Curs 1 Obstetrica

Anatomia aparatului genital feminin

1. Organe externe:

• muntele lui Venus;

• labiile mari si mici;

– organe erectile care sunt reprezentate de: –clitoris si corpusculi tactili.

2. Organe interne:

• vaginul;

• trompele (salpinge) – organe pereche;

• ovarele – organe pereche;

• uterul si colul uterin.

1
Funcțiile ovarului
Ovogeneza – constă dintr-o serie de transformări pe care le suferă
celula germinativă foliculară (primordială) până la stadiul de ovul matur.
Celula germinativă primordială are un numar complet (diploid) de cromozomi
(44 somatici şi 2 sexuali XX). Ea se divide formând ovogonii, iar prin
diviziunea mitotică a acestora rezultă ovocitele de ordinul I.
În momentul ovulaţiei se produce prima diviziune meiotică din care rezultă o
celulă mare - ovocitul II şi primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin
ruperea foliculului, în trompa uterină, unde are loc a doua diviziune, rezultând
preovulul, care nu se divide şi devine ovul fecundabil având un număr de
cromozomi redus la jumatate (22 + x) şi al doilea globul polar.

Ovulul ajunge din trompele uterine în uter şi dacă nu a fost fecundat

este eliminat cu secreţiile uterine. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul
galben în aproximativ a 24 zi a ciclului începe să degenereze, se
cicatrizează. Dacă ovulul a fost fecundat, corpul galben persistă, are o
activitate endocrină intensă în primul trimestru al sarcinii.

Foliculii lui Graaf, respectiv celulele lor granuloase, secretă hormoni

estrogeni şi mici cantităţi de hormoni progestaţionali şi masculinizanţi, iar
corpii galbeni, respectiv celulele lor luteinice, secretă hormoni progestaţionali
şi mici cantităţi de hormoni estrogeni.

2
Funcțiile trompei uterine
Funcțiile trompei sunt reprezentate de:

• transportul si stocarea spermatozoizilor,

• asigurarea condițiilor necesare fecundatiei,

• dezvoltarii si nutriției oului in primele zile, precum si

• transportul acestuia catre cavitatea uterina.

Funcțiile uterului
• Funcția menstruala se refera la producerea propiu – zisa a fenomenului
ce se numeste menstruatie.

• Funcţia de gestaţie se referă la capacitatea uterului de a găzdui sarcina

pe tot parcursul dezvoltării sale. De la nidaţie (implantarea oului in
mucoasa uterina) si pana la debutul nasterii.

• Funcţia de parturiţie se referă la capacitatea uterului de a realiza naşterea

fătului.

3
Glanda mamara

În cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc

modificări morfofiziologice sub acţiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina
şi progesteronul. Foliculina, în prima fază a ciclului ovarian determină
hiperplazia ţesutului conjunctiv şi a canalelor galacto-fore.
În faza a două sub acţiunea progesteronului are loc dezvoltarea
ţesutului lobulo-alveolar.

În timpul sarcinii, sub acţiunea foliculinei, glandele mamare se

măresc şi sunt dureroase. La examinarea mamelonului chiar în primele luni,
va apărea colostrul. Mamelonul şi areola se pigmentează mai intens.
De asemenea, circulaţia devine mai intensă, venele superficiale se dilată şi
devin foarte evidente prin transpiraţia pielii, constituind reţeaua Haller.

După naştere, se declanşează lactaţia, în ziua a 3 – 4-a datorită

începerii secreţiei de prolactina, precum şi datorită excitării mamelonului prin
actul suptului.

4
Bazinul osos

Bazinul osos este o centurǎ formatǎ prin articularea celor 4 oase

pelvine, sacru, coccisul aşezate posterior şi median cele 2 oase iliace
aşezate anterior si lateral.

Articularea se face prin 3 simfize: anterior prin simfiza pubianǎ şi

posterior prin simfizele sacro-iliace. Datoritǎ imbibatiei gravidice aceste
articulatii permit oarecare mobilitate având importanţǎ deosebitǎ in
progresiunea produsului de conceptţe prin modificarea diametrelor.

Bazinul osos are formǎ unui trunchi de con cu baza mare in sus si este
imparţit in 2 de linia arcuata; superior bazinul mare si inferior bazinul mic.

Bazinul mare – are formǎ de palnie şi are importanţǎ pentru obstetrica

deoarece prin mǎsurarea unor diametre externe(pelvimetria externa)
obţinem informaţii in legaturǎ cu forma si dimensiunile normale sau
patologice ale bazinului. Aceste diametre sunt:

• Anteroposterior – 20cm
• Bispinos = 24cm
• Bicrest (intre punctele cele mai inalte ale crestelor iliace) = 28cm.
• Bitrohanterian = 32cm

Bazinul mic – este un canal osos cuprins intre strâmtoarea superioarǎ care-
l separǎ de bazinul mare şi strâmtoarea inferioarǎ. Strâmtoarea inferioarǎ
are 3 diametre antero-posterioare cel mai important fiind promento-
retropubian numit conjugata Vera sau diametru util

(DU) = 10,5CM.;

DIAMETRE transverse:

Diametru oblic stang = 12 – 12,5cm

Diametru oblic drept = 12cm

5
 Strâmptoarea inferioarǎ inchide jos micul bazin. Escavatia pelvina
reprezintǎ canalul prin care coboara prezentatia si isi face rotatia.

Bazinul moale – este format dintr-o serie de muşchi şi apononevroze care

inchid la partea inferioara canalul pelvin reprezintǎ planseul pelviperineal cu
rol de susţinere a uterului şi poziţia sa normalǎ( funcţioneazǎ ca un telescop).