţia, pregătirea
 profesională, starea civilă, tipul de locuinţă cel mai probabil, tipul de maşină pe care ar putea
să-l conducă, tulburări comportamentale, eventuale defecte de vorbire, aspecte privind
relaţiile infractorului cu alte persoane. Acest portret va fi util atât în procesul identificării şi
reţinerii autorului, cât şi în stabilirea unor metode adecvate de intervievare. 
5.  Investigaţia propriu-zisă (The Investigation). În această etapă, profilul elaborat este
încorporat în activitatea de investigare. Ideal ar fi ca profilul să indice direcţia în care să se
concentreze eforturile investigatorilor şi să restrângă cercul suspectilor. Dacă însă profilul nu
conduce la un suspect, sau dacă apar probe noi, profil ul este reconsiderat, pentru a include

6.  noile dovezi.

Reţinerea infractorului (The Apprehension). În această etapă, un suspect este reţinut şi are
loc confruntarea caracteristicilor sale cu cele incluse în profil. Acest lucru nu poate fi realizat
dacă infractorul nu este niciodată prins, dacă este prins pentru o altă infracţiune sau dacă îşi
incetează activitatea criminală. În SUA, procentul de cazuri în care a fost realizat un profil şi
care nu au fost rezolvate este mai mic de 50%, prin urmare făcând foarte dificilă realizarea
acestei ultime etape.

La baza metodei FBI se află dihotomia infractor organizat  – dezorganizat , în funcţie de care

sunt clasificate scenele crimelor. O scenă a crimei organizată evidenţiază control şi planificare atentă
din partea infractorului în momentul comiterii crimei; acest lucru face trimitere la indivizi cu
educaţie şi competenţă socială, care este capabil să menţină relaţii armonioase cu cei din jur. La
 polul opus se află o scenă a crimei dezorganizată, care ar indica lipsa controlului şi a capacităţii de a
lua decizii inteligente. Criminalul dezorganizat nu încearcă să -şi acopere urmele, presupunând un
individ care fie are un nivel de inteligenţă mai scăzut, fie foloseşte în mod regulat droguri sau alcool.  
Această clasificare pare rezonalibă, dar la o analiză mai atentă se poate constata că scenele
crimelor au adesea atăt caracteristici organizate, cât şi dezorganizate. Spre exemplu, criminalul în
serie Dennis Rader a lăsat în urma primei sale crime un loc al infracţiunii or ganizat, care
demonstrează capacitatea sa de planificare şi de control asupra mediului, prezentând însă şi elemente
dezorganizate, cum ar fi lăsarea obiectului folosit pentru strangularea victimei. Din  
cauza acestei ambiguităţi, prin metoda analizei locului infracţiunii, Rader nu a putut fi încadrat într -
un tip anume, nefiind prins vreme de 30 de ani.
Există mai multe situaţii în care un infractor organizat poate lăsa o scenă a cimei
dezorganizată, cum ar fi: criminalii care au ca mobil răzbunarea, cei acuzaţi de violenţă domestică,
criminalii care au fost întrerupţi în timpul comiterii crimei sau infracţiunile în care sunt implicate
droguri. Astfel, profilul elaborate poate conţine trăsăturile unui grup, în timp ce infractorul le posedă
de fapt pe cele ale celuilalt grup (Petherick, 2006).
O altă critică adusă metodei FBI de  profiling a criminalilor în serie este faptul că modelul se
 bazează pe datele obţinute în urma interviurilor a doar 36 criminali condamnaţi, dintre care toţi de

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 5/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 6/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

Deoarece această metodă utilizează mijloace statistic e pentru elaboraea profilului

infractorului, îi pot fi aduse critici similare cu cele adresate metodei FBI, în special faptul că
tipologiile nu pot fi aplicate în alt mediu decât în cel în care au fost colectate datele iniţiale (în cazul
modelului lui Canter, în Marea Britanie).

Metoda analizei probelor comportamentale

(Behavioural Evidence Analysis - BEA)
Această metodă a luat naştere în SUA şi a fost adoptată şi în Germania de instituţiile
specializate începând cu anii 80. În 1998 deja existau în toate provinciile germane departamente
specializate în analize comportamentale. Aici, analizele comportamentale ce privesc mai ales
cazurile de omucidere se fac în echipe formate din psihologi criminalişti, medici legişti, patologi,
analişti comportamentali. În vederea unei bune comunicări între aceştia, sunt recomandate cursuri
introductive şi de specializare prin intermediul cărora fiecare dintre specialişti să se familiarizeze cu
domeniul colegilor săi. Astfel, de la introducerea metodei analizei comportamentale în Germania, 49
de analizeÎnau30fost
German. de desfăşurate în cazuri
cazuri, au fost nerezolvate
evaluate rapoartelededeomucidere de la Oficiul
autopsie. Această de Poliţie
examinare Federal a
retrospectivă
condus la rezultate care nu au fost d estul de elocvente pentru analiza comportamentală. 
Recent profiler-ul american Brent Turvey, ca urmare a problemelor pe care le-a întâmpinat
de-a lungul carierei sale a elaborat o metodă cunoscută sub numele de metoda BEA care încearcă să
acopere părţile vulnerabile ale celorlalte metode, utilizând toate urmele, mijloacele materiale de
 probă descoperite la locul infracţiunii, comportamentul agresorului şi caracteristicile victimei. Mulţi
specialişti cad în cele două extreme în ceea ce priveşte încadrarea victimelor: fie odeifică
(deification) fie o desconsideră sau discreditează (vilification). Prin deificare se înţelege idealizarea
victimei care poate fi elev, persoane dispărute, „preidificate prin presă şi de opinia publică”, pe când
prin conceptul de vilification se subliniază tendinţa de a se desconsidera victima, iar crimele sunt
banalizate.
Astfel, Turvey afirmă că BEA constă în analizarea infracţiunii în patru etape distincte: 
1.  Analize Criminalistice Echivoce (Equivocal Forensic Analysis); când se procedează la
analizarea şi evaluarea tuturor mijloacelor materiale de probă şi se efectuează cercetarea
ştiinţifică a tuturor materialelor ridicate de la locul infracţiunii, pentru a se evidenţia
importanţa posibilităţilor multiple de identificare sau inter pretare a probelor.
2.  Stabilirea profilului victimei (Victimology); este creată o fişă a victimei în care sunt
cuprinse date cum ar fi: identitatea, sexul, cetăţenia, originea etnică, caracteristici fizice, stare
civilă, profesie, vârstă, greutate etc. Toate datele înscrise în respectiva fişă pot forma o
imagine cu privire la motivul,
chiar la semnalmentele sale. Înpreferinţele, tipul de
cercetare trebuie victimă
luate pe care
în calcul patruîl tipuri
vizeazădeagresorul
riscuri în şice
 priveşte victima: 
a)  Riscul scăzut al victimei (low -risk victim); se referă la viaţa personală,
 profesională şi socială a unui individ, care în mod normal nu sunt expuse la
 pierderi şi prejudicii” datorită mediului în care individul lucrează. 
b)  Riscul mediu al victimei (medium-risk victim); în acest caz, cele trei „vieţi” ale
individului capătă un grad de expunere datorită mediului de lucru. 

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 7/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

c)  Riscul maxim al victimei (high-risk medium victim); viaţa personală, socială şi
 profesională sunt expuse în mod constant pericolului de a suferi diferite pierderi.
d)  Riscul stilului de viaţă al victimei (victim lifestyle risk); se referă la riscurile
generale, prezente în virtutea personalităţii individuale şi datorită climatului
 personal profesional şi social. Există de asemenea câteva trăsătur i generale ale
unui astfel de risc:
impulsivitatea, izbucniri
furia, emoţionale,
agresivitatea, stimahiperactivitatea, anxietatea,
de sine foarte scăzută, nevoia de atenţie
sau simpatie, nepăsare, indiferenţă etc.
3.  Caracteristicile locului faptei (Crime Scene Characteristics); acum sunt determinate
elemente ce individualizează locul infracţiunii, urmând ca acestea să fie comparate cu
locurile în care s-au săvârşit alte infracţiuni similare, pentru a se stabili o eventuală legătură
între ele şi care uneori  pot conduce spre acelaşi făptuitor. De exemplu, se va stabili
amplasarea locului infracţiunii, dacă se află în spaţiu închis ori deschis, în mediu urban sau
rural, precum şi particularităţile respectivului spaţiu.  
4.  Caracteristicile infractorului (Offender Characteristics) este ultima etapă a acestei
metode, în care se elaborează efectiv profilul infractorului, iar analizele rezultate din celelalte

trei etape sunt  folosite pentru schiţarea în formă brută, nefinisată, a caracterului persoanei
făptuitorului.

Deoarece analiza probelor comprtamentale nu foloseşte un grup de referinţă pe baza căruia

creează un profil, Petherick (2006) consideră această metodă ca având cea mai mare aplicabilitate
trans-culturală. Metoda ia în considerare toate probele fizice, comportamentul infractorului şi
caracteristicile victimei, care împreună conduc la profilul făptuitorului. Criticile aduse acestei
metode se referă la durata sa mai mare de timp, la necesitatea unei pregătiri profesionale temeinice şi
la dependenţa calităţii rezultatului final de cantitatea de informaţii  
la care are acces profiler -ul.

Mod de operare versus semnătură psihocomportamentală 

În orice investigaţie se realizează analiza modului de operare a infractorului , care de  
referă la ceea ce face acesta pentru a comite o faptă antisocială. O fişă a modului de operare 
cuprinde: orele la care este comisă infracţiunea, instrumentele şi materialele folosite (pregătite  
sau ocazionale), pretextele invocate pentru apropierea de victimă, modul în care comite 
acţiunea ( cum acţionează în timpul şi după comiterea infracţiunii), obiectele sau persoanele  
vizate, complicii şi rolul fiecăruia. Modul de operare este important atunci când se încearcă  
realizarea unor conexiuni între diferite cazuri. Dar la fel de important e sunt şi răspunsurile la 
întrebări precum: ce îl determină pe un infractor să utilizeze un anumit mod de operare, care  
sunt circumstanţele care modelează acest mod de operare, este modul de operare static sau  
dinamic?
Modul de operare reprezintă un comportament învăţat, care este dinamic şi flexibil, se  
dezvoltă în timp pe măsură ce infractorul câştigă experienţă şi încredere în sine. Prin urmare,  
nu se poate garanta că un infractor în serie va fi consecvent în modul său de operare. Astfel, pentru
constituirea unui profil, este necesară analiza comportamentului care transcende modul de operare,
adică acel comportament, denumit şi semnătură psihocomportamentală, care se referă la actele pe
care infractorul simte nevoia psihologică să le facă în plus faţă de ceea ce este necesar pentru a

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 8/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

comite o infracţiune. Această semnătură poate fi folosită de profiler pentru a infera nevoile
emoţionale şi psihologice ale infractorului, ea reflectând personalitatea, stilul de viaţă şi experienţele
care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării lui. 
Importanţa semnăturii psihocomportamentale este larg recunoscută în domeniul
psihologiei judiciare, motiv pentru care identificarea ei face parte din eforturile profilerilor,
indiferent de tehnica utilizată de aceştia.  

Profiling-ul geografic
Profiling-ul geografic este un instrument complementar, care nu recurge la informaţii de
natură psihologică dar care, ca şi celelalte tehnici  profiling, are scop restrângerea ariei de căutare a
suspecţilor şi conturarea unei direcţii cât mai precise pentru conturarea eforturilor investigatorilor de
a stopa infracţiunile.
Această tehnică se poate aplica în cazul crimelor în serie, a violurilor, incendier ilor,
 jafurilor şi plantării bombelor. La baza ei se află modelul Brentingham (T. Butoi , op. cit.), 
conform
muncesc căruia toţi oamenii
şi se relaxează, au unspaţiu
iar acest ”spaţiudedeactivitate
activitate” dependent
prod de zonele
uce un tipar distinctîndecare locuiesc, 
deplasare.
Prin profiling-ul geografic sunt prezise cele mai probabile locuri în care infractorul
locuieşte, munceşte, relaţionează sau cele mai probabile rute pe care acesta le urmează, date 
referitoare la timp, distanţă şi mişcările către şi de la locul faptei, obţinându -se un model
tridimensional numit şi suprafaţa de risc. Aceasta cuprinde locurile cele mai probabile în care
 poate fi găsit infractorul şi ajută investigatorii să-şi concentreze eforturile pe zonele în care 
acesta este activ.
Metodologia profilingului georgrafic presupune o serie de proceduri:
o  Examinarea dosarului: declaraţiile martorilor, raportul de autopsie, profilul psihologic (dacă

există); 
o 
o  Inspectareaculocului
Discuţiile crimei;  
investigatorii;
o  Vizite la locurile crimelor (dacă există posibilitatea); 
o  Analiza statisticilor locale referitoare la criminalitate şi a datelor demografice;  
o  Studiul străzilor şi al rutelor mijloacelor de transport; 
o  Analiza globală a acestor date şi realizarea raportului. 

Concluzii:
Deşi nu este o ştiinţă exactă, devine, constant, din ce în ce mai precisă. Î ntr-un caz unde
nu există suspecţi evidenţi şi nici dovezi care să poată lega crima de o anumită persoană,
profiling-ul oferă acel mult dorit punct de plecare pentru anchetatori.
Profiling-ul poate ajuta, de asemenea, şi avocaţii în ceea ce priveşte înţelegerea naturii
şi a calităţii dovezilor psihice, a fanteziilor comportamentale sau/şi motivaţionale ale
inculpatului, a stării de spirit a acestuia în timpul comiterii infracţiunii, cât şi la legarea sau
excluderea altor cazuri oferind pattern-uri privind modul de opera şi semnătura
psihocomportamentală. 
Beneficiile profiling-ului abia încep să fie resimţite şi apreciate.  
9

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 9/10
7/31/2019 Referat Profiling Final

Bibliografie:
1.  Buş I., Curs: Psihologie Judiciar ă, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
2.  Butoi T., Butoi I., Tănase A., Măgureanu C., Tehnicile profiling din perspectiva realizării
cercurilor de bănuiţi, In honorem prof. univ. dr. Nicolae Popa –  Culegere de studii juridice,  

3.  Craiova,
Canter D.,Editura SITECH,
Offender 2010
Profiling and Investigative Psychology, Journal of Investigative
Psychology and Offender Profiling, 2004
4.  Mateescu O.T., Curs: Psihologie Judiciară, Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, 2010  
5.  Palcu P., Ancheta penală în vederea identificării şi soluţionării disimulărilor în investigarea
criminalistică 

10

http://slidepdf.com/reader/full/referat-profiling-final 10/10