Protocoale de plasare și restaurare a implanturilor: decizia celei mai bune

strategii
. Multe protocoale de tratament chirurgical și de restaurare sunt utilizate în managementul
site-urilor unice, a micilor întinderi edentuloase și a arcului complet edentulos. În ceea ce
privește sincronizarea în raport cu extracția dinților, acestea variază de la plasarea tardivă și
întârziată a implantului (4 luni sau mai mult după extracție), plasarea timpurie (8 săptămâni
după extracție), până la plasarea imediată în momentul extragerii. În plus, opțiunile de
restaurare includ o provizionare imediată sau întârziată (postintegrare). Aceste opțiuni de
restaurare pot fi combinate într-o varietate de permutări cu metodologiile chirurgicale
menționate anterior.
Factorii multipli influențează aceste decizii de planificare a tratamentului și proceduri. Aceste
abordări pot să nu afecteze în mod semnificativ rezultatul estetic al tratamentului dacă sunt
executate în mod corespunzător, deși procedurile „stivuite” sau mai multe proceduri
combinate într-un singur eveniment cresc complexitatea tratamentului și riscul potențial de
rezultate adverse. Din perspectivă estetică, evenimentele adverse se traduc adesea în
modificări nefavorabile de țesut. În acest moment, nu există dovezi suficiente pentru a susține
o abordare față de alta, deoarece multe dintre rapoarte sunt slabe sau de calitate scăzută. Cu
toate acestea, este de părere că plasarea imediată și precoce a implantului nu generează un risc
mai mare de eșecuri sau complicații, așa cum este raportat în unele publicații.29