înălțime ale crestei, mărirea verticală nu este previzibilă pentru mulți clinicieni.

Este
important să înțelegeți limitarea creșterii verticale și să informați pacientul cu probabilitatea
ca deficiențele reziduale ale țesuturilor moi va necesita o corecție protetică, inclusiv utilizarea
de zone de contact mai lungi sau porțelan „roz” pentru a înlocui țesutul gingival
lipsă.Inlocuitorii osoși în combinație cu o varietate de membrane sau ochiuri sunt utilizați din
ce în ce mai mult în eforturile de a reduce morbiditatea tratamentului asociat cu procurarea
grefei autogene și, prin aceasta, pentru a îmbunătăți acceptarea tratamentului. Figura 20.7A –
C arată utilizarea alogrefelor osoase sub formă de bloc pentru a mări o creastă deficitară pe
orizontală și pe verticală.23–26 O zonă de interes pentru clinicianul care se luptă cu mărirea
osoasă verticală este utilizarea potențială a factorilor de creștere autogenă pentru a spori
creșterea creasta rezultate, cu rapoarte timpurii despre utilizarea factorilor de creștere
recombinați, cum ar fi factorul de creștere derivat plachetar-BB (prezentat în figura 20.8), și
BMP2 care arată promisiuni în anumite aplicații. 27,28 Cea mai mare parte din literatura de
specialitate care descrie utilizarea acestor produse a fost în defecte de „spațiu”, care sunt în
general considerate previzibile pentru a trata cu abordări convenționale de tratament.
Din cauza potențialelor dificultăți și a lipsei de previzibilitate a procedurilor , trebuie acordată
o atenție deosebită planificării procedurilor de extracție, în termeni, tehnici și instrumente care
vor favoriza conservarea crestelor. În acest sens, plasarea imediată a implantului și
provizorizarea pot fi benefice pentru a minimiza modificările osoase și ale țesuturilor moi.