Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Introducere
„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci. Nu zice aproapelui tău: „Du-te şi vino iarăşi; îţi
voi da mâine!”, când ai de unde să dai.”
Proverbe, 3: 27, 28
V-aţi gândit vreodată la cele mai nefericite fiinţe din lumea aceasta? V-aţi gândit că există undeva un
copil care e flămând şi însetat, un copil care are palmele bătătorite de muncă, un copil zdrenţuros şi
desculţ, un copil abandonat de părinţi, un copil care nu ştie să citească, un copil care…? V-aţi gândit?
Sunt copii în orfelinate, care nu-şi cunosc părinţii, pentru că i-au părăsit sau pentru că nu-i mai au sau
chiar dacă îi au, aceştia nu-şi pot permite să-i îngrijească ei. Sunt atâţia copii şi nu numai copii, ci chiar şi
adulţi, care n-au unde să-şi plece capul, care n-au de multe ori nici ce mânca şi, de aceea, trebuie să
cerşească.
Am trecut pe lângă ei zilnic, i-am văzut dormind pe bănci, prin parcuri, pe guri de canale şi prin gări, i-
am văzut cerşind la colţuri de stradă, aşteptând cu mâna întinsă pe la porţi, îmbrăcaţi sărăcăcios şi
purtând povara mizeriei. Şi sunt atâţia pe care nici nu i-am zărit vreodată, nici n-am auzit de ei, pentru că
rabdă fără să îndrăznească măcar să ceară ceva.
2.
Bunătate
Să dăruim cu bucurie
Celui ce-i lângă noi, flămând
În ea senin de zi cerească!
La masa ta de fericire!
La masa ta de bucurii
Să-l chemi de grab’, că-ţi este frate!
Că nu trebuie să aşteptăm ca alţii să facă ceva, ci să ştim că Dumnezeu aşteaptă de la noi să facem ce
putem pentru cei aflaţi în nevoie.
4. Cine să meargă?
cu inima oarbă…
Cine să meargă
Iubire dorită,
Iubire aleasă,
Iubire cântată,
Iubire pierdută!
Iubire legată!
5. Să facem ca Isus!
Poate pe unii dintre aceştia i-am ajutat, poate că pe alţii i-am dispreţuit, iar pe alţii i-am alungat. Poate că
ne-am uitat la ei şi-am întors privirea în altă parte. Unora, poate că le-am dat bani sau hrană, poate că
altora le-am oferit îmbrăcăminte, o Biblie poate, dar… cui i-am oferit, pe lângă toate acestea, o inimă
caldă?
Prieteni! Niciodată să nu-i uităm pe cei sărmani sau pe orfani! Şi să nu uităm că nu este de ajuns să-i
ajutăm, pentru că nu contează cel mai mult cât dăm, ci cum dăm.
Să ne amintim cum proceda Isus. El n-a obosit niciodată să facă bine şi Scriptura ne învaţă să facem şi
noi la fel.
Mesajul acestui program este să fie şi în noi gândul care era în Hristos; să fim gata, întotdeauna să facem
binele. Şi ocazii sunt destule, numai trebuie să profităm de ele.
Bunului Mântuitor,
Pe al vieţii-ogor.
Tu oferă tuturor.
Nu te-ngrijora de mâine,
Haru-i e-ndestulător.
Pe al vieţii tale-ogor,
7. Lucrător cu Domnul
……………………………
Într-o zi, cineva bătu la uşa lor şi le oferi o invitaţie la serbarea copiilor săraci. Bucuria aceasta nu era
deplină, pentru că doar un singur copil din fiecare familie putea să participe la serbare. Ce trişti au fost
Ionuţ şi Irina! Cât de mult şi-ar fi dorit să meargă împreună!
– Ionuţ, du-te tu la serbare, că eşti mai mare. Dar să ţii minte tot ceea ce se întâmplă acolo, ca să-mi
povesteşti la întoarcere.
Pentru prima dată în viaţa lui, Ionuţ putea să participe la o asemenea ocazie. Zilele treceau greu, dar sosi
şi ziua mult aşteptată. Ionuţ s-a îmbrăcat cu ce avea el mai frumos şi s-a dus.
A fost foarte frumos impresionat de tot ce s-a întâmplat acolo, dar mai ales când a văzut un brad încărcat
cu cadouri şi o masă plină de bunătăţi.
La sfârşitul serbării, fiecare copil era strigat şi putea să-şi aleagă un cadou. Ionuţ a ochit o maşină de
pompieri, roşie, pe care şi-o dorea foarte mult. Tot timpul s-a gândit să nu o aleagă alt copil, dar când a
fost strigat, vocea lui abia se auzi, când zise:
Un hohot de râs se auzi în sală, dar, Ionuţ, luând păpuşa, a ieşit repede din sală şi a alergat spre casă.
Era foarte mulţumit de alegerea lui.
În tot acest timp sora lui a stat la fereastrăşi aştepta cu nerăbdare întoarcerea lui Ionuţ, ca să-i
povestească cum a fost acolo.
Irina, emoţionată, cu ochii închişi, a simţit în braţele ei mici, o cutie mare. Lacrimi de bucurie i-au umplut
ochii. Dar mai bucuros decât ea era Ionuţ. Ştia că, pentru Irina aceea era singura bucurie. El era mulţumit
la gândul că avusese ocazia să participe la serbare.
O bătaie în uşă le atrase atenţia. Când Ionuţ a deschis uşa, a văzut-o pe doamna care a organizat
serbarea cu o cutie mare în mâini.
Vă daţi seama ce uimit şi totodată ce bucuros a fost Ionuţ.? Nu-i venea să-şi creadă ochilor.
În ziua aceea, cei doi copii au învăţat pentru totdeauna lecţia dăruirii.
9. A dărui şi a primi
Am trimis un zâmbet şi el a navigat departe
O nimica toată.
Şi oricui,
Pe sărmani să îi îmbrac.
Binele să-nfăptuiesc,
Ca şi Tine, de nespus!
„Uite cum!”, răspunse salariatul credincios. Plătesc o datorie pentru că îngrijesc de mama mea, care este
bătrână, pun la CEC, îngrijind de copiii mei, care îmi vor da şi mie când voi fi bătrân şi împrumut pe
Dumnezeu, având milă de copiii orfani pe care-i văd singuri şi lipsiţi de vreun ajutor, la colţurile de stradă
şi pe băncile din gări şi din parcuri”.
Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană!
Când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea!
Când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă!
Amin!
14. Cugetări I
* Dăruieşte semenilor tăi măcar zâmbetul de toate zilele şi inima ta se va încălzi de dânsul de la o vreme.
* Orice moment este prielnic pentru dragoste – pentru a asculta problemele cuiva, pentru a ajuta pe
cineva. Lucrurile acestea mărunte fac ca viaţa să merite trăită.
* Implică-te cât poţi în fiecare zi – un zâmbet, un compliment, o clipă din timpul tău, o ureche atentă la
problemele altuia, un cuvânt de încurajare! Întotdeauna poţi găsi ceva de dăruit celorlalţi.
* Fă-I un cadou lui Dumnezeu dăruind din timpul tău pentru a ajuta pe cineva!
15. Zâmbeşte!
Zâmbeşte
şi vei fi fericit.
Zâmbind vei face
si pe alţii fericiţi.
Nu te costă nimic,
Dacă vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare şi lumină,
Pentru a dărui
şi celor din jur,
Făcându-i fericiţi.
Cât de frumos
Este când zâmbeşti.
Ea IUBEŞTE!…
…………………………………………..
18 E frumos
să te duci de dimineaţă
E frumos.
E frumos.
E frumos.
la Hristos.
19 Să iubeşti
Fratelui împovărat!
20 Cugetări II
* Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău, fără ca el să piardă ceva.
* Vorba bună şi zâmbetul şi fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului.
* Acordă-i lui Dumnezeu o parte din timpul tău, astfel vei realiza cel mai important lucru pe ziua de azi!
Acordă-le celor din jur o parte din timpul tău pentru a-i ajuta într-un fel sau altul, astfel vei realiza cel de-al
doilea lucru important!
* „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul şi El îi va răsplăti binefacerea.” (Proverbe 19:17).
21 Menire
22 Veşti bune
Fii gata orişicând
Fii gata-ntotdeauna
Vine de sus
23 Ajută
Ajută, oameni iubeşte
Binele atunci sporeşte.
Binele ce-l faci se ştie
El şi pe nisip se scrie.
Pe şchiopi şi pe orbi,
Iubirea ajută.
Ca Zacheu,
Dă totul, ca să fie bine;
Slujeşte oricui,
Nu cere nimănui
Şi nu aşteaptă răsplată;
26 Cu cel flămând
Cu cel flămând,
” 2 x 2 = 6”
27.
Un bătrân, bun la inimă, s-a întâlnit într-o zi cu un băiat de vreo 10 ani, la un colţ de stradă, gata să se
lovească de el. După ce băiatul îi ceru iertare pentru neatenţie, bătrânul, intrând în vorbă cu el, îl întrebă:
– Cât?
– 2×2=6
– Nu se poate!
– Acum, spuse băiatul, aşteptaţi o clipă şi dispăru. După un minut, apăru cu o pâine în mână, pe care o
dărui unei fetiţe flămânde, ce o luă cu bucurie şi începu să mănânce imediat din ea.
– Iată, domnul meu, spuse băiatul, mai întâi am avut cei doi lei în stăpânirea mea, cu care am putut
cumpăra pâinea. Apoi cei doi lei au trecut în stăpânirea brutarului, iar eu am avut bucuria darului făcut din
toată inima fetiţei şi, în final, fetiţa sărmană a mâncat pâinea, astâmpărându-şi foamea. Deci, 2×2=6.
Spuneţi, dragi prieteni, iubirea voastră de oameni poate face astfel de socoteli?
28 Aş vrea să fiu
Niciodată, niciodată
Totdeauna, totdeauna
Ştim cu toţi că în toată lumea se obişnuieşte ca de Crăciun cei dragi să-şi ofere unii altora daruri.
– Ce-ar fi, ca anul acesta, să dăm daruri unor oameni care nu fac parte din familia noastră – cuiva care n-
ar putea să ne dea alte daruri înapoi!
Ideea a prins imediat şi Paula a pus în mijlocul camerei o cutie mare de carton în care toată lumea trebuia
să pună darurile.
Tot Paula a fost prima care a pus în cutie o păpuşă la care ţinea foarte mult, după ce o sărută şi-şi luă la
revedere de la ea. A urmat fratele ei, Cătălin, care a pus în cutie ursuleţul, apoi sora lor, Alice care a adus
o cutie cu acuarele. Tata a pus o cămaşă, o pereche de pantaloni şi nişte mingii de golf, iar mama a pus
două sau trei rochii, o cămaşă de noapte frumoasă şi o eşarfă frumos colorată.
Apoi copiii au început din nou să caute prin jucăriile lor şi au adus pe rând tot felul de jocuri, jucării cu
mecanism de ceas şi altele.
Treptat, treptat, cutia cu daruri s-a umplut. Toată lumea dădea fără vreun gând de a primi ceva în schimb.
– Trebuie acum să găsim persoanele cărora să le dăm aceste daruri. Haideţi să ne adunăm toţi în jurul
mesei şi să facem o listă cu cei care ar avea nevoie de ele şi nu şi le-ar putea cumpăra!
– Cred că lui Teo i-ar plăcea ursuleţul meu. Sunt sigur că el nu are ursuleţ, zise Cătălin.
– Şi Suzanei ar trebui să-i dăm cutia mea cu acuarele, zise Alice.Părinţii ei n-ar putea niciodată să-i
cumpere aşa ceva.
– Eu cred că vecinului nostru, Artur, i-ar plăcea foarte mult mingiile mele de golf, spuse tata.
– Iar eu am să-i dau colegei mele, Maria, stiloul meu albastru. Am văzut adesea cum privea cu jind la el.
Şi tot aşa au continuat până când fiecare dar a primit o etichetă cu numele celui ce ar fi fost bucuros să-l
primească.
Apoi a urmat plăcerea de a împacheta darurile şi de a pune înăuntru un bileţel: „Cu dragoste, de la cutia
cu daruri”, urmată de fericirea finală de a o împărţi.
Totuşi, această fericire nu a fost finală, căci fericirea pe care o capeţi atunci când dai altora nu are
niciodată sfârşit. Ea creşte tot mai mult şi se răspândeşte mereu, mereu.
29. Apleacă-te
Şi pe narcise şi pe mărăcine!
30 Încheiere
Dragii noştri, am ajuns la sfârşitul acestui program. Un program, în care ne-am amintit de lucruri triste, dar
adevărate.
Dar noi putem să facem ceva pentru toţi aceştia sau măcar pentru unii dintre ei. Dacă fiecare dintre noi
am face cât de puţin, viaţa lor ar putea fi altfel. De noi depinde ca celor săraci, orfani şi chiar celor bătrâni
să le fie puţin mai bine, dăruindu-le măcar puţină iubire şi ajutor material.
Şi trebuie să ştim că dacă facem ceva pentru cei în nevoie, facem, de fapt, pentru Isus! Să urmăm
exemplul Lui! Să nu uităm niciodată cum S-a purtat El cu toţi oamenii cât a fost pe Pământ şi, mai ales,
cât Îi datorăm pentru ceea ce a făcut El pentru noi!
Şi să mai ştim, că, ajutând pe alţii, de multe ori, ne putem ajuta pe noi înşine, aşa cum băieţelul din
povestire s-a gândit la sora lui şi a ales un cadou pentru ea, dar şi el a primit, la rândul lui un cadou.
Aş vrea să nu uităm nici îndemnul Apostolului Pavel, pe care-l găsim scris în Galateni 6,9: „Să nu obosim
în facerea binelui!”
Acum avem prilejul să punem în practică cele învăţate astăzi. Cu ceva timp în urmă, copiii comunităţii
noastre s-au angajat să participe la proiectul „COPII AJUTĂ COPII”, iniţiat de ADRA.
De aceea, invit pe toţi cei care aţi pregătit cadouri, asemenea Paulei şi familiei ei, să le oferiţi celor pentru
care le-aţi adus!