Paradoxul Gemenilor

Se spune că,la un dineu,Einstein a fost întrebat de o doamnă din înalta societate :

Domnule Einstein,îmi puteți explica și mie teoria relativității în cinci minute? La această
provocare,Einstein ar fi răspuns : Eu,doamnă,aș putea să vă explic teoria relativității în cinci
minute,însă dumneavoastră v-ar trebui 20 de ani ca să întelegeți ceea ce v-am spus eu….
În fizică paradoxurile sunt cele care ne forțează limitele înțelegerii.În teoria
relativității,poate că nici un alt paradox nu a atras mai mult atenția decât paradoxul
gemeniilor.Vom încerca acum să discenăm acest paradox,cu speranța că în acest fel vom
descifra câteva linii importante din codul în care este scrisă fizica.Așa cum îi spune si
numele,paradoxul gemeniilor consideră situația a doi gemeni,unul care stă pe Pământ și altul
care călătorește în spațiu cu o viteza apropiată de viteza luminii(pentru ca efectele să fie mai
vizibile).Teoria relativității ne spune că geamănul care călătorește va îmbătrânii mai
încet,pentru că ceasurile lui interne vor fi încetinite ,față de fratele lui rămas pe Pământ.Inima
lui va bate mai încet,creierul lui va procesa mai încet informațiile ,iar ridurile nici nu au timp
să apară.În final geamănul plecat va fi mai tânăr decât geamănul rămas pe Pământ.
Pe de altă parte,în sistemul de referință al geamănului care se mișcă repede în
spațiu,situația este complet pe dos!Aici geamănul astronaut va vedea cum fratele său rămas
pe Pământ se îndepărtează de el odată cu Pământul pe care stă.El va trage concluzia că
geamănul rămas pe Pământ îmbătrânește mai încet și că ceasurile interne ale acestuia rămân
în urmă.Apare atunci un paradox : care dintre cei doi gemei îmbătrânește de fapt mai
încet,cine rămâne tânăr și cine bătrân?
Paradoxul gemenilor se naşte din incorecta aplicare a principiului relativităţii la
situaţiile celor doi gemeni. Din punctul de vedere al primului geamăn, se poate susţine, în
timp ce el stă nemişcat, al doilea se îndepărtează de Pământ şi se întoarce după o vreme. Din
punct de vedere al celui de-al doilea geamăn, care călătoreşte prin Univers, situaţia, se poate
spune, este similară: el stă, iar geamănul de pe Pământ se depărtează de el, după care se
întoarce. Situaţiile par a fi în oglindă, dar ar fi absurd ca, dacă privim dintr-un punct de
vedere să avem un geamăn mai tânăr, iar dacă privim din celălalt de vedere, să avem celălalt
geamăn mai tânăr. Care este deci soluţia?
Eroarea unui asemenea raţionament stă în faptul că nu se ia în calcul că principiul
relativităţii se aplică doar la sisteme de referinţă care sunt în mişcare relativ unul la celălalt,
cu viteze constante. Sistemul de referinţă al fratelui călător este unul ne-inerţial, pentru că
naveta spaţială trebuie să accelereze atunci când părăseşte Pământul şi să decelereze atunci
când ajunge la destinaţie, iar apoi să repete acest proces la întoarcerea pe Pământ.
Experienţele gemenilor sunt diferite, pentru că doar cel călător resimte accelerările şi
decelerările pe care le implică desprinderea de Pământ, oprirea la destinaţie, desprinderea de
locul de destinaţie şi oprirea la destinaţia finală, Pământul.
 O corectă abordare a acestui caz presupune folosirea matematicii pentru a evidenţia
impactul pe care-l are accelerarea/decelerarea asupra timpului ; rezultatele calculelor
efectuate de matematicieni arată, într-adevăr, că geamănul care călătoreşte prin Univers, la
întoarcere, este mai tânăr decât fratele rămas pe Pământ. Matematic, paradoxul gemenilor
este lămurit. Mai dificilă este însă înţelegerea fenomenului în sine. Dificultatea are ca
principal motiv faptul că în existenţa cotidiană nu putem testa cu simţurile noastre fenomene
de acest gen. Este nevoie, aşadar, de un efort de imaginaţie şi efectuarea unor calcule
matematice.