Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diagrama
comparativă
deductivă versus
inductivă
Deductiv Inductiv
Raționamentul deductiv, numit și
Raționamentul inductiv, denumit și
logică deductivă, este procesul de
logică de inducție sau de jos în sus,
Introducere (din raționare dintr-una sau mai multe
construiește sau evaluează propoziții
Wikipedia) enunțuri generale cu privire la ceea ce
generale care sunt derivate din
se știe pentru a ajunge la o concluzie
exemple specifice.
sigură din punct de vedere logic.
Argumentele din logica deductivă sunt Argumentele în raționamentul
valide sau invalide. Argumentele inductiv sunt fie puternice, fie slabe.
nevalide sunt întotdeauna Argumentele slabe sunt întotdeauna
Argumente
neîntemeiate. Argumentele valide sunt inconștiente. Argumentele puternice
solide numai dacă premisele pe care se sunt înțelepte numai dacă premisele pe
bazează sunt adevărate. care se bazează sunt adevărate.
Concluziile se pot dovedi valabile Concluziile pot fi incorecte chiar dacă
Valabilitatea
dacă se știe că premisele sunt argumentul este puternic și premisele
concluziilor
adevărate. sunt adevărate.
Cuprins: Deductiv vs inductiv
1 Ce este raționamentul deductiv?
o 1.1 Argumente sonore sau nefondate
o 1.2 Tipuri de logică deductivă
2 Ce este raționamentul inductiv?
o 2.1 Argumente cogente și necogente
o 2.2 Tipuri de raționament inductiv
3 Mai multe exemple
o 3.1 Exemple de motivare deductivă
o 3.2 Exemple de raționament inductiv
4 Aplicații ale raționamentului inductiv și deductiv
5 Bias
o 5.1 Disponibilitate euristică
o 5.2 Bias de confirmare
6 Referințe
Raționamentul didactic aplică reguli generale pentru a face concluzii despre cazuri specifice.
Raționamentul inductiv observă tiparele în cazuri specifice pentru a deduce concluzii despre
regulile generale.
De exemplu: toți bărbații sunt muritori. Ioan este un bărbat. Prin urmare, Ioan este muritor.
Acesta este un exemplu de raționament valabil deductiv. Pe de altă parte, iată un exemplu de
raționament inductiv: Majoritatea bărbaților sunt drepți. Ioan este un bărbat. Prin urmare, Ioan
trebuie să fie dreapta. Punctul forte al acestui argument inductiv depinde de procentul de stângaci
din populație. În orice caz, concluzia poate ajunge să fie nevalidă, deoarece raționamentul
inductiv nu garantează validitatea concluziilor.
Ce este raționamentul deductiv?
Raționamentul deductiv (logica de sus în jos) contrastează cu raționamentul inductiv (logica de
jos în sus) și începe în general cu una sau mai multe enunțuri generale sau premise pentru a
ajunge la o concluzie logică. Dacă premisele sunt adevărate, concluzia trebuie să fie valabilă.
Răsunetarea deductivă este folosită de oamenii de știință și matematicieni pentru a demonstra
ipotezele lor.
Argumente sonore sau nesoluționate
Cu raționament deductiv, argumentele pot fi valide sau invalide, solide sau nefondate. Dacă
logica este corectă, adică concluzia curge din premise, atunci argumentele sunt valabile. Cu toate
acestea, argumentele valide pot fi solide sau nefondate. Dacă premisele utilizate în argumentul
valid sunt adevărate, atunci argumentul este sonor, în caz contrar este neîntemeiat.
De exemplu,
1. Toți bărbații au zece degete.
2. Ioan este un bărbat.
3. Prin urmare, Ioan are zece degete.
Acest argument este logic și valid. Cu toate acestea, premisa „Toți bărbații au zece degete”. este
incorect, deoarece unele persoane se nasc cu 11 degete. Prin urmare, acesta este un argument
nefondat. Rețineți că toate argumentele nevalide sunt, de asemenea, nefondate.
Tipuri de logică deductivă
Legea detașării
Se face o singură afirmație condițională și se afirmă o ipoteză (P). Concluzia (Q) este apoi
dedusă din enunț și ipoteză. De exemplu, folosind legea detașării sub forma unei afirmații if-
then: (1.) Dacă un unghi A> 90 °, A este un unghi obtuz. (2.) A = 125 °. (3.) Prin urmare, A este
un unghi obtuz.
Legea silogismului
Legea silogismului ia două enunțuri condiționale și formează o concluzie prin combinarea
ipotezei unei afirmații cu concluzia alteia. De exemplu, (1.) Dacă frânele se defectează, mașina
nu se va opri. (2.) Dacă mașina nu se oprește, va avea loc un accident. (3.) Prin urmare, în cazul
în care frânele se defectează, va exista un accident.
Am dedus afirmația finală prin combinarea ipotezei primei afirmații cu concluzia celei de-a doua
afirmații.