Eseu motivațional

Motto: ,,Mâinile care ajută sunt mai sfinte decât gurile care se roagă"
Sai Baba

Sunt un elev dintr-o generație ce s-a hrănit din termeni ca: revoluție confiscată, tranziție dureroasă,
criză, guverne incapabile, politicieni corupți, FSN-izare, PSD-izare, PDL-izare, secetă, inundații,
miliardari de carton, sărăcie, căpșunari, violuri, proxenetism, prostituție, interlopi.....
Într-o societate care asimilează defectuos democrația și copiii sunt abandonați, bătrânii uitați,
oamenii străzii se înmulțesc, sărăcia devine lucie, infracționalitatea crește, îmi pun întrebarea ce vreau
să fac cu viața mea.
Am văzut un coleg de generație, geniu în informatică, cu premii internaționale care a creat un soft
care să arate dacă o persoană e veselă sau tristă. Un geniu care nu iese din casă, care nu a fost în parcul
orașului din clasa I, care nu a privit în ochi niciun bătrân, nu a mângâiat niciun copil, nu a atins niciun
suflet rănit.
Îl respect pe acest coleg dar eu vreau să fiu viu. Eu vreau să citesc în ochi și suflet veselia sau
tristețea. Eu vreau să dau o mână de ajutor bătrânilor încovoiați de vreme și de dureri, eu vreau să aduc
bucurie în sufletele copiilor uscate de dorul părinților plecați departe la muncă, eu vreau să șterg
lacrimile copiilor abandonați.
Și mai ales, eu nu vreau să-mi pierd altruismul, empatia și iubirea, calități umane pe care nimeni
nu mi le-a putut strivi, pentru că eu nu vreau să-mi pierd cerul din suflet.
Ce vreau să fac cu viața mea? Vreau să o pun în slujba ajutorării celor defavorizați și repere morale
avem destule, trebuie doar să le vedem. Mă gândesc la Regina Maria, care alături de doamnele de la
curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie și a coordonat activitatea unei fundații de calitate.
Demnă urmașă, Principesa Margareta s-a dedicat voluntariatului și muncii caritabile pentru România
punând bazele Fundației Principesa Margareta a României în 1990 și exemplele pot continua dar m-
am oprit la aceste două figuri emblematice pentru poporul român.
Având în vedre motivațiile de mai sus eu mi-am găsit calea și știu ce am de făcut. Voi urma
cursurile facultății de Asistență Socială pentru că numai acolo mă pot forma, dezvolta și evolua în
spiritul valorilor umaniste. Știu că este nevoie de mine, că pot ajuta și am toate calitățile umane
nealterate.
Le-am spus și prietenilor să se înscrie la Timișoara. Universitatea de Vest ne așteaptă! Dacă ezităm
și așteptăm momentul potrivit, ne întrec alții care nu îl așteaptă.