GENUL LIRIC

Alaturi de stiinta  politica, filozoful antic, grec, Aristotel,  organizeaza operele literare sub forma
unor macrostructuri, numite genuri literare: liric, epic, dramatic, in functie de modul in care
autorul concret  concepe relatia de comunicare cu instanta receptoare, lectorul. Astfel, genul liric
reuneste totalitatea creatiilor literare in care  mesajul este transmis în mod direct, nemijlocit, cu
ajutorul instanţei textuale specifice - eul liric sau eul  poetic- vocea  neauzita, din text, a
poetului. Este considerat genul  literar al discursului subiectiv, cu un limbaj predominant
conotativ, care permite recurenta tehnicilor aluzive si asociative.  Etimologia (originea)
adjectivului  liric provine de la   substantivul  lyra (gr.),  instrumentul  muzical folosit pentru a
acompania rostirea versurilor, in perioada antichitatii  elene; instrumentul mentionat era
asociat  personajului  legendar Orfeu, arhetipul (modelul, tipul) poetului.                                      
 Particularităţi:

1. Prezenţa eului liric (eul poetic), ale cărui mărci lexico-gramaticale sunt verbele,

pronumele şi adjectivele pronominale de pers.I, permite sondarea zonelor abisale ale
sufletului, ale sensibilitatii pure. Liricitatea discursului poate fi exprimata si cu ajutorul
altor instrumente lingvistice: interjectii, vocative sau prin prezenta persoanei a II-a.
2. Caracterul subiectiv al operei lirice permite asocieri inefabile, caci poezia nu spune,
poezia este (Hugo Friedrich).
3. Absenţa subiectului, a naratorului şi a personajelor, acestea  fiind înlocuite
prin consemnarea  directă a universului interior (trăiri, gânduri,emoţii), conform
viziunii proprii a scriitorului despre existenta (weltanschauung).
4. Organizarea discursului poetic sub forma unor tablouri lirice.
5. Moduri de expunere specifice:monologul liric, monologul liric adresat, descrierea de
tip tablou sau portret; foarte rar, dialogul.
6. Elementele de expresivitate (figurile de stil, imaginile artistice, versificatia,
dispunerea grafica)  au rolul de a contura imaginarul poetic si de a sugera  o anumita
atmosfera.
 7. Cuvantul, ca element  purtator de energie, reprezinta o modalitate de explorare a sinelui
si a universului inconjurator, dar si o forma de comunicare a propriilor experiente de
cunoastere.
8. Elementele  de versificaţie, simbolistica instrumentelor muzicale, registrul
onomatopeic  sau sugestia vocii umane  creează impresia de muzicalitate, adancind
lirismul in subconstient.
9. Creatiile lirice au o forma  specifică: sunt organizate in versuri, al caror  număr variaza,
in functie de forma   strofelor.  Este  permisa incalcarea canoanelor prozodice si
desolemnizarea discursului prin inovatiile ludice, (auto)ironie  sau parodierea unor teme.  
10. Lirica  modernă si creatiile care apartin folclorului literar   pot  fi astrofice, organizate
într-un corpus nesegmentat, cu sau fără rima.