Universitatea Babeş-Bolyai

Curs 3: Extremele funcţiilor

de mai multe variabile reale

Matematici aplicate ı̂n economie

gabriela.olteanu@econ.ubbcluj.ro

Prof. dr. Gabriela Olteanu

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Cuprins

I. Analiză matematică
1.1. Funcţii de o variabilă. Derivate si aplicaţii economice X
1.2. Funcţii de mai multe variabile. Derivate parţiale. Diferenţiale X
1.3. Extreme simple
1.4. Extreme condiţionate
1.5. Ajustarea datelor experimentale
1.6. Integrale Euleriene
II. Probabilităţi
2.1. Spaţiu de selecţie. Evenimente. Probabilităţi
2.2. Probabilităţi condiţionate. Independenţa evenimentelor
2.3. Scheme clasice de probabilitate
2.4. Variabile aleatoare
2.5. Caracteristici numerice ale variabilelor aleatoare
2.6. Repartiţii clasice de tip discret şi continuu

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 2 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Cuprins

Cap.III Extremele funcţiilor de mai multe variabile

1 Extremele funcţiilor de mai multe variabile

2 Extreme condiţionate
3 Ajustarea datelor experimentale

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 3 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

(https://en.wikipedia.org/wiki/Mathematical optimization)

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 4 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

(https://www.adeptscience.co.uk/wp-content/uploads/2014/04/lgo logo.jpg)

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 5 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

Introducere

Din https://ro.wikipedia.org/wiki/Optimizare:

Optimizarea reprezintă activitatea de selectare, din mulţimea

soluţiilor posibile unei probleme, a acelei soluţii care este cea mai
bună ı̂n raport cu un criteriu predefinit.
Această definiţie implică existenţa următoarelor componente:

1. O problemă tehnică constând ı̂n calculul matematic al unei soluţii;

2. Existenţa mai multor soluţii pentru aceeaşi problemă;
3. Un criteriu de selectare a soluţiei optime.

Funcţia obiectiv reprezintă expresia matematică a criteriului de

optimizare.
Aceasta trebuie să reflecte eficienţa economică a procesului şi ı̂n
acelaşi timp să răspundă obiectivelor funcţionării oricărui proces.

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 6 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

Introducere

Din https://ro.wikipedia.org/wiki/Optimizare:

Problema de optimizare reprezintă o aplicaţie matematică de

selectare a unei soluţii, dintr-o mulţime posibilă, pe baza evaluării
funcţiei obiectiv.
Foarte multe probleme din domeniile matematicii, statisticii,
ingineriei, economiei şi ştiinţelor aplicate se pot formula ca probleme
de optimizare.
În matematică, termenul de optimizare se referă la studiul
problemelor care sunt de forma:
Se dă: o funcţie f : A → R pentru o mulţime A de numere reale
Se cere: un element x0 ∈ A pentru care
(
f (x0 ) ≤ f (x), ∀x ∈ A (minimizare) sau
f (x0 ) ≥ f (x), ∀x ∈ A (maximizare).

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 7 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

(https://en.wikipedia.org/wiki/File:MaximumParaboloid.png)

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 8 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Fie f : R2 → R, (a, b) ∈ R2 .

Definiţie (Punct de extrem)

Funcţia f admite un punct de extrem (local) (maxim sau minim) ı̂n
punctul (a, b) dacă există o vecinătate a punctului (a, b) a.ı̂. pentru
orice (x, y ) ı̂n acea vecinătate:

f (x, y ) ≤ f (a, b) (pentru (a, b) punct de maxim)

f (x, y ) ≥ f (a, b) (pentru (a, b) punct de minim)

Teorema (Condiţii necesare de extrem local)

Dacă funcţia f are derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi fx0 şi fy0 continue pe o
vecinătate V a punctului (a, b) şi (a, b) este un punct de extrem local,
atunci
fx0 (a, b) = 0 şi fy0 (a, b) = 0.

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 9 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Definiţie (Puncte critice şi puncte şa)
Punctele domeniului D ı̂n care derivatele parţiale fx0 şi fy0 ale funcţiei f
se anulează s.n. puncte critice sau puncte staţionare ale lui f .
Punctele critice care nu sunt puncte de extrem s.n. puncte şa.

(https://en.wikipedia.org/wiki/Saddle point)

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 10 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

(https://en.wikipedia.org/wiki/Saddle point)

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 11 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Analog se definesc noţiunile corespunzătoare pentru funcţii de mai mult

de două variabile.
Fie f : Rn → R, a = (a1 , . . . , an ) ∈ Rn .

Teorema (Condiţii suficiente de extrem)

Fie f cu derivatele parţiale de ordinul 2 continue ı̂ntr-o vecinătate V a
punctului a. Dacă a este punct critic al lui f şi
d 2 f(a) (dx)> 0, ∀dx 6= θ =⇒ a punct de minim local.
d 2 f(a) (dx)< 0, ∀dx 6= θ =⇒ a punct de maxim local.
Dacă d 2 f(a) ia valori de semne diferite, atunci a nu este punct de
extrem.

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 12 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Observaţii
Pentru fiecare punct critic, determinăm diferenţiala de ordinul 2
şi ı̂i stabilim semnul.
Diferenţiala de ordinul 2 a lui f : 
d 2 f (dx) = fx002 dx12 + . . . + fx002 dxn2 + 2 fx001 x2 dx1 dx2 + . . . + fx00n−1 xn dxn−1 dxn
1 n

Sub forma matriceală:

fx002 fx001 x2 fx001 xn

...
  
1
dx1
 fx002 x1 fx002 ... fx002 xn   dx 
2
d 2 f(a) (dx) = (dx1 . . . dxn )
 2
 
  . 
 .. .. .. ..   . 
 . . . .  . 
00
fxn x1 fx00n x2 ... fx002 dxn
n |a
| {z }
H(a)

Notăm aij = fx00i xj (a),

i, j = 1, n. Matricea H(a) = (aij )i,j=1,n s.n.
matricea Hessiană asociată funcţiei f ı̂n punctul staţionar a.

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 13 / 16

 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

a11 a12
Minorii principali ai matricei H(a): A1 = a11 , A2 = ,
a21 a22
a11 a12 ... a1n
a11 a12 a13
a a22 ... a2n
A3 = a21 a22 a23 , . . . , An = 21
... ... ... ...
a31 a32 a33
an1 an2 ... ann
Teorema (Criteriul lui Sylvester)
Dacă minorii principali ai matricei Hessiene H(a) sunt pozitivi, adică:

A1 > 0, A2 > 0, . . . , An > 0

atunci punctul staţionar a este punct de minim al lui f .

Dacă minorii principali ai matricei Hessiene H(a) au semne
alternate, ı̂ncepând cu semnul minus, adică

A1 < 0, A2 > 0, . . . , (−1)n An > 0

atunci punctul staţionar a este punct de maxim al lui f .

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 14 / 16
 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de n variabile

Exemplul (1)
O fabrică produce două sortimente de produse. Profitul e dat de
funcţia f (x, y ) = −2x 2 + 2xy − 5y 2 + 6x + 6y , cu x, y cantităţile
produse din cele sortimente. Determinaţi pentru ce cantităţi se obţine
profitul maxim.

Determinăm
 0 punctele staţionare:

fx (x, y ) = 0 −4x + 2y + 6 = 0
⇐⇒
fy0 (x, y ) = 0 2x − 10y + 6 = 0
Soluţia sistemului: punctul staţionar (2, 1)
fx002 (x, y ) = −4, fxy00 (x, y ) = 2, fy002 (x, y ) = −10
Diferenţiala de ordinul 2 ı̂n (2, 1):
d 2 f(2,1) (dx, dy ) = −4dx 2 + 4dxdy − 10dy 2
 
−4 2
Matricea Hessiană: H(2, 1) =
2 −10
A1 = −4 < 0, A2 = 36 > 0 =⇒ (2, 1) este punct de maxim local
fmax = f (2, 1) = 9.
Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 15 / 16
 III. Extremele funcţiilor de mai multe variabile 1. Extreme simple

1. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

Exemplul (2)
Determinaţi extremele funcţiei f : R2 → R, f (x, y ) = x 3 + y 3 − 3xy .

Avem fx0 = 3x 2 − 3y , fy0 = 3y 2 − 3x.

 0
fx = 3(x 2 − y ) = 0
Condiţiile necesare de extrem: cu soluţiile
fy0 = 3(y 2 − x) = 0
reale (0, 0) şi (1, 1).
Stabilim natura punctelor staţionare. Avem:

fx002 = 6x, fy002 = 6y , fxy00 = −3

Pentru (1, 1): fx002 (1, 1) = 6, fy002 (1, 1) = 6, fxy00 (1, 1) = −3,
A1 = 6 > 0, A2 = 36 − 9 = 27 > 0, deci (1, 1) este punct de minim,
fmin = f (1, 1) = 1 + 1 − 3 = −1.
Pentru (0, 0): A2 = −9 < 0, deci (0, 0) nu este punct de extrem.

Matematici aplicate ı̂n economie Prof. dr. Gabriela Olteanu 16 / 16