Istoria Moldovei Epoca Preistorica PDF

Consideraţii generale 1
ACADEMIA DE ȘTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL PATRIMONIULUI CULTURAL
CENTRUL ARHEOLOGIE
ISTORIA MOLDOVEI
EPOCA PREISTORICĂ ȘI ANTICĂ

(până în sec. V)
CHIȘINĂU • 2010
maket.indd 1 25.11.2010 14:33:42

CZU2 902/904(478)"639/652"
I-87
Responsabil și redactor știinţific: Dr. hab. Valentin Dergaciov
Colegiul de redacţie:
dr. hab. Oleg Leviţki
dr. hab. Tudor Stavilă
dr. Maia Kașuba
dr. Ion Jarcuţchi
Redactori literari: Petru Ghencea, Larisa Ciobanu, Tudor Stavilă, Silviu Andrieș-Tabac
Paginare computerizată: Natalia Dorogan

Coperta: Veaceslav Popovschi
Traducerea textelor din limba rusă în limba română:
Larisa Ciobanu, Vasile Haheu, Sergiu Bodean
Imagini color și grafice:

Ghenadie Sîrbu, Irina Midari, Ivan Licuk, Vladimir Colos, Vitalie Roșca
La ilustrarea volumului au fost folosite mostre din colecţiile Muzeului Naţional de Arheologie și
Istorie, Muzeului Naţional de Etnografie și Istorie Naturală, precum și din diverse publicaţii.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Istoria Moldovei: Epoca preistorică și antică: (până în sec. V) / Acad. de

Știinte a Moldovei, Inst. Patrimoniului Cultural, Centrul Arheologie; resp.
și red. șt.: Valentin Dergaciov; col. red.: Oleg Levitki, Tudor Stavilă, Maia
Kașuba [et al.]; trad. din lb. rusă în lb. rom.: Larisa Ciobanu, Vasile Haheu,
Sergiu Bodean. – Ch.: S. n., 2010 (Î.S. F.E.-P. „Tipografia Centrală". – 632 p.
Bibliogr.: p. 623. – 1000 ex.
ISBN 978-9975-78-937-0.
ISBN 978-9975-78-937-0
maket.indd 2 25.11.2010 14:33:53

CUPRINS 3
Cuvânt înainte ......................................................................................................................................................... 6

REPUBLICA MOLDOVA
Consideraţii generale (V. Dergaciov) ................................................................................................................. 9
INTRODUCERE
1. Istoria în curs de devenire (V. Dergaciov) ............................................................................................ 12
2. Istoriografia istoriei Republicii Moldova ............................................................................................. 20
3. Periodizare și cronologie .......................................................................................................................... 31
4. Specificul cultural-istoric al spaţiului carpato-nistrean ................................................................. 36
5. Izvoristica ........................................................................................................................................................ 40
5.1. Izvoare arheologice ........................................................................................................................... 40
a. Din istoria arheologiei universale ...........................................................................................40
b. Arheologia în Republica Moldova .........................................................................................46
c. Arheologia la zi............................................................................................................................56
5.2. Izvoare scrise........................................................................................................................................ 59
a. Izvoare literare .............................................................................................................................60
b. Izvoare epigrafice........................................................................................................................64
c. Izvoare numismatice..................................................................................................................66
Bibliografia selectivă ...........................................................................................................................................69
PARTEA I. PREISTORIA
Consideraţii generale...........................................................................................................................................71
1. Antropogeneza: originea și evoluţia omului (L. Višnjacki) ............................................................ 71
2. Mediul natural. Cuaternarul sau Antropogenul (A. Čeapalyga) ..................................................84
Cap. 1. PRIMELE MANIFESTĂRI CULTURALE. PALEOLITICUL ȘI MEZOLITICUL.

ORÂNDUIREA COMUNEI PRIMITIVE
Consideraţii generale (S. Covalenco) ...............................................................................................................99
a. Din istoricul cercetărilor ............................................................................................................100
b. Cronologia și periodizarea .......................................................................................................105
1. Paleoliticul ....................................................................................................................................................108
1.1. Paleoliticul inferior ...........................................................................................................................108
1.2. Paleoliticul mijlociu .........................................................................................................................116
1.3. Paleoliticul superior.........................................................................................................................127
2. Mezoliticul ....................................................................................................................................................155
Bibliografia selectivă ........................................................................................................................................ 175
Cap. 2. ÎNCEPUTURILE ECONOMIEI PRODUCTIVE. NEOLITICUL.

ORÂNDUIREA GENTILICO-TRIBALĂ
Consideraţii generale (O. Larina) ................................................................................................................... 177
2.1. Cultura Bugo-Nistreană .................................................................................................................189
2.2. Cultura Criș-Sacarovca....................................................................................................................198
2.3. Cultura ceramicii liniare .................................................................................................................205
2.4. Complexul cultural Sacarovca-Mariupol ............................................................................... 212
Cap. 3. MARILE CIVILIZAŢII DE VECHI AGRICULTORI ȘI NOMAZI. ENEOLITICUL.

ÎNCEPUTURILE DESCOMPUNERII ORÂNDUIRII GENTILICO-TRIBALE
Consideraţii generale (V. Dergaciov) ........................................................................................................... 219
maket.indd 3 25.11.2010 14:33:53

4 Istoria Moldovei
3.1. Cultura Precucuteni-Cucuteni-Tripolie – date generale ..............................................................221

a. Istoricul cercetărilor ................................................................................................................. 222
b. Originea...................................................................................................................................... 227
c. Periodizarea .............................................................................................................................. 231
d. Cronologia absolută ............................................................................................................... 233
3.2. Eneoliticul timpuriu.........................................................................................................................234
a. Cultura Precucuteni-Tripolie A (V. Sorochin, V. Dergaciov) ............................................ 234
b. Cultura Bolgrad-Aldeni .......................................................................................................... 242
3.3. Eneoliticul mijlociu și târziu..........................................................................................................249
a. Evoluţia culturii Cucuteni A, A-B, B – Tripolie B1-2, Cγ1 .................................................. 250
b. Grupul cultural Suvorovo-Casimcea .....................................................................................259
Bibliografia selectivă............................................................................................................................................263
Cap. 4. EVOLUŢIA COMUNITĂŢILOR PATRIARHALE. EPOCA BRONZULUI

Consideraţii generale (V. Dergaciov) ............................................................................................................ 265
4.1. Perioada timpurie a epocii bronzului .......................................................................................268
a. Comunităţile culturale din etapele finale ale culturii Cucuteni-Tripolie Cγ2 ..............268
b. Cultura mormintelor cu ocru (Jamnaja) ............................................................................ 279
4.2. Perioada mijlocie a epocii bronzului .........................................................................................288
a. Cultura catacombelor ............................................................................................................. 289
b. Cultura Edineţ ..............................................................................................................................294
c. Cultura ceramii cu brâie în relief........................................................................................... 296
d. Cultura Komarov .........................................................................................................................301
4.3. Perioada târzie a epocii bronzului..............................................................................................302
a. Cultura Noua ................................................................................................................................305
b. Cultura Sabatinovka ............................................................................................................... 308
Cap. 5. PRIMA EPOCĂ A FIERULUI (sec. XII-VIII/VII î. Hr.). ÎNCEPUTURILE RELAŢIILOR DE CLASĂ
Consideraţii generale (M. Kașuba, O Leviţki) .............................................................................................. 313
5.1. Zona de silvostepă. Tracii timpurii (O. Leviţki) ........................................................................329
a. Cultura Chișinău-Corlăteni ......................................................................................................333
b. Cultura Tămăoani-Holercani-Hansca ...................................................................................338
c. Cultura Cozia-Saharna (M.Kașuba) .................................................................................... 357
d. Cultura Șoldănești (Basarabi-Șoldănești) ...........................................................................371
5.2. Zona de stepă ...................................................................................................................................381
a. Cultura Belozerka (O. Leviţki, S. Agulnicov) ....................................................................... 381
b. Cultura cimerienilor (M. Kașuba) ......................................................................................... 399
Partea a II-a
Cap. 6. ÎNCEPUTURILE ISTORIEI. PERIOADA ANTICĂ. TRACII ȘI CIVILIZAŢIILE ANTICE
(sec. VII-I î.Hr.). CONSTITUIREA PRIMELOR FORMAŢIUNI STATALE
Consideraţii generale (I. Niculiţă) .................................................................................................................. 414
6.1. Tracii septentrionali în sec. VII/VI-V î.Hr. ...................................................................................422
6.2. Constituirea civilizaţiei getice ......................................................................................................432
a. Spiritualitatea: religia și limba ............................................................................................. 441
b. Tracii, geţii și dacii ................................................................................................................... 448
– Arta ....................................................................................................................................... 457
– Economia ............................................................................................................................ 458
– Comerţul și moneda ......................................................................................................... 460
6.3. Cultura sciţilor (M. Kașuba) ......................................................................................................... 465
maket.indd 4 25.11.2010 14:33:54

Cuprins 5
Consideraţii generale ....................................................................................................................................... 465

a. Sursele scrise.............................................................................................................................. 467
b. Sursele arheologice ................................................................................................................. 469
– Istoricul cercetărilor ......................................................................................................... 472
– Habitatul și modul de viaţă, economia ...................................................................... 473
– Viaţa socială...................................................................................................................... 476
– Arta militară ...................................................................................................................... 480
– Religia și arta .................................................................................................................... 483
– Istoria politică ................................................................................................................... 486
6.4. Colonizarea grecească a litoralului de nord-vest al Mării Negre (T. Samoilova) ........ 490
a. Din istoricul cercetărilor ......................................................................................................... 492
b. Olbia, Tyras, Histria în perioada arhaică și clasică........................................................... 495
– Perioada elenistică ............................................................................................................ 501
– Perioada greco-romană și antică târzie ...................................................................... 508
– Viaţa culturală și spirituală ............................................................................................. 516
6.5. Geto-dacii și bastarnii în sec. II-I î.Hr. ........................................................................................521
a. Bastarnii, conform surselor scrise (I. Niculiţă) ................................................................... 521
b. Cultura Poienești-Lucașeuca (S. Pačkova) ...........................................................................528
– Din istoricul cercetărilor................................................................................................... 528
– Cultura materială .............................................................................................................. 535
– Monumentele funerare .................................................................................................... 536
– Viaţa socială și preocupările........................................................................................... 541
– Cronologia .......................................................................................................................... 542
c. Începuturile circulaţiei monetare (L. Dergaciova) .............................................................543
Partea a III-a
Cap. 7. PERIOADA ROMANĂ
Consideraţii generale (V. Dergaciov) ............................................................................................................ 554
7.1. Cultura sarmaţilor (A. Simonenko) ............................................................................................ 554
a. Izvoarele scrise .......................................................................................................................... 556
b. Din istoricul cercetărilor arheologice .................................................................................. 561
c. Izvoarele arheologice.............................................................................................................. 563
d. Viaţa și modul de trai .............................................................................................................. 565
e. Arta militară .............................................................................................................................. 568
– Structura socială ............................................................................................................... 574
– Religia și arta ...................................................................................................................... 575
– Relaţiile internaţionale .................................................................................................... 579
7.2. Cultura Černjachov-Sântana de Mureș (O. Šarov) .................................................................581
a. Istoricul cercetărilor ................................................................................................................. 581
b. Teritoriul și grupurile locale ................................................................................................... 587
– Așezări.................................................................................................................................. 589
– Ritul funerar ........................................................................................................................ 596
– Arta militară ....................................................................................................................... 604
– Agricultura și meșteșugurile ........................................................................................... 605
– Grupurile etnice ................................................................................................................. 606
– Caracteristica antropologică.......................................................................................... 608
– Goţii în izvoarele scrise..................................................................................................... 609
7.3. Circulaţia monedei în perioada romană (L. Dergaciova) ....................................................614
7.4. Romanizare și creștinizare (I. Niculiţă)..................................................................................... 621
maket.indd 5 25.11.2010 14:33:54

6 Republica Moldova
Cuvânt înainte
Studiul reprezintă una dintre primele încercări de a reconstitui Preistoria și Istoria
Antică a Republicii Moldova în toată integritatea lor, din cele mai vechi timpuri până în
secolul V d.Hr. Este o primă tentativă de a valorifica un imens fond de cunoștinţe, acumu-
lat datorită cercetărilor arheologice, cercetărilor interdisciplinare și studiilor de sinteză,
realizate pe parcursul mai multor decenii.
Conceptual, având ca suport informaţional prioritar sursele arheologice, volumul
este axat preponderent pe aspectul culturologic, cu caracteristici mai mult sau mai puţin
ample, dar și pe aspectele sociologic, etnologic și politologic, care însă, din insuficienţa
surselor scrise, poartă o anumită doză de relativitate.
Volumul însumează în sine caracteristici relativ complete ale tuturor fenomenelor cul-
tural-istorice, cunoscute pentru teritoriul actual al Republicii Moldova, începând cu pri-
mele manifestări culturale atestate și până în secolul V al erei noastre, care delimitează
perioada antică de cea medievală. Caracteristicile sunt prezentate în contextul regiunilor
învecinate, în special al spaţiului carpato-nistrean, iar după necesitate și într-un context
mai larg.
Capitolele de bază ale volumului sunt anticipate de un compartiment introductiv, me-
nit să familiarizeze cititorul cu noţiunile și metodele principale practicate în reconstitui-
rea istoriei, cu prezentări succinte ale evoluţiei știinţelor Istoria și Arheologia ca atare și,
în special, Istoria și Arheologia Naţională.
Adresat publicului larg, volumul a fost realizat într-un limbaj accesibil, evitându-se,
pe cât posibil, terminologia și noţiunile de uz special, multitudinea discuţiilor cu caracter
strict profesional sau contradicţiile permanente în interpretările etno-istorice existente.
Conștienţi de posibilităţile limitate ale unor reconstituiri istorice, îndeosebi în cazul
unor evenimente distanţate de noi prin mii de ani, nu am insistat asupra expunerii „ade-
vărului istoric”, cunoscut doar Celui de Sus. Scopul nostru a fost și rămâne mult mai
modest și se constituie din dorinţa de a aduce la cunoștinţa cititorului larg ceea ce cu-
noaștem, ceea în ce credem azi, chiar dacă mâine, posibil, multe dintre opiniile vizate vor
fi depășite în istoriografie, întrucât orice reconstituire istorică a fost și rămâne relativă,
aproximativă și trecătoare. Inerentă și netrecătoare rămâne doar dorinţa noastră de a o
cunoaște, de a fi mândri de ea – Istoria Patriei.
În ciuda termenului extrem de limitat, elaborarea prezentului volum a fost posibilă

doar datorită concursului celor mai experimentaţi specialiști din cadrul Centrului Arheo-
logie al Institutului Patrimoniului Cultural al AȘM, după cum urmează:
Sergiu Covalenco, Olga Larina, Maia Kașuba, Oleg Leviţki, Sergiu Agulnicov, Lilia
Dergaciova. Tuturor lor mulţumiri din partea Colegiului redacţional.
Recunoştinţe deosebite aducem colegului Ion Niculiţa de la Universitatea de Stat
din Moldova, precum şi colegilor din Rusia – Leonid B. Višnjacki, Oleg V. Šarov, Andrei
L. Čapalyga şi din Ucraina – Tatjana L. Samojlova, Alexandr V. Simonenko, Svetlana P.
Pačkova, care au acceptat invitaţia noastră de a elabora compartimentele neasigurate
maket.indd 6 25.11.2010 14:33:54

de specialişti autohtoni (pentru date mai complete vezi Lista autorilor la finele volu-
mului).
Exprimăm sincere mulţumiri tinerilor specialişti ai Centrului Arheologie, pentru al-
cătuirea unor hărţi: Sergiu Bodean (Cap. 3, Eneolitic), Sergiu Popovici și Eugen Ușurelu
(Cap. 4, Epoca bronzului).
Mulţumiri speciale autorilor unor sinteze cu caracter interdisciplinar, chiar dacă aces-
te materiale, în virtutea necesităţilor, au fost utilizate doar parţial: dr. Roman Croitor
(paleontologie), dr. Alexandru Varzari și dr. Alexandru Chochlov (paleoantropologie).
Exprimăm recunoștinţele noastre tuturor celor care au contribuit la traducerea tex-

telor din limba rusă în limba română – Larisa Ciobanu, Vasile Haheu, Sergiu Bodean;
redactarea literară a textelor: Petru Ghencea, Larisa Ciobanu, Tudor Stavilă, Silviu An-
drieș-Tabac; la pregătirea și procesarea tehnică a materialului ilustrativ: Ghenadie Sîrbu,
Irina Midari, Ivan Licuk, Vladimir Colos, Vitalie Roșca.
Mulţumirile noastre, de asemenea, reprezentanţilor Tipografiei Centrale: dnei Nata-

lia Dorogan, pentru paginarea computerizată și dlui Veaceslav Popovschi, pentru elabo-
rarea design-ului copertei.
Valentin Dergaciov
maket.indd 7 25.11.2010 14:33:55

8 Republica Moldova
maket.indd 8 25.11.2010 14:33:56

R E P UB LI CA MO L DO V A
Consideraţii generale
R
epublica Moldova și-a de- tică Socialistă Moldovenească, în com-
clarat independenţa la 27 ponenţa R.S.S. Ucrainene.
august 1991, în perioada Drept consecinţă a pactului Rib-
procesului de destrămare a U.R.S.S. bentrop-Molotov, semnat în august
Din 1992 este membru al ONU. 1939 între Germania și U.R.S.S., la 28
Toponimicul „Moldova” provi- iunie 1940 Basarabia a fost încadrată în
ne de la denumirea statului medieval componenţa U.R.S.S.
„Ţara Moldovei”, fondat în 1359. În anii La 2 august 1940 a fost constituită
de domnie ai lui Alexandru cel Bun Republica Sovietică Socialistă Moldo-
(1400-1432) și Ștefan cel Mare (1457- venească, în care a fost inclusă o parte
1504) Moldova cunoaște o perioadă a teritoriului Basarabiei (cu excepţia ju-
de înflorire cu o extindere de la Car- deţelor Hotin, Ismail și Cetatea Albă, in-
paţii Orientali până la Nistru și litora- cluse în componenţa Ucrainei), precum
lul Mării Negre. Din secolul XVI până și o parte din teritoriul fostei Republici
în secolul XIX ţara este dependentă de Autonome din stânga Nistrului.
Poarta Otomană. Din punct de vedere administra-
În 1812, după războiul ruso-turc, tiv, Republica Moldova este divizată
conform Tratatului de la București, în 32 de raioane și 2 unităţi teritoriale
partea de est a Ţării Moldovei a fost cu statut special – Unitatea Teritorial-
anexată la Imperiul Rus, fiind denu- Administrativă Găgăuzia și Unitatea
mită în continuare Regiunea (apoi Gu- Administrativ-Teritorială din Stânga
bernia) Basarabia. Nistrului.
În 1859-1862 partea de vest a Capitala Moldovei este orașul Chi-
Principatului Moldovei se unește cu șinău.
Ţara Românească, constituind Regatul Republica Moldova este situată
României. la extremitatea de sud-vest a Euro-
După revoluţia rusă din 1917, pei de Est, teritorial fiind amplasată
Sfatul Ţării a declarat, la 2 decembrie între fluviile Prut și Nistru, cu o fâșie
1917, constituirea Republicii Demo- îngustă în stânga Nistrului. În partea
cratice Moldovenești (în hotarele fostei de vest se mărginește cu România, iar
Gubernii Basarabia), iar la 27 martie/9 la nord, est și sud – cu Ucraina. Te-
aprilie 1918 Basarabia devine parte ritoriul Republicii Moldova constituie
componentă a României. 33,8 mii km2.
La 12 octombrie 1924 Guvernul Ocupând un teritoriu relativ limi-
Sovietic a creat pe teritoriul din stânga tat, Moldova posedă un potenţial natu-
Nistrului Republica Autonomă Sovie- ral-geografic extrem de variat și bogat.
maket.indd 9 25.11.2010 14:34:01

10 Istoria Moldovei
Relieful Moldovei, preponderent Reţeaua hidrografică a Moldovei

deluros la nord, are un caracter colinar include peste 3000 de râuri și râuleţe.
(cu pante line sau abrupte), în scădere Principalele ape curgătoare sunt fluvii-
spre sud, cu varietatea înălţimilor ab- le Nistru și Dunărea, râurile Prut, Răut,
solute între 4 m (s. Palanca, pe Nistru) Cogâlnic, Botna. La ele se adaugă 60 de
și 429 m (s. Bălănești, r-nul Nisporeni). lacuri naturale și numeroase lacuri de
Structural, teritoriul include câteva re- acumulare. Printre cele mai mari se nu-
giuni de podiș (Podișul Moldovei de mără lacurile Beleu, Dracele, Rotunda,
Nord, Podișul Nistrului, Podișul Mol- Fontane, în valea Prutului, și Roșu, în
dovei Centrale, Colinele Tigheci) și valea Nistrului. Fiecare dintre acestea
reliefuri colinare (Câmpia Cuboltei are suprafaţa oglinzii apei de peste 1
Inferioare, Câmpia Prutului de Mijloc, km2. Printre cele mai importante lacuri
Câmpia Moldovei de Sud). de acumulare, cu o capacitate activă de
Resursele minerale sunt reprezen- peste 30 milioane m3 fiecare, se înscriu
tate preponderent de roci sedimentare cele de la Costești-Stânca, Dubăsari,
(calcar, cretă, argilă, gresie, ghips, nisip Cuciurgan, Taraclia și Ghidighici. Re-
etc.), folosite pe larg în construcţii, la zervele de apă subterană ale ţării sunt
producerea cimentului, sticlei, matri- apreciate la cca 1260 milioane m3.
ţelor, în industria alimentară, chimică, Una dintre cele mai mari bogăţii
metalurgică etc. Au fost identificate ale Moldovei o constituie solul fertil
minerale nematice (grafite, fosfori- și variat. Circa 75% din teritoriul ţării
te, zeolite) și unele metale industriale este reprezentat de cernoziomuri tipice
(fier, plumb, zinc). Moldova posedă și humifere, carbonatice, levigate, argilo-
depozite mici de lignite, petrol și gaz iluviale. În rest, pentru zonele de po-
natural. diș sunt caracteristice soluri brune de
Poziţia geografică relativ meridi- pădure și cenușii de pădure, iar pentru
onală în cadrul continentului favori- văile râurilor – soluri deluviale și alu-
zează crearea, în Republica Moldova, a viale tipice, adeseori salinizate și mo-
unei clime temperat continentale, ce se cirloase.
caracterizează prin lungi perioade fără Dătorită poziţiei sale geografice,
îngheţ, ierni scurte și relativ blânde, veri pentru Moldova sunt specifice două
lungi și călduroase, precipitaţii, de regu- regiuni fizico-geografice principale. La
lă, modeste și lungi perioade secetoase nord zona de silvostepă și la sud – zona
la sud. Norma medie anuală de insolaţie, de stepă, despărţite prin regiunea Po-
la nord, constituie 1950 de ore solare, la dișului de pădure al Modovei Centra-
sud – 2150 de ore, cu temperaturi medii le, numit de tradiţia populară Codrii.
de, respectiv, 9,1°C și 10,1°C. Volumul Aceste circumstanţe, pe de o parte,
mediu anual de precipitaţii variază între au predeterminat bogăţia și varietatea
600-650 mm la nord și în centru și 500- florei și faunei plaiului moldav, pe de
550 mm la sud. altă parte, explică unele particularităţi
maket.indd 10 25.11.2010 14:34:01

esenţiale ale proceselor cultural-istori- scrofa), căprioara (Capreolus capreo-

ce, deoarece zona de silvostepă a fost lus), vulpea comună (Vulpes vulpes),
mai favorabilă, de-a lungul timpului, bursucul (Meles meles), jderul de piatră
pentru dezvoltarea comunităţilor de (Martes foina), iepurele comun (Lepus
agricultori, pe când cea de stepă – pen- europaeus), veveriţa comună (Sciurus
tru practicarea păstoritului. vulgaris), liliacul urecheat (Pecotus au-
Cu o diversitate vegetală mult mai ritus), ariciul comun (Erinaceus euro-
bogată în trecut, actualmente flora Re- paeus) etc.
publicii Moldova înregistrează peste Îmbinarea armonioasă a tuturor
5,5 mii specii de plante, inclusiv 850 factorilor fizico-geografici, bogăţia și
de specii de pădure, 600 – de stepă diversitatea lumii animale și a florei,
și 650 – de luncă. Pădurile ocupă cca fertilitatea solurilor au favorizat po-
11,0% din teritoriu, predominând pă- pularea intensivă a teritoriului actualei
durile de foioase, caracteristice Euro- Republici Moldova din cele mai vechi
pei Centrale. Cele mai întinse masive timpuri, oferind condiţii prielnice de
forestiere se localizează în centrul ţă- viaţă și pentru populaţiile de culegători
rii, cu rezervaţiile „Codrii” și „Plaiul din primele perioade ale preistoriei, și
Fagului”. Ecosistemele forestiere con- pentru comunităţile de vechi agricul-
ţin 45 de specii indigene de arbori, 81 tori și crescători de animale din peri-
specii indigene de arbuști și 3 specii oadele mai evoluate ale preistoriei și,
native de liane arboricole. Printre cele mai târziu, din perioada antică și cea
mai răspândite specii native de plante medievală.
lemnoase sunt: stejarul comun (Quer- Metaforic vorbind, Moldova, vatra
cus robus); gorunul (Quercus petraea); străbunilor, poate fi caracterizată prin
frasinul european (Fraxinus excelsior); expresia plastică a geniului popular –
carpenul european (Carpinus betulus); „un picior de plai, pe-o gură de rai”, sau
ulmul comun (Ulmus laevis); teiul co- – vorba cronicarului, ... dacă zeiţele din
mun (Tilia cordata); arţarul sicomor fabulele grecești ar fi aflat despre aces-
(Acer pseudoplatanus); mesteacănul te ţinuturi, ar fi venit desigur aici din
european (Betula pendula) ș. a. Olimpul lor...
O și mai mare diversitate caracte-
rizează fauna, reprezentată prin peste
15,5 mii specii de animale, inclusiv
461 specii de vertebrate și peste 15 mii
specii de nevertebrate. Vertebratele cu-
prind 70 specii de mamifere, 281 specii
de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii
de amfibieni și 82 specii de pești. Prin-
tre cele mai răspândite specii native
de mamifere se înscriu mistreţul (Sus Peisaj de toamnă. Rudi
maket.indd 11 25.11.2010 14:34:01

INTRODUCERE
I
storia, ca știinţă de sine stă- iniţială acest cuvânt s-a format de la
tătoare, își are originile în verbul ’ιστορέω, având semnificaţia
cultura greacă, care este un „caut să cunosc, să percep, să relatez
izvor nesecat al civilizaţiei europene. Ea în scris ceea ce am cunoscut”. Doar
s-a constituit parcurgând o cale de pes- ceva mai târziu, pe parcursul a câtorva
te două mii de ani, de la primele înre- secole, această noţiune, treptat, se va
gistrări în scris ale cunoștinţelor orale definitiva în sensul ei tradiţional cu-
epice (eposul homeric) până la o știinţă noscut – reconstituirea și interpretarea
complexă, cu o sursologie în continuă evenimentelor din trecut.
evoluţie, cu metode și proceduri, crite- În comunităţile arhaice, până la
rii și principii de cercetare bine defini- apariţia scrisului, singura formă de
te, în perfecţionare permanentă, cu un transmitere a informaţiei despre cele
volum imens de cunoștinţe acumulate cunoscute, auzite sau văzute era cea
despre trecutul îndepărtat și trecutul orală, de la persoană la persoană, din
recent, cunoștinţe ce reprezintă valori generaţie în generaţie. Experienţa de
necesare, incontestabile și netrecătoa- viaţă, cunoștinţele despre fenomenele
re, derivând din dragostea umanităţii naturii, originea neamului, evenimen-
pentru cunoaștere, din necesitatea de a tele și faptele eroice, din trecutul mai
percepe și a se conduce, din obligaţia mult sau mai puţin îndepărtat erau
de a crede și a făuri. înmănuncheate în diverse povestiri,
În ceea ce urmează, vom prezen- poveţe, legende sau mituri. Povestite,
ta, succint, unele date de bază privind cântate și comentate în public, în ca-
constituirea Istoriei ca știinţă, în spe- drul unor ceremonii rituale, în preaj-
cial a știinţei naţionale, principiile și ma vetrei, a copiilor și rudelor, ele
metodele principale de datare și peri- aveau drept scop familiarizarea, adap-
odizare, de cercetare și interpretare is- tarea noilor generaţii la valorile tradi-
torică, cu comentarii privind specificul ţionale ale neamului – stima și frica
cultural-istoric al spaţiului carpato- faţă de zeii atotputernici, respectul și
nistrean, dar și referitor la izvoristica mândria faţă de predecesori, hărnicia
istoriei Moldovei, ca parte componen- și perseverenţa în activitatea de toate
tă a istoriei europene și universale. zilele, puterea de răbdare și speranţa
într-un viitor mai bun.
Scrisul, ca atare, își are istoria sa
1. Istoria în curs de devenire aparte. El diferă de vorbirea orală atât
Cuvântul, noţiunea Istorie/Istoria în sens spaţial și cronologic, cât și din
(ίστορία) provine din greaca veche, punctul de vedere al sistemului de re-
dialectul ionian, caracteristic coloniș- flectare a limbii vorbite sau a formelor
tilor greci din sec. VII-VI î.Hr., de pe și valorilor semnelor grafice practicate.
coasta de vest a Anatoliei. În forma sa Cunoaștem scrisul pictografic, practi-
maket.indd 12 25.11.2010 14:34:02

Introducere 13
cat din mil. IV î.Hr. de egipteni’ în ca- noi comunităţi de oameni, anume arta
drul căruia noţiunile erau redate prin scrisului și spiritul critic au favorizat
imagini simbolice – ieroglife, numite și apariţia unor repere știinţifice privind
pictograme; scrisul ideografic, specific timpul și spaţiul istoric, relativitatea și
prioritar civilizaţiilor mesopotamie- convenţionalitatea valorilor tradiţio-
ne, când noţiunile și ideile erau redate nale, imensitatea și diversitatea speci-
prin semne – ideograme (scrisul cune- ficului cultural-uman, capacitatea de a
iform). cunoaște, de a înţelege și de a acţiona
Abia pe la finele mil. II î.Hr. fenici- corect și raţional.
enii au inventat scrisul fonetic – scrisul În primele secole ale mil. I î.Hr.,
alfabetic, în care fiecare semn grafic grecii au preluat scrisul alfabetic feni-
redă un anumit sunet, iar mai multe cian, adaptându-l sunetelor specifice
semne împreună, în diferite combi- vorbirii elene. Ionienii – greci din co-
naţii, pot alcătui cuvinte și propoziţii. loniile Asiei Mici – au fost primii care
Dătorită avantajelor evidente, scrisul au profitat de avantajele acestui sistem
alfabetic a fost treptat inclus în prac- de scris (Herodot V, 58), fapt care ex-
tica tuturor popoarelor din perioada plică prioritatea lor în apariţia prime-
antică și medievală. lor istorii. Marinari iscusiţi, posesori
Introducerea scrisului a jucat un ai unor contacte comerciale intensive,
rol revoluţionar în procesul evolutiv al atât cu civilizaţiile orientale, cât și cu
civilizaţiei universale, generând un salt cele europene, lideri și promotori ac-
decisiv în dezvoltarea tuturor domeni- tivi ai procesului de colonizare din sec.
ilor vieţii sociale, economice, culturale VII-VI î.Hr. a litoralului Mării Medi-
și spirituale. terane și în special al Pontului Euxin
E și firesc. Însușirea scrisului, a (Marea Neagră), ionienii au fost prin-
lecturii asigurau posibilitatea, pe de-o tre cei dintâi care au iniţiat practica de
parte, de a înregistra, a consemna cele a selecta, sistematiza și înregistra în
auzite și văzute în trecut sau în prezent, scris cunoștinţele acumulate.
pe de altă parte, receptând cele scrise, Urmărind interese strict practice,
de a analiza, a confrunta, a delimita pentru o mai bună orientare în pri-
evenimentele reale de cele imaginare, orităţile spaţial-geografice, în mul-
impuse de tradiţia mitologică sau din titudinea și diversitatea lingvistică,
lipsă de cunoștinţe. Toate acestea au religioasă și istorico-etnoculturală a
contribuit la dezvoltarea conștiinţei popoarelor mai mult sau mai puţin în-
critice în conceperea atât a fenomene- depărtate, deja pe parcursul celei de-a
lor din natură, cât și a proceselor soci- doua jumătăţi a sec. VI î.Hr. grecii fac
ale, culturale, spirituale. și primele încercări de a fixa pe hâr-
Alături de intensificarea și lărgi- tie evenimentele istorice. De fapt însă,
rea contactelor comerciale, culturale, prin conţinutul celor expuse, aceste
de descoperirea unor noi teritorii și lucrări de pionierat purtau un carac-
maket.indd 13 25.11.2010 14:34:02

14 Istoria Moldovei
ter mixt, întrunind date mitologice, Tot din gene-

istorice, geografice, etnografice, și/ raţia logografilor
sau curiozităţi fantastice adunate de face parte și Hero-
pretutindeni. Expuse în proză (spre dot din Halicarnas
deosebire de tradiţia poetică, anteri- (cca 484~424/431
oară), aceste lucrări istorice timpurii î.Hr.), apreciat de
erau consemnate cu noţiunea λόγος Cicero (De legibus
– cuvânt, povestire, fapt care a cauzat I, 1) cu calificati-
existenţa și a unui termen special, atri- vul pater historiae
buit autorilor practicanţi ai noului gen (părintele istoriei). Opera sa, Istoria,
literar – logografi. păstrată în întregime, cuprinde nouă
Cu regret, în majoritate, manus- cărţi, cu o tematică relativ indepen-
crisele și numele autorilor din prima dentă, consacrată teritoriilor Lidiei,
generaţie a logografilor rămân în ano- Egiptului, Sciţiei, Chirineei, Libiei,
nimat, fiind cunoscute doar prin in- Traciei, războaielor greco-persane etc.
termediul referinţelor autorilor ulte- Fiecare din aceste capitole reprezintă
riori. Una dintre excepţii o constituie un imens izvor de informaţii geogra-
Hekataios din Milet (cca 550-înce- fice, etnografice și istorice, despre re-
putul sec. al V-lea î.Hr.), autor al unui ligia, obiceiurile și cultura diverselor
manuscris cu denumirea Descrierea neamuri și popoare. Pentru noi, opera
sau Înconjurul lumii (ΙІερίοδος γής), lui Herodot constituie un interes deo-
din care s-au păstrat aproximativ 350 sebit prin multitudinea datelor privind
de fragmente. Scrierea conţinea două geografia și localizarea popoarelor din
părţi – prima dedicată descrierii Eu- spaţiul carpato-dunărean și nord-pon-
ropei, iar a doua – Asiei, însoţită de o tic, istoria, credinţele și modul de viaţă
hartă gravată de filosoful Anaximan- al cimerienilor, sciţilor, geţilor etc.
dros pe o placă de aramă, cu imaginea Opera lui Herodot se deosebește
„întregului pământ și a tuturor mărilor prin diversitatea surselor informative
și râurilor” (Herodot V, 49). A doua utilizate: mitologice, orale sau prelu-
scriere cunoscută a aceluiași autor a ate din operele autorilor anteriori sau
fost denumită „Genealogii”. Posesor al contemporani. Însă, spre deosebire de
unor cunoștinţe vaste, acumulate din alţi logografi, Herodot acordă o atenţie
tradiţia orală, compunerile predeceso- sporită surselor documentare de „arhi-
rilor și contemporanilor săi, precum și vă” sau memoriale (inscripţii funerare,
din cele cunoscute în timpul călători- comemorative, Condicele templelor și
ilor, Hekataios, după propriile mărtu- profeţiile oracolului etc.) și, în special,
rii, tinde spre o expunere veridică a tu- celor văzute și aflate în timpul călăto-
turor celor percepute, evitând „poveș- riilor. Ca și predecesorii săi, Herodot a
tile”, pe care le considera inadmisibile insistat pe o prezentare critică și cre-
și caraghioase. dibilă a celor expuse. Confruntând
maket.indd 14 25.11.2010 14:34:03

Introducere 15
informaţii și opinii contradictorii, su- Criticând și totodată distanţându-

puse unei critici raţionale, el adesea se de tradiţia anterioară, Tucidide, de
consemna: „Eu sunt obligat să transmit la bun început accentuează specificul
tot ce mi s-a povestit, dar nu și să cred în metodic al lucrării sale – de a „descrie”
toate acestea...” sau „ Fiecare n-are decât (ξυγγράφειν), și nu de a „compune”,
să creadă, eu însă... „ (II, 123; III, 122; cum au interpretat-o predecesorii (I,
IV, 195; VII, 152). Creaţie a propriului 1). Pentru autor sursa principală de in-
timp, Herodot rămâne totuși adept al formare o constituie documentele au-
unui raţionalism naiv. Conform autentice (textele de contracte, hotărâri
torului, totul ţine și depinde nemijlo- și dispoziţii oficiale), istorisirile mar-
cit de zeii atotputernici, soarta fiind o torilor oculari și ale participanţilor la
fatalitate. În esenţă, viaţa socială (pli- evenimentele descrise. Tucidide a fost
nă de superstiţii) este determinată de cel dintâi care a apelat la datele „arheo-
confruntarea calităţilor diametral opu- logice” în identificarea apartenenţei et-
se, proprii creaturii umane: bine – rău, nice a rămășiţelor unui decedat (I, 8), a
dreptate – nedreptate, bărbăţie – frică, înţeles importanţa unei cronologii dure
devotament – trădare, jignire – răzbu- în perceperea și expunerea succesivită-
nare etc. Herodot (I) motivează astfel ţii evenimentelor istorice, unul dintre
scopul scrierii sale, definindu-l „din primii care a propus metoda de recon-
necesitatea de a memoriza, de a nu da stituire a trecutului prin analiza minu-
uitării cele săvârșite în trecut...”. ţioasă a unor fenomene rudimentare
Deși titulatura onorifică de „părin- culturale și/sau sociale. Demonstrând
te al istoriei”, a fost atribiută pe drept capacităţi deosebite în logica și anali-
lui Herodot, în conformitate cu opinia za critică, cu o pronunţată amprentă a
unanimă, întemeietorul istoriei știinţi- filosofiei stoicilor, Tucidide insistă să
fice se consideră Tucidide (cca 460~400 înţeleagă logica și legităţile evenimen-
î.Hr.). Opera sa a fost consacrată Răz- telor istorice și sociale, văzute în con-
boiului peloponesiac și, din acest punct cordanţă cu natura omului, raportul
de vedere, poartă un caracter regional. dintre cauză și efect, deosebind cau-
Dar tocmai prin această lucrare, pen- zele reale, principale de cele aparente
tru prima dată, în practica istorică au sau secundare. A fost printre cei dintâi
fost introduse și aplicate anumite cri- gânditori care au sesizat dependenţa
terii și proceduri de selectare și prelu- omului de fenomenele naturii, carac-
crare a surselor abordate, de analiză și terul universal al istoriei, rolul omului
interpretare critică, de sinteză concep- și în special al conducătorilor în istorie
tuală, faţă de sensul istoriei, de inter- și în făurirea viitorului. Respectiv, în
dependenţa vieţii sociale (umane) și a concepţia lui Tucidide, sarcina prin-
universului cosmic, faţă de importanţa cipală a unui istoric constă în înregis-
factorilor sociali și politici în derularea trarea și reconstituirea veridică, reală a
evenimentelor istorice ș. a. evenimentelor din trecut, iar obiectivul
maket.indd 15 25.11.2010 14:34:03

16 Istoria Moldovei
său – în memorizarea, conștientizarea, expusă, de obicei, sub formă de anale

mândria pentru cele bune și mai puţin sau monografii tematice: Istorii uni-
bune, pentru călăuzirea generaţiilor vi- versale sau consacrate unor popoa-
itoare (I, 20-22; II, 41-42). re concrete, Genealogii, Biografii ale
În sec IV-II î.Hr. criteriile și prin- unor personalităţi politice de vază,
cipiile istoriei știinţifice formulate de Geografii, Călătorii etc. Conceptual,
Tucidide vor fi preluate și treptat apro- însă, istoria este văzută și interpretată
fundate de succesorii săi: Xenofon (cca – în spiritul tradiţiilor stoice – nu ca
435-355 î.Hr.) în Istoria Greciei, Theo- un proces evolutiv, în continuă ascen-
pompos (378-sf. sec IV î.Hr.), care a siune, ci ca o dezvoltare ciclică, repe-
încercat să elaboreze o primă istorie tându-se la nesfârșit aceleași situaţii și
„universală”, Phylarchos, în istoria lui evenimente, sau chiar regresând.
Alexandru cel Mare, sau Demetrius Unul dintre primii care au contri-
din Callatis, cu opera sa în 20 de cărţi buit la familiarizarea publicului roman
despre Europa și Asia. cu istoria Greciei „pentru ca faptele gre-
Un aport deosebit în perfecţiona- cilor să poată fi citite în limba noastră”
rea metodelor și principiilor unei istorii (latină – n.a.) a fost Trogus Pompeius
critice îi revine lui Polybius (200-120 (sec. I î.Hr.), prin lucrarea Istoriile Phi-
î.Hr.), fapt demonstrat în încercarea sa lippice, cuprinzând și unele informaţii
de a prezenta o reconstituire istorică, privitoare la campania militară a re-
știinţifică a întregii lumi mediteraneene. gelui Filip al II-lea la Dunărea de Jos.
Printre ultimii dintre cei mai im- Același scop l-a avut și Descrierea Gre-
portanţi reprezentanţi ai istoriografiei ciei, alcătuită de istoricul grec Pausa-
elene târzii poate fi consemnat Poseido- nius din sec. II (115-cca 180 d.Hr.), cu
nios (135-51 î.Hr.), cu o istorie cuprin- o minuţioasă descriere a antichităţilor
zătoare în 52 de cărţi, care, din păcate, grecești, care și astăzi servește la iden-
nu s-a păstrat, însă este citată frecvent tificarea multor monumente pierdute.
de alţi autori. Un interes aparte meri- Merită a fi menţionaţi Sallustiu
tă Strabon din Amaseea (63 î.Hr.-23 (86-34 î.Hr.), Titus Livius (59 î.Hr.-
d.Hr.), autor al unei lucrări voluminoase 17 d.Hr.) cu un imens material de le-
cu caracter istorico-geografic, intitulată gende și tradiţii, expus în 142 de cărţi,
Comentarii geografice, cu o bogată in- Plutarh (46-120 d.Hr.) și Suetonius
formaţie multilaterală, inclusiv privind (70-140 d.Hr.) – maeștri recunoscuţi
geografia, istoria și etnografia spaţiului în alcătuirea biografiilor istorice. Pen-
carpato-dunărean și nord-pontic. tru istoriografia universală, europeană
Pe la sfârșitul sec. I î.Hr. – începu- și, în special, pentru istoria noastră a
tul sec. I d.Hr., tradiţiile istoriografiei Moldovei, de nepreţuit rămân opere-
elene vor fi preluate de cea romană, le lui Pliniu cel Bătrân (23-79 d.Hr.),
axată prioritar pe factorul politic, cu Livius Tacitus (55/57-117 d.Hr.), Cla-
o varietate problematică deosebită, udius Ptolemaios (90-168 d.Hr.), Dio
maket.indd 16 25.11.2010 14:34:03

Introducere 17
Cassius (155-236 d.Hr.), Iordanes criticii sistematice a surselor istorice și,

(mijl. sec.VI d.Hr.), Cassiodorus (490- nu în ultimă instanţă, apariţia și extin-
583) și ale multor altora. derea tiparului de cărţi (mijl. sec. XV).
În Evul Mediu timpuriu istoria, ca La un punct culminant a ajuns genul
atare, este completamente supusă dog- analelor (L. Bruni, P. Bracciolini), al bi-
melor teologice creștine, dezvoltându- ografiei (F. Villani, G. Vasari), memo-
se în contextul concepţiei providenţia- rialistica (P. Giovio, A. Piccolomini).
lismului, potrivit căreia tot ce se întâm- Printre cei mai de seamă reprezentanţi
plă este hotărât și condus de Dumne- ai umanismului se înscriu N. Machia-
zeu. Istoria universală era văzută fie ca velli și F. Gucciardini, care, înfruntând
o succesivitate a celor patru „monarhii” obstacole morale și condiţionările teo-
(Asiro-Babiloniană, Midio-Persană, logice, au formulat, printre primii, teza
Greco-Macedoneană și Romană), fie ca potrivit căreia istoria are un caracter
o succesiune a șase epoci (a lui Adam, evolutiv, desfășurându-se în conformi-
Noe, Abraam, Moise, David, Hristos), tate cu anumite legităţi generale, și este
în conformitate cu cele șase zile ale cre- determinată de confruntarea interese-
aţiei divine. O altă schemă dogmatică lor grupurilor politice și sociale. Prin
aplicată era cea a Sf. Augustin (Aureleus lucrările umanistului L. Bruni au fost
Augustinus (354-430)), teolog și filosof consfinţite noi principii de periodiza-
creștin, care considera lupta dintre cele re a istoriei, conform cărora se disting:
două cetăţi – Cetatea lui Dumnezeu și istoria veche/antică, istoria medie/me-
Cetatea Satanei – drept mobilul princi- dievală și istoria modernă.
pal al istoriei. Lucrările istorice, apăreau, Noi progrese va înregistra Istoria,
de obicei, sub forma unor cronici unica știinţă modernă, pe parcursul sec.
versale sau, mai rar, a unor istorii regio- XVII-XVIII, generate de dezvoltarea cu
nale despre evoluţia anumitor popoare. succes atât a știinţelor naturale, cât și a
Cele mai frecvente genuri erau Analele, celor umanistice. Își fac apariţia noi dis-
Vieţile, Faptele măreţe, Cronicile religi- cipline auxiliare: paleografia, arheogra-
oase, dedicate episcopiilor, mănăstirilor, fia, diplomatica, însoţite de alcătuirea și
unor orașe sau familii nobiliare etc. publicarea primelor volume de izvoare
Istoria știinţifică în sens modern narative ale istoriei vechi și medii. În
apare odată cu Renașterea europeană funcţie de principiile fundamentale ale
și mișcarea umanistă (sec. XIV-XVI), modului de abordare și interpretare în
când se reabilitează cultura antichită- istoriografia medievală s-au constituit
ţii greco-latine, marcată ca o perioadă două curente, distincte din punctul de
de interes în continuă creștere pentru vedere conceptual. Primul curent era
trecutul istoric universal, naţional și reprezentat de istoricii erudiţi, prioritar
local. Evoluţia cercetărilor istorice a din călugări, preocupaţi preponderent
fost impulsionată, în această perioadă, de evidenţierea, elaborarea critică și
de dezvoltarea filologiei, începuturile publicarea izvoarelor (J. Mabillon – în
maket.indd 17 25.11.2010 14:34:04

18 Istoria Moldovei
Franţa, Th. Rymer – în Anglia, G. Leib- Paralel cu dezvoltarea biologiei,

niz – în Germania). Alt curent a fost ra- a paleoantropologiei și geologiei vor
ţionalismul, ai cărui reprezentanţi erau fi evidenţiate și argumentate primele
preocupaţi de interpretări istorice și ge- scheme strict știinţifice privitoare la
neralizări teoretice. Lucrările acestora originea și durata multimilenară a spe-
cuprind critica istoriei sacre și a textelor ciei umane – Homo sapiens. Acumu-
biblice (F. Sicini, R. Simon, B. Spinoza și larea rapidă a surselor arheologice deja
alţii), fiind primele încercări de sinteză către mijlocul secolului XIX se va încu-
a unor teorii privind evoluţia istorico- nuna cu elaborarea primei periodizări
socială, caracterul circular al istoriei, știinţifice veridice a istoriei umane, di-
unitatea și continuitatea procesului is- vizată în trei epoci succesive, în funcţie
toric universal, plecând de la integrita- de materialul utilizat în confecţionarea
tea speciei umane ca parte componentă uneltelor/armelor: epoca pietrei, epoca
a naturii (G. Vico, Voltaire, J.J. Rous- bronzului și epoca fierului.
seau), precum și unele dintre primele Succesele sociologiei, ale știinţe-
scheme realiste de periodizare a istoriei: lor economice și aplicarea cunoștin-
perioada primitivă, perioada barbară și ţelor acestora în perceperea datelor
perioada civilizaţiilor (A. Ferguson). În etnografice colectate din diverse ţări și
obiectivul istoriei, alături de istoria po- continente, va contribui, pe de o par-
liticii, va fi inclusă și istoria culturii, în te, la definitivarea conceptului istoric
sensul larg al acestei noţiuni. ca proces unitar, continuu și progresiv,
Definitorii însă pentru istorie, ca cu particularităţi de ordin regional sau
știinţă modernă și complexă, vor fi cronologic, și, pe de altă parte, la conști-
secolele XIX și XX. Introducerea în entizarea rolului factorilor sociali și eco-
circuitul public, știinţific a unui impu- nomici în derularea proceselor istorice.
nător volum de cunoștinţe etnografice, Drept urmare, pe lângă schema „arheo-
acumulate pe parcursul mai multor logică” sau „sistemul celor trei epoci”, vor
decenii de descoperiri geografice de fi propuse și ulterior pe larg practicate
pretutindeni, a fabulosului patrimoniu și alte principii de periodizare a istori-
arheologic al civilizaţiilor Orientului ei universale. Ca exemplu, în funcţie de
Vechi (egipteană, mesopotamiană, asi- evoluţia relaţiilor familiale, de rudenie și
ro-babiloniană, troiană), precum și al sociale, istoria universală a parcurs epo-
diferitor regiuni ale continentului euca orânduirii comunei primitive, epoca
ropean, începând cu paleoliticul infe- comunei gentilo-tribalice, epoca statală
rior și până în perioada antică (civili- (L. Morgan, F. Engels); sau, în concor-
zaţia miceniană, etruscă, orașele roma- danţă cu extinderea scrisului, istoria a
ne Pompei, Herculanum) și medievală, fost împărţită în perioadele sau epocile
a avut un efect revoluţionar și decisiv preistorică (până la apariţia scrisului),
în conceperea imensităţii și diversităţii protoistorică (cu răspândirea limitată a
istoriei umanităţii. scrisului, aproximativ din mileniul IV
maket.indd 18 25.11.2010 14:34:04

Introducere 19
î.Hr.) și perioada istorică (cu extinderea și Universul, trec printr-un proces de

mai largă a scrisului, convenţional – de dezvoltare continuă, ascendentă (evolu-
la nașterea lui Isus Hristos). tiv-progresivă) sau descendentă (invo-
Începând cu sfârșitul sec. XIX- lutiv-regresivă); istorismul – principiu
începutul sec. XX, un rol deosebit de potrivit căruia faptele și evenimentele
important în completarea și aprofun- urmează a fi cercetate în procesul lor de
darea cunoștinţelor istorice va reveni apariţie și dezvoltare-evoluţie; și mar-
culturologiei și etnologiei (E. B. Tylor, xismul – concept filosofic în conformi-
A. L. Kroeber), cu o largă deschidere tate cu care forţa motrice a procesului
în elucidarea specificului, particula- istoric o constituie lupta dintre clasele
rităţilor predeterminate de factorii și politice și sociale etc.
tradiţiile etnoculturale caracteristice În secolul XX, concomitent cu
fiecărui popor în parte (L. A. White, avansarea cercetărilor în domeniul cul-
G. P. Murdock ș.a.), spre deosebire de turologiei, etnologiei și antropologiei (în
cunoștinţele general-istorice. sensul modern al acestui termen), istoria
În sens conceptual, metodologic, se- se va îmbogăţi cu un nou șir de noţiuni
colele XIX-XX se prezintă ca o perioadă conceptuale, metodologice, preluate din
de eliminare treptată a tuturor dogmelor teoriile sau concepţiile funcţionalismului
teologice moștenite din tradiţia medie- (B. Malinowski), structuralismului (Cla-
vală. Istoria, ca știinţă, se va orienta din ude Lévi-Strauss), determinismului geo-
plin spre noile și multiplele curente filo- grafic (O. G. S. Crawford, K. W. Butzer),
sofice, politice și socioeconomice, pre- difuzionalismului (G. Childe, F. Boas),
luând și perfecţionând de sine stătător care, în final, vor contribui substanţial la
o gamă largă de principii, proceduri și multiplicarea și diversificarea procedu-
metode de cercetare, utilizând analiza și rilor și metodelor de cercetare în istorie.
interpretarea critică a surselor în recon- Un rol deosebit în dezvoltarea istoriei în
stituirea evenimentelor istorice. Printre a doua jumătate a secolului XX îl va avea
cele mai valoroase și influente curente școala franceză „Annales” (M. Bloch, L.
filosofice, inclusiv pentru gândirea is- Febvre, F. Braudel), orientată spre cerce-
torică, pot fi menţionate: romantismul tarea istoriei sociale, mentalităţii și a re-
(prima jumătate a sec. XIX) – curent laţiilor cotidiene dintre diverse grupuri
romantic care a promovat unele idea- sociale, familii, bărbaţi/femei, vârstnici/
luri iluzorii naţionale, populare și/sau copii etc.
individuale; pozitivismul (sec. XIX-XX) Parcurgând o cale lungă, astăzi isto-
– curent filosofic, conform căruia sco- ria este văzută ca o știinţă complexă cu
pul istoriei constă doar în descrierea și tradiţii bogate, cu un variat arsenal de
sistematizarea faptelor și evenimentelor, proceduri și metode de cercetare bine
fără a le explica sau interpreta; evoluţi- definitivate. Preluând informaţia din
onismul – concepţie filosofică potrivit cele mai diverse domenii ale vieţii eco-
căreia omul, societatea, ca și Pământul nomice, sociale, politice, etnoculturale,
maket.indd 19 25.11.2010 14:34:04

20 Istoria Moldovei
spirituale, familiale din trecut sau din de obicei neasigurate sau slab asigurate
prezentul trecător, corelând-o cu date- cu surse scrise, și a căror reconstituire
le obţinute de știinţele despre Natură și poate fi realizată doar în baza unor cer-
Cosmos, Istoria modernă tinde să sinte- cetări arheologice de lungă durată. Re-
tizeze, să reconstituie trecutul istoric cu spectiv, istoriografia istoriei Moldovei,
toate controversele lui, din necesitatea ca și în cazul altor ţări, în integritatea
individului de a cunoaște, a înţelege pre- sa temporală este direct dependentă
zentul și de a fi pregătit pentru viitor. de câteva circumstanţe primordiale,
Cu toate acestea, trebuie să fim și anume: interesul public, existenţa
conștienţi: Istoria, ca știinţă socia- surselor scrise, nivelul de acumulare
lă, întotdeauna a fost și va rămâne în și de sistematizare a datelor scrise, ar-
continuare, un instrument ideologic heologice și de altă natură și, în final,
de educaţie și promovare a anumitor de capacitatea de valorificare știinţifică
valori universale, naţional-statale și a acestora, posibilă doar în cazul exis-
general-spirituale. Tocmai de aceea tenţei unei tradiţii știinţifice istorice
orice reconstituire istorică se face și în dezvoltate.
funcţie de capacitatea istoricului de a Primele informaţii, ca ecouri ale
concepe interesele majore universale și unor evenimente mai mult sau mai pu-
naţionale, de capacitatea lui de a înţele- ţin reale, despre pământurile și neamu-
ge și a promova valori culturale și spi- rile îndepărtate din zona carpato-dună-
rituale acceptabile unui mediu civilizat reană și nord-pontică (amazoane, traci,
spre care tindem. cimerieni) apar încă din secolul VIII
î.Hr., în operele lui Homer (Iliada, Odi-
seea), Hesiod (Theogonia), în Vechiul
2. Istoriografia istoriei Testament (Gn. 10, 23; Ez. 38, 6) și, în
Republicii Moldova cazul cimerienilor, în special în textele
Istoriografia sau, altfel spus, tot cuneiforme de un caracter strict do-
ceea ce s-a scris despre istoria Repu- cumentar de pe vremea regelui asirian
blicii Moldova cuprinde un volum in- Sargon II (721-705 î.Hr.) și Rusa I (730-
formaţional impunător. Însă, în majo- 714 î.Hr.), rege al Urartului (actuala Ar-
ritate, lucrările elaborate și editate au menie). Relativ mai veridice și ample se
fost dedicate fie istoriei medievale, fie prezintă descrierile lui Hecateu, Hero-
istoriei moderne sau contemporane și dot și Tucidide din sec. VI-V î.Hr. des-
mai puţin perioadei preistorice și celei pre aceiași cimerieni, sciţi, geţi și mul-
antice. Lucru ușor de înţeles, având în te alte „nenumărate neamuri” tracice.
vedere, pe de o parte, interesul insistent Urmează operele lui Polybius, Strabon,
faţă de istoria neamului, istoria ţării, Tacitus, Plinius cel Bătrân, Ptolomeus,
a cărei cercetare are ca suport sursele Apian, Dio Cassius din sec. II î.Hr.-II
scrise, iar, pe de altă parte, curiozitatea d.Hr. cu informaţii, incomparabil mai
de a cunoaște și „timpurile întunecate”, consistente, referitoare la geografie, la
maket.indd 20 25.11.2010 14:34:04

Introducere 21
geţi și daci, la cucerirea și administrarea prin care se înţelege înregistrarea și de-

Daciei, precum și la populaţia din zona scrierea evenimentelor în succesiunea
extracarpatică și nord-pontică: bastarni, lor temporală. De obicei, aceste lucrări
tirageţi, sarmaţi ș.a.; operele lui Ammi- erau scrise la comanda domnitorilor, în
anus Marcellinus, Eutropiu, Fest, Axe- scopul eternizării și popularizării pro-
tiu, Cassiodorus, Iordanes, care conţin priilor fapte eroice, ale celor întâmplate
mărturii importante privitoare la eveni- în familia domnească, a evenimentelor
mentele din sec. III-V d.Hr.: despre re- majore din viaţa internă sau externă a
tragerea administraţiei romane din Da- statului, fiind întocmite de cei mai de
cia Romană și despre etniile și acţiunile vază cărturari din cadrul cancelariei
militare ale carpilor, goţilor, alanilor, statale sau, mai des, de persoane bise-
gepizilor și hunilor, cu care se și încheie ricești, monahale.
perioada antică. Printre pri-
Trebuie însă să recunoaștem că mele cronici și le-
toate aceste documente sau opere li- topiseţe concepu-
terare, indiferent de motivele concrete la comanda lui
te ale apariţiei lor și consistenţa in- Ștefan cel Mare
formaţională, de regulă ocazională și (1457-1504) se
fragmentară, au apărut din interesul înscriu așa-numi-
coloniștilor greci sau al administraţiei tul Letopiseţ ano-
romane pentru cunoașterea și asigura- nim al Moldovei,
rea procesului de expansiune spre zona sau, în formula sa
carpato-dunăreană și litoralul de nord iniţială – „Letopiseţul de când prin vre-
al Mării Negre. Deci, din acest punct rea lui Dumnezeu începutu-s-au Ţara
de vedere, toate aceste descrieri vin ca Moldovei” și Cronica moldo-germană,
surse istoriografice ale propriilor ţări: sau – „Cronica scrisă pe scurt a lui Ște-
Istoria Greciei antice, Istoria Imperiu- fan prin mila lui Dumnezeu domn al
lui Roman, pe când, pentru noi, pentru ţărilor Moldovei și Valahiei”. Iniţiativa
Istoria Moldovei, ele reprezintă doar lui Ștefan cel Mare, ulterior susţinută
surse informaţionale, a căror valorifi- și de alţi domni, a favorizat existen-
care a fost posibilă peste secole, după ţa a cel puţin 9-10 opere de acest gen
constituirea statului medieval Moldo- de care dispunem actualmente (Pri-
va și apariţia propriei tradiţii istorice. mele Istorii..., 2007). În general, toate
Istoriografia istoriei Moldovei își aceste opere reflectă istoria Moldovei
are originile chiar în primele secole ale de la legendara descălecare a lui Dra-
existenţei Ţării Moldovei. Drept punct goș voievod, în 1359, până în anii ’70
de plecare îl reprezintă scrierile sub ai secolului al XVI-lea. Însă, deși une-
formă de Cronici sau Letopiseţe. Aces- le letopiseţe includ și informaţii frag-
tea constituie un gen aparte, răspândit mentare de natură universală (Cronica
pe larg în tradiţia antică și medievală, moldo-sârbă, Letopiseţul lui Macarie),
maket.indd 21 25.11.2010 14:34:05

22 Istoria Moldovei
doar Cronica moldo-slavă (anexată la XVIII-lea. Totodată, în aceste lucrări

Letopiseţul Voskresenskaia) în prima pentru prima dată vor fi consemnate
sa parte, într-o formă sofisticată, face și primele informaţii referitoare la „cele
unele aluzii la perioadele anterioare trecute cu multe vremi”, sau, în expresia
devenirii Ţării Moldovei. cronicarilor, de la „prima descălicare a
ţării Moldovei dinceputul ei”.
Grigore Ureche, într-o formă ex-
trem de succintă, este unul dintre pri-
mii, care aduce la cunoștinţa cititorului
despre Sciţia de altădată, ce cuprindea
„Ardealul și Ţara Muntenească și câm-
pii preste Nistru”, despre „hatmanul
râmlenescu..., carile au bătut răzbuiu
cu sţiţii”, puternicul „Traian împărat,
carele ... au tras ... și peste această ţară”,
că prin limba noastră – „de la Râm ne
tragem”. Și drept dovadă a tuturora
acestora, conchide autorul – „movili
mari și mici și șanţuri pre Nistru, pre
Prut, prin codri”.
Mult mai avansat în scrierile sale,
privitoare la istoria veche, se prezintă
Miron Costin, bun cunoscător al sur-
selor antice, care
Grigore Ureche. se aflau deja în cir-
Prima pagină a Letopiseţului Ţării Moldovei culaţie îngustă în
mediul istoricilor
Adevărata istoriografie a Moldovei polonezi și occi-
își are începuturile odată cu apariţia dentali.
primelor letopiseţe ale marilor cărtu- Concepând Le-
rari Grigore Ureche (1590-1647), Mi- topiseţul Ţării Mol-
ron Costin (1633-1691) și Ion Neculce dovei (cu descrie-
(1672~1745). Scrise din propria „dra- rea evenimentelor
goste”, ca „să știe ce au fostu în vremi interne „de unde este părăsitu de Ure-
trecute”, „să rămâne de învăţătură fecio- che” până în anul 1675), autorul, după
rilor și nepoţilor”, lucrările lui Ureche, propria mărturisire, era predispus să-l
Costin și Neculce vor completa și siste- realizeze „din descălecatul ei cel din-
matiza esenţial toate datele privitoare la tăi... de Traian-impăratul”, dar, scrie el
istoria Ţării Moldovei, de la constituirea în continuare, „sosiră asupra noastră
ei până în prima jumătate a secolului al cumplitele acestea vremuri de acum, de
maket.indd 22 25.11.2010 14:34:05

Introducere 23
nu stăm de scrisori”. Astfel, „preistoria” apelează permanent la date lingvistice,

Moldovei va rămâne în afara acestei etnografice sau etnologice, arheologice
cronici, fiind expusă în multe alte lu- și de altă natură, chiar dacă aceste in-
crări separate (inclusiv stihuri), cea cursiuni, adesea, sunt neconcludente și
mai importantă dintre care a fost „De incorecte.
neamul moldovenilor, din ce ţară au Formulat în „stihuri”, reduse la câ-
ieșit strămoșii lor”. teva fraze, „conceptul” lui Miron Cos-
În contextul istoriei antice euro- tin va fi inclus în calitate de epitet în
pene, această scriere rămâne una din- prefaţa propriului Letopiseţ:
tre primele retrospecţiuni ale istoriei „Neamul Ţării Moldovei
neamului, ale istoriei Ţării Moldovei. de unde să trăgănează?
Cunoscător al operelor lui Homer, Din ţările Râmului, tot omul
Plutarh, Titus Livius, Dio Cassius, al să creadză.
lucrărilor istoricilor contemporani, Traian intâiu, împăratul, supuindu
Miron Costin va reconstitui, într-un pre dahii
mod schematic bineînţeles, verigile Dragoș apoi în moldoveni premenindu
principale ale procesului de constitui- pre vlahi,
re a „neamului moldovenescu și mun- Martor este Troianul, șanţul în ţara
tenescu... ale ţării noastre, Moldovei, și noastră
Ţării Muntenești”. Conform autorului, Și Turnul-Severinul, munteni, în ţara
lanţul evenimentelor începe cu „risipa voastră.”
Truadei” și colonizarea Italiei de greci, Abia doar schiţată în cronicile lui
urmată de ascensiunea Romei („Împă- Miron Costin, „preistoria” Moldovei
răţii Râmului, căruia putere și lăţime... până la descălecarea lui Dragoș va fi
nu a fostu... de când ieste lumea”), cupe larg desfășura-
cerirea Dachiei (Daciei) prin luptele și tă și concretizată
victoria lui Traian-împăratul asupra lui în operele mare-
Dechebal (Decebal), craiul „dachilor” lui enciclopedist
„pre la 120 de ani după Hristos”, colo- și domn al Ţării
nizarea Daciei supuse cu o nouă popu- Moldovei Dimi-
laţie, adusă din Italia – din interiorul trie Cantemir
Împărăţiei Râmului, și, în fine, latini- (1673-1723). Vor-
zarea băștinașilor prin amestecarea lor bitor al mai mul-
cu cei nou-veniţi, ai căror descendenţi, tor limbi clasice și orientale, cunoscă-
înfruntând vicisitudinile secolelor ce tor al multiplelor surse scrise grecești,
vor urma, au stat la originea „neamului latine, bizantine, orientale și europe-
moldovenescu și muntenescu”. Merită ne, Dimitrie Cantemir, deopotrivă cu
atenţie faptul, că autorul Letopiseţului, multe alte domenii, a acordat o atenţie
elaborându-l în baza unor surse scrise, deosebită istoriei Ţării Moldovei, Ţă-
pentru confirmarea propriului concept, rii Românești și, în special, problemei
maket.indd 23 25.11.2010 14:34:06

24 Istoria Moldovei
originii romano-moldo-vlahilor. Acest împărţite în „cărţi”, și „capete”. Această

subiect persistă în mai multe lucrări ale structură este subordonată principiului
marelui cărturar: Descrierea Moldovei; cronologic, cu descrierea evenimente-
Istoria moldo-vlahică etc. Însă una din lor în succesiunea lor istorică (pe eta-
cele mai complete și detaliate rămâne pe, perioade sau după domnii de vază),
Hronicul vechimei a romano-moldo- începănd cu „elinii truadeni” (eposul
vlahilor, o lucrare enciclopedică funda- lui Homer) și „până la inturnarea lui
mentală, care în manuscris constituie Dragoș-Vodă în Moldova și a Radului-
cca 700 (686) de pagini. Volumul a fost Vodă în Ţara Muntenească”. Caracterul
scris în limba latină (1717), cu o tradu- enciclopedic al lucrării, conform tra-
cere ulterioară de autor „pre limba ro- diţiei iluminismului, se manifestă prin
manească”, cu litere chirilice, finalizată prezenţa listei lucrărilor și surselor scri-
prin 1722/1723. se folosite la alcătuirea volumului (155
de izvoare), cu o Tablă hronologhcească
(cronologia celor mai importante eve-
nimente) și o Scară a lucrurilor și cuvin-
telor (indice de nume proprii și noţiuni
folosite în Hronic și „tâlcuirea” lor).
Luată la general, opera lui Dimi-
trie Cantemir Hronicul vechimei a ro-
mano-moldo-vlahilor, prin imensitatea
și diversitatea datelor informaţionale,
raţionalismul critic, se prezintă drept
una dintre cele mai desfășurate și docu-
mentate istorii antice și ale eviului me-
diu timpuriu, analizate și percepute din
punctul de vedere al originii, al evoluţiei
și al constituirii neamului moldo-vlah.
Ca și în cazul lui Miron Costin,
pentru Dimitrie Cantemir, izvorul
romanităţii ţine de „elinii truadeni” și
colonizarea Italiei. Însă momentul de-
cisiv al proceselor în derulare vine de
Dimitrie Cantemir. la „Remul și Romulus”, înălţarea Impe-
Prima pagină a „Descrierii Moldovei”, Iaşi, 1825 riului Roman, cucerirea de către „Tra-
ian împărat” a „Dachiei” și colonizarea
Hronicul are o structură comple- acesteia cu „romani de la Italia”, care,
xă, cuprinzând două părţi relativ inde- ca atare și sunt „…moldovenii, mun-
pendente (cu mai multe „Pridoslovii” tenii și ardelenii” de astăzi (Hronicul,
și „Precuvântări”), fiecare dintre ele Partea I, Cartea 2).
maket.indd 24 25.11.2010 14:34:06

Introducere 25
Partea a doua, intitulată Hronicon frazând vorba cronicarului „nu prea

Daco-Romaniii dedicată retragerii ad- era timpul de a scrie istorii”.
ministraţiei romane din perioada lui Pentru noua provincie rusească
„Avrelian împărat” din Dacia Romană și Basarabia (la început lipsită de centre
supravieţuirii „romanilor/românilor din de învăţământ și știinţifice), un rol de-
Dachia lui Traian” în contextul eveni- cisiv în extinderea și promovarea inte-
mentelor legate de istoria înălţării și că- resului faţă de istoria ţinutului îi revine
derii Bizanţului, formarea statelor medi- Muzeului Arheologic din Odesa (înte-
evale ale bulgarilor, „craiii leșești” și „a meiat în 1825) și Societăţii de Istorie
ungurilor”, „impărăţiei rusești din cetatea și Antichităţi din Odesa (fondată în
Chiovului” (Chievului), periodă când 1839), iar ceva mai târziu, din anii ’50
„s-au schimbat numele Dachiii în Volo- ai sec. XIX – Comisiei Imperiale Arhe-
hia”, iar al „volohilor” s-au despărţit în al ologice a Rusiei din Sankt-Petersburg.
„moldovenilor, ale muntenilor și ardele- Evenimentele au evoluat în două di-
nilor”, urmate de descălecarea ţărilor. recţii paralele: pe de o parte, identifi-
Conceptul liniar al supravieţuirii carea, colectarea și valorificarea surse-
romano-moldo-vlahilor pe parcursul a lor scrise antice și medievale, iar, pe de
circa o mie de ani de la Dachia Traia- altă parte, desfășurarea tot mai largă a
nă până la fondarea statelor medieva- cercetărilor arheologice de teren și in-
le Ţara Moldovei și Ţara Românească, terpretarea lor istorică.
formulat și argumentat de Dimitrie Incursiuni sub formă de schiţe,
Cantemir la începutul sec. XVIII, ulte- mai mult sau mai puţin cuprinzătoa-
rior va fi preluat ca idee de bază la con- re, privind istoria veche a Basarabiei
stituirea teoriei „continuităţii neîntre- se atestă, în sec. XIX, în lucrările lui A.
rupte” a romanităţii și a originii popo- Zașciuk (1828), Ju. Venelin (1840), în
rului român și moldav, valabilă, în linii cunoscuta lucrare a lui P. Crușevan –
generale, pentru spaţiul intracarpatic, Basarabia (1903) ș. a. Însă, în majori-
însă mult mai complexă și controver- tatea cazurilor aceste incursiuni poar-
sată, în cazul spaţiului est-carpatic. tă un caracter introductiv, explicativ,
Secolul XVIII-începutul secolului anticipând descrierile desfășurate ale
al XIX-lea pentru Ţara Moldovei vor fi specificului geogra-
timpuri extrem de grele, însoţite de câ- fic și etnocultural al
teva războaie între Imperiul Otoman, guberniei Basarabia.
Imperiul Rus și Imperiul Habsburgic, Unul dintre pri-
războaie ce se vor încheia cu destră- mii care au întocmit o
marea Ţării Moldovei, împărţită în istorie al noului ţinut
Basarabia, inclusă în componenţa Im- a fost pământeanul
periului Rus (din 1812), și Principatul nostru Alexis Nacco
Moldovei, unit ceva mai târziu cu Ţara (1832~1915, originar din s. Bălănești,
Românească (1859-1862). Deci, para- Nisporeni). Lucrarea sa, intitulată Isto-
maket.indd 25 25.11.2010 14:34:07

26 Istoria Moldovei
ria Basarabiei din cele mai vechi timpuri anul 274 d.Hr. Perioada a treia, cu anu-
a fost editată în trei volume separate, mite rezerve, denumită Perioada mari-
în limba rusă, la Odesa (1873-1875). lor migraţiuni ale popoarelor (Cartea 3),
Având ca suport izvoristic sursele scrise începând chiar din primele secole după
antice și medievale, A. Nacco divizea- Hristos și continuând până la mijlocul
ză istoria Basarabiei de până la fonda- sec. XIII, înglobând în sine evenimente-
rea statului medieval Moldova în trei le istorice de amploare legate de soarta
perioade succesive, cum ar fi Perioada populaţiei din Dacia romanizată, domi-
Scitică (Cartea 1), de la cimerieni, sciţi naţia goţilor, invazia hunilor, avarilor,
și fondarea coloniilor grecești în zona poloveţilor, pecenegilor, tătaro-mongo-
nord-vest- pontică (Olbia, Tyras – Ceta- lilor și, în fine, înfiriparea statelor medi-
tea Albă de mai târziu) până la compa- evale Valahia și Moldova.
nia militară a lui Filip II contra ţarului În lucrare autorul demonstrează o
scit Atei, înfrângerea căruia în anul 341 excelentă cunoaștere a surselor scrise, a
î.Hr., în viziunea autorului, marchează istoriei antice și medievale, a lucrărilor
căderea Sciţiei și, respectiv, sfârșitul pri- celor mai importanţi contemporani.
mei perioade. Perioada Daco-Romană Însă, din punct de vedere metodologic,
(Cartea 2), ale cărei caracteristici cu- lucrarea suferă de lipsa unei critici a
prind dezvoltarea geto-dacilor, cuce- informaţiei, de interpretări superficiale
rirea și administrarea Daciei Romane și controversate (adesea cu exagerarea
și retragerea administraţiei romane în rolului factorului slav), caracteristici,
de altfel, proprii majorităţii lucrărilor
din acea perioadă.
Modeste s-au dovedit a fi pentru
perioada descrisă și contribuţiile ar-
heologiei la elucidarea istoriei vechi a
Basarabiei. Cu toate că cercetările ar-
heologice efectuate în mai mulţi tumuli
din sudul Basarabiei (Sărata și Pavlivka,
actualmente reg. Odesa) sau în Trans-
nistria, în teritoriul actualului raion
Camenca (cercetările lui N.E. Brander-
burg), în zona Tiraspolului, unde au fost
descoperiţi peste 400 de tumuli (soţii
Stempkovski), majoritatea materialelor
descoperite au rămas inedite, nefiind
valorificate din punct de vedere istoric.
Drept exemplu, în 1903, V.I. Goškeviči,
publicând o serie de materiale privind
cercetările din zona Tiraspolului, le va
maket.indd 26 25.11.2010 14:34:07

Introducere 27
atribui cimerienilor și nu populaţiilor sa (în anii 1894-1910). Cercetările sale

mai timpurii, deoarece perioadele isto- au avut drept bază sursologică, pe de o
rice anterioare nu erau încă conștienti- parte, rezultatele obţinute în cadrul să-
zate, din punct de vedere arheologic. păturilor arheologice efectuate de au-
Cu câteva excepţii, a rămas nevalo- tor lângă satul Petreni (r-nul Drochia),
rificată știinţific și superba colecţie de una dintre primele așezări ale civiliza-
antichităţi a pri- ţiei Cucuteni-Tripolie din Basarabia,
mului arheolog cercetată în 1902-1903, iar pe de altă
basarabean Ion parte, a depozitului de la Borodino (în
Surucean (1851- apropierea or. Tarutino, reg. Odesa),
1897). Graţie pro- accidental descoperit în 1912 și pe larg
priilor săpături cunoscut în literatura de specialitate
arheologice și di- sub denumirea „depozitul basarabean”.
verselor călătorii Supuse unei analize tipologice minuţi-
de prospectare ar- oase, aceste materiale au fost suficiente
heologică, I. Surucean dispunea de una ca E. Stern să conchidă că depozitul de
dintre cele mai bogate, pentru acea vre- la Borodino coincide în timp cu civili-
me, colecţii de materiale arheologice din zaţia miceniană (sec. XVI-XIV î.Hr.),
perioada preistorică, antică și medieva- iar așezarea de la Petreni este, evident,
lă, și de o imensă colecţie numismatică. mai timpurie, atribuind-o perioadei
Ea a stat la baza primului muzeu istoric premiceniene.
din Chișinău, organizat de I. Surucean În perioada interbelică, după in-
pe la mijlocul anilor ’70 ai secolului al cluderea Basarabiei în componenţa
XIX-lea – Muzeul de antichităţi ale Pon- Regatului României, preistoria, is-
tului Scitic (sediul muzeului se afla în toria antică a acestui pământ conti-
casa situată actualmente pe str. Mitro- nuă să rămână în atenţia, prioritar,
polit Gavriil Bănulescu-Bodoni, nr. 41). a arheologilor. Aici avem în vedere,
Din păcate, după moartea prematură a în special, activitatea și contribuţiile
lui I. Surucean, colecţia a fost pierdută, ilustrului arheolog Nicolae Moroșan
fiind vândută amatorilor de antichităţi. (1902-1944, originar din s. Cuconeș-
Prima deschidere spre istoria tii Vechi, r-nul Edineţ). Savant de talie
timpurilor preistorice antice în surse- europeană, cu o pregătire specială în
le scrise ţine de Franţa, N. Moroșan a fost unul dintre
numele cunos- primii care a descoperit și supus unor
cutului arheolog cercetări profesioniste câteva zeci de
german Ernst staţiuni preistorice din lunca Prutului
von Stern (1859- și a Nistrului mijlociu, din cele mai
1924), director al vechi timpuri ale istoriei. Prin celebra
Muzeului de Ar- sa lucrare monografică Le Pléistocéne
heologie din Ode- et le Paleolithique de la Roumanie du
maket.indd 27 25.11.2010 14:34:07

28 Istoria Moldovei
Nord-Est (publicată în 1938) – prima tral al P.C.(b.) din Moldova cu privire

în istoriografia română și basarabeană –, la elaborarea primei ediţii a Istoriei
N. Moroșan a demonstrat cu certitu- R.S.S. Moldovenești. Responsabil de
dine că spaţiul pruto-nistrean include realizarea acestui volum a fost numit
aceleași compartimente preistorice Institutul de Istorie, Limbă și Litera-
ca și alte zone ale Europei. Materia- tură al Bazei Moldovenești a Acade-
lele acumulate, raportate la colecţiile miei de Știinţe a U.R.S.S., fondată în
cunoscute din Ungaria, Franţa, Rusia 1946 și reorganizată, în 1949, în Fili-
și multe alte ţări, îi vor permite lui N. ala Moldovenească a A.Ș. a U.R.S.S.
Moroșan să prezinte una dintre pri- Pentru asigurarea compartimentelor
mele caracteristici ale paleoliticului și mai puţin cercetate, la realizarea pro-
mezoliticului autohton, aprofundând gramului în derulare, au fost antrenaţi
prin aceasta limita preistoriei a spa- mai mulţi specialiști din instituţiile
ţiului pruto-nistrean de la 2-3 mii de academice din Kiev, Moscova și Le-
ani înainte de Hristos, până la peste ningrad (Sankt-Petersburg) în vede-
câteva sute de mii de ani. rea desfășurării cercetărilor arheolo-
Situaţia în domeniul cercetării și gice și pentru o mai bună cunoaștere
reconstituirii istoriei Republicii Mol- a perioadelor preistorice și antice.
dova se va schimba brusc imediat după Drept rezultat al acţiunilor între-
al Doilea Război Mondial. Dictată de prinse, primul volum, intitulat Isto-
necesitatea organizării sistemului de ria R.S.S. Moldovenești (din vremurile
învăţământ și educaţiei populaţiei în străvechi până la Marea Revoluţie So-
spiritul noilor valori ideologice, în cialistă din Octombrie), va vedea lu-
toamna anului 1947, a fost aprobată mina tiparului în toamna anului 1954.
Hotărârea Biroului Comitetului Cen- Această ediţie oficială, a sistematizat,
pentru prima dată, cunoștinţele dis-
ponibile privind Preistoria, Istoria
Antică, Medievală și Modernă, expuse
în deplină concordanţă cu concepţia
„marxism-leninismului” și, deci, axate
prioritar pe „studierea și descoperirea
legilor producerii, legilor dezvoltării pu-
terilor de producere și a raporturilor de
producere, a legilor dezvoltării econo-
mice a societăţii” și mai puţin pe elu-
cidarea evenimentelor și fenomenelor
cultural-istorice concrete în evoluţia
Depozitul „basarabean” lor multimilenară.
(actualmente or. Tarutino, reg. Odesa). Preistoria și Istoria Antică, pre-
Sec. XVI-XIV î.Hr. zentate în acest volum (Despărţitura I),
maket.indd 28 25.11.2010 14:34:08

Introducere 29
poartă un caracter mai mult introduc- a Istoriei R.S.S. Moldovenești a fost do-
tiv (cca 35 de pagini din 700), cu de- minată de același concept metodologic
scrieri extrem de succinte – din cauza, și ideologic, însă cu un volum informa-
evident, a deficitului de informaţie, dar ţional mult mai amplu și consistent, cu
și a dezinteresului „ideologic” faţă de descrierea istoriei „Din cele mai vechi
perioadele date. Aceste schiţe laconi- timpuri până la Marea Revoluţie Soci-
ce însumează primele sistematizări alistă din Octombrie” (vol. I) și „De la
istorice ale cunoștinţelor arheologice, Marea Revoluţie Socialistă din Octom-
acumulate pe parcursul mai multor brie până în zilele noastre” (vol. II).
decenii în fosta Basarabie (cu excep- Paradoxal, însă, cu multiplele date
ţia rodului muncii lui N. Moroșan) și arheologice deja acumulate, sistema-
în special ale specialiștilor din a doua tizate și pe larg cunoscute în mediul
jumătate a anilor ’40 și începutul ani- știinţific (lucrările monografice ale ar-
lor ’50 ai secolului XX, care, totuși, au heologilor G.B. Fiodorov, T.S. Passek,
creat o imagine generală și complexă A.P. și I.K. Černyš, A.I. Meliukova
privitoare la cele mai îndepărtate pe- ș.a.), compartimentele dedicate Preis-
rioade ale istoriei Moldovei, și anume: toriei și Istoriei Antice ale Moldovei și
Paleoliticul, Neoliticul, Epoca bronzu- de această dată au fost expuse într-o
lui și perioada antică. formă extrem de succintă. Deși ambe-
În 1961 va fi constituită Academia le volume ale Istoriei înmănunchează
de Știinţe a R.S.S. Moldovenești. În cca 1500 de pagini, ca și în cazul pri-
componenţa Secţiei de Știinţe Sociale, mului volum, din anul 1954, în noua
pe lângă alte instituţii, a fost organizat ediţie a acestor compartimente vor fi
și Institutul de Istorie, cu mai multe incluse aceleași 40 de pagini textuale.
sectoare (inclusiv Sectorul de Arheolo- Acest fapt denotă, de la sine, că Isto-
gie), responsabile în continuare de cer- ria, totuși, nu întotdeauna tinde să
cetările istorice în domeniile respective. completeze cunoștinţele generale, ci
Vor urma câţiva ani de muncă intensi- să implementeze anumite idei și con-
vă, atât în domeniul arheologiei, cât și cepţii de un anumit interes. Majorita-
în celelalte compartimente ale istoriei tea cunoștinţelor acumulate în dome-
medievale și moderne, ani însoţiţi de niul paleoliticului, neo-eneoliticului,
apariţia mai multor volume tematice epocii bronzului și îndeosebi culturii
fundamentale, de exemplu, Moldova în și istoriei tracilor timpurii, geţilor sau
epoca feudalismului (din cele mai vechi culturilor din epoca romană și pos-
timpuri până în sec. XIX), de N. Mohov tromană, cunoștinţe pe larg discutate
(1964), care, în fine, se vor solda cu o și înalt apreciate la nivel republican,
a doua ediţie oficială a Istoriei R.S.S. unional și în străinătate, au rămas în
Moldovenești. afara acestui volum.
Editată exclusiv în limba rusă, în Următorii 15-20 de ani ai secolu-
două volume (1965, 1968), noua ediţie lui XX se vor manifesta prin cercetări
maket.indd 29 25.11.2010 14:34:09

30 Istoria Moldovei
arheologice de proporţii în tot spaţiul în conceperea procesului istoric, însă,

moldav și la toate compartimentele sub presiunea „democratizării dozate”
preistoriei și istoriei antice a Moldo- din a doua jumătate a anilor ’80, ma-
vei. Au fost editate zeci de lucrări de terialul a fost expus într-o formă mai
sinteză și individuale, dedicate diver- moderată, cu caracteristici concrete și
selor probleme privind evoluţia co- desfășurate.
munităţilor cultural-istorice din cele Spre deosebire de ediţiile anteri-
mai vechi timpuri până în perioada oare, elucidarea preistoriei și istoriei
postromană. Merită a fi menţionat antice în volumul respectiv consti-
aportul considerabil, în această di- tuie circa jumătate din totalul pagi-
recţie, al arheologilor: Nicolae Che- nilor, înglobând descrieri și carac-
traru, Ilie Borziac, Galina Grigor’eva teristici ample privind toate epocile
și Nicolae Anisiutkin – în domeniul și perioadele istorice, în succesiunea
paleoliticului; Vsevolod Marchevici, lor cronologică, începând cu primele
Ekaterina Černyš, Victor Beilekči și manifestări ale comunităţilor umane
Valentin Dergaciov – în cercetarea din epoca timpurie a paleoliticului și
neo-eneoliticului; Anna Meliukova, mezoliticului, continuând cu procesul
Valentin Dergaciov – în domeniul de constituire și caracteristicile pri-
epocii bronzului; Anna Meliukova, melor civilizaţii de vechi agricultori și
Ion Niculiţă, Valeriu Lapușnean – în crescători de vite din epoca neo-ene-
cercetarea culturii tracilor timpurii și oliticului și terminând cu epoca bron-
a geţilor; Emanuil Rikman și Vasile zului. Pentru prima dată o atenţie
Grosu – în cercetarea culturii sarma- cuvenită a fost acordată constituirii și
ţilor și goţilor. caracteristicii culturilor tracilor tim-
Rezultatele obţinute în cerceta- purii și a geţilor, coraportului și relaţi-
rea tuturor compartimentelor istoriei ilor lor cu cimerienii și sciţii din zona
Moldovei au condiţionat necesitatea de stepă, influenţelor benefice ale co-
elaborării unei noi ediţii a Istoriei Mol- loniilor grecești asupra dezvoltării co-
dovei, iniţial prevăzută în șase volume, munităţilor locale. O atenţie meritată
dintre care însă a fost editat doar pri- a fost acordată problemei expansiunii
mul volum. Imperiului Roman, cuceririi Daciei și
Volumul „Istoria RSS Moldove- romanizării ei, precum și evenimen-
nești” a fost editat în limba rusă (1987), telor legate de specificul dezvoltării
iar mai apoi și în limba moldovenea- comunităţilor etnoculturale din zona
scă/română (1988), cuprinzând elu- est-carpatică în contextul presiunii și
cidarea istoriei din cele mai vechi migraţiei sarmaţilor, goţilor, iar apoi a
timpuri până la constituirea statului hunilor, a căror invazie va marca limi-
medieval Ţara Moldovei. Conceptual, ta finală a istoriei antice.
acest volum a urmat exigenţele impu- În august 1991, Republica Moldo-
se de tradiţiile marxism-leninismului va și-a declarat independenţa statală.
maket.indd 30 25.11.2010 14:34:09

Introducere 31
Evenimentele majore legate de Decla- zul unor evenimente distanţate de noi

raţia de Independenţă și complexitatea prin mii de ani, nu vom insista asupra
procesului de constituire a Republicii expunerii „adevărului istoric”, cunos-
Moldova ca stat independent vor im- cut doar „Celui de Sus”. Scopul nostru
pune de la sine un șir de acţiuni dure în este mult mai modest și se constituie
vederea reorganizării știinţelor socio- din dorinţa de a aduce la cunoștinţa ci-
umane și în special a știinţei istorice, titorului ceea ce cunoaștem, ceea în ce
fără însă a se formula un plan concep- credem azi, chiar dacă mâine, posibil,
tual, concret și bine definit din punct multe din opiniile vizate vor fi trecute
de vedere știinţific și ideologic. în istoriografie, întrucât orișice recon-
Tentativa întreprinsă de Institutul stituire istorică a fost și rămâne relati-
de Istorie al Academiei de Știinţe a Re- vă, aproximativă și trecătoare. Inerentă
publicii Moldova, la începuturile anilor și netrecătoare rămâne doar dorinţa
’90, de a organiza elaborarea unei noi noastră de a o cunoaște, de a fi mândri
ediţii a Istoriei ţării, a unei „adevărate de ea – Istoria Patriei.
cărţi de învăţătură, la nivelul cerinţelor”
a eșuat. În loc de o istorie completă, cu
tot genericul promiţător „Istoria Mol-
3. Periodizare şi cronologie
dovei din cele mai vechi timpuri până Istoria, ca atare, constituie un pro-
în epoca modernă” (1992), ea va întru- ces (drept subiect al căruia se subînţe-
ni doar câteva schiţe consacrate unor lege fenomenul uman) cu desfășurare
teme mai puţin politizate ale Preisto- în timp și spaţiu. Acest proces se de-
riei, Istoriei Antice și Medievale. Cele rulează odată cu constituirea speciei
mai stringente și discutabile probleme Homo, evoluând treptat, în sens bio-
ale trecutului ţării, ale istoriei neamu- logic și sociocultural, pe parcursul a
lui, au rămas neapreciate, neelucidate. trei perioade geologice de o durată ex-
Volumul în cauză este văzut ca o tremă – Pliocenul Superior, Pleistocen,
primă încercare de a prezenta integral Holocen – până în zilele noastre. Este
și desfășurat începuturile istoriei Mol- o distanţă temporală imensă, greu de
dovei, de la apariţia primelor colecti- imaginat, de circa 2-3 milioane de ani,
vităţi umane până în secolul V d.Hr. care cuprinde evenimente majore, în-
– secol de cumpănă ce delimitează cepând cu apariţia celor mai timpurii
perioada antică de cea medievală. În forme ale speciilor Homo habilis (om
realizarea volumului au fost utilizate îndemânatic) și Homo erectus (om ridi-
toate sursele informaţionale disponi- cat), extinderea lor din leagănul iniţial
bile – arheologice, scrise sau de altă de origine (Africa de Est – Tanzania,
natură, acumulate și sistematizate pe Kenya, Etiopia) pe continentul euro-
parcursul mai multor decenii. Conști- asiatic (aproximativ între 1,5 și 1,0 mil.
enţi de posibilităţile limitate ale unor de ani în urmă), definitivarea speciei
reconstituiri istorice, îndeosebi în ca- Homo sapiens (om conștient, om mo-
maket.indd 31 25.11.2010 14:34:09

32 Istoria Moldovei
dern – cca 30-40 mii de ani) și până la neraţia „de aur”, generaţia „de argint”,
o structură socială complexă, divizată posesoare a tuturor bunurilor, și gene-
în state, actualmente cu o vădită ten- raţiile „de aramă” (=bronz) și „de fier”,
dinţă de integrare generală în viitor. asigurate cu arme din metalele respec-
Este absolut evident că în procesul tive. Apropo, realitatea ultimelor două
său de evoluţie de la formele biologice despărţituri ale „periodizării” propuse
incipiente până la structuri sociale su- de Hesiod se receptează ușor din Ilia-
percomplexe, omul a avut de traversat da lui Homer, care, reflectând eveni-
un șir de trepte consecutive, marca- mente reale legate de perioada târzie
te prin schimbări calitative esenţiale a bronzului – în curs de tranziţie spre
în perfecţionarea uneltelor de lucru, a epoca fierului (distrugerea Troiei, cca
formelor de gospodărie pentru dobân- 1225 î.Hr.), utilizează termenul „ara-
direa hranei de toate zilele, a modului mă/bronz” în 279 de cazuri, pe când
de viaţă, a formelor de relaţii familiale și termenul „fier” de doar 23 de ori. Mult
sociale, a capacităţilor de a recepta, per- mai realistă se prezintă opinia poetu-
cepe și reacţiona la mediul înconjurător lui latin Titus Lucretius Carus (sec. I
natural sau de factură socioumană. î.Hr.), care, în poemul didactic „Despre
Pentru o mai bună concepere a tu- natura lucrurilor”, va delimita timpul
turor treptelor evolutive traversate de istoric în trei perioade, trei secole, în
umanitate, Istoria, ca și în cazul altor funcţie de materialul utilizat în practi-
știinţe, apelează la procedeul de perio- ca de toate zilele: secolul pietrei, secolul
dizare cronologică a evenimentelor. Se bronzului și secolul fierului.
are în vedere procedura de delimitare, Deși corect intuită încă de Lucre-
grupare convenţională a evenimente- tius Carus, periodizarea tripartită a Is-
lor, fenomenelor, după anumite criterii, toriei, conform materialului de confec-
în secvenţe temporale numite epoci, ţionare a uneltelor de muncă, în mod
perioade și subperioade (în funcţie de strict știinţific a fost elaborată abia
durata cronologică și importanţa ca- către mijlocul sec. XIX de arheologul
racteristicilor), care în succesiunea lor danez Christian Jürgensen Thomsen
temporală prezintă procesul istoric în (1788-1865). Având drept sarcină ame-
continuă evoluţie, deși această magis- najarea unei expoziţii, Ch. J. Thomsen
trală generală cuprinde adesea și multe a grupat colecţiile arheologice, haotic
evenimente sau fenomene regresive. depozitate, după materialul din care
Ideea delimitării timpului istoric în erau confecţionate principalele cate-
mai multe perioade persistă începând gorii de arme și unelte de muncă. Ve-
cu primele opere ale poeţilor eleni. rificând coraportul lor în complexele
Hesiod (sec.VIII î.Hr.), în poemul monumentelor din care proveneau
său „Munci și zile”, a fost unul dintre aceste categorii, el a identificat succesi-
primii care au împărţit timpul istoric vitatea lor cronologică: epoca uneltelor
în patru epoci-generaţii succesive: ge- din piatră, epoca uneltelor din bronz și
maket.indd 32 25.11.2010 14:34:09

Introducere 33
epoca fierului. Susţinută și completată dii ale evoluţiei fenomenului cultural

de un alt arheolog danez, J. J. War- (prin tradiţie, de obicei tripartite: tim-
sae (1821-1885), această periodizare puriu, mijlociu și târziu), cu anumite
arheologică, convenţional denumită denumiri convenţionale ce diferă de la
„Thomsen-Vorso” sau sistemul „celor o zonă la alta.
trei epoci” și consecutivitatea lor piatră Epoca bronzului (3300-1300/1200
– bronz – fier, va fi treptat preluată și î.Hr.) și Epoca fierului de asemenea
implementată în periodizarea Istoriei sunt împărţite în perioade și subpe-
universale în ansamblu. Modificările rioade, însă în cazul lor periodizările
ulterioare ţin prioritar de delimitarea aplicate sunt mult mai detaliate și cu
în interiorul fiecărei „epoci” a unor un caracter regional mult mai pronun-
perioade intermediare sau de tranzi- ţat. Cele spuse se referă, îndeosebi, la
ţie, cu utilizarea unor termeni speciali. epoca fierului, care include în sine, ca
„Epoca” de piatră va fi divizată în trei atare, și perioada contemporană. De
perioade, denumite: aceea această epocă tradiţional se di-
Paleolitic (de la gr. paleos – vechi vizează în trei perioade relativ de sine
și litos – piatră) – epoca veche a pie- stătătoare:
trei (împărţită în trei perioade mai Perioada timpurie sau prima epo-
mici: inferioară, mijlocie și superi- că a fierului (pentru spaţiul carpato-
oară), cu durata aproximativă de la dunărean-nord-pontic, cunoscută și
1.500.000/1.000.000 (în Moldova circa prin noţiunea Hallștatt), datată aproxi-
650.000) până la 12.000/10.000 î.Hr.; mativ cu 1200/1100-650/600 î.Hr.;
Mezolitic (de la gr. mesos – mij- Perioada mijlocie sau a doua epo-
loc și litos – piatră) – epoca mijlocie că a fierului (pentru spaţiul carpato-
a pietrei cu durata aproximativă de dunărean-nord-pontic, cunoscută și
9000/8000-7500/7000 î.Hr. și prin noţiunea Latèn), ce corespunde
Neolitic (de la neos – nou și litos – aproximativ anilor 500 î.Hr. – începu-
piatră) – epoca nouă a pietrei. În acest tul erii noastre.
caz pentru majoritatea ţărilor din sud- Cu tot caracterul său universal,
estul Europei și Europa de Est, neoliti- periodizarea arheologică, elaborată în
cul, de obicei, este divizat în două epo- baza criteriilor tehnologice, nu reflec-
ci de sine stătătoare: tă aspectele sociale, economice, cul-
Neoliticul propriu-zis – 7000/6000 turale generale ale procesului evolutiv
– 5200/5000 î.Hr. și al umanităţii. De aceea, deopotrivă
Eneoliticul (de la lat. aeneus – ara- cu periodizarea arheologică, pentru
mă și respectiv litos) – deci epoca pie- o mai bună înţelegere a diversităţii
trei și a aramei, 5000 – 3600/3300 î.Hr. procesului istoric, au fost propuse și
Fiecare dintre aceste epoci-perioade pe larg folosite și alte periodizări, care
se subîmpart în câteva orizonturi sau completează și explică periodizarea
subperioade, reflectând diverse sta- de bază.
maket.indd 33 25.11.2010 14:34:10

34 Istoria Moldovei
Una dintre acestea constituie peri- lizaţiilor. Conform autorului, în prima

odizarea Istoriei în funcţie de extinde- epocă se integrează cele mai vechi co-
rea scrisului. O asemenea periodizare munităţi umane, cu relaţii familiale și
prevede divizarea Istoriei în trei mari sociale slab dezvoltate, egalitare, cu o
epoci succesive: Preistorie – până la economie adaptivă, bazată pe vânat,
apariţia scrisului, Protoistorie – cu o pescuit și cules din natură. Urmează
extindere limitată a scrisului și pro- Perioada barbară, cu relaţii familiale și
priu-zis Istoria – perioada de răspân- gentilice complexe, bazate pe proprie-
dire pe larg a scrisului. tatea privată și cu o gospodărire pro-
Însă și această periodizare poartă ductivă axată prioritar pe agricultură și
un caracter convenţional și relativ. De păstorit, după care urmează Perioada
exemplu, în cazul Protoistoriei. Acest civilizaţiilor, cu formaţiuni statale, re-
termen este valabil pentru zonele laţii sociale ierarhice etc.
mai dezvoltate din Orientul Mijlo- Abia intuită și conturată, schema
ciu, unde scrisul cuneiform/ieroglific periodizării socioculturale propusă
apare începând cu mileniul IV î.Hr., de A. Ferguson va fi esenţial argu-
pe când în Europa – abia de prin sec. mentată și completată peste un secol
XVI-XV î.Hr., în civilizaţia miceniană de englezul Edward Tylor (1832-
(scrisul liniar) și mai pe larg – din sec. 1919) în lucrările Primitive Religion
VII î.Hr. la eleni, însă și aici pe o arie (1871), Anthropology (1881) și, în
geografică restrânsă. Același lucru se special, de vestitul etnograf și antro-
referă și la perioada propriu-zis isto- polog american Lewis-Henri Morgan
rică, de la nașterea lui Hristos, când (1818-1881), în cunoscuta sa mono-
scrisul cuprinde un spaţiu mult mai grafie fundamentală Ansient Society
larg, însă departe de a acoperi „lumea (1877). În scurt timp, fiind înalt apre-
barbară”. ciată, această periodizare, cu anumite
De o importanţă majoră în cu- concretizări, a fost perfecţionată de
noașterea evolutivă a procesului istoric Friedrich Engels (1820-1895) în lu-
s-a dovedit a fi periodizarea elaborată crarea Originea familiei, a proprietăţii
în baza criteriilor social-economice și private și a statului (1884). Ulterior,
culturale. ideea celor trei perioade engelsiene
Pionieratul în această direcţie îi – Perioada primitivă; Perioada bar-
revine scoţianului Adam Ferguson bară-prestatală și Perioada statală sau
(1723-1816), care, analizând și sinte- a civilizaţiilor – va fi preluată ca bază
tizând sursele etnografice într-un con- conceptuală în expunerea istoriilor
text etnocultural și istoric mai larg, în universale și regionale, indiferent de
lucrarea An Essay on the History of Civil divergenţele filosofice sau ideologice
Society (1767) va diviza istoria în trei ale autorilor.
perioade principale: Perioada primiti- În secolul XX, concomitent cu
vă, Perioada barbară și Perioada civi- dezvoltarea sociologiei, culturolo-
maket.indd 34 25.11.2010 14:34:10

Introducere 35
giei, antropologiei, arheologiei etc., tary Society – Chifdrom – State) (Ren-

știinţa istorică se va îmbogăţi cu noi frew, Bahn 1994, P. 155), însă, luate în
idei conceptuale și originale, lansa- esenţa lor, ele reflectă aceleași realităţi
te de specialiști din diferite domenii, succesive ale evoluţiei sociale și cul-
privind cele mai diverse aspecte ale turale, denumite în trecut: Perioadă a
vieţii umane: în domeniul religiilor – orânduirii comunei primitive, Perioa-
J.G. Frazer (1854-1941), The Golden dă a relaţiilor gentilico-tribale, Perioa-
Bough (1936), M. Eliade (1907-1986), dă prestatală sau a uniunilor de triburi
Traité d’histoire de religion (1949), și Perioadă statală.
E.E. Evans-Pritchard (1902-1973), Revenind la istoria Moldovei, vom
Theories of Primitive Religion (1965); reaminti că, spre începutul secolu-
în teoria funcţionării și structurii sis- lui XX, din lipsa datelor arheologice,
temelor socioculturale B. Malinowski aceasta era concepută doar începând cu
(1884-1942), The Functional Theory epoca fierului, de la cimerieni și sciţi,
(1944), C. Lévi-Strauss (1908-2009), popoare cunoscute din sursele scrise.
Anthropologie structurale (1958, Graţie investigaţiilor arheologice în-
1973); în teoria civilizaţiilor, legităţile treprinse de E. Stern, iar mai apoi de
evoluţiei culturilor și societăţilor tra- N. Moroșan, s-a constatat că pământu-
diţionale – G.V. Childe (1892-1957), rile Basarabiei au fost populate, în ega-
Progress and Archaeology (1945), So- lă măsură, și în epoca bronzului, și în
cial Evolution (1951), G.P. Murdock epoca paleoliticului. Însă, elaborarea
(1897-1985), Social Structur (1949), unei periodizări integrale și desfășura-
A.L. Kroeber (1876-1960), History te a preistoriei Moldovei a fost posibi-
and Science in Antropology (1935), An- lă doar în a doua jumătate a secolului
tropology (1963), L.A. White (1900- trecut, după acumularea unui anumit
1975), Science of Culture (1949), C. fond de cunoștinţe arheologice, reflec-
Renfrew (1937), P. Bahn, Archaeo- tate treptat în ediţiile „Istoriei R.S.S.
logy: Theories, Methods and Practice Moldovenești” din 1954, 1965, 1988 și,
(1991), S.A. Arutiunov, S.I. Ryža- parţial, în ediţia din 1992, menţionate
kova, Культурная антропология anterior.
(2004) și multe altele. Având în vedere cele expuse, în
Dar, accentuăm, majoritatea noilor deplină concordanţă cu tradiţia isto-
idei și teorii propuse pe parcursul se- rică modernă, în actualul volum s-a
colului XX, mai devreme sau mai târ- insistat să se ţină cont atât de periodi-
ziu, direct sau indirect, vor fi adaptate, zarea arheologică, cât și de cea social-
integrate în sistemul de periodizare a economică și culturală, de diversitatea
istoriei propus de L.-H. Morgan – F. caracteristicilor care oferă o mai bună
Engels. Vor fi introduse și practicate posibilitate de a concepe și recepta am-
alte noţiuni, alţi termeni, aparent mai ploarea evenimentelor și a fenomene-
moderni (ca exemplu: Band – Segmen- lor istorice în evoluţia lor multimilena-
maket.indd 35 25.11.2010 14:34:10

36 Istoria Moldovei
ră. Aceste principii și-au găsit reflecta- relativ meridională a regiunii carpa-
re în denumirile compartimentelor, în to-nistrene în cadrul continentului
cuprinsul lucrării ca atare și nu cer o european. E cunoscut faptul că popu-
expunere suplimentară. larea continentului de către oamenii
preistorici s-a produs pe parcursul
Cuaternarului. O bună parte a Eu-
4. Specificul cultural-istoric ropei de Nord și a celei Centrale în
al spaţiului carpato-nistrean această perioadă geologică se afla sub
Spre deosebire de timpul istoric, gheţar, din care cauză procesul popu-
care se caracterizează drept un pro- lării continentului a fost determinat
ces continuu, spaţiul istoric se califi- direct de înaintarea și retragerea re-
că, de regulă, ca unul discret. Orișice petată a gheţarului. Cu toate acestea,
fenomen cultural, etnie sau organism teritoriul Moldovei actuale și al regiu-
social este dependent de un anumit nilor limitrofe dinspre apus și răsărit
spaţiu geografic, de particularităţile niciodată nu a fost acoperit de gheţar.
căruia, în direct, depinde modul de Iată de ce, cu toate vicisitudinile dic-
viaţă și forma de gospodărie, preo- tate de o climă aspră, aceste pămân-
cupările principale, anumite stereoti- turi încă din cele mai vechi timpuri
puri ale gândirii și ale vieţii spirituale, ofereau condiţii suportabile de viaţă,
posibilităţile de comunicare în interi- permiţând, la început, penetrarea pri-
or și cu comunităţile culturale înve- milor antropoizi și, ulterior, stabilirea
cinate etc., care în totalitatea lor stau lor cu traiul în această zonă. Odată cu
la baza specificului cultural-istoric al trecerea la epoca geologică contem-
unei comunităţi concrete. Luate în porană – Holocen – s-au constituit
ansamblu, factorul natural-geografic condiţii mult mai favorabile pentru
în conexiune cu factorul istoric, im- trai. Încălzirea generală a climei a dus
pun procesului de dezvoltare anumi- la formarea faunei și a florei contem-
te particularităţi, care în desfășurarea porane. Începe procesul de acumula-
lor constantă, atât pe verticală, cât și re a depunerilor aluvionare din râuri
pe orizontală, determină deosebirile și din luncile inundabile, precum și
distincte sau specificul cultural-isto- a cernoziomului, favorabile pentru
ric al spaţiului dat, în comparaţie cu cultivarea plantelor. Aceste condiţii
alt spaţiu, altă zonă geografică. Aceste au creat premise pentru dezvoltarea
circumstanţe, în egală măsură, se recu succes a formelor de gospodărie
feră și la teritoriul actual al Republicii atât de tip consumator (vânatul, pes-
Moldova, ca parte integrantă a spaţiu- cuitul, culesul din natură), cât și de
lui carpato-nistrean. tip productiv (cultivarea cerealelor,
Factorii geografici. Unul dintre creșterea animalelor), care au avut ca
factorii de importanţă primordială urmare creșterea bruscă a numărului
îl constituie, cu certitudine, poziţia populaţiei.
maket.indd 36 25.11.2010 14:34:11

Introducere 37
Un alt factor geografic important fertile, favorabile pentru agricultură, și

care a contribuit la formarea specificu- cea de stepă, cu vegetaţie abundentă,
lui cultural al acestei regiuni îl consti- potrivită mai mult pentru dezvoltarea
tuie însuși amplasamentul avantajos al creșterii animalelor.
regiunii carpato-nistrene, care, de fapt, Și, nu în ultimă instanţă, o impor-
reprezintă o zonă situată la confluen- tanţă deosebită în dezvoltarea spaţiu-
ţa a trei subdiviziuni ale continentului lui carpato-nistrean revine resurselor
european: Europa de Est, Europa de naturale, în special ale zăcămintelor de
Sud-Est și Europa Centrală. Vorba cro- sare din zona Sucevei și minereurilor
nicarului, „la răscrucea tuturor drumu- de aramă din Munţii Orientali (Bălan,
rilor”. Această situaţie favorizează, în Leșu Ursului, Fundu Moldovei etc.),
mare măsură, procesele de migraţie recare, pe de o parte, au favorizat dezvol-
ciprocă, de interacţiune și intrepătrun- tarea și extinderea timpurie a uneltelor
dere a comunităţilor etnoculturale. din metal (aramă, apoi și bronz) în asi-
O importanţă aparte a avut-o, de- gurarea necesităţilor interne, iar pe de
sigur, și prezenţa, la periferiile zonei altă parte – dezvoltarea meșteșugurilor
în cauză, a unor bariere naturale, cum și a relaţiilor comerciale cu comunită-
erau Carpaţii Răsăriteni și Marea Nea- ţile culturale mai îndepărtate.
gră, care au determinat esenţial căile Factorii istorici. Caracterizând
posibile și dinamica migraţiilor comu- factorii de ordin istoric, care condiţi-
nităţilor preistorice, dezvoltarea relaţi- onează particularităţile de dezvoltare
ilor etnoculturale și comerciale. Aces- a unei sau altei regiuni, vom avea în
tea din urmă puteau fi realizate doar în vedere, în primul rând, că acţiunea lor
cadrul unor itinerare stricte: prin zona are un caracter ascendent, activizându-
cursului inferior al Dunării, care lega se odată cu progresul cultural-istoric
regiunea carpato-nistreană cu Europa general. În al doilea rând, că acţiunea
de Est și cu Balcanii; prin zona cursu- lor se bazează pe minimalizarea deose-
lului superior al Nistrului, care unea birilor apărute în mod natural în nive-
aceste ţinuturi cu regiunile Europei lurile de dezvoltare, în particularităţile
Centrale; prin intermediul drumurilor sistemului social-economic și cultural
intermontane din Carpaţii Orientali al comunităţilor care trăiesc în condiţii
(trecătoarea Oituz, Dorna etc.), care naturale și istorice diferite. Și, în ulti-
făceau legătura între regiunile de la ră- ma instanţă, că acţiunea acestor factori
sărit de Carpaţi cu cele intracarpatice are un caracter universal, realizându-
și din zona Dunării de Mijloc. se, însă, mai întâi în regiunile limitrofe
Un alt factor important, care a inde contact ale populaţiilor.
fluenţat formarea specificului acestei În fazele incipiente ale istoriei,
zone era divizarea regiunii carpato- particularităţile de dezvoltare a regi-
nistrene în două zone climaterice și de unii carpato-nistrene erau nemijlocit
relief divers: cea de silvostepă, cu soluri legate de procesul general de migrare
maket.indd 37 25.11.2010 14:34:11

38 Istoria Moldovei
și așezare a comunităţilor umane pre- tural-istorice atât ale fiecăreia dintre

istorice pe întreg continentul euro- regiunile amintite, cât și nemijlocit ale
pean. E cunoscut faptul că acest pro- spaţiului carpato-nistrean, ca zonă de
ces s-a desfășurat de la sud spre nord, interferenţă a acestora. Astfel, vorbind
fapt care explică din care cauză aceas- despre specificul procesului de dezvol-
tă zonă a fost inclusă în ecumena pre- tare a zonei carpato-nistrene, putem
istorică mai târziu decât regiunile de evidenţia trei dintre cei mai importanţi
sud ale Europei, însă mult mai devre- factori de ordin istoric care l-au condi-
me decât cele din latitudinile centrale ţionat: sud-european, est-european, și
și nordice ale continentului, zona car- al treilea, central-european.
pato-nistreană servind totodată și în Cu certitudine, o importanţă pri-
calitate de trambulină în procesul de oritară l-a avut factorul sud-european,
populare a acestora din urmă. legat de Balcani și Transilvania, de-
Procesul de diferenţiere a facto- oarece ritmul de dezvoltare a acestor
rilor social-istorici a început abia în zone era mai avansat, ele fiind pe în-
epoca neoliticului, odată cu trecerea treg parcursul epocii preistorice in-
la modul de gospodărie productiv, fluenţate puternic de centrele de civi-
care s-a constituit în Europa de Sud- lizaţie anatolice și mediteraneene. Sub
Est, Centrală și de Est pe parcursul a influenţa acestor factori, în perioada
cel puţin două milenii (mil. VIII-VI neoliticului, s-au răspândit în regi-
î.Hr.). Încă din fazele cele mai timpu- unea carpato-nistreană agricultura,
rii ale neoliticului, în fiecare din aceste creșterea animalelor și întregul com-
zone, în conformitate cu condiţiile na- plex cultural legat de aceste ocupaţii
tural-climaterice, încep a se constitui (așezări stabile, locuinţe de suprafaţă,
tipuri cultural-economice specifice. În producerea ceramicii etc.), precum și
regiunile mai calde, submontane ale forme de viaţă socială calitativ noi, cu
Balcanilor și ale Carpaţilor, s-a dezvol- reprezentări ideologice avansate și o
tat o agricultură bazată preponderent mentalitate mai complexă. În această
pe cultivarea soiurilor dure de grâu. În zonă își găsesc răspândire uneltele de
zonele cu climă temperată ale Europei aramă, precum și deprinderi de muncă
Centrale agricultura se orienta spre legate de prelucrarea metalelor. Aceste
cultivarea soiurilor moi de grâu, a or- realizări erau transmise prin Câmpia
zului și a leguminoaselor. În regiunile Dunăreană și pe drumurile intramon-
Europei de Est, în virtutea particulari- tane ale Carpaţilor Orientali, fiind de
tăţilor de stepă, s-a constituit de tim- cele mai multe ori orientate spre ţinu-
puriu un complex gospodăresc speci- turile de silvostepă carpato-nistrene,
alizat prioritar în creșterea animalelor. având, cu preponderenţă, un caracter
Perfecţionarea de mai departe a acestor agricol. Elementele noi veneau prin
complexe a și determinat, în mare mă- intermediul penetraţiilor în masă ale
sură, particularităţile dezvoltării cul- populaţiilor din zonele de sud-vest,
maket.indd 38 25.11.2010 14:34:11

Introducere 39
prin dezvoltarea, în măsură mai mare acestui factor se dătorează extinderea

sau mai mică, a unor relaţii culturale mai pe larg a formelor de gospodărie
și comerciale. Este de remarcat, că, în legate de păstorit, cu un mod de viaţă
baza comunităţilor neolitice autohto- seminomad, cu staţiuni-așezări tem-
ne carpato-balcanice, au luat naștere porare, cu construcţii tumulare mo-
formaţiuni etnoculturale calitativ noi, numentale, deplasări ecvestre și trans-
care au dezvoltat și au promovat de port pe roţi, precum și a multor altor
sine stătător tradiţiile împrumutate fenomene sociale și culturale specifice
cândva și asimilate. crescătorilor de animale seminomazi.
Tot la această zonă se referă influ- Spre exemplu, apariţia construcţiilor
enţele benefice ale civilizaţiei grecești de fortificaţie, a multor tipuri de arme
și romane care, prin colonizarea lito- de apărare și de atac, cu certitudine, au
ralului de nord-vest al Mării Negre și fost motivate de procesul de penetra-
politica de expansiune teritorială, au ţie a crescătorilor de vite nomazi. In-
jucat un rol decisiv în accelerarea pro- fluenţele est-europene se realizau de-a
ceselor social-economice și culturale, lungul arterelor de apă, fiind orientate,
atât în mediul autohton al spaţiului preponderent, spre regiunile de stepă
carpato-dunărean, cât și în zona car- cu vegetaţie abundentă, ele fiind rezul-
pato-nistreană. tatul unor populări în masă, dar, mai
Un alt factor istoric de mare impor- ales, a unei migraţii de scurtă durată în
tanţă pentru constituirea specificului zonele din adâncul arealului agrar, mi-
zonei carpato-nistrene ţine de influen- graţie care deseori era urmată de con-
ţele din regiunile de stepă ale Europei flicte militare și de tensionarea situaţi-
de Est. Comunităţile de aici au trecut ei cultural-istorice, în general. Acestui
relativ mai târziu la formele de gospo- factor se datorează majoritatea marilor
dărie productivă, iniţial bazat prioritar migraţiuni ale popoarelor din perioa-
pe creșterea animalelor și pe modul da preistorică, antică și medievală.
de viaţă seminomad. Acest factor s-a În ultimă instanţă, menţionăm
făcut simţit, în special, pe la mijlocul influenţa celui de-al treilea factor is-
mileniului al V-lea î.Hr., cu o vădită toric, cel central-european. Influenţe-
intensificare periodică pe parcursul le acestuia s-au manifestat prin unele
următoarelor milenii, până în Epoca penetraţii culturale ale comunităţilor
medievală târzie. El s-a manifestat prin din Europa Centrală în zona carpato-
pătrunderea repetată a populaţiilor de nistreană, înregistrate atât în perioada
stepă, preponderent în regiunea carpa- preistorică, cât și în cea antică. De cele
to-nistreană, însă adesea și cu incur- mai multe ori ele aveau un caracter in-
siuni în masă în interiorul ariei civili- direct, realizându-se prin intermediul
zaţiilor de vechi agricultori din spaţiul relaţiilor și interacţiunilor culturale și
carpato-dunăren (Dobrogea, Tracia, comerciale, care se desfășurau prin ba-
Tisa, Banatul Sârbesc etc.). Influenţei zinul cursului superior al Nistrului și
maket.indd 39 25.11.2010 14:34:11

40 Istoria Moldovei
se răspândeau în zona de silvostepă a ră prin caracterul informaţiei istorice

spaţiului carpato-nistrean. reflectate, dar și din punctul de vedere
Alături de cele menţionate, anual metodelor de analiză și prelucrare a
mite influenţe asupra spaţiului carpa- acestei informaţii.
to-nistrean a avut și factorul nord-ca-
ucazian, manifestat prin pătrunderea 5.1. Izvoare arheologice
pieselor de bronz arsenic în perioada a. Din istoria arheologiei universale
timpurie a bronzului. Influenţele aces-
tui factor însă nu au avut un caracter Termenul arheologie provine din
constant. greaca veche (άρχαίος – vechi și λόγος
– cuvânt, știinţă), pentru prima dată
întâlnit în operele marelui filosof Pla-
5. Izvoristica ton (427-347 î.Hr.) în sensul de lucruri
Posibilitatea de reconstituire a is- vechi, din timpurile trecute, de istoria în-
toriei este direct dependentă de dis- ceputurilor. Anume în această ipostază
ponibilitatea surselor informative ce se prezintă „Arheologia” sau „prelimi-
conţin date despre trecutul mai mult nările” lui Tucidide la opera sa Războiul
sau mai puţin îndepărtat. Pentru ma- peloponesiac (I, 1-23). Aceluiași autor îi
joritatea perioadelor istorice, începând aparţine și conștientizarea faptului că
cu preistoria și până în perioada medi- prin vestigiile „arheologice” – particu-
evală, informaţia istorică parvine din larităţile armamentului și ale ritualului
două categorii de surse informaţiona- funerar – poate fi reconstituită aparte-
le: izvoarele arheologice și izvoarele nenţa etnică a celor înmormântaţi (Tu-
scrise. Fiecare din aceste categorii in- cidide I, 8) și, respectiv, a evenimentelor
clude, la rândul său, mai multe subca- istorice. În aceeași cheie a fost expusă și
tegorii, relativ independente sau cu ca- Arheologia romană a istoricului Diony-
racter interdisciplinar. Printre cele mai sios din Halicarnas (60~7 î.Hr.).
importante dintre ele pot fi: izvoarele La romani, în același sens, a fost
numismatice, antropologice, arheozo- folosit termenul latin antiquitates, pe
ologice, paleobotanice, metalografice, larg utilizat până în secolul XIX, când
pietrografice etc. În cadrul izvoarelor în practica știinţifică din nou se rein-
scrise, pot fi delimitate izvoarele litera- troduce noţiunea iniţială arheologie.
re și epigrafice, care întrunesc mai mul- În perioada elenistă și cea roma-
te genuri: graffiti, inscripţii dăltuite în nă interesul pentru antichităţi a dus la
piatră, ștampile etc. apariţia unui gen literar aparte, denu-
Cu excepţia izvoarelor scrise lite- mit periegetes, având în vedere descri-
rare, majoritatea acestor categorii și erea unor călătorii întreprinse special
subcategorii de surse informaţionale pentru cunoașterea și descrierea mo-
provin, de regulă, din cercetările ar- numentelor din trecut. Unul dintre cei
heologice de teren. Acestea însă dife- mai iluștri reprezentanţi ai acestui gen
maket.indd 40 25.11.2010 14:34:11

Introducere 41
este considerat geograful Pausanius atotputernicului Imperiu Roman va fi

(sec. II î.Hr), prin opera sa Călătorie aceeași ca și a orașelor cândva cotropi-
în Grecia, cu o descriere extrem de dete de el. Atracţia, pasiunea pentru anti-
taliată a antichităţilor grecești (a mo- chităţile grecești și romane, deopotrivă
numentelor de artă și de arhitectură, a cu interesul faţă de operele autorilor
cetăţilor, sanctuarelor etc.) din Attica, antici, începând cu secolul XIV-XV,
Corint, Laconia, Messenia, Beoţia, Fo- capodoperele artei din Roma, Veneţia
cida ș.a., descrieri de care, ulterior, va și Florenţa, vor ajunge treptat în Fran-
profita H. Schliman în redescoperirea ţa, Spania, Germania, Anglia, Olanda,
vechilor orașe din Micene și Tirint în Ungaria etc. Colecţionarea antichităţi-
anii ’70 ai sec. XIX. Cu regret, sporirea lor, indiferent de originea și caracterul
interesului faţă de monumentele din lor, a devenit un indiciu, un criteriu al
trecut va fi însoţită și de distrugerea „inteligenţei” deţinătorului, fie el Papa
multora dintre ele, datorită extinderii de la Roma, monarh, comerciant bo-
pe larg a pasiunii de colecţionare a an- gat sau deţinător de tavernă. Dar, anu-
tichităţilor. Pe măsura decăderii trep- me în mediul colecţionarilor, în scurt
tate a Greciei și înălţării Imperiului timp, își vor face apariţia și cei ce vor
Roman, vor fi distruse, demontate și/ concepe că toate aceste vechituri con-
sau jefuite sute de basoreliefuri, obiec- ţin în sine istoria trecutului, cei ce, din
te de toreutică, sculpturi etc., menite să curiozitatea de a ordona și a percepe
înfrumuseţeze palatele și vilele învin- atât vestigiile, cât și trecutul acestora,
gătorilor. Marcus T. Cicero (106-43 au constituit temeliile viitoarei arheo-
î.Hr.) Plinius cel Bătrân (23-79 d.Hr.) logii moderne și ale multor altor disci-
și mulţi alţi autori vor mărturisi cum pline, preocupate de trecutul istoric.
după cucerirea fiecărui oraș grecesc Printre primii reprezentanţi ai Re-
(și nu numai), Roma se va îmbogăţi nașterii italiene și totodată colecţionari
cu sculpturi și antichităţi, făcând „din pasionaţi de antichităţi care au contri-
nenorocirile celorlalte popoare podoaba buit la fondarea arheologiei de mai târ-
patriei lor”. Conform scrierilor lui Stra- ziu, pot fi nominalizaţi: Cola di Rienzi
bon (63 î.Hr~23 d.Hr.), pe vremea lui, (1313-1354) – iniţiatorul renașterii Re-
multe din monumentele funerare din publicii Romane (1347), autor al primu-
Corint erau prădate de dragul pieselor lui proiect de ocrotire a monumentelor
de antichitate, care ajungeau să fie vân- antice ale Romei; celebrul poet Fran-
dute colecţionarilor. cesco Petrarca (1304-1374), colecţio-
Anume sub tutela colecţionării an- nar de manuscrise antice, pietre gravate
tichităţilor va evolua „arheologia” pe (camee), medalii și monede; Guigliel-
parcursul evului mediu timpuriu, în mo di Pastrengo, autor al unuia dintre
epoca Renașterii și în epoca moder- primele volume cu descrierea mai mul-
nă – practic, până în sec. XVIII-XIX. tor antichităţi și inscripţii latine „Despre
Soarta monumentelor strălucitului și originea lucrurilor”, publicat doar peste
maket.indd 41 25.11.2010 14:34:12

42 Istoria Moldovei
două secole (1547). În secolul XV, graţie și munca vechilor numismaţi (1664),
activităţii reprezentanţilor ilustrei fa- vor fi puse bazele numismaticii și me-
milii Medici, în Florenţa, în 1439 va fi dalisticii, ca discipline istorice speciale.
revitalizată Academia Platonică (cu pri- Graţie activităţii veronezului Onofrio
ma catedră de arheologie), iar la Roma Panvinio (1529-1568), germanului
– Colegiul erudiţilor, orientate, printre Janus Gruter (1560-1627), cu a sa lu-
altele, spre colectarea și cercetarea ope- crare Culegere de vechi inscripţii antice
relor scrise antice, precum și a diverse- din toată lumea romană (1603), iar mai
lor categorii de monumente artistice, târziu a englezului Edmund Chishull
arhitecturale, epigrafice, numismatice și (1670-1733) și francezului Bernard de
în genere a tuturor antichităţilor. Meri- Montfaucon (1655-1741), cu lucrarea
tă a fi menţionat faptul că însuși marele Paleografia greacă sau despre apariţia și
pictor Rafaelo Santi (1483-1520), un dezvoltarea literelor grecești (1708), vor
anumit timp, va fi numit de Papa Leon fi definitivate bazele epigrafiei și paleo-
al XVI-lea responsabil de îngrijirea mo- grafiei. Urmează Iosif Scaliger (1540-
numentelor antice din Roma, înaintând 1609), cu lucrarea Despre interpretarea
cu această ocazie un proiect special în cronologiei (1583), Fabri de Peiresc
vederea cercetării și restaurării celor ră- (1580-1637) și John Selden (1584-
mase din cetatea antică. 1654) – întemeietorii cronologiei isto-
În sec. XVI-XVII interesul pentru rice, Justus Lipsius (1547-1606) – fon-
colecţionarea și cunoașterea antichită- datorul istoriei artei militare, Laurent
ţilor se va extinde în majoritatea ţări- Beger (1653-1705) – al homerologiei;
lor europene. Tot mai frecvent însoţită Alesandro G. Capponi (1683-1746) –
de aplicarea unor elemente de analiză al istoriei artelor religioase ortodoxe.
critică, această preocupare va contri- Tot de această perioadă ţin și pri-
bui treptat la divizarea intereselor, la mele incursiuni și divizări tematice în
apariţia unor lucrări cu un pronunţat orientalistică: pentru egiptologie – Lau-
caracter disciplinar și știinţific. Un rol rentio Pignoria (1571-1634) și Athana-
aparte în susţinerea și stimularea aces- sius Kircher (1602-1680); ebraistică –
tui proces revine primelor universităţi Samuel Bochart (1595-1667); bizanto-
și muzee, fondate de curând în princi- logie – Charles Du Cange (1610-1688)
palele orașe ale Europei, și, în special, sau cu o tematică mult mai largă – Jacob
Academiei Franceze (1635), cu multi- Spon (1647-1688), cu lucrarea Călătorii
plele sale secţiuni și asociaţii. în Italia, Dalmaţia, Grecia și Levant în
Anume în această perioadă, prin lu- anii 1675 și 1676 (editată în comun cu
crările lui Aeneas Vico din Parma, ale George Wheler în 1678) și multe altele.
olandezului Hubert Goltzius (Goltz) În acest context un interes deose-
și, în special, prin cele ale genovezului bit îl prezintă și primele lucrări dedica-
Ezechiel Spanheim (1629-1710), una te antichităţilor Daciei romane, având
dintre care este Despre superioritatea în vedere operele semnate de italienii
maket.indd 42 25.11.2010 14:34:12

Introducere 43
Rafael Fabreti (1619-1700) Despre 1804, din 1814 – Societatea Naţională

compoziţia columnei lui Traian (1683) a anticarilor din Franţa); în Germania
și comitele L. F. Marsigli (1658-1730), – Gesamtvereins der deutchen Geschi-
autorul studiului Dunărea pannonico- chts- und Altertumsvereine (1852); în
moesică, cercetată prin observaţii geo- Danemarca – Societatea Regală a cer-
grafice, astronomice, hidrografice, isto- cetării antichităţilor nordice (1825); în
rice și fizice, în șapte volume (1726), Rusia – Kunstkamera (1714), Acade-
care reprezintă un rezultat al cercetări- mia Imperială a Rusiei (1724/1725),
lor rămășiţelor podului lui Traian de la iar din 1846 – Societatea arheologică
Turnu-Severin de pe Dunăre. rusă; în România – Societatea Litera-
Procesul de constituire a arheolo- ră Română (1866), reorganizată ulte-
giei ca ramură știinţifică ţine de seco- rior în Societatea Academică Română
lele XVIII-XIX. Sunt două secole de (1867) și Academia Română (1879) și
cumpănă ce marchează saltul calitativ multe altele. Un rol deosebit în dezvol-
de la perioada de „colecţionare și cer- tarea arheologiei moderne, începând
cetare a antichităţilor” la o preocupare cu a doua jumătate a secolului XIX, îl
mai mult știinţifică, în scopuri con- vor juca Congresele internaţionale de
crete, cu proceduri și metode speciale. preistorie, antropologie și arheologie,
Acest proces a avut ca bază cel puţin convocate periodic, începând cu anul
două circumstanţe principale, pe de o 1866 în ţările occidentale, iar în Rusia
parte – succesele extraordinare în do- – Congresele arheologice, începând cu
meniile știinţelor naturale (în special, anul 1869.
ale geografiei, biologiei, antropologiei Drept punct de plecare pentru pe-
etc.) și desigur în știinţele umanistice rioada în cauză pot fi considerate des-
(în special sociologie, etnografie, isto- coperirea și cercetarea orașelor romane
rie etc.), iar pe de altă parte – creșterea Herculanum (1711) și Pompei (1748),
continuă a interesului faţă de istoria completamente acoperite de lava și ce-
universală, dar și faţă de istoria naţio- nușa erupţiei vulcanului Vezuviu din 24
nală, de trecutul istoric al propriei ţări. august 79 d.Hr. Scenele momentului tra-
Identificarea, extragerea și cercetarea gic cu sute și mii de corpuri umane „îm-
vestigiilor arheologice în perioada dată bălsămate” în cenușa și lava vulcanică,
capătă un caracter organizat, manifes- iar pe de altă parte numeroasele opere
tat de interesele multiplelor asociaţii, de artă (sculpturi, mozaicuri, fresce etc.)
societăţi, muzee, fondate în diverse ţări și tot ceea ce constituia viaţa de toate zi-
ale Europei. Pe lângă cele deja existen- lele, în egală măsură, au zguduit Europa
te, în această perioadă vor fi fondate: iluminată. Tocmai datorită specificului
în Anglia – Societatea anticarilor din depunerilor „arheologice”, în excavarea
Londra (1707/1718), Museul Brita- orașelor Herculanum și Pompei au fost
nic (1753-1756); în Franţa – Museul concepute și elaborate primele metode
Louvre (1793), Academia Celtică (în de cercetare, fixare și conservare a ves-
maket.indd 43 25.11.2010 14:34:12

44 Istoria Moldovei
tigiilor arheologice. În scurt timp, pe istoria civilizaţiei egiptene, cunoscută

lângă multe alte lucrări dedicate cerce- doar prin mărturiile autorilor antici, a
tării acestor ora- apărut în toată integritatea ei multise-
șe, au fost elabo- culară.
rate și lucrările Anii ’40-’50 ai sec. XIX se vor
vestitului savant manifesta prin descoperirea vechilor
german Johann civilizaţii din Mesopotamia. Datori-
J. Winckelmann tă francezului Paul E. Botta (1802-
(1717-1768) Mo- 1870) și englezului Austen H. Layard
numente antice (1817-1894) vor fi cercetate primele
inedite și, cea ca- orașe biblice (Ninevie), apoi și cele din
pitală, Istoria artei antice (1763-1768), vechile regate Summer și Akkad. Con-
prin care, datorită principiilor și meto- comitent, germanul Georg F. Grote-
delor de tratare și interpretare a materi- fend (1775-1853) și englezul Henry
alelor, autorul va fi ulterior apreciat ca Rawlinson (1810-1895) vor descifra
fondator, atât al istoriei artelor frumoa- scrisul cuneiform. Evenimentele re-
se, cât și al arheologiei. flectate în Biblie (inclusiv privitoare
Alt moment decisiv în dezvolta- la Potop), tratate în mediul știinţific al
rea domeniului îl constituie expediţia secolului XIX drept „o culegere de bas-
militară a lui Napoleon Bonaparte în me”, se vor confirma prin documente
Egipt (1798-1799), însoţit de 300 mii scrise veridice, ce vor aprofunda is-
de militari, dar și de 175 de „oameni toria despre leagănul civilizaţiilor de
de litere civile”, printre care și pictorul pe malurile Ti-
francez Vivant Denon. Întors din ex- grului și Eufra-
pediţia militară, V. Denon a publicat tului cu câteva
volumul Călătorii în Egiptul de Sus și mii de ani. Au
de Jos (1802), iar mai apoi Descrierea urmat desco-
Egiptului, în 24 de volume (1809-1813), peririle germa-
cu ilustraţii detaliate și comentariile nului Heinrich
respective ale antichităţilor egiptene și Schliemann
ale numeroaselor inscripţii ieroglifice. (1822-1890) a
În următoarele Troiei homeri-
două-trei dece- ce (1870-1873)
nii un alt fran- și legendarelor orașe Micene și Tirint
cez, remarcabilul (din 1876), apoi cele ale germanului
Je an-Fr ançois Robert Koldewey (1855-1925) cu
Champollion Turnul Babilonului și Grădinile sus-
(1790-1832), va pendate ale Semiramidei (din 1898)
descifra aceste și multe altele. Descoperiri surprin-
ieroglife. Astfel, zătoare, fascinante... Însemnătatea
maket.indd 44 25.11.2010 14:34:12

Introducere 45
și aportul arheologiei la cunoașterea (cu circa o mie înmormântări) și așeza-

„începuturilor” civilizaţiilor orientale rea La Tène în Elveţia. Datorită clasifi-
și europene va fi unanim recunoscută cării și analizei minuţioase a materiale-
de întreaga intelectualitate a vremii. lor depistate, periodizarea arheologică
Nu mai puţin impresionante se va fi completată cu două perioade cul-
prezintă descoperirile arheologice din tural-cronologice, denumite, respectiv,
această perioadă în interiorul conti- perioada Hallstatt și La-Tene (sau La-
nentului european. Deja s-a menţionat tene) cu o divizare detaliată pe secole,
că schema de periodizare „a celor trei începând cu secolul XII î.Hr. și până la
epoci” (de piatră, de bronz și de fier) a începutul erei noastre. Această schemă
fost elaborată de Ch. J. Thomsen și J. J. cultural-cronologică, propusă în 1874
Warsaae către mijlocul secolului XIX. de suedezul H. Hedebrand, ulterior se
Însă, pentru început, această schemă va dovedi valabilă atât pentru zona al-
a stabilit doar succesivitatea epocilor pină, cât și pentru zona carpato-dună-
arheologice, care, ca atare, rămâneau reană, inclusiv spaţiul Moldovei. Către
încă puţin cunoscute. Graţie cercetă- finele secolului XIX – începutul sec.
rilor abatelui J. Boucher de Perthes XX prin lucrările lui Oscar Montelius
(1788-1868) și ale lui Edward Lartet (1843-1921) și Sophus Muller (1846-
(1801-1871), întreprinse în Franţa, în 1934) va fi elaborată periodizarea ar-
localităţile Saint-Acheule, Acheule, Le heologică detaliată pentru ţările din
Moustiez și La Madlaine, paleoliticul zona Mării Baltice.
european va fi divizat în cel inferior, Alături de elaborarea periodiză-
mijlociu și superior, divizare definitiv rilor arheologice, o atenţie aparte în
recunoscută după lucrările de sinteză această vreme a fost acordată perfec-
semnate de Gabriel de Mortillet (1821- ţionării procedurilor și metodelor de
1898). În anul 1865, J. Lubbock, pentru cercetare, atât de teren, cât și „de birou”
prima dată, va delimita epoca de piatră – analitice. În calitate de instrumentar
în două perioade separate – paleolitic de bază al procedurii arheologice vor
și neolitic. Ceva mai târziu (1892) va fi fi recunoscute metodele comparativă,
identificată perioada de tranziţie de la stratigrafică, cartografică și cea tipolo-
paleolitic la neolitic, denumită mezoli- gică. Un rol deosebit în perfecţionarea
tic. Drept rezultat al aplicării primelor acestora revine arheologilor G. Pitt-
analize chimice a pieselor metalice pre- Rivers (1827-1900), O. Montelius, H.
istorice, în schema de periodizare se va Hedebrand ș. a.
introduce noţiunea de eneolitic, ca pe- Principalele rezultate obţinute pe
rioadă intermediară între epoca neoli- parcursul secolului XIX vor fi sistema-
tică și epoca bronzului. tizate și elucidate într-un șir de lucrări
În anii ’40-’50 ai aceluiași secol au fundamentale, apărute la începutul se-
fost descoperite și cercetate cimitirul colului XX. Printre cele mai importan-
din apropierea or. Hallstatt în Austria te dintre ele merită a fi menţionate lu-
maket.indd 45 25.11.2010 14:34:13

46 Istoria Moldovei
crările: Manual d’Archeologie prehisto- naţi savanţii americani – antropologul

rique, celtique et gallo-romaine (1908- Louis Leakey (1903-1972) – descope-
1914) de J. Déchelette (1862-1914); ritorul „Omului de Olduvai”, chimistul
corpusul monumental în 15 volume Willard Libby (1908-1980) – inventa-
Reallexikon der Vorgeschichte (1924- torul metodei de datare prin radiocar-
1932), în redacţia lui Max Eberth; bon (C 14), astronomul A. E. Douglass
Alteuropa (1918) lui C. Schuchardt; – inventatorul metodei de datare den-
Dawn of European Civilisation (1925) drocronologică (prin numărarea cercu-
de G. Childe și multe altele, printre rilor anuale de creștere ale arborilor),
care și cunoscuta lucrare a lui Vasi- precum și arheologul sovietic S. A.
le Pârvan (1882-1927) Getica (1926), Semionov (1898-1978) – inventatorul
una din primele lucrări fundamentale metodei trassologice.
privind spaţiul românesc.
În secolul XX arheologia, recunos- b. Arheologia în Republica Moldova
cută ca parte componentă a știinţelor Primele mărturii despre antichită-
istorice, va evolua în continuare, atât în ţile din Moldova (tumuli cimerieni, ru-
sensul acumulării a noi date de teren, ine de orașe și cetăţi, valurile lui Traian
aprofundării și perfecţionării metodo- etc.) le întâlnim în operele lui Herodot,
logice și teoretice prin aplicarea pe larg urmând memoriile călătorilor din evul
a cercetărilor interdisciplinare, cât și în mediu, cronicile moldovenești ale lui
sensul realizării unor rezultate remarca- Grigore Ureche, Miron Costin și Ion
bile în elucidarea tuturor compartimen- Neculce, precum și lucrările lui Di-
telor istoriei universale sau regionale. mitrie Cantemir Descrierea Moldovei,
Printre cei mai renumiţi arheologi Hronicul vechimei a romano-moldo-
ai secolului XX figurează: W. F. Petri vlahilor, deja menţionate.
(1853-1942) – cercetător al Egiptului Interesul special faţă de vestigiile
antic (descoperitor, în comun cu H. trecutului de pe teritoriul Moldovei a
Carter, al cavoului faraonului Tutan- început să se manifeste îndată după în-
kamon); A. Evans (1851-1941) – spe- corporarea Basarabiei în componenţa
cializat în civilizaţia minoică, cretană; Imperiului Rus, unde preocupaţiile și
L. Woolley (1880-1960) – în civilizaţia interesul faţă de antichităţi aveau deja
summeriană; G. Childe – cercetător al o istorie seculară (Ukazul lui Petru cel
civilizaţiilor dunărene. Un rol deosebit Mare din 1721 privind colectarea și
în dezvoltarea arheologiei teoretice re- păstrarea tuturor vechiturilor-antichi-
vine englezului David L. Clarc (1937- tăţilor). Atenţia sporită a amatorilor
1976), cu lucrarea Analytical Archaeo- și a centrelor imperiale faţă de monu-
logy (1968), englezului Colin Renfrew mentele din trecut din regiunile sudice
și americanului Lewis Binford, ultimii ale Rusiei se dătorează atât unei bune
doi fiind fondatori ai așa-numitei „the cunoașteri a surselor antice referitoa-
New Archaeology”. Merită a fi menţio- re la cultura sciţilor, la orașele-state
maket.indd 46 25.11.2010 14:34:13

Introducere 47
a Basarabiei (1828) de A. F. Vel’tman

(1800-1870), precum și numeroasele
reflecţii ale marelui poet A. S. Pușkin
(1799-1837), ca rezultat al călătoriilor
sale „arheologice”, întreprinse în tim-
pul exilului în Basarabia.
În anul 1825 a fost organizat unul
dintre primele muzee din sudul Impe-
riului Rus – Muzeul de Antichităţi (ul-
Inscripţia de pe piatra funerară a poetului terior de Arheologie) din Odesa, iar ceva
Ovidius Naso (fals, sec. XVI)
mai târziu și Societatea de Istorie și An-
antice, cât și primelor descoperiri ale tichităţi din Odesa (1839). Prin truda
unor complexe extrem de bogate cum colaboratorilor sau membrilor acesto-
ar fi mormântul scitic Litaia Moghila ra, începând cu anii ’40-’50 ai sec. XIX,
(1763, în apropierea actualului or. Ki- vor fi întreprinse primele cercetări ale
rovograd, Ucraina), efectuării prime- unor tumuli în sudul și în zona centrală
lor săpături în Crimeea, în apropierea a Basarabiei (N. Nadejdin, G. Olofson,
or. Kerci (anticul Panticapei) și, nu în A. Uvarov) și adunate mai multe plă-
ultimul rând, descoperirii în anul 1811 ci comemorative (s. Corotna, raionul
a fantasticului „depozit” de la Conţești, Slobozia, s. Cartal, actualmente Orliv-
din dreapta Prutului (act. Concești, jud. ka, reg. Odesa) cu inscripţii și imagini
Botoșani). Un deosebit ecou în cercu- din perioada romană (N. Murzakevič,
rile intelectuale occidentale și ruse la P. Bekker), fiind constituite și primele
avut, de asemenea, descoperirea în colecţii de numismatică (din Cetatea
1795, în apropierea or. Ovidiopol (ma- Albă, insula Șerpilor). Toate descope-
lul stâng al limanului Nistrului) a unui ririle erau elucidate în Analele Socie-
mormânt, probabil grecesc, atribuit, tăţii de Istorie și Antichităţi, editate cu
din greșeală, poetului roman Ovidius regularitate din anul 1844. Apropo, în
Naso (43 î.Hr.~17 d.Hr.), exilat în anul această ediţie știinţifică va fi publica-
8 d.Hr. în or. Tomis (act. Constanţa),
unde a și fost înmormântat.
Despre interesul faţă de monu-
mentele trecutului din zona Basarabiei
mărturisesc numeroasele date incluse
în lucrările primilor călători – cercetă-
tori ai acestui plai, cum ar fi: lucrarea
lui A. Meyer, publicată în 1794 la Sankt-
Petersburg; opera lui P. N. Sumarokov Mormânt din perioada elenă, descoperit
în 1795 în apropierea or. Ovidiopol
Călătorii prin toată Crimeia și Basa-
(reg. Odesa), atribuit poetului Ovidius Naso
rabia (1800); Descrierea vechii istorii
maket.indd 47 25.11.2010 14:34:14

48 Istoria Moldovei
tă și lucrarea scriitorului moldovean

Constantin Stamati (1786-1869) Des-
pre Basarabia și cetăţile ei vechi (1850).
În 1859, în Rusia, a fost fonda-
tă Comisia Arheologică Imperială,
având în competenţa sa supraveghe-
rea și coordonarea tuturor cercetărilor
arheologice, cu editarea sistematică a
propriilor Anale și Rapoarte, în care
vor fi reflectate descoperirile arheolo-
gice din întregul imperiu, inclusiv din
Basarabia.
În anii ’80-’90 ai sec. XIX și-a des-
fășurat activitatea unul dintre primii
arheologi basarabeni, Ion Casian Su-
rucean (1851-1897). Amator pasionat,
cunoscător al istoriei antice, I. Suru-
cean va întreprinde mai multe călătorii
perigetice de-a lungul litoralului Mării
Negre în vederea identificării orașelor
antice. A fost unul dintre primii cer-
cetători ai orașelor antice Olbia, Ty- I.C. Surucean, ulterior, au fost disper-
ras (Cetatea Albă) și posesor al unei sate și au dispărut.
imense colecţii de antichităţi cu sculp- De sfârșitul sec. XIX – începutul
turi, basoreliefuri, inscripţii grecești și sec. XX ţine cercetarea mai aprofun-
romane, toreutică etc. Numai colecţia dată a tumulilor basarabeni, lucrări
numismatică includea peste 20 mii de întreprinse de cunoscuţii arheologi F.I.
piese. De sine stătător sau în comun Knauer (Sărata și Pavlivka), D.Ja. Sa-
cu alţi vestiţi specialiști (V.V. Latyšev, mokvasov (Șabo și Catargi din fostul
V.A. Turaev ș.a.), a publicat multe din- judeţ Akkerman), N.E. Brandenburg
tre aceste materiale în diferite lucrări, (Camenca, în stânga Nistrului). Dintre
editate la Odesa, Sankt-Petersburg, arheologii amatori autohtoni se remar-
Moscova, Kiev. Anume această volu- că soţii I.Ia. și L.P. Stempkovski, locu-
minoasă colecţie a constituit suportul itori ai orașului Tiraspol, care, din 1884
primului muzeu istoric din Chișinău, până în 1902, au efectuat săpături pe
organizat de I. Surucean, Muzeul de malul stâng al Nistrului, cercetând pes-
Antichităţi ale Pontului Scitic. Din te 400 de tumuli cu numeroase înmor-
păcate, toate aceste colecţii, precum și mântări din diverse perioade istorice.
una dintre cele mai complete biblioteci În anii 1902-1903 E. Stern a cercetat
arheologice acumulate la Chișinău de una dintre primele așezări depistate
maket.indd 48 25.11.2010 14:34:14

Introducere 49
în Basarabia ale Drept rezultat al interesului faţă

culturii Cucuteni- de istoria și antichităţile Basarabiei, în
Tripolie de lângă s. 1898 la Chișinău a fost creată Comisia
Petreni. În 1908 a Gubernială Știinţifică de Arhivistică
fost descoperit un din Basarabia, iar ceva mai târziu (în
depozit din peri- 1904) – Societatea Istorico-Arheologică
oada antică lângă Bisericească din Chișinău și Societatea
s. Broasca (Bubu- Basarabeană a Naturaliștilor și Ama-
ieci), iar în 1912 torilor de Știinţe Naturale. În pofida
– un depozit din posibilităţilor limitate și comisia, și
epoca bronzului la societăţile menţionate au jucat un rol
Borodino, de care considerabil în identificarea, înregis-
s-a vorbit anterior trarea și popularizarea monumentelor
(vezi il. pag. 28). de arheologie și istorie din ţinut.
Pentru această Pe parcursul perioadei interbelice,
perioadă, o impor- după încadrarea Basarabiei în compo-
tanţă deosebită în nenţa Regatului României, își continuă
cunoașterea ma- activitatea Societatea Istorico-Arheolo-
terialelor arheolo- gică Bisericească, însă studiile ei s-au
gice acumulate în manifestat mai puţin în domeniul arhe-
Basarabia vor avea ologiei. Cercetările arheologice au fost
rezultatele înregis- efectuate prioritar de către arheologi-
trate în regiunile învecinate: cercetă- amatori (C. Ambrojevici, T. Porucic,
rile arheologului român Grigorie Bu- C. Dumitru, T. Văscăuţanu), care își
ţureanu (1855-1907) de lângă s. Cucu- publicau notele lor istorico-arheologi-
teni (jud. Iași), iar pe de altă parte – ale ce în Arhivele Basarabiei din Chișinău,
arheologului ucrainean Vikentii V. mai rar în revistele știinţifice de la Iași.
Hvoiko (1850-1914) de lângă s. Tripo- Cercetări de teren au întreprins arheo-
lie (reg. Kiev), care s-au soldat cu iden- logul Paul Nicorescu pe teritoriul ora-
tificarea uneia dintre cele mai comple- șului antic Tyras și germanul C.Uhlig,
xe civilizaţii ale trecutului, denumită la valurile lui Traian. Mult mai fructu-
actualmente cultura Cucuteni-Tripolie. oasă pentru această perioadă s-a do-
De această perioadă ţine și elaborarea vedit activitatea lui Nicolae Moroșan
periodizării culturilor arheologice din (1902-1944), savant erudit care a co-
epoca bronzului, în care era practicat lectat și a valorificat știinţific diverse
ritul funerar în tumuli, periodizare și bogate materiale arheologice din di-
realizată de arheologul rus Vasilij A. ferite epoci istorice, în special, referi-
Gorodţov (1860-1945) și care ulterior toare la perioada paleoliticului. Printre
se va dovedi valabilă și pentru spaţiul numeroasele sale lucrări știinţifice se
carpato-nistrean. numără și una dintre primele mono-
maket.indd 49 25.11.2010 14:34:15

50 Istoria Moldovei
grafii despre paleoliticul din zona Pru- ci, multe fiind cercetate prin săpături
tului, de care s-a vorbit anterior. metodice. Concomitent, drept rezultat
Schimbări pozitive majore în ști- al activităţii intense în vederea pregă-
inţa arheologică locală s-au produs tirii cadrelor locale, în 1961, pe lângă
după cel de-al Doilea Război Mondial, Institutul de Istorie al A.Ș.M. a fost
datorită unor acţiuni întreprinse de organizat Sectorul de Arheologie. În
structurile statale în vederea organi- acest Sector, condus de G. D. Smirnov,
zării în R.S.S. Moldovenească a știin- în care este transferat din Moscova și
ţei ca atare și, în special, a știinţelor E. A. Rikman (1923-1988), au înce-
istorice. Un aport deosebit în orga- put să activeze mai mulţi cercetători
nizarea cercetărilor arheologice revi- tineri: P. P. Bîrnea (1930-2002), G. F.
ne, fără îndoială, ajutorului oferit din Cebotarenco, N. A. Chetraru, I. G.
partea Institutului de Arheologie al Hîncu (1931-2003), V. I. Marchevici
A.Ș. a U.R.S.S., Secţiei din Leningrad (1917-1997), L. L. Polevoi, I. A. Ra-
a acesteia și a Institutului de Arheolo- falovici (1930-1979). Treptat, Sectorul
gie al A.Ș. a R.S.S. Ucrainene. de Arheologie s-a transformat într-un
Din anul 1947, în Moldova, sub centru de bază, care realiza coordona-
conducerea savanţilor P. P. Efimen- rea lucrărilor de cercetare știinţifică în
ko (1884-1969) și T. S. Passek (1903- domeniul arheologiei și istoriei vechi
1968), și-au început lucrările expediţii din republică.
arheologice având drept scop cercetarea În urma investigaţiilor colective
monumentelor preistorice. În același întreprinse pe parcursul mai multor
an, de la Institutul de Arheologie din ani de P. I. Boriskovskij, A. P. Černyš,
Kiev a fost invitat în Moldova arheolo- N. A. Chetraru în văile râurilor Prut,
gul G. D. Smirnov (1903-1978), care a Nistru și Răut, au fost cercetate nume-
iniţiat cercetări arheologice sistematice roase monumente din epoca paleoliti-
în orașul medieval Orheiul Vechi. Din cului și a mezoliticului – grotele de la
anul 1950 și-a început lucrările Expedi- Ofatinţi, Duruitoarea Veche, Brînzeni,
ţia arheologică pruto-nistreană condusă staţiunile de la Ciutulești, Rașcov, Otaci
de G. B. Fiodorov (1917-1992), preo- etc. S-a constatat că teritoriul Moldo-
cupată de studierea monumentelor an- vei a fost locuit de comunităţi umane
tice și ale Evului mediu. Fiecare dintre preistorice cu cel puţin 200-300 mii de
aceste expediţii, în afară de realizarea ani în urmă.
unor cercetări de teren de amploare, Concomitent, prin cercetările de
avea drept scop și pregătirea de cadre teren efectuate de către T. S. Passek,
știinţifice autohtone. E. K. Černyš, V. I. Marchevici au fost
Graţie acestor acţiuni importante, descoperite și s-a început studierea
deja către anii ’60 ai sec. XX, în Mol- culturilor neolitice (mil. VII-VI î.Hr.):
dova au fost descoperite sute de mo- Bugo-Nistreană, cunoscută printr-un
numente arheologice din diferite epo- șir de staţiuni de lângă Soroca; a cera-
maket.indd 50 25.11.2010 14:34:15

Introducere 51
micii band-liniare, reprezentată prin Olănești ș.a.). În schimb, cu rezultate

așezările de lângă satele Gura Camen- remarcabile s-au soldat lucrările de
cii, Ruseștii Noi, or. Florești. Aceste cul- cercetare a complexelor din perioa-
turi atestă diverse etape de pătrundere da târzie a acestei epoci. Investigaţii-
și de dezvoltare în ţinutul nostru a for- le efectuate de A.I. Meliukova și G.I.
melor de economie productivă, adică Smirnova în așezările de lângă satele
începutul cultivării cerealelor și crește- Ghindești, Roșieticii Vechi și la necro-
rii animalelor. pola de la Bădragii Vechi au permis
S-au dovedit fructuoase rezultate- identificarea și caracterizarea culturii
le lucrărilor de cercetăre ale culturilor Noua, răspândită în zona de silvoste-
arheologice din eneolitic (mil. V-III pă dintre Nistru și Carpaţi și, parţial,
î.Hr.). Datorită activităţii arheologi- a culturii Sabatinovka, tipică pentru ţi-
lor T.S. Passek, V.I. Marchevici, T.G. nuturile sudice ale Moldovei și stepele
Movša, E.K. Černyš au fost descoperi- din spaţiul învecinat ţărmului de nord
te și studiate zeci de așezări aparţinând al Mării Negre.
culturii Cucuteni-Tripolie, iar în sudul O atenţie deosebită s-a acordat cer-
Moldovei – culturii Gumelniţa (grupul cetărilor arheologice ale monumentelor
Bolgrad). Au devenit renumite astfel de ce aparţin culturii tracilor vechi. Graţie
situri ca necropola de la Ofatinţi, așe- investigaţiilor de teren începute de G.D.
zările de la Florești, Holercani, Solon- Smirnov și continuate de A.I. Meliuko-
ceni, Vărvăreuca, Vulcănești, depozitul va, au fost descoperite și descrise grupu-
de obiecte din cupru de la Cărbuna rile culturale de tip Chișinău, Saharna-
ș.a. Analiza complexă a materialelor Solonceni și Șoldănești. Anumite succe-
obţinute a permis specialiștilor să facă se au fost obţinute în cercetarea monu-
o caracterizare amănunţită a primelor mentelor din epoca antică, realizate de
civilizaţii agrare-păstorești din mileni- G.D. Smirnov, M.A. Romanovskaja,
ile V-III î.Hr., să interpreteze prelimi- G.B. Fiodorov. Acestea au permis iden-
nar problemele genezei și cronologiei tificarea culturii geto-dacilor, a grupului
lor, să reflecte problemele relaţiilor cultural de tip Poienești-Lucașeuca, care
acestora cu comunităţile înrudite din a provocat mai târziu multe controverse
zona balcano-dunăreană și cu triburile și discuţii știinţifice.
de păstori din zona de stepă din sudul Investigarea unor monumente ar-
Europei de Est. heologice ale culturilor din perioada
Mai modeste au fost, în această romană (Bocani, Budești, Olănești, Băl-
perioadă, investigaţiile în domeniul ţata, Sobari ș.a.), întreprinsă de către
epocii bronzului (mil. III-II î.Hr.). Prin savanţii G. B. Fiodorov, E. A. Rikman
străduinţa cercetătorilor I.G. Oboldu- și alţi specialiști, au confirmat mărtu-
eva, A.I. Meliukova (1921-2004), riile autorilor antici despre penetraţia
N.A. Chetraru a fost iniţiată studie- intensă în spaţiul carpato-nistrean a
rea primilor tumuli (Grădiște, Tudora, triburilor migratoare sarmatice și go-
maket.indd 51 25.11.2010 14:34:15

52 Istoria Moldovei
tice, ultimii fiind reprezentaţi prin așe- mulţime de locuinţe, construcţii au-
zările și necropolele de tip Černjachov- xiliare etc. Materialele descoperite re-
Sântana de Mureș din sec. III-IV î.Hr. flectă modul de viaţă al unei populaţii
În anii ’50-’60 au fost studiate in- urbane periferice din Moldova medie-
tens și monumentele din Evul mediu vală, meșteșugurile, cultura și relaţiile
timpuriu. Arheologii G. B. Fiodorov sale comerciale.
și I. A. Rafalovici au descoperit și cer- Rezultatele investigaţiilor arhe-
cetat un șir de așezări ce se încadrează ologice efectuate în Moldova în pri-
în sec. VI-IX, tratate drept slave tim- mele decenii de după cel de-al Doilea
purii. În nordul Moldovei au fost stu- Război Mondial sunt bine cunoscute.
diate așezări, necropole și, mai ales, Graţie acestora a devenit posibilă edi-
cetăţuile de la Echimăuţi și Alcedar, ce tarea, în prima jumătate a anilor ’70,
au aparţinut tiverţilor din sec. X-XI, a Repertoriului „Harta arheologică a
menţionaţi în sursele scrise (Повесть R.S.S. Moldovenești” (în opt volume),
временных лет ș.a.). În centrul și su- care conţine informaţii despre circa
dul Moldovei cercetătorii I. G. Hîncu patru mii de monumente arheologi-
și G. F. Cebotarenco au descoperit și ce. În baza materialelor acumulate au
au studiat monumentele așa-numitei fost elaborate numeroase articole și
culturi balcano-dunărene (Lucașeuca, monografii, apărute la edituri unio-
Petruha, Hansca, cetăţuia Calfa de lân- nale și republicane. Ele au servit drept
gă Tighina ș.a.). Concepţiile referitoa- material factologic pentru pregătirea
re la apartenenţa etnică și culturală a primei ediţii (din 1954), apoi și ale ce-
acestor situri arheologice au provocat lei de-a doua (1965) a „Istoriei R.S.S.
chiar de la început, o discuţie știinţifică Moldovenești”.
aprinsă, care mai continuă și astăzi. În anii ’70-’80 ai sec. XX tânăra
Rezultate considerabile au fost în- știinţă arheologică din Moldova înre-
registrate în cercetarea monumentelor gistrează noi realizări. Este o perioadă
arheologice din Evul mediu târziu: așe- de consolidare definitivă a colectivului
zările din perioada dominaţiei Hoardei de arheologi, de completare cu cadre
de Aur – orașele tătărești de lângă sate- tinere. Continuă relaţiile tradiţionale
le Trebujeni (Orheiul Vechi) și Costești, de colaborare cu centrele știinţifice din
așezările rurale de la Lozova, Brănești, Leningrad, Moscova, Kiev ș.a. De astă
așezările rurale moldovenești din sec. dată însă, colaborarea are un caracter
XIV-XVII, cum au fost cele de lângă mai mult consultativ, manifestându-se,
satele Mălăiești, Poiana, Stâncăuţi. Este în primul rând, în pregătirea cadrelor
de remarcat, îndeosebi, amploarea lu- tinere de arheologi.
crărilor realizate de G. D. Smirnov în Pe parcursul acestor ani au fost
orașul medieval Orheiul Vechi, unde efectuate investigaţii de teren și anali-
au fost descoperite și cercetate ruinele tice ce cuprindeau, practic, toate com-
citadelei, ale unei biserici, precum și o partimentele arheologiei, începând cu
maket.indd 52 25.11.2010 14:34:16

Introducere 53
epoca de piatră și terminând cu evul (mil. III-II î.Hr.) culturile înmormân-

mediu tardiv. tărilor cu ocru (Jamnaja), înmormân-
Cercetătorii N.A. Chetraru, tărilor în catacombe (Katakombnaja),
I.A. Borziac, N.A. Anisiutkin, G.A. ceramicii cu brâie în relief (Mnogovali-
Grigor’eva au întreprins lucrări de kovaja). Acest lucru a fost posibil gra-
proporţii în scopul studierii monumen- ţie lucrărilor de amploare organizate în
telor paleolitice de lângă satele Costești- scopul salvării complexelor tumulare
Prut, Gordinești, Trinca etc. Confrun- din zonele șantierelor de construcţie
tarea materialelor mai vechi cu cele noi din republică. La nordul Moldovei a
completează esenţial caracteristica pa- fost identificată cultura Edineţ, fiind de
leoliticului timpuriu, mediu și tardiv. asemenea cercetate așezările aparţinând
Graţie perseverenţei specialiștilor culturii Komarov (Coteala). Au conti-
V.I. Marchevici, V.A. Dergaciov, O.V. nuat săpăturile arheologice în staţiunile
Larina s-au obţinut succese conside- atribuite culturilor Noua și Sabatinovka
rabile în studierea culturilor neolitice (Costești, Trinca, Tomai, Petrușeni, Me-
(mil. VII-VI î.Hr.) deja cunoscute, cum reni). Patrimoniul arheologic s-a com-
ar fi cea bugo-nistreană și cea a cerami- pletat cu un șir de depozite de obiecte
cii band-liniare. Pe de altă parte, au fost din bronz (Lozova, Mândrești, Vărvăre-
descoperite și cercetate primele așezări uca, Dancu).
atribuite culturii Criș (Seliște, Sacarov- Cantitatea imensă de material ar-
ca, Viișoara), necunoscută anterior în heologic acumulat a permis iniţierea
Moldova. unor sistematizări serioase și descrieri
În aceste două decenii s-au efectuat detaliate ale particularităţilor culturi-
intens lucrări de investigare a obiectivelor arheologice din epoca bronzului,
lor arheologice din epoca eneoliticului reflectate în lucrările analitice semnate
(mil. V-IV î.Hr.) aparţinând culturilor de V.A. Dergaciov, E.V. Jarovoj, E.N.
Gumelniţa-Bolgrad (Lopăţica, Taraclia), Sava, O.G. Leviţki.
Precucuteni-Cucuteni-Tripolie (Ale- În anii ’70-’80 s-au întreprins in-
xandrovca, Cuconeștii Vechi, Putinești, vestigaţii știinţifice semnificative în ve-
Brînzeni-Ţiganca, Gordinești) și multe derea studierii monumentelor din peri-
altele. Dătorită cercetărilor întreprinse oada de tranziţie de la epoca bronzului
s-au îmbogăţit considerabil cunoștinţe- la epoca fierului și din etapele timpurii
le despre culturile arheologice ale celor ale epocii fierului (sfârșitul mileniu-
mai vechi agricultori. Au fost elucidate lui II – începutul mileniului I î.Hr.).
sau precizate multiple probleme legate V.L. Lăpușneanu, V.A. Dergaciov, iar
de geneza și specificul de dezvoltare a mai târziu O.G. Leviţki, M.T. Kașuba,
comunităţilor respective. S.M. Agulnicov au studiat așezările
Rezultate considerabile s-au obţinut vechilor traci – grupurile culturale de
în studierea culturilor din perioadele tip Chișinău-Corlăteni (Costești, Trinca
timpurie și mijlocie ale epocii bronzului etc.), Saharna-Solonceni (Mateuţi, Al-
maket.indd 53 25.11.2010 14:34:16

54 Istoria Moldovei
cedar), necropolele tumulare și plane Cercetările arheologice din anii

atribuite culturii Belozerka (Cazaclia) ’50-’80, destul de numeroase și diverse
din zona de stepă. ca obiect de studiu, au devenit bine-
Contribuţii deosebite la cercetarea cunoscute în cercul specialiștilor din
monumentelor culturii getice a adus republică și de peste hotare datorită
I. T. Niculiţă (Hansca, Butuceni ș.a.). numeroaselor articole, culegeri de stu-
Au fost studiaţi mulţi tumuli scitici, dii și monografii publicate în ediţiile
mai ales în partea stângă a Nistrului republicane și unionale.
și în sudul republicii. Cu anumite re- Elocvenţa materialelor colectate,
zultate s-au soldat lucrările de studiere analiza lor multilaterală și riguroasă
a monumentelor din epoca romană. au completat considerabil cunoștinţele
Dătorită activităţii arheologilor M. A. știinţifice despre etapele de dezvolta-
Romanovskaja, I. A. Rafalovici, V. re cultural-istorică ale comunităţilor
A. Dergaciov, V. I. Grosu, T.A. Ščer- umane din paleolitic până în epoca
bakova a fost cercetată cetăţuia Rudi, medievală de pe teritoriul ţării noas-
un șir de monumente sarmatice (Cuco- tre. În baza lor a fost elaborată Istoria
neștii Vechi) și ale culturii Černjachov- R.S.S. Moldovenești volumul I, publicat
Sântana de Mureș din sec. II î.Hr. – IV în anii 1987-1988.
d.Hr. (Dănceni, Brăviceni, Bursuceni, Perioada anilor 1991-2009 în evo-
Etulia etc.). luţia arheologiei naţionale se prezin-
O importanţă deosebită au avut in- tă drept una dramatică și extrem de
vestigaţiile monumentelor arheologice contradictorie, însoţită de reorgani-
din evul mediu timpuriu: cercetările zări permanente, de stoparea treptată
arheologilor I. G. Hîncu, I. A. Rafa- a finanţării cercetărilor de teren (re-
lovici, G. F. Cebotarenco, N. P. Tel- alizate doar în baza unor alocaţii din
nov, G. I. Postică efectuate în așezările străinătate sau, mai rar, în baza unor
Hansca, Trebujeni-Scoc, Petruha, Rudi, granturi naţionale sau internaţionale),
Etulia, Molești etc. Cu toate controver- de exodul specialiștilor experimentaţi
sele existente în interpretarea etnică, și de posibilităţi reduse pentru editarea
materialele acestor cercetări constituie lucrărilor elaborate și – nu în ultimul
repere de bază în soluţionarea proble- rând – de politizarea extremă a inter-
melor privind legăturile dintre popula- pretărilor istorice.
ţia slavă și cea romanizată din arealul Totuși, învingând vicisitudinile
carpato-nistrean. Sub conducerea lui timpului, activitatea arheologilor din
P. P. Bîrnea s-au efectuat cercetări ști- perioada respectivă s-a manifestat prin
inţifice de amploare în orașul medieval rezultate știinţifice remarcabile.
Orheiul Vechi, iar investigaţiile arheo- Cercetări arheologice de teren au
logice în așezările rurale moldovenești fost efectuate, practic, în toate com-
(Mălăiești, Stâncăuţi) au fost reluate de partimentele arheologiei pre- și pro-
către A. P. Gorodenco. toistorice: staţiunile paleolitice Co-
maket.indd 54 25.11.2010 14:34:16

Introducere 55
săuţi, Buzdujeni, Briceni, Ciuntu (în Dispunând de o bază de date acu-

colaborare cu specialiști din Anglia, mulată timp de decenii, perioada în
Canada, Belgia); staţiunile și așezările cauză se caracterizează prin elaborarea
din epocile mezoliticului și neoliti- mai multor lucrări de sinteză privind
cului de lângă Sacarovca, Tătărăuca problemele fundamentale ale arheologi-
Nouă, Soroca ș.a. (cercetări comune ei și istoriei naţionale din cele mai vechi
cu specialiști din Germania și Belgia); timpuri până în secolele XVI-XVII.
așezările și cimitirele din epoca bron- Graţie eforturilor depuse, pentru
zului târziu, cele atribuite culturii tra- prima dată a fost elaborat studiul fun-
cilor timpurii și geto-dacilor, obiec- damental în două volume Arheologia
tivele din perioada romană aflate în Republicii Moldova, care, însă, din lipsa
împrejurimile satelor Trinca, Rudi, surselor financiare, a văzut lumina zilei
Arionești, Odaia, Pruteni și multe al- doar sub forma unui set de broșuri ști-
tele (în colaborare cu colegi din Ro- inţifico-populare cu genericul Culturi
mânia și Germania). Rezultatele obţi- vechi în Moldova.
nute, reflectate pe larg în revistele de Rezultate considerabile au fost ob-
profil din străinătate (Anglia, Germa- ţinute în elucidarea culturii materiale
nia, Belgia, România) au avut un ecou și spirituale a comunităţilor arhaice
pozitiv, atât din punctul de vedere al din epoca paleoliticului (I. Borziac,
includerii patrimoniului arheologic S. Covalenco), primelor civilizaţii de
naţional în circuitul știinţific interna- vechi agricultori și crescători de vite
ţional, cât și din punctul de vedere al din epoca neoliticului (O. Larina), ene-
aprecierii nivelului știinţific profesio- oliticului (V. Dergaciov, V. Sorochin)
nal al arheologilor din Moldova. și din epoca bronzului (V. Dergaciov,
La aceeași perioadă se referă și E. Sava, S. Agulnicov), a culturii traci-
primele cercetări arheologice în incin- lor timpurii, cimerienilor și geto-dacilor
tele complexelor monastice Căpriana (I. Niculiţă, O. Leviţki, V. Dergaciov,
și Vărzărești, a bisericii „Adormirea M. Kașuba, M. Tcaciuc, V. Haheu) și
Măicii Domnului” din Căușeni și a mă- a comunităţilor culturale din perioada
năstirii Ţâpova, îndeplinite la comanda romană, medievală timpurie și târzie,
Ministerului Culturii și Cultelor, la ini- în special, a culturii medievale moldo-
ţiativa căruia a fost realizat și proiectul venești (V. Vornic, N. Telnov, P. Bîr-
„Inventarierea monumentelor arheo- nea, N. Russev, G. Postică, R. Rabi-
logice din Republica Moldova”. Drept novici, S. Reabţeva, A. Gorodenco, L.
rezultat au fost verificate, descoperite Bacumenco, I. Tentiuc ș.a.). Prezintă
și înregistrate date ample și veridice interes și primele realizări ale arheolo-
privind peste șapte mii de monumente gilor din Moldova în domeniul teoriei,
arheologice, ce constituie, la momen- metodologiei și procedurii arheologi-
tul actual, patrimoniul arheologic na- ce, precum și în soluţionarea unor pro-
ţional. bleme cu caracter interdisciplinar, cum
maket.indd 55 25.11.2010 14:34:16

56 Istoria Moldovei
ar fi problema originii indo-europeni-

lor (M. Tcaciuc, V. Dergaciov).
c. Arheologia la zi
Arheologia modernă se prezintă
drept o știinţă complexă cu propriul
obiect și propriile metode de cerceta-
re, care, în colaborare cu multe alte ști-
inţe umanistice și reale, poate asigura
reconstituirea trecutului istoric, având
în vedere aspectul etnocultural, econo-
mic, social și spiritual-artistic (religii,
credinţe, obiceiuri etc.).
Toate acestea sunt cercetate prin
efectuarea săpăturilor arheologice și
descoperirea tuturor posibilelor vestigii
materiale din trecut, păstrate în pământ,
pe pământ sau în mediul subacvatic, sub
formă de rămășiţe de habitat temporar Şantier arheologic
(peșteri, grote, staţiuni deschise) sau
de lungă durată (așezări, cetăţui, ora- celor cultivate sau culese din natură.
șe), rămășiţe ale complexelor funerare Osemintele umane sunt studiate de an-
(cimitire plane, tumuli), fortificaţii de tropologi, care determină vârsta, sexul,
piatră sau din pământ (cetăţi, valuri de posibilele maladii sau motivul morţii
apărare) sau, în cazul celor subacvatice etc. Luate în comun, corelate reciproc,
– urme de orașe (așezări, nave/corăbii, comparate și coraportate cu multe alte
poduri inundate etc.). Extrase, după date, cunoscute din etnologie și etno-
o fixare minuţioasă, din pământ, toate grafie, sociologie, paleogeografie, istoria
cele păstrate (conservate sau restaurate tehnologiilor etc., aceste surse arheolo-
în măsura posibilităţilor) sunt supuse gice deschid posibilităţi largi în recon-
unei analize detaliate în vederea reconstituirea și elucidarea trecutului istoric.
stituirii modului de viaţă, a caracterului Rămâne, însă, să conștientizăm
și specificului preocupaţiilor, a particu- esenţa. Sursele arheologice, spre deo-
larităţilor culturii materiale și spirituale sebire de sursele scrise, nu vorbesc di-
etc. Concomitent, resturile osteologice rect despre evenimentele trecutului, ci
sunt analizate de arheozoologi, care de- doar dezvăluie acest trecut sub forma
termină speciile de animale domestice sa „moartă”, prin depuneri materiale.
sau de vânat, iar resturile de cereale (în De aceea orișice reconstituire istorică
stare carbonizată sau amprentele lor) – în baza surselor arheologice poartă, de
de paleobotanici, ce apreciază speciile regulă, un caracter aproximativ, ipote-
maket.indd 56 25.11.2010 14:34:17

Introducere 57
tic, mai mult sau mai puţin corespun- urmează – de la denumirea localităţii,
zător evenimentelor reale din trecut, unde pentru prima dată a fost atestat
cu excepţia, desigur, a „cunoscători- fenomenul respectiv (ca exemplu: cul-
lor” diletanţi din arheologie, deţinători tura Noua – de la satul Noua din apro-
ai așa-numitului „adevăr istoric”. pierea Brașovului, cultura Komarov
Momentul-cheie în ordonarea și – de la satul Komarov din reg. Ivano-
sistematizarea materialelor depistate Frankivsk, Ucraina); de la denumirea
pe teren îl reprezintă tipologizarea lor râurilor – ca arie de bază a extinderii
după categorii funcţionale. Prin tipolo- fenomenului dat (cultura Bugo-Nis-
gizare se subînţelege aducerea fiecărei treană); de la unele elemente caracte-
categorii funcţionale la un numitor co- ristice tehnicii de modelare a ceramicii
mun, din punctul de vedere al caracte- sau ornamenticii ei (cultura ceramicii
risticilor formale – tehnico-morfologi- band-liniare sau cultura ceramicii cu
ce, dimensionale, stilistice etc. Fiecare brâie în relief); de la unele elemente
categorie tipologică, alături de propriile specifice ritului funerar (cultura mor-
particularităţi, presupune un anumit mintelor în gropi simple; de la termenul
spaţiu și o anumită durată cronologică. rus – Jamnaja, spre deosebire de cultu-
Corelate și grupate în secvenţe sau se- ra cu morminte în catacombe, din rusă
riaţii spaţiale și cronologice, categoriile – Katakombnaja). Există situaţii când
tipologice delimitează culturile arheo- același fenomen cultural a fost desco-
logice în culturi simple (în cazul unor perit concomitent în diverse ţări. În
cronologii de scurtă durată) sau culturi acest caz pentru el se aplică denumiri
complexe (în cazul unor cronologii și duble, cum ar fi cultura Cucuteni-Tri-
extinderi spaţiale largi ), cu mai multe polie, despre care s-a amintit anterior,
formaţiuni locale și/sau cronologice. sau cum este și cazul culturii Černja-
Fiecare cultură arheologică apriori chov-Sântana de Mureș.
corespunde unor anumite comunităţi Fiecare categorie tipologică sau
cultural-istorice din trecut, concrete, cultură arheologică se caracterizează
însă doar din punct de vedere cultural printr-un anumit spaţiu de extindere și
și nicidecum obligatoriu în sens etnic o anumită durată de existenţă. Limite-
și/sau lingvistic, care rămân în discuţie le spaţiale ale fenomenului cultural (la
de la caz la caz. nivel de tip, categorie sau cultură) se
De obicei, pentru perioadele pre- apreciază prin metoda de cartografiere,
și protoistorică, iar adesea și pentru deci prin urmărirea răspândirii feno-
perioada istorică, denumirile proprii menului cultural în spaţiu. Cartarea, în
ale comunităţilor culturale sau etno- funcţie de secvenţele sau orizonturile
culturale rămân necunoscute. De ace- cronologice componente, fac posibile
ea, în majoritatea cazurilor culturile evidenţierea dinamicii evoluţiei feno-
arheologice delimitate poartă, de regu- menului cultural în ascensiune sau în
lă, denumiri convenţionale, după cum descreștere.
maket.indd 57 25.11.2010 14:34:17

58 Istoria Moldovei
Un rol aparte în procedura arhe- zuri pentru spaţiul carpato-nistrean

ologică revine cronologiei, adică me- sunt extrem de rare, un exemplu fiind
todelor de datare a fenomenelor cul- depozitul Basarabean.
turale. Există noţiunea de cronologie În ultimele decenii, stabilirea cro-
relativă și cronologie absolută. nologiei absolute pentru majoritatea
Cronologia relativă ţine de stabili- vestigiilor arheologice preistorice este
rea relaţiei în timp între două sau mai asigurată, de regulă, prin metodele
multe fenomene. Ea se apreciază înce- din domeniul știinţelor fizico-chimi-
pând cu cercetările de teren, prin ur- ce și știinţelor naturi. Una dintre cele
mărirea stratigrafiei sau a succesivităţii mai pe larg practicate este metoda ra-
depunerilor arheologice dintre diverse diocarbon (14C), bazată pe datarea de
orizonturi culturale sau complexe ale înjumătăţire a izotopului radioactiv al
aceleiași culturi. La nivel analitic, cro- carbonului, fiind utilă pentru a pre-
nologia relativă se stabilește fie prin ciza vârsta de cel mult 40-50 mii de
aprecierea evoluţiei tipologice a cate- ani. Pentru perioadele mai vechi, ce
goriilor funcţionale sau a fenomenului ţin de Paleolitic sau Cuaternar, sunt
cultural în întregime, fie prin metoda aplicate metoda potasiu-argon – 40
cartografică, fie prin coraportarea re- (40K – 40A), a seriilor uraniului (238U
zultatelor ambelor metode: tipologică – 235U), metoda arheomagnetică (în
și cartografică. baza varietăţii intensităţii magnetice
Mult mai complicată și complexă din trecut), termoiluminescentă (TL)
se prezintă cronologia absolută, me- și multe altele, cu limita de datare de
nită să determine cronologia precisă: până la 500 mii de ani. Una dintre cele
în ani, decenii, secole etc. În cadrul mai precise rămâne metoda dendro-
cercetărilor de teren această crono- cronologică (prin numărarea cercurilor
logie poate fi determinată doar în ca- anuale de creștere ale arborilor), însă
zuri excepţionale. De exemplu, prin ea poate fi utilizată doar pentru anu-
fericita descoperire a unei monede mite zone geografice, pentru care deja
cu indicaţia anului de emisie sau prin a fost elaborată scara respectivă.
descoperirea unor importuri, ca, de După cum s-a menţionat, pe par-
exemplu, ceramică greacă, datată în cursul săpăturilor arheologice, alături
limita a câtorva decenii. Mult mai pe de materialul strict arheologic sunt co-
larg în acest scop se apelează la meto- lectate, de regulă, și multe alte categorii
da comparativă, prin aprecierea unor de obiecte, care ţin de competenţa spe-
materiale similare sau analogice, cu- cialiștilor din alte domenii știinţifice.
noscute pentru complexele sau civi- Aceste categorii de materiale reprezin-
lizaţiile protoistorice cu o cronologie tă surse informaţionale, relativ autono-
absolută determinată în baza surselor me, cu contribuţii deosebite din per-
scrise (civilizaţia Minoică, civilizaţiile spectiva unor interpretări istorice mai
Orientului Vechi). Însă, astfel de ca- complete, atât din punctul de vedere al
maket.indd 58 25.11.2010 14:34:18

Introducere 59
evoluţiei umanităţii, cât și sub aspectul de piatră sau minerale, pe larg utilizate
istoriei propriului domeniu, al geogra- în confecţionarea uneltelor, armelor,
fiei, biologiei, istoriei tehnologiilor etc. bijuteriilor etc.
Printre cele mai importante surse pot fi
nominalizate următoarele: 5.2. Izvoare scrise
Sursele paleoantropologice – resturi Izvoarele scrise, după cum s-a
ale fiinţelor umane, cercetate din punc- menţionat anterior, sunt reprezentate
tul de vedere al evoluţiei biologice, dar de două categorii principale: literare
și în scopul determinării sexului, vâr- și epigrafice. Izvoarele literare cuprind
stei, posibilelor traume, maladii etc., scrierile istoricilor, geografilor, dar și
utile în interpretările sociologice; cele ale poeţilor, dramaturgilor sau din
Sursele osteologice sau arheozoo- alte domenii. Prin izvoare epigrafice se
logice – resturi de faună, cercetate în înţeleg scrierile dăltuite în piatră, zgâ-
scopul reconstituirii modului de viaţă, riate pe pereţi, stânci, pe vase (graffiti)
a preocupaţiilor și speciilor de bază ale sau gravate în metal. Tot în această ca-
gospodăririi (componenţa complexu- tegorie, de obicei, sunt incluse și ștam-
lui animalier domestic, vânatul, pes- pilele de pe vasele de ceramică. O cate-
cuitul), însă și ca sursă concludentă gorie aparte o constituie monedele, ce
privind mediul geografic sau situaţia includ în imagini legende textuale sau
paleoclimaterică; anumite simboluri grafice.
Sursele paleobotanice – resturi (car- Cu rare excepţii, în cazul izvoa-
bonizate sau amprente) de cereale sau relor literare (ce au „supravieţuit” în
de alte plante, concludente pentru re- bibliotecile publice sau mănăstirești
constituirea preocupaţiilor (cultivarea ale vremii), majoritatea categoriilor de
plantelor, culesul din natură, medicina surse scrise provin din săpături arhe-
tradiţională etc.), a mediului înconju- ologice sau descoperiri fortuite, deși
rător sau a istoriei selecţiei plantelor; unele inscripţii și acum sunt vizibile pe
Sursele paleometalurgice – piese pereţii vechilor construcţii sau pe roci-
sau orișice alte resturi ale procesului le unor stânci.
de extragere/dobândire și prelucrare Din punct de vedere informaţional,
a metalelor, cercetate prin diverse me- principala deosebire a izvoarelor scrise
tode moderne, extrem de concludente în comparaţie cu cele arheologice este
în elucidarea aspectelor ce ţin de inter- că sursa scrisă indică în direct numele,
pretări paleoeconomice, sociologice, data și/sau esenţa evenimentului din
relaţii culturale, dar și de istoria tehno- trecut. Deci, dacă informaţia istorică
logiilor sau de disponibilitatea resurse- obţinută prin interpretarea unor surse
lor naturale; arheologice poartă un caracter inter-
Sursele petrografice – piese sau alte pretativ, aproximativ și ipotetic, atunci
resturi ale procesului de extragere/do- sursa scrisă redă acest eveniment ne-
bândire și prelucrare a diverselor roci mijlocit. Însă, adesea sursele scrise pot
maket.indd 59 25.11.2010 14:34:18

60 Istoria Moldovei
fi fragmentare și incomplete (în sens atestată sub denumirea – „amazoane”

tehnic), indirecte sau incorecte (repro- și cunoscută ca participanţi la anumite
ducerea informaţiilor preluate din alte evenimente interne (Ciclul eroic, Teseu
surse neverificate), tendenţioase (din și amazoanele, Ciclul troian, Lupta cu
motive subiective) sau conștient falsifi- amazoanele, Penthesileea), precum și
cate etc. De aceea izvoarele scrise nece- invers – datorită primelor incursiuni ale
sită, la rândul lor, o analiză critică, iar „aheienilor” în spaţiul nord-pontic (Ci-
concluziile finale pot purta un caracter clurile Argonauţii, Prometeu încătușat,
interpretativ, relativ. Ahile – insula Leuce etc.). Relativ mai
concrete, dar extrem de laconice și im-
a. Izvoare literare perfecte se prezintă informaţiile despre
populaţia și geografia spaţiului carpa-
Izvoarele literare privind spaţiul
to-dunărean și nord-pontic în operele
carpato-dunărean și nord-pontic, ţi-
lui Homer, care, pe lângă amazoane, în
nând cont de limitele cronologice ale
repetate rânduri, amintește despre traci
volumului în cauză, rămân extrem de
(Iliada, Odiseea) și doar într-un caz –
limitate, cu referinţă, exclusiv, la peri-
despre cimerieni – cei de „la capătul de
oada antică. Toate aceste surse poartă
ape / Pe-afundul Ocean, unde-i cetatea
un caracter ocazional și, de obicei, sunt
/ Poporului cimerian, de-a pururi / În-
direct dependente de evoluţia intere-
văluit în ceaţă și-ntuneric” (Odis. XI,
selor Greciei, iar apoi și ale Imperiu-
15). Situaţii similare rămân în vigoare și
lui Roman faţă de acest teritoriu. Mai
în cazul operelor lui Hesiod (sec. VIII
mult ca atât, în majoritatea lor, aceste
î.Hr.), Arcticos (?), Simonide din Ceos
izvoare sunt incomplete, fiind păstrate
(556-468 î.Hr.), Eschil (525-456 î.Hr.)
fragmentar, sau secundare, reprodu-
sau Pindar (522-443 î.Hr.), care, deși
când informaţii din surse anterioare,
deţin cunoștinţe despre Istru (Dună-
pierdute ulterior.
re), traci și sciţi, în continuare utilizează
Cronologic și din punctul de ve-
denumiri arhaice, vagi: amazoane, hi-
dere al caracterului informaţiilor, toate
perborieni (populaţie din extremitatea
aceste izvoare pot fi delimitate în câte-
nordică – ?).
va grupe relativ autonome.
Izvoarele literare scrise din sec.
VIII/VII-VI î.Hr. sau mai târziu, care,
însă, în majoritatea lor, includ date pre-
luate din tradiţia arhaică orală anteri-
oară și care, reflectând anumite eveni-
mente reale, se deosebesc prin referinţe
semilegendare, vagi și laconice. Aici
pot fi incluse toate legendele înregistra-
te în mitologia greacă, privind primele Tabletă cu scris cuneiform.
contacte cu populaţia nord-pontică, Raionul Ungheni (fals)
maket.indd 60 25.11.2010 14:34:18

Introducere 61
Un loc aparte printre cele mai tim- râurilor Pόrata sau Pyretόs (Prut), Ty-
purii surse scrise despre cimerieni și sciţi ras (Nistru), Hypanis (Bugul de Sud),
îl constituie textele cuneiforme, akkadi- Boristene (Nipru), Tanais (Doneţ/
ene, de un caracter strict documentar, Donul), a climei, florei și faunei, dru-
privind acţiunile militare ale acestora în murilor comerciale, elenilor din colo-
Asia Mică în decursul a circa un secol, niile grecești (olbiopoliţi/boristeniţi,
începând cu anul 714 (prima atestare) tirasteniţi). O atenţie deosebită autorul
până la sfârșitul sec. VII î.Hr. acordă descrierii cimerienilor, sciţilor,
Izvoarele literare privind sec. sauromaţilor (geografiei etnice, istori-
VI-V î.Hr. sunt mult mai numeroase. ei, genealogiei, religiei și obiceiurilor,
Mai mult ca atât, aceste informaţii sunt modului de viaţă etc.), altor neamuri
o consecinţă a procesului de colonizare din zona nord-pontică, precum și din
a litoralului Pontului Euxin (Mării Ne- zona carpato-dunăreană – agatârșilor
gre), ce a început pe la mijlocul sec. VII de pe râul Maris (Mureș), nenumăra-
(Istros/Histria, Olbia, insula Berezani telor triburi tracice, îndeosebi geţilor,
etc.), fiind în maximă desfășurare pe peonilor etc.
parcursul secolului VI î.Hr. și, deci, ba- Alături de Herodot, date laconice,
zate pe informaţii culese nemijlocit de dar extrem de importante pentru zona
pe teren sau de la persoane informate. dată, pot fi colectate din fragmente-
Aceste izvoare, deși mai includ în con- le operei lui Hecateu (550-470 î.Hr.)
tinuare date semilegendare și eronate, despre crobizi, trizi și orașul „Orgame
spre deosebire de perioada anterioară, – cetate lângă Istru”, din Istoriile lui Tu-
se prezintă cu mărturii mult mai con- cidide (cca 460-400 î.Hr.) despre regii
crete, veridice și detaliate privitoare, traci, „geţii învecinaţi cu sciţii”. Un in-
atât la geografie, cât și la etnografia teres aparte prezintă datele medicului
spaţiului carpato-dunărean și nord- Hipocrates (460-377 î.Hr.) privitoare
pontic. Cu regret, majoritatea operelor la caracteristicile „antropologice” ale
din această perioadă au fost pierdute, sciţilor-sarmaţilor, determinate de mo-
fiind cunoscute doar fragmentar. Uni- dul de viaţă și condiţiile climaterice
ca și principala operă păstrată inte- specifice.
gral rămâne Istoria lui Herodot și, în Izvoarele literare din sec. IV-III
special, Cartea a IV-a, consacrată în î.Hr., referitoare la spaţiul carpato-du-
întregime spaţiului nord-pontic și car- nărean și nord-pontic, sunt extrem de
pato-dunărean. Având drept punct de sărăcăciose, fie reieșind din dezintere-
plecare descrierea expediţiei militare a sul autorilor greci faţă de această zonă,
regelui persan Darius I contra sciţilor când propria ţară era supusă unor eve-
(513 î. Hr.), Herodot – unul dintre pri- nimente dramatice (războaiele interne,
mii – face o descriere geografică a cur- năvălirile din orient, expansiunea Ro-
sului inferior al Dunării și zonei nord- mei), fie că multe opere ale autorilor
pontice cu primele caracteristici ale din această perioadă, ulterior nu s-au
maket.indd 61 25.11.2010 14:34:19

62 Istoria Moldovei
păstrat. Astfel, tot ce ţine de neamuri- perioada în cauză, pot fi numiţi: Poly-
le, geografia sau coloniile grecești din bius (200-120 î.Hr.), Trogus Pompeius
spaţiul în cauză poartă, de regulă, un (sec. I î.Hr., în expunerea lui Iustin, sec.
caracter fragmentar, ocazional sau in- II î.Hr.), Polyainos (sec. II î.Hr.), Pau-
direct, fiind cunoscute datorită opere- sanias (sec. II î.Hr.), Diodor din Sicilia
lor autorilor de mai târziu. Mesaje mai (sec. I î.Hr.), ș. a.
mult sau mai puţin consistente la tema Izvoarele literare privitoare la
dată pot fi selectate din operele filo- sec. II-I î.Hr.-sec. I-II d.Hr., în raport
sofilor Platon (427-347 î.Hr.), despre cu perioada anterioară, sunt mult mai
Zalmoxis, sciţi, celţi și traci, și Aristotel numeroase și consistente, în absolută
(384-322 î.Hr.), privitor la revoltele so- concordanţă cu amploarea evenimen-
ciale din Histria și alte colonii grecești, telor specifice acestei perioade: înăl-
curiozităţi din istoria animalelor din ţarea Daciei, expansiunea Imperiului
zona Pontului Euxin, Pseodo-Calis- Roman, însoţită de supunerea coloni-
tene (nepotul lui Aristotel) despre ex- ilor grecești, cotropirea Daciei și con-
pediţia lui Alexandru cel Mare contra flictele neîntrerupte cu lumea „barba-
sciţilor/tribalilor, Scylax din Carianda ră” din spaţiul carpato-nord-pontic.
(sec. IV î.Hr.), despre orașele grecești Comentând spaţiul de la nord de Du-
de pe coasta de vest a Pontului Euxin, năre, geograful Strabon (63 î.Hr.-23
și Apollonius din Rodos (295-215 d.Hr.) consemnează: „Alexandru ne-a
î.Hr.), cu date etnogeografice preţioase descoperit regiunile nordice ale Europei
și ale altor autori. până la Istru. Iar romanii – locurile de
Totuși, principalele evenimente ale dincolo de Istru, până la fluviul Tyras”
secolelor IV-III î.Hr. din spaţiul car- (II, 1, 41).
pato-danubian și nord-pontic nu au Dar, ca și în cazurile precedente,
rămas în afara atenţiei autorilor antici, multe din operele contemporanilor,
mai ales a autorilor din perioada sec. II referitoare la evenimentele timpului,
î.Hr.-II d.Hr, fapt explicabil prin crește- au fost pierdute, informaţia fiind cu-
rea interesului Imperiului Roman faţă noscută în expunerile autorilor de mai
de această zonă. Expuse cu o întârziere târziu. De asemenea, atrage atenţia și
de două-trei secole, majoritatea acestor faptul că majoritatea surselor disponi-
„mărturisiri” au un caracter constatativ, bile reflectă evenimentele ce ţin, pri-
cu elucidarea evenimentelor, prioritar oritar, de sec. II-I î.Hr.-sf. sec. I d.Hr.,
social-politice și militare, legate de con- deci, de perioada expansiunii Imperiu-
flictele dintre macedonieni (companiile lui Roman și a cuceririi Daciei și mai
militare ale lui Filip II, Alexandru cel puţin de perioada provinciei Dacia, iar
Mare, Lisimah etc.) cu sciţii, geţii, triba- sec. III d.Hr., în genere, este lipsit de
lii, despre situaţia în coloniile grecești, literatură contemporană.
invazia celţilor, apariţia sarmaţilor etc. Din multitudinea surselor, printre
Printre cei mai informaţi autori, pentru cele mai cunoscute pot fi menţiona-
maket.indd 62 25.11.2010 14:34:19

Introducere 63
te operele istorice ale lui Poseidonios „barbare”, însoţite de migraţia în masă

din Anameea (135-51 î.Hr.), pe larg a goţilor, iar apoi și invazia hunilor.
utilizate de Strabon, în special în lu- În expresia anticilor, este o perioadă
crarea – Geografia. Operele ambilor când „...Toate neamurile, începând de
autori, precum și cele ale lui Trogus la graniţa Ilyriei și până în Galia, au
Pompeius, Diodor din Sicilia, Pol- conspirat împotriva imperiului, cum
yainos, Pausanias, Tacitus (55-120 ar fi marcomanii... și cvazii, sarmaţii și
d.Hr.), conţin expunerea evenimente- burii..., împreună cu... roxolanii, bas-
lor de la mijlocul secolului II până la tarnii, alanii, peucinii, costobocii”. Re-
mijl. sec. I î.Hr. De o valoare deosebită spectiv, autorii din această perioadă
pentru geografia și situaţia etnografică sunt preocupaţi prioritar de descrie-
din această perioadă, pe lângă Geogra- rea și comentarea evenimentelor mili-
fia lui Strabon, se prezintă Istoria Na- tare permanente și mai puţin de etno-
turală a lui Plinius cel Bătrân (23-79 grafie, majoritatea populaţiilor fiind
d.Hr.), opera Îndreptător geografic a lui atestate în comun cu calificativul de
Ptolemeu (87-165 d.Hr.). Una dintre sciţi, sarmaţi, goţi sau huni. Extrem de
cele mai consistente surse referitoare elocvente referitoare la evenimentele
la războaiele și cucerirea Daciei este în derulare sunt Cronicile lui Eusebius
Istoria Romană, scrisă de Dio Cassius din Caesarea (260-340), Sextus Au-
(155-236 d.Hr.). Imagini, deși exagera- relius Victor (?-361), Eutropius (sec.
te, despre viaţa cotidiană în condiţiile IV), Themistios (317-388), Orosius
unui oraș roman de la gurile Dunării (sf. sec. IV-V) ș. a. Date consistente
de la începuturile sec. I d.Hr. pot fi re- despre istoria și expansiunea goţilor și
cuperate din operele poetului Ovidiu despre „Neamul hunilor, puţin cunos-
Naso (43 î.Hr.-17 d.Hr.), opere scrise cut în vechile monumente istorice” sunt
în timpul exilului (anii 8-17 d.Hr.) la înmănuncheate în operele lui Am-
Tomis (actualmente Constanţa). Date mianus Marcellinus (325/330-post
extrem de preţioase în reflectarea eve- 391), Priscus Panites (sec. V) Zosi-
nimentelor din perioada dată sunt mos (sec. V), Marcellinus Comis (I-a
conţinute și în lucrările autorilor de jum. a sec. VI), și îndeosebi, în opere-
mai târziu, utilizatori ai unor izvoare le lui Iordanes (sec. VI) Istoria goţilor
pierdute, cum ar fi, în special, operele sau Getica și Războaiele sau Războiul
Romana și Getica ale gotului Iordanes cu goţii a lui Procopius din Caesarea
(mijl. sec. VI d.Hr.). (sec. VI), păstrate în întregime. Un
Izvoare literare privind sec. IV- interes aparte prezintă pentru aceas-
VI d.Hr. După o întrerupere de cca tă perioadă problema răspândirii, în
un secol, situaţia din spaţiul carpa- zona carpato-dunăreano-pontică, a
to-dunăreano-pontic intră din nou creștinismului, reflectată în lucrările
în atenţia autorilor antici, fapt cauzat mai multor promotori ai noii religii:
de agresiunea în creștere a popoarelor Atanasie din Alexandria (295-373),
maket.indd 63 25.11.2010 14:34:19

64 Istoria Moldovei
Auxentius din Durostor (sec. IV),

Sozomenos (sec. V) ș.a.
Datele concrete privitoare la isto-
ria spaţiului carpato-danubian și nord-
pontic, cuprinse în operele autorilor
menţionaţi mai sus, vor fi descifrate în
capitolele respective. Rămâne să aten-
ţionăm cititorul că multe dintre aceste
lucrări, cum ar fi operele lui Herodot,
Tucidide, Polybius, Titus Livius, Stra-
bon, Procopius din Caesarea sau Pa-
usanias și multe, multe altele, au fost
traduse și editate atât în limba română
la diverse edituri din România, cât și
în limba rusă, și sunt accesibile pentru
toţi amatorii de istorie antică. Mai mult
ca atât, există o serie de ediţii speciale
ce întrunesc toate datele autorilor an-
tici, referitoare la spaţiul unei sau altei
ţări, cum ar fi, de exemplu, corpusul
Fontes Historiae Dacoromane (FHDR),
realizat în România în patru volume:
I – 1964, II – 1970, III – 1975, IV –
1982, sau, spunem, volumele lui V. V. Lespede de marmură cu inscripţie antică
Latyšev, Scythica et Caucasica, privind din Corotnoe (r-nul Slobodzia).
Sciţia și Caucazul (SC). Colecţiile lui I. Surucean
b. Izvoarele epigrafice, de obicei, Prin conţinutul lor aceste izvoare

provin din cercetări arheologice și în reflectă, de obicei, aspectele vieţii in-
majoritatea lor se referă la orașele an- terne a orașului, în contextul diverse-
tice de pe litoralul Mării Negre. Spre lor relaţii, atât cu alte orașe, mai mult
deosebire de izvoarele literare, aceste sau mai puţin îndepărtate, cât și cu po-
surse sunt contemporane momentului pulaţia locală din împrejurime. Deci,
descris, cu participarea nemijlocită a este vorba de informaţii concrete care,
martorilor evenimentului în derulare. de regulă, puţin îi interesau pe autorii
Însă, de regulă, cauza evenimentului operelor literare.
rămâne necunoscută, iar însăși in- În funcţie de caracterul conţinutu-
scripţia nu oferă o dată precisă. Mai lui acestor inscripţii, pot fi delimitate
mult ca atât, multe dintre inscripţii decrete cu caracter politic, economic
sunt fragmentare. sau în cinstea unor date importan-
maket.indd 64 25.11.2010 14:34:19

Introducere 65
te din istoria localităţii, cum ar fi, de a relaţiilor comerciale ale populaţiei lo-
exemplu, inscripţia (din colecţia lui cale cu coloniile grecești de pe litoralul
I. C. Surucean) în cinstea lui Kokkei Mării Negre, iar ale acestora – cu diver-
din anul 181 î.Hr., care atestă anumi- se orașe din bazinul mediteranean, sunt,
te merite faţă de orașul Tyras și unde, fără îndoială, inscripţiile de pe ștampile-
totodată, sunt menţionaţi patru din- le și mărcile (comerciale) imprimate pe
tre arhonţii (arhonte – magistrat, înalt mânerele amforelor, în special ale celor
demnitar) orașului și alţi cetăţeni (IPE, grecești. Aceste ștampile includ, de obi-
I2, 2, 4), sau decretul Kanoba (din Asia cei, numele astynomului (magistratul
Mică), privind raportul monedei din responsabil de supravegherea economi-
Olbia faţă de monedele străine (IPE, ei orașului) sau numele producătorului
I2, 24). Există inscripţii comemorati- și, adesea, denumirea locală a lunii anu-
ve în cinstea unor personalităţi ce au lui în care a fost produsă amfora. Re-
oferit servicii sau donaţii de interes pu- spectiv, prin descifrarea lor, se identifică
blic (de exemplu, psefismul – decretul orașul de provenienţă și data confecţio-
în cinstea lui Karzoazos din Olbia, din nării vasului. Multiplele descoperiri de
colecţia lui I. C. Surucean), inscripţii amfore cu astfel de ștampile, depistate
privitoare la comemorarea inaugurării în orașele Tyras, Nikonion, Olbia, dar și
unor edificii, cum ar fi textul (publicat în multe dintre înmormântările scitice
de P. Nicorescu) în cinstea împăratului din spaţiul pruto-nistrean, demonstrea-
Traian cu ocazia unor construcţii, pro- ză legăturile co-
babil de apărare, în orașul Tyras. merciale perma-
De un interes aparte ţin inscrip- nente cu cele mai
ţiile votive consacrate unor divinităţi, îndepărtate orașe
concludente în elucidarea credinţelor grecești, cum ar
și a influenţelor lor asupra populaţiei fi Heracleea, Ro-
autohtone. O altă categorie o reprezintă dos, Thasos, Si-
inscripţiile funerare, importante pentru nope, Chersones
aprecierea structurii etnice a populaţiei și multe altele.
și a funcţiilor sociale ale defuncţilor pe Ca și în ca-
parcursul vieţii. Relativ numeroase sunt zul izvoarelor
și inscripţiile zgâriate (graffiti), mai rar literare, sursele
vopsite (dipinti) pe cioburi, vase sau pie- epigrafice sunt
tre și pereţi, consemnând numele unor publicate, de re-
zeităţi venerate sau numele proprii ori gulă, în volume
de altă natură (de exemplu, în Olbia, de specialitate
unul dintre grafferi menţionează că în sau în Corpusuri Amforă de Heracleea
acest oraș, în calitate de monedă servesc și Cataloage, cu ştampila
vârfurile de săgeţi). De o importanţă constituite la ni- Magistratului
deosebită în reconstituirea economiei și vel naţional sau Themistos. Butor
maket.indd 65 25.11.2010 14:34:20

66 Istoria Moldovei
internaţional. Printre primele lucrări chideri largi în reconstituirea statutului

despre amforele grecești din spaţiul sau situaţiei politice și economice a fie-
pruto-nistrean poate fi menţionată lu- cărui oraș-cetate aparte, nivelului soci-
crarea, recent apărută, a Nataliei Mate- al de dezvoltare, relaţiilor economice și
evici (2007). comerciale cu indigenii sau cu orașele
îndepărtate, precum și în evidenţierea
c. Izvoare numismatice. Mone- unor dinastii de demnitari locali de ori-
da sau banul de metal (de aur, argint, gine scitică, sarmatică, în identificarea
bronz sau aliaje), ca echivalent unic în cultului unor divinităţi aparte etc.
aprecierea valorii bunurilor materiale Printre principalele orașe-cetăţi
sau spirituale, a apărut pentru prima din apropierea spaţiului carpato-nis-
dată în Lidia și Egina încă din sec. VI- trean, care au practicat propriile emi-
II-VII î.Hr., fapt confirmat parţial și de siuni de monede se înscriu Istria, Ty-
Herodot (I, 94). Primele emisiuni de ras și Olbia. Fiecare dintre aceste orașe
monede în metal din Atena datează cu avea propria monedă, elaborată după
anul 594 î.Hr. Altfel spus, la momentul anumite canoane, cu o evoluţie de sine
desfășurării procesului de colonizare a stătătoare, în directă dependenţă de
litoralului vest- și nord-pontic, grecii statutul și situaţia politică a fiecărui
erau deja familiarizaţi cu priorităţile oraș în parte.
acestui fenomen, extrem de util, atât Conform opiniei specialiștilor,
în relaţii interne, cât și în cele externe. cele mai timpurii manifestări ale mo-
Respectiv, circulaţia monedei în spa- nedei locale emise de orașele menţio-
ţiul carpato-danubio-pontic începe nate sunt cunoscute sub formă de vâr-
la scurt timp după fondarea primelor furi de săgeţi în bronz, turnate în tipare
colonii grecești și decurge pe parcursul bivalve, datate cu aproximativ mijlocul
perioadei antice, incluzând trei catego- sec. VI – începutul sec. V î.Hr. Alături
rii de monede, relativ autonome: mode acestea, în Olbia erau în circulaţie
nedele emise de atelierele din orașele- și monede sub formă de „delfinași”.
cetăţi grecești sau, ulterior, romane de Aceste emisii, denumite de specialiști
pe litoralul de nord-vest al Mării Ne- „premonede”, sunt caracteristice doar
gre; monedele locale – geto-dacice și pentru cetăţile din zona nord-vest-
monedele emise în alte părţi ale lumii pontică și împrejurimile lor, fiind des-
antice, care au pătruns în spaţiul nos- tinate prioritar, cu toată probabilitatea,
tru cu diverse ocazii. pentru comerţul intern și, în special,
Monedele provin, de obicei, din cu populaţia locală – sciţii, geţii.
cercetări arheologice, însă adesea sunt La Istros primele monede pro-
descoperite și ocazional, sub formă de priu-zise au fost didrahmele (și, po-
comori-depozite sau ca piese izolate. sibil, concomitent – obolii), în argint,
Din punct de vedere informaţional, probabil de etalon atic, având pe avers
monedele reprezintă o categorie cu des- două portrete, iar pe revers – un vul-
maket.indd 66 25.11.2010 14:34:20

Introducere 67
tur pe delfin (emblema cetăţii) cu le- mai târziu, a regelui trac Lysimach.
genda ΙΣΤΡ, care apar în jurul anilor Atestate prin zeci de descoperiri izo-
’80-’70 ai sec. V, evoluând în diverse late și mai multe depozite cu sute de
variaţiuni circa un secol, până pe la monede (tezaurul din s. Lărguţa, r-nul
mijlocul sec. IV î.Hr. Cu întârziere, dar Cahul), au fost destinate, probabil, nu
de aceeași perioadă ţin emisiile mone- atât comerţului intern, cât plătirii mer-
tare în aur, argint și bronz ale Olbiei cenarilor și a serviciilor militare oferite
(având pe avers imaginea unei zeităţi de conducătorii de triburi autohtone
locale – Boristen, Demetra, Atena etc., sau de orașele-cetăţi. Este însă evident
iar pe revers – un vultur pe delfin, cu că anume aceste circumstanţe au favo-
legenda ΟΛΒΙΟ) și Tyras (având pe rizat apariţia în mediul autohton „bar-
avers imaginea unei zeităţi locale – Ty- bar” a propriei monede – așa-numita
ras etc., iar pe revers – un cap de cal monedă geto-dacică. Având drept pro-
și legenda ΤΥΡΑ). Despre importanţa totip monedele macedoniene, aceste
acestor monede (îndeosebi a celor din piese, extrem de variate în timp și spa-
aur și argint) în comerţul cu alte ora- ţiu, au avut o largă circulaţie în mediul
șe ale lumii antice vorbește de la sine geto-dacilor, celţilor și altor neamuri
extinderea lor teritorială. Dovadă sunt din spaţiul carpato-dunărean pe par-
monedele istriene și cele din Olbia sau cursul a circa două secole (aproximativ
Tyras, care au fost descoperite pe o arie din 275 până în anii 70-50 î.Hr), pro-
extrem de largă, de la Atena, în bazinul vocând, printre altele, mai multe dis-
mediteranean, până în Chersonesul cuţii privitoare la centrele de produc-
Tauric și Panticapei din nordul Mării ţie, evoluţia și tipologia lor.
Negre. Și invers – monedele diverselor Din punct de vedere istoric, un
orașe din bazinul mediteranean sau interes aparte îl prezintă multiplele
pontic au fost descoperite atât la Istros, serii de monede ale regilor sciţi sau
cât și în Olbia sau Tyras. De asemenea, sarmaţi, emise în diverse perioade, în
o bună parte din monede (în special orașele-cetăţi nord-vest-pontice la co-
din bronz) au fost înregistrate și în in- manda sau sub egida unor „demnitari
teriorul Sciţiei și Traciei, fapt ce confir- barbari”, fapt care de la sine reflectă
mă antrenarea treptată a indigenilor în anumite relaţii de dependenţă poli-
relaţiile comerciale realizate prin inter- tică a acestor orașe. Printre cele mai
mediul monedelor grecești. timpurii monede din această serie se
În a doua jumătate a sec. IV – înc. înscriu circa 20 de piese de ași din
sec. III î.Hr. extinderea militară a Ma- prima jumătate a sec. V î.Hr. descope-
cedoniei în spaţiul carpato-danubio- rite la Nikonion, cu inscripţiile ΣΚΥ-
pontic a fost însoţită de pătrunderea, ΣΚΥΛ- ΣΚΥΛΕ, prin care, conform
pe larg, în această zonă, a monedei (în specialiștilor, se subînţelege regele scit
diverse metale) lui Filip al II-lea, Ale- Skyles, cunoscut și după opera lui He-
xandru cel Mare, Filip al III-lea și, ceva rodot (IV, 78-79). Urmează seria așa-
maket.indd 67 25.11.2010 14:34:21

68 Istoria Moldovei
numitelor monede ale regilor sciţi din ai secolului IV, moneda romană dispa-
Dobrogea, ale regelui Ateas (probabil re treptat din circulaţia locală.
adversarul lui Filip al II-lea din 339 Ca și în cazul altor categorii de
î.Hr.) și a celor din sec. III-II î.Hr., izvoare, toate descoperirile monetare
emise de Sariakes, Ailios, Akrosas, sunt reflectate, de regulă, în multi-
Charaspes, Kanites și Tanousa, dinas- plele publicaţii de specialitate, adesea
tii în majoritate, necunoscute din alte fiind întrunite în monografii sau cule-
surse. Tot la această serie se referă mo- geri speciale, principalele dintre care,
nedele Olbiei, emise în a doua jumă- pentru teritoriul Republicii Moldova,
tate a sec II î.Hr., de regele scit Skilur rămân: Repertoriul întocmit de A. A.
(ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΣΚΙΛΥΡΟΥ) și monedele Nudelman (1976), studiile monogra-
din prima jumătate a sec. I î.Hr., emi- fice ale lui V. A. Anohin (1989), P. O.
se de regii sarmaţi Farzoi (ΒΑΣΙΛΕΩΣ Karyškovski (2003), volumul Cerce-
ΦΑΡΖΟΙΟΥ) și Inismei (ΒΑΣΙΛΕΩΣ tări numismatice... (1990), precum și
ΙΝΕΝΣΙΜΕΩΣ sau ΙΝΙСΜΕΩС). multiplele lucrări fundamentale, edi-
Odată cu extinderea militară a Im- tate în România, Ucraina sau Rusia,
periului Roman, începând cu anii ’70 ai menţionate parţial în lista bibliografi-
sec I î.Hr., în spaţiul carpato-danubio- ei selective a capitolelor respective.
pontic se răspândește treptat moneda La final rămâne încă o dată să ac-
romană și se întrerupe emisia propri- centuăm ideea că orișice reconstituire
ilor monede, practic, în toate orașele- a unei preistorii este posibilă doar în
cetăţi din zona nord-vest-pontică. Sta- cazul unei sinteze complexe, în care să
tistic, ponderea monedei romane ţine se ţină cont de toată varietatea izvoa-
în special de secolul II d.Hr., cu o re- relor informaţionale, începând cu cele
ducere treptată în secolul III d.Hr., pe- biologice – constituirea speciei umane
rioadă semnalată și de unele emisiuni sau antropogeneza, cele geografice –
locale ale monedei provinciale romane evoluţia cadrului natural și, desigur,
în bronz, realizate în vechile centre din urmând cu sursele arheologice, iar
Tyras, Istria, Callatis și îndeosebi la To- pentru perioada antică – și cu cele lite-
mis. După invazia hunilor din anii ’70 rare, epigrafice și numismatice.
maket.indd 68 25.11.2010 14:34:21

Introducere 69
BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ
Binford L.R. An Archaeological Perspec- Letopiseţul. Letopiseţul Ţării Moldovei.

tive. Chicago. 1972. Grigore Ureche, Miron Costin, Ion
Cantemir D. Hronicul. Ed. Stela Toma. Neculce. Chișinău. 1990.
Vol. I-II. București. 1999-2000. Levi-Strauss S. Anthopologie structurale.
Ceram C.W. Zei, morminte, cărturari. Bu- Paris. 1958.
curești. 1968. Mateevici N. Amforele grecești în mediul
Chetraru N. Din istoria arheologiei Mol- barbar din nord-vestul Pontului Eu-
dovei. Chișinău. 1994. xin în sec. VI – începutul sec. II a.Chr.
Chetraru N., Moraru A., Răileanu N. Ni- Chișinău. 2007.
colae Moroșan – drama unui savant. Murdock G.P. Social Structur. New York-
Chișinău. 2001. London. 1949.
Chetraru N., Răileanu N. Ion Casian Su- Odobescu A.I. Istoria arheologiei. Bucu-
rucean în arheologia și muzeologia rești. 1961.
basarabeană. Chișinău. 2001. Pârvan V. Getica. O preistorie a Daciei.
Childe G.V. The Danube in Prehistory. București. 1926.
Oxford. 1929. Primele istorii ale Moldovei. Cronografia
Childe G.V. Făurirea civilizaţiei. Bucu- moldo-slavonă. Ed. V. Stati. Chișinău.
rești. 1966. 2007.
Clark G. Archaeology and Society. Lon- Renfrew C., Bahn P. Archaeology: Theories,
don. 1960. Methods and Practice. London. 1994.
Clarke D.L. Analytical archaeology. Lon- Republica Moldova. Enciclopedia Mol-
don. 1968 dovei. Chișinău. 2009.
Costin M. Miron Costin. Opere. I-II. Bu- Tylor E.B. Primitive Culture. New York.
curești. 1965. 1871.
Eliade M. Istoria credinţelor și ideilor reli- White Leslie A. The Evolution of Culture.
gioase. București. 1981. New York. 1959.
Eliade M. Tratat de istoria religiilor. Bucu-
rești. 1992. Антология исследований культуры.
Evans-Pritchard E.E. Theories of Primiti- Интерпретации культуры. Москва-
ve Religion. Oxford. 1965. Санкт-Петербург. 2006.
Istoria Moldovei din cele mai vechi tim- Арутюнов С.А., Рыжакова С.И. Куль-
puri pînă în epoca modernă. Chiși- турная антропология. Москва.
nău. 1992. 2004.
Istoria R.S.S. Moldovenești (din vremu- Гарден Жан-Клод. Теоретическая ар-
rile străvechi până la Marea Revoluţie хеология. Москва. 1983.
Socialistă din Octombrie). Vol. I. Chi- История Молдавской ССР. Том. I-II.
șinău. 1954. Кишинев. 1965, 1968.
Istoria R.S.S. Moldovenești. Vol. I. Chi- Клейн Л.С. Археологические источни-
șinău. 1988. ки. Ленинград. 1978.
László A. Introducere în arheologie. Iași. Клейн Л.С. Археологическая типоло-
2006. гия. Ленинград. 1991.
maket.indd 69 25.11.2010 14:34:21

70 Istoria Moldovei
Клейн Л.С. Введение в теоретическую Флиер Л.Я., Полетаева М.А. Проис-

археологию. Санкт-Петербург. 2004. хождение и развитие культуры.
Леви-Строс К. Структурная антропо- Москва. 2008.
логия. Москва. 1983. Формозов А.А. Пушкин и древности.
Малиновский Б. Избранное: Динами- Москва. 2000.
ка культуры. Москва. 2004. Фрезер Д.Д. Золотая ветвь. Москва.
Мердок Дж.П. Социальная структура. 1980.
Москва. 2003. Эванс-Притчард Э. Теории примитив-
Морган Л.Н. Древнее общество. Ле- ной религии. Москва. 2004.
нинград. 1934. Элиаде М. Азиатская алхимия. Москва.
Накко А. Исторiя Бессарабiи. Кн. 1-3. 1998.
Одесса. 1873-1875. Элиаде М. Очерки сравнительного ре-
Тайлор Э.Б. Первобытная культура. лигиоведения. Москва. 1999.
Москва. 1989.
Уайт Л. Избранное: эволюция культу-
ры. Москва. 2004.
maket.indd 70 25.11.2010 14:34:22

ANTROPOGENEZA PARTEA I 71
P R EI STO RI A
P
reistoria reprezintă etapa fapte, care sunt
iniţială a istoriei comunită- destul de vizi-
ţilor umane. Ea corespunde bile și palpabile
primei și celei mai îndelungate epoci și, deci, posibil
cu o durată de câteva milioane de ani a fi supuse ve-
ce include în sine însuși procesul de rificării. În pri-
origine, de la delimitarea fiinţei uma- mul rând, este
ne – primelor antropoizi – din mediul evidentă simili-
animalier până la constituirea speciei tudinea morfo-
Homo sapiens, extinderea lor din zona logică, fiziolo- Charles Darwin.
iniţială de provenienţă pe continentul gică și genetică În viziunea criticilor
Euroasiatic și evoluţia lor ulterioară a fiinţei umane
pe parcursul al câtorva zeci de mii de cu alte mamifere, mai ales cu prima-
ani. Acest proces complex începe încă tele superioare (maimuţele). Această
din perioada Pliocenului, realizându- asemănare nu poate fi explicată altfel
se prioritar pe parcursul Pliocenului decât prin rudenia lor apropiată. În al
Superior (cca 2,2 – 1,8 mln. de ani în doilea rând, actualmente savanţii au
urmă) și în special – pe parcursul Pleis- la dispoziţia lor rămășiţe fosile a sute
tocenului sau primei perioade a Cuar- și chiar mii de reprezentanţi ai genu-
ternarului (cca 1.800.000 – 10.000 de rilor demult dispărute, care ocupă,
ani în urmă), perioade, marcate prin din punct de vedere anatomic și cro-
schimbări cardinale și repetate ale me- nologic, o poziţie intermediară între
diului geografic natural. oamenii contemporani și strămoșii
lor din regnul animal. Graţie acestor
materiale se poate afirma, că la ora
1. Antropogeneza: originea şi actuală în linia evolutivă nu mai exis-
evoluţia omului tă problema „verigei lipsă” între mai-
Mărturii despre evoluţia omului muţă și om, atât de mult disputată de
și istoria cercetării lor. Fiinţa umană către evoluţioniști și oponenţii acesto-
este o parte componentă a naturii vii, ra, deoarece „cronica paleontologică”
iar apariţia omului – un rezultat al pro- este destul de elocventă în acest sens.
cesului de evoluţie, care a durat mai Acest lucru nu înseamnă că în ea nu
multe milioane de ani. Despre aceas- mai există pete albe, însă dimensiu-
ta mărturisesc incontestabil multiple nile acestor lacune sunt de așa natu-
maket.indd 71 25.11.2010 14:34:22

72 Preistoria
s-a găsit o poziţie aparte și pentru fiinţa

umană. C. Linne a plasat omul în genul
Homo, pe care împreună cu maimuţele,
lemurii și liliecii l-a atribuit la ordinul
primatelor. Totodată, în componenţa
acestui gen el a evidenţiat două specii:
Homo sapiens (Omul înţelept) și Homo
troglodytes (Omul-animal). Ideea evo-
luţiei speciilor biologice, a schimbării
lor treptate în timp a fost clar formula-
tă de către naturalistul francez J.B. La-
marck la începutul secolului al XIX-lea,
iar la mijlocul aceluiași secol englezii
Ch. Darwin și A. Wallace au creat teo-
ria selecţiei naturale, care explica meca-
nismul acestui proces. Darwin și mulţi
contemporani ai săi scriau, destul de
îndrăzneţ, despre originea evolutivă a
omului din strămoși-maimuţe antropo-
ide, argumentând această teorie cu date
din morfologia, fiziologia, embriologia,
ră, încât ele pot da naștere la anumite psihologia și comportamentul animale-
dispute și controverse doar în cadrul lor și cel al omului.
discuţiilor pe marginea unor proble- De la mijlocul secolului al XIX-lea
me comparativ înguste, destul de spe- au început să fie acumulate descoperiri
cifice, și nu pot provoca dubii serioase de oase fosile ale strămoșilor omului.
privind atribuţia directă a maimuţelor În anul 1856, în Germania, a fost des-
la genealogia omului. coperit scheletul (incomplet) al unui
Despre asemănarea anatomică a neandertalian. În anii 1891-1892 pe in-
omului și a maimuţelor scriau încă au- sula Jawa a fost identificat un fragment
torii antici, în particular, medicul ana- de craniu și un femur aparţinând unei
tomist roman C. Galenus. Concepţia fiinţe mult mai vechi și mai primitive,
despre faptul că această asemănare este care a primit iniţial numele de pitecan-
cauzată de rudenie a fost exprimată și trop, adică de om-maimuţă. În anul
de către unii gânditori din epoca Renaș- 1924, în Africa de Sud, a fost descope-
terii. La începutul secolului al XVII-lea rit craniul unui australopitec, mult mai
această ipoteză a fost dezvoltată de către vechi decât pitecantropul. De atunci,
filosoful L. Vanini. La mijlocul secolu- an de an noi dovezi și urme fosile pri-
lui al XVIII-lea suedezul C. Linne a pus vind antropogeneza au ieșit la lumină,
bazele sistematizării zoologice, în care câteva din cele mai importante desco-
maket.indd 72 25.11.2010 14:34:23

ANTROPOGENEZA 73
periri, care au aprofundat considera- Originea și particularităţile spe-

bil rădăcinile arborelui nostru comun cifice ale pongidelor (hominoidelor).
genealogic, fiind realizate recent, chiar Istoria independentă a evoluţiei supra-
la începutul secolului al XXI-lea (vezi familiei hominoidelor (Hominoidae),
pag. 75, tabelul, coloana a 2-a). în componenţa căreia, din primatele
Concomitent cu acumularea ma- care au supravieţuit până la ora actuală,
terialelor antropologice, tot mai per- intră omul, cimpanzeul, gorila, oran-
formante au devenit metodele de gutanul și ghibonul, a început, apro-
cercetare ale acestora. În ultimii ani, ximativ, 25 mln. ani în urmă. Aceasta
datorită conlucrării antropologilor și s-a întâmplat, probabil, după ce o parte
arheologilor cu fizicienii, chimiștii, ge- din maimuţele antropoide care locuiau
neticienii și cu reprezentanţii altor ști- în Lumea Veche (strămoșii actualelor
inţe naturale, în acest domeniu au fost macaca, maimuţele africane, alte mai-
obţinute realizări excepţionale. Unul muţe inferioare) a trecut la alimenta-
dintre cele mai impresionante rezul- ţia cu frunze, iar altă parte (strămoșii
tate este apariţia paleogeneticii, care a maimuţelor superioare – a hominoide-
permis reconstituirea istoriei evoluţiei lor) și-a păstrat predilecţia pentru die-
și a relaţiilor de rudenie a oamenilor ta cu fructe. Diferenţa dintre meniuri
primitivi în bază de ADN. s-a reflectat, în particular, asupra con-
În afară de aceasta, un progres strucţiei dinţilor. Suprafaţa molarilor
important a fost atins în cercetarea (dinţii care mestecă) hominoidelor au
ritmului de ontogeneză (dezvoltare inun decor specific, tipic doar pentru ei,
dividuală) a reprezentanţilor speciilor format din cinci protuberanţe rotun-
demult dispărute, în determinarea vâr- jite, separate prin șănţuleţe dentare în
stei descoperirilor fosile, înţelegerea formă de Y – așa numitul „uzor al dri-
caracterului condiţiilor naturale exis- opitecului”.
tente și a procesului de schimbare per- În afară de forma dinţilor, homi-
petuă a lor în epocile geologice trecute noidele se deosebesc de maimuţele
etc. În consecinţă, a crescut considera- inferioare prin dispariţia treptată și
bil volumul cunoștinţelor noastre des- lipsa cozii, trunchiul mai scurt în ra-
pre biologie și despre modul de viaţă port cu membrele, torsul plat și lat, de
al reprezentanţilor primitivi ai speciei asemenea, prin construcţia specifică a
umane. Totodată, s-a reușit a arunca o articulaţiei umărului, care asigură o li-
privire, (fie doar una fugară) în astfel bertate mai mare a rotaţiei membrelor
de profunzimi ale esenţei fiinţei aces- superioare în diverse planuri. Probabil,
tora, precum și de a se crea o imagi- particularităţile nominalizate au fost
ne (fie chiar și destul de aproximativă) obţinute de către hominoide în rezul-
despre anumite laturi ale existenţei lor tatul adaptării lor la modul de mișcare
care, până nu demult, păreau a fi taine arboricol, care necesita o poziţionare
inabordabile și inimaginabile. verticală a corpului și, cel puţin, în-
maket.indd 73 25.11.2010 14:34:23

74 Preistoria
dreptarea parţială a spatelui. Este vorba burupitec – hominoid care a locuit în

despre căţăratul pe arbori, sprijinindu- această zonă cu 9,5 mln. ani în urmă.
se pe membrele inferioare, precum și În Etiopia, în depunerile cu vârsta de
de așa numita brahiaţie, adică trecerea 10-15,5 mln. ani, au fost descoperiţi
sau aruncarea corpului de pe o ramură dinţi de cororapitec – un posibil pre-
pe alta cu ajutorul membrelor superi- cursor al gorilei. Tot în Kenia și Etiopia
oare. Pentru maimuţele inferioare ni- au fost descoperite rămășiţele fosile ale
ciunul din fenomenele menţionate nu celor mai vechi reprezentanţi ai famili-
este caracteristic, din care cauză ele, ei hominidelor, care include omul con-
spre deosebire de pongide, se mișcau, temporan și pe acei precursori ai săi,
de regulă, chiar și pe ramuri, cu ajuto- care au trăit după ce linia evoluţiei ce
rul celor patru membre, la fel ca toate duce spre om s-a separat de trunchiul
mamiferele, începând de la veveriţă și genealogic comun cu cel al pongidelor
până la leopard. (maimuţele-antropoide).
Nu există, de fapt, dubii că homi- Particularităţile caracteristice,
noidele au apărut în Africa și că într-o componenţa, originea și stadiile pre-
perioadă de cel puţin 10 mln. de ani coce ale evoluţiei familiei hominide-
istoria lor a rămas legată exclusiv de lor. Trăsătura definitorie a hominide-
acest continent. Aproximativ cu 16-17 lor este poziţia bipedă, în timp ce toate
mln. de ani în urmă, când între Afri- celelalte hominoide se deplasau și se
ca și Eurasia exista o punte terestră, deplasează pe pământ, de regulă, pe
arealul de răspândire a hominoidelor patru picioare. În afară de aceasta, în
s-a lărgit considerabil din contul in- evoluţia hominidelor se observă un șir
cluderii teritoriului din sudul Europei de tendinţe specifice, care lipsesc sau
și Asiei. În Asia, cel puţin în regiunile sunt slab exprimate la celelalte pon-
sud-estice, hominoidele au reușit să gide. Este vorba, în primul rând, de
se stabilească temeinic, păstrându-se aplatizarea treptată a craniului în par-
acolo până azi (orangutangul, ghibo- tea din faţă și mărirea volumului cuti-
nul). În Europa condiţiile au fost mai ei craniene, micșorarea dimensiunilor
puţin convenabile și, după o scurtă caninilor, modificarea formei arcului
perioadă de înflorire, hominoidele din dentar, care din colţuros devine tot mai
această zonă au dispărut. În aceeași armonios și paraboloid. Se modifică și
perioadă în Africa se remarcă o dimi- proporţiile corpului – se scurtează re-
nuare considerabilă a numărului de lativ membrele superioare și se lungesc
specii de hominoide, iar în depunerile cele inferioare. În componenţa familiei
cu vârsta de 12-7 mln. de ani oasele lor hominidelor se deosebesc actualmente
mult timp au fost practic necunoscute. circa șapte genuri și peste douăzeci de
În ultimii ani, această lacună a înce- specii.
put să se completeze. În particular, în Pe de altă parte, conform opiniei
Kenia au fost descoperite oase de sam- unui șir întreg de savanţi, aceste cifre
maket.indd 74 25.11.2010 14:34:23

ANTROPOGENEZA 75
sunt exagerate, deoarece multe din zeilor, gorilelor, sau a unor pongide
speciile separate tradiţional ar trebui să dispărute. Concepţiile de bază con-
fie cumulate, iar unele dintre cele mai temporane referitoare la componenţa
vechi genuri – să fie excluse în genere familiei hominidelor sunt însumate în
din numărul celor înrudite cu omul și Tabelul de mai jos.
trecute în rândul strămoșilor cimpan-
Componenţa genurilor și speciilor din familia hominidelor
Vârsta
Când a
Arealul de răspândire aproximativă a
Genul și specia fost evi-
a descoperirilor descoperirilor
denţiat
(mln.ani)
Sahelanthropus tchadensis 2002 Africa Centrală 7,0 – 6,0
Orrorin tugenensis 2001 Africa de Est 6,0
Ardipithecus ramidus* 1994 Africa de Est 4,4
Ardipithecus kadabba** 2004 Africa de Est 5,8/5,2
Australopithecus anamensis 1995 Africa de Est 4,2 – 3,9
Australopithecus afarensis 1978 Africa de Est 3,9 – 3,0
Australopithecus bahrelghazali 1996 Africa Centrală 3,5/3,0
Kenyanthropus platyops 2001 Africa de Est 3,5
Ausrtalopithecus africanus 1925 Africa de Sud 3,0 – 2,4
Australopithecus garhi 1999 Africa de Est 2,5
Paranthropus aethiopicus*** 1968 Africa de Est 2,7 – 2,2
Paranthropus robustus 1938 Africa de Sud 1,9 – 1,4
Paranthropus boisei**** 1959 Africa de Est 2,3 – 1,2
Homo habilis 1964 Africa de Est și de Sud (?) 2,4 -1,4
Homo (sau Kenyanthropus)
1986 Africa de Est 2,4
rudolfensis*****
Homo ergaster 1975 Africa de Est și de Sud, Caucaz 1,9 – 1,6
Africa, Asia de Est și de Sud-Est,
Homo erectus****** 1894 1,6 – 0,6
sudul Europei
Homo antecessor 1997 Europa de Vest 0,8
Homo heidelbergensis 1908 Africa, Asia, Europa 0,6 – 0,2
Homo neanderthalensis 1864 Europa, Asia de Vest și Centrală 0,2 – 0,03
Homo floresiensis 2004 Asia de Sud-Est 0,03 – 0,018
Homo sapiens 1758 Pretutindeni 0,2 – 0
* Iniţial a fost evidenţiat sub denumirea de Australopithecus ramidus

** Iniţial a fost evidenţiat sub denumirea de Ardipithecus ramidus kadabba
*** Iniţial a fost evidenţiat sub denumirea de Australopithecus aethiopicus
**** Iniţial a fost evidenţiat sub denumirea de Zinjanthropus boisei
***** Iniţial a fost evidenţiat sub denumirea de Pithecanthropus rudolfensis
****** Iniţial a fost evidenţiat sub denumirea de Pithecanthropus erectus
maket.indd 75 25.11.2010 14:34:23

76 Preistoria
Pe parcursul ultimilor cincispre- Determinările obţinute prin me-

zece ani savanţii au reușit să avanseze toda „ceasului molecular”, precum și
considerabil în soluţionarea proble- datarea unor descoperiri paleontolo-
mei privind datarea nașterii familiei gice importante vorbesc despre faptul
hominidelor. Acest lucru a fost posibil că liniile evolutive ale strămoșilor noș-
nu doar graţie noilor descoperiri patri și ai cimpanzeilor, care sunt rude
leontologice, ci și în rezultatul dezvol- apropiate ale omului în lumea anima-
tării metodelor moleculare de datare lă contemporană, s-au separat total în
a evenimentelor evolutive. Principiul intervalul de timp de 7-5 mln. ani în
„ceasului molecular” care stă la baza urmă. Materialele fosile disponibile
acestor metode este în bună parte si- pentru această perioadă demonstrează
milar cu cel pe care se bazează meto- că patria primitivă a hominidelor au
dele radioizotopice de datare. Dacă, la constituit-o, cel mai probabil, raioane-
cele din urmă, în calitate de bază de le de nord ale Africii de Est și, posibil,
calcul este utilizată viteza relativ uni- ale Africii Centrale. Anume din aceas-
că pentru intervale mari de timp de tă zonă provin oasele fosile de sahelan-
dezintegrare a elementelor radioacti- throp, orrorin și ardipitec – fiinţe pe
ve, un rol similar îl au mutaţiile, care care majoritatea antropologilor le con-
conduc la modificarea succesiunei sideră, actualmente, ca pe cei mai vechi
nucleotidice ale ADN, sau a succesi- reprezentanţi ai liniei noastre evolutive
vităţilor aminoacidice la proteine. Se (vezi Tabelul pag. 75 și Fig. 1, pag. 78).
presupune că aceste mutaţii sunt re- Aceștia au fost înlocuiţi cu circa 4 mln.
partizate mai mult sau mai puţin uni- ani în urmă de către australopitec, care
form în timp (desigur, se au în vedere în afară de regiunile nominalizate mai
intervale destul de mari). Dacă acest sus au valorificat și Africa de Sud.
lucru este adevărat, atunci, compa- Multe particularităţi anatomice,
rând construcţia proteinelor homo- tipice pentru australopiteci, în parti-
logice sau a segmentelor de ADN la cular, bazinul scurt și lat, talpa arcuită,
grupuri diferite de organisme, se poa- degetul mare de la picior neopozabil,
te judeca despre gradul lor de rude- precum și multe altele, îi apropie pe
nie (cu cât este mai apropiată, cu atât aceștia de oameni și demonstrează
mai puţine diferenţe ar trebui să exis- faptul că, incontestabil, se deplasau
te). Cunoscând viteza de acumulare a pe două picioare (aveau o poziţionare
mutaţiilor, care poate fi calculată prin bipedă). În afară de aceasta, ei se de-
compararea ADN-ului speciilor, pen- osebesc de maimuţe prin mai multe
tru care timpul separării a fost stabilit specificităţi în construcţia craniului
în baza datărilor precise ale rămășiţe- și a sistemei dentare. Partea din faţă a
lor fosile, este posibilă determinarea craniului la australopitec nu este scoa-
vechimii momentului de separare de să prea tare înainte, cum este cazul la
la strămoșul comun. gorile sau cimpanzei, colţii sunt con-
maket.indd 76 25.11.2010 14:34:24

ANTROPOGENEZA 77
siderbil mai reduși, iar configuraţia că, divizată în segmente ce corespund

arcului dentar este mai armonioasă, cronospeciilor, ci ca pe un arbust cu
paraboloidă. În același timp, nici după o mulţime de ramificaţii. Acest punct
volumul creierului (400-500 cm.c.), de vedere este actualmente cel mai răs-
nici după configuraţia lui australopite- pândit și pare a fi mai bine argumentat
cul nu se deosebea considerabil de mai- decât primul.
muţele antropoide patrupede, inclusiv Judecând după datele disponibile
de cimpanzeul, gorila sau orangutanul la ora actuală, primii reprezentanţi ai
contemporan. La fel, nu existau, pro- genului Homo au apărut cu circa 2,5
babil, deosebiri evidente la australopi- mln. ani în urmă în Africa de Est. De
tec și cimpanzeu în comportamentul regulă, ei sunt atribuiţi la specia Homo
lor: metodele de dobândire a hranei, habilis. Oasele membrelor homini-
caracterul comunicării, numărul și delor din această specie se deosebeau
complexitatea organizării comunităţi- încă puţin de segmentele analogice ale
lor etc. Doar odată cu apariţia genului australopitecului, dar capacitatea creie-
Homo în anatomia și modul de viaţă al rului lor a crescut în volum aproxima-
strămoșilor noștri intervin schimbări tiv de 1,5 ori, ajungând pînă la 700-750
cu adevărat radicale. cm.c., fapt care denotă utilizarea lui
Genul Homo, apariţia lui și stadi- mai activă. Denumirea de Homo habi-
ile precoce de evoluţie. Genul Homo lis se traduce din latină ca „omul abil”.
este cel mai tardiv, din punct de vedere Acest nume le-a fost atribuit acestor fi-
cronologic, dintre toate genurile fami- inţe deoarece împreună cu osemintele
liei hominidelor. În afară de aceasta, el lor au fost descoperite și primele unel-
este unicul gen reprezentanţii căruia, te din piatră cu urme evidente de pre-
prin specia Homo sapiens, mai există și lucrare intenţionată. Apariţia primilor
astăzi. În total, în componenţa genului reprezentanţi ai genului Homo, dotaţi
Homo sunt evidenţiate între două și cu creier mare și prezenţa primelor
zece specii, în dependenţă de predi- urme arheologice a ceea ce se numește
lecţia cercetătorilor faţă de o teorie sau cultură materială, coincide cu perioa-
alta, privind evoluţia omului, și de fap- da înrăutăţirii bruște (răciri și secete) a
tul cum este apreciat nivelul de diversi- climei, factor care, probabil, a stimulat
tate a materialelor fosile. Unii antropo- considerabil dezvoltarea biologică și
logi descriu mersul evoluţiei omului ca culturală a hominidelor.
un proces unilinear de transformare a Cu aproximativ 1,7 mln. ani în
unei specii în alta, care nu a fost însoţit urmă, adică chiar la începutul epocii
de ramificarea arborelui filogenetic și numite de către geologi pleistocen sau
de creșterea numărului de specii. Al- perioada glaciară, în istoria familiei
ţii, dimpotrivă, consideră că este mai hominidelor și a genului Homo s-a mai
corect reprezentarea arborelui nostru produs un eveniment semnificativ – re-
genealogic nu ca o linie verticală uni- prezentanţii ei au pătruns în zone din
maket.indd 77 25.11.2010 14:34:24

78 Preistoria
Fig. 1. Una din versiunile arborelui genealogic al hominidelor (după Tattersall 2004).
Denumirile prescurtate ale genurilor înseamnă: S = Sahelanthropus, O = Orrorin,
Ar = Ardipithecus, Au = Australopithecus, P = Paranthropus, K = Kenyanthropus,
H = Homo. Cifrele de pe scara din stânga înseamnă milioane de ani.
maket.indd 78 25.11.2010 14:34:25

ANTROPOGENEZA 79
afara hotarelor Africii. Una din primele aceste proporţii umane sunt fixate anu-
zone asimilate de către ei a fost, cu cer- me la Homo erectus. Craniul la această
titudine, Orientul Apropiat, iar cea mai etapă a evoluţiei umane de asemenea
îndepărtată a fost Caucazul, unde au se modifică, mărindu-se volumul cu-
fost descoperite cranii bine păstrate și tiei cerebrale, care ajunge în mediu la
alte oase aparţinând celor mai timpurii circa 950 cm.c., parametrii limită fiind
Homo, precum și unelte din piatră. Ve- de 700-1200 cm.c.
chimea acestor descoperiri, provenite Aproximativ cu 700-800 mii de ani
din localitatea Dmanisi din Georgia, în urmă se produc noi modificări im-
atinge 1,7 mln. ani, fiind la ora actu- portante în anatomia genului Homo.
ală, cele mai vechi urme autentice de Aceste schimbări se referă în primul
aflare a hominidelor în afara teritoriu- rând la construcţia craniului. Fruntea
lui Africii. Cu aproximativ un milion devine mai largă, osul parietal se lărgeș-
de ani în urmă era populat întreg sudul te considerabil, iar ceafa se rotunjește și
Asiei, inclusiv teritoriul actualei insu- dispare treptat proieminenţa colţuroasă
le Jawa. Tot în această perioadă au loc tipică pentru Homo erectus. În rezultat,
primele încercări ale hominidelor de a capacitatea cutiei cerebrale se mărește
se stabili în Europa. simţitor, trecând de 1100 cm.c., iar une-
Pionierii-exploratori ai asimilării ori ajungând la dimensiunile specifice
teritoriilor îndepărtate nu au fost re- pentru omul contemporan (1300-1400
prezentanţii speciei Homo habilis, ci cei cm.c.). Hominidele dotate cu astfel de
care erau numiţi umilitor pitecantropi particularităţi nu mai sunt atribuite la
(adică, oameni-maimuţă) și care actu- Homo erectus, fiind incluse de către ma-
almente sunt atribuiţi la specia Homo joritatea antropologilor în specia denu-
erectus. Uneori această specie este divi- mită Homo heidelbergensis.
zată în două, forma mai timpurie, cea Arealul de răspândire a Homo hei-
africană, fiind denumită Homo ergaster. delbergensis era foarte mare, incluzând
Pentru această specie, apărută undeva Africa, Europa și o parte din Asia. Nu
cu 1,8-1,9 mln. ani în urmă, în general, este de mirare, că între populaţiile aces-
este specific scheletul aproape uman, tei specii, risipite în spaţiu și divizate
care după mulţi parametri, inclusiv prin bariere fizico-geografice insur-
dimensiuni și proporţii, este foarte montabile, au început treptat să apară
apropiat de starea contemporană. Este tot mai multe diferenţe. Condiţiile na-
elocvent, în acest sens, raportul dintre turale diferite din aceste regiuni diver-
lungimea oaselor șoldului, umărului și se impuneau hominidelor care locuiau
a antebraţului. La cimpanzeu acest ra- în aceste regiuni sarcini specifice, din
port este de aproximativ 1:1, iar la om, care cauză selecţia naturală s-a produs
cu toate că umărul are aceeași mărime în direcţii și cu intensităţi diferite. În
absolută, șoldul este mai alungit, iar consecinţă, pe continente diferite evo-
antebraţul scurtat. Pentru prima dată luţia speciei Homo heidelbergensis s-a
maket.indd 79 25.11.2010 14:34:27

80 Preistoria
desfășurat în direcţii separate. În Euro- tă ca o formă de tranziţie de la această

pa linia evolutivă a condus la apariţia specie la Homo heidelbergensis, sau ca
neandertalianului (Homo neandert- o formă timpurie a acestei specii. Une-
halensis), iar în Africa în rezultatul ori omul din Ceprano este evidenţiat
acestei evoluţii s-a format omul de tip ca o specie separată Homo cepranensis,
anatomic contemporan, adică a apărut dar acest punct de vedere nu se bucură
specia Homo sapiens. de mare popularitate.
Evoluţia hominidelor în Europa. O vârstă apropiată – circa 750-800
Cea mai timpurie mărturie a locuirii mii de ani – o au și oasele hominide-
omului pe teritoriul Europei este un lor descoperite în peștera Gran Dolina
fragment de maxilar inferior al unei din Atapuerca. Ele au servit drept bază
specii nedeterminate de hominide, pentru evidenţierea unei specii apar-
descoperit în peștera Sima del Elefan- te numite Homo antecessor. Conform
te. Peștera este amplasată la nord-estul opiniei antropologilor spanioli, care au
Spaniei, în localitatea numită Atapu- descris această specie, Homo anteces-
erca (nu departe de orașul Burgos). În sor locuia nu doar în Europa, dar și în
ultimele două decenii peștera a devenit Africa, fiind ultimul strămoș comun al
celebră datorită unui șir de descoperiri neandertalienilor și al oamenilor con-
arheologice și antropologice efectu- temporani, Homo sapiens. Potrivit altei
ate în ea. Vârsta fragmentului de ma- concepţii, hominidele din Gran Dolina
xilar, nominalizat mai sus, precum și fac parte din specia Homo heidelber-
a obiectelor din piatră descoperite în gensis și stau doar la începuturile liniei
același strat este de circa 1,2 mln. ani. evolutive care conduce spre neander-
Puţin mai recentă este o cutie cra- talieni, neavând nicio atribuţie directă
niană, descoperită în orășelul Ceprano, la originea Homo sapiens.
nu departe de Roma. Ea provine din Printre hominidele europene care
depunerile formate cu aproximativ 800 au urmat în timp după oamenii din
mii de ani în urmă. Iniţial, această fosi- Gran Dolina și Ceprano se evidenţi-
lă a fost atribuită la Homo erectus, dar ază clar două grupuri. Este vorba de
mai apoi s-a propus să fie interpreta- așa-numiţii preneandertalieni, pe care
maket.indd 80 25.11.2010 14:34:27

ANTROPOGENEZA 81
majoritatea cercetătorilor îi atribuie la mase mari a mușchilor. Cutia craniană

specia Homo heidelbergensis, și nean- este alungită și lată, fruntea joasă și te-
dertalieni „clasici” care au provenit de șită, orbitele ochilor mari, dispuse larg,
la ei, și care sunt separaţi în specia in- cu arcurile sprâncenelor puternice, care
dependentă Homo neanderthalensis. formează deasupra rădăcinii nasului o
Preneandertalienii au trăit în perioada, dungă proieminentă continuă. Bărbia
aproximativ, între 600-200 mii ani în iese în faţă doar foarte puţin, sau deloc.
urmă și populau întreg sudul și vestul O particularitate specifică a neanderta-
Europei, de la Balcani până la insulele lianului este forma subsferoidală a cra-
Britanice, și de la Rin și Dunăre până niului (vedere din spate) și prezenţa așa-
la peninsula Pirineică. Neandertalienii numitei „lacune retromolare” – a unui
„clasici” care i-au înlocuit pe aceștia au spaţiu liber între molarii posteriori și
apărut, probabil, undeva în perioada în- linia ascendentă a maxilarului inferior.
tre 200-150 mii de ani în urmă. Locul Neandertalienii se deosebesc de alte ho-
originii lor este Europa, dar mai târziu minide și prin volumul destul de mare
ei și-au lărgit arealul, populând mai în- al cutiei cerebrale, care atinge în mediu
tâi Asia de Vest, iar ulterior și regiunile în jur de 1500 cm.c., – cu aproximativ
mai îndepărtate, până spre est, inclusiv 100 cm.c. mai mare decât indicatorul
până în Siberia de sud. similar la oamenii contemporani.
Actualmente neandertalienii pre- Neandertalienii mai locuiau în
zintă grupul de hominide cel mai bine multe zone din Eurasia încă cu 30 de
studiat, în afară, desigur, de oamenii din mii de ani în urmă, posibil și puţin mai
grupul anatomic contemporan, adică târziu. Cel mai îndelungat ei au supra-
de Homo sapiens. Osemintele lor, repre- vieţuit în peninsula Pirineică și, proba-
zentate uneori doar de oase dispersate, bil, în Crimeea. Ipoteza cea mai plauzi-
iar alteori, de schelete aproape întregi, bilă a dispariţiei neandertalienilor este
au fost descoperite în multe situri arhe- expansiunea teritorială a speciei Homo
ologice din Europa și Asia. Deseori ele sapiens.
sunt întâlnite în staţiunile din peșterele Originea și răspândirea Homo
din epoca paleoliticului mijlociu, cum sapiens. Cu toată diversitatea de nu-
ar fi La Ferrassi, La Chapelle-aux-Saints anţe existente în concepţiile diverșilor
și La Quina din Franţa, Spy din Belgia, cercetători asupra problemei originii
Zaskal ̉naja din Crimeea, Mežmaiskaja speciei Homo sapiens, toate variantele
din Caucazul de Nord, Kebara, Amud expuse de soluţionare a acestei proble-
și Tabun din Israel, Shanidar din Irak, me pot fi reduse la două puncte de ve-
Тeshik-Tash din Uzbekistan etc. dere absolut contradictorii. Conform
Având o talie mijlocie destul de primei concepţii, monocentrice, lea-
mică (165-170 cm), pentru neanderta- gănul omenirii și a tipului fizic con-
lieni era tipică masivitatea oaselor sche- temporan al omului a fost o singură
letului, fapt care denotă prezenţa unei regiune geografică, destul de limitată,
maket.indd 81 25.11.2010 14:34:27

82 Preistoria
de unde mai apoi oamenii s-au răs- Lipsa rămășiţelor osoase apar-
pândit pe întreaga planetă, eliminând, ţinând „exploratorilor” nu permite,
distrugând sau asimilând populaţiile deocamdată, determinarea timpului
precursoare de hominide care popu- când a început „exodul”. Judecând,
lau diversele regiuni. Cel mai des în însă, după faptul că „finișul” (Austra-
calitate de astfel de leagăn al omenirii lia) a fost atins cu 40-45 mii de ani în
este considerată Africa de Est, iar te- urmă, „startul” trebuia să fi avut loc nu
oria corespunzătoare acestui concept mai târziu de 60 mii de ani în urmă. O
privind originea și răspândirea speci- datare apropiată a începutului „exodu-
ei Homo sapiens este denumită teoria lui” este pusă la dispoziţia savanţilor și
„exodului african”. de către geneticieni.
Poziţia opusă este enunţată de că- Lărgirea arealului de populare a
tre cercetătorii care susţin teoria po- Homo sapiens în direcţia spre nord a
licentrică, „multiregională”, conform început, probabil, în intervalul între
căreia constituirea și originea evoluti- 50-40 mii de ani în urmă. Mulţi cerce-
vă a speciei Homo sapiens s-a produs tători consideră că mișcarea oamenilor
în mai multe regiuni, adică și în Afri- de tipul antropologic contemporan
ca, și în Asia, și în Europa, având loc în direcţia spre nord, în afara limite-
pe parcurs schimbul permanent al ge- lor tropicelor și ale subtropicelor s-a
nelor între populaţiile acestor regiuni. produs nu nemijlocit din Africa (prin
Majoritatea savanţilor împărtășesc valea Nilului și Orientul Apropiat), ci
astăzi prima teorie, și nu întâmplător. mai degrabă de undeva din raionul
Datele și informaţiile acumulate până Golfului Persic, acest proces fiind o ra-
la ora actuală confirmă tot mai mult mificaţie relativ tardivă a valului iniţial
teoria originii africane a speciei Homo al „exodului”, îndreptat spre est.
sapiens, în detrimentul scenariului În Europa, unde în acea perioadă
policentric. locuiau neandertalienii, Homo sapiens
Datele genetice și cronologia des- a apărut, probabil, pentru prima dată
coperirilor antropologice vorbesc în perioada dintre 42-38 mii de ani în
despre faptul că primul val puternic urmă. Odată cu răspândirea lor, are-
de colonizare de către oamenii con- alul neandertalienilor se micșorează
temporani, produs în afara teritoriului tot mai mult. În cele din urmă, el s-a
Africii, a fost îndreptat spre est și, tre- divizat în câteva regiuni nu prea mari,
când peste raioanele de sud ale Asiei, a izolate. În unele dintre aceste regiuni
ajuns în cele din urmă în Australia. Cel populaţiile relicte de Homo neandert-
mai probabil, calea migratorilor trecea halensis s-ar fi putut păstra încă timp
prin strâmtoarea Bab el Mandeb, iar îndelungat, dar soarta acestei specii era
mai departe, prin peninsula Arabică și de acum predeterminată.
litoralul Oceanului Indian, fără a ieși Peste câteva mii de ani după ve-
cu mult în afara zonei subtropicelor. nirea lor în Europa, Homo sapiens au
maket.indd 82 25.11.2010 14:34:28

ANTROPOGENEZA 83
colonizat aproape întreg continentul, stabiliţi aici de-a binelea. Despre pre-
eliminând sau, probabil, asimilând po- zenţa lor ne vorbesc nu doar materialele
pulaţia aborigenă. În curând ei au în- arheologice, ci și multe alte informaţii.
ceput să valorifice și raioanele de nord Cea mai veche urmă (în sensul direct
ale Asiei, reușind să pătrundă chiar al cuvântului) o constituie o amprentă
după cercul polar. Aproximativ cu 15 de talpă de picior gol al unui neander-
mii de ani în urmă a început, după talian, depistată în peștera Vârtop din
cum se poate concluziona în baza da- România1. Amprenta respectivă a fost
telor disponibile, popularea Americii, imprimată nu mai târziu de 62 de mii
unde primii locuitori au venit din Asia de ani în urmă, fapt confirmat de rezul-
de Nord prin Beringhia – o fâșie teres- tatele datării cu toriu și uraniu a stratu-
tră îngustă, care se forma periodic în- lui de travertin, care acoperă amprenta.
tre Siberia și Alasca, actualmente aco- În perioada respectivă în Europa nu
perită de apele golfului Bering. exista o altă populaţie decât cea a nean-
În procesul de colonizare treptată, dertalienilor, de aceea numele autorului
populaţiile diverse de Homo sapiens amprentei nu trezește niciun dubiu.
trebuiau să se acomodeze la viaţa în Oamenii de tipul anatomic con-
condiţii naturale diferite. În rezultat, temporan au apărut în zona la care ne
între aceste populaţii s-au acumulat referim nu mai târziu de 35 mii de ani
în timp anumite diferenţe biologice, în urmă. O astfel de vechime, conform
mai mult sau mai puţin vizibile, care rezultatelor datării radiocarbonice, o are
au condus la formarea raselor contem- și exemplarul de maxilar inferior al unui
porane. Totodată, nu poate fi exclus și Homo sapiens, depistat în Peștera cu
faptul că o anumită influenţă asupra Oase din România. O vechime similară
acestui proces l-a avut contactul cu pose presupune că avea și craniul, descope-
pulaţiile autohtone din regiunile valo- rit cu un an mai târziu, în aceeași peșteră
rificate care, din punct de vedere ana- și în condiţii similare2. Trebuie de remar-
tomic, erau destul de pestriţe. cat, că aceste descoperiri reprezintă cele
Locuitorii primitivi de pe terito- mai vechi rămășiţe osoase ale oamenilor
riul Moldovei și al ţărilor învecinate. de tip anatomic contemporan, cunoscu-
Datele arheologice mărturisesc despre te la ora actuală în Europa.
faptul, că pe teritoriul Moldovei și al ţă-
rilor învecinate oamenii au apărut încă 1
Onac B.P., I. Viehmann, J. Lundberg, S.-E.
în epoca așeliană (cca 650 de mii de ani
Lauritzen, C. Stringer, V. Popiţă. U-Th ages
în urmă), dar descoperirile de oase fo- constraining the Neanderthal footprint at Vâr-
sile lipsesc deocamdată. Acest lucru nu top Cave, Romania // Quaternary Science Re-
permite de a determina clar reprezen- views, 2005, 24: 1151-1157.
2
tanţii cărei specii de hominide primii au Trinkaus E., Ş. Milota, R. Rodrigo, M. Ghera-
se, O. Moldovan. Early modern human cranial
populat regiunea. Cu certitudine, însă,
remains from the Peştera cu Oase, Romania //
se poate afirma că neandertalienii erau Journal of Human Evolution, 2003, 45: 245-53.
maket.indd 83 25.11.2010 14:34:28

84 Preistoria
Cela-Conde C.J., Ayala F.J. Human evo- Алексеев В.П. Становление человече-
lution. Trails from the past. New York. ства. Москва. 1984.
2007. Вишняцкий Л.Б. Введение в преисто-
Klein R.G. The human career. Human bi- рию. Проблемы антропогенеза и
ological and cultural origins. 3rd ed. становления культуры. Курс лек-
Chicago/London. 2009. ций. Кишинев. 2005.
Lewin R. Human evolution: an illustrated Вишняцкий Л.Б. История одной слу-
introduction. 5th ed. Malden/Oxford/ чайности или происхождение че-
Carlton. 2005. ловека. Фрязино. 2005.
Wood B. Human evolution: A very short Вишняцкий Л.Б. Человек в лабиринте
introduction. New York. 2005. эволюции. Москва. 2004.
Oppenheimer S. Out of Eden: The Peo- Зубов А.А. Палеоантропологическая ро-
pling of the World. London. 2004. дословная человека. Москва. 2004.
2. Mediul natural. Cuaternarul veșnic. Dar în Europa aceste fenomene

sau Antropogenul nu au avut loc de la începutul epocii, ci
Etapele timpurii ale evoluţiei uma- mai târziu, în pleistocen. Această denu-
nităţii în ultimele două milioane de mire, de asemenea, se folosește pentru
ani au avut loc în perioada cuaternară, cuaternar, dar numai pentru perioada
care este ultima perioadă geologică a lui mijlocie.
istoriei Pământului. Cel mai important eveniment în
Denumirea de „perioadă cuater- istoria „perioadei cuaternare” poate fi
nară” este oarecum învechită, fiind socotită apariţia și evoluţia primelor
moștenită încă din sec. XIX, când pen- culturi arheologice. Pornind de la acest
tru istoria geologică se mai utilizau deziderat, în sec. XX se utilizează ter-
denumirile vechi ale erelor: primară menul „antropogen”, propus de A.P. Pa-
(în prezent paleozoică), secundară (în vlov (1919) și argumentat mai târziu de
prezent mezozoică), terţiară (în pre- V.I. Gromov (1948). Termenul provine
zent cainozoică, perioadele paleogenă de la latinescul antropos – om și genezis
și neogenă). Pentru sec. XIX denumi- – naștere, adică nașterea omului. Într-
rea de „perioadă cuaternară” era în- adevăr, aceasta este perioada evoluţiei
dreptăţită, dar în prezent se utilizează neîntrerupte a omului și a culturilor
deja alte denumiri: perioadă glaciară, sale arheologice și este normal să fie de-
pleistocen, antropogen. numită – antropogen.
Denumirea de „perioadă glaciară” Secţiunile geologice. Izvorul in-
desemnează cu precizie evenimentul formaţional de bază pentru perioada
esenţial al epocii – dezvoltarea pe larg cuaternară îl reprezintă depunerile
a gheţarilor continentali și a îngheţului geologice, care sunt larg răspândite și
maket.indd 84 25.11.2010 14:34:28

CUATERNARUL 85
formele străvechi de relief (geomor- depunerile oceanice limita inferioară

fologia). Acestea cuprind descrierea se face la nivelul stadiului de izotopi
fenomenelor naturale, care pot fi stu- de oxigen 20, în Europa – între Villa-
diate și descifrate în baza cercetărilor franchianul inferior și cel mijlociu și
analitice, în urma cărora se serializează între complexele faunistice de mami-
schimbările natural-climaterice. fere Haprovian și Odesian. În regiunea
Pentru regiunea Moldovei s-au stu- noastră limita neogen-cuaternară trece
diat și sunt cunoscute pe larg serializări prin seria de terase din interiorul alu-
lungi de depuneri cu geneză diferită. vianului terasei Fârlădeni, în seriile de
Acestea sunt stratotipurile (etaloane) loess, între solurile fosile roșu-vișinii și
de importanţă mondială, în baza căro- roșu-cafenii. În depunerile marine ale
ra s-au realizat principiile stratigrafiei Mării Negre această limită este între
și corelarea tuturor depunerilor cua- bazinele maritime Kujalnik și Gurian.
ternare ale întregii Europe și ale Asiei Componentele perioadei cuater-
de Nord. Dintre stratotipurile cele mai nare. În interiorul perioadei cuaterna-
cunoscute sunt „prundișul de Tiraspol” re se evidenţiază trei componente mari,
(valea Colcotov), cu o faună bogată care reflectă cele mai importante etape
de mamifere și moluște, care a stat la de evoluţie a naturii: Eopleistocen, Ple-
baza evidenţierii complexului faunistic istocen și Holocen.
Tiraspolean; depunerile de tipul Porata Eopleistocenul (pentru Europa Oc-
cu complexul faunistic Moldovian din cidentală – Lower Pleistocene) a durat
lunca Prutului, precum și secţiunile de un milion de ani, de la 1,8 până la 0,8
loess, groase de câteva zeci de metri, cu milioane de ani în urmă. Se caracteri-
informaţie despre fenomenele naturale zează prin primele răciri ale climei, dar
din ultimul milion de ani (Hagimus, fără îngheţări continentale și prin evo-
Cișmichioi, Roxolani, Hrușca, Rezeni) luţia ultimelor stadii ale faunei Villa-
sau două milioane de ani (Etulia). franchianului. La rândul său, Eopleisto-
Cronologia și stratigrafia perioa- cenul poate fi divizat în 3 componente
dei cuaternare. Durata perioadei cua- mai mici. Eopleistocenul timpuriu, cu
ternare se identifică cu vârsta limitei prima răcire (eburon) și cu un complex
sale inferioare. La congresul INQUA faunistic de tipul Odesian (Villafranchi-
începutul ei a fost stabilit pentru apro- an târziu). O perioadă relativ caldă și cu
ximativ 1,8 milioane de ani în urmă. aceeași faună reprezintă Eopleistocenul
Starea limitei neogen-cuaternare a fost superior, cu un complex faunistic de ti-
determinată după depunerile mariti- pul Tamanian (Epivillafranchian). Ea se
me din secţiunea stratotipicului Vrica finisează cu o răcire esenţială a climei,
din Italia la nivelul episodului paleo- dispariţia faunei Villafranchiene și sfâr-
magnetic Oldwai, în care apar primele șitul epocii paleomagnetice Matujama.
elemente de faună arctică și semne ale Neopleistocenul (0,8-0,1 milioane de
primului îngheţ în Europa (eburon). În ani). După durată nu cedează Eopleis-
maket.indd 85 25.11.2010 14:34:28

86 Preistoria
tocenului, dar se deosebește printr-un Neopleistocenul superior (130-10

contrast al schimbărilor naturale. Pen- mii de ani) corespunde pentru Europa
tru Europa Occidentală corespunde Occidentală perioadei Upper Pleistoce-
perioadei Early and Middle Pleistocene. ne, adică Riss-Würm și Würm. Repre-
Este o perioadă tipic glaciară, cu o dez- zintă un ciclu glaciar deplin, intergla-
voltare masivă a scuturilor de gheaţă la ciarul Mikulinian și îngheţul Valdaї.
nordul Europei și mai ales în Scandi- Acest ciclu de 100 mii de ani de vară se
navia. Epocile glaciare se succedau cu divizează în 5 cicluri stadial-interstadi-
încălziri interglaciare, cu periodicitatea ale de vară a câte 20 mii de ani. Lor le
de 100 mii de ani, în total 8 epoci glaci- corespunde formarea a 5 terase: I-V pe
are și, respectiv, interglaciare. Neopleis- Nistru și a 5 soluri fosile interstadiale.
tocenul se divizează în 3 epoci mai mici: Fauna de mamifere este reprezentată de
timpuriu, mijlociu și superior. complexele Șcurlatian și Mamutian.
Neopleistocenul timpuriu (0,8-0,4 Holocenul – ultimii 10,5 mii de ani
mln. de ani), corespunde pentru Euro- – reprezintă cea mai scurtă componen-
pa Occidentală cu perioada Early Mi- tă postglaciară a perioadei cuaternare.
ddle Pleistocene, pentru Alpi-Cromer
și Mindel. Pentru regiunea noastră este Istoria componentelor de bază
perioada dominării complexului faunis- ale naturii
tic Tiraspolean. Oscilările climaterice Istoria mediului înconjurător se
s-au reflectat în 4 cicluri glaciar-inter- reconstruiește în baza analizei evolu-
glaciare, inclusiv îngheţurile mari de ti- ţiei anumitor componente ale naturii,
pul Don și Oka. În luncile râurilor s-au cum sunt clima, relieful, învelișul de
format 4 terase – terasele IX, X, XI și XII sol, flora și fauna landșaftului, în an-
ale Nistrului și 4 soluri fosile separate de samblu, precum și acvatoriile marine
orizonturi de loess. În componenţa fau- (Marea Neagră).
nei de mamifere și moluște apar prime- Istoria climei: epocile glaciare și
le criocomplexe (Nistru și Oka). interglaciare. În cuaternar pe Pământ
Neopleistocenul mijlociu (0,4-0,13 au apărut condiţii climaterice deose-
mln. de ani) corespunde pentru Euro- bite – epocile glaciare sau îngheţuri-
pa Occidentală perioadei Upper Middle le, cu dezvoltarea largă a scuturilor de
Pleistocene și Mindel-Riss și Riss. În re- gheaţă, însoţite de răciri pronunţate
giunea noastră această epocă este repre- ale climei cu 20°C, deplasarea gheţu-
zentată prin 3 cicluri glaciar-interglaci- rilor continentale cu grosimea de 2-3
are, inclusiv interglaciarul Lihvin și se km, și acoperirea de către ele a mii de
sfârșește cu îngheţul Dneprovsk. În lun- kilometri. Gheţarii continentali au lă-
cile râurilor s-au format până la 3 terase, sat depuneri specifice – morene și bo-
pentru Nistru – terasele VI, VII și VIII. lovani aduși de departe. Dinspre sud
Fauna de mamifere este reprezentată de către scutul de gheaţă se așeza o zonă
complexele Singalian și Chozarian. rece periglaciară, lată de până la câteva
maket.indd 86 25.11.2010 14:34:29

CUATERNARUL 87
mii de kilometri, fără păduri, cu îngheţ Valdaї (23-10 mii de ani) a fost cel
multianual al pământului, climă rece și mai rece în istoria Pământului. Tem-
loess-uri de munte. Zona periglaciară peratura în zona moderată a scăzut cu
cu sol îngheţat pătrundea la aceleași la- 20°C, îngheţul veșnic s-a extins până
titudini și în mare și oceane, sub forma la Marea Neagră, au dispărut păduri-
de gheţari plutitori și de șelf. le boreale ale Eurasiei și s-a format o
În istoria climei a fost semnalată hiperzonă de tundră periglaciară de la
prezenţa direcţionării și a ciclurilor. Arctica până la Marea Neagră și Marea
Direcţionarea (trendul) se exprimă Caspică.
prin răcirea progresivă, iar ciclurile – La sfârșitul Pleistocenului, 17-10
prin succesiunea epocilor calde, inter- mii de ani în urmă, a avut loc o degla-
glaciare cu cele reci, glaciare. ciere bruscă și topirea rapidă a Scutu-
Epocile glaciare alternau cu epoci lui de gheaţă Scandinavic. La începutul
interglaciare, când clima era apropiată acestei faze se fixează o încălzire masi-
de cea contemporană sau mai caldă. vă a climei, o topire intensă a gheţarilor
Ciclurile glaciare erau generate de ci- și derularea ulterioară a evenimentelor
clurile parametrilor orbitali ai Pămân- Epocii Inundaţiilor Extreme. Masele
tului și ai planetelor, care determinau enorme de apă au cauzat mari ieșiri din
schimbarea cantităţii de energie solară maluri ale râurilor, transgresia mărilor
care ajungea pe pământ. interioare și formarea unei Cascade a
Pentru Eopleistocen (1-2 mln. de bazinelor eurasiatice de la Marea Aral
ani) s-au evidenţiat două răciri mari, și Marea Caspică până la Marea Nea-
care au avut loc la începutul epocii gră și Marea Marmara.
(îngheţul dunărean sau eburon, cu ori- În finalul Pleistocenului (14,5-10,3
zontul Domașkin) și la sfârșitul aceste- mii de ani) au fost semnalate 3 răciri
ia (îngheţul Akulovsk sau Günz). Mij- de scurtă durată Dryas 1-3, care au fost
locul Eopleistocenului s-a caracterizat fixate după polenul conservat al tufa-
printr-o climă relativ caldă, mult mai rului de tundră Iarba Potârnichii (Dr-
caldă decât cea contemporană. yas). Ele sunt despărţite de două încăl-
În Neopleistocen (800-10 mii de ziri – Bolling și Allerod, care formează
ani în urmă) se evidenţiază cert 8 ci- cicluri de aproximativ 1,5-2,0 mii de
cluri glaciar-interglaciare a câte 100 ani. Toate aceste oscilaţii climaterice
mii de ani, semnalate pentru Europa au fost scoase în evidenţă în secţiunile
prin schimbarea tuturor componente- staţiunilor paleoliticului târziu Molo-
lor mediului ambiant. dova, Cosăuţi, Ripiceni ș.a.
Ultima răcire în Europa (Valdaї, Evoluţia reliefului: istoria văilor
Würm, Vistula și Weichsel) se divizea- râurilor. În ultimele câteva milioane
ză în două stadii glaciare, despărţite de ani relieful regiunii s-a schimbat
de încălzirea interstadialului Valdaї esenţial sub influenţa proceselor in-
mijlociu. Ultimul glaciar al stadiului terne tectonice și externe. În zonele de
maket.indd 87 25.11.2010 14:34:29

88 Preistoria
nord și de vest au predominat ridicarea rea nivelului terasei constituie în jur de

scoarţei terestre, creșterea ridicăturilor 150 m la un milion de ani.
și intensificarea eroziunilor. În părţi- Construcţia geologică a teraselor
le de sud și de est regimul tectonic a Nistrului este tipică și pentru alte râuri.
fost relativ mai stabil cu o tendinţă de În partea inferioară a rocilor precua-
adâncire și acumulare a precipitaţiilor. ternare se găsește stratul depunerilor
La modul cel mai dinamic s-au dezvol- de terasă cu grosimea de la 5-10 până
tat văile râurilor Nistru, Dunărea, Prut la 50-60 m, care constă din două stra-
și a afluenţilor acestora, precum și a turi cu facies diferit: cel inferior este
râuleţelor mici care se varsă direct în aluvial, iar cel superior – din soluri
Marea Neagră. de loess. Stratul aluvial fixează vremea
În același timp, la formarea lun- formării terasei, conţinând, de regu-
cilor râurilor au contribuit și oscilaţi- lă, floră și faună calofilă. În partea lui
ile ciclice ale nivelului Mării Negre – superioară se întâlnește floră și faună
transgresiile și regresiile. Ca urmare a criofilă, preglaciară. Din această situa-
acestora s-au format terasele fluviale. ţie reiese că formarea teraselor este în
În ultimul timp numărul real de legătură cu ciclurile glaciar-interglaci-
terase ale Nistrului a fost stabilit prin are, ciclurile lor corespunzând unul cu
evidenţierea legăturilor dintre apari- altul. Partea superioară a teraselor este
ţia teraselor și oscilările climaterice, compusă din depuneri eolice și succe-
în particular, a ciclurilor glaciar-in- siuni de straturi de soluri fosile și loess,
terglaciare, precum și a ciclurilor mai cu grosimea de 40-50 m.
mici, stadiale. Pentru Neopleistocen Așadar, în valea Nistrului se evi-
au fost evidenţiate până la 12 terase, denţiază până la 20 de terase, ale căror
dintre care 7 glaciar-interglaciare, sta- depuneri și fosile constituie baza stra-
diile 6-20 și până la 5 terase stadiale în tigrafiei și cronologiei Pleistocenului,
Pleistocenul târziu, substadiile 5 a-c. reflectând, de asemenea, etapele de
Geomorfologic, terasele râurilor și cele bază a evoluţiei mediului înconjurător
ale limanului mării sunt în formă de din ultimele câteva milioane de ani.
suprafeţe plate sau ușor vălurate, cu lă- Cele mai vechi și mai înalte terase
ţimea de la câteva sute de metri până (200-300 m) s-au format încă în Plio-
la 10-20 km, întinse de-a lungul liniei cen, imediat după retragerea ultimului
actuale. Înălţimea lor crește cu trecerea bazin maritim al Paratetisului: Stolni-
timpului (de la 4-5 m până la 15-200 ceni, Bălţata, Vadul-lui-Vodă și Fârlă-
m) și pe măsura îndepărtării de la gura deni, aluviale târzie.
râului. În așa fel, suprafaţa celei mai În Eopleistocen (Pleistocenul tim-
vechi terase din Eopleistocen (Fârlă- puriu) au fost evidenţiate 4 niveluri de
deni) se ridică deasupra Nistrului de terasă: XVI Fârlădeni (aluvial superi-
la 2-30 m în partea inferioară până la or), XV Boșerniţa, XIV Hagimus, XIII
15-180 m în cursul mijlociu. Deforma- Chiţcani și XII Mihailovca. Înălţimea
maket.indd 88 25.11.2010 14:34:29

CUATERNARUL 89
teraselor atinge 150-200 m. Neopleis- ale epocilor glaciare reci. Anume secţi-
tocenul timpuriu este reprezentat de unile cu sol de loess conţin majoritatea
4 terase: XI Pohrebea, X Colcotov și straturilor de cultură ale paleoliticului,
Varniţa (2 niveluri de terasă). În Ne- din care considerente sunt importante
opleistocenul mijlociu s-au format 3 pentru arheologie.
terase: VIII Grigoriopol, VII Speia, VI Cea mai deplină succesiune a so-
Tiraspol. Terasele Pleistocenului târziu lurilor fosile și a celor de loess a fost
s-au format sub acţiunea unor cicluri studiată pe versanţii și pe terasele râ-
climaterice mai mici, de 20 mii de ani, urilor. Cele mai împlinite după gro-
prezentând stadii și interstadii glaciare sime (30-35 m) și durata acumulării
în număr de 5, inclusiv trei în timpul depunerilor (1-2 mln. de ani) au fost
interglaciarului Mikulinian: V Cara- cercetate mai detaliat: Etulia pe Du-
gaș, IV Slobozia, III Comarov și 2 în năre (2 mln.), Lucești (3 mln.), Rezeni
timpul glaciarului interstadial de tipul și Tălmaza (1,5 mln.), Hagimus (1,2
Valdaї: II Parcani și I Târnauca. mln.), Roxolani (1 mln.), Tiraspol pe
Nivelul de terasă din Pleistocen, Nistru (0,6 mln.). Acestea cuprind în
cel mai tânăr și cel mai jos (practic la jur de 10 soluri fosile, iar pentru solu-
nivelul solului, nivelul „zero”) s-a for- rile tinere cu straturi de cultură, cele
mat la sfârșitul epocii, cu 16-11 mii de mai depline secţiuni sunt la Molodo-
ani în urmă. Este reprezentat de albiile va, Cosăuţi, Ripiceni.
vechi, enorme, neobișnuit de late (până De regulă, solurile fosile s-au dez-
la 1,5-2 km) ale văilor râurilor mici de voltat în epocile interglaciare sau in-
la sudul regiunii: Cogâlnic, Sărata, Ial- terstadiale, iar straturile de loess, care
pug, Kujalnik, Hagibei ș.a. Fundurile le despart – în epocile și stadiile glaci-
lor au fost lărgite considerabil de viitu- are. În mare măsură, ele și-au păstrat
rile mari ale Epocii Inundaţiilor Extre- profilul, culoarea, structura, textura,
me. În sfârșit, în Holocen se formează orizontul carbonatic, deși substanţa
terasa inundabilă a tuturor râurilor din fertilă de humus, în bună parte, s-a
regiune. La gurile râurilor, sub acţiu- degradat. Aceste caracteristici permit
nea transgresiunilor marine s-au for- a le compara cu solurile contempora-
mat terase de liman și de mare. ne, deși sunt soluri care nu au analo-
Istoria învelișului de sol: soluri- gii contemporane, de exemplu pentru
le fosile. Solurile străvechi au avut o epocile și interstadialele glaciare.
istorie lungă și complicată, care poate În Pliocen, în regiunea noastră s-au
fi urmărită în secţiunile depunerilor format soluri expresive, vopsite intens
cu succesiuni de orizonturi de soluri în culori roșii și roșu-vișinii, apropiate
fosile de diferite tipuri și de loess. Prin solurilor roșii subtropicale de tipul terra
esenţă, lemmele, de asemenea poartă rossa. Grosimea lor atinge uneori câţiva
trăsături ale proceselor de evoluţie a metri. Pentru Eopleistocen sunt carac-
solurilor și sunt soluri fosile primitive teristice solurile roșu-brune și roșu-ca-
maket.indd 89 25.11.2010 14:34:29

90 Preistoria
feniu de tipul Kryžanovsk la Odesa sau ce s-au urmărit pentru o perioadă de

solurile roșii din secţiunea Rezeni. În trei milioane de ani la elefanţi: de la cei
Neopleistocenul timpuriu se formea- mai primitivi până la mamuţi (elefan-
ză solurile roșu-cafenii și cafenii. Neo- tul românesc Archidiskodon rumanus,
pleistocenul mijlociu se caracterizează elefantul lui Gromov A. gromov, ele-
prin prezenţa a trei soluri. Dintre cele fantul sudic A. meridionalis, elefantul
mai apropiate celor contemporane sunt de Tamani A.m. tamanesis, elefantul
solurile fosile de tipul interglaciarului trogonterian A. trogontherii, elefantul
Mikulinian, care au trăsături de cerno- de Hazarsk Mammuthus chosaricus,
ziom. În sfârșit, pentru Valdaїul final a mamutul timpuriu și târziu de tipul
Nistrului de Mijloc (Cosăuţi, Molodo- primigenius). Aceste tipuri de elefanţi
va) se remarcă o alternare frecventă a sunt semnalaţi în întreaga Eurasie de
solurilor calde și reci: brune de pădure Nord și constituie o bază bună pentru
și hleezeme de tundră. corelările interregionale.
În așa fel, succesiunea solurilor Dintre moluștele de apă dulce cele
fosile reflectă răcirea progresivă a cli- mai dinamice s-au dovedit a fi unioni-
mei de la subtropical până la glaciar. dele, viviparele, precum și corbiculele
În perioada postglaciară s-au format subtropicale.
solurile de tip contemporan, obișnuite Se evidenţiază două tipuri de fa-
pentru regiunea noastră. ună a moluștelor de apă dulce: speci-
Istoria faunei: complexele fau- ile iubitoare de căldură, caracteristice
nistice. Fauna reprezintă un compo- pentru interglaciar, și criocomplexele
nent de bază pentru elaborarea stra- cu specii reci din epocile glaciare.
tigrafiei, cronologiei, paleogeografiei Dintre moluștele marine cel mai
și reconstituirea mediului natural în- mult s-a modificat în timp specia cu
conjurător. Într-un mod mai dinamic două valve de tipul Didacna, în baza
s-a dezvoltat fauna mamiferelor și a cărora a fost făcută stratigrafia Mării
moluștelor. Prin ritmuri deosebit de Negre.
înalte de evoluţie s-au remarcat ele- Complexele faunistice constituie
fanţii fosili, rinocerii, bizonii, cerbii și comunităţi de specii de animale ca-
caii. Cele mai depline linii filogeneti- racteristice pentru anumite epoci ale
Specii de animale: Mammuthus trogontherii, Mammuthus primigenius,

Coelodonta antiquitatis. După R. Croitor
maket.indd 90 25.11.2010 14:34:30

CUATERNARUL 91
cuarterului cu condiţia independenţei elefanţii sudici Archidiskodon gromovi

lor, a variabilităţii succesive în timp și și elefanţii de pădure Palaeoloxodon,
determinării vârstei geologice. rinocerii etrusci Dicerorhinus etruscus,
Complexul moldovenesc a fost deter- Elasmothertium caucasicum, caii Equus
minat de către L. I. Alexeeva (1977) în stenonis, cămilele gigantice Paracame-
baza faunei straturilor Porata inferioară lus gigas și Paracamelus alutensins.
de pe râurile Salcia, Cahul, Dunărea și Complexul faunistic Odesian a fost
Prut (Carbolia, Brânza, Vajasny, Cotlo- evidenţiat în limanurile Odesei, în de-
vina) și mai târziu a fost descrisă și pen- punerile orizontului Ževacha și în par-
tru valea Nistrului (aluvianul Cuciur- tea superioară a aluviilor terasei Fâr-
gan). În componenţa faunei se găsesc lădeni: Kryžanovka, dealul Ževacha,
multe elemente de savană. Printre aces- Tiligul, Fârlădeni, Salcia, Rașcov. În
tea sunt strămoșii elefanţilor – dinoterii cadrul lui apare elefantul tipic de sud
și mastodonţii. Însă elefanţii adevăraţi, Archidiskodon meridionalis.
apropiaţi celor indieni și africani încă Complexul Tiraspolean se studiază
nu apăruseră. Din fauna hiparionică a de mai bine de un secol și este cunos-
Miocenului s-au păstrat caii hiparion, cut pe larg ca fauna „prundișului tiras-
numeroase antilope. Pentru această fau- polean”. Vestigiile de mamifere și mo-
nă încă sunt caracteristice rămășiţele de luște au fost descrise monografic de
primate – macaci și maimuţe hominide către M. V. și A. P. Pavlov (1924, 1929),
de specia Dolichopithecus. ulterior fiind evidenţiate în calitate de
Complexul faunistic Scorţelian (Plio- complex aparte de către V. I. Gromov
cenul mijlociu) de asemenea a fost evi- (1939) și atestat pe teritoriul întregii
denţiat în Moldova, în apropierea loca- Eurasiei de Nord. Locul principal de
lităţii Giurgiulești, în râpa lui Scorţescu. descoperiri a acestui complex este alu-
Aici, deja apar grupuri de mamifere, care vianul terasei Colcotov, în apropierea
au evoluat pe parcursul cuaternarului: or. Tiraspol. Dintre alte locuri, mai
elefanţi de tipul actual, cai, tauri, cămi- amintim aluviunile teraselor Nistrului
le. De asemenea, vieţuiau cei mai vechi (văile Prosjanaja, Kurudorova, Mă-
elefanţi pe linia mamutului Archidisko- lăiești), precum și ale Dunării (Suvo-
don rumanus, primii elefanţi de pădure rov, Nagornoe), ale Prutului (Petrești,
Paleoxodon, care au migrat din Africa. Câșliţa, Giurgiulești) și ale limanurilor
Din alte grupuri aici se găseau primii cai Odesei (Bolševik, Morozovka).
Equus stenonis, cămile Paracamelus ș.a. Fauna mamiferelor mari este repre-
Complexul faunistic Haprovian zentată de peste 50 de specii. Fauna ma-
este reprezentat masiv în straturile miferelor mici evidenţiază câteva stadii
inferioare ale aluvianului terasei Fâr- de evoluţie: Mihajlovsk, Nistru, Oka.
lădeni: locurile Fârlădeni, Salcia, Raș- Pentru Neopleistocenul mijlociu
cov în valea Nistrului și Cotlovina pe se evidenţiază două complexe faunis-
Dunăre. Pentru el sunt caracteristici tice: Singalian și Chozarian.
maket.indd 91 25.11.2010 14:34:30

92 Preistoria
Specia Bison priscus şi vestigiile arheologice de la Cosăuţi şi Chişinău. După R. Croitor
Complexul faunistic Singalian con- speciile de leming copitat Dicrastonix

ţine elefant de pădure Palaeoloxodon și Lemmus.
antiquus, rinocer Rhinoceros kirchber- Complexul mamutian (paleoliticul
gensis, caracteristice interglaciarului târziu) conţine o faună tipică pentru
Lihvin și se găsesc în aluviuni. silvostepa periglaciară cu infiltraţii de
Complexul Chozarian conţine un specii arctice și de stepă: specii târzii
amestec de faună periglaciară caldă de mamut Mammuthus primigenius,
și rece din timpurile glaciarului Dne- rinocer lânos Coelodonta antiquitatis,
provsk: mamutul Mammuthus chosa- ren polar Rangifer tarandus, ursul de
ricus, calul Equus chosaricus, cămila peșteră Ursus spelaeus, leming copitat
lui Knobloh Camelus knoblochi, bi- Lemmus obensis. Sunt caracteristice de
zonul cu picioare lungi Bison priscus asemenea unele specii de stepă: antilo-
longicornis, a rinocerului siberian și pa saiga Saiga tatarica, calul Equus ca-
rinocerului lânos: Elasmotherium si- ballus, bizonul Bison priscus. Multiple-
biricum, Coelodonta antiquitatis, rele descoperiri făcute în cele mai tinere
nului polar Rangifer tarandus, precum depuneri ale pleistocenului și, mai ales,
și a tipului de saiga Saiga tatarica și în straturile de cultură ale paleoliticului
Specia Rangifer tarandus şi vestigiile arheologice de la Duruitoarea Veche şi Brînzeni I.

După R. Croitor
maket.indd 92 25.11.2010 14:34:30

CUATERNARUL 93
târziu – staţiunile Cosăuţi, Molodova, tură cu oceanul și regimul ei se reglează

Ripiceni ș.a. – denotă că fauna moluște- atât prin oscilările nivelului Oceanului
lor (criocomplexul) este reprezentată, în Mondial, cât și prin efectul scurgerii
general, de elemente subarctice terestre: râurilor propriului bazin. Regulatorul
Vallonia tenuilabris, Pupilla loessica ș.a. general al acestor procese sunt schim-
În ultimul timp, în componenţa bările climaterice globale.
complexului se evidenţiază câteva faze Marea Neagră este o mare destul de
(subcomplexe) de evoluţie a acestei fa- întinsă ca suprafaţă, acvatoriul ei atin-
une: gând 420 mii km2, ceea ce depășește de
1) glaciarul Valdaї timpuriu cu ma- două ori suprafeţele Moldovei și Ro-
mut, rinocer lânos, ren polar ș.a., mâniei luate împreună. Majoritatea su-
legat de straturile de cultură ale prafeţei prezintă o depresiune de peste
paleoliticului mijlociu; 2000 m, adâncimea maximală fiind de
2) Valdaї mijlociu, cu încălzirea in- 2212 m, iar volumul ei – 550 mii km3.
terstadială Breansk și perioada Partea de nord-vest a mării prezintă o
timpurie a paleoliticului târziu; platformă continentală cu apă puţină,
3) fauna etapei maxime a ultimului cu adâncimea de 150-200 m, coborând
glaciar, ce conţine cele mai reci spre depresiune într-o pantă conti-
elemente subarctice: mamut, ren nentală destul de abruptă cu canioane
polar, rinocer lânos; subacvatice adânci. Legătura cu Marea
4) fauna perioadei de tranziţie de la Mediterană se face prin strâmtoarea
începutul încălzirii interstadia- Bosfor, îngustă (0,75-3,4 km lăţime) și
lului Ljasko, când dispar cele mai adâncă de la 32 la 120 m, fapt care limi-
reci specii (mamutul, rinocerul tează schimbul de apă și care face ca sa-
lânos ș.a.). Corespunde perioadei linitatea Mării Negre să constituie doar
paleoliticului târziu; jumătate din cea oceanică: de la 15 la
5) faza finală a complexului mamu- 22%. Acumulările de apă dulce de râu,
tian. Se caracterizează prin apa- mai ușoară, care plutește deasupra apei
riţia speciilor calofile de pădure, sărate, mai grele, formează o stratifica-
pe fundalul încălzirii progresive re a maselor de apă, care împiedică pă-
Beling-Allerød. Apare căprioara trunderea oxigenului în apele de adân-
de pădure Capreolus, cerbul nobil cime. Deficitul de oxigen și infectarea
Cervus elaphus și alte elemente de cu hidrogen sulfurat, fac ca de la adân-
pădure, caracteristice straturilor cimea de 150 m, să lipsească orice fel de
de cultură a paleoliticului final. viaţă. Marea Neagră este cel mai mare
Istoria dezvoltării Mării Negre. rezervor de apă cu hidrogen sulfurat din
Întregul teritoriu al regiunii aparţine lume și în aceasta constă unicitatea ei.
bazinului de acumulare al Mării Negre, Marea Neagră a exercitat o influ-
în care se scurg toate râurile și sursele enţă puternică asupra sistemelor fluvi-
de apă. Pe de altă parte, marea are legă- ale până departe în amonte. Oscilările
maket.indd 93 25.11.2010 14:34:31

94 Preistoria
nivelului mării au cauzat dislocări ale Bazinul transgresiv Euxinul vechi a

gurilor râurilor, unde în funcţie de si- fost condiţionat de încălzirea intergla-
tuaţie s-au format fie estuare, fie delte. ciarului Lihvin. El a inundat toată linia
În cazurile scăderii nivelului mării, văile ţărmului și a pătruns adânc în estua-
râurilor Dunărea, Nistru și Nipru intrau rele fluviilor. Delta Dunării s-a trans-
departe pe platforma continentală, unde format într-un golf enorm, al cărui apă
se vărsau sau formau delte ca în cazul se ridica în amonte pe Prut (Uzmarin),
Dunării, unul dintre cele mai mari fluvii Ialpug (Ozernoe sau Babele). Fauna
și izvor de apă dulce din Europa, cu un moluștelor era reprezentată prioritar
debit anual de peste 200 km3, depășind de Didacna pontocaspia, Cerastoderma
aportul tuturor râurilor. glaucum. Judecând după faună, salini-
Marea Neagră este o moștenire a tatea bazinului atingea 10-15%.
marelui ocean Tetis, a mării mediterane Bazinele Paleouzunlar și Uzunlar
Paratetis care l-a succedat în oligocen- aveau fauna amestecată, de apă marină
miocen și, ulterior, a bazinului dublu și salmastră: Didacna uzunbarica, Di-
Ponto-Caspic. În pliocen s-au succedat dacna Chepalyga ș.a.
două bazine: Cimerian și Kujalnik. Bazinul Karangat avea acvatoriul
Bazinul Gurian. Istoria cuaterna- mai mare decât cel contemporan, for-
ră a Mării Negre începe cu acest bazin mând golfuri care ajungeau la 150-200
salmastru, profund regresiv, izolat, cu km în adâncul deltei – limanurile Ca-
nivelul apei mai jos decât cel contem- hul, Ialpug, Catlabuh, Chitai. În locul
poran. Fauna de moluște cuprindea limanului Nistrului, de asemenea, era
speciile endemice Digressodacna, Di- un golf. Fauna era reprezentată de mo-
dacna, Tcshaudia, Dreissena. Judecând luștele Didacna, Acantocardia tubercu-
după faună, salinitatea apei era apropi- lata, Paphia senescens, salinitatea apei
ată de cea a Mării Caspice, 10-12%. fiind de 30%.
Bazinul Čaudin a existat în neople- Bazinul Euxinul nou ocupă un loc
istocenul timpuriu. Avea nivelul mai ri- deosebit în istoria cuaternară a Mării
dicat decât cel contemporan, inundând Negre, când în condiţiile unei regresi-
delta Dunării. Depunerile sale au fost uni de proporţii apa devine semidulce
fixate în văile Prutului (Câșliţa, Uzma- și a reprezentat un lac. Partea de nord-
rin), Ialpugului (Nagornoe), Katlabuhu- vest era cea mai joasă. Strâmtorile nu
lui (Suvorov). În fauna moluștelor au fost mai funcţionau. Se schimbă fauna, dis-
semnalate Didacna, Submonodacna, Tcs- par moluștele marine de tipul Didacna
haudia, salinitatea apei fiind de 10-15%. și apar organisme de apă semisărată:
La sfârșitul neopleistocenului tim- Dreissena polimorpha, Dreissena ros-
puriu, în condiţiile răcirii din cadrul gla- triformis, Dreissena r. bugensis, Mo-
ciarului Oka, are loc o regresiune adâncă, nodacns, Adacna, Hipanis, salinitatea
urmată de pierderea legăturii cu Marea apei era de mai puţin de 5%, bazinul
Mediterană și dispariţia faunei Čaudin. fiind populat până la fund.
maket.indd 94 25.11.2010 14:34:31

CUATERNARUL 95
Specia Megaloceros giganteus şi vestigiile arheologice de la Duruitoarea Veche. După R. Croitor
Etapele de bază ale evoluţiei me- a complexului Tiraspolean. Pe platouri

diului natural. Crizele ecologice. Me- și terase vieţuiau animale de silvostepă:
diul natural al regiunii a avut o istorie elefanţi trogonterii apropiaţi de cei indi-
și o evoluţie lungă și complicată, înce- eni, precum și cai, tauri, gazele, bizoni.
pând cu etapa inundaţiilor maritime și În zonele mai mlăștinoase se întâlneau
sfârșind cu crizele ecologice legate de elefanţi de pădure, apropiaţi celor afri-
glaciar, inundaţii și încălzirea postgla- cani, rinoceri și elani cu fruntea lată.
ciară a climei. Neopleistocenul mijlociu (400-150
Pentru etapa Neopleistocenului se mii de ani). Pentru această perioadă
evidenţiază câteva modificări impor- au fost fixate 3 epoci interglaciare și 3
tante ale mediului natural. glaciare, dintre care ultima a fost cea
Neopleistocenul timpuriu (0,8-0,4 mai rece. Continua răcirea progresivă
mln. ani). Constituie începutul succesiu- a climei. La început au fost interglaci-
nii regulate a epocilor glaciare și intergla- arele Lihvin și Čekalin, cu climă apro-
ciare (4 cicluri). În perioada glaciarului piată celei contemporane sau mai caldă,
Don și Oka, gheţarii pătrundeau real în adâncirea în continuare a văilor râurilor
regiunea noastră și prin lunca Nistrului și formarea a trei terase: Grigoriopol,
se scurgeau ape de topire. Văile râurilor Speia și Tiraspol. În depresiunea Mă-
s-au adâncit până la 100-150 m, lăţimea rii Negre s-au format bazinele Euxinul
lor s-a micșorat, volumul de apă, de ase- vechi, Paleouzunlar și Uzunlar, legate de
menea. În lunca Nistrului s-au format 4 Marea Mediterană. Nivelul acestor mări
terase: Mihailovca, Pohrebea, Colcotov era apropiat sau mai ridicat decât cel
și Varniţa, 2 niveluri. În Marea Neagră contemporan, salinitatea – mai mică.
se formase bazinul Čaudin, cu 20-30 m Bazinul Euxinul vechi, datorită
mai înalt decât nivelul contemporan, sa- nivelului ridicat al mării, pătrundea
linitatea în jur de 10-15%. adânc în văile Nistrului și ale râurilor
În epocile interglaciare s-au format mai mici. La Dunăre, marea inunda
solurile cafenii și se găsea o faună bogată delta până mai sus de Galaţi, în secţi-
maket.indd 95 25.11.2010 14:34:31

96 Preistoria
unea de la Bărboși descoperindu-se fa- esenţială a climei și, respectiv, ridicarea

ună cu moluște Didacna pontocaspia. nivelului Mării Negre (transgresiunea
Aceeași situaţie este valabilă și pentru Karangat). În văile râurilor s-au format
valea Ialpugului, secţiunea Babele, și până la trei terase. Pe parcursul inter-
pentru Prut – râpa Uzmarin. glaciarului au fost semnalate două răciri
Bazinele Paleouzunlar și Uzunlar, stadiale ale climei. Solurile erau apropi-
deși aveau un nivel mai coborât, inun- ate de cernoziomurile contemporane,
dau de asemenea toată delta Dunării și fauna fiind reprezentată de complexul
gurile afluenţilor. Pe uscat s-au format, Mikulino cu elefant de pădure.
în această perioada, soluri castanii și Pentru Marea Neagră era perioada
de cernoziom de tip contemporan. Fa- bazinului maritim Karangat, cu salini-
una de mamifere a complexului Singa- tatea mai mare decât cea contempora-
lian conţine specii de pădure (elefant, nă cu 30%. Fauna de moluște pătrun-
cerb, rinocer), precum și elemente de dea din Marea Mediterană și era mai
stepă (taur, bizon). bogată ca acum. Nivelul mării era cu
Criza îngheţului Dneprovsk. Către 8-10 m mai ridicat decât în prezent și
sfârșitul Neopleistocenului a avut loc un pătrundea în văile râurilor care formau
îngheţ de proporţii și formarea scutului bazinul (Nistru, Nipru), inundând del-
continental al glaciarului Dneprovsk ta Dunării și gurile afluenţilor acesteia.
(Riss). Deplasarea maximală a gheţaru- Fauna de moluște era de specia Didac-
lui spre sud a fost fixată pe valea Nipru- na, salinitatea apei în mare era de 30%,
lui până la or. Dnepropetrovsk. Probabil pe când în golfuri nu depășea 10-12%.
același fenomen are loc și pe Nistru până Etapa Valdaї (Würm) (70-10 mii
în zona Subcarpaţilor. Pentru regiune de ani). Ultimul glaciar se divizează în
este fixat fenomenul îngheţului veșnic. două stadii 015-4 și 015-2, cu încălzi-
În zona periglaciară apar landșafturi de rea interstadialului Breansk a ultimu-
tundră rece cu elemente specifice de flo- lui Valdaї 015-3.
ră și faună. Pentru prima dată este fixată În Valdaїul timpuriu (70-40 mii
apariţia elementelor complexului made ani) a avut loc o răcire esenţială a
muţilor și a florei subarctice cu mestea- climei și deplasarea Scutului Scandina-
căn pitic și moluște alpine reci. Aceste vic de gheţari continentali, dezvoltarea
condiţii ale primei răciri de proporţii în îngheţului veșnic în zona periglaciară,
regiune au cauzat un stres și o criză eco- acumularea unui strat gros de loess,
logică pentru populaţia veche din zonă formarea complexului faunistic de ma-
și s-a reflectat prin schimbarea culturi- mifere al mamuţilor, dispariţia zonei
lor arheologice de la răscrucea paleoliti- de păduri și formarea unei hiperzone
cului mijlociu și târziu. de tundră și stepă.
Neopleistocenul târziu. Etapa Mi- În Valdaїul mijlociu, 40-23 mii de
kuliniană (130-70 mii de ani). După ani, are loc o ușoară încălzire a inter-
glaciarul Dneprovsk are loc o încălzire stadialului Breansk, cu formarea unor
maket.indd 96 25.11.2010 14:34:32

CUATERNARUL 97
soluri fosile, care nu au analogii con- ful de nord-vest a secat și s-a uscat com-
temporane. plet. Pe fundul mării se depuneau diferi-
În văile râurilor se formează două te specii de loess. Văile râurilor înaintau
cicluri de terase – Parcani și Târnau- departe spre sud, bazinul a devenit semi-
ca. În Marea Neagră are loc o scădere dulce și și-a pierdut legătura cu oceanul.
considerabilă a nivelului, uscarea unor Asemenea schimbări aveau un ca-
mari suprafeţe ale platformei continen- racter catastrofal și au condus la cele
tale și avansarea văilor râurilor Dună- mai mari transformări ale mediului din
rea, Nistru și Nipru spre sud, pierderea toată istoria omenirii. Erau de așteptat
legăturii bilaterale cu oceanul și, drept o reacţie corespunzătoare și schim-
rezultat, micșorarea suprafeţei acvato- bări la fel de mari și în istoria omului.
riului și formarea unui bazin izolat cu Sub influenţa înaintării dinspre nord
apă semidulce, cu salinitatea de 5-6% a gheţarilor, a frigului, a îngheţului
și faună respectivă de tip caspic. veșnic și a destrămării sistemelor eco-
Criza maximă a ultimului glaci- logice obișnuite, s-a produs retragerea
ar, 23-17 mii de ani. Faza maximală a și migrarea așezărilor umane spre sud,
glaciarului Valdaї (stadiul 015-2) a fost transformarea profundă și schimbarea
însoţită de o răcire nemaivăzută până culturilor arheologice.
atunci a climei, cea mai mare din toa- Criza Epocii Inundaţiilor Extreme
tă istoria planetei. Temperatura medie (17-11 mii de ani). După îngheţul ma-
anuală în zona moderată a scăzut cu ximal al ultimului glaciar a urmat sta-
20°C, atât iarna, cât și vara. diul de deglaciere, adică topirea și mic-
Învelișul de gheaţă al glaciarului șorarea scutului de gheaţă în condiţiile
scandinav s-a deplasat spre sud până la încălzirii intense a climei. O încălzire
linia Tver-Minsk-Varșovia-Berlin. Mai bruscă a fost fixată, mai ales, pentru in-
spre sud s-a format o zonă cu îngheţ veș- terstadialul Ljasko (17-15 mii de ani în
nic, ale cărui urme pot fi observate până urmă), când se formează solul fosil de
la Nistrul de Mijloc, iar în unele locuri – tipul Trubačovsk.
până la Marea Neagră. Regiunile de pă- Această încălzire provoacă, în con-
dure din zona moderată au dispărut, în diţiile îngheţului veșnic, inundaţii de
locul lor formându-se o hiperzonă largă proporţii în zona moderată a Eurasiei de
de tundră periglaciară cu elemente sub- Nord, fenomen cunoscut ca Epoca Inun-
arctice de floră (mesteacănul pitic Betu- daţiilor Extreme. În bazinele maritime
la nana) și o componenţă specifică a fa- ponto-caspice are loc inundarea teritorii-
unei complexului mamutului (mamut, lor premarine, cauzată de ridicarea brus-
rinocer lânos, ren polar) cu amestec de că a nivelului Mării Caspice – cu 200 m
specii de stepă (cal, bizon, taur). și al Mării Negre – cu 50-60 m. Aceste in-
Nivelul Mării Negre (bazinul Euxi- undaţii marine erau însoţite de umflarea
nul nou) a scăzut brusc sub nivelul 100 și revărsarea râurilor, când debitele lor în
m abs., suprafaţa mării s-a micșorat, șel- viiturile de primăvară creșteau de 5-15
maket.indd 97 25.11.2010 14:34:32

98 Preistoria
ori. În văile râurilor mici de stepă din cele mai fertile soluri în deltele, luncile
nordul Mării Negre s-au format funduri râurilor și câmpiile premarine. O pier-
late de până la 1-2 km, necorespunzătoa- dere atât de mare de surse de hrană,
re situaţiei contemporane, când debitele agravată de migrările în masă din locu-
râurilor este de 5-10 ori mai mic decât în rile inundate, a cauzat suprapopularea
Epoca Inundaţiilor Extreme. Pe versanţii și pericolul unei foamete globale, lupta
văilor s-au imprimat, de asemenea, urme acerbă pentru hrană și pieirea în masă
ale scurgerii de apă. a oamenilor. Unica ieșire din această
Evenimentele epocii respective, criză și salvarea omenirii era trecerea la
după perioada și parametrii principali, gospodăria productivă (cultivarea plan-
corespund evenimentelor Marelui Po- telor, creșterea vitelor) și la civilizaţie.
top biblic și navigaţiei lui Noe. Con- Această trecere, probabil, se putea reali-
fruntarea lor în spaţiu și în timp relevă za pe parcursul a câtorva mii de ani sub
multiple coincidenţe, care confirmă impactul unor inundaţii multiple.
ambele versiuni. Anume la sfârșitul Epocii Inun-
Aceste grandioase evenimente delu- daţiilor Extreme, cu aproximativ 10
viale au avut, probabil, un mare impact mii de ani în urmă, apar primele sem-
asupra dezvoltării omului la sfârșitul ne de civilizaţie, spre exemplu, orașul
paleoliticului. Astfel, marile inundaţii Ierihon. În așa fel, criza inundaţiilor
marine (mai mult de 1 mln. km2) și cele s-a dovedit mai efectivă pentru istoria
interfluviale (0,5 mln. km2) au condus omenirii decât criza ultimului îngheţ
la pierderea a mai bine de 2 milioane maximal și a condus la apariţia prime-
km2 sau a 200 milioane de hectare de lor civilizaţii.
Cuartenarul pe teritoriul României. Iași Геоморфология Молдавии. Кишинев.

1999. 1978.
Petrescu J. Perioadele glaciare ale Pămân- Гернет Е.С. Ледяные лишаи. Москва.
tului. București. 1990. 1981.
Donișă I. Paleogeografia Cuaternarului. Давид А.И. Вымершие хоботные Мол-
Iași. 1993. давии. Кишинев. 1987.
Liteanu E., Ghenea C. Cuaternarul din Давид А.И. Териофауна плейстоцена
România. București. 1966. Молдавии. Кишинев. 1980.
Macarovici N. Geologia Cuaternarului. Долуханов П.М. География каменного
Iași. 1968. века. Москва. 1979.
Republica Moldova. Atlas. Geografia fizi- Палеогеография Европы за последние
că. Chișinău. 2002. сто тысяч лет. Москва. 1982.
Бердников В.В. Древний холод. Мо- Федоров П.В. Плейстоцен Понто-
сква. 1983. Каспия. Москва. 1978.
maket.indd 98 25.11.2010 14:34:32

Capitolul
Primele 1 culturale. Paleoliticul
manifestări 99
PRIMELE MANIFESTĂRI CULTURALE.
PALEOLITICUL ŞI MEZOLITICUL.
ORÂNDUIREA COMUNEI PRIMITIVE
P
aleoliticul (din grecescul naturii sălbatice, dar și posibilitatea de
palaiós – vechi și líthos – a transmite deprinderile și priceperile
piatră), sau epoca veche a de prelucrare a pietrei, a tehnologiilor
pietrei, reprezintă prima și cea mai în- de confecţionare a armelor și uneltelor,
delungată perioadă din istoria dezvol- stimularea apariţiei și dezvoltarea vor-
tării omenirii. A fost timpul formării birii, ca o condiţie necesară în trans-
esenţei biologice și sociale a omului, a miterea cunoștinţelor. Complexitatea
culturii sale materiale, care i-a permis reprezentărilor despre lumea înconju-
să reziste în faţa mediului natural ostil. rătoare și dorinţa de a-și exprima în-
În condiţiile perioadei glaciare omul a cântarea faţă de frumuseţea acesteia au
reușit să creeze o gospodărie eficientă, a determinat apariţia la om a primelor
cărei bază era vânatul animalelor mari, podoabe, a imaginilor sculpturale și
a învăţat să utilizeze focul, să constru- picturale. În paleolitic s-a format un
iască sălașe, să coase îmbrăcăminte din sistem complex de reprezentări, lega-
piei de animale. În epoca paleoliticu- te de cultul strămoșilor, de divinizarea
lui, grupuri mici de oameni pătrund în forţelor naturii și a lumii animaliere.
cele mai îndepărtate regiuni ale plane- Magia, totemismul, animismul, șa-
tei noastre și valorifică complet întreg manismul și-au găsit reflectare în cele
teritoriul continentului european. În mai vechi morminte, amulete, obiecte
mare măsură, acestea au fost posibile de cult, depistate în cadrul săpăturilor
datorită formării comunei primitive. arheologice. Repercusiuni ale acestor
Ajutorul reciproc între membrii co- ritualuri timpurii sunt remarcate în
munităţii asigura nu numai avantaje în cultele familiale și tribale, erotice sau
lupta pentru supravieţuire în mediul de breaslă.
maket.indd 99 25.11.2010 14:34:32

100 Capitolul I
Începutul paleoliticului, de regu- tehnologia prelucrării pietrei. Așa sau

lă, se asociază cu apariţia primelor altfel, dar fiecare etapă în evoluţia cul-
unelte din piatră. Vârsta acestora, ju- turii paleoliticului era însoţită de ino-
decând după descoperirile făcute în vaţii cardinale, de salturi anume în teh-
Africa de Est, constituie 2,5-2,6 mi- nica cioplirii și despicării pietrei, care
lioane de ani. Vestigiile autentice ale era baza confecţionării atât a primelor
prezenţei omului în Europa sunt da- unelte primitive, cât și a vârfurilor fo-
tate cu circa 0,8 milioane de ani, dar liacee (în formă de frunză), prelucrate
sunt cunoscute și descoperiri a căror iscusit din două părţi.
vechime se apropie de 1 milion de ani Piesele din piatră reprezintă cea
și mai mult. Finalul paleoliticului este mai răspândită categorie de descoperiri
legat de sfârșitul perioadei glaciare, făcute în cadrul săpăturilor staţiunilor
acum circa 10 mii de ani. paleoliticului. Faptul se explică, nu nu-
Pe lângă perioada temporală a pa- mai prin păstrarea mai bună a pietrei
leoliticului, care se evaluează la zeci în timp, comparativ cu osul și lemnul,
și sute de mii de ani, particularitatea dar și prin astfel de calităţi preţioase ca
principală a lui constă în deosebirea duritatea și capacitatea de a se despica
considerabilă a mediului natural de trai în direcţia loviturii, formând margini
din trecut, în comparaţie cu cel con- tăioase ascuţite. După cum se vede, în
temporan. Lumea vegetală și animală trecutul îndepărtat aceste calităţi au
era formată din mai multe specii fosile fost apreciate pe măsură de vechii meș-
mari, ulterior dispărute, cum ar fi materi. Perfecţionarea treptată a procede-
muţii, rinocerii lânoși, urșii de pește- elor de despicare a pietrei constituiau
ră sau bizonii. Însuși omul încă se afla temelia progresului tehnic. Anume din
în armonie cu natura, iar ritmurile de aceste considerente, piatra, pe bună
dezvoltare a culturii sale erau determi- dreptate, este recunoscută drept sim-
nate de condiţiile favorabile ale mediu- bol al celei mai vechi și mai îndelunga-
lui înconjurător. Abundenţa de anima- te perioade a istoriei omenirii – epoca
le pentru vânat, accesibilitatea hranei paleoliticului. După o expresie metafo-
vegetale și a surselor de apă, existenţa rică, „anume cu ajutorul pietrei omul a
materiei prime pentru confecţionarea început să cucerească lumea”.
uneltelor, factorul climateric, direcţia
a. Din istoricul cercetărilor
vânturilor dominante, caracteristici-
le landșaftului se deosebeau vizibil în Preistoria paleoliticului din Mol-
fiecare regiune valorificată de comu- dova cuprinde investigaţiile fructuoa-
nităţile paleolitice. În acomodarea la se privind vestigiile „de până la Potop”
aceste condiţii diferite o importanţă a cercetătorilor francezi la mijlocul
deosebită căpăta componenta tehnolo- sec. XIX. J. Boucher de Perthes, a fost
gică a culturii primitive. Baza acesteia, unul dintre primii care a atras aten-
pe bună dreptate, este recunoscută a fi ţia asupra unor bolovani cu cioplituri
maket.indd 100 25.11.2010 14:34:33

Primele manifestări culturale. Paleoliticul 101
stranii, ulterior denumiţi abbevillien, judeţul Botoșani. La începutul sec. XIX,

piese bifaciale. Prin străduinţele sale, a căutările paleoliticului în împrejurimi-
fost pregătită trecerea de la cronologia le Mitocului sunt continuate de către I.
biblică, la o nouă viziune asupra isto- Simionescu și, puţin mai târziu, de că-
riei omenirii. La staţiunile vânătorilor tre P. Enculescu și Em. Protopopescu-
primitivi din zona premontană a Peri- Pake, care au semnalat descoperirea a
neilor, cercetate arheologic de către Ed. noi piese de silex la Stânca-Ripiceni.
Lartet, au fost colectate instrumente Geologul
din piatră executate impecabil, vârfuri Nicolae Moro-
de lance și de dardă, împreună cu oase șan (1902-1944),
de animale dispărute ulterior. Popula- a cărui pasiune
rizarea acestor descoperiri a trezit ima- pentru arheologie
ginaţia mai multor arheologi europeni, s-a transformat
îndemnându-i să cerceteze paleoliticul ulterior într-o
și pe teritoriul ţinutului nostru. ocupaţie de bază,
Începuturile periegezelor arheo- a întreprins că-
logice în vederea căutării monumen- utări speciale în
telor istoriei vechi în valea Nistrului vederea depistă-
au fost puse de membrii Societăţii rii monumentelor paleoliticului din
de Istorie și Antichităţi din Odesa. Moldova. Confruntându-se cu mari
În cadrul pregătirilor către cel de-al dificultăţi în obţinerea unor subsidii
VI-lea Congres arheologic din Odesa, financiare nesemnificative, acesta a
în 1883, profesorul V.B. Antonovič a perseverat în căutarea monumente-
efectuat o călătorie de cercetare a peș- lor paleoliticului în cursul mijlociu al
terilor din lunca Nistrului. Pe cursul Prutului. Astfel, în 1925, a fost desco-
de mijloc al râului, lângă localităţile perit punctul „În Ponoare” de lângă
Studeniţa și Nagoreni, au fost desco- satul natal Cuconeștii Vechi. În anul
perite primele staţiuni paleolitice. La următor N. Moroșan întreprinde să-
sfârșitul sec. XIX, în peștera de lângă pături în grota Stânca Ripiceni, pe
s. Cricova, geologul F.C. Poručik a co- malul drept al Prutului, după care își
lectat piese de silex și oase de animale concentrează atenţia asupra zonei de
fosile, care ulterior au fost predate ca- pe malul stâng al râului. Eforturile sale
tedrei de paleontologie a Universităţii au dus la descoperirea staţiunii cu mai
din Odesa. multe nivele de locuire de la Lopatnic
Descoperirea paleoliticului la vest și a unor locuri cu piese de silex la Vi-
de Prut a avut loc în anul 1885. Prima ișoara și Bădragii Vechi. În 1928 au
confirmare documentată a fost pre- fost făcute periegeze pe malul drept
zentată de către Gr. Ștefănescu, în baza al Nistrului, evidenţiind grupurile de
descoperirilor din pantele lutoase ale staţiuni ale paleoliticului superior cu
văii râului de lângă localitatea Mitoc, faună mamuţilor de lângă s. Naslavcea
maket.indd 101 25.11.2010 14:34:33

102 Capitolul I
și or. Otaci. Către începutul anilor ’30 Mondial. În 1946, P.I. Boriskovski și
N. Moroșan cercetează siturile pale- S.N. Bibikov descoperă una dintre cele
oliticului mijlociu de lângă Ungheni, mai vechi staţiuni ale epocii de piatră
Sculeni și Germani-Dumeni, unde, din regiune. La una dintre depunerile
pentru prima dată, sunt atestate măr- de prundiș din lunca Nistrului lângă
turii ale prezenţei culturii musteriene s. Luca-Vrubleveckaja au fost colecta-
la est de Carpaţi. Interesul faţă de stu- te așchii arhaice și bifaciale grosolane,
dierea paleoliticului l-a determinat să în opinia lui P.I. Boriskovski, cu facies
plece la un stagiu de documentare în cheullean. Tot în 1946, G.P. Sergheev
Franţa, unde, cu susţinerea cunoscu- întreprinde săpături în grota Ofatinţi,
ţilor savanţi Marcellin Boule și Henri pe cursul Nistrului, mai jos de or. Râb-
Breuil, se familiarizează cu ultimele niţa. Pentru perioada postbelică grea,
realizări ale arheologiei preistorice. În organizarea săpăturilor necesita efort
1931-1933 N. Moroșan își pregătește și răbdare. G.P. Sergheev își amintea
teza de doctor în geologie, faună fo- ulterior că au ajuns la destinaţie pe
silă și industrii de piatră colectate în drumuri hopuroase, iar pentru hrană,
staţiunile de pe Prut și Nistru. În baza aveau doar jumătate de sac de făină.
ei, în 1938, a fost editată lucrarea mo- În următoarele trei decenii a acti-
nografică „Le pléistocène et le paléoli- vat o întreagă pleiadă de arheologi spe-
thique de la Roumanie du Nord-Est”. cialiști în domeniul paleoliticului. Prin
La sfârșitul anilor ’20 – începutul cercetările lor de teren ei au creat baza
anilor ’30 ai secolului trecut și-au adus de surse referitoare la această epocă și
contribuţia la descoperirea monumen- au introdus în circuitul știinţific un șir
telor paleolitice și căutarea „urmelor de monumente-etalon. Un număr im-
omului diluvial în Basarabia” C. Nico- punător de staţiuni paleolitice au fost
lăescu-Plopșor, C. Ambrojevici și I. Bo- descoperite în nord-vestul Mării Negre
tez. În anul 1928, geologul I. Botez, în de către V.I. Kraskovski, de N.A. Che-
centrul satului Molodova, de pe malul traru și V.I. Marchevici – în interfluviul
drept al Nistrului, în râpa Baiova a des- Nistru-Prut, A.P. Černyš – în zona Nis-
coperit oase de mamut și piese de silex. trul mijlociu, iar pentru spaţiul dintre
Ulterior, aceste descoperiri au fost atri- Carpaţi și Prut – de C. Nicolăiescu-
buite perioadei musteriene, staţiunea Plopșor, N. Zaharia, M. Bitiri, Al. Pău-
însăși fiind recunoscută ca etalon pen- nescu, M. Brudiu, Fl. Mogoșan.
tru regiunea carpato-nistreană. În anii O valoare deosebită au avut-o să-
’30 C. Nicolăiescu-Plopșor întreprinde păturile și cercetările complexe ale
săpături la staţiunea cu mai multe ni- monumentelor paleolitice cu mai mul-
vele de locuire de la Ripiceni-Izvor. te nivele Molodova 1 și 5, Kormani 4,
Cercetarea paleoliticului pe Nis- întreprinse de către arheologul ucrai-
tru a fost reluată practic, imediat după nean A.P. Černyš, cu participarea geo-
sfârșitul celui de-al Doilea Război logului I.K. Ivanova și a palinologului
maket.indd 102 25.11.2010 14:34:34

G.A. Paškevič. Ei au prezentat o coloa- sistematice numeroase monumente

nă stratigrafică, fără precedent pentru ale paleoliticului superior. O pagi-
acele timpuri, care reflectă schimbarea nă aparte în studiile cercetătorului o
succesivă a culturii materiale a omu- constituie investigarea staţiunilor de
lui paleoliticului și a mediului său de peșteră. În grota de la Duruitoarea
viaţă pe parcursul a zeci de mii de ani. Veche a fost depistată enigmatica in-
Gradul înalt de conservare a straturilor dustrie Tayac, în peștera de la Butești
de cultură cu vestigii de oase și de pia- și grotele de la Trinca – vestigii Leval-
tră, cu urme de locuinţe, vetre, obiecte lois, iar prin grota de la Buzdugeni –
gospodărești și menajere, au furnizat staţiunea stratificată a neandertalieni-
un material informativ extrem de ex- lor, comparabilă cu musterianul den-
presiv, valorificarea căruia încă nu a ticulat. Într-un alt refugiu de stâncă,
fost epuizată. cercetat practic exhaustiv – grota de
Din 1957 își la Brînzeni, a fost găsită o amuletă-
începe cercetări- pandantiv din fildeș de mamut, care
le știinţifice Ni- se consideră a fi dintre cele mai vechi
colae Chetraru. monumente de artă din interfluviul
El și-a ales calea Nistru-Prut.
arheologiei încă Tot în acești ani, pe malul drept al
în expediţiile din Prutului devin cunoscute rezultatele
Asia Mijlocie și, săpăturilor lui Al. Păunescu la monu-
întorcându-se mentul stratificat Ripiceni-Izvor, jud.
la Chișinău și-a Botoșani. Printre colecţiile bogate,
dedicat viaţa studierii paleoliticului. provenite din această staţiune, o valoa-
Prin efortul său a fost reînviat un strat re deosebită prezintă bifacialele muste-
până atunci necunoscut al istoriei riene și numeroasele vestigii de oase de
noastre. În mai puţin de un deceniu și mamut, vârfurile de suliţă prelucrate
jumătate, către apariţia repertoriului din două părţi a culturilor Aurignaci-
dedicat paleoliticului și mezoliticului ană și Gravettiană. O mare importanţă
Moldovei (1973), el a prelucrat mii de au avut-o cercetările lui Al. Păunescu
piese de piatră din aproape 50 de sta- la staţiunile stratificate Cotu-Miculinţi
ţiuni necunoscute până atunci. Zona și Crasnaleuca-Staniște. Informaţii
periegezelor s-a extins asupra cursu- preţioase au fost obţinute în urma in-
rilor de mijloc ale Prutului, Nistrului, vestigării staţiunilor Mitoc-Malu Gal-
Răutului și Ichelului. N. Chetraru a ben, Mitoc-Valea Izvorului, Cetăţica I.
pus începutul cercetării active a pale- Datarea cu metoda radiocarbonică a
oliticului din partea stângă a Prutului unui șir de monumente din România a
de Mijloc, unde, în legătură cu con- fost realizată de K. Honea.
strucţia centralei hidroelectrice de la În perioade diferite, în procesul
Costești, au fost supuse săpăturilor de studiere a paleoliticului ţinutului
maket.indd 103 25.11.2010 14:34:34

104 Capitolul I
nostru, au participat activ și cerce- ale unor locuinţe ușoare de suprafaţă,

tătorii din Rusia – N.K. Anisiutkin, vetre complexe și diferite tipuri de po-
G.V. Grigor’eva și al. Informaţii preţi- doabe, inclusiv imitaţii din specii moi
oase cu privire la răspândirea culturii de piatră. La altă staţiune de pe Nistru,
musteriene pe malurile Nistrului și Climăuţi 2, în cadrul unor săpături de
modificarea industriilor de piatră ale salvare au fost cercetate rămășiţele unei
paleoliticului mijlociu au fost obţinu- construcţii de proporţii din oase mari,
te de către N.K. Anisiutkin în proce- fildeși și cranii de mamut, interpreta-
sul cercetării staţiunilor Stânca 1 și te ca constituind un complex de trai
Chetrosu. Graţie activităţii sale, au de lungă durată. Începând cu mijlocul
fost descoperite locuri ale epocii pre- anilor ’90, I. Borziac se antrenează într-
musteriene de pe Nistrul Inferior, în un proiect internaţional pentru studie-
apropierea orașului Dubăsari și a sarea paleoliticului superior al Europei
tului Pohrebea. de Est, împreună cu cercetătorii bel-
La începutul gieni, ucraineni și români. Programul
anilor ’70, își în- acestor cercetări a inclus și cercetări de
cepe activitatea teren privind monumentele-cheie al ţi-
arheologul Ilie nutului nostru. Pe parcursul lucrărilor
Borziac (1948- au fost făcute sondaje stratigrafice la
2010), parti- staţiunile Cosăuţi, Molodova 5, Mitoc-
cipant activ la Malu Galben, iar rezultatele obţinute
săpăturile unor au fost utilizate pentru elaborarea unei
monumente ale noi scheme cronostratigrafice.
paleoliticului su- Pe parcursul ultimului deceniu,
perior ajunse celebre și recunoscute pe investigarea noilor monumente ale pa-
larg, ca staţiunile de la Cosăuţi, Gor- leoliticului au continuat pe malul drept
dinești, Climăuţi. La staţiunea stratifi- al Prutului (V. Chirică), Răut (I. Borzi-
cată Cosăuţi, descoperită de către V.I. ac), pe malul stâng a Nistrului (S. Co-
Marchevici pe malul drept al Nistrului, valenco), în nord-vestul Mării Negre
au fost semnalate urme de șederi mul- (I.V. Sapožnikov). Cercetări arheologi-
tiple ale unor vânători de reni polari, ce de șantier s-au efectuat la staţiunile
care și-au amenajat tabăra sezonieră la Mitoc-Malu Galben, Bol’šaja Akarža,
vadul pe unde treceau animalele mi- Rașcov 8, rezultatele cărora și-au găsit
gratoare. Gradul neobișnuit de înalt de reflectarea într-o serie de publicaţii de
conservare a mai mult de 20 de straturi valoare. Ultimul deceniu a fost con-
de cultură al acestui monument, ne semnat prin editarea unui șir de lucrări
permite să reconstituim evoluţia con- monografice și studii de sinteză vizând
cretă a culturii Epigravettiene pe par- diverse aspecte ale evoluţiei culturii
cursul a câtorva mii de ani, reprezen- paleoliticului Moldovei.
tată de piese din silex și os, rămășiţe
maket.indd 104 25.11.2010 14:34:34

b. Cronologia şi periodizarea tră. Aceasta a fost elaborată de către

Secolul XIX, în Europa de Vest, s-a cunoscutul arheolog francez Gabriel
manifestat prin mai multe descoperiri de Mortillet (1821-1898). Luând în
de oase de animale demult dispărute, vedere deosebirile în forma uneltelor
depozitate împreună cu oase umane și și în datarea geologică, el a propus di-
unelte de piatră. Aceste descoperiri au vizarea paleoliticului în inferior și su-
pus la îndoială reprezentările tradiţio- perior. Pentru paleoliticul inferior au
nale referitoare la „timpurile cele mai fost evidenţiate câteva stadii – cheul-
îndepărtate de până la potop”. Faptul ar lean, acheulean, musterian și solutré,
fi putut fi considerat o simplă curiozi- iar pentru paleoliticul superior, doar
tate, dacă oasele animalelor fosile, bo- epoca Magdalenian. La începutul se-
lovanii de piatră cioplită, găsiţi aici, nu colului XX, periodizarea respectivă
ar fi fost acoperiţi cu scursuri de calcar a fost completată de abatele Henry
și stalagmite în adâncul peșterilor și ale Breuil. În sistemul cronologic a fost
grotelor. Puţin timp mai târziu, mărtu- introdus un nou stadiu – aurignaci-
rii de acest fel, colectate în cadrul să- an, plasat între musterian și solutré.
păturilor în câteva locuri de adăposturi Această includere a conferit sistemu-
stâncoase ale omului primitiv din Eu- lui de periodizare o formă finită, re-
ropa de Vest, nu mai lăsau deja loc în- cunoscută drept schemă universală și
doielilor în ceea ce privește vechimea utilizată activ de către arheologi până
adâncă a istoriei omenirii. în anii ’60 ai secolului trecut.
Pe parcursul cercetărilor prin În continuare au fost dobândite
săpătură a binecunoscutelor, ulteri- numeroase mărturii despre existenţa
or, peșteri din Franţa Le Moustier, La altor complexe culturale și tehnologice
Magdalene, Aurigniac, cercetătorul Ed- (micoque, szeleta, périgord, gravette),
ward Lartet a atras atenţia asupra de- cu statut cronologic deosebit, dar care
punerilor geologice și ale urmelor ac- nu-și găseau locul în periodizarea pre-
tivităţii oamenilor legate de ele. Aceste cedentă. În același timp încep să fie
constatări l-au convins de faptul că implementate metodele radiometrice
epoca de piatră, în dezvoltarea culturii de datare, care schimbă radical opini-
umane, nu a constituit o singură fază, ile despre începutul și consecutivitatea
ci reprezintă câteva stadii. Bazându-se unor stadii aparte ale paleoliticului.
pe datele paleontologiei, cercetătorul a De rând cu acestea, de la mijlocul se-
evidenţiat câteva perioade: a hipopota- colului XX, un rol important revine
mului, a ursului de peșteră, a mamutu- elaborărilor inovaţionale în domeniul
lui și rinocerului lânos, a renului polar tipologiei surselor arheologice. Meto-
și ultima, a zimbrului sau a bizonului. dele de clasificare a industriilor litice
Către sfârșitul secolului XIX a ale paleoliticului inferior și superior,
fost propusă o nouă periodizare, ba- propuse de către F. Bordes și D. Son-
zată pe clasificarea uneltelor de pia- neville-Bordes, au permis nu numai să
maket.indd 105 25.11.2010 14:34:35

106 Capitolul I
ordoneze sistemul de descriere a arte- include etapa Olduvai (cultura prundi-

factelor, dar și să se unifice reprezenta- șului cioplit), neidentificată pentru re-
rea materialului însuși. Consensul sta- giunea noastră și acheulean, de regulă,
bilit între arheologi, evidenţierea unor divizată în stadiile timpuriu și târziu.
sau altor complexe de industrii, puse Paleoliticul mijlociu și cel superior, de
la baza compartimentelor principale asemenea, au fost împărţite în etape
ale epocii paleoliticului, au condus la aparte, care prin propriul statut și pe-
renunţarea paradigmei stadialelor și a rioadă pot să nu corespundă nici în re-
asigurat elaborarea unor periodizări giunile învecinate.
regionale, care reflectă în modul cel Pentru clasificarea internă a fiecă-
mai adecvat diversitatea și caracterul rei perioade se apelează, suplimentar,
contradictoriu al dezvoltării ascenden- și la datele stratigrafiei geologice. Prin
te a istoriei umane. termenul de stratigrafie se subînţelege
Dar, pe de altă parte, mozaicul pe- explicarea poziţionării reciproce a stra-
riodizării regionale, care cuprindea cea turilor geologice unul faţă de altul, cu
mai mare parte a Europei, nu însemna incluziuni de resturi ale activităţii vitale
nici pe departe că s-au pierdut teme- a omului din epoca paleoliticului. Evi-
iurile pentru o periodizare generală a dent, rolul-cheie în aceste cazuri revine
paleoliticului. Mai mult decât atât, s-a monumentelor arheologice stratificate,
pus problema necesităţii evidenţierii, la care, în proiecţie verticală, se poate
în afară de paleoliticul inferior și su- urmări șirul întreg al depunerilor geolo-
perior, a unei verigi de mijloc, care ar gice. Acest lucru, la rândul său, permite
ocupa o poziţie intermediară între ele. să se determine în ce consecutivitate de
Paleoliticul mijlociu era destinat, prio- timp se pot găsi artefactele care le înso-
ritar, pentru a reflecta stadiul musteri- ţesc și, respectiv, industriile evidenţiate
an al periodizării precedente. În același în baza lor, culturile arheologice, anu-
timp, pe lângă cultura musteriană pro- mite faze de evoluţie.
priu-zisă, această divizare presupunea Cadrele cronologice ale fiecărei
și includerea altor culturi, înainte de dintre cele trei perioade sunt fixate de
toate, dincolo de limitele așezării ne- o serie de date, obţinute prin interme-
andertalienilor. diul utilizării diferitor metode de da-
Astfel, actualmente este pe larg re- tare fizică. Pentru determinarea limitei
cunoscută divizarea paleoliticului în superioare a paleoliticului se utilizează
trei compartimente: inferior (timpu- pe larg metoda radiocarbonică; pen-
riu), mijlociu și superior (târziu). Uti- tru datarea paleoliticului mijlociu se
lizarea termenului de paleolitic supe- utilizează metodele paleomagnetice,
rior pare mai acceptabilă, deoarece în iar pentru limita lui superioară – me-
literatura de limbă engleză, paleoliticul toda termoluminescentă. Episodic se
târziu marchează doar a doua jumătate recurge la metoda uranică și metoda
a acestei perioade. Paleoliticul inferior rezonanţei electrono-paramagneti-
maket.indd 106 25.11.2010 14:34:35

că. Datarea paleoliticului timpuriu se această cauză, pentru elucidarea pozi-

realizează prin intermediul metodei ţiei cronologice a etapelor timpurii ale
paleomagnetice și ale celei cu potasiu- istoriei, în ultimii ani au început să fie
argon. Spectrul metodelor utilizate în utilizate activ datele gradaţiei izotopi-
cadrul datărilor este destul de larg, dar, lor de oxigen oxigeno-izotopice (OIS)
în general, toate ele au un cusur, care a depunerilor oceanice, care reflectă
se rezumă la imposibilitatea de a con- etapele de bază ale istoriei geologice:
frunta obiectiv datările obţinute. Din
OIS OIS
cald/ evoluţia
scală cronologia
rece culturii
v28-238 mii de ani în urmă
1 0-10
2 10-24 paleoliticul
3 24-57 superior
4 57-71
5а 71-83
5с 92-103
paleoliticul
5d 103-115
mijlociu
5е 115-127
6 127-186
7 186-242
8 242-301
9 301-334
10 334-364
11 364-427
12 427-478
13 478-528 paleoliticul
inferior
14-16 528-659
17-19 659-787
Perioada caldă
Perioada rece
Vârsta presupusă a celor mai vechi perioadă mai târzie – 300 mii de ani.
artefacte provenite de pe teritoriului Până la începutul glaciarului Riss nu-
Moldovei, depășește probabil, 650 mii mărul staţiunilor cunoscute era destul
de ani, deși mărturiile reale ale atestă- de mic. Începând cu 200 mii de ani în
rii omului în regiunea noastră indică o urmă, în legătură cu apariţia în Euro-
maket.indd 107 25.11.2010 14:34:35

108 Capitolul I
pa a neandertalienilor de tip clasic și nordul Mării Negre. În așa-zisul, com-

răspândirea tehnicii Levallois de prelu- plex faunistic tiraspolean, din bazinul
crare a pietrei, se afirmă cultura muste- Nistrului Inferior, se găsesc numeroase
riană. În fazele finale ale paleoliticului resturi osoase ale unor specii iubitoare
mijlociu se observă o creștere a numă- de căldură: elefanţi și rinoceri, cămile
rului populaţiei. În legătură cu neuni- și antilope. Mediul natural al regiunii
formitatea dezvoltării istorice tranziţia noastre către începutul pleistocenului
la paleoliticul superior este fixată pen- era atât de benefic pentru stabilirea
tru zona Nistrului de Mijloc începând omului, încât este îndreptăţită aștepta-
de la 40-35 mii de ani în urmă, iar pe rea unor descoperiri ale culturii Oldu-
Prutul de Mijloc industriile paleoliti- vai și aici.
cului mijlociu se păstrează până la 30 Pătrunderea omului în regiunea
mii de ani. În paleoliticul superior, nu- carpato-nistreană, a avut loc, probabil,
mărul de monumente crește simţitor, din Orientul Apropiat prin Balcani. Se
reflectând creșterea densităţii popula- presupune că cele mai timpurii monu-
ţiei, și se micșorează în paleoliticul fi- mente acheulene în sudul României,
nal, în legătură cu criza activităţilor de în special, în valea r. Dârjova, afluent
vânătoare. Tranziţia de la paleoliticul din stânga Dunării, în apropiere de
superior la mezolitic, conform apreci- Slatina, confirmă această versiune.
erilor contemporane, a avut loc acum Totodată, nu pot fi neglijate nici des-
10.300 ani în urmă. coperirile din siturile stratificate din
Europa Centrală. Una dintre acestea a
1. Paleoliticul fost făcută în zona Transcarpatică, pe
malul înalt a r. Tisa, lângă localitatea
1.1. Paleoliticul inferior Koroliovo (Ucraina). Având în vedere
(650-200 mii de ani) datările arheologilor ucraineni, stra-
Primele urme sigure ale existenţei turile culturale inferioare ale acestui
omului în Europa au fost semnalate monument pot fi mai vechi de 730 mii
pe litoralul mediteranean al Franţei, de ani. Și acest fapt, alături de astfel
nu departe de Nice, în grota Vallone. de staţiuni cunoscute, ca Šandal’ja în
Colecţia nu prea mare, constând din Croaţia de Vest, Isernia din Italia, Val-
așchii mici, choperre, prundiș ascuţit, lone, Solignac și Abbeville din Franţa,
datează, conform datelor măsurărilor nu exclude posibilitatea stabilirii ini-
paleomagnetice, din perioada 950-900 ţiale a oamenilor dinspre vest. Însăși
mii de ani în urmă. Clima benefică a apariţia omului în vestul Europei este
mediteranei acelor timpuri, în favoa- deplin explicabil prin existenţa, până
rea căreia vorbește prezenţa faunei acum 800 mii de ani, a unor trecători
iubitoare de căldură (elefantul sudic, pe uscat din Africa pe continentul eu-
hipopotamul, macacul), coincide în ropean în regiunea Gibraltarului, ca și
mare măsură cu condiţiile naturale din prin Sicilia și Peninsula Apenină.
maket.indd 108 25.11.2010 14:34:36

Harta monumentelor din Paleoliticul Inferior (I) şi Mijlociu (II):

1 – Luka-Vrubleveţkaja; 2 – Stynca, Osypka, Şipot, Chetrosu; 3 – Molodova 1, 5;
4 – Neporotovo 6; 5 – grotele Trinca 1, 2; 6 – grota Buzdujeni; 7 – Mersâna; 8 – Ripiceni-Izvor;
9 – grota Duruitoarea Veche; 10 – grota Buteşti; 11 – Vărvăreuca 7,10, Bobuleşti 5; 12 – grota
Ofatinţi; 13 – Dubăsari (Bol’şoi Fontan), Pohrebea, Coşniţa
maket.indd 109 25.11.2010 14:34:36

110 Capitolul I
Monumente străvechi pe terito- (chopper) și ale cioplitoarelor bifaciale

riul Moldovei sunt foarte puţine, ceea (chopping-tools), piesele denticulate,
ce denotă o populare nesemnificativă. așchiile grosolane de tipul clectonian,
Nu este exclus că unele dintre ele ră- acoperite consistent cu o patină albu-
mân încă necunoscute, fiind ascunse roasă și crustă groasă de calcar, de ase-
la adâncimi mari, sub depuneri consi- menea, confirmă vechimea considera-
derabile de pământ, acumulate pe par- bilă a siturilor. O vârstă impunătoare
cursul a mai multor sute de mii de ani. are și piesa bifacială descoperită fortuit
O altă parte dintre ele putea fi pierdută la Coșniţa, într-o carieră, nu departe de
prin redepozitarea solului și a diferitor punctul Pohrebea. Această descoperire
procese naturale. Monumentele care reprezintă un model de bifacial acheu-
s-au păstrat au fost depistate în urma lean târziu, cu multiple desprinderi de
descoperirii unui număr nu prea mare așchii mici de pe ambele suprafeţe. Se
de artefacte din piatră la suprafaţă, sau deosebește printr-o netezire puternică
în depunerile teraselor râurilor proto- a suprafeţei și culoarea cafenie intensă,
Nistru și proto-Prut. Dacă renunţăm la aparută ca urmare a aflării îndelungate
descoperirile fortuite de factură arhai- în solul fosil de culoare roșie.
că, atunci răspândirea celor mai vechi Alte două puncte cu descoperiri din
monumente se limitează doar la trei paleoliticul inferior se află în zona Nis-
microzone. trului Mijlociu, lângă satele Luka Vru-
Două monumente ale paleoliticu- bleveţkaja și Neporotovo (reg. Cernă-
lui inferior au fost descoperite de că- uţi). La primul, P.I. Boriskovski a colec-
tre N.K. Anisiutkin pe Nistrul Inferior, tat în prundișul de lângă mal piese ru-
lângă or. Dubăsari și satul Pohrebea. late, cu aspect arhaic – nuclee primitive
Ambele sunt plasate pe suprafeţe destul cu mai multe taloane, așchii masive cu
de înalte ale locului, ocupând margini-
le unor platouri, deși în perioada aflării
aici a oamenilor străvechi, acestea erau
destul de aproape de albia râului. Peri-
oada existenţei umane pentru ambele
monumente se determină după solul
fosil, din care, se presupune, provin
un șir de descoperiri. Vârsta acestu-
ia corespunde interglaciarului Günz-
Mindel (OIS 17-
19), respectiv,
cel puţin 659 mii
de ani. Uneltele
din prund de ti- Toporaşe de mână.
Chopper pul cioplitoarelor Abbeville, Franţa; Coşniţa, Moldova
maket.indd 110 25.11.2010 14:34:36

muchiile haotice și piese de tipul bifaci- nistreană se atribuie și descoperirile

alelor, ultimele fiind considerate de unii din straturile cele mai de jos ale sta-
arheologi îndoielnice. Lipsa în colecţie ţiunilor de pe Prutul Mijlociu – Du-
a formelor tipice musteriene determină ruitoarea Veche și Ripiceni-Izvor. Cea
limita cronologică superioară a acestui mai mare recunoaștere au avut-o să-
monument, iar lipsa pieselor faţetate de păturile lui N. Chetraru în grota de la
tipul celor levalloisene și a trăsăturilor Duruitoarea Veche, plasată într-un șir
clactoniene certe, datează situl cu înce- de toltre calcaroase, de pe malul stâng
putul glaciarului mindel (OIS 12), sau al r. Ciugur, afluent de stânga al Prutu-
poate fi și mai vechi. Al doilea punct, lui. În partea cea mai de jos a depune-
cunoscut ca Neporotovo 6 este legat de rilor de peșteră, în stratul de lut întu-
aluvionări – depuneri fluviale în albia necat cu nuanţe cafenii au fost desco-
râului, apărute în cadrul formării terasei perite urme de ruguri mari, fragmente
a șaptea a Nistrului, vârsta căreia este de de oase de urs de peșteră, hienă și leu,
cel puţin 780 mii de ani. Prin colectările precum și de bizon, cerb gigantic și de
din diferiţi ani, de aici provin racloare un tip de cal sălbatic. Piesele din si-
masive, piese în formă de cioc de tipul lex sunt reprezentate de peste 300 de
bill-hook, unifaciale (racloar prelucrat obiecte. Ultimele conţin nuclee masi-
doar pe o parte), așchii arhaice, care au ve și grosolane, așchii scurte și groa-
analogii printre complexele paleoliti- se, multe dintre care sunt clactoniene,
cului inferior de la Korolevo din zona racloare atipice, vârfuri de tipul Tayac
Transcarpatică, datate cu Günz-Mindel/ și mai multe unelte cu scobituri denti-
Mindel (OIS 14-13). culate. În totalitatea lor, aceste desco-
La cel mai vechi nivel al industri- periri sunt compatibile cu complexul
ilor paleolitice din regiunea carpato- Tayac din Europa Centrală și de Vest și
Grota Duruitoarea Veche
maket.indd 111 25.11.2010 14:34:37

112 Capitolul I
demonstrează în sine, oarecum, o altă tăţilor umane până la sfârșitul epocii

linie de evoluţie a culturii acheuleane, paleoliticului.
spre deosebire de industriile clasice cu Mărturii ale unei vânători de suc-
bifaciale. Vârsta premusteriană a stra- ces se remarcă la mai multe dintre sta-
tului inferior al grotei Duruitoarea Ve- ţiunile paleoliticului inferior, în cazul
che, la moment nu este încă confirma- în care s-au păstrat resturi de bucătă-
tă de metode ce ţin de știinţele naturii, rie. Aceste urme impresionează dacă
ea poate fi doar conturată în cadrul ţinem cont că primii vânători europeni
interglaciarului Mindel-Riss/începutul nu aveau arme de aruncat cu vârfuri
glaciarului Riss (OIS 8-7). Cu indus- de silex, nici arcuri cu săgeţi. Principa-
tria litică de la Duruitoarea Veche este lele arme de vânătoare erau suliţa din
compatibil complexul de descoperiri lemn, lancea, măciuca, ale căror capete
cu scobituri denticulate din locul Mer- se ardeau pe foc. Unele dintre cele mai
sina pe Prut. vechi descoperiri de suliţe de vânătoa-
re au fost atestate în staţiunea Clacton,
Modul de viaţă şi activitatea la sudul Angliei (ascuţiș din lemn de
gospodărească tisă cu lungimea de 40 cm) și la staţiu-
Putem doar să intuim ce greutăţi nea Torralba în Spania. Este semnifica-
a avut de înfruntat omul când, pen- tivă descoperirea unei suliţe din lemn
tru prima dată, a pătruns în spaţiile de tisă, lungă de 215 cm în staţiunea
necunoscute ale Europei. Condiţiile Loringhoven, în Germania. După cum
de viaţă în locurile sale de baștină, au constatat arheologii, această suliţă
în savana călduroasă din estul Afri- s-a înfipt între coastele unui elefant
cii, contrasta enorm cu clima rece a ucis și nu a fost scoasă. Pentru vânarea
continentului nordic. Pentru supra- animalelor mari cu trompă se puteau
vieţuirea organismului uman în noile folosi și gropile-capcană, adâncite cu
condiţii era nevoie de o cantitate mai săpător din lemn.
mare de hrană bogată în proteine ani- Vânatul nu avea un caracter selec-
male și, mai întâi de toate, în grăsimi. tiv. În împrejurimile staţiunilor se vâ-
Această necesitate se satisfăcea din nau acele animale, care erau mai multe
plin prin vânatul animalelor sălbati- în acea vreme a anului. O importanţă
ce mari. Nu este exclus că deplasarea primară avea vânatul animalelor er-
omului spre nord s-a datorat dispari- bivore mari (cal, zimbru, bizon, renul
ţiei din fauna europeană a tigrului cu polar, cerbul gigantic, asinul euro-
colţi în formă de sabie, nișa ecologică pean). Se acorda prioritate exempla-
a căruia a ocupat-o omul. În orice caz, relor mature, cu masa mai mare, deși
vânătoarea, spre deosebire de culesul urmărirea lor era mai anevoioasă și
plantelor și fructelor sălbatice, s-a si- necesita acţiuni coordonate ale colec-
tuat pe primul loc în gospodărie și a tivului întreg. Destul de periculos era
determinat modul de viaţă al comuni- vânatul animalelor de pradă, ca ursul
maket.indd 112 25.11.2010 14:34:40

de peșteră sau hiena, activitate greu de lire”, a apărut mai târziu, iar scăpărarea
realizat fără mânuirea iscusită a arme- focului se atestă doar începând cu pale-
lor. Probabil, această abilitate o aveau oliticul superior.
primii locuitori ai grotei Duruitoarea
Veche. Staţiunea din această grotă este Inventarul gospodăresc
simbolică și prin faptul că aici au fost şi procedeele de producere a lui
găsite mărturii documentare ale utili- Unele dintre cele mai timpurii ves-
zării focului. tigii ale culturii materiale ale omului
După cum se cunoaște, cele mai primitiv (așchii de piatră, prundiș cio-
vechi urme de rug și vestigii de vetre plit) provenite din cele mai vechi situri,
de foc au fost depistate la monumen- ca și uneltele perioadei mai târzii sunt
tele paleoliticului inferior Vértesszöllös definite prin tradiţie drept artefacte.
(Ungaria), Beltsingsleben (Germania), Dacă acestea sunt reprezentate nu doar
Terra-Amata (Franţa), datate cu apro- prin obiecte singulare, ci prin grupuri
ximativ 300-400 mii de ani. Desigur, de descoperiri, un arheolog experimen-
„îmblânzirea” focului a fost condiţi- tat știe să le deosebească fără dificultăţi
onată de viaţa în condiţii climaterice de eolite – pseudounelte de piatră ce se
mai aspre decât cele africane, unde întâlnesc uneori în locurile cu îngră-
focul a fost valorificat mult mai târ- mădiri naturale de piatră, pe pantele cu
ziu. Se presupune că iniţial oamenii surpături de prundiș și piatră, sau în râ-
știau să întreţină doar focul dobândit pele ce întretaie bazele teraselor vechi.
întâmplător. Menţinerea acestuia, adă- Există criterii care permit destul
postirea de vânt și ploi, căutarea per- de precis să se determine dacă o piatră
manentă a unor lemne uscate, cereau sau alta este prelucrată artificial, sau
o grijă necontenită care, probabil, și-au este doar un „joc al naturii”. În proce-
asumat-o femeile. Pentru foc era uti- sul cioplirii intenţionate, pe suprafaţa
lizat nu numai materialul lemnos, dar exterioară a așchiilor de silex desprinse
și oasele de animale. Însușirea tehnicii se formează faţete de la nivelarea pre-
de întreţinere și de mutare a focului a alabilă a suprafeţei. Această suprafaţă
fost o mare realizare a omului la etapa exterioară a așchiei este denumită de
târzie a acheuleanului, iar cu trecerea la către specialiști
musterian, odată cu începutul celui mai faţă dorsală și
extins îngheţ european, a fost inventat este, de regulă,
modul de dobândire a focului prin fre- cu faţete drepte,
care. Nu este exclus că iniţial acest lu- adică ele sunt
cru să se fi făcut prin scobitul cu aju- orientate pe axa
torul „plugului de foc”, cunoscut până lungă a piesei.
în secolul al XIX-lea la tasmanieni și la Suprafaţa opusă
unele triburi de aborigeni australieni. a așchiei, numi- Aşchie şi elementele ei
Procedeul mai economic, prin „sfrede- tă faţă ventrală, caracteristice
maket.indd 113 25.11.2010 14:34:40

114 Capitolul I
dimpotrivă, este relativ netedă, uneori inferioară. Piesele respective au primit

cu o ușoară unduire, care pornește de denumirea de clactoniene. Cu cât mai
la punctul de lovire. Anume în punc- multe astfel de așchii sunt în colecţie,
tul de lovire, sub acţiunea impulsului cu atât mai sigură este vârsta veche a
de forţă se formează o mică umflătură, acesteia.
denumită bulb de percuţie. În unele ca- În afară de așchii și nuclee, de pe
zuri acestuia îi corespunde un însemn care acestea au fost cioplite, în monu-
de la lovire în formă de știrbitură. Dar, mentele acheuleanului se pot întâlni
se pare că cel mai ponderabil argument bifaciale. Acestea sunt unelte în for-
al executării așchiei de mâna omului mă de pană, mari și grele, cioplite din
poate fi socotită prezenţa unei supra- două părţi cu lovituri puternice. Lun-
feţe cât de mici de la talonul de lovire, gimea unei asemenea unelte poate fi
special pregătit. Planul de lovire, sau de 10-20 cm și greutatea de 0,5-1,0 kg.
porţiunea de piatră pe care se reali- De regulă, unul dintre capete, numit
zează lovitura, lipsește pe exemplarele talpă, este îngroșat și rotunjit, pentru
colectate în surpăturile de piatră, iar a putea fi ţinut în mână, iar cel opus,
în cazurile când aceasta este prezentă, capătul de lucru, este ascuţit. Capătul
ea are dimensiuni neproporţional de îngroșat, uneori, păstrează pe supra-
mari (eolitele). faţă rămășiţele crustei bolovanului.
O anumită importanţă o poate avea Acest tip de unelte se utiliza pentru
starea suprafeţei obiectelor din piatră. prelucrarea lemnului și confecţiona-
În special, pe descoperirile de silexuri rea armelor, dar puteau fi utilizate și
de vârstă paleolitică se observă, de obi- în calitate de unealtă universală pen-
cei, o patină alburoasă sau albăstrie, tru lovire, tăiere, pilire, răzuire. Bifa-
adică schimbarea naturală a culorii su- cialele mai mici
prafeţei sub influenţa aerului. se utilizau la
Toate aceste semne ale despicări- scoaterea pieii
lor artificiale de la bucata mare de pia- de pe animalul
tră destinată prelucrării (nucleu), pe ucis și tăierea
artefactele arheologice nu întotdeauna cărnii. Spre sfâr-
sunt deosebit de clare, mai ales în cazul șitul acheulea-
celor mai vechi piese. O parte din aș- nului, uneltele
chiile de silex, pot să nu aibă în genere bifaciale devin
urme de prelucrare preventivă. Aceste mai subţiri, ca-
tipuri de așchii au contururi neregula- pătă contururi
te, o grosime mare și dimensiuni relativ mai drepte, sunt
mici, în medie a câte 5 cm în diametru. executate mult
Dacă asemenea așchii au talon de lovi- mai îngrijit, cu
re, ultimul are, de regulă, forma unui un număr mare Tipul clasic de toporaş
unghi foarte deschis către suprafaţa de desprinderi de mână
maket.indd 114 25.11.2010 14:34:40

mici și devin mult mai ascuţite. Se di- Așchiile și lame-

versifică și tipurile lor – ovale, rotun- le levalloisiene
jite, triunghiulare, lanceolate. puteau fi utili-
La monumentele acheuleanului zate în operaţi-
târziu este semnalat un progres teh- unile de muncă
nic vizibil în procedeele de despicare și fără prelucra-
a pietrei. Apariţia tehnicii Levallois re secundară, în
de prelucrare a pietrei a asigurat pro- calitate de cuţi-
ducerea în serie a unor semifabricate te, vârfuri și ră- Aşchii Levallois
destul de standardizate, de formă tri- zuitoare.
unghiulară sau dreptunghiulară re-
gulată cu faţetarea îngrijită și deplină Viaţa socială.
a feţei dorsale, ceea ce presupunea o Activitatea neutilitară
mai mică grosime a așchiei obţinute, Una dintre principalele trăsături
în comparaţie cu cele grosolane clac- moștenite de către om de la strămoșii
toniene. Tehnica Levallois presupune săi este modul social de viaţă. Relaţiile
pregătirea prealabilă îngrijită a nucle- colective de producţie, care s-au con-
ului din toate părţile prin scoaterea stituit în baza acestuia au contribuit
surplusurilor. După aceasta, de pe un la înfrânarea instinctului alimentar,
asemenea nucleu, forma căruia se asea- care destabiliza relaţiile din interiorul
mănă cu o carapace de broască ţestoa- grupurilor primilor reprezentanţi ai
să, se scotea, de regulă, de la unul la speciei Homo. O altă particularitate,
trei așchii sau lame. Așchiile căpătate moștenită de la predecesori, este com-
se depozitau în calitate de rezervă de ponenţa amestecată a grupurilor după
semifabricate și puteau fi transportate sex și vârstă, în care deja la stadiul in-
în teritoriile, unde nu exista materie cipient de evoluţie a societăţii umane
primă pentru executarea uneltelor. se constată trecerea de la agamie, re-
laţii sexuale neordonate, la exogamie.
Eliminarea deplină a relaţiilor sexua-
le în interiorul unor grupuri aparte a
condus la limitarea instinctului sexual,
care provoca conflicte în precomune.
Orientarea spre direcţia unei noi or-
ganizări sociale a relaţiilor sexuale, cu
formarea sistemului dualo-gentil de
grup, a consemnat în sine apariţia pri-
melor comunităţi. Perioada de trecere
de la precomună la comuna exogami-
că este greu de plasat în timp. Se poate
Tehnica de debitaj de tip Levallois
doar presupune că o astfel de tranziţie
maket.indd 115 25.11.2010 14:34:41

116 Capitolul I
s-a produs la pre-neandertalienii care 1.2. Paleoliticul mijlociu

populau Europa în perioada acheu- (200-35 mii de ani)
leană târzie. Numărul de membri al Evoluţia culturii musteriene
primelor comune nu era mare, maxi-
Apariţia culturii musteriene, larg
mum 10-20 de indivizi maturi de am-
bele sexe. Mortalitatea infantilă destul răspândită pe întreg teritoriul Euro-
de înaltă în aceste comune, confirmată pei, în partea mediteraneană a Africii,
de datele paleoantropologiei, făcea ca Orientului Apropiat și Asiei Mijlocii
durata medie a vieţii să fie destul de până la Altai, marchează trecerea de
scăzută, constituind doar 20-25 de ani, la paleoliticul inferior la cel mijlociu.
deși uneori oamenii trăiau până la 40- Creatorii și purtătorii acestei culturi au
50 de ani și mai mult. fost pre-neandertalienii târzii, care au
Schimbările cu caracter social și- evoluat ca tip biologic în neandertali-
au găsit reflectare în apariţia, către sfâr- enii de tipul clasic. Apariţia noului tip
șitul paleoliticului inferior, a primelor s-a produs pe fundalul unor grandioa-
mărturii ale activităţi neutilitare. Ele se schimbări ale mediului natural, care
sunt încă destul de modeste, dar per- s-au manifestat pregnant în emisfera
mit a se vorbi despre un cerc mai larg de nord, prin formarea unei calote gla-
de interese ale omului, anterior limitat ciare enorme. Calota glaciară acoperea
doar de problemele vieţii cotidiene. La iniţial regiunile Scandinaviei, ulterior
dovezile de acest gen, pot fi atribui- a înaintat până la poalele Altaiului și
te obiectele de provenienţă naturală, ale Carpaţilor, contribuind la formarea
care atrag atenţia prin forma sau cu- spaţiilor întinse de tundră-stepă, fapt
loarea lor originală, urme de substanţe ce a determinat schimbarea totală a lu-
pentru vopsit și crestături pe oase. Se mii vegetale și animale. Vânturile nor-
presupune că bucăţile de substanţă a dice reci, care permanent suflau de pe
mineralului de ocru, aduse uneori de suprafaţa gheţarului, îngheţarea solului
departe se foloseau la aplicarea anumi- la adâncimi mari, temperaturile joase
tor imagini. Urmele spălării lor indică, în timpul sezonului de iarnă, aparent
în particular, acest fapt. Este posibil ar fi trebuit să ducă la degradarea cul-
ca ocrul să fi fost folosit la vopsirea turii umane și, respectiv, la retragerea
corpului, culoarea roșie simbolizând populaţiei omului din Europa. În reali-
sângele. Dintre oasele cu crestături de tate, însă, mediul natural nefavorabil a
vârstă acheuleană amintim coasta de activizat potenţialul de creaţie al omu-
animal din Beltsingsleben, Germania. lui și a stimulat funcţiile de apărare ale
Există probabilitatea că unele dintre existenţei și culturii sale.
aceste obiecte trebuie să fie interpreta- Drept dovadă a acestui proces
te ca simboluri. servește creșterea nivelului de popu-
lare, începând cu perioada glaciarului
Riss (OIS 7/6). Din această perioadă
maket.indd 116 25.11.2010 14:34:41

avem mărturii nu numai despre pă- pale ale migraţiei din Europa Centrală:
trunderea spontană pe teritoriul spade-a lungul ramificaţiilor de nord ale
ţiului nostru a unor grupuri mici de Carpaţilor și dinspre sud, din Balcani.
vânători, dar și despre popularea lui Orizontul timpuriu al industri-
efectivă. Pe parcursul timpurilor ul- ilor musteriene este reprezentat în
terioare ale perioadei glaciare (OIS bazinul Nistrului de materialele din
5e) și în prima jumătate a glaciarului grota Ofatinţi (Vîhvatinţi). Aici, în
Würm (OIS 4) se observă succesiuni stratul inferior al acestui monument,
în procesul de populare: afluxuri re- într-un nivel dens de lut nămolos de
lative de populaţie pentru o durată de culoare brună întunecată, au fost gă-
timp, urmate de pustiiri de populaţie site în abundenţă rămășiţe osoase de
și populări repetate, nu neapărat „în- animale carnivore de peșteră – urs
rudite genetic” cu cele precedente. O și hienă, precum și de cai sălbatici și
situaţie demografică mai stabilă este bizoni. Oasele acestor animale erau
semnalată pentru etapele târzii ale sfărâmate intenţionat. Dacă este să ju-
evoluţiei culturii musteriene la est de decăm după uneltele de silex (vârfuri
Carpaţi și pentru cursurile mijlocii ascuţite, racloare mici, piese bifaciale
ale râurilor Prut și Nistru. de dimensiuni mici și dălţi) depuse
Plasarea spaţială a monumente- amestecat cu oasele, ele aparţineau
lor paleoliticului mijlociu permite lo- purtătorilor tradiţiilor grupurilor de
calizarea populaţiei musterianului pe monumente Tayac. Judecând după
teritorii cu relief accidentat, în apro- descoperirile din grota Duruitoarea
pierea râurilor mari. În comparaţie Veche de pe Prut, predecesorii lor tră-
cu spaţiile deschise, de șes, din sudul iau încă în timpurile pre-musteriene.
regiunii noastre, teritoriile nordice se La monumentele acestui grup timpu-
deosebeau printr-un număr mai mare riu se adaugă descoperirile de la Osyp-
și printr-o diversitate distinctă a ani- ka și Șipot 2 de pe Nistru și Bobulești
malelor pentru vânat, o mai bună re- 5 pe Răut, care atestă începutul dez-
ţea hidraulică și prin prezenţa zonelor voltării unei industrii litice originale,
cu silex de calitate. În condiţiile unui denumită drept varianta denticulată a
landșaft divers, activitatea de vânătoa- culturii musteriene. Procedeele arhaice
re devenea mai puţin dificilă, cea ce de despicare a silexului, fără utilizarea
era deosebit de important, deoarece tehnicii Levallois, prelucrarea sumară
resursele vegetale puteau asigura regu- a suprafeţei funcţionale a uneltelor,
lat hrana doar în perioada de vară. O mai ales prin retușare denticulată, lip-
altă cauză care atrăgea atenţia sporită sa unor seturi stabile de unelte deose-
a diferitelor grupuri de neandertalieni besc cu mult monumentele musteria-
pentru regiunea de mijloc a Prutului și nului denticulat de industria musteri-
Nistrului era determinată de faptul că anului tipic, apărut ceva mai târziu și
aici se intersectau două valuri princi- manifestat printr-un set de unelte mai
maket.indd 117 25.11.2010 14:34:42

118 Capitolul I
standardizate. Predominarea pieselor silex colectat aici, atrag atenţia racloare-

mici, executate pe așchii cu diametrul le pe lame Levallois și piesele bifaciale
de până la 5 cm, în componenţa des- prelucrate din două părţi, cu un percu-
coperirilor este o altă trăsătură a mo- tor moale, care forma un tăiș de lucru
numentelor timpurii și permite defi- fin și o bază masivă.
nirea variantei de industrie prezentate Începând cu interglaciarul Riss-
drept micromusterian denticulat. Würm, în bazinul Nistrului apar pri-
Următorul nivel, nu mai puţin mele monumente tipic musteriene,
expresiv, al monumentelor musteria- care consemnează înflorirea acestei
nului timpuriu este atestat exclusiv în culturi. De o recunoaștere aparte se
bazinul Nistrului, cu toate că este răs- bucură staţiunea Chetrosu și sălașele
pândit pe larg în teritoriile învecinate cu mai multe nivele ale paleoliticului
ale Ucrainei și în Crimeea. Originea mijlociu Molodova 1, 5 și Kormani 4.
lui este legată de pătrunderea unor po- La etapele târzii de evoluţie ale mus-
pulaţii din Europa Centrală. Specificul terianului tipic, acum 70 mii de ani
acestei variante noi a culturii musteri- în urmă, este semnalată răspândirea
ene, cunoscute ca micoque estic, constă acestei variante a culturii respective în
în dezvoltarea tradiţiilor de prelucrare zona mijlocie a Prutului, manifestate
a pieselor litice din două părţi. În baza de staţiunile din grotele Butești, Trin-
ei se executau diferite piese, așa-numi- ca 1, 2. Reieșind din asemănarea lor
tele bifaciale miniaturale, dar deseori cu industriile staţiunilor Muselievo și
grosolane prin conturul lor, care de- Samuiliţa 2 din Bulgaria se presupune
monstrează utilizarea tehnologiei tipi- o origine balcanică a acestui fenomen
ce acheuleanului de debitare a pietrei. cultural. Omogenitatea grupului de
Bifacialele de acest tip sunt însoţite, de monumente ale musterianului tipic
obicei, de un set de instrumente litice constă în dominarea tehnicii Levallois
performante, confecţionate pe așchii de debitare a silexului, tehnică orien-
despicate din nuclee Levallois. tată spre obţinerea unor semifabricate
Vestigii ale micoque-ului estic au de lame relativ subţiri, dar de dimen-
fost găsite în grota Ofatinţi (Vâhvatinţi) siuni mari. Astfel de așchii-semifabri-
și sunt în corelaţie cu stratul cultural de cate, după necesităţi, se finisau prin
mijloc, care acoperea pe cel inferior cu prelucrare secundară, devenind ra-
industria musterianului denticulat. Noii cloare laterale sau cuţite. În acest scop
locuitori ai grotei, care au organizat aici se utiliza, de regulă, retușarea sumară,
un sălaș vânătoresc de scurtă durată, care doar intensifica capacitatea mar-
judecând după rămășiţele de bucătă- ginii ascuţite. Printr-o serie expresivă
rie, foloseau în alimentaţie carne de cal, sunt prezentate ascuţișurile Levallois,
mamut, cerb gigantic, rinocer lânos. În fără niciun fel de prelucrare secunda-
strat s-au găsit multe rămășiţe osoase de ră, și bifacialele foliacee, mai rare în
la ursul de peșteră. Din inventarul de descoperiri.
maket.indd 118 25.11.2010 14:34:42

Dintre monumentele musterianu-

lui tipic, cea mai timpurie staţiune a
fost descoperită în crângul Chetrosu,
în apropierea s. Darabani, regiunea
Cernăuţi. Pe malul drept al Nistrului,
secţionat de afluentul său Kišljanskij
Yar, dedesubtul unei pante înalte de lut,
au fost curăţate rămășiţele unui sălaș
sezonier al neandertalienilor. Pentru
protejarea de vânt a fost construit un
acoperiș pe bază de fildeși de mamut,
adunaţi tot aici, pe malul râului. În jurul
rugurilor, se confecţionau arme pentru
vânătoare și se despicau bolovanii de
silex. Judecând după urmele de uzură
a uneltelor de silex, pe locul staţiunii
se efectua geluirea prăjinilor de copaci
tineri pentru suliţe, iar cu cuţitele de
silex se dezmembrau animalele vâna-
te – bizoni și mamuţi, oasele cărora au
fost aruncate prin apropiere.
O staţiune unică musteriană, atri-
buită așezărilor paleolitice de lungă
Locuinţă musteriană − Molodova 1
durată, a fost cercetată arheologic prin
(1 – vetre; 2 – oase de mamuţi; 3 – pietre;
săpătură lângă s. Molodova, regiunea 4 – cranii de mamuţi)
Cernăuţi, în prezent fiind acoperită de
apele lacului de acumulare a hidrocen- Viaţa omului primitiv în adăpostu-
tralei Nistrene. În al patrulea strat cul- rile de peșteră, unde acesta ierna, a pu-
tural al acestei staţiuni au fost depistate tut fi urmărită în grotele Trinca 1 și 2.
vestigii de locuinţe datate după cărbu- Ambele grote se află într-un canion pi-
nele din rug cu 44 mii de ani. În aglo- toresc, format de valea râului Draghiș-
meraţia circulară din oase tubulare, fil- te, un afluent din stânga Prutului, în
deși și cranii de mamut, special alese, imediata apropiere a s. Trinca, raionul
care altă dată formau baza construcţiei Edineţ. Într-un masiv de toltre calca-
de locuit și pe care se sprijinea carcasa roase, la o înălţime mare, și astăzi sunt
lemnoasă, a fost depistată o cantitate vizibile cavităţile masive de carst, care
mare de piese litice: nuclee discoidale, până la începutul săpăturilor, aproape
vârfuri ascuţite de tipul Levallois, ra- pe jumătate erau umplute cu depuneri
cloare laterale, frecătoare și percutoare de peșteră. În cadrul cercetărilor aici
de prund. au fost descoperite vestigii musterie-
maket.indd 119 25.11.2010 14:34:42

120 Capitolul I
cu astfel de tipuri de vârfuri ascuţite,

locuitorii grotei puteau să lupte cu suc-
ces cu urșii de peșteră, ale căror oase
sunt destul de multe printre rămăși-
ţele de bucătărie ale vânătorilor de la
Trinca. Este posibil ca vânatul acestor
animale, atât mature, cât și tinere, să fi
avut un caracter sacral.
Monumentele de tipul levallois-
musterian pe larg răspândite la eta-
pele finale ale paleoliticului mijlociu
sunt învecinate cu monumentele noi
apărute ale musterianului denticulat.
Continuând vectorul dezvoltării in-
dustriilor denticulare de la Tayac-ul
paleoliticului inferior, prin complexe-
le stratului inferior al grotei Ofatinţi
Grota Trinca 1 (Vâhvatinţi), ele demonstrează o sta-
bilitate în alegerea tehnicii de prelu-
ne de aspect Levallois, iar printre ele, crare a pietrei. În același timp, o moș-
un bifacial foliaceu, foarte iscusit exe- tenire directă a tradiţiilor acestei va-
cutat, cu finisare deosebit de îngrijită, riante a culturii musterianului nu iese
prin multiple așchieri mărunte bipola- în evidenţă, probabil, din cauza unei
re. După proporţiile sale elegante, pie- întreruperi cronologice semnificative
sa putea fi utilizată în calitate de vârf al dintre industriile musterianului den-
unei arme de aruncat. Cu suliţe dotate ticular timpuriu și ale celui târziu.
Urmărirea evoluţiei industriilor de
tipul denticulat târziu este posibilă în
baza descoperirilor din grota Buzdu-
geni, plasată pe marginea malului înalt
și abrupt al râului Racovăţ, un afluent
din stânga Prutului, nu departe de loca-
litatea cu același nume a raionului Edi-
neţ. Grota reprezintă un adăpost stân-
cos, greu accesibil al neandertalienilor,
fiind populat de către aceștia, cu mici
întreruperi de nenumărate ori pe par-
cursul a mai multor zeci de mii de ani,
aproximativ de la 60 la 40 mii de ani,
Vârf foliform de suliţă. Trinca 1 dar poate și mai devreme. În depuneri-
maket.indd 120 25.11.2010 14:34:43

le de pulbere lutoasă, cu incluziuni de verigă intermediară evidenţiază situl

scrum de la rugurile de altădată, arhe- de la Mamaia, nu departe de Constan-
ologii au evidenţiat 6 straturi cu desco- ţa, în Dobrogea. Acest lucru are sens,
periri de așchii prelucrate prin retușare deoarece industria sitului Mamaia nu
denticulată, care, de fapt, nu le modifi- se deosebește, practic, de cea a stra-
ca forma. Cele mai expresive piese, nu tului inferior al staţiunii Stânca 1 de
prea numeroase, sunt nucleele discoi- pe Nistru. În materialele de la Stânca
dale, vârfurile ascuţite în formă de cioc predomină vizibil uneltele denticula-
și cuţitele à dos. Cu astfel de unelte nete mici și piesele cu encoche și aproa-
arătoase, la prima vedere, executate din pe că nu se atestă tehnica Levallois și
silexul prutean de culoare neagră, se confecţionarea lamelor-semifabricate.
confecţionau, probabil, suliţele și ţepele În schimb, se întâlnesc gratoare de ti-
din lemn arse pe foc, cu care locuitorii pul aurignacian, iar în stratul superi-
grotei vânau animale mari erbivore și de or al acestui monument sunt atestate
pradă: mamuţi, rinoceri lânoși, zimbri, gratoarele carenate și lamele de tipul
urși de peșteră, deși un rol deosebit în dufour, care reflectă trecerea la o nouă
alimentaţia cu carne îl aveau hârciogii și industrie, mai progresivă. Poziţia-
căţeii de pământ. cheie în colecţia de la Stânca 1 o au
Continuarea tradiţiilor musteri- ascuţișurile foliacee și piesele bifacia-
anului denticulat poate fi sesizată și le, care, pe de o parte, pot servi drept
pentru zona Nistrului de Mijloc de la argument pentru evidenţierea „pres-
sfârșitul paleoliticului mijlociu. Acest zeletului de tipul Stânca”, iar pe de altă
fenomen cultural este interpretat ne- parte, drept punct de plecare pentru
univoc de către specialiști. Cercetăto- dezvoltarea unui fenomen cultural de
rul rus N. K. Anisiutkin, o autoritate unicat – „Szeletianul moldovenesc”.
recunoscută în istoria epocii de pia- Toate acestea permit conturarea căilor
tră, abordează aceste vestigii în cadrul de trecere la industriile paleoliticului
culturii Stânca. Savantul ucrainean, superior.
V.N. Stepančuk, cercetător al paleoli-
ticului european, evidenţiază în baza Modul de viaţă şi activitatea
lor industria para-micoque, iar arhe- gospodărească
ologul moldovean Ilie Borziac insistă Datele analizei chimice a oaselor
asupra caracterului protoaurignacian neandertalienilor din monumentele
al acestei industrii, legând apariţia ei din Belgia, Franţa și Croaţia docu-
de pătrunderea primilor Homo sa- mentează o raţie prioritară de carne
piens în Europa. Într-o măsură oa- în alimentaţie. Produsele de prove-
recare, fiecare dintre cercetători are nienţă animală aveau o pondere la
dreptate. Cu toţii acceptă versiunea fel de mare ca și animalele de pradă
originii balcanice a purtătorilor aces- (lupi, hiene, lei de peșteră). Accesul
tor tradiţii originale, iar în calitate de limitat la resursele vegetale, constatat
maket.indd 121 25.11.2010 14:34:44

122 Capitolul I
tanată, care îi salva de vânturile pă-

trunzătoare ale iernii, era apreciat în
mod deosebit de vânătorii primitivi,
deoarece carnea de mamut în sine,
deși destul de calorică era foarte as-
pră. Combinaţia dintre stratul gros de
grăsime subcutanată și blana deasă și
lungă îl făceau pe mamut greu vulne-
Mamut rabil, chiar și la o aruncare puternică
în cadrul studiului etnografic și la tri- de la distanţe mici a suliţei dotate cu
burile contemporane de vânători din vârf ascuţit de silex. Cu toate acestea,
regiunile subpolare, permite stabili- procedeele de vânătoare erau diverse,
rea raportului de consum dintre hra- de la săparea gropilor-capcană, în care
na vegetală și de carne la comunităţile animalele cădeau cu picioarele anteri-
neandertaliene ca fiind de 1:9. oare sau se traumau parţial, după care
Asupra caracterului regulat al vâ- erau omorâte, până la gonirea lor spre
nătorii animalelor erbivore, copitate locuri mlăștinoase.
sau cu trompă indică multiplele rămă- La staţiunile neandertalienilor din
șiţe ale acestora în staţiunile cercetate. regiunea noastră, se întâlnesc adesea
Judecând după componenţa destul de oase de urs de peșteră. După parame-
diferită a acestora, neandertalienii erau trii externi, aceștia depășeau aproape
vânători universali, iar o anumită spe- de două ori dimensiunile ursului brun
cializare în vânătorie s-a conturat doar contemporan. Pentru a elibera de acest
în anumite regiuni, în etapele târzii ale animal o peșteră preferată, oamenii
paleoliticului mijlociu. Productivitatea erau obligaţi să intre în contact apropi-
vânătorii, în mare măsură depindea de at cu ursul, trăind clipe de groază. Peri-
acţiunile coordonate ale întregului co- colul unei astfel de acţiuni este estimat
lectiv de participanţi, de buna cunoaș- de arheozoologi, ca fiind unul foarte
tere a comportamentului și deprinde- mare, căci ursul de peșteră zdrobea cu
rilor animalelor vânate. ușurinţă, cu maxilarele sale, oricare
Unul dintre obiectivele principale dintre membrele vânătorilor.
ale vânatului era mamutul, imaginea Un obiectiv important al vânatu-
căruia se reconstituie după rămășiţele lui erau bizonii și varianta acestora de
scheletelor și exemplarele păstrate în pădure – zimbrii. Aceste animale pu-
stare îngheţată în nordul Siberiei și ternice, cu greutatea de aproximativ o
în Alasca. Acești giganţi ai perioadei tonă, în caz de primejdie se apărau în
glaciare atingeau în înălţime 3,5 m și grupuri, prezentând în spaţii deschise
erau acoperiţi cu o lână deasă și lungă, un mare pericol pentru vânători. Hăi-
de culoare brună, roșcată sau neagră. tuielile colective cu utilizarea focului,
Stratul lor gros de grăsime subcu- aprinderea pășunilor uscate, le dădeau
maket.indd 122 25.11.2010 14:34:44

totuși oamenilor posibilitatea să dimi- sunt depuse descoperirile, conţine

nueze riscul în timpul vânătorii. fragmente de cărbuni arși și scrum.
În cadrul vânătorii animalelor Este posibil, că neandertalienii să fi
copitate mari un rol deosebit revenea utilizat deja o anumită veselă simplă
armelor de vânătoare. Despre calităţile de bucătărie. În straturile musteria-
ucigătoare ale acestor arme mărturiseș- nului grotei Abric Romani din Spania
te descoperirea scheletului unui bărbat a fost descoperit un fragment al unei
matur din peștera Muharet-es-Shul, piese de lemn care amintește conturul
de pe muntele Carmel din Palestina. unui căuș. În peștera Cioarei din sud-
În osul bazinului nefericitului nean- vestul României, în care neandertali-
dertalian a fost atestată o adâncitură, enii au trăit acum circa 50 mii de ani,
provenită de la o rană adâncă, făcută alături de uneltele litice obișnuite, au
cu o suliţă din lemn, probabil călită la fost descoperite opt piese, volumetri-
foc. Aceasta a pătruns în osul uman la ce, tăiate din fragmente de stalagmite,
adâncimea de 5 cm și nu a fost scoa- care amintesc ploștile.
să. Calităţile de străpungere ale suliţei Traiul preponderent al neander-
și ţepei cresc simţitor odată cu dotarea talienilor în condiţiile reci ale climei
lor cu vârfuri ascuţite de silex de tipul glaciare, presupunea indubitabil fo-
bifacialelor de formă foliacee. losirea hainelor și a încălţămintei. În
Vânatul dobândit putea fi adus la cadrul săpăturilor grotei Orthe din
staţiune întreg, dar de cele mai multe Franţa s-a demonstrat că vânătoarea
ori era dezmembrat la locul vânătorii. animalelor de pradă de dimensiuni
Judecând după urmele de crestături pe mici (lupi, râși) era întreprinsă, de re-
oase, captura nu se ciopârţea, ci se tăia. gulă, pentru blană. Această constatare
Sunt semnalate și urme de tăiere a ten- a fost făcută în baza descoperirii doar
doanelor. O parte din carne se între- a oaselor terminale ale membrelor,
buinţa în stare crudă, având în vedere fapt care, în lipsa restului scheletului
urmele dese de răzuire pe oase, alta, de bază, impune concluzia că în sta-
fără îndoială, se prepara la foc. Studi- ţiune a fost adusă doar blana scoasă
erea urmelor de foc pe oase a arătat că de pe animal la locul vânătorii. Într-o
acestea se întâlnesc mai des pe părţile altă grotă din Franţa – Fontany – a
mai cărnoase și că au urme de arsură, fost fixată amprenta unui picior de
în special, segmentele oaselor, nepro- om, încălţat în „ceva moale și elastic,
tejate de carnaţie. În măsură mai mică asemănător mocasinului”. Vechimea
au rămas urme de arsură pe falange, acestei amprente este discutabilă, deși
vertebre și pe cranii. se presupune că este, cel mult, de vâr-
Vetre și urme de ruguri au fost stă paleolitică superioară.
fixate la mai multe staţiuni musteri- S-a constatat demult că, în alegerea
ene cu o bună păstrare a stratului de locului de trai, neandartalienii dădeau
cultură, adeseori stratul însuși, în care preferinţă peșterilor, grotelor și, în cel
maket.indd 123 25.11.2010 14:34:44

124 Capitolul I
mai rău caz, streșinilor stâncoase. Pen- cătorilor de reni din Siberia. Carcasa
tru crearea unor condiţii de confort în acestora din vergi și nuiele lemnoase,
adâncul peșterii, acestea se ardeau cu se sprijinea pe un fundament din oase
foc, fapt confirmat de prezenţa unei de mamut, care o proteja de deteriora-
mase de cărbuni la baza depunerilor rea rapidă.
ulterioare. Se populau, de regulă, gro-
tele în formă de sac, cu ieșire largă, Inventarul gospodăresc
deschisă spre soare, plasate în apro- şi procedeele executării lui
pierea surselor de apă. Uneori în faţa La începutul evoluţiei culturii
intrării se ridica o piedică suplimenta- musteriene se produce o perfecţiona-
ră, dar care să nu împiedice evacuarea re a tehnicii de prelucrare primară a
fumului afară. De exemplu, în peștera silexului, principalul material pentru
Lazaret din Franţa, nu departe de Nisa, prelucrat în regiunea noastră. Pe Nis-
au fost cercetate câteva vetre, înconju- trul de Mijloc și pe Răut erau suficien-
rate în semicerc cu pietre mari. te zăcăminte de silex cenușiu nistrean,
În spaţiile deschise lipsite de refu- care sub formă de bolovani se spăla
gii naturale oamenii își creau condiţii din depunerile calcaroase de pe pan-
de viaţă prin ridicarea unor perdele tele văilor adânci. Galetele, care erau
contra vântului, acoperișuri și colibe. mai greu de găsit, se utilizau mai rar.
În sălașele sezoniere, de regulă, nu se Pe Prutul de Mijloc se prelucra silexul
practicau construcţii cu caracter de negru de calitate înaltă, iar în zonele de
lungă durată. Cu toate acestea, există sud materialele pentru prelucrat erau
destule dovezi ale existenţei unor con- aduse sau se folosea materialul local de
strucţii trainice și durabile și pentru calitate mai proastă.
așezările musteriene. O asemenea măr- Odată cu apariţia industriei mi-
turie în acest sens sunt vestigiile unei coque și formarea variantei tipice a cul-
construcţii de trai din stratul patru de turii musteriene, se răspândește pe larg
la Molodova 1, pe Nistru. Baza aceste- tehnica Levallois, așchiile-semifabrica-
ia era întărită cu oase mari de mamut, te căpătând o formă mai ordonată. Pe
alese special, dintre care 12 cranii, 34 lângă acestea se dezvoltă producerea
de clavicule și oase ale bazinului, 51 de în serie a unor semifabricate de silex
oase tubulare, 15 fildeși și 5 maxilare mai mici de pe nucleele discoidale.
inferioare. Toate au fost aranjate într-o Acest tip de nuclee este deja prezent și
formă ovală, care îngrădea o suprafaţă la monumentele variantei denticulate
de 8x5 m. Exploatarea activă a acestei a culturii musteriene. În cazul lor se
construcţii este dovedită de urmele a practica sistemul radial de despicare
15 ruguri în formă de pete de cenușă a semifabricatelor (de la margine spre
cu grosimea de 1-2 cm. Prin conturu- centru), procedeu care se utiliza pen-
rile sale, această construcţie amintește tru îndepărtarea crustei bolovanilor și
de locuinţele de tip „cium” ale cres- la stadiul formării nucleelor Levallois.
maket.indd 124 25.11.2010 14:34:44

Cioplirea îngri- O mai mare

jită a ambelor răspândire au
tipuri de nuclee avut-o racloare-
(discoidale și în le sau așa-zisele
formă de cara- „cuţite pentru
pace de broască femei”. Acestea
ţestoasă) per- se executau pe o
Nucleu discoidal
mitea obţinerea așchie mai mare Vârf musterian
așchiilor cu un profil mai subţire și cu și mai lată, par-
o faţetare regulată a suprafeţei superi- tea superioară a marginii sau una din-
oare, la care tot talonul de lovire era tre cele laterale ale căreia se tocea prin
acoperit de faţete mici de la cioplirile retușare în formă de solzi, formând o
anterioare ale taloanelor de lovire ale margine funcţională dreaptă sau ușor
nucleelor. Prezenţa talonului de lovire segmentată. Printre racloare se întâl-
faţetat este interpretat drept „carte de nesc exemplare convergente, când am-
vizită” a semifabricatelor și uneltelor bele margini retușate se unesc la unul
industriilor musteriene. dintre capete. Destinaţia racloarelor
În baza unor semifabricate mai este mai utilitară, servind mai mult
uniforme seturile de instrumente din pentru răzuirea pielii și a lemnului. O
silex se completau. Patru dintre cate- parte a lor putea fi fixată în mânere de
goriile acestora – vârfurile musteriene, lemn. De racloare se apropie tipologic
racloarele, bifacialele și denticulatele limasele – piese de silex alungite, ascu-
– separat sau în complex, se întâlnesc ţite din două părţi și prelucrate pe pe-
în mod obligatoriu la toate staţiunile rimetru prin retușare.
aparţinând neandertalienilor. Con- Contururile neregulate ale unel-
form clasificării tipologice realizate de telor denticulate, de regulă executate
Fransois Bord și recunoscută în plan pe așchii mici, nu au permis un timp
european, în baza acestor patru cate- îndelungat ca acestea să fie interpreta-
gorii se cunosc peste 60 de tipuri de te în calitate de instrumente de lucru.
piese litice. Ulterior s-a demonstrat că unele dintre
Confecţionarea vârfurilor musteri- ele sunt prelu-
ene se făcea, prioritar, din așchii triun- crate intenţionat,
ghiulare, ușor alungite, partea inferioară iar altele s-au
a cărora se lăsa îngroșată, iar cea superi- format în urma
oară se prelucra prin retușare în formă lucrului înde-
de solz pe două margini. Acestea erau lungat de ascuţi-
unelte universale, destinate pentru dez- re, tăiere și pilire
membrarea vânatului, tăierea pieilor, a lemnului.
geluirea prăjinilor pentru lănci și suliţe, Un colorit Unelte denticulate
serveau și ca vârfuri pentru ţeapă. aparte oricărui cu encoche
maket.indd 125 25.11.2010 14:34:44

126 Capitolul I
complex mus- Viaţa socială.

terian îl conferă Activitatea neutilitară
piesele bifaciale Discuţiile cu privire la caracterul
de dimensiuni organizării și la structura comunei ne-
mici prelucrate andertalienilor continuă. Totuși, opinia
pe ambele părţi. despre existenţa orânduirii comunei
Ele cedează ca primitive încă de la începutul perioadei
dimensiuni ce- musteriene, nu trezește obiecţii. Aceas-
lor acheuleiene tă interpretare importantă și principială
Bifacial musterian și sunt executa- se bazează pe analiza structurii așeză-
te, de regulă, nu rilor paleoliticului mijlociu, a studiilor
dintr-o galetă sau dintr-un bolovan cu privire la strategia de supravieţuire
întreg, ci din așchii masive. Trăsătura la nivelul respectiv de dezvoltare a teh-
lor specifică constă în micile așchieri nologiilor și pe antrenarea datelor etno-
plate, care acoperă în întregime sau grafice comparabile. Comuna primitivă
în mare parte ambele suprafeţe ale s-a dovedit a fi o formă universală de
piesei, creând imaginea unor unelte organizare a vieţii sociale în condiţiile
finite și cele mai performante dintre periglaciare ale Europei. Ea se caracte-
cele cu contur foliaceu. Destinaţia rizează prin stabilitatea teritoriilor valo-
bifacialelor nu trezește îndoieli, fiind rificate economic și a numărului mem-
confirmată și de studierea urmelor de brilor colectivului. Principiile sociale
uzură a părţii lor de lucru. Se foloseau ale comunei permiteau organizarea vâ-
în calitate de pumnale la vânătoare, nătorii colective și împărţirea fără con-
serveau la dotarea armelor de aruncat flicte a prăzii. Numărul de membri ai
și a ţepelor, la jupuirea pielii și tăierea comunei era determinat în primul rând,
cărnii. De regulă, se fixau în mânere, de abundenţa de hrană a teritoriului din
sau la prăjina suliţei în calitate de vâr- jurul staţiunii, variind de la 25 la 50 de
furi, fapt confirmat de descoperirea oameni, iar în cazuri mai favorabile, era
la staţiunea musteriană Umm El Tlel de două ori mai mare.
din Siria, a rămășiţelor de substanţă Oricare dintre grupurile de nean-
rășinoasă, cu ajutorul căreia piesa de dertalieni, în condiţiile unui trai co-
silex se fixa pe baza lemnoasă. Cali- mun de lungă durată și ale formării
tăţile naturale ale acestei substanţe unor legături stabile de rudenie, putea
nu sunt încă pe deplin clarificate, dar reprezenta o comună, dacă constituia
cercetătorii acreditează originea ei ar- o celulă aparte cu structură exogamă,
tificială. La altă staţiune – Kenigzaue numită gintă. Sistemul legăturilor soci-
din Germania – s-a constatat folosirea ale începea să funcţioneze ca un tot în-
rășinei din coajă de mesteacăn, pe un treg în condiţiile câtorva celule exoga-
bulgăre, pe care se observă amprenta mice. Schimbul de parteneri matrimo-
unei piese litice. niali între ginţi și interzicerea relaţiilor
maket.indd 126 25.11.2010 14:34:45

sexuale între rudele de sânge era o lege terile Kiik-Koba și Zaskal’naja 6 (Cri-
tacită, a cărei încălcare se pedepsea cu meea), La Ferrasi și La Chapelle (Fran-
asprime. Totodată căsătoriile aveau un ţa), Monte Circeo (Italia), Teshik-Tash
caracter de grup, în unele cazuri nu se (Uzbekistan), Shanidar (Irac), Tabun,
excludea crearea grupurilor familiale. Kebara și Amud (Israel). Fără a exclude
Fiecare comună era un colec- aspectul igienic al acestor morminte, nu
tiv strâns unit, ajutorul reciproc între putem să nu atragem atenţia asupra po-
membrii săi fiind o condiţie obligato- ziţiei deosebite a scheletelor descoperi-
rie. Un exemplu de manifestare a gri- te și a obiectelor depuse special alături.
jii unuia faţă de altul este reflectat în Cu certitudine, acest lucru denotă grija
descoperirea, în stratul musterian al pentru cei decedaţi, care și după moarte
peșterii Shanidar, a unui schelet de ne- erau consideraţi drept membri deplini
andertalian în vârstă cu mâna dreap- ai comunei.
tă amputată până la cot, fapt ce nu l-a
împiedicat să trăiască în continuare 1.3. Paleoliticul superior
în comuna sa, sprijinit de grija celor (35-10 mii de ani)
apropiaţi. Odată cu pătrunderea în Europa a
Stabilitatea relaţiilor sociale în co- omului de tip fizic contemporan, cu-
munele neandertalienilor stimula apa- noscut ca tipul de Cro-Magnon, înce-
riţia activităţii neutilitare și răspândirea pe o nouă pagină în evoluţia culturii
unui cerc mai larg de obiecte legate de primitive. Una dintre cele mai vechi
aceasta. La ultimele se atribuie desco- descoperiri de oase umane de tipul
peririle de substanţe pentru vopsit (bul- Homo sapiens din Europa, depistată în
gări de ocru), oase și pietre cu crestături, Peștera Muierii din România, datea-
incizări, adâncituri, ca și mărgelele și ză începutul acestui proces cu acum
amuletele din dinţi de animale sălbatice. 35 mii de ani în urmă. Confruntarea
În stratul musterian al peșterii La Roche noilor veniţi cu europenii băștinași –
Cotar a fost descoperit un fragment de oamenii de Neandertal, deși lipsită de
silex rotunjit, cu două adâncituri natu- dramatism, a intensificat esenţial mer-
rale în centru, unite între ele printr-o sul transformărilor istorice. Fără nici o
adâncitură în care a fost fixată o așchie îndoială, primele mari comunităţi ale
de os, creându-se astfel imaginea iluzo- paleoliticului superior, definite drept
rică a unui chip uman cu ochi și nas. culturi arheologice, au fost create atât
Un suport izvoristic important pen- de cromanioni, cât și de neandertalieni.
tru studierea comportamentului neu- Conform opiniei unanim acceptate,
tilitar al neandertalienilor îl reprezintă cromanionilor le este proprie cultura
rămășiţele scheletelor acestora. Este Aurignac, iar neandertalienilor – cul-
deja neîndoielnică existenţa obiceiului tura Châtelperron, în Europa de Vest și
de înmormântare a celor decedaţi. Cele Szeleta în Europa Centrală. Manifestă-
mai cunoscute morminte sunt din peș- rile culturilor Aurignac și Szeleta sunt
maket.indd 127 25.11.2010 14:34:46

128 Capitolul I
atestate și în regiunea noastră. Nivelul dezvoltare, bazat pe multitudinea cul-

cunoștinţelor și al capacităţilor tehnice turilor primitive.
ale purtătorilor tradiţiilor acestor cul- Una din condiţiile trecerii la calea
turi era mult apropiat, ambele realizând intensivă de dezvoltare a fost crește-
progrese deosebite în tehnologia prelu- rea densităţii populaţiei, ca urmare a
crării pietrei și utilizarea materialelor valorificării tuturor regiunilor Lumii
noi pentru confecţionarea uneltelor. Vechi, prielnice pentru viaţă și spori-
Începând cu paleoliticul superior, în rea tensiunii demografice. În anii ne-
general, se remarcă răspândirea a unor favorabili, concurenţa pentru accesul
astfel de inovaţii ca tehnica desprinderii la sursele de hrană se amplifica esen-
lamelare de nuclee prismatice și cvasi- ţial, însă surplusul de populaţie, de
prismatice, orientate la producerea în fapt, era lipsit de posibilitatea de a se
masă a lamelor și lamelelor; tehnica strămuta în locurile cândva libere. În
desprinderilor întretăiate, în vederea același timp, regiunile unde din dife-
executării burinelor, instrumente pen- rite cauze de mediu se concentra un
tru prelucrarea osului; tehnica retușării număr mare de animale se bucurau
abrupte a lamelelor pentru dotarea arde o atenţie deosebită din partea co-
melor de aruncat și montarea în „unel- munităţilor de vânători. În Europa de
tele/armele compozite”. Pe lângă galete- sud-est, ca și mai înainte, majoritatea
le și bolovanii de piatră, în producerea oamenilor preferau să trăiască în re-
inventarului necesar un loc tot mai im- giunile premontane ale Carpaţilor, în
portant îl ocupă osul, cornul și filde- spaţii cu relief deluros, apropiate de
șul. Caracterul și ritmurile inovaţiilor râurile mari. Partea de nord a Moldo-
au fost de o asemenea natură, încât se vei contemporane este împăienjenită
poate vorbi despre o veritabilă „revo- de vestigii ale staţiunilor paleoliticului
luţie a paleoliticului superior”, reflecta- superior, în timp ce în câmpia de sud,
tă în diverse sfere ale vieţii orânduirii descoperirile de epocă sunt o raritate.
primitive. Se schimbă modalităţile de Totodată, pe lângă numărul mare de
organizare a gospodăriei și a vânatului, monumente din paleoliticul superior
a structurii așezărilor, se reorganizea- atestate în regiunea carpato-nistreană,
ză întreaga strategie de asigurare vi- trebuie să se ţină cont și de intervalul
tală a societăţii. În această epocă apar îndelungat de timp pe care acestea îl
uniunile tribale, are loc constituirea reprezintă. Câteva sute de staţiuni ocu-
definitivă a gintei orânduirii primitive, pă a doua jumătate a Pleniglaciarului
riturilor și ritualurilor, simbolismului, mediu (33000-24000 de ani în urmă) și
se dezvoltă arta decorativă. Aseme- întregul Pleniglaciar superior (24000-
nea transformări cardinale nu puteau 10000 de ani în urmă). Din această
să nu urgenteze procesul lent de evo- cauză numărul populaţiei poate fi esti-
luţie a culturii musteriene. Ele au pus mat doar aproximativ. Cu toate acestea,
începutul unui model nou, dinamic de în spaţiul de la Carpaţi până la Nistru,
maket.indd 128 25.11.2010 14:34:46

Harta monumentelor din Paleoliticul Superior (I) şi Mezolitic (II):

1 – Oselivka 1, 3; 2 – Otaci 6; 3 – Molodova 1, 5; 4 – Kormani 4; 5 – Otaci 1, 2; 6 – Cotu-
Miculinţi; 7 – Mitoc-Malu Galben; 8 – Ripiceni-Izvor; 9 – Gordineşti I, Trinca-Izvorul lui Luca;
10 – grota Brînzeni;11 – Bădragii Vechi; 12 – Corpaci, Corpaci-Mîs; 13 – Costeşti 1;
14 – Cosăuţi; 15 – Frumuşica; 16 – Raşcov 7, 8; 17 – Climăuţi 1, 2, Vadu-Raşcov;
18 – Gura-Camencii 4; 19 – Bobuleşti 6; 20 – Ciutuleşti; 21 – Bilicenii Vhechi 12; 22 – Taxobeni;
23 – Erbiceni; 24 – Cetăţica I; 25 – Scoc; 26 – Ghirževo; 27 – Grebeniki; 28 – Zelenyj Hutor 1, 2;
29 – Cioburciu; 30 – Bol’šaja Akarža; 31 – Sărăteni; 32 – Tvardiţa; 33 – Măluşteni;
34 – Bereşti Dealul Taberei; 35 – Zalizničnoe; 36 – Beloles’e; 37 – Mirnoe)
maket.indd 129 25.11.2010 14:34:46

130 Capitolul I
locurile favorabile pentru vânat, inclu- tă etapă corespunde, de asemenea, și

siv cu masa biologică corespunzătoare grupul de monumente aurignaciene.
nivelului tundrei contemporane, putea Etapa mijlocie a paleoliticului su-
asigura existenţa a cel puţin 80 de gru- perior (aproximativ 24.000-20.000 de
puri locale, componenţa minimală a ani în urmă), a cărei început este legat
cărora depășea de obicei 25 de oameni, de intensificarea îngheţului din ultimul
circumstanţă ce permite să se consta- stadiu al glaciarului Wűrm, manifestă
te că în anumite etape ale paleoliticu- continuarea tradiţiilor „szeletului mol-
lui superior în regiune trăiau în jur de dovenesc”, reprezentate prin cultura
2000 de oameni. arheologică Prut. Tot în această etapă
Comunităţile de vânători, diferite are loc dezmembrarea culturii mono-
după origine, identificate, de obicei, lite odinioară – Molodova, purtătorii
în dependenţă de inventarul litic uti- tradiţiilor căreia se extind pe spaţii
lizat, puteau forma zone compacte de largi, spre sud. Soarta aurignacianului
trai sau să locuiască în grupuri sepa- tot nu este ne univocă. În evoluţia sa
rate. Amplasarea separată a staţiunilor, sunt fixate rupturi, când monumentele
specifică în particular bazinului Prutul timpurii ale acestei culturi dispar la în-
de Mijloc, limitează semnificativ posi- ceputul paleoliticului mijlociu și apar,
bilităţile noastre de a localiza culturile din nou, spre sfârșitul acestuia, odată
arheologice în spaţiu. De asemenea, nu cu apariţia purtătorilor epiaurignacia-
în toate cazurile este posibilă și deter- nului din Europa Centrală.
minarea precisă a limitelor cronologice Etapa târzie a paleoliticului supe-
ale acestora. Totodată, în procesul evo- rior (aproximativ 19.000-10.000 de ani
luţiei cultural-istorice din epoca pale- în urmă), corespunde cu faza de îngheţ
oliticului superior, convenţional pot fi maximal a ultimului glaciar și perioa-
trasate trei etape principale – timpurie, dei postglaciare, fiind reprezentată,
mijlocie și târzie. exclusiv, de industrii epigravettiene, in-
Etapa timpurie a paleoliticului clusiv megacultura Molodova – Cosă-
superior (aproximativ 35.000-25.000 uţi – Cotu-Miculinţi, în partea de nord
de ani în urmă) se caracterizează prin a regiunii carpato-nistrene și cultura
prezenţa culturilor simbiotice, care Akarža în stepa de sud.
conţin în industriile lor tipuri de unelte Conform datelor arheologice, cea
arhaice, iniţial coexistând, cu culturile mai veche vârstă în cadrul paleoliticu-
mai evoluate tehnologic. La primele se lui superior o are cultura Brînzeni, deși
poate atribui cultura arheologică de ti- datarea cu radiocarbon a monumentu-
pul Brînzeni, care reprezintă „szeletul lui ei de bază – stratul trei al grotei de
moldovenesc”, la cele de-a doua, cul- la Brînzeni nu depășește 27 mii de ani.
tura Molodova, care reflectă începutul Staţiunea din grota Brînzeni (r-nul Edi-
constituirii monumentelor de tipul neţ) este o așezare de lungă durată, în
Gravett. Culturilor evoluate din aceas- care, judecând după grosimea și inten-
maket.indd 130 25.11.2010 14:34:46

sitatea stratului de cultură, oamenii re- Un alt mo-

veneau de nenumărate ori la adăpost în nument al cul-
timp de iarnă. Grota formată la o înălţi- turii Brînzeni –
me mare, în stâncile de calcar sarmatic, Bobulești 6 a fost
de pe panta stângă a văii râului Raco- descoperit pe
văţ, afluent din stânga Prutului, este de cursul mijlociu
proporţii mari – suprafaţa interioară de al râului Răut, pe
circa 60 m2 și înălţimea cupolei – 4-6 m un promontoriu
și s-a utilizat în întregime drept spaţiu format de mean-
locativ. Într-un așa refugiu uscat și con- dra acestuia, în-
fortabil comuna de vânători era prote- tre satele Gura Bifaciale. Brînzeni
jată atât de timpul nefavorabil, cât și de Camencii și Bo-
animalele sălbatice de pradă – urșii de bulești, raionul Florești. După aparte-
peșteră, hienele și leii, care după cum nenţă funcţională se atribuie tipului
este cunoscut, continuau să trăiască prin de staţiune-atelier. Pe lângă activitatea
împrejurimi. Baza raţiei de hrană a lo- gospodărească obișnuită, în aceas-
cuitorilor grotei consta din carne de cai tă așezare veche o atenţie sporită se
sălbatici și ren polar, care formau 60% acorda prelucrării primare a silexului,
din numărul total al vănatului. Printre pe care îl strângeau pe pantele râului
bogatele resturi faunistice se întâlnesc și în albia acestuia. Despre despicarea
oase de zimbru, mamut, rinocer lânos. intensivă a bolovanilor de silex mărtu-
Vânatul vulpii argintii, vulpii, lupului risește numărul enorm de rămășiţe și
se făcea pentru blană. Printre 15 mii de așchii, cât și al nucleelor cu negativele
fragmente de oase aflate în partea de despicăturilor de lame. Mai rar se în-
jos a grotei au fost găsite circa 8 mii de tâlnesc unelte, asemănătoare cu cele de
piese de silex. Setul de unelte de la acest la Brînzeni.
monument include atât tipuri arhaice Genetic, cultura Brînzeni este lega-
– nuclee discoidale, racloare, vârfuri tă de Szeletianul Europei Centrale. Tot-
musteriene late, unelte denticulate, cât odată, aspectul ei, parţial deosebit faţă
și unelte specifice paleoliticului supe- de cel al szeletului tipic, a permis cunos-
rior – nuclee prismatice, diverse tipuri
de gratoare din lame mari, gratoare de
tip àmuseau, din așchii, burine, vârfuri
și străpungătoare pe lame. La vârfurile
de suliţe și ţepe au fost atribuite piese-
le bifaciale foliforme, cu contururi tri-
unghiulare și ovale prelucrate din două
părţi. O adevărată senzaţie a fost desco-
perirea unui pandantiv – amuletă din Vârfuri de suliţă din paleoliticul superior ale
fildeș de mamut. culturilor Solutré (1) şi Prut (2-3)
maket.indd 131 25.11.2010 14:34:47

132 Capitolul I
cutului savant polonez Ja. Kozlowski să industriei stratului inferior al staţiunii

atribuie vestigiile de tipul Brînzeni la Corpaci, care în bază de radiocarbon
așa-zisul „szelet moldovenesc”. În pre- se datează cu 25250 ± 300 BP, iar după
zent, în componenţa acestuia mai sunt tipologia uneltelor – are analogii în
incluse și materialele din monumentele cultura Uluzzo de pe teritoriul Italiei.
din Moldova de la vest de Prut – Cetăţi- O altă linie de evoluţie a paleoliti-
ca I, Ripiceni-Izvor (nivelurile 1a și 1b), cului superior este reprezentată de mo-
Mitoc-Valea Izvorului. numentele de tipul aurignacian. Aces-
Tradiţia tehnicii de prelucrare din tea nu formează grupuri locale, fiind
două părţi a ascuţișurilor foliforme dispersate atât în timp, cât și în spaţiu
continuă și în etapa mijlocie a paleo- – de la Prutul Mijlociu până la Nistrul
liticului superior. În baza acestora se Inferior. După componenţa setului de
evidenţiază cultura Prut sau Gordinești. inventar din silex monumentele au-
Cele mai expresive piese ale acestei cul- rignaciene amintesc „szeletul moldo-
turi provin din staţiunile Gordinești I, venesc”, deși nu conţin bifaciale, sau
Trinca-Izvorul lui Luca, Ripiceni-Izvor prezenţa acestora este limitată. Tipu-
(nivelurile 2a și 2b) și sunt reprezen- rile dominante de piese din silex sunt
tate prin bifacialele triunghiulare cu gratoarele de formă înaltă și carenate
baza concavă și bifacialele foliforme cu executate din așchii scurte și groase și
baza rotunjită, ambele după proporţii nuclee de dimensiuni mici, însoţite de
reprezentând vârfuri pentru armele de lamele și solzi de tipul Dufour. O parte
aruncat. Suliţele cu un asemenea vârf a acestor gratoare, cât și burinele di-
ascuţit erau o armă puternică, cu o ca- edre, cu înnoirea multiplă a lamei de
pacitate mare de străpungere și se utili- lucru, erau destinate prelucrării osului
zau, cu precădere, la vânatul cailor săl- și a coarnelor pentru executarea vârfu-
batici și al bizonilor. Pieile de animale rilor de suliţă. La unele dintre monu-
se prelucrau, îndeosebi, cu răzuitoarele mente se întâlnesc lame de proporţii,
din silex lucrate pe lame și într-o mă-
sură mai limitată – răzuitoare înalte,
atestate doar sporadic. Următorul tip
relevant de piese din silex, caracteris-
tice culturii Prut, sunt segmentele pe
lamele mici cu marginea în formă de
arc retușată. Acestea, în opinia cerce-
tătorilor, reprezintă părţi componente
ale unor arme complexe destinate pen-
tru vânătul animalelor mici. Prezenţa
segmentelor asemănătoare în asociere
cu bifacialele foliforme și a racloarelor
a permis atribuirea la cultura Prut a Unelte ale culturii aurignaciene
maket.indd 132 25.11.2010 14:34:47

cu retușarea intensă a marginii de tipul Această staţiune de lungă durată, tip de

aurignacianului european. sit rar pentru epocă, era amplasată pe
La aurignacianul timpuriu se pot terasa malului înalt al râului, mărginită
atribui cele mai inferioare straturi din de panta abruptă a văii râului Nistru.
staţiunea-atelier Mitoc-Malu Galben Printre blocurile mari de calcar, rup-
pe Prutul Mijlociu, a cărei vârstă, pe te din stânci, cromanionii au amena-
bază de radiocarbon, a fost fixată cu nu jat, cel puţin, trei locuinţe, constituite
mai puţin de 32 mii de ani. În bazinul dintr-o carcasă puternică, acoperită cu
Răutului Mijlociu sunt cunoscute sta- câteva zeci de piei de animale, cusute
ţiunile-ateliere Gura-Camencii 1 și 4, între ele, fixate din exterior cu pietre,
de o vârstă oarecum mai tânără, iar al colţi de fildeș și oase mari, în care se
Nistrului Inferior, ca aurignaciene, au adăposteau de frigurile reci nordice.
fost recunoscute complexele arhaice de Viaţa cotidiană pentru trăitorii staţi-
la Zelenyj Hutor 1 și 2, cărora le este unii, de obicei, se derula pe suprafaţa
apropiat situl de la Climăuţi 1. Multe din faţa locuinţelor, unde se despica si-
dintre staţiunile acestei perioade repre- lexul, se curăţau pieile, se coseau straie
zintă sălașe sezoniere pe terasele râuri- din blănuri, bărbaţii meștereau arme,
lor și tabere vânătorești de scurtă dura- iar femeile preparau la foc bucăţile de
tă pe locuri înălte, de unde era posibil carne de cerb. De o popularitate deose-
de urmărit împrejurimile, de la acestea bită se bucurau podoabele din fildeș de
păstrându-se doar un număr limitat mamut și mărgelele din scoică în formă
de piese de silex, colectate la suprafaţă, de spirală și secţiunile oaselor tubulare
resturile faunei fiind pierdute definitiv. cu crestături vopsite cu ocru roșu.
Informaţii referitoare la obiectul vâ- Ultimele mărturii ale prezenţei
natului practicat de către aurignacieni aurignacienilor în regiune au fost ates-
ne sunt oferite de resturile de faună, tate pe malul stâng al Nistrului, acum
adunate de către arheologi în stratul 20 mii de ani, după care urmele lor se
inferior al staţiunii Climăuţi 2 (r-nul pierd mai departe, spre est. Dintre cele
Șoldănești), datată cu 25 mii de ani. Cu mai cunoscute este staţiunea epiaurig-
prioritate se vânau animale mari – ma- niaciană Rașcov 7 (r-nul Kamenca),
mutul și, într-o măsură mai mică, – bi- dosită în adâncul canionului văii râului
zoni, cai și renul polar. Carnea se tăia Valea Adîncă, un afluent nu prea mare
cu lame masive, pieile prelucrându-se al Nistrului. Comunitatea de vânători
pe loc cu gratoare mari. Pentru trai se așezată aici, pornind de la fragmentele
utilizau locuinţele de iarnă, una dintre de oase descoperite în procesul săpătu-
care a fost cercetată după vestigiile fun- rilor, vănau, cu precădere, renii polari
damentului din oase masive de mamut și, într-o măsură mai mică, caii, rino-
în stratul cultural superior al staţiunii cerii lânoși și mamuţii. În același timp,
Climăuţi 2. Determinările cu radiocar- asigurarea necesităţilor comunităţii în
bon au datat locuinţa cu 21 mii de ani. alimente, date fiind masa și valoarea
maket.indd 133 25.11.2010 14:34:48

134 Capitolul I
calorică deosebită a cărnii, se efectua mari. Prima este reprezentată de cul-

prioritar pe contul mamuţilor. Leșurile tura arheologică Molodova, datată de
animalelor vânate se consumau în sta- la 30 la 24 mii de ani. O mare parte a
ţiune, în întregime, pentru aceasta uti- monumentelor se află în bazinul Nis-
lizându-se tot inventarul de silex posi- trului Mijlociu (r-nul Sokireni, reg.
bil, din cele circa 3,5 mii de unelte de Cernăuţi). Mai întâi de toate este ca-
silex descoperite. În incinta staţiunii zul straturilor inferioare, gravettiene,
se confecţionau piese din os, vârfuri a două monumente pluristratigrafice:
de suliţă cu jgheab pentru scurgerea Molodova 5 și Kormani 4. Gradul de
sângelui, mânere și manșoane pentru conservare a vestigiilor activităţii vi-
fixarea uneltelor, ciocane din coarnele tale a trăitorilor acestor staţiuni este
cerbului polar. de așa natură, încât este posibilă con-
Cu toată diversitatea monumente- turarea zonelor cu activitate specifică,
lor de tipurile Szeletian și Aurignacian, de producere, iar după un șir de con-
imaginea de ansamblu a paleoliticului centraţii de obiecte, inclusiv a locurilor
superior din regiune nu ar fi fost com- unde erau amplasate spaţiile de trai. În
pletă fără prezentarea industriei origi- același timp, consecutivitatea precisă
nale de tipul Gravettian. Această linie în depunerea obiectelor în orizonturi
specifică de evoluţie a paleoliticului aparte permite să se urmărească parti-
superior în spaţiile carpato-nistrene cularităţile evoluţiei culturii materiale
începe cu o oarecare întârziere, dar, pe parcursul mileniilor.
trecând peste toate coliziunile epocii Staţiunile de tipul Molodova erau
glaciare, a fost singura care a durat plasate în imediata apropiere a apei,
până la sfârșitul paleoliticului. Primele deși, în prezent, toate acestea sunt lega-
monumente ale acestei culturi datează te cu a doua terasă, inundabilă de apele
de acum 30 mii de ani. Pentru cultura lacului de acumulare a hidrocentralei
gravettiană este caracteristică o tehni- nistrene. Teritoriile învecinate, largi,
că performantă de desprindere a lame- cândva de tundră-stepă, erau populate
lor lungi cu spatele faţetat regulat și a în abundenţă de turme numeroase de
lamelelor înguste cu marginile retușate animale erbivore mari – reni polari și
abrupt. Nu mai puţin reprezentative cai sălbatici, tot aici rătăceau de aseme-
în industria gravettiană sunt burinele, nea mamuţii și rinocerii lânoși. Toate
cu ajutorul cărora se confecţionau vâr- acestea deveneau pradă a vânătorilor
furile de suliţă din os, care definitiv le înarmaţi cu suliţe, cu vârfuri din corn
substituie pe cele din silex. Prin bogă- fusiforme, darde cu aplice mici în for-
ţia de piese din os, coarne de cerb și mă de vârfuri gravettiene, pumnale din
fildeș, monumentele gravettianului nu os etc. De asemenea nu este exclusă fo-
au asemănare. losirea harpoanelor, însă nu la pescuit,
În gravettul regiunii noastre se ci pentru vătămarea cerbilor, în timpul
evidenţiază trei comunităţi culturale trecerii turmei peste râu. Semnificati-
maket.indd 134 25.11.2010 14:34:48

ve printre piesele cunoscută anterior sub numele de Nis-

de os sunt și așa- treană sau Molodova târzie. Teritorial,
numitele „scep- aceasta acoperă cultura arheologică
tre de conducă- precedentă, dar se răspândește mult
tor” – batoane mai spre sud, siturile nu prea mari ale
din corn de ren. acestei megaculturi fiind împrăștia-
La etapa finală te pe întreg spaţiul carpato-nistrean,
a culturii Molo- până la actuala stepă a Bugeacului,
dova, probabil, dar concentraţia cea mai mare a aces-
pentru prima tora corespunde cu arealul nordic de
dată, se folosește răspândire. Caracteristica generală a
arcul cu săgeţi. epigravettului este prezentă în setul de
„Sceptre”.
Molodova 5 Printre uneltele unelte al fiecărui monument cu lamele
de silex specifice retușate abrupt și vârfuri gravettiene,
sunt gratoarele cu baza ascuţită, proba- a căror apartenenţă la uneltele com-
bil, pentru a fi fixate în mâner, vârfuri- pozite nu trezește îndoieli. Aceste la-
le duble pe lame cu retușare pe ambele mele-segmente miniaturale, cu lungi-
laturi, lamelele retușate abrupt. Este re- mea de 0,8 cm, demonstrează o largă
marcată și prezenţa unui număr mare răspândire a unei arme noi – arcul cu
de galete de gresie, utilizate în calitate săgeţi. Deosebit de bogat și divers este
de percutoare sau frecătoare. Pentru și setul epigravettian al uneltelor din
adunarea rădăcinilor de plante și săpa- os și corn. La monumentele acestei
tul gropilor-capcană puteau fi utilizate culturi se întâlnesc multe podoabe,
săpăligile din corn de ren cu „mânerul imitaţii din piatră, piese cu destinaţie
cotit”. neutilitară.
Monumente ale culturii arheolo- În cadrul grupului nistrean al mo-
gice Molodova sunt cunoscute și pe numentelor epigravettiene (straturile
Prutul de Mijloc. La acestea, pe bună superioare de la staţiunile Molodova 5
dreptate, au fost atribuite straturile in- și 1, Kormani 4, Otaci 1 și 2, Podgori),
ferioare gravettiene ale staţiunii Mitoc-
Malu Galben (jud. Botoșani) și așezarea
Costești (r-nul Rîșcani). Moșteniri ale
acestei culturi au fost atestaţi și în unele
monumente mai târzii ale complexului
epigravettian, a cărui limită superioară
a fost desemnată convenţional la circa
20-19 mii de ani.
Continuarea tradiţiilor culturii
Molodova a fost semnalată în cultura
Molodova – Cosăuţi – Cotu-Miculinţi, Unelte ale culturii Molodova
maket.indd 135 25.11.2010 14:34:48

136 Capitolul I
ţin expresive sunt săpăligile, topoare-

le, ciocanele, acele cu urechiușă, exe-
cutate din corn. Impresionează piesele
enigmatice executate din fildeș de ma-
mut, cât și jucăriile din galete alungi-
te, colorate, și mai înţelese pentru noi,
brăţările, mărgelele din dinţi de cerbi
Unelte de silex ale culturii gravettiene târzii și vulpe. O apreciere neunivocă o au
imitaţiile din piatră moale – marnă –
un aspect deosebit are staţiunea stra- o figurină feminină, un bizon și pan-
tificată de la Cosăuţi (r-nul Soroca). dantivul-amuletă.
După mai bine de zece ani de cerceta- În partea cea mai de sud a regiunii
re intensă prin săpături, a fost posibilă noastre, pe spaţii întinse din nord-ves-
reconstituirea arheologică a unui tatul Mării Negre, s-a răspândit o altă,
blou remarcabil din viaţa vânătorilor nu mai puţin cunoscută, comunitate
de reni polari, în locul staţionării lor epigravettiană, reprezentată de vână-
sezoniere. Se pare că însăși natura a torii animalelor de stepă, în special
avut grijă de un vânat reușit al anima- a bizonilor. Acest lucru este reflectat
lelor care treceau Nistrul, în perioada destul de bine în componenţa prăzii de
migraţiei lor de toamnă spre sud. Lan- vânătoare a trăitorilor staţiunii Bol’šaja
dșaftul acestei porţiuni a văii Nistrului, Akarža de lângă Odesa, unde pot fi re-
cu pante accidentate, adesea verticale, levate trăsăturile vânatului specializat
permitea apropierea de râu doar prin asupra masculilor de bizon. Vânatul
afluentul său de stânga Murafa, pe un acestor animale iuţi și atente presu-
vad format de un banc de nisip la gura punea utilizarea unor procedee active
acestuia, vis-à-vis de care vânătorii de urmărire, organizarea acţiunilor de
așteptau cerbii. Eficacitatea vânatului hăituială. Folosirea suliţelor obișnuite
este confirmată chiar în taberele de vâ- nu avea tot timpul rezultatul scontat.
nători, de o masă compactă, presărată Din această cauză, vânătorii comuni-
de fragmente de oase, dinţi, coarne de tăţilor Akarža, prin analogie cu vâ-
reni polari. Tot aici sunt evidenţiate nătorii de cai sălbatici din renumita
locurile unde erau montate locuinţele staţiune din Franţa, Solutré, puteau
portative în bază de carcase, prevăzute utiliza din plin aruncătoarele de suli-
cu vetre și gropi pentru copt. Printre ţă, iar drept dovadă a folosirii pe larg a
armele vânătorești, pierdute sau arun- arcului cu săgeţi servesc descoperirile
cate, se evidenţiază ascuţișuri și vâr- în masă a vârfurilor și a lamelelor de
furi de suliţă din os și corn, pumnale silex cu capătul oblic, care, luate în an-
pentru tăierea animalelor, harpoane samblu, constituie circa 35% din setul
cu zimţi, vârfuri de săgeată pentru arc, armelor de vânătoare. Într-un număr
atât din silex, cât și din os. Nu mai pu- mai mic sunt reprezentate burinele
maket.indd 136 25.11.2010 14:34:49

utilizate la confecţionarea vârfurilor unelte și de buna organizare a acţiuni-

din os pentru darde și tipurile simple lor vânătorilor depindea soarta tuturor
de gratoare. Specificul materialelor de membrilor comunităţii. O oarecare altă
la Bol’šaja Akarža permite evidenţie- alternativă, în afară de un vânat de suc-
rea, în baza acestora, a unei culturi ar- ces, pur și simplu nu exista. Produsele
heologice noi, care, începând cu acum de origine vegetală aveau o răspândire
19 mii de ani, cuprindea o bună parte limitată și nu puteau compensa chel-
a stepei Bugeacului, a litoralului Mă- tuielile de energie în condiţiile climei
rii Negre și a platformei continentale reci. Pe de altă parte, raţia de hrană a
contemporane. omului, direct legată de lumea animală
Către sfârșitul paleoliticului supe- care îl înconjura, se schimba perma-
rior, când mediul de viaţă al omului nent. În paleoliticul superior, în terito-
primitiv, sub influenţa schimbărilor riul actualei Republici Moldova au fost
natural-climaterice globale, începe să fixate câteva asemenea schimbări, dar
se modifice catastrofal, se observă o transformări cardinale s-au petrecut
scădere a reproductivităţii turmelor de spre începutul fazei de maximă răcire a
reni polari și de bizoni, dispar mamu- ultimei perioade glaciare (aproximativ
tul și rinocerul lânos. Transformarea 21-20 mii de ani în urmă), care a nece-
sistemului ecologic a condus la mic- sitat o corectare cardinală a strategiei
șorarea populaţiei de animale erbivore de existenţă, prin specializarea gospo-
și a provocat criza gospodăriei bazate dăriei vânătorești.
pe vânat, făcând ineficient modelul de Etapa timpurie a paleoliticului su-
asigurare vitală, bazat pe organizarea perior, atât prin componenţa animale-
vânatului colectiv cu hăituială și am- lor pentru vânat, cât și prin procedeele
buscade, în locurile de trecere a ani- de vânătoare, puţin se deosebea de epo-
malelor migratoare. Aceast lucru s-a ca anterioară. Schimbări esenţiale sunt
reflectat asupra densităţii populaţiei semnalate doar în mijloacele de vână-
și a determinat dispariţia mai multor toare. În unele culturi arheologice, in-
culturi arheologice. dustria silexului asigura perfecţionarea
armelor de aruncat, pe contul apariţi-
Modul de viaţă şi activitatea ei vârfurilor prelucrate din două părţi,
gospodărească cu caracteristici îmbunătăţite, în altele,
Necesitatea oricărui organism în deja industria osului, a fost aceea care
hrană determină, în mare măsură, a determinat apariţia noilor tipuri de
comportamentul acestuia și modul său arme utilizate la vânatul de la distanţă
de viaţă. Satisfacerea acestei necesităţi și, respectiv, din apropiere. În funcţie de
în condiţiile perioadei glaciare era dece fel de animal se vâna și dacă era unul
osebit de importantă pentru omul pri- sau o turmă, se alegea schema întregu-
mitiv. De nivelul asigurării cu resurse lui proces de vânătoare, ceea ce deter-
de hrană, de gradul de echipare cu mina caracterul lui polifuncţional.
maket.indd 137 25.11.2010 14:34:49

138 Capitolul I
Fără îndo- fragmentele unui schelet de animal, se

ială, acţiunile presupune că el a fost tăiat nu departe
vânătorilor erau de tabăra comunei. Distanţa maxima-
preponderent lă, la care se îndepărtau grupurile de
colective – în vânători, nu depășea cu mult 30 km.
vânătoarea cu Odată cu avansarea răcirii extreme,
hăituială puteau la mijlocul paleoliticului superior, spa-
participa toţi ţiile întinse ale Europei periglaciare au
membrii comu- devenit destul de favorabile pentru vie-
nităţii. Gonașii ţuirea speciilor animalelor de tundră:
utilizau diferite renul polar, mamutul, rinocerul lânoși,
efecte gălăgioase, vulpea argintie. Conform datelor arhe-
focul, lăsarea din ozoologilor, cu aproximativ 20,4 mii de
Vârfuri din corn. timp în locuri ani în urmă, în zona Nistrului pătrun-
Corpaci-Mîs speciale a unor de, dinspre est, o nouă specie de reni
obiecte cu miros polari – Rangifer tarandus constantini,
urât, legau pene de păsări, care flutu- destul de rezistentă în condiţiile climei
rau în vânt pentru a îndrepta animalele uscate continentale. Judecând după ră-
în locurile unde așteptau vânătorii. Se mășiţele osoase din staţiunea Cosăuţi,
practica vânatul în grupuri mici, prin acest animal se deplasa cu ușurinţă pe
gonirea animalelor în locuri deschise, zăpadă, era abil în dobândirea hranei,
prin furișare și folosirea gropilor – hrănindu-se cu vegetaţie ierboasă tare.
capcană, atragerea animalelor în locuri Dar oamenii primitivi au apreciat la
mlăștinoase sau în luncile stufoase ale justa lor valoare alte calităţi ale acestei
râurilor. varietăţi de ren polar – vieţuirea în tur-
Diversitatea animalelor de vânat me foarte mari și tendinţa spre migraţii
este confirmată în procesul săpăturilor sezoniere. Mamuţii de asemenea for-
vechilor tabere vânătorești. Probabil, mau turme nu prea mari și săvârșeau
în dependenţă de sezonul de vânătoa- migraţii sezoniere, deși la distanţe mai
re și particularităţile de relief, în com- mici decât renii polari. Ambele specii
ponenţa resturilor alimentare poate au și determinat apariţia gospodări-
să predomine calul sălbatic sau renul ei vânătorești specializate. În același
polar, mamutul sau rinocerul, cerbul timp, pe spaţiile întinse de la sud, unde
nobil sau bizonul. O particularitate a mamuţii și renii
perioadei timpurii a paleoliticului su- polari pătrun-
perior este prezenţa obligatorie a ca- deau mai rar, a
lului în calitate de pradă de vânat, iar crescut conside-
ceva mai devreme – a ursului de peș- rabil populaţia
teră, cel puţin pentru zona Prutului de bizonilor, care
Mijloc. Deseori, când se găsesc toate de asemenea au Calul caballus
maket.indd 138 25.11.2010 14:34:50

condiţionat apariţia unui tip specific

de gospodărire.
Vânătorii de reni polari. Migra-
ţiile sezoniere ale renilor polari aveau
loc de două ori pe an. Primăvara, oda-
tă cu încălzirea, ei porneau spre nord,
mai aproape de marginea gheţarului, Reni
unde, în apropierea numeroaselor
bazine acvatice, era mai multă iarbă constituia aproape 95% din toată pra-
mustoasă, precum și vlăstari tineri de da de vânătoare. Vânătoarea de toam-
mesteacăn pitic și salcie polară. Toam- nă era socotită cea mai productivă,
na, cu venirea frigurilor și a vânturilor deoarece, în acea perioadă, animalele
puternice, renii se strângeau în turme erau mai grase, iar blana – de o calitate
mari, de până la câteva zeci de mii de mai bună. În plus, păstrarea rezervelor
capete și se îndreptau spre sud, în zona de carne nu necesita eforturi deosebi-
pășunatului de iarnă. Căile de migra- te, deoarece începeau gerurile.
re în masă erau, în general, aceleași. Și Modul în care avea loc vânărea re-
aici, mai ales la trecerea râurilor, ei că- nilor polari poate fi reconstituit în baza
deau pradă vânătorilor. Comunităţile descrierii procesului vânării renilor-
de vânători trebuiau să fie foarte sen- karibu, în America de Nord. Toamna,
sibile la ciclurile migrărilor sezoniere când râurile dimineaţa se acopereau
și schimbările traseelor de mișcare a cu o pojghiţă subţire de gheaţă, spre
animalelor. Conformându-se acestui locurile vadurilor începeau să coboare
ritm natural și utilizând arme și mij- turme imense de reni. În fruntea fiecă-
loace de deplasare special elaborate, rei turme alergau căpeteniile bătrâne,
multe comunităţi reușeau să facă recare erau lăsate să treacă nestingherite.
zerve de carne care să le ajungă pe toa- Dar era de ajuns ca majoritatea turmei
tă iarna, uneori și până la migraţia de să intre în apă și să se apropie de ma-
primăvară. Despre eficienţa unui astfel lul opus „la 50 de braţe întinse”, că din
de vânat specializat mărturisesc aglo- ascunzișuri își făceau apariţia vânătorii
meraţiile de oase de ren polar la mai în bărci și începeau să bată animalele
multe staţiuni europene – ale culturi- cu suliţe lungi, străduindu-se să nu ni-
lor Solutrean și Magdalenian din Fran- merească în plămâni, fiindcă în acest
ţa și Belgia, epiaurignaciane în sudul caz animalele se duceau repede la fund.
Germaniei, epigravettiene la nordul Mai jos, pe cursul râului, câţiva bătrâni
Ucrainei și în Moldova. De exemplu, cu bărcile scoteau la mal animalele ră-
la staţiunea Cosăuţi, cercetată de ar- nite, iar femeile le jupuiau și le cină-
heologii noștri, au fost găsite mai mult turau. Tot ele umpleau cu pietre burta
de 30 000 de fragmente de oase de ren unora dintre animale și le scufundau
polar, al cărui vânat era prioritar și în apa curgătoare, pentru păstrare. Le-
maket.indd 139 25.11.2010 14:34:50

140 Capitolul I
șurile altora erau tăiate în bucăţi mari suliţa și darda,

și aduse în tabără, unde se topea la foc dotate cu vârfuri
grăsimea, deosebit de preţioasă pentru de os, de corn
hrana de mai târziu. Câteva sute de și fildeș, care
piei jupuite se întindeau pe pari și se se legau strâns
răzuiau minuţios. cu tendoane de
Caracterul colectiv al vânătorii nu animale. Vârfu-
trezește îndoieli. De regulă, participau rile reprezentau
nu mai puţin de 30 de oameni din 5-7 niște vergi cu
familii, inclusiv o duzină de vânători capetele ascuţi-
adulţi, care erau ajutaţi de către bă- te, unul dintre
trâni, femei și copii. Productivitatea care era pentru Harpoane:
vânătorii depindea, în mare măsură, străpungere, de Cotu-Miculinţi,
Molodova 5,
de utilizarea bărcilor. În opinia cerce- luptă, altul se
Cosăuţi
tătorilor polonezi, asemenea bărci din lega de prăjina
carcasă, căptuși- de lemn. Cea mai răspândită formă
te cu piei special de vârf era cea fusiformă, cu o lungi-
dubite, puteau fi me de 10-20 cm, deși rareori se găsesc
folosite, începând exemplare mari de circa 35 cm. Une-
cu paleoliticul sule dintre acestea sunt prevăzute cu
perior, concluzie jgheaburi pentru scurgerea sângelui și
bazată pe desco- ornament gravat. Pentru înjunghierea
perirea unor ca- animalelor se foloseau pe larg pum-
pete de corn, care nale, lungi de 25-35 cm, cu jgheaburi
cândva se utilizau adânci pe ambele suprafeţe, rareori –
în sistemul de fi- și ostiile.
xare a bărcilor. În O răspândire largă capătă harpoa-
staţiunile noastre nele din corn, în primul rând, pentru
asemenea mărtu- vânatul renilor de pe mal. Cele mai
rii, deocamdată, multe exemplare au fost găsite în sta-
nu au fost atesta- ţiunile din Franţa, deși se întâlnesc și
te, astfel se poate mai departe, spre est. Harponul obiș-
admite că, în re- nuit pentru staţiunile culturii Magda-
giunea noastră, lenian consta dintr-o vergea rotundă,
renii se vânau ascuţită la capăt, cu unul sau două
mai simplu – de rânduri de zimţi sau spini laterali. Baza
pe mal. unor asemenea harpoane reprezintă o
Principalele umflătură și este făcută în așa fel, în-
arme de lovire și cât să poată sări ușor de pe prăjina de
Vârf de suliţă străpungere erau aruncat. Uneori, la baza harponului, se
maket.indd 140 25.11.2010 14:34:51

făcea o gaură. În toa- Asigurându-se cu hrană, omul pu-

te cazurile el se lega tea să se gândească cum să-și organize-
de o funie sau șnur ze viaţa. Migrările între taberele sezo-
din păr, cu care arma niere, în condiţiile unei răciri extreme,
și prada se ţineau când temperatura în perioada de iarnă
de către vânător. La era cu 30° C mai joasă decât în pre-
staţiunea Cosăuţi a zent, presupunea apariţia unui tip de
fost găsit un harpon locuinţă demontabilă, de o construcţie
din corn despicat, cu ușoară. Vânătorii de ren polar au ela-
două rănduri de bar- borat o asemenea variantă de locuinţă
beluri laterale, a câte ușoară cu carcasă, de formă conică, cu-
trei perechi de spini, noscută, practic, în toate taberele sezo-
făcuţi prin cresta- niere. Aceasta reprezenta o construcţie
re ritmică și gaură rotundă la bază, cu diametrul de 5 m și
la baza în formă de înălţimea pe centru de 3 m. Suportul
romb. Este de dimen- de bază era format din trei stâlpi mari,
siuni destul de mari, trainici, care se legau între ei în partea
depășind exemplare- de sus, iar capetele de jos se sprijineau
le vest-europene cu- în pământ, formând un triped. La vâ-
noscute. Harpoane nătorii-čukča, aceste trei suporturi se
plate, de dimensiuni venerau în mod deosebit, fiind obliga-
Schema fixării mai mici, au fost gă- tor unși cu sânge de ren. O mulţime de
harponului
site la staţiunea Co- alţi pari, mai subţiri, formau în jurul
de prăjina
lemnoasă tu-Miculinţi, de pe lor carcasa de bază, trainică și elastică.
Prutul de Mijloc, iar Deasupra, aceasta se acoperea cu un
un exemplar mai original a fost depis- „cojoc” din piei de animale, cusute în-
tat în stratul 1 al staţiunii Molodova 5, tre ele, și bine întinse. Marginile de jos
pe Nistrul Mijlociu. ale „cojocului”, formate, de obicei, din
Nu există motive să negăm impor- circa 40 de piei mari de ren, dispuse cu
tanţa principială a apariţiei unei alte blana în exterior, se fixau cu pietre și
arme de distanţă, cum este arcul cu se legau cu curele. Jumătate din spaţiul
săgeţi. Dovadă a utilizării acestui tip interior era ocupat de un așternut din
de armă în paleoliticul superior sunt crengi de salcie polară, acoperit cu blă-
descoperirile de vârfuri de săgeată din nuri, deasupra căruia se fixa pologul,
corn, atât plate, cu lama ușor evidenţi- care delimita spaţiul pentru dormit. În
ată, cât și în formă de vergea cu o în- locuinţe nu se făcea în mod special fo-
groșare la ascuţișul de luptă. Astfel de cul, lemnele păstrându-se pentru pre-
exemplare au fost descoperite în stratul gătirea mâncării pe vatra, care se găsea
de cultură al staţiunii Cosăuţi, datate în centru, sub gaura pentru evacuarea
cu 17 mii de ani în urmă. fumului.
maket.indd 141 25.11.2010 14:34:52

142 Capitolul I
Pregătirea lamelor-unelte şi utilizarea lor în procesul de muncă

(1 – cuţite pentru dezmembrarea cărnii animalelor, 2 – răzuitoare pentru curăţarea pieilor,
3 – străpungătoare pentru confecţionarea hainelor, 4 – burine pentru prelucrarea cornului)
Vânătorii de mamut. Atenţia omu- uţii de Jos (r-nul Șoldănești) și s. Raș-

lui primitiv nu putea să nu fie atrasă de cov (r-nul Camenca), au fost cercetate
un animal atât de mare și puternic cum arheologic o serie de staţiuni, ai căror
era mamutul. Gândirea raţională a stră- trăitori se ocupau, în special, cu vână-
moșilor noștri îndepărtaţi nu le putea toarea de mamuţi. Acest fapt, probabil,
permite să treacă indiferenţi pe lângă atestă pătrunderea purtătorilor acestor
un asemenea „munte de carne” și sursă tradiţii din regiunile mai de nord, unde
de materie primă ideală pentru prelu- vânătoarea asupra megafaunei domina
crare – colţii de fildeș, având și o piele și determina aspectele principale ale
groasă și lânoasă. Dar pentru a organi- activităţii vitale a comunităţii.
za prinderea acestor animale era nevoie La monumentele complexului cul-
de cunoștinţe și tradiţii acumulate de tural Willendorf – Kostenki cunoscute,
generaţii de vânători. În arealul unde se înșirate de la Dunărea de Mijloc, din
practica vânatul specializat de reni po- Austria până la Donul de Mijloc, în su-
lari, acestea nu erau necesare. De ace- dul Rusiei, ponderea oaselor de mamut
ea, apariţia în mediul acestora a vână- constituie peste 65%. În staţiunile de
torilor profesioniști de mamut pare de pe Niprul de Mijloc au fost găsite oase
necrezut. Cu toate acestea, în partea de de la zeci de animale, de exemplu, în
jos a Nistrului Mijlociu, lângă s. Climă- cea de la Kirilovka (or. Kiev) – 65 de
maket.indd 142 25.11.2010 14:34:52

cu alveolele fil-
deșilor în jos, cel
puţin 7 cranii. Pe
conturul locuin-
ţei se aflau un
mare număr de
oase tubulare și
Amenajarea locuinţelor uşoare oase ale bazinu-
Locuinţă etnografică
pe carcasă şi despicarea silexului lui, unele dintre a vânătorilor de reni
care, în trecut,
mamuţi, de la Mežiriči (lângă Kanev) au fi fost și ele îngropate în pământ,
– 110 mamuţi, de la Mezino (reg. Čer- formând soclul. Tot aici, se găseau
nigov) – 116. Toate aceste monumente omoplaţi cu creasta retezată, coaste,
relevă un nivel ridicat de confecţiona- vertebre, maxilare inferioare. În inte-
re a pieselor din fildeș, cele mai bune riorul locuinţei se aflau pietre mari de
mostre dintre care sunt statuetele de calcar și gresie, care, după unele semne,
femei în stil realist, tot aici fiind fixate cândva au servit drept suport pentru
și vestigiile unor locuinţe de lungă du- paravanul care separa încăperea pen-
rată din oase, semibordeie acoperite cu tru dormit. Urme de vatră nu au fost
oase masive, gropi de provizii, vetre cu semnalate, deși în mijlocul locuinţei a
cărbune de os. fost remarcată o mică pată de cenușă,
O situaţie similară, în bazinul Nis- formată, posibil, pe locul unde s-a aflat
trului, este atestată în stratul superior vatra portabilă.
al staţiunii Climăuţi 2, unde din numă- Asemenea locuinţe de suprafaţă,
rul total de 1300 de oase, 1100 aparţin de lungă durată, la popoarele din nord
mamutului (83%). Resturile osoase ale studiate etnografic, analogii nu există,
19 mamuţi reprezintă atât resturi de deși unele paralele pot fi evidenţiate
bucătărie, cât și material de construc- în construcţia ciumului. În tot cazul,
ţie, ales special. Pe locul unei imense este necesar de subliniat o particulari-
îngrămădiri ovale de oase, fildeși și tate constructivă importantă a acestor
cranii de mamut, s-au putut urmări obiecte, legată de utilizarea oaselor mari
vestigiile fundamentului unei locuinţe în calitate de material izolator pentru
de iarnă, cu o suprafaţă de până la 60 protejarea carcasei principale lemnoa-
m2, cu intrarea clar conturată în formă se, de degradarea prematură. E posibil,
de tambur, mărginit din două părţi de ca asemenea locuinţe să fi avut două ca-
fildeși așezaţi cândva vertical, ale căror mere, fiecare cu câte un „cojoc” din piei
capete de jos erau fixate în găurile unor de ren aparte. Pieile de mamut nu erau
tibii de dimensiuni mari. Pe perime- bune pentru acoperiș din cauza greută-
trul interior al locuinţei, la distanţe de ţii lor mari. Trăinicia carcasei, calităţile
40 cm unul de altul, au fost îngropate, termoizolante ale acesteia creșteau în
maket.indd 143 25.11.2010 14:34:53

144 Capitolul I
le cu vârful detașabil. În același timp,

utilizarea acestora implica o apropiere
de mamut, fapt ce prezenta pericol, și
posibila moarte a vânătorului, ceea ce
era inadmisibil pentru comunităţile
paleolitice nenumeroase.
O altă modalitate de capturare a
mamuţilor se baza pe mânarea ani-
malelor în gropi-capcană, unde aceș-
tia își fracturau picioarele și în stare
Reconstrucţia unui sălaş. Climăuţi 2
de imobilitate erau omorâţi de către
vânători. În ce măsură un asemenea
cazul depunerii unui strat de pământ scenariu era posibil, este dificil de pre-
pe perimetrul pereţilor, funcţie similară supus. Animalele cu trompă, în caz de
putea avea și un strat gros de zăpadă. primejdie, într-adevăr, sunt dispuse la
Pentru vânătoarea de mamuţi era panică și fugă, iar vânătorii de mamuţi
necesară folosirea unor arme cu o for- dispuneau de săpăligi masive din fildeș
ţă mare de străpungere. Mamutul era (Costești, pe Prut) pentru săparea gro-
protejat, cu siguranţă, de lâna lungă, pilor. Dar să sape gropi adânci în solul
părul dens, pielea tare, stratul de gră- îngheţat, aproape anul împrejur, era o
sime de sub piele și o musculatură pu- ocupaţie destul de dificilă. Fără îndo-
ternică. Aruncarea suliţei, chiar și de la ială, vânătorii cunoșteau deprinderile
distanţe mici, nu era capabilă să pro- mamuţilor și puteau să-i gonească spre
voace animalului vătămături esenţiale. locuri prăpăstioase, pante abrupte, pe
O rană puternică putea fi adusă doar cu gheaţa subţire, locuri mlăștinoase etc.
arme de luptă de aproape, cu o mișcare Dar sensul gonirii unei turme întregi
de înjunghiere, dar nu frontal, în părţi- se pierdea din cauza iraţionalităţii. Co-
le deschise ale corpului, ci în regiunea muna umană concretă nu avea nevoie
inghinală, cum procedează bușmenii de o asemenea cantitate de carne, iar
africani la vânatul elefanţilor. Suliţa ră- să gonească un singur animal nu era
masă în rană se adâncea tot mai mult posibil, deoarece însăși ierarhizarea
din cauza mișcării animalului și ducea internă a turmei presupunea ca indivi-
la moartea acestuia. S-ar părea că în zii maturi să acorde ajutor reciproc și
calitate de armă ideală, în acest caz, ar apărare celor mici și slabi. Există mai
fi potrivite suliţele grele din fildeș în- multe procedee exotice pentru vânatul
dreptat, lungi de circa 2 m, descoperite animalelor cu trompă. Referitor la ma-
în mormintele vânătorilor de mamuţi muţi, dintre cele mai de perspectivă,
din staţiunea de la Sunghir (lângă or. posibil, să fi fost prinderea la o momea-
Vladimir). De asemenea, la vânatul lă bine fixată. Totul constă în aceea că
indivizilor tineri, se utilizau și lănci- cel mai vulnerabil organ la elefanţi este
maket.indd 144 25.11.2010 14:34:54

trompa. Prin ea, stratul superior al staţiunii vânătorilor

animalul respi- de mamuţi Climăuţi 2, au fost desco-
ră și miroase, se perite o serie de inele masive din fildeș
hrănește și bea cu destinaţie, deocamdată, neclară.
apă. Trompa Vânătorii de bizoni. Pentru stepe-
este împânzită le din nord-vestul Mării Negre, dintre
de vase sangvine cele mai răspândite specii de animale
mari. Trauma- era bizonul, de rând cu care se întâl-
tizarea acestui neau, de asemenea, calul sălbatic, mă-
organ provoacă garul și antilopa saiga. Forma viguroa-
un șoc de dure- să, oarecum masivă a bizonilor, nu-i
re, hemoragie și împedica să galopeze cu o viteză de 50
moarte rapidă. km/oră și puteau ușor scăpa de urmă-
Cinematica miș- rire. Nu fiecare cal poate concura cu
cării trompei în bizonul în alergarea rapidă. La bizoni,
Săpăligi din corn. timpul hrănirii ca și la majoritatea animalelor de ste-
Cosăuţi permitea prin- pă, sunt foarte bine dezvoltate vederea
derea unei cap- și mirosul, fapt ce le permite să observe
cane-momeală de forma unui smoc de vânătorul de la circa 2 km.
iarbă uscată. Partea ascunsă a capcanei Vânatul bizonilor avea loc anul îm-
sau a laţului agăţa trompa, provocân- prejur. Spre deosebire de vânătorii de
du-i traume sau ţinea animalul până la mamuţi, care preferau animalele tinere,
slăbirea completă. Confirmări arheo- referitor la bizoni nu erau preferinţe de
logice în această privinţă nu sunt, cum vârstă. Dar primăvara și la începutul
nu sunt acestea nici pentru vânatul cu verii, perioada fătatului și alăptării vi-
mijloace active. Dar însăși posibilita- ţeilor, vânătoarea de femele era îngre-
tea de a prinde mamutul la momeală uiată de sensibilitatea lor ridicată. Tot
era asigurată de elaborarea tehnicii de așa, vânatul masculilor nu era eficient
împletire a funiilor în perioada mij- în perioada împerecherii de toamnă și
locie a paleoliticului superior, pentru la începutul iernii, când aceștia se de-
care se folosea părul de cal. Mai există osebeau prin agresivitate sporită, erau
un detaliu interesant, care, posibil, are slăbănogi și carnea lor căpăta un gust
confirmare arhe- neplăcut. Probabil, în perioada de pri-
ologică. Pentru măvară-vară, vânătoarea prin hărţuială
î mbu n ăt ăţ i re a în masă era orientată spre grupuri izo-
lunecării laţului- late de masculi, în restul timpului – spre
arcan, crescăto- indivizi în parte și fără limite.
rii de reni, dese- Numărul de oase provenit de la
Inel din fildeş de ori, folosesc un specia principală de vânat în staţiuni-
mamut. Climăuţi 2 inel din os, iar în le din sud constituie 77-97%. Oasele
maket.indd 145 25.11.2010 14:34:54

146 Capitolul I
craniului și cele tubulare, de regulă, ca

urmare a sfărâmării lor pentru scoate-
rea măduvei sunt puternic fragmenta-
te. Pentru hrană, uneori, se folosea și
cartilajul de pe oase, îndeosebi de la
animalele tinere. Judecând după starea
vertebrelor aflate în conexiune anato-
mică, animalele vânate erau dezmem-
brate. De aceasta se ocupau exclusiv
bărbaţii, iar de prelucrarea pieilor –
femeile. Carnea destinată pentru acu-
mularea rezervelor de hrană necesare
era conservată prin uscare și zvântare.
Dificultăţile care apăreau în timpul
vânătoarei de bizoni au determinat ela-
borarea și utilizarea unor noi dispoziti-
ve pentru armele de aruncat. Astfel de
Procesul de executare a vârfurilor din silex
instrumente, deseori ornamentate cu
şi utilizarea lor
motive crestate, larg prezentate la staţi-
unile culturii Magdaleniene, denumite momentul aruncării dardei, anvergura
„aruncătoare de suliţe”, aveau un rol braţului creștea în funcţie de lungimea
primordial în vânarea animalelor ce se dispozitivului, intensificând mult forţa
mișcau rapid în spaţii deschise. Darda, de aruncare, distanţa de zbor și exacti-
cu partea lemnoasă, se plasa pe partea tatea de nimerire. Un asemenea dispo-
aplatizată a dispozitivului din corn, zitiv asigura nimerirea ţintei la o dis-
sprijinându-se cu partea inferioară pe tanţă de până la 150 m. Pentru aruncat
un dinte sau cârlig special modelat. În se foloseau vârfuri de dimensiuni mici,
spre deosebire de cele utilizate de vâ-
nătorii de reni polari. Ele aveau centrul
de greutate amplasat către capătul de
jos și erau atât în formă de vergea, cu
jgheaburi pentru scurgerea sângelui,
cât și plate, fără jgheab. În unele cazuri,
vârful din corn se completa cu lame-
le mici de silex, care se fixau în niște
incizii special prevăzute și care măreau
efectul distrugerii. Despre forţa dis-
trugătoare a acestei arme mărturisește
descoperirea unei clavicule de bizon,
Utilizarea unui propulsator de suliţă străbătută deplin de un asemenea vârf.
maket.indd 146 25.11.2010 14:34:55

La armele lansate de la distanţă se ul de corectare a loviturii pe un anumit

atribuie, fără îndoială, arcul cu săgeţi. loc de desprindere pe suprafaţa nucle-
Un vânător experimentat putea arun- ului. Aceasta a devenit posibilă prin
ca 4-5 săgeţi pe minut. Conform da- îndepărtarea punctului de lovire de la
telor trasologice, vârfurilor de săgeată marginea suprafeţei nucleului prin „în-
ale paleoliticului superior din stepele depărtarea” marginii nucleului, „a cor-
nord-pontice le corespund ascuţișurile nișei”, cu o serie de lovituri ușoare de
mici retușate vertical. Astfel de tipuri îndreptare sau șlefuire cu abraziv. După
de săgeată, deseori prevăzute cu spin, o asemenea reducere (micșorare) a su-
au fost descoperite printre concentraţi- prafeţei, se putea lovi pe margine fără
ile de oase de bizon la staţiunile Bol’šaja teama de a se schimba direcţia într-o
Akarža, lângă Odesa și Anetovka 2, la parte sau alta. Optimizarea desprinde-
Bugul de Sud. rii a determinat posibilitatea de a con-
trola grosimea așchiilor desprinse.
Inventarul gospodăresc În paleoliticul superior, pentru
şi modul de producere a lui pregătirea lamei de lucru a mai mul-
Cu începutul paleoliticului superi- tor tipuri de instrumente, de rând cu
or, unanim, este legată și apariţia unei cioplirea obișnuită, a început să fie fo-
tehnici noi de despicare a silexului, ba- losită intens și retușarea prin presiune.
zat pe desprinderea lamelor de pe nu- Pentru a ne imagina ce operaţii se efec-
cleele de formă prismatică. Producerea tuau în cadrul acestui procedeu tehnic,
în masă a semifabricatelor standardi- ne ajută descrierea pregătirii unui vârf
zate, cu suprafaţa superioară faţetată de către un aborigen din pustiul aus-
și marginile drepte, ascuţite, se asocia tralian Victoria, făcută încă la sfârșitul
cu micșorarea cheltuielilor de muncă sec. XIX. „Australianul s-a așezat în
pentru producerea lor și o mai mare faţa unei pietre mari, acoperită cu 2-3
economie a materiei prime. Conform straturi de coajă de copac. Cu degetele
datelor experimentale, aceasta era po- mâinii stângi, el a luat semifabricatul
sibil fără folosirea intermediarului din pentru vârf strângându-l cu o margine
os, prin utilizarea unui percutor obiș- de nicovală. În mâna dreaptă el ţinea
nuit din specii moi de piatră, a cărui su- retouchoir-ul – un bastonaș mic din
prafaţă, în cazul lovirii, se zdrobea și se os de cangur ascuţit – și, apăsând cu
fărâmiţa, asigu- capătul ascuţit al acestuia pe marginea
rând o mai bună semifabricatului, desprindea de la ulti-
trecere a undei mul solzi subţiri de cuarţit. Pe măsura
de desprindere. repetării acestor acţiuni, instrumentul
La acest nivel se mișca de la bază spre ascuţișul vâr-
tehnologic nou fului ce se pregătea. După aceasta, vâr-
a început să fie ful era întors și operaţia se repeta. Din
Nucleu prismatic când în când, australianul ascuţea, pe
utilizat procede-
maket.indd 147 25.11.2010 14:34:57

148 Capitolul I
o piatră de bazalt, vârful bastonașului formă de semicerc. Gratoarele de ase-

din os. Executarea unui vârf a durat menea sunt foarte multiple ca formă,
25-40 de minute”. Conform surselor ca, de fapt, și toate celelalte categorii
arheologice, se cunoaște că în calita- ale inventarului litic – ascuţișurile,
te de retouchoir se utilizau nu numai străpungătoarele, sfredelele, cuţitele,
piese din os. Funcţii similare aveau și dălţile, uneltele cu scobitură laterală,
unele așchii din silex și nuclee mici. vârfurile și lamelele. Ultimele două
De exemplu, așa piese sunt atestate în categorii prezintă interes deosebit,
staţiunea-atelier Gura-Camencii 4, din dat fiind faptul răspândirii, în speci-
bazinul Răutului. al, începând cu mijlocul paleoliticu-
Un alt procedeu tehnic, pe larg uti- lui superior a „uneltelor compozite”,
lizat în această epocă, erau desprinde- reprezentate prin diferite tipuri de
rile întretăiate, aplicate pe capătul sau mânere din os sau lemn cu unul sau
colţul semifabricatului, în vederea re- două jgheaburi, cu lamele montate
alizării burinelor – una dintre cele mai în ele – cuţite sau vârfuri cu incizii
răspândite categorii ale inventarului transversale, în care se montau mici
litic, folosite, în special, pentru prelu- lame de silex, astfel fiind mai efective
crarea materialelor dure. Se evidenţi- la vânătoare.
ază zeci de tipuri de burine, deosebite Pe lângă inventarul litic, în pa-
între ele după dimensiuni, conturul se- leoliticul superior se răspândește și
mifabricatului ales, formele capătului industria osului. Prelucrarea vârfu-
de lucru. rilor pentru armele de vânătoare, a
Nu mai puţin caracteristice pen- pumnalelor, aruncătoarelor de suli-
tru paleoliticul superior sunt gra- ţă, săpăligilor, dispozitivelor pentru
toarele, destinate, îndeosebi, pentru îndreptarea prăjinilor pentru suliţe,
prelucrarea pieilor prin răzuire și epi- necesita executarea unor operaţii fine
sodic – la geluirea lemnului și a osu- în prelucrarea osului, a coarnelor de
lui. Pentru aceasta, de regulă, capătul ren, sau a fildeșilor de mamut. Odată
lamei se amenaja prin retușare abrup- cu începutul folosirii mânerelor de di-
tă și, ca rezultat, se realiza o lamă de ferite tipuri, a crescut semnificativ efi-
lucru relativ îngustă convexă sau în cacitatea lucrului cu unelte din piatră.
La staţiunea Rașcov 7 au fost descope-
rite mânere mari în formă de ciocan
din corn, cu un orificiu special făcut
pentru montarea piesei de silex, bare
de corn prevăzute la ambele capete cu
orificii pentru aceleași intenţii, man-
șoane din corn cu masa spongioasă
Burine: A – cu două margini, extrasă complet și capetele retezate
B – retuşat, C – polifaţetat pe diametru. Se presupune că piesa
maket.indd 148 25.11.2010 14:34:57

se introducea în mâ- munităţi mai mari, în limitele cărora

ner înfășurată în piele, avea loc schimbul de parteneri pentru
sau preventiv se fixa crearea familiei. Două ginţi dual exo-
într-o bucată de lemn, gamice puteau forma o celulă primară
pe care, împreună cu a unei noi comunităţi sociale – tribul.
piesa, o introduceau în Triburile nou-apărute nu prezentau
mâner. Unul din tipu- un tot unitar. Noţiunea de protoet-
rile de mânere avea o nie pentru ei nu se poate încă utili-
gaură îngustă deplină, za. Relaţiile dintre ginţile care întrau
opusă celei principale, în componenţa lor se limitau doar la
care permitea, în caz de legăturile matrimoniale și, mai rar, de
necesitate, de a împin- organizarea în comun a vânătorii prin
Ac de os. ge și a scoate unealta hăituială. Pe parcursul timpului, le-
Duruitoarea găturile sociale se întăreau, aveau loc
ruptă sau uzată. Fixa-
Veche întrepătrunderi de tradiţii ale comu-
rea uneltelor în rame,
mânere ș.a. se făcea cu substanţe răși- nităţilor cândva separate și consolida-
noase, tendoane de animale sau fibre rea întregii uniuni tribale devine un
vegetale. proces ireversibil.
La confecţionarea hainelor și a Studierea de către etnografi a sub-
încălţămintei erau necesare ace de os, diviziunilor sociale ale vânătorilor-cu-
legătorilor demonstrează posibilitatea
sule, lustruitoare. Mai multe ace cu
formării tribului prin constituirea unei
urechiușă, cutiuţe pentru ace din oase
comuniuni ce numără până la 500 de
tubulare, ornamentate cu crestături
oameni, deși studierea aborigenilor
au fost descoperite la staţiunile Cosă-
australieni atestă structuri tribale de
uţi, Molodova 5, în stratul superior al
250-275 de oameni. Pentru asemenea
grotei Duruitoarea Veche. De rând cu
comuniuni este caracteristică conștien-
cuţitele și străpungătoarele din silex,
tizarea propriului teritoriu, iar în cadrul
acestea se foloseau la cusutul combine-
acestuia, posibil, formarea unui dialect
zoanelor din blană, închise și cu glugă,
propriu și a unor particularităţi cultu-
unite cu încălţămintea din piele de ti-
rale și de trai comune, care, probabil, își
pul mocasinilor.
găsesc reflectare în culturile arheologice
evidenţiate. O careva autoadministrare
Viaţa socială
a tribului, posibil, încă nu exista.
Componenta structurală de bază Continuă să rămână dominant
a societăţii paleoliticului superior era rolul comunei gentilice, care se admi-
comuna primitivă, al cărei caracter nistra pe principiile democraţiei pri-
exogamic nu trezește îndoieli. Carac- mitive. Hotărârile se luau la adunarea
terul stabil al exogamiei presupune tuturor membrilor maturi, la care un
existenţa, cel puţin de la începutul rol hotărâtor îl aveau oamenii mai în
paleoliticului superior, și a unor co- vârstă, cu experienţă de viaţă. Pentru
maket.indd 149 25.11.2010 14:34:58

150 Capitolul I
organizarea activităţii gospodărești în urmă să-l ajungă și, ajungându-l, să se

tabără se alegeau, de regulă, femeile în apropie de el atât de neobservat, încât
vârstă, iar pentru activităţile vânăto- să trimită fără greș săgeata aducătoare
rești din afara așezării – cei mai expe- de moarte. Aici se sfârșește misiunea sa
rimentaţi bărbaţi. Aplanarea conflicte- de vânător. El se îndreaptă spre tabără,
lor și conducerea ceremoniilor publice iar pe urma lui merg femeile căsători-
erau încredinţate liderilor neformali ai te după carne… El omoară – alţii au”.
comunelor și se bazau pe autoritatea Principala ocupaţie și calitate a femeii
personală. Ei deţineau puterea reală și au devenit deprinderea de a coase îm-
exercitau controlul în ceea ce privește brăcăminte și arta de a întreţine focul.
respectarea regulilor comportamen- Bărbatul nu avea dreptul să se atingă
tului comunal. Multe dintre normele de focul din vatră, care, cum se crede
comunitare, în particular cele legate de peste tot la popoarele Nordului, este
ajutorarea reciprocă și apărarea seme- ocrotit de o zeitate feminină.
nilor, respectate din generaţie în gene-
raţie, de obicei, căpătau putere și deve- Arta şi funeraliile
neau tradiţie. Încălcarea acestor norme Oricât ar părea de paradoxal, omul
se pedepsea, cea mai grea măsură de de tipul fizic contemporan, apărut în
pedeapsă fiind alungarea din trib, ceea Africa de Est cu aproximativ 140 mii
ce însemna moarte. de ani înaintea pătrunderii sale în Eu-
În comunele paleoliticului supe- ropa, nu a cunoscut formele activităţi-
rior, numărul minimal al cărora con- lor artistice. Potenţialul său estetic ma-
stituia 25 de oameni, a fost constatată jor, fără îndoială, nu-și găsea expresie
divizarea în familii mici. La aceasta materială în forme concrete de creaţie
indică, univoc, răspândirea unor lo- plastică. Reprezentările sale despre lu-
cuinţe nu prea mari, de dimensiuni mea înconjurătoare, el a început să și le
standardizate. Probabil, odată cu apa- exprime efectiv doar ajungând în con-
riţia cromanionilor în Europa, a fost diţii aspre, improprii traiului speciei
făcut pasul de la relaţia matrimonială sale. Ce a servit drept imbold pentru
de grup la cea pereche. Familia pere- apariţia desenelor picturale și grafice,
che asigura diviziunea armonioasă a a ornamentelor și sculpturilor, rămâ-
muncii între sexe și făcea imposibi- ne o enigmă. Posibil, întâlnindu-i pe
lă existenţa femeii adulte fără bărbat. neandertalieni, fiinţe cu raţiune ca și
Ocupaţia de bază a părţii masculine a el, Homo sapiens a simţit o dorinţă de
comunităţilor primitive din întinsurile neînvins de a se evidenţia nu numai
periglaciare ale Europei a devenit do- prin exteriorul său, mai atrăgător, dar
bândirea produselor de hrană prin vâ- și prin anumite atribute de natură să-i
nat, ocupaţie care necesita o mai mare sublinieze superioritatea în perceperea
forţă fizică. „Bărbatul trebuie să rătă- artistică a realităţii. Nu se poate nega,
cească pentru a găsi urma renului, pe de asemenea, că această nouă etapă de
maket.indd 150 25.11.2010 14:34:58

dezvoltare a culturii a fost provocată înfrumuseţate cu crestături transver-

de creșterea volumului de informaţie sale. O serie de mărgele din scoică
nouă, pe care omul nu era capabil s-o spiralică fosilă au fost descoperite în
reţină în memorie și a hotărât s-o păs- stratul superior al staţiunii Climăuţi 2.
treze într-o formă atât de neobișnuită Este neobișnuită mărgeaua-pandantiv
până atunci. Pe lângă predestinaţia sa dintr-o galetă nu prea mare de șist, de
estetică, arta nou-apărută, cu siguran- la staţiunea Cosăuţi. De la aceeași sta-
ţă, îndeplinea funcţii magice, ceremo- ţiune provin mărgelele miniaturale de
niale și de comunicare. tipul salltaleone, în formă de tubușoa-
Primele semne de existenţă a re, executate din scoici belemnite sau
unei concepţii estetice despre lume, amonite, retezate transversal. Desco-
care și-au găsit expresie materială, se peririle de ultimă oră confirmă legătu-
referă încă la epoca musteriană. Dar rile populaţiilor din bazinul Nistrului
atunci ele aveau un caracter sporadic cu triburile vecine, ca, de fapt, și des-
și reflectau, în mare măsură, dorinţa coperirea unei bucăţi de chihlimbar.
omului de a se înfrumuseţa pe sine. În O răspândire, la fel de largă, a
paleoliticul superior, apar serii întregi avut-o folosirea diferitor coloranţi.
de asemenea podoabe. Ele devin mult Despre aplicarea coloranţilor vegetali
mai diverse ca asortiment și mai sofis- nu putem decât să intuim, dar în ceea
ticate în executare. Seturi standardiza- ce privește utilizarea, pretutindeni, a
te de mărgele se întâlnesc la mai multe vopselelor minerale, dovezile sunt mai
monumente ale Europei periglaciare, mult decât suficiente. Uneori, urme de
inclusiv în spaţiul nostru, în staţiuni- vopsea o are însuși stratul de cultură
le Cosăuţi, straturile superioare de la cercetat. Destul de convingător acest
Climăuţi 2 și grota Duruitoarea Ve- lucru se observă pe locurile unde s-au
che, precum și peste Prut, la staţiunile aflat construcţiile de locuit, îndeo-
Mitoc-Malu Galben, Ripiceni-Stânca sebi pigmentarea cu ocru și prezenţa
și Poiana Cireșului. Mai întâi de toa- bulgărașilor de acest mineral atestate
te, e vorba de colţi de animale cu gă- în apropierea vetrelor de foc. Origi-
uri special modelate, printre care erau nea locală a ocrului este determinată
foarte populari molarii cerbului nobil univoc, acesta fiind dobândit din con-
și ai unor animale mici de pradă – vul- creţiunile feroase de tipul siderozelor,
pea (vulpea argintie?) și lupul. Se în- care se întâlnesc în formă de sferă cu
tâlnesc mărgele din oase tubulare ale structură radială, vizibilă, mai ales la
animalelor mici, rupturi. Asemenea descoperiri sunt
segmentate în destul de numeroase la staţiunea Co-
fragmente apar- săuţi, unde au fost găsite, sau în stare
te cu lungimea nativă, sau cu urme de arsură parţială
Mărgele-pandantiv de aproximativ ori completă, printre cenușa vetrelor.
din colţi de animale 1,5 cm, deseori În funcţie de gradul de ardere, culoa-
maket.indd 151 25.11.2010 14:34:58

152 Capitolul I
rea roșie a ocrului variază, având di- Elementele de decor utilizate pen-
ferite tonalităţi. Predomină nuanţele tru ornamentarea suprafeţelor vârfu-
purpuriu și roșu-aprins, ce demon- rilor și a harpoanelor din corn sunt
strează că concreţiunile feroase au fost reprezentate prin linii incizate, șiruri
colectate din depunerile mai vechi ale de incizii paralele, dispuse în zigzaguri
văii Nistrului decât cele din perioada sau formează motivul spiralei. Pentru
cretacică. În staţiune este semnalat, identificarea vârfurilor de suliţă din
de asemenea, și ocrul de culoare viși- corn, posesorii acestora le decorau cu
niu-închis. Vopseaua era pisată până segmente mici de ornament în relief, în
la starea de praf, utilizându-se pentru formă de volute sau cu șiruri de crestă-
aceasta, în calitate de suport, plăci de turi. Însemnele în formă de crestături,
gresie. Una dintre acestea, găsită la Co- dar executate într-un singur șir pe frag-
săuţi, a păstrat pe suprafaţa inferioară mente de oase tubulare, sunt conside-
(întoarsă încă în antichitate) urme li- rate de către unii cercetători prototipuri
niare rezultate sigur din asemenea pi- ale „beţișoarelor de socotit”.
sare-frecare. Ocrul era amestecat, fără Unica operă de artă indiscutabilă,
îndoială, înainte de utilizare, cu sub- legată de cultul totemic, este figurina
stanţe liante – suc vegetal, albuș de ou unui bizon de la staţiunea Cosăuţi. Este
sau sânge. Utilizarea ocrului roșu avea executată dintr-o piatră moale – marnă
un spectru destul de larg – de la vop- – și are bine conturate picioarele ante-
sirea corpului uman până la anumite rioare și posterioare, abdomenul foarte
obiecte utilitare. Ocrul putea simboli- proeminent, rotunjit, o codiţă scurtă,
za sângele sau focul, deseori fiind pre- adâncitura de pe spate și o porţiune de
sărat pe morminte. Sunt cunoscute ca- greabăn, de la baza capului, rupt în ve-
zuri de vopsire a unor piese din corn, chime. În partea dorsală a acestei sculp-
fildeș de mamut și piatră. De exemplu, turi, este imprimat un triunghi cu latu-
urmele ocrului pot fi identificate în rile egale, cu unul dintre vârfuri orientat
adânciturile ornamentului punctat de în jos. Pe una din suprafeţele laterale ale
pe cunoscutul amulet-pandantiv de la animalului au fost făcute câteva brazde
Brînzeni. Nu este exclus ca un alt pan- liniare, care, în formă de evantai, duc de
dantiv-amuletă de la Cosăuţi să fi fost la cap spre abdomen și care, probabil,
colorat în negru, cu vopsea realizată simbolizează înfrângerea acestui ani-
în bază de cărbune. Posibil, în calitate mal. Nu este exclus, de asemenea, că
de vopsea se utiliza, de asemenea, pig-
mentul negru din bioxid de mangan,
care, în combinaţie cu ocrul roșu, aco-
perea suprafaţa unor vârfuri ascuţite
din corn și fildeș de mamut. Urme de
vopsea atestă și unele dintre brăţările
din fildeș de mamut. Figurină de bizon. Cosăuţi
maket.indd 152 25.11.2010 14:34:59

aceste urme să fie rezultatul unor mani- seducătoare ale

pulări magice asupra animalului sacru, unui corp femi-
menite să asigure influenţa asupra anu- nin, acest obiect
mitor forţe ale naturii. a avut o întrebu-
O componentă importantă a cultu- inţare îndelun-
rii paleoliticului superior era credinţa gată, judecând
în capacităţile supranaturale ale unor după uzarea pu-
Amuletă-pandantiv.
amulete-pandantive, menite să ocro- ternică a părţii Cosăuţi
tească pe posesorul acestora de farme- dorsale și gradul
ce, boli, stricăciuni, precum și să-i dea ridicat de șlefuire a găurii în locul fixă-
putere și noroc la vânătoare. rii curelușei.
Cea mai timpurie amuletă, execu- O amuletă-pandantiv de unicat,
tată din fildeș de mamut, cunoscută în executată din marnă, a fost descope-
regiune, provine din stratul inferior al rită la staţiunea Cosăuţi, într-un strat
grotei de la Brînzeni. În opinia unor de cultură, a cărui vârstă radiocarbo-
specialiști, aceasta ar fi o reprezentare nică este de 18200±300 de ani. Este o
stilizată a unui pește marin, alţii însă o piesă discoidală în profil, rotunjită în
consideră asemănarea semantică a chi- plan, cu gaură pentru atârnat și urme
pului unei femei. În tot cazul, pentru de frecare pe suprafaţa dorsală, ca ur-
expresia acestei imagini artistice s-a mare a purtării îndelungate. Partea
folosit alegoria. Aceasta se intensifică din faţă este ornamentată cu o proe-
printr-un ornament punctat, adâncit, minenţă ovală alungită și mai multe
care creează iluzia armoniei. Indiferent linii punctate, perimetrul discului fi-
ce vedea posesorul acestui talisman – ind ornamentat cu incizii perpendi-
conturul unui pește sacru sau formele culare, paralele.
La fel de interesantă este desco-
perirea făcută la staţiunea Mitoc-Ma-
lu Galben, în al cărei strat de cultură
vârsta este de 20945±850 de ani. Pan-
dantivul de aici, executat din coaja
calcaroasă a unui bolovan de silex, în
general, are o formă rotunjită, plată.
Pentru suspendare, partea de sus are
o gaură, cea de jos – tăiată orizontal și
înfrumuseţată cu incizii, circumscri-
se pe contur întreaga piesă. Coloritul
deosebit piesei îi conferă ornamentul
incizat de pe ambele suprafeţe, care
formează o compoziţie ce amintește
Amuletă-pandantiv. Brînzeni animale cornute.
maket.indd 153 25.11.2010 14:34:59

154 Capitolul I
Arta paleoliticului superior este

cunoscută nu doar prin piese decora-
tive. Fără îndoială, existau și instru-
mente muzicale. Despre aceasta măr-
turisesc flautele găsite la staţiunile Mo-
lodova 5 și Otaci 1, executate din bare
de corn tubulare, cu un șir de găuri
făcute intenţionat într-o singură linie.
La categoria de instrumente muzicale
de percuţie pot fi atribuite unele piese
din corn, în formă de ciocan. Nu avem
motiv să renunţăm la interpretarea, în
calitate de vibratoare de sunete, a anu-
mitor oase masive de mamut, prin ana-
Statuete feminine. logie cu complexul muzical descoperit
1 – Cosăuţi, 2 – Willendorf la staţiunea Mezino.
În paleoli-
Reprezentările despre sufletele ticul superior
celor morţi, spiritele bune și rele, care, european apar
uneori, capătă contururi umane necla- morminte co-
re, și-au găsit reflectare în unele ima- lective cu un
gini sumare pe unele piese executate inventar fu-
din cornul de ren polar. De exemplu, nerar bogat și
Maxilar de om.
acest lucru poate fi observat la „scep- divers. Merită Duruitoarea Veche
trul” din stratul 7 al staţiunii Molodo- să fie amintite
va 5, pe care este fixată figura în relief cavourile mortuare din grotele Cro-
a unei fiinţe fără mâini, care pare a fi Magnon și Grimaldi (Franţa), înmor-
venit din altă lume (vezi il., pag. 135). mântările în masă din Předností și
Animismul și-a găsit reflectare și în Dolni Vestonice (Cehia). Impresionea-
încercarea de a reproduce chipul fe- ză, în mod deosebit, mormântul dublu
meii-mame – ocrotitoarea vetrei și a a doi adolescenţi de la Sunghir (lângă
familiei. Spre deosebire de statuetele or. Vladimir, Rusia), a unei fetiţe, cu
feminine executate în stil realist, pro- deformarea înnăscută a femurului și a
venite de la un șir de situri europene unui băiat, cu boală cronică la sistemul
(Willendorf, Avdeevo, Gagarino, Kos- osos, din cauza subnutriţiei, în al căror
tenki), figurina de femeie, descoperită mormânt au fost depuse suliţe din fil-
la Cosăuţi, exprimă o viziune artistică deș de mamut lungi de peste 2 m, bră-
originală, strâns legată de activitatea ţări din plăci, câteva mii de mărgele și
uzuală, născută, probabil, în sânul co- aplice din os pentru haine. Descoperi-
munităţilor umane locale. rile paleoantropologice din regiunea
maket.indd 154 25.11.2010 14:35:00

Primele manifestări culturale. Mezoliticul 155
noastră sunt mai modeste, în prezent formarea posibilităţii propriu-zise de

cunoscându-se doar două. Una este trecere de la una la alta. Așa ori altfel,
reprezentată de maxilarul inferior din dar maturizarea anumitor elemente ale
stratul superior al grotei Duruitoarea economiei productive în adâncul lu-
Veche, la care s-au păstrat șase dinţi mii vechi, fie încercarea de a domestici
molari masivi, iar alta este mormân- zimbrul și mistreţul în zona de nord a
tul unui copil din staţiunea Cosăuţi. Mării Negre și Crimeea, fie aclimati-
Descoperirea de la Cosăuţi, extrasă zarea gramineelor prin cultivarea ce-
din strat printr-un bloc monolit, pre- lor aduse pe continentul european din
zintă un mormânt în poziţie chircită Orientul Apropiat, a durat o perioadă
pe partea dreaptă. A fost presurat cu îndelungată, care corespunde pe de-
ocru roșu și depus la marginea locu- plin epocii de constituire și dezvoltare
inţei, probabil, pe timp de iarnă, când a mezoliticului.
solul îngheţat nu permitea săparea la Ca durată, mezoliticul cedează
adâncime. Ambele descoperiri încă nu mult paleoliticului. Pentru teritoriul
au fost cercetate satisfăcător de către Europei, el constituie doar câteva mii
specialiști. de ani, cuprinzând aproximativ peri-
oada de la mileniul 8 până la mileniul
5 î.Hr. În Balcani și Crimeea apariţia
2. Mezoliticul
mezoliticului depășește, oarecum,
mersul general al dezvoltării, în timp
ce, în ţările nordice, culturile mezoliti-
ce se manifestă mai târziu, continuând,
cel puţin, până la sfârșitul mileniului 4
î.Hr. În regiunea noastră se obișnuiește
Epoca mezolitică constituie peri- ca monumentele mezolitice să fie data-
oada de trecere de la paleolitic la neoli- te cu perioada mileniilor 8-7 î.Hr.
tic, când în condiţiile natural-climate- Importanţa epocală a mezoliti-
rice noi, de după retragerea gheţarilor, cului, ca și a oricărei alte etape isto-
s-au creat premisele pentru reorga- rice în dezvoltarea epocii de piatră,
nizarea economiei de consum bazate constă în schimbările cardinale care
pe vânat și cules, în cea productivă, s-au manifestat în tehnica prelucrării
cu elemente primitive de agricultură pietrei și confecţionarea inventarului
și creștere a vitelor. Justeţea evidenţi- de vânătoare și de producţie. Inovaţi-
erii mezoliticului, în calitate de etapă ile erau legate de apariţia unei tehnici
aparte în istoria dezvoltării omenirii, mai performante de despicare a pie-
este determinată de o deosebire princi- trei, bazate pe presiunea cu retușorul,
pială între economia de consum și cea orientate spre obţinerea unor lame
productivă, ceea ce presupune un anu- perfecte de dimensiuni mici, utiliza-
mit interval de timp necesar pentru rea în masă a uneltelor compozite do-
maket.indd 155 25.11.2010 14:35:01

156 Capitolul I
tate cu diverse tipuri de microlite de an. Aceste lucruri de asemenea au dus

forme geometrice. la complicarea activităţii și structurii
Microlitizarea, standardizarea și sociale a comunităţilor umane și au
geometrizarea inventarului litic carac- determinat formarea unei alte situaţii
teristice mezoliticului apar nu ca un demografice. Schimbările ce au avut
specific local al culturii sau culturilor loc și-au găsit reflectare în reprezen-
primitive, dar prezintă un fenomen cu tările estetice despre realităţile epocii,
caracter stadial, răspândit pe întinsuri- apariţia unor noi standarde în creaţia
le Euroasiei mult mai larg decât se poa- plastică.
te constata pentru elaborările tehnice
ale paleoliticului superior. Acest lucru Din istoricul cercetărilor
se datora, în mare măsură, necesităţii Primele descoperiri de vârstă me-
de intensificare a gospodăriei bazate zolitică au fost înregistrate odată cu
pe vânat și cules, cauzată de criza siste- începutul studierii epocii de piatră a ţi-
melor precedente de asigurare a vieţii, nutului nostru. În urma perieghezelor
care s-au dovedit viabile în perioada întreprinse pe malul drept al Nistrului,
glaciară târzie, dar nu atât de eficiente în împrejurimile satului Naslavcea în
în noile condiţii ecologice. anul 1928, cunoscutul geolog și arhe-
Dispariţia gheţarului și încălzi- olog Nicolae Moroșan a colectat unelte
rea climei, care au provocat schimbări mici de silex asemănătoare, după ex-
esenţiale în lumea vegetală și animală, teriorul lor, cu descoperirile vest-eu-
au impus omul să-și extindă consi- ropene ale epocii postglaciare, de care
derabil cercul resurselor de hrană, să savantul a luat cunoștinţă în timpul
diversifice metodele și procedeele de unei vizite anterioare în Franţa.
dobândire a acestora, iar prelucrarea Căutarea activă a monumentelor
lor ulterioară să fie și mai complexă. mezolitice în bazinul Nistrului și din
Amploarea acestor schimbări în lite- interfluviul Prut-Nistru, în general,
ratura anglo-americană se compară cu a fost continuată în anii ’50 de către
„revoluţia spectrului larg” (Broad Spec- arheologii sovietici A.P. Černyš, P.I.
trum Revolution) și se consideră drept Boriskovski, Vsevolod I. Marchevici,
condiţie obligatoriu necesară pentru Nicolae A. Chetraru, V.I. Kraskov-
„revoluţia neolitică” ulterioară. ski, A.M. Kremer, iar în spaţiul dintre
În procesul adaptării comunităţi- Carpaţi și Prut – de către cercetătorii
lor primitive la noile condiţii de viaţă, români Nicolae Zaharia și Mihalache
se remarcă nu numai perfecţionarea Brudiu. În acești ani și următoarea ju-
procedeelor de despicare a pietrei și mătate de secol, o serie de monumente
reutilarea tehnică a mai multor ramuri mezolitice au fost cercetate prin săpă-
gospodărești, dar și schimbarea strate- turi de A.P. Černyš (staţiunea Frumuși-
giei de supravieţuire, propriu-zise, și ca), N. Chetraru (grota de la Brînzeni),
implicit – a modului de viaţă cotidi- N. Chetraru, N.K. Anisiutkin și I. Bor-
maket.indd 156 25.11.2010 14:35:02

ziac (grota Trinca 1), V.N. Stanko (sta- Problemele cu privire la datarea
ţiunile Beloles’e, Ghirževo și Mirnoe), monumentelor mezolitice nu pot fi re-
C. Nicolăescu-Plopușor (staţiunea Er- zolvate fără determinarea vârstei prin
biceni) și Al. Păunescu – la staţiunea cu metoda radiocarbonică. Din păcate,
mai multe niveluri de locuire Ripiceni- numărul datărilor obţinute este extrem
Izvor, iar S.I. Covalenco – la staţiunile de mic, acestea referindu-se, întâi de
Sărăteni și Bilicenii Vechi 12. toate, la etapa cea mai târzie a epocii.
Graţie cercetărilor mai multor ar- Deosebit de preţioase sunt datările de
heologi, baza de izvoare privind me- ultimă oră de la staţiunea Mirnoe, re-
zoliticul include în prezent peste 100 alizate în laboratorul de la Groningen,
de monumente (vezi Harta, pag. 129). calibrate de către Biadgi Paolo și D.V.
Cu toate acestea, valoarea informaţio- Kiosak. Prezintă interes și datarea ra-
nală a majorităţii lor este încă extrem diocarbonică a ceramicii din comple-
de mică, deoarece locurile descoperite xul mezo-neolitic al staţiunii Sărăteni,
sunt sărace, inventarul colectat repre- efectuată de către N.N Kovaliuh și V.A.
zentând obiecte de la suprafaţă. Prin Man’ko.
diversitatea materialelor de suprafa-
ţă, îndeosebi, se evidenţiază colecţiile Cronologia şi periodizarea
adunate la staţiunile Grebeniki, Taxo- Pentru prima dată termenul de
beni și Berești (Dealul Taberei), desco- mezolitic a fost utilizat în anul 1874
perite, respectiv, de către P.I. Boriskov- de către geologul suedez M. Torell,
ski, I. Borziac și M. Brudiu. dar o recunoaștere largă și-a căpătat-o
Un rol important la reconstitui- la Congresul geologic din Chicago în
rea gospodăriei, a modului de viaţă și anul 1894. Mai târziu, pentru determi-
a mediului natural al omului primitiv narea complexelor arheologice care,
revine rezultatelor studiilor interdis- prin poziţia lor geologică, nu puteau
ciplinare. Acestea fiind furnizate de fi atribuite nici la paleolitic, nici la ne-
cercetările complexe întreprinse în ast- olitic, era utilizat termenul epipaleoli-
fel de staţiuni ca cele de la Beloles’e și tic (din greacă επι – după). În opinia
Mirnoe din sudul Basarabiei, Ghirževo cercetătorului german G. Obermajer,
din zona Nistrului Inferior, Otaci 6 și mezoliticul, din punctul de vedere al
Oselivka 1 din zona Nistrului Mijlociu evoluţiei culturii materiale, a fost con-
și, parţial, Sărăteni de pe Prutul Inferi- tinuarea directă a paleoliticului. Anu-
or. Informaţiile referitoare la geologia me în această formă, ca o continuare
siturilor sunt prezentate de către: I.K. a tradiţiilor paleoliticului superior în
Ivanova și P.M. Doluhanov; la minera- noile condiţii ecologice, au început să
logie – de V.F. Petruni; la trasologie – interpreteze epipaleoliticul mai mulţi
de G.F. Korobkova; la paleobotanică – cercetători ai epocii de piatră, dezi-
de G.A. Paškevič, iar la teriofaună – de cându-se, de fapt, să-l interpreteze ca
A.I. David și V.I. Bibikova. epocă istorică aparte, de sine stătătoa-
maket.indd 157 25.11.2010 14:35:02

158 Capitolul I
re. Acest lucru explică, de ce terme- un fenomen absolut specific, conside-

nul în cauză domina în lucrările cer- rată ca fiind legată, în mai mare mă-
cetătorilor europeni încă la începutul sură, de neoliticul timpuriu. Pentru
anilor ’30 ai secolului XX și și-a gă- definirea ei se utiliza activ termenul
sit reflectare în lucrările arheologilor de neoliticul aceramic sau proto-neo-
sovietici de vază – M.V. Voevodski și litic. Într-un șir de cazuri, acest lucru
G.A. Bonč-Osmolovski. Situaţia a în- părea să-și găsească confirmarea în
ceput să se schimbe odată cu apariţia descoperirile rare de oase de animale
la Kembridj, în 1936, a lucrării lui G. cu semne de domesticire sau de lame
Klark despre așezările mezolitice din de silex pentru tăierea ierburilor, care,
Europa de Nord, în care termenul de se presupunea, că mărturisesc despre
mezolitic a fost reabilitat, deși specifi- pregătirea nutreţului. Căutările neo-
cul lui era apreciat doar de schimbă- liticului aceramic în Balcani, nordul
rile mediului natural, de la răscrucea Mării Negre și în Crimeea au devenit
dintre pleistocen și holocen. un fel de modă a timpului. Dar suc-
De la mijlocul secolului trecut s-a cesul acestor investigaţii avea un ca-
conturat și o altă tendinţă. Judecând racter local, cum ar fi, de exemplu,
după apariţia, în unele complexe ale descoperirea de către V. Marchevici
paleoliticului final, a unor unelte de a unor straturi fără ceramică în așe-
piatră de forme geometrice, caracte- zările culturii Bugo-Nistrene de lângă
ristice, cum se credea atunci, exclusiv or. Soroca. Aceasta i-a oferit temei lui
pentru mezolitic, limita inferioară a D.Ja. Teleghin să exprime opinia ma-
noii epoci se deplasa „în adâncul se- jorităţii cercetătorilor epocii de piatră,
colelor”. Pentru zona Nistrului Mij- potrivit căreia „neoliticul aceramic” al
lociu, la mezoliticul timpuriu au fost Europei, în general, și pentru periferia
atribuite cele mai superioare, con- sa sud-estică, în particular, nu este ac-
form stratigrafiei, monumente ale ceptabilă. Totodată, în ultimul dece-
culturii Molodova târzie, iar pe Bugul niu au fost obţinute date suplimentare
de Sud, unul dintre cele mai repre- în favoarea faptului că acest proces de
zentative complexe ale paleoliticului maturizare al unei paleoeconomii în
superior cu trapeze – Ţarinka. Aces- adâncul alteia, posibil, să fi avut o am-
te puncte de vedere au fost corectate ploare mult mai mare.
după adoptarea, la Congresul VIII al Lărgirea inevitabilă a cercului de
INQUA din anul 1969, a tezei despre izvoare asupra mezoliticului regiunii
începutul holocenului din preboreal, noastre presupunea examinarea aces-
ceea ce, în ultima instanţă, a condus tuia în dinamică și într-o anumită con-
și la revizuirea perioadei de început a secutivitate cronologică. Primă încer-
mezoliticului. care reușită de reconstruire a imaginii
În același timp, faza finală a me- integrale a dezvoltării culturii mezoli-
zoliticului deseori era interpretată ca ticului în zona Nistrului și teritoriile
maket.indd 158 25.11.2010 14:35:02

limitrofe a întreprins arheologul din cu forme geometrice. Asupra mobilită-

orașul L’vov A.P. Černyš. Cercetările de ţii populaţiei de stepă, conform datelor
mai mulţi ani, efectuate în monumen- lui A.P. Černyš, indică și descoperirile
tele cu mai multe niveluri de locuire de vestigiilor de tipul Kukrek, lăsate de încă
pe Nistrul de Mijloc și săpăturile pri- un grup de triburi eterogene care au pă-
mei staţiuni mezolitice de pe râul Răut, truns dinspre est.
la Frumușica, i-au permis acestuia să Un caracter, oarecum altfel, al di-
enunţe ideea dezvoltării autohtone a namicii procesului cultural-istoric în
mezoliticului în regiunea subcarpatică, holocenul timpuriu a fost propus de
în comparaţie cu cea sudică, din nor- către arheologul din Odesa V.N. Stan-
dul Mării Negre. În opinia sa, evoluţia ko. Schema de periodizare elaborată
procesului cultural în cursul de mijloc de el este susţinută de majoritatea cer-
al Nistrului și pe Răut s-a petrecut prin cetătorilor epocii de piatră. Domeniul
patru faze succesive, care și-au avut unei atenţii sporite din partea arheolo-
începutul în industriile paleoliticului gului a devenit grupul de monumente
final al culturii Molodova târzie și au din nordul Mării Negre sau regiunea
continuat în neoliticul aceramic al cul- etnoculturală de sud, conform clasi-
turii Bugo-Nistrene. În această regiune ficării lui A.P. Černyš. Spre deosebire
etnoculturală, corespunzătoare zonei de ultimul, care doar a conturat diviza-
de silvostepă, a fost semnalată păstra- rea mezoliticului în timpuriu și târziu,
rea îndelungată a tradiţiilor paleoli- V.N. Stanko a evidenţiat clar două gru-
ticului superior, prezenţa sporadică a puri de monumente distincte, demon-
pieselor de forme geometrice cu aspect strând convingător deosebirile dintre
arhaic, existenţa vârfurilor de tip Svi- ele nu numai prin poziţia lor diferită
der și a uneltelor de tăiat de tipul topo- în gradaţia cronologică, dar și prin as-
rașelor, fapt ce confirmă apartenenţa ei pectul deosebit al culturii materiale.
la aria de răspândire a cercului cultural Rezultatele săpăturilor și ampla anali-
Svider-Mozovšany. ză interdisciplinară a materialelor de la
Dimpotrivă, în zona de stepă, evo- staţiunile Mirnoe, Ghirževo și Beloles’e
luţia mezoliticului, atribuit cercului de au permis autorului să constate că con-
culturi Tardenoisiene, era reprezentat stituirea mezoliticului timpuriu și târ-
de monumentele de tipul Beloles’e, pe ziu a avut loc pe căi diferite. În opinia
de o parte, și comunităţile Ghirževo- sa, apariţia primului este o urmare a
Grebeniki, pe de altă parte. Procesul et- migraţiilor purtătorilor tradiţiilor cer-
nocultural avea un caracter, întrucâtva cului de monumente de la Dunărea de
deosebit, determinat de pătrunderea Mijloc, iar al celui de-al doilea, ca re-
în nordul Mării Negre și în cursul in- zultat al evoluţiei locale a industriilor
ferior al Nistrului a purtătorilor altor paleoliticului final de tipul Ţarinka.
tradiţii, pentru care sunt caracteristice Deosebit de importantă este opinia
complexele de tipuri avansate de unelte lui V.N. Stanko (susţinută și dezvoltată
maket.indd 159 25.11.2010 14:35:03

160 Capitolul I
și de discipolii lui), referitor la sincre- Aceasta presupune că rădăcinile cul-

tismul elementelor culturilor Grebeni- turii Grebeniki trebuie căutate în Bal-
ki și Kukrek. Autorul nu punea la îndo- cani, de unde purtătorii ei au migrat
ială caracterul natural, firesc al acestui spre nord, probabil încercând oroarea
fenomen la etapa târzie de dezvoltare a „potopului pontic”. În favoarea unui
culturii Grebeniki, dar nega însăși po- asemenea scenariu de evoluţie a eve-
sibilitatea amestecării mecanice a ma- nimentelor mărturisesc și rezultatele
terialelor diferitor tehnocomplexe în analizei comparative a colecţiilor de
cadrul unui monument. inventar litic din monumentele de
La fel de reușit autorul apreciază și tipul Grebeniki și a materialelor pro-
poziţia monumentelor de tipul Kukrek, venite din așezările de tipul Argiss și
ce au lăsat urme importante în dezvolta- Protosesklo. Conform versiunii lui
rea culturală a regiunii noastre. În opi- L.L. Zaliznjak, apariţia primelor mo-
nia sa, începutul constituirii tradiţiilor numente de tipul Grebeniki la Dună-
culturale de tipul Kukrek se întrevede rea de Jos s-a produs încă în mileniul
încă în materialele monumentelor de VII î.Hr., când pe aceste teritorii trăia
tipul Anetovka, a paleoliticului superior deja populaţia locală de tipul Kukrek.
din bazinul Bugului, de unde purtătorii Nu putem aborda aici întreaga
acestor tradiţii pătrund în bazinul Ni- diversitate de opinii vizând dinamica
prului și participă la constituirea aspec- procesului cultural-istoric în perioa-
tului Kukrek tipic, care, la rândul său, da mezolitică a istoriei noastre. Multe
s-a extins pe un spaţiu larg, ajungând dintre punctele de vedere expuse sunt
până la malul stâng al Prutului. discutabile și controversate. Cu toate
O altă interpretare a originii cul- acestea, în dezvoltarea progresivă a
turilor mezolitice târzii din nordul culturilor mezolitice în spaţiul car-
Mării Negre a fost propusă de arhe- pato-nistrean pot fi evidenţiate două
ologul din Kiev L.L. Zaliznjak. Subli- etape principale – timpurie și târzie,
niind existenţa unui important hiatus neexcluzând din contextul general
cronologic între monumentele paleo- nici stadiul proto-neolitic, reprezen-
liticului final de tipul Ţarinka și cul- tat de monumentele cu caracter de
tura mezoliticului târziu de tipul Gre- tranziţie.
beniki, autorul contestează versiunea
lui V.N. Stanko despre dezvoltarea au- Etapele principale ale procesului
tohtonă a ultimei. În opinia sa, dacă cultural-istoric
se recunoaște caracterul proto-neoli- Dependenţa comunităţilor primiti-
tic al acestei culturi, atunci se între- ve de schimbările naturale și climaterice
vede legătura directă între apariţia ei nu provoacă îndoieli. Din această cauză,
în nord-vestul Mării Negre și mersul perfecţionarea procedeelor de adaptare
general al răspândirii tradiţiilor neoli- la mediul de trai apare ca una dintre
tice din Orientul Apropiat în Europa. componentele de bază ale dezvoltării
maket.indd 160 25.11.2010 14:35:03

culturii omenești în epoca de piatră. La în perioade mai târzii. Astfel, pentru

fiecare etapă de interacţiune a naturii și începutul neoliticului se remarcă coe-
societăţii, se creau modele proprii, dis- xistenţa a două comunităţi cu sisteme
tincte de comportament, legate de anu- de gospodărie diferite. În stepele din
mite tipuri de gospodărie, cultură ma- sud, continua să domine gospodăria
terială, mod de viaţă. Astfel, schimbarea bazată pe vânat și cules, mezolitică în
cardinală a modului de viaţă în holoce- esenţă, asigurată cu seturi de unelte co-
nul timpuriu, cauzată de încălzirea con- respunzătoare, în timp ce în silvostepa
tinuă, dispariţia stepelor reci periglacia- din nord se constată apariţia primelor
re, răspândirea pe larg a vegetaţiei arbo- comunităţi la care cultivarea primitivă
ricole și de arbuști, probabil, ar fi trebuit a pământului și creșterea vitelor înce-
să determine o trecere rapidă la un nou pe să joace un rol tot mai important în
model economic. În realitate, din cauza gospodărie.
mediului diferit al zonelor paleogeogra- Lipsa sincronismului în mersul
fice și de landșaft, acest fenomen nu s-a transformărilor cultural-istorice face
produs dintr-o dată, sincronic, și același problematică determinarea limitei
factor natural putea să activeze sau să cronologice inferioare a mezoliticului
frâneze procesul. după criterii arheologice. Acest lucru
Caracterul dual al fenomenului explică de ce arheologii, în dorinţa
menţionat poate fi ilustrat prin exem- de a evidenţia o anumită limită între
plul regiunii noastre. La sud, în zona paleolitic și mezolitic, sunt nevoiţi să
spaţiilor de câmpie ale stepei nord-pon- recurgă la proiecţia faptelor istorice
tice și a Bugeacului, dezvoltarea cultu- pe gradaţia timpului geologic. Aceasta
ral-istorică avea loc intens și spontan. simplifică căutările a însăși limitei, de-
Drept rezultat, culturile mezolitice au oarece este unanim acceptată existenţa
apărut destul de timpuriu. În partea unei legături intermediare între în-
de nord, în zona cu landșaft colinar- ceputul mezoliticului și trecerea de la
deluros de silvostepă, unde condiţiile pleistocen la epoca geologică contem-
paleogeografice permiteau păstrarea porană – holocen. Dacă așa stau lu-
modului de gospodărie precedent și crurile, atunci începutul mezoliticului
criza gospodăriei bazate pe vânătoare poate fi conturat prin utilizarea datelor
încă nu devenise un factor destabili- paleoclimatologiei, cele mai recente
zator, tradiţiile paleoliticului superior dintre acestea fiind bazate pe studierea
s-au păstrat încă mult timp. Ritmurile carotelor glaciare grenlandeze. Acestea
inegale de dezvoltare în stepă și silvo- servesc drept suport pentru reconsti-
stepă, mai rapide la sud (în particu- tuirile climaterice contemporane de pe
lar, pe Nistrul Inferior) și întârzierea continentul european și Atlanticul de
acestuia la nord (pe Nistrul Mijlociu), Nord și nu lasă îndoieli că trecerea la
nu reprezentau ceva deosebit. Procese holocen și schimbarea, în legătură cu
similare aveau loc și în alte regiuni, și aceasta, a climei s-au produs relativ ra-
maket.indd 161 25.11.2010 14:35:03

162 Capitolul I
pid, cel mult în 40 de ani și pot fi mar- structură caracteristică pentru paleo-
cate cu anii 8300 î.Hr. Din acest mo- liticul final. Prioritare în colecţii sunt:
ment și pe parcursul următoarelor mii nucleele masive unilaterale, burinele
de ani, deja conform datelor arheologi- laterale și de unghi, gratoarele pe vâr-
ce, se atestă coexistenţa și dezvoltarea furi de lame late și așchii, lamele gra-
sincronică a culturilor epipaleolitice și vettiene și microvârfurile cu retușare
mezolitice timpurii. abruptă. Se întâlnesc nuclee conice și
La est de Carpaţi, în zona Nistru- naviforme, străpungătoare, segmente
lui Mijlociu, au fost răspândite mo- în formă de „dreptunghiuri” pe lame
numentele epipaleolitice reprezentate alungite. Inovaţiile se manifestă și în-
prin staţiunile cu stratul cultural bine tr-o oarecare micșorare a dimensiuni-
păstrat Oselivka 1 și 3, Otaci 6, orizon- lor semifabricatelor utilizate, numărul
tul „A” de la Kormani 4 și descoperirile relativ mare de lame-microlite, răspân-
de la Podoima 4, Vermitka 2. direa gratoarelor laterale și semicircu-
După poziţia lor stratigrafică, de- lare executate pe așchii nu prea mari.
punerile în straturile de lut brun-cenu- Asupra unor influenţe străine in-
șiu se deosebesc de staţiunile de loess dică apariţia în componenţa inven-
din paleoliticul superior. Totodată, tarului epipaleolitic a vârfurilor cu
schimbări în setul inventarului litic al spinarea retușată în formă de arc, ce
acestor staţiuni nu se observă. Jude- amintesc segmentele de tipul Šan-Ko-
când după resturile de faună/bucătărie, ba și așa-zisele trapeze alungite arhaice
obiectul principal al vânătorii rămânea de tipul Osokorovka, a căror prelucrare
în continuare renul polar, care supra- nu depășește limitele tradiţiilor paleo-
vieţuește în zona subcarpatică până la liticului superior. Aceasta putea fi un
sfârșitul pre-borealului și poate fi utili- rezultat al contactului cu triburile es-
zat în calitate de indicator al vechimii tice, într-un caz din Crimeea, în altul,
vestigiilor în cadrul mezoliticului. Din de pe Niprul Inferior. Nu există, deo-
rândul trofeelor de vânătoare, mai fă- camdată, raţionamente de a se renun-
ceau parte calul (posibil tarpanul) și ţa la versiunea pătrunderii lamelor-
reprezentanţii teriocomplexului tipic segmente din zona Prutului Mijlociu,
pentru holocenul timpuriu: cerbul no- unde asemenea piese se întâlneau încă
bil, elanul și zimbrul. în paleoliticul superior și constituiau o
Originea epipaleoliticului nistrean parte inalienabilă a seturilor de unelte
nu trezește îndoieli. El a reprezentat în mezoliticul timpuriu. Un alt vector
continuarea directă a culturii arheo- al interacţiunilor culturale îl prezen-
logice locale Molodova târzie, atribu- tau contactele cu triburile din nord
ită tehnocomplexului postgravettian. ale cercului cultural Świder-Arensburg.
Anume prin aceasta se explică domi- Pentru confirmarea acestui fapt sunt
narea tehnicii prismatice de despicare invocate, de regulă, descoperirile mai
a silexului și a seturilor de unelte cu rare de vârfuri cu peduncul și uneltele
maket.indd 162 25.11.2010 14:35:03

de tăiat de tipul „tranchet”. La cel mai spicare a pietrei

târziu monument al epipaleoliticu- și introducerea
lui nistrean – staţiunea Otaci 6, a fost în uz a lame-
atestat un tip specific de lame-segmen- lor-segmente
te cu teșire ventrală, care consemnează geometrice.
în sine pătrunderea tradiţiilor culturii Inventarul de Unelte de silex
Kukrek. silex capătă de tip Beloles’e:
Oarecum altă situaţie era mai spre un aspect mai segmente, trapeze,
sud, în zona stepelor, unde, la etapa microlitic. Nu- gratoare
constituirii culturii mezolitice sunt cleele plate de
semnalate fenomene de criză în gos- dimensiuni nu prea mari se utilizau
podăria vânatului, legate de micșora- pentru obţinerea unor lame îngroșa-
rea densităţii resurselor biologice, caute, grosolane. Despicarea așchiilor cu
zate de dispariţia bizonului, obiectivul faţete regulate și a microlamelor se
principal al vânătorii în epoca paleoli- produce rar. Majoritatea pieselor cu
ticului superior. Drept urmare, se re- prelucrare secundară sunt constituite
duce considerabil numărul de staţiuni. din gratoarele pe lame scurte și așchii
Comunităţile de vânători se disper- îngroșate, inclusiv de forme miniatu-
sează în grupuri nu prea mari în văile rale, circulare și semicirculare. Se în-
râurilor mici. După stabilizarea rela- tâlnesc burine, vârfuri asimetrice, stră-
tivă a mediului natural și apariţia, pe pungătoare, sfredele. Un colorit aparte
întinsurile stepei, a zimbrului, reface- întregului complex îl conferă grupul
rea populaţiei de cai și antilope-saiga, expresiv de microlite geometrice, ma-
aici pătrund vânătorii mezoliticului de joritatea cărora reprezintă segmente de
la Dunărea de Mijloc, cunoscuţi după diverse forme. Printre acestea o atenţie
monumentele de tipul Cuina-Turcului deosebită suscită segmentele mici de
2, Băile Herculane 2, Szekszárd Palánk. tipul Sjuren și formele de trecere de la
Nu este exclus că în contact cu popula- segmente la trapeze cu latura superioa-
ţia rară de aborigeni apar primele mo- ră prelucrată. Izolat se găsesc trapeze
numente de tipul Beloles’e, a căror vâr- cu retușare marginală ușor înclinată a
stă, conform datelor radiocarbonice, laturii opuse, triunghiuri cu două la-
se încadrează în diapazonul 8550-7550 turi egale și dreptunghiuri cu retușare
î.Hr. Acestea se deosebeau prin parti- abruptă.
cularităţile specifice ale tehnocomple- Industrii de silex cu caracteris-
xului Romanello-Azil din Europa de tici similare o au și monumentele
Sud, la care, nu fără temei, se atribuie mezoliticului timpuriu de pe Prutul
și cultura Šan-Koba din Crimeea. de Mijloc. La staţiunile Taxobeni și
Pentru tipul de monumente Harasca 3 au fost colectate vestigii
Beloles’e este caracteristic păstrarea nu prea numeroase, dar deosebit de
tehnicii paleoliticului superior de de- expresive, ce reflectă specificul mo-
maket.indd 163 25.11.2010 14:35:04

164 Capitolul I
numentelor de tipul Beloles’e. Versiu- La etapa târzie de dezvoltare a cul-

nea referitor la pătrunderea tradiţiilor turilor mezolitice din regiunea carpato-
de la Dunărea de Mijloc nu numai în nistreană, începând cu borealul, condi-
interfluviul Dunărea-Nistru, dar și la ţiile natural-climaterice într-o măsură
Prutul de Mijloc, își găsește confirma- oarecare se îmbunătăţesc. Aceasta nu a
re în componenţa pieselor de silex a întârziat să se reflecte asupra creșterii
ambelor complexe. O asemănare ușor densităţii populaţiei, apariţia așezărilor
perceptibilă se remarcă în predomi- de reședinţă, intensificarea activităţii
narea nucleelor prismatice cu talonul gospodărești. Creșterea concurenţei
de debitaj plat, dominarea gratoarelor pentru resurse biologice stimula extin-
de dimensiuni mici și prezenţa lame- derea tehnologiilor și utilizarea meto-
lelor de forme geometrice, în particu- delor progresive și în activitatea vână-
lar a segmentelor. Există indicatori și torească. Aceasta a dus, pe de o parte, la
mai siguri – segmentele-microlite și „stingerea” culturilor epipaleolitice de
de forme de trecere de la segmente pe Nistrul de Mijloc, pe de altă parte, la
la trapeze cu latura superioară pre- complicarea dezvoltării etnoculturale
lucrată la Taxobeni, trapeze simetri- în restul teritoriului. În zona Prutului
ce de proporţii cu retușare oblică pe Mijlociu și a Răutului, pătrund migran-
margini la Harasca 3. În același timp, ţii de tradiţii Kukrek, iar zona de stepă
coloritul monumentelor de pe Prutul este valorificată activ de reprezentanţii
Mijlociu nu exclude examinarea lor în culturii Grebeniki, care îi înlocuiesc de-
calitate de fenomen de sine stătător, plin pe predecesorii lor.
ca variantă aparte a culturii mezoli- Apariţia tradiţiilor Kukrek pe malul
ticului timpuriu. În calitate de argu- stâng al Prutului este cunoscută în baza
ment convingător în favoarea acestei materialelor staţiunii Bădragii Vechi.
supoziţii poate fi invocată apariţia, în Pătrunderea elementelor străine nu
tehnica debitajului, a parametrului avea un caracter de masă, mai ales că ei
practicării presiunii cu mâna, prin in- se așezau în zona limitrofă a silvostepei
termediul retușorului, fapt indicat de și stepei. Care era motivul că ei nu au
negativele lamelor înguste de pe unele pătruns în raioanele de stepă rămâne o
nuclee singulare. La aceste monumen- enigmă.
te s-a constatat o mai mare pondere a Imagine despre cultura Kukrek
lotului de lamele și secţiuni de lame, poate fi făcută în baza monumentelor
burine și lame cu marginea abrup- Kamyana Mohyla din zona Azovului,
tă, iar printre gratoare – varietăţi cu Igreni 8 din zona superioară a praguri-
prelucrare laterală. În complexul mai lor Niprului, Abuzova Balka de la Bugul
evoluat Taxobeni și-a găsit reflectare de Sud. Pentru acestea este caracteris-
legătura cu purtătorii tradiţiilor cul- tică utilizarea tehnicii de despicare a
turii Kukrek care au pătruns la Prut în microlamelor, bazată pe nuclee conice
faza finală a mezoliticului timpuriu. și în formă de creion, și introducerea
maket.indd 164 25.11.2010 14:35:04

unor tipuri specifice de lame-segmente

pentru piesele compozite. Printre ulti-
mele se evidenţiază secţiunile de lamă
cu marginea retușată abruptă, lame cu
capătul trunchiat oblic și înseși piese-
le pentru uneltele compozite de tipul
Kukrek, executate pe secţiuni de lame
largi cu teșitură plată.
Răspândirea Kukrek-ului până la
Unelte ale culturii Grebeniki:
Prut este în legătură cu expansiunea trapeze, gratoar, nucleu
masivă din zona Niprului, unde este
cunoscut un grup de monumente tim- des cele pe capete și laterale decât cele
purii ale acestei culturi. Această mișca- semicirculare. Lamele-segmente cu
re spre vest, în zone cu condiţii ecolo- retușare abruptă pentru uneltele com-
gice similare, dar deosebite în privinţa pozite nu sunt caracteristice, dar sunt
rezervelor de materie primă, a condus reprezentate într-un număr mare cele
la inversiunea anumitor parametri teh- tipice Kukrek, cu teșire plată în formă
nici în inventarul de silex. În colecţia de solz și lamelară.
de la Bădragii Vechi, într-o măsură Vânătorii Kukrek de zimbri din
mai mică, este atestată microlitizarea, zona limitrofă a silvostepei și stepei
specifică industriilor mai dezvoltate de contactau activ cu cei din stepă a cul-
tipul Kukrek. Despicarea silexului avea turii Grebeniki. Dar dacă la începutul
loc nu atât în baza tehnicii de presare borealului ei locuiau separat, atunci la
de pe nuclee conice și în formă de cre- mijlocul mileniului VII î.Hr., începe
ion, cât prin tehnica de lovire cu per- un proces activ de integrare a acestor
cutoare plate. Prioritate în pregătirea comunităţi culturale. Un impuls de-
uneltelor se acordă lamelor și așchiilor osebit pentru o asemenea evoluţie a
de dimensiuni mijlocii. Numărul mi- fost dat de valorificarea comună a in-
crolamelor în acest complex este foarte terfluviului Dunărea-Nistru și trece-
mic. Printre gratoare se întâlnesc mai rea pe malul drept a Prutulu, aspectul
formaţiunii sincretice noi fiind deter-
minat de tradiţiile culturii Grebeniki.
În același timp, are loc pătrunderea
purtătorilor culturii Grebeniki în lunca
slab populată a Răutului, unde aceștia
s-au unit cu puţina populaţie Kukrek,
anticipând pătrunderea în zonă a tri-
burilor de agricultori timpurii.
Unelte ale culturii Kukrek: nucleu, Teritoriul de răspândire a cultu-
gratoar, lamă-placă de tipul kukrek rii Grebeniki cuprinde o mare parte
maket.indd 165 25.11.2010 14:35:04

166 Capitolul I
din nord-vestul Mării Negre, dar te- de schimbările în setul inventarului

ritoriul de origine a acesteia se con- din silex. Acest proces a avut un ca-
sideră, tradiţional, interfluviul Nis- racter consecutiv și este confirmat de
tru-Bug. Anume aici au fost atesta- câteva datări radiocarbonice, primite
te cele mai timpurii monumente în pentru staţiunile Mirnoe din zona in-
inventarul cărora nu este semnalată terfluviului Nistru-Dunăre și Sărăteni
influenţa culturii Kukrek sau aceasta de pe Prutul Inferior. În primul caz,
este minimă. La staţiunile Grebeniki, noile datări efectuate de laboratorul
Poznanka și în complexul mezolitic Groningen indică intervalul dintre
Ghirževo, destul de clar este reflectată 6400-6000 î.Hr., pentru al doilea, da-
microlitizarea inventarului din silex. tările laboratorului din Kiev fixează
Într-o formă avansată este prezentată vârsta 5630-5230 î.Hr. Este posibil că
tehnica pentru componentele unelte- monumentele de peste Prut – Bănea-
lor compozite. Sunt remarcate asoci- sa 1 și 2, Berești Dealul Taberei, cât și
erea nucleelor plate, scunde, care-și cele de pe Răut – Frumușica, Varvare-
au originea, după tehnica de debitaj, uca 9, precum și complexul mezolitic
în monumentele de tipul Ţarinka și Lazo 5 – datează cu aceeași perioadă
acelor de forme conice și de creion, în sau și mai târziu.
despicarea cărora se utiliza apăsarea Pe teritoriile valorificate se for-
cu mâna. Dintre semifabricatele obţi- mează o nouă comunitate – cultura
nute pentru executarea gratoarelor se sincretică mezolitică târzie Grebeniki-
alegeau așchiile, iar pentru pregătirea Kukrek. Pentru industria de silex a mo-
trapezelor pentru piese compozite – numentelor acestei culturi este caracte-
lamelele. Numărul lamelor de dimen- ristică schimbarea coraportului dintre
siuni mici, fără urme de prelucrare nucleele plate și în formă de creion în
secundară, nu este relativ mare, dar favoarea ultimelor, majorarea semnifi-
printre ele sunt destul de multe sec- cativă a cotei lamelor și microlamelor
ţiuni în formă de trapeze și dreptun- în componenţa semifabricatelor, apari-
ghiuri. Jumătate din numărul total de ţia în masă a microgratoarelor, inclusiv
unelte în aceste colecţii este formată a celor laterale, circulare și unghifor-
de gratoarele pe așchii nu prea mari. me. Dintre microlitele pentru piesele
Adeseori, aceste exemplare sunt cir- compozite, în afară de trapeze, capătă
culare, laterale și miniaturale. Burine- o largă răspândire lamele mici cu mar-
le nu sunt caracteristice. Un sfert din ginea retușată abrupt, vârfurile asime-
numărul de unelte revine trapezelor trice, lamele cu teșire de tipul Kukrek.
simetrice de dimensiuni mijlocii, mai Fiecare dintre aceste monumente, cu
rar trapeze scunde și paralelograme. toată omogenitatea inventarului, are
Valorificarea ulterioară a spaţiului particularităţile sale. De exemplu, la
de la vest de Nistru este reflectată în Sărăteni prioritare continuă să fie nu-
activitatea gospodărească, fapt marcat cleele plate, despicate de acum prin
maket.indd 166 25.11.2010 14:35:05

apăsarea cu retușorul. Se observă un resturilor de oase de porcine și bovine,

nivel destul de înalt al microlitizării care ocupă o poziţie intermediară între
inventarului din silex, în cadrul căru- speciile mici, sălbatice și exemplarele
ia sunt multe lame mici și secţiuni ale mari, domesticite. Dacă legătura din-
acestora, gratoare unghiforme, trapeze tre ceramică și complexul de bază al
miniaturale, dar se întâlnesc, de aseme- staţiunii poate fi discutabilă, dat fiind
nea, componente expresive pentru pie- faptul că aceasta nu a fost depistată în
sele compozite de tipul Kukrek și lame stratul de cultură, atunci descoperirea
mici cu marginea retușată abruptă. La oaselor de animale cu caracteristici de
Frumușica, dimpotrivă, sunt multe domesticire ne apar simptomatice.
nuclee conice și în formă de creion, Oarecum o altă direcţie de dezvol-
care se asociază celor prismatice nere- tare culturală în mezoliticul târziu a
gulate. Se remarcă dominarea lamelor- fost urmărită în partea dreaptă a Pru-
semifabricate în raport cu lamelele, în tului Mijlociu. La cunoscutul monu-
timp ce între segmentele-componente ment pluristratigrafic Ripiceni-lzvor a
pentru uneltele compozite predomină fost evidenţiat un complex microlitic,
cele de forma Kukrek. comparat de către cercetători cu tar-
Continuarea tradiţiilor culturii denoisianul târziu. În componenţa lui
Grebeniki se atestă în materialele mo- sunt prezente nuclee conice și în formă
numentelor proto-neolitice cercetate de creion cu faţetare rotunjită exclusi-
la Bilicenii Vechi 12 și Sacareuca 4, vă, gratoare pe capetele așchiilor și a
amplasate pe afluenţii din dreapta a lamelor, burine, lame de tipul rectan-
Răutului. În industria acestora, com- gle, diverse vestigii pentru piesele com-
ponentul Grebeniki este marcat des- pozite trapeze simetrice de înălţimi,
tul de convingător prin nuclee plate, mijlocii și înalte, trapeze scunde cu la-
abundenţa secţiunilor pe lame mici, tura de sus retușată abrupt, segmente
trapeze simetrice miniaturale, micro- masive, secţiuni de lame cu marginea
gratoare circulare și laterale. Specifi- retușată abrupt. După păstrarea for-
cul acestui complex este redat de mi- melor perioadei precedente ale unelte-
croburine, microlamele cu unul sau lor, mezoliticul de tipul Ripiceni-lzvor
două laturi retușate abrupt, iar al celui gravitează către epipaleoliticul de pe
de la Sacareuca 4 – de câteva segmen- Nistru, iar după aspectul pluriform al
te componente pentru piese compozi- microlitelor este apropiat cercului de
te de tipul Kukrek. monumente Beloles’e.
Despre perioada târzie de func-
ţionare a staţiunii Bilicenii Vechi 12 Inventarul gospodăresc
mărturisesc descoperirile de fragmen- şi metodele de producere
te mici de ceramică modelată cu mâna Activitatea vânătorească și tran-
(de factură neolitică timpurie) și pre- șarea prăzii, prelucrarea pieilor și pre-
zenţa, printre vestigiile faunistice, a gătirea învelișurilor pentru construc-
maket.indd 167 25.11.2010 14:35:05

168 Capitolul I
ţiile de trai, confecţionarea armelor un asemenea

și a podoabelor nu se poate imagina punct fiind cu-
fără utilizarea uneltelor de muncă din noscut lângă sa-
piatră, os și lemn. Din cauza păstrării tul Rogojeni pe
precare a materialelor de provenien- Răut.
ţă organică, în majoritatea staţiuni- Silexul local
lor mezolitice investigate se găsesc se caracterizează
Despicarea prin
doar unelte din piatră, semifabricate, printr-o struc- presiune a lamelor
bucăţi mari de piatră cu desprinderi tură omogenă și
speciale, desemnate ca nuclee, pre- calităţi plastice înalte. Proprietatea lui
cum și de deșeuri și așchii în masă, de a se despica într-o direcţie anumi-
provenite, cu siguranţă, în rezultatul tă a fost apreciată la justa ei valoare de
despicării. Dintre cele mai răspândite meșterii epocii. De la strămoșii lor din
pietre pentru prelucrare ulterioară era epoca paleoliticului ei au preluat teh-
silexul, care se întâlnește în natură în nica de despicare a lamelor și așchiilor
formă de bolovani și prund. prin lovire. Pentru aceasta se pregă-
Zăcămintele bogate de silex cal- teau nuclee cu contururi prismatice și
caros, spălat din depozitele cretacice talonul de lovire amenajat în prealabil.
superioare, de pe pantele canioanelor Despicarea semifabricatelor se efec-
adânci din cursul de mijloc al Nis- tua cu un percutor de piatră, nucleul
trului, Prutului și Răutului prezentau aflându-se în poziţie atârnată, pe ge-
materia primă ideală pentru produ- nunchi (acoperiţi cu o bucată de piele)
cerea uneltelor. Pe cursurile inferioa- sau fixat într-o bucată de lemn despicat
re ale acestor râuri, oamenii adunau (prototipul menghinei).
galete printre aglomeraţiile de prund La un nivel tehnologic superior
natural sau din depunerile spălate de se producea despicarea lamelor de pe
pe terase. În bazinul Răutului, bolo- nucleele conice cu ajutorul ustensilelor
vani de silex se pot vedea și în prezent intermediare. Aceasta, dat fiind fixarea
în împrejurimi- mai precisă a direcţiei impulsului de
le satului Bobu- forţă, permitea obţinerea unor semifa-
lești. În locurile bricate de calitate mai înaltă. În calitate
de ieșire ale made intermediatori se utilizau bare de os
teriei prime re- sau corn, al căror capăt ascuţit se fixa
spective, arheo- pe marginea nucleului, iar asupra celui
logii descoperă superior se aplica o lovitură cu un mai,
staţiuni-ateliere drept rezultat obţinându-se desprin-
Despicarea silexului și ateliere spe- deri lamelare subţiri.
cu utilizarea cializate pentru În mezolitic a apărut și un proce-
intermediarului prelucrarea pri- deu de despicare a silexului, care asi-
din corn mară a silexului, gura o economie maximală a materiei
maket.indd 168 25.11.2010 14:35:05

răspândirea largă a uneltelor compozi-

te, utilizarea lamelor mari cu ascuţișul
dintr-o singură bucată se micșorează.
Montarea lamelor pieselor compozite
se realiza mult mai simplu, în cazurile
când în calitate de segmente-compo-
nente se utilizau secţiuni de lame cu
marginea retușată în prealabil. De re-
Tehnica de executare a trapeţiilor
marcat că în mezoliticul timpuriu erau
prime și obţinerea unor semifabricate utilizate segmentele cu spatele arcuit
miniaturale. Lamele se despicau prin retușat sau trapeze de proporţii teșite
presiune cu mâna, prin intermediul prin retușare pe două părţi. Mai târziu,
apăsării directe cu bara de os asupra preferabile devin microlitele în formă
nucleelor. Aceasta a fost posibil datori- de trapeze.
tă introducerii barei într-un mâner cu S-a constatat că
traversă, pe care meșterii, în procesul segmentele geometri-
lucrului, acţionau prin izbituri bruște ce de silex aveau și o
cu pieptul. Creșterea controlului asu- altă destinaţie. Acestea
pra procesului de despicare asigura erau utilizate și pen-
producerea în masă a lamelor cu mu- tru dotarea vârfurilor
chia marginii foarte ascuţită. de săgeată, la care, de
Astfel de semifabricate-lame, obicei, se fixau pe baza
după înlăturarea capătului superior și lemnoasă de-a curme-
a celui inferior mai îngroșat, se trans- zișul, sporind astfel
formau ușor în secţiuni standardiza- acţiunea distructivă a
te pentru piesele compozite. Pentru armei. Cu microlite,
aceasta deseori se utiliza un procedeu de asemenea, erau pre-
Fixarea
original – desprinderi întretăiate, apli- văzute vârfurile din os trapezelor pe
cate pe marginea lamelor, în așa mod și corn, cu jgheaburi lemnul săgeţii
pregătindu-se mici excavări retușate, longitudinale. La sta-
care și determinau locul ruperii ulte- ţiunea Mirnoe s-au depistat fragmente
rioare. de vârfuri cu două jgheaburi, în care
Secţiunile de lame standardizate componentele montate puteau forma
de forme dreptunghiulare sau trapeze margini ascuţite alungite, iar în cazul
deseori se utilizau în operaţiunile de aranjării cu intervale – linii dinţate.
lucru fără prelucrare secundară. Din Fixarea microlitelor în jgheaburi se
ele se formau lame ascuţite pentru cuţi- putea realiza cu ajutorul substanţelor
tele de proporţii, acestea montându-se rășinoase, ale căror urme, în cazuri
compact una lângă alta în jgheaburile destul de rare, s-au păstrat pe suprafa-
mânerelor din os sau lemn. Odată cu ţa lor. Conform datelor experimentale,
maket.indd 169 25.11.2010 14:35:06

170 Capitolul I
rășina simplă de mestea- Pentru eliminarea lânii se foloseau gra-

căn fixa destul de trainic toare, probabil fixate într-un dispozitiv
componentele, care nu cu două mânere, pe lama cărora pre-
cădeau nici după câteva domină o microuzură liniară în formă
loviri în ţintă. La mon- de brazde scurte transversale. Pentru
tarea vârfurilor ascuţite dubire pielea se înmuiea în soluţie din
era posibilă fixarea prin coajă de pin, putregaiuri de brad sau
înfășurarea acestora. gogoașă de ristic. După uscarea lor se
Prelucrarea pieilor, trecea la procedura de curăţare și nete-
precum și prepararea se zire finală cu ajutorul unor gratoare cu
efectuau cu ajutorul gra- lamă înaltă. Pentru lustruirea pieii se
toarelor. Ele constituiau utilizau plăci de os, coaste de animale
nu mai puţin de jumăta- și colţi de mistreţ.
te din numărul instru- La confecţionarea hainelor se folo-
mentelor din silex. La seau străpungătoare de silex, sule de os
executarea gratoarelor și ace. Numărul acestora nu este prea
Vârfuri cu se acorda preferinţă aș- mare, dar ele toate au un lustru puter-
lame-aplice chiilor îngroșate de di- nic, rezultat din lucrul cu materiale
de silex mensiuni nu prea mari. organice moi. Vârful străpungătoare-
Trăinicia accentuată a lor din silex se evidenţiau prin una sau
marginii unor asemenea semifabricate două scobituri retușate, iar ascuţișul
le deosebea simţitor de lamele cu mar- sulelor din os se șlefuiau. Tehnologia
ginea friabilă. În scopul prevenirii unor pregătirii acelor, în linii generale, ră-
posibile deteriorări, suprafaţa de lucru mâne similară celeia din paleoliticul
a gratoarelor se prelucra suplimentar superior.
cu retușare abruptă, procedeu care ni- Pregătirea ramelor și a mânerelor
vela marginea și îi reda contururi se- din os și corn pentru uneltele compo-
micirculare necesare pentru o activita- zite (a cozilor de lemn pentru săgeţi
te efectivă. Retușarea în formă de faţete și darde) se executa cu diverse instru-
mici alungite se realiza prin ciocăniri mente. Pentru nivelarea suprafeţelor se
ușoare cu percutorul pe margine sau utilizau racloare și cuţite pentru gelu-
prin intermediul apăsării cu retușorul.
La mai multe dintre ele s-au păstrat ur-
mele de uzură, fapt care indică o posi-
bilă specializare a acestor unelte. Înde-
părtarea răsurei și a grăsimei din par-
tea interioară a pieilor se producea cu
majoritatea tipurilor de gratoare, fapt
demonstrat de aspectul intens străluci-
tor pe marginea de lucru, ușor netezite. Prelucrarea pieilor cu gratoare
maket.indd 170 25.11.2010 14:35:06

ire, pentru prelucrarea umflăturilor – de hrană au stimulat dezmembrarea

răzuitoarele, pentru realizarea jghea- colectivelor de vânători, cândva nu-
burilor – burinele, pentru realizarea meroase, în grupuri mici, mobile de
găurilor în materiale tari – sfredelele. vânători-culegători, care tot mai des
O categorie aparte de unelte o se opreau pe malurile râurilor mici și
constituie percutoarele, pisăloagele și ale văilor. Anume în asemenea condi-
nicovalele din silex și gresii. Percutoa- ţii a fost depistată amplasarea staţiunii
rele din silex se utilizau la etapa inci- Beloles’e. Această așezare sezonieră este
pientă de cioplire a silexului și pentru interesantă prin păstrarea rămășiţelor
sfărâmiţarea oaselor. Cu percutoarele construcţiilor de trai, evidenţiate prin
din gresii se despicau lamele și așchiile aglomeraţii de formă rotundă, consti-
de pe nuclee prin tehnica de lovire. Cu tuite din inventar litic și fragmente de
ajutorul pisăloagelor, se pisa ocru și se- oase. Se consideră că acestea reprezin-
minţele de plante sălbatice, acestea de tă vestigiile unor construcţii ușoare de
asemenea fiind folosite și la ascuţirea suprafaţă, cu spaţiu vital de 12-15 m2,
instrumentelor din os și a vârfurilor plasate în șir de-a lungul pantei terasei
dardelor. Pe nicovale se practica o mo- malului râului. În amenajarea interi-
dalitate mai rară de despicare a pietrei oară a acestor locuinţe, probabil, locul
cu utilizarea contraloviturii. central îl ocupa vatra, ale cărei rămă-
șiţe au fost fixate după un strat subţire
Aşezările şi locuinţele de cenușă.
Micșorarea numărului animalelor Către sfârșitul mezoliticului, oda-
copitate în holocenul timpuriu s-a re- tă cu creșterea efectivului de zimbri și
flectat asupra densităţii populaţiei me- cai sălbatici, precum și cu perfecţio-
zoliticului. Așezările de lungă durată și narea armelor, ocupaţiile vânătorești
taberele sezoniere din paleoliticul su- devin tot mai productive, fapt ce nu
perior cedează locul unor așezări mici, întârzie să se reflecte în scăderea mo-
cu caracter sezonier și ale unor tabere bilităţii populaţiei și a creșterii numă-
de vânători pe scurtă durată. Locuin- rului acesteia. Conform opiniei unor
ţele și vetrele în cadrul acestora lipsesc cercetători, în această perioadă au loc
sau nu sunt expresive. Funcţionarea și primele încercări de îmblânzire a
neîndelungată a staţiunilor mezoliti- animalelor, exprimată în păstrarea și
cului timpuriu este confirmată de nu- hrănirea viţeilor, ca rezervă de carne
mărul limitat de vestigii culturale pe pentru hrană. Condiţiile mai stabile
locul acestora. În această perioadă made existenţă au condus la apariţia așe-
joritatea staţiunilor erau încă situate în zărilor de lungă durată, înconjurate
văile râurilor mari, dar deja se contura de staţiuni sezoniere, uneori situate
tendinţa de valorificare a interfluviilor. la depărtare de 20 km de habitatul de
Trecerea la vânatul individual și dorin- bază. Plasarea staţiunilor era legată
ţa de a ocupa cât mai deplin teritoriile exclusiv de văile râurilor mici, în pri-
maket.indd 171 25.11.2010 14:35:07

172 Capitolul I
mul rând, de terasele înalte, întretăia- formă conică, lăsând descoperită doar
te de râpe cu izvoare. o mică porţiune în partea superioară,
La staţiunile sezoniere de tipul Să- pentru ventilare. Într-un loc special
răteni, vizitate, probabil, de mai multe din partea centrală a așezării avea loc
ori de către vânători, în unele cazuri se prelucrarea produselor provenite din
forma o concentraţie mare de rămășiţe activitatea vânătorească și cules, prepa-
ale activităţii umane, uneori pe o su- rarea hranei pe vetre și în gropi pentru
prafaţă cu raza de 5-7 m, după limitele copt, fapt demonstrat de prezenţa unui
căreia numărul descoperirilor scade număr mare de cuţite pentru despica-
brusc. Săpăturile întreprinse în astfel tul cărnii, gratoare pentru prelucrarea
de aglomeraţii, de pe o suprafaţă de 1 pieilor, mai multe resturi de bucătărie.
m2, scot la iveală circa 200 și mai mul- Toate acestea se găseau în jurul unor
te piese de silex și așchii, care, de rând vetre adâncite, care aveau fundurile
cu trofeele vânătorești și cărbunele de și pereţii arși la roșu și care se găseau,
lemn, formează o lentilă din vestigii de obicei, într-un sistem cu trei gropi
culturale. Dacă aceasta a avut la bază pentru copt.
o oarecare construcţie, acoperiș sau
îngrădire contra vântului, rămâne ne- Direcţiile activităţii gospodăreşti.
cunoscut. Vânatul, culesul şi pescuitul
Informaţii mult mai complexe exis- Activitatea de bază a omului în
tă referitor la așezările de lungă durată. mezolitic era vânătoarea, un rol se-
La staţiunea Mirnoe s-a identificat sis- cundar avându-l culesul și, foarte rar,
temul circular de dispunere a obiecte- pescuitul. La staţiunile mezolitice tim-
lor de trai și gospodărești, cu un com- purii din silvostepă se găsesc constant
plex de vatră în centrul așezării. Care- oase de ren polar. Modul de dobândire
va detalii constructive și de amenajare a acestui animal, în general, aminteș-
a locuinţelor nu au fost evidenţiate, dar te pe cel din paleoliticul superior. În
este indubitabil faptul existenţei con- același timp, populaţia renului polar
strucţiilor pe perimetrul așezării, în se micșorase simţitor. O mare parte a
locurile celor 18 aglomeraţii de vestigii acestora s-au retras spre nord și orga-
culturale observate. După analogiile nizarea vânatului prin hăituială nu mai
cu locuinţele din regiunile învecinate, avea de acum efectul scontat. Acoperi-
ele puteau reprezenta construcţii de rea acestei breșe prin vânatul cailor săl-
suprafaţă cu carcasă lemnoasă formată batici nu era posibilă, fapt ce provoca
din nuiele și vergi lungi, capetele supe- o adâncire a crizei gospodăriei bazate
rioare ale cărora se legau între ele, cele pe vânătoare, pe de o parte, și căuta-
inferioare fiind îndepărtate și sprijinite rea izvoarelor de hrană alternativă, pe
în sol. Învelișul de protecţie, format din de altă parte. În zona de stepă, odată
piei de cerb cusute între ele, acoperea, cu dispariţia bizonului, animalul ce
practic, întreaga carcasă lemnoasă de constituia obiectivul principal al vână-
maket.indd 172 25.11.2010 14:35:07

torii, situaţia a devenit catastrofală. O folosită de vână-

ameliorare a situaţiei s-a produs doar tor ca pelerină,
odată cu pătrunderea în stepele nord- intrau în apă.
pontice a zimbrului, care, de rând cu O altă mo-
calul sălbatic (tarpan), antilopa-saiga, dalitate de vână-
măgarul, cerbul nobil și mistreţul asi- toare era hăitu-
Tarpan
gurau supravieţuirea comunităţilor de iala. Aceasta se
vânători. Dar toate aceste animale pre- baza pe particu-
ferau să ducă un mod de viaţă singular, larităţile unor copitate, care, în proce-
practic, pe parcursul întregului an și sul unei urmăriri mai îndelungate, în-
formau turme nu prea mari, maximum scriau un cerc mare, de fapt, întorcân-
din 20-30 de capete, care, în caz de pri- du-se la locul vechi. Urmăritorilor le
mejdie, se despărţeau imediat. Toate rămânea doar periodic să se schimbe
acestea făceau ca vânatul prin hăituială și să aștepte până când jertfa obosea
să fie puţin productiv și stimula trece- și pierdea mobilitatea. Acest proce-
rea la vânatul individual. deu era destul de productiv iarna, pe
Vânatul din ascunziș, disimulat, zăpada adâncă, atunci când vânătorii
era posibil datorită utilizării pe larg a foloseau schiurile, deja cunoscute în
arcului cu săgeţi. Dar utilizarea ascun- mezoliticul european.
zișurilor nu putea asigura tot timpul o Vânatul pasiv era legat de aranja-
vânătoare cu succes. Era necesar a ști și rea capcanelor și a laţurilor mobile la
a intui comportamentul animalelor: să sursele de apă. Capcanele se puneau
se apropie de ele din partea sau contra pe copaci, deasupra cărărilor pe care
vântului, să se miște extrem de atent, treceau cerbii. Pentru executarea lor se
utilizând mascarea; de exemplu, pe utilizau tendoane de animale, curelușe
timp de iarnă să folosească haine din din piele și funii din fibre vegetale. În
blănuri albe. În timpul împerecherii de locurile pe care treceau animalele, se
toamnă, cu ajutorul unor ţevi din coa- săpau gropi-capcane. Animalele prinse
jă de mesteacăn, se putea imita glasul se omorau cu bâte și suliţe. Vânătorii,
femelei și, respectiv, de a atrage mas- după tradiţie, beau sânge, iar în timpu-
culul în zona de tragere. Cu ajutorul rile reci ale anului îl îngheţau, făcând
unor frunze, vânătorii iscusiţi imitau rezerve. Cele 300 g de sânge erau sufi-
mugetul viţeilor și provocau apropi- ciente pentru restabilirea forţelor unui
erea femelei. Nu rareori vânătorii pu- matur. Animalul vânat se tăia, se cură-
neau pe cap un veșmânt cu coarne, de- ţa, se scotea pielea și i se tăiau coarne-
monstrând un animal ce paște pașnic, le. Bucăţile de carne puteau fi duse la
apropiindu-se de jertfă la distanţa unui staţiune cu o sanie din două bare pa-
zbor de săgeată. Pradă ușoară deve- ralele sau pe sănii de mână cu o talpă.
neau animalele, care, fugând de lup, al Ţesuturile moi se consumau integral.
cărui miros se răspândea de la pielea Raţia de hrană zilnică a unui vânător
maket.indd 173 25.11.2010 14:35:08

174 Capitolul I
putea include 0,4-0,5 kg de carne și Viaţa socială

grăsime, dar în cazurile abundenţei de Comunităţile primitive de vână-
hrană se mânca de câteva ori mai mult. tori nu erau izolate una de alta, ci in-
În special se preţuia grăsimea animală, cluse într-un sistem complex de relaţii
care uneori se topea special. În calita- sociale. Chiar și la o analiză simplă a
te de volume (păstrare/transport) se structurii societăţii epocii mezolitice
foloseau stomacul și vezica urinară a este posibil a evidenţia trei niveluri de
animalelor. Oasele se fărâmiţau în sco- organizare a acesteia: familia, comuna
pul extragerii măduvei, o parte dintre și tribul. Celula socială primară era fa-
ele se utilizau la foc, altele se foloseau milia mică pereche, care conform anu-
la pregătirea uneltelor și a mânerelor. mitor trăsături avea, deja, un caracter
Sunt cunoscute cazurile de sfărâmiţare patrilocal. Acest lucru îl indică rezulta-
și frecare a oaselor până la praf, care, în tele analizei planigrafice a așezărilor și
caz de necesitate, putea fi diluat cu apă locuinţelor. Amplasarea izolată, într-o
și utilizat în mâncare. linie sau în cerc, a câtorva construcţii,
Adaos la raţia de carne erau pro- a căror suprafaţă constituia doar 15-
dusele vegetale. Conform datelor pale- 20 m2, mărturisește în favoarea traiu-
obotanice, se cunoșteau și se foloseau lui aparte a unor mici grupuri comuni-
seminţe de susai (Sesanum), secară tare în mărime de 5-7 oameni. Aceste
(Secala), mei (Panicum) ș.a. Vegetaţia grupuri familiale își găsesc corespon-
se aduna cu cuţite speciale, compozite, denţe în studierea etnografică a comu-
pe ale căror lame s-au păstrat urmele nităţilor de vânători-culegători, fie la
tăierii îndelungate a ierburilor. Pentru aborigenii australieni, fie la bușmenii
prepararea hranei vegetale lichide, în africani. Fiecare familie dispunea de o
gropile de copt, puteau fi utilizate cara- autonomie de producţie, fapt indicat
pace de broaște ţestoase de stepă. de prezenţa unui set deplin de unelte
În favoarea culesului mărturisesc pe locul oricărei aglomeraţii de vestigii
și descoperirile cochiliilor de moluște culturale cercetată arheologic. În com-
comestibile Helix la staţiunile mezoli- ponenţa acestora sunt reprezentate atât
ticului timpuriu din bazinul Nistrului instrumentele tradiţional interpretate
și a melcilor tereștri Cepaea vindobo- „pentru bărbaţi” – vârfuri de arme, bu-
nensis, găsite la mai multe monumente rine pentru prelucrat oase și corn, cât
mezolitice târzii. Utilizarea premedita- și cele „pentru femei” – gratoare pen-
tă a acestui product este argumentată tru piei, străpungătoare. Diviziunea
prin descoperirile de aglomeraţii de muncii în cadrul familiei se complinea
scoici pe teritoriul staţiunilor și lipsa cu o activitate de producţie deosebită
lor în afara așezărilor. Colectarea mo- a membrilor vârstnici ai familiei, care
luștelor era însoţită de căutarea broaș- dispuneau de o experienţă enormă în
telor ţestoase de stepă și de baltă. ceea ce privește prelucrarea silexului și
confecţionarea uneltelor.
maket.indd 174 25.11.2010 14:35:08

Câteva familii înrudite, care locu- armelor, cunoașterea tradiţiilor și a

iau pe locul staţiunii, constituiau o co- obiceiurilor tribului. Magia vânătorii,
mună, a cărei trăsătură determinantă oficierea ceremoniilor matrimoniale și
era exogamia. Membrii comunei nu se vindecarea se profesau de cei bătrâni.
puteau căsători cu rudele de un neam, În același timp, rolul de „vrăjitor” era o
fiind obligaţi să caute parteneri printre prioritate feminină.
străini. Fiecare comună stăpânea un În uniuni sociale mai mari, cum
teritoriu pentru vânătoare cu o rază de era tribul, avea loc „schimbul de par-
10-15 km de la așezarea de bază. Anu- teneri de căsătorie între comunele
me o așa suprafaţă putea asigura cu exogame vicinale”. Membrii unui trib
hrană o comună formată din 25-30 de erau apropiaţi nu numai prin rudenie
membri. Localizarea staţiunilor mici și mod asemănător de viaţă, dar și prin
de vânători la o distanţă de 20 km de la colorit unic lingvistic, precum și con-
locul permanent de trai este bine docu- știentizarea propriei identităţi. Carto-
mentată pentru mezoliticul târziu. În grafierea monumentelor anumitor cul-
interiorul comunei avea loc o intensă turi mezolitice, care pot fi comparate
viaţă ritual-tradiţională, se săvârșeau cu triburile, indică că teritoriul lor în
iniţieri – consacrarea tinerilor în via- diametru putea fi mai mare de 160 km.
ţa matură, însoţită de diverse încercări Numărul unui astfel de trib varia de la
la rezistenţă, îndemânare la deţinerea 400 la 800 de persoane.
Borziac I. Începuturile istoriei Moldovei. Cârciumaru M. Le Paléothique en Rou-

Chișinău. 1996. manie. Grenoble. 1999.
Borziac I. Paleoliticul şi mezoliticul în Chicica V. Gisements paléolithiques de
spaţiul dintre Nistru şi Prut. În Thaco- Mitoc. Le Paléolithique Supérieur de
Dacia, XV, 1-2. 1994. Roumanie à la lumière des décou-
Borziac I., Chirica V. Le Paléolithique in- vertes de Mitoc. Iaşi. 2001.
férieur et moyen entre le Dniestr et la Chicica V. The Gravettian in the Roma-
Tissa. Iaşi. 1999. nian Carpathians. Iaşi. 1989.
Borziac I., Chirica V., Văleanu M.-C. Chirica V., Borziac I., Chetraru N. Gisim-
Culture et sociétés pendant le paléo- ents du paléolithique supérieur ancien
lithique supérieur à travers l’espace entre le Dniestr et la Tissa. Iaşi. 1996.
Carpato-Dniestréen. Iași. 1996. Djindjian F., Kozlowski J.K., Otte M. Le
Brudiu M. Paleoliticul superior şi epipale- Paléolithique supérieur en Europe.
oliticul din Moldova. Bucureşti. 1974. Paris. 1999.
Cârciumaru M. Evoluţia omului în Moroșan N. Le pléistocène et le paléoli-
cuaternar. Tehnologie şi tipologie thique de la Roumanie du Nord-Est.
preistorică. Târgovişte. 2000. Bucureşti. 1938.
maket.indd 175 25.11.2010 14:35:08

176 Capitolul I
Păunescu Al. Ripiceni-Izvor. Paleolitic și Массон В.М. Палеолитическое обще-

mezolitic. București. 1993. ство Восточной Европы. Вопросы
Soffer O. The Upper Palaeolithic of the палеоэкономики, культурогенеза и
Central Russian Plain. San Diego. социогенеза. Санкт-Петербург 1996.
1985. Нужний Д.Ю. Розвиток мiкролiтичноï
технiки в кам’яному вiцi: удоскона-
Археология Украинской ССР. Т. 1. Киев. лення зброï первiсних мисливцiв.
1985. Киïв. 2008.
Бибиков С.Н. Древнейший музыкаль- Окладников А.П. Утро искусства. Ле-
ный комплекс из костей мамонта. нинград. 1967.
Москва. 1981. Пидопличко И.Г. Межиричские жили-
Вишняцкий Л.Б. Введение в преисто- ща из костей мамонта. Киев. 1976.
рию. Кишинев. 2002. Пидопличко И.Г. Позднепалеолитиче-
Герасимов М.М. Люди каменного века. ские жилища из костей мамонта на
Москва. 1964. Украине. Киев. 1969.
Джохансон Д., Иди М. Люси. Истоки Придо Т. Кроманьонский человек. Мо-
рода человеческого. Москва. 1984. сква. 1979.
Елинек Я. Большой иллюстрирован- Семенов С.А. Первобытная техника //
ный атлас первобытного человека. Материалы и исследования по ар-
Прага. 1982. хеологии, № 54. Москва-Ленинград.
Залiзняк Л.Л. Передiсторiя Украïни 1957.
Х-V тис. до н.е. Киïв. 1998. Семенов С.А. Развитие техники в ка-
Зализняк Л.Л. Охотники на северного менном веке. Ленинград. 1968.
оленя Украинского Полесья эпохи Скленарж К. За пещерным человеком.
финального палеолита. Киев. 1989. Москва. 1987.
Кетрару Н.А. Памятники эпох палео- Станко В.Н. Мирное. Проблема мезо-
лита и мезолита. Кишинев. 1973. лита степей Северного Причерно-
Ларичев В.Е. Прозрение. М., 1990. морья. Киев. 1982.
Малинова Р., Малина Я. Прыжок в Столяр А.Д. Происхождение изобрази-
прошлое. Москва. 1988. тельного искусства. Москва. 1985.
maket.indd 176 25.11.2010 14:35:09

Capitolul
Începuturile 2 productive. Neoliticul
economiei 177
ÎNCEPUTURILE ECONOMIEI PRODUCTIVE.
NEOLITICUL.
ORÂNDUIREA GENTILICO-TRIBALĂ
Neoliticul (din greacă neos – nou opiniilor culturologilor, începând cu

și lithos – piatră) reprezintă ultima pe- neoliticul, direcţiile principale ale ac-
rioadă a epocii pietrei. În cadrul perio- tivităţii umane pe parcursul istoriei
dizării istorice, neoliticul împreună cu au rămas și rămân în continuare mai
paleoliticul și mezoliticul sunt atribu- mult sau mai puţin stabile. Singurele
ite preistoriei, deoarece pentru aceste modificări au survenit în ceea ce pri-
epoci lipsesc izvoarele scrise. vește nivelul calităţii, complexitatea
Durata în timp a perioadelor tehnologiilor și formele de organizare
epocii pietrei nu este uniformă. Com- în care decurge această activitate.
pararea lor indică în mod evident Faptul că perioada vizată se evi-
creșterea ritmului proceselor inova- denţiază într-o mai mare măsură de
ţionale în evoluţia cultural-istorică a cele precedente (paleoliticul și mezo-
omenirii. Epoca veche a pietrei, dacă liticul) l-a făcut pe arheologul englez
ne referim la epoca neandertalienilor Gordon Childe să o numească, la în-
– când omul a conștientizat pentru ceputul secolului XX, drept revoluţie
prima dată, în mod mistic, problema neolitică. El considera că noţiunea de
morţii – a durat aproximativ 150-50 revoluţie nu are sensul unei schimbări
de mii de ani. Mezoliticul a evoluat spontane, ci reprezintă un proces com-
aproximativ 2000 de ani. Schimbă- plex de schimbări economice. Practic,
rile cardinale din epoca neolitică au în neolitic are loc trecerea de la econo-
evoluat însă mai rapid, în mai puţin mia exclusivă de consum la cea produ-
de 1500 de ani. Aceste schimbări au cătoare. Procesul de obţinere a hranei a
determinat în mare parte evoluţia determinat pe viitor progresul în dez-
de mai departe a omenirii. Conform voltarea economică, socială și cultura-
maket.indd 177 25.11.2010 14:35:09

178 Capitolul 2
lă a societăţii umane. Odată cu apariţia Către mileniul VIII î.Hr., popoa-

câmpurilor de cereale, a turmelor de rele care practicau agricultura s-au
animale domestice, apar și primele așe- răspândit pe întreg teritoriul Asiei de
zări stabile de tip rural care includeau Sud-Vest, în nordul Africii și valorifi-
locuinţe de suprafaţă sau semibordeie. cau, deja, litoralul estic al Mediteranei.
Omul valorifică noile procedee tehno- Formarea economiei producătoare
logice de prelucrare a pietrei (șlefui- în Europa – conform opiniei acceptate
rea, perforarea) și de confecţionare a – este legată de zonele sudice ale Pe-
ceramicii. Apar noi unelte de piatră: ninsulei Balcanice, Thessalia și Grecia.
topoare, tesle, dălţi. O realizare aparte Sub influenţa civilizaţiilor din Orientul
a acestei epoci constituie apariţia vase- Apropiat, primele cunoștinţe referitoare
lor de lut și a altor piese de ceramică. la cultivarea plantelor și creșterea ani-
Trecerea de la o treaptă de dezvoltare malelor în regiunile enumerate apar în
cultural-istorică la alta a condus și la perioada neoliticului aceramic (sfârși-
schimbări în domeniul spiritual. tul mil.VIII – începutul mil.VII î.Hr.).
În Moldova, epoca neolitică durea- Acest proces se dezvolta ulterior dinspre
ză aproximativ de la sfârșitul mileniului sud spre nord, cuprinzând mai întâi re-
VII până la începutul mileniului V î.Hr. giunile din sud-estul Europei, Europa
Apariţia și dezvoltarea ei sunt legate în Centrală și mai apoi Europa de Est.
special de culturile neolitice din sudul, Procesul de neolitizare a Europei
centrul și sud-estul Europei. În momen- este unul destul de complex, având loc
tul când economia producătoare își face atât prin intermediul migraţiilor, cât
apariţia în Europa, ea parcursese deja o și prin aculturaţie. Acesta din urmă
cale de evoluţie de circa două milenii în consta în transmiterea de cunoștinţe și
unele zone ale Orientului Apropiat. abilităţi din domeniul economiei pro-
Regiunile unde au apărut cele mai ducătoare populaţiei locale. Procesul
timpurii centre ale economiei produ- de neolitizare a fost unul îndelungat, în
cătoare erau situate în văile râurilor cadrul lui difuzându-se noile trăsături
Eufrat, Iordan, pe teritoriile dintre în economie și în modul de viaţă care
actualele state Turcia și Irak. Domes- își aveau originea în centrele primare.
ticirea primelor animale (porcul, ovi- Ulterior, acumulând atât experienţă
caprinele) a avut loc, probabil, înaintea pozitivă, cât și negativă, aceste centre
cultivării plantelor. Pe parcursul vieţii devin focare de geneză culturală. Sub
câtorva generaţii, multe din aceste po- puternica lor influenţă ideologică, se
poare au practicat cultivarea cerealelor, formează noi culturi și se neolitizează
ca supliment la hrana vegetală, oferită alte spaţii.
de natura sălbatică. Astfel, doar pe du- În măsura extinderii teritoriilor
rata a numai câtorva generaţii, speciile locuite de purtătorii acestor tradiţii,
sălbatice de grâu și orz au devenit spe- apar centre tardive și secundare, care
cii cultivate. își extind influenţa și în spaţiile mai
maket.indd 178 25.11.2010 14:35:10

Începuturile economiei productive. Neoliticul 179
Situaţia culturală la etapa de neolitizare a Europei de Sud-Est. 1 – monumente din mezoliticul

târziu; I – comunitatea culturală Presesklo-Sesklo-Starčevo-Criş-Körös-Karanovo I-II (а – cu ceramică
monocromă, b – cu ceramică pictată timpurie, c – cu ceramică pictată târzie); II – cultura Bugo-Nistreană.
Monumente: 1 – Sesklo, 2 – Nea Nikomedeia, 3 – Hoca Ģeşme, 4 – Anzabegovo, 5 – Kovačevo, 6 –
Kremikovcy, 7 – Karanovo, 8 – Ovčarovo, 9 – Koprivec, 10 – Divostin, 11 – Cârcea, 12 – Starčevo, 13
– Szarvas, 14 – Gura Baciului, 15 – Padina, 16 – Lepenski Vir, 17 – Alibeg, 18 – Ogrădeana, 19 – Schela
Cladovei, 20 – Ostrovu Corbului, 21 – Poiana Slatinei-Lunca, 22 – Suceava, 23 – Trestiana, 24 – Viişoara,
25 – Sacarovca 1, 26 – Tătărăuca Nouă, 27 – Soroca, 28 – Pečora, 29 – Samčincy, 30 – Savran’, 31 –
Dobrjanka, 32 – Pugač, 33 – Girževo, 34 – Grebeniki. Săgeţi – direcţiile prioritare de migraţii şi influenţe.
maket.indd 179 25.11.2010 14:35:10

180 Capitolul 2
îndepărtate. Prin intermediul acestor Bugo-Nistrene. Deja către sfârșitul mi-

procese și-a făcut apariţia economia leniului VII î.Hr., la populaţia din bazi-
producătoare în Europa, inclusiv în nul Nistrului de Mijloc – ca rezultat al
Moldova actuală. contactelor cu populaţia neolitică tim-
Cea mai veche comunitate cultu- purie din regiunea Carpato-Dunărea-
ral-istorică din Europa din perioada nă, în special cu cultura Criș – încep
neoliticului a fost cea care a cuprins să apară animale domestice (bovine și
în cadrul ei culturile Presesklo, Starče- porcine). Practic, din acest moment
vo-Kremikovcy I, Karanovo I-II, Körös- Moldova intră în epoca neolitică.
Criș. De această civilizaţie este legată În spaţiul moldav, neoliticul a durat
formarea tipului economic-cultural aproximativ de la sfârșitul mileniului
bazat pe prelucrarea solului cu săpă- VII până la începutul mileniului V î.Hr.
ligile, caracteristic pentru câmpiile Apariţia și evoluţia lui incipientă sunt
aluviale și regiunile submontane din legate de populaţia autohtonă purtătoa-
estul Mediteranei și Balcani. Ea s-a re a culturii Bugo-Nistrene. În această
constituit în cea de-a doua jumătate a cultură atestăm prezenţa tradiţiilor me-
mileniului VII î.Hr., răspândindu-se, zolitice târzii din regiunea Nistru – Bu-
în cea de-a doua jumătate a mileniului gul de Sud, care, în urma contactelor cu
VI î.Hr., pe un areal vast – din nordul populaţia neolitizată din sud-estul Eu-
Italiei până la Carpaţii Răsăriteni și de ropei, încă din perioada mezoliticului
la Thessalia și sudul Bulgariei până la târziu, capătă unele elemente specifice
nord-estul Ungariei. În etapele finale neoliticului. Această cultură a existat
ale acestei culturi, în bazinul superior stabil, modificându-se pe întreaga du-
al râului Tisa s-a constituit o variantă rată a neoliticului și chiar depășind li-
locală a culturii Criș, reprezentată de mita eneoliticului timpuriu. Ea se pre-
așezările grupului Satmar sau de cultu- zintă ca o hârtie de turnesol, în care s-au
ra ceramicii liniare Alfőld. Purtătorilor evidenţiat trăsăturile preluate în urma
culturii Criș din etapa finală a aceste- contactelor și influenţelor culturale. Si-
ia li se datorează impulsul incipient în tuaţia dată ne permite, la rândul său, să
neolitizarea spaţiului pruto-nistrean și stabilim veridic momentul apariţiei în
valorificarea acestui teritoriu. arealul Prut-Nistru a unei noi populaţii
În același timp, în bazinul Dună- atât din est, cât și din vest. Cultura Bu-
rii Mijlocii se formează cele mai vechi go-Nistreană a avut relaţii cu culturile
orizonturi ale culturii ceramicii liniare. Criș și cultura ceramicii liniare. Apari-
Purtătorii acestor tradiţii vor valorifica ţia acestei populaţii în spaţiul Prut-Nis-
teritoriul Moldovei doar în etapele mij- tru se datorează migraţiei grupurilor de
locii și târzii de dezvoltare. populaţie deja neolitizate, care își aveau
Populaţia autohtonă din spaţiul originile în centrele secundare.
pruto-nistrean, care își are originile Cauzele care au determinat omul
în mezolitic, este purtătoare a culturii să-și schimbe modul de viaţă speci-
maket.indd 180 25.11.2010 14:35:11

fic vânătorilor și culegătorilor, practi- Actualmente, pentru stabilirea

cat deja de sute de mii de ani, au fost regiunilor apariţiei vechilor cernozio-
schimbările climaterice. Către milenii- muri și a solurilor loessoide din Mol-
le X-VI î.Hr., se sfârșise formarea epo- dova și Europa este suficient să apelăm
cii natural-climaterice contemporane. la harta răspândirii vechilor culturi
S-au format landșaftul, clima, flora agricole. Observaţia care se impune
și fauna pe care le cunoaștem astăzi. este că zonele de maximă răspândire a
Schimbarea climei trebuia să impună o așezărilor neolitice coincid cu cele ale
criză a modului tradiţional de obţinere solurilor fertile. Procesul de valorifi-
a hranei prin vânătoare și cules. Omul care de către oameni a solurilor fertile,
era nevoit să caute noi surse și mijloa- care avansau dinspre sud spre nord, era
ce de supravieţuire. Ideea de economie în concordanţă cu procesul de formare
producătoare putea fi sugerată omului a acestora. Viteza cu care decurgea mi-
de însăși „mama natură”. graţia populaţiilor neolitice constituia
18-25 km pe an. Comparativ cu epoci-
Condiţiile naturale ale holocenului le precedente, procesul de neolitizare a
Condiţiile naturale și climaterice Europei poate fi considerat drept unul
ale acestei perioade erau determinate destul de rapid.
de perioada atlantică a holocenului. Pe teritoriul Moldovei, sub influ-
Clima devine mai caldă și umedă. enţa factorilor climaterici favorabili,
Zonele cu păduri de conifere cedează s-au format două zone naturale – silvo-
locul pădurilor de foioase, care acope- stepa și stepa. Silvostepa, care ocupa o
reau, de acum încolo, o mare parte a bună parte a părţii centrale și de nord
Europei. În perioada atlantică începe a Moldovei, consta din sectoare destul
formarea cernoziomurilor. Apariţia de mari de păduri de stejar, stejar-car-
lor este caracteristică pentru zonele pen cu amestec de mesteacăn, carpen,
de silvostepă și stepă, deoarece aces- frasin, arţar. În păduri puteau fi întâlniţi
te teritorii se evidenţiază prin floră alunul, nucul, cornul, mălinul, corcodu-
bogată, care în condiţiile climei calde șul, porumbarul, viţa-de-vie sălbatică.
și umede favorizau apariţia cernozio- În poienele din pădure creșteau murul,
murilor. Procesul de formare a aces- păpălăul, urzica, măcrișul, sparanghelul
tora este unul de durată, în decursul sălbatic, hameiul, leurda și multe alte
a 500-1000 de ani, formându-se doar specii de plante comestibile și folositoa-
un centimetru de cernoziom. Odată re. Alături de păduri se păstrau sectoare
cu apariţia fie și a unui strat modest de cu vegetaţie de câmpie.
cernoziom, aceste spaţii în scurt timp În partea centrală a Moldovei se
erau valorificate de vechii agricultori. remarca regiunea Codrilor, ocupată de
De asemenea, în calitate de soluri fer- păduri de carpen și stejar. Fauna era
tile erau utilizate și cele loessoide care reprezentată de urs, lup, vulpe, iepure,
erau ușor de lucrat. cerbul nobil, căprioară, taur, zimbru.
maket.indd 181 25.11.2010 14:35:11

182 Capitolul 2
Spre sud, până la Marea Neagră și a populaţiei neolitice au apărut două

Dunăre se întindea stepa în care vieţu- direcţii principale: cultivarea plante-
iau turmele de cai și tarpani. Râurile lor (gramineele și leguminoasele) și
erau bogate în pește: somn, ocheană domesticirea animalelor. În neolitic
mare, biban, știucă. economia devine complexă, îmbinând,
Clima Moldovei în perioada exis- în strânsă legătură cu mediul înconju-
tenţei culturii Criș era relativ uscată, rător, agricultura, creșterea animalelor,
ceea ce corespundea condiţiilor obiș- pescuitul și vânătoarea.
nuite de habitat pentru această cultură. La prelucrarea solului erau utiliza-
La momentul apariţiei, în acest spaţiu, te unelte simple de lemn și os. Caracte-
a purtătorilor culturii ceramicii liniare, rul extensiv al lucrărilor agricole, con-
clima devine mai caldă și umedă. Tem- diţionat de suprafaţa mică a solurilor
peratura medie din luna ianuarie era favorabile cultivării plantelor, ducea la
mai ridicată decât cea contemporană sărăcirea solului. Ca urmare, oamenii
cu 1°C, iar umiditatea era mai mare. erau nevoiţi să caute și să valorifice noi
Cercetările paleogeografice ale zone- spaţii. Treptat însă, producţia oferită
lor de maximă răspândire a așezărilor de diferite ramuri ale economiei de-
neolitice din spaţiul pruto-nistrean vine stabilă, oferind produse precum
relevă că, în Câmpia Bălţilor, în peri- carne, pâine, lapte. Totodată, apare și
oada culturilor Criș și a ceramicii lini- materia primă pentru diferite meșteșu-
are erau atestate silvostepa și păduri în guri casnice. La prelucrarea pieilor se
care se întâlneau teiul, ulmul, stejarul, adaugă torsul și ţesutul lânii obţinute
carpenul, călinul, alunul. În vegetaţia de la animalele domestice, precum și a
de câmpie predominau plantele din fa- fibrelor vegetale.
milia Asteraceae. Toate acestea indică Singurul animal, a cărui domesti-
existenţa unor condiţii naturale mai cire, în acest spaţiu, s-a făcut încă de
prielnice, comparativ cu cele actuale la finalul mezoliticului, a fost porcul.
atestate în Câmpia Bălţilor. Bovinele, iar mai târziu și ovicaprinele,
Bazinul râului Nistru și interflu- apar pe teritoriul Moldovei ca rezul-
viul Nistru-Bugul de Sud, valorificate tat, atât al contactelor cu populaţia din
de purtătorii culturii Bugo-Nistrene, Balcani, cât și al pătrunderii efective
se caracterizau prin silvostepă de luncă a populaţiei neolitice în acest spaţiu.
cu păduri de stejar și tei. Cele trei specii de animale domesticite
au fost denumite triada neolitică.
Despre tipurile de activitate Tot pe această cale, în interfluviul
a populaţiei din epoca neolitică Prut-Nistru pătrund și principalele
Schimbările condiţiilor naturale plante cultivate. Mai întâi două specii
și climaterice din holocenul timpuriu de grâu cu bobul învelit – alacul (Triti-
au contribuit la constituirea economiei cum monococcum L.) și tenchiul (Triti-
producătoare. În activitatea economică cum dicoccum L.). Cu timpul, sunt ates-
maket.indd 182 25.11.2010 14:35:11

Resturi de cereale atestate în neoliticul Pruto-Nistrean: 1 – Triticum dicoccum, 2 – Triticum

monococcum, 3 – Triticum spelta, 4 – Triticum aestivo-compactum, 5 – (orz) Hardeum vulgare
var., 6 – Hardeum vulgare, 7 – (ovăz) Avena sp., 8 – (mazăre) Pisum sp., 9 – (viţă-de-vie) Vitis
sylvestris Gmel, 10 – (prăsade/mere) Malus/Pyrus, 11 – (coarne) Cornus mas., 12 – (prune)
Prunus Cerasifera, 13 – (vişine/cireşe) Cerasus Mill., 14 – (perje) Prunus domestica L.
(după N.N. Kuzminova). Scară diferită.
tate toate cele cinci specii de grâu, celor alimentară a populaţiilor locale, produ-
două deja menţionate adăugându-li-se sele agricole și cele de origine animală.
grâul pitic (Triticum compactum L.), Deoarece ramurile prioritare ale
grâul comun pitic (Triticum aestivum/ economiei producătoare necesitau un
compactum L.) și grâul spelt (Triticum mod sedentar de viaţă, apar, în număr
spelta L.). De asemenea, erau cultivate și mare, așezările de tip rural, care erau
două specii de orz – orzul comun (Hor- formate din semibordeie și bordeie. Lo-
deum vulgare L.) și cel cu boabele gola- cuinţele de suprafaţă erau rar întâlnite.
șe (Hordeum vulgare nudum L.), ovăzul Primele două tipuri de locuinţe adân-
(Avena sativa L.), meiul (Panicum mili- cite erau utilizate pe întreaga durată a
aceum L.) și leguminoasele – mazărea neoliticului Moldovei, fiind locuinţe de
(Pisum sativum L.), măzărichea (Vicia bază pentru această perioadă. Semibor-
ervilia L.), lintea (Lens esculenta L.). deiele erau prevăzute cu pereţi din nu-
Totodată, pe lângă culesul pomușoare- iele, lipite cu lut amestecat cu paie, plea-
lor, ciupercilor și a nucilor, iau amploa- vă, băligar. Pentru acoperiș erau folosite
re pomicultura și viticultura. paiele, iarba, coaja de copac și stuful.
Către sfârșitul neoliticului (mil. V Ferestrele, probabil, lipseau, iar intrarea
î.Hr.) în Moldova predomină, în raţia era acoperită cu piei de animale.
maket.indd 183 25.11.2010 14:35:11

184 Capitolul 2
Locuinţele erau încălzite cu ru- menea, pentru confecţionarea lor putea

guri deschise, care erau făcute direct fi utilizată coaja de copac.
pe podea sau în gropi cu pereţii și fun- Hainele destinate perioadei reci a
dul lipite cu lut. În asemenea gropi era anului erau executate din piei, blană
mai comod și rapid de pregătit hrana și lână. Firele de lână se obţineau cu
în vasele de lut. În cazuri unice erau ajutorul fusaiolelor. Dacă mai mul-
amenajate cuptoare de lut rotunde, te fusaiole erau atârnate pe o bază de
care se îngustau spre vârf. Înălţimea lemn, atunci se putea obţine un război
lor putea atinge 0,5 m. Fumul ieșea dide ţesut primitiv. În etapa târzie a ne-
rect în locuinţă prin orificiul superior oliticului Moldovei, războaiele de ţesut
al cuptorului. Aceste cuptoare se asea- existau deja.
mănă foarte mult cu cuptoarele „tan- Putem vorbi despre o diversitate a
dyr” contemporane din Asia Mijlocie. vestimentaţiei, care avea și o cromati-
Avantajul lor, comparativ cu rugul că diversă, oamenii cunoscând și co-
deschis, consta în faptul că la arderea loranţii vegetali. Hainele erau cusute
combustibilului gaura pe unde ieșea cu ajutorul străpungătoarelor și acelor,
fumul putea fi acoperită cu un capac confecţionate din oase mici de anima-
din pietre plate. În acest mod se con- le sau de păsări. Încălţămintea purtată
serva căldura. Același principiu putea vara era reprezentată de „sandale” din
fi utilizat și în cazul gropilor de rug. piei, lemn sau coajă de copac, cea de
Dimensiunile și planul locuinţelor iarnă fiind confecţionată din piei sau
ilustrează faptul că ele adăposteau o blană.
singură familie formată din 4-6 mem- Apariţia ceramicii a permis omu-
bri. Oamenii dormeau pe podea, pe aș- lui să-și îmbunătăţească procedeele
ternuturi de crengi proaspăt rupte, piei de pregătire a hranei și să-și diversi-
sau rogojini. fice asortarea ei. De asemenea, apari-
Condiţiile natural-climaterice ale ţia ceramicii este un indiciu sigur al
interfluviului carpato-nistrean presupu- sedentarităţii. Deplasările dese, cu în-
neau existenţa obligatorie a mai multor cărcături de vase grele și fragile, devin
tipuri de îmbrăcăminte la oamenii din imposibile. Confecţionarea ceramicii
acea perioadă. Ea era de sezon – ușoară este pusă pe seama femeilor. Cea mai
în perioada caldă a anului și călduroasă veche ceramică neolitică era executa-
iarna. Hainele destinate perioadei calde tă din lut cu amestec de nisip, băligar
a anului erau confecţionate din ţesături și vegetaţie fină fărâmiţată. În calitate
din fibre de cânepă și urzică. Firele erau de degresant, deseori, se utilizau cio-
răsucite cu ajutorul fusului, fiind mai burile pisate. Vasele erau modelate
apoi împletite în ţesătură. În mod simi- din benzi de lut, care, pe spirală, erau
lar erau executate și frânghiile, odgoa- lipite una de alta. Recipientele finisa-
nele, genţile, sacii și multe alte obiecte te se uscau la soare, iar mai apoi erau
necesare în gospodăria casnică. De ase- arse pe rug.
maket.indd 184 25.11.2010 14:35:12

Calitatea materiei prime, prezenţa torul sfredelelor de silex sau al oaselor

în pastă a seminţelor și a părţilor de tubulare de animale. Mai târziu a fost
plante care creșteau vara, standardiza- valorificată sfredelirea cu ajutorul cor-
rea formelor și a arderii, demonstrează zii arcului. Procesul de confecţionare
faptul că ceramica era confecţionată a uneltelor de piatră era unul migălos
vara. Olăritul era o îndeletnicire fe- și de durată. Pentru finisarea unei tes-
minină și, fiind un proces complex, le sau dălţi erau necesare câteva luni,
cu multe etape premergătoare, antre- iar dacă în calitate de materie primă
na majoritatea sau chiar toate femeile se foloseau gnaisul, bazaltul, diabazul,
unei așezări. Amprentele digitale spo- atunci procesul putea dura și un an în-
radice semnalate pe vase aparţin atât treg. Uneltele pentru prelucrarea lem-
maturilor, cât și copiilor. Pentru ulti- nului erau confecţionate mai frecvent
mii participarea la modelarea vaselor din șist. Avantajul acestei roci constă
era, probabil, o joacă sau o formă de în faptul că ea poate fi mai ușor pre-
însușire a meșteșugului. lucrată prin șlefuire și lustruire. Aceste
Conform datelor etnografice, la tehnici oferă uneltelor de șist o duritate
unele popoare bărbaţilor le era inter- suplimentară.
zis să se apropie de locuinţele unde Uneltele executate prin asemenea
se confecţiona ceramica, fapt care fa- procedee nu numai că facilitau mun-
voriza divizarea ulterioară a muncii ca, dar și contribuiau la specializarea
între sexe. Unele activităţi din acest și diferenţierea operaţiunilor în pre-
domeniu (săparea și transportarea lu- lucrarea materialelor, în special a lem-
tului) puteau fi însă executate de către nului. Apar seturi destinate prelucrării
bărbaţi. lemnului: topoare, tesle, dălţi. Cu aju-
Cu prelucrarea pietrei se ocupau torul lor erau despicate trunchiurile
în exclusivitate bărbaţii. Materia pri- de copaci în segmente mai mici. Dăl-
mă cea mai importantă era silexul. ţile și teslele erau adeseori fără gaură
În perioada neolitică, omul a obţinut de înmănușare, ele fiind fixate într-un
performanţe în prelucrarea lui, situaţie manșon cu ajutorul curelelor și răși-
reflectată de setul de unelte utilizate în nii. Topoarele perforate puteau fi îm-
meșteșugurile casnice, vânătoare, creș- brăcate pe un mâner drept. Deoarece
terea animalelor și cultivarea plantelor. procesul de sfredelire necesita un mare
Fiecare cultură neolitică din zona viza- volum de muncă, topoarele de acest
tă își avea trăsăturile sale caracteristice, tip se întâlnesc destul de rar. La tăierea
în ceea ce privește utilajul litic. copacilor erau folosite uneltele de șist.
Noile tehnologii utilizate pentru Din lemn se confecţionau, de exemplu,
prelucrarea altor tipuri de roci erau luntrele. Pentru aceasta trunchiurile
șlefuirea și sfredelirea. Piatra era șlefu- mari de copaci erau scobite sau arse în
ită pe lespezi de gresie, presărate cu ni- interior. Luntrele ușoare se făceau din
sip umed. Perforarea se executa cu aju- coajă de copac.
maket.indd 185 25.11.2010 14:35:12

186 Capitolul 2
Vânătoarea practicată de mul- Lucrarea solului cu unelte de lemn

te generaţii a condus la dezvoltarea era imposibilă fără participarea unui
unor abilităţi profesionale în vânatul număr mare de locuitori ai așezării. La-
unor specii de animale. Însoţitorul fi- nurile mari erau prelucrate în comun.
del al omului în această îndeletnicire Bărbaţii afânau solul cu beţe ascuţite,
era câinele, care fusese domesticit încă iar femeile sfărâmau bulgării cu săpă-
din paleoliticul superior. La vânătoare ligi de corn, cu „lopeţi” de lemn. Copiii
erau folosite suliţele și arcul. Ultimele pisau bulgării, alegând pietrele.
erau confecţionate dintr-o singură bu- Restul lucrărilor agricole ulterioare
cată de lemn sau din lemn, corn și os. rămâneau, de regulă, pe seama femei-
În calitate de coardă a arcului, serveau lor și erau efectuate de ele în comun.
tendoanele de animale sau fibrele ve- Lucrările constau în plantarea, plivi-
getale. Săgeţile erau de lemn sau stuf tul, construcţia gardurilor de nuiele,
cu vârful de silex, piatră sau os. protecţia semănăturilor de dăunători,
Vânătoarea se efectua în colectiv, păsări, rozătoare, precum și strângerea
în special când era vorba de turmele recoltei. Recoltatul cerealelor diferea
de animale de talie mare. La vânatul în funcţie de specie. Tenchiul și grâul
animalelor de talie mică erau utilizate spelt se recoltau prin ruperea spicelor
laţurile și capcanele. Pescuitul cu pla- de pe pai. Spicele erau depozitate în
sa, culesul ciupercilor, fructelor și a saci și coșuri. Cu secera erau recoltate
pomușoarelor presupunea, de aseme- alte specii de cereale, precum grâul pi-
nea, cooperarea unui număr mare de tic, grâul comun pitic, orzul sau meiul.
membri ai colectivului. Munca colecti- Rama secerilor înzestrate cu lame de
vă s-a consolidat și mai mult odată cu silex era, de cele mai dese ori, de lemn.
apariţia agriculturii. Cât de dificilă era Printr-o productivitate mai mare se
această ocupaţie ne mărturisesc unel- evidenţiază secerile, ale căror rame
tele de muncă folosite la prelucrarea erau din os sau corn. Ele sunt rar întâl-
solului. nite în inventarul descoperit în așezări,
Iniţial, omul alegea pentru cultiva- deoarece erau utilizate preponderent
re sectoare de pământ din apropierea pe câmpuri, unde și rămâneau în caz
râurilor, deoarece aici, în urma inun- de deteriorare. Acest tip de unelte sunt
daţiilor periodice, se sedimenta mâlul cunoscute în Moldova, în cultura Criș.
fertil. Aceste soluri nu trebuiau să fie Alături de seceri, în lucrările agri-
curăţite de tufari și copaci, ceea ce de cole erau folosite săpăligi de os și de
asemenea era un avantaj. Omul însă a corn. Cu ele se afâna solul și se săpau
conștientizat între timp și calităţile cer- gropile locuinţelor adâncite.
noziomurilor. Astfel, la alegerea locu- Loturile de pământ de pe lângă lo-
lui pentru întemeierea unei noi așezări cuinţe erau lucrate de locatarii acesto-
oamenii se ghidau de prezenţa în zonă ra. Odată cu dezvoltarea, în neolitic, a
a solurilor fertile și a surselor de apă. economiei producătoare a devenit tot
maket.indd 186 25.11.2010 14:35:12

mai evidentă divizarea muncii între parţial, prin observaţiile lui R. Roden.
sexe. Bărbaţii se ocupau cu creșterea Studiind culturile neolitice din Orien-
animalelor și cu lucrarea solului. Fe- tul Apropiat și Balcani, acesta a ajuns
meile erau specializate în agricultură, la concluzia că, în perioada revoluţiei
cules și în confecţionarea ceramicii. În neolitice economice, oamenii ofereau
unele situaţii, când era vorba de supra- mai multă atenţie cultului fertilităţii
vieţuirea comunităţii, această separare decât cultului morţilor.
a muncii putea să nu funcţioneze atât Amintim că cea mai importantă
de strict. inovaţie în neolitic a fost utilizarea lu-
Judecând după planificarea așezări- tului pentru confecţionarea pieselor de
lor, relaţiile sociale erau bazate pe fami- ceramică și, în primul rând, a vaselor.
lie și neam. Fiecare familie avea gospo- Procedeele tehnologice în confecţio-
dăria sa, în cadrul căreia erau amplasate narea ceramicii erau: pregătirea pastei,
construcţiile locative și auxiliare. prelucrarea suprafeţei vaselor, arderea
Trecerea la o nouă treaptă de dez- și decorarea. Ele reprezintă trăsăturile
voltare cultural-istorică a adus după „etnografice” ale culturilor arheologi-
sine schimbări și în sfera spirituală a ce. Odată cu apariţia ceramicii, isto-
omului. Apar noi concepţii ideologice ricii-arheologi, care cercetează aceste
și culturi care aveau la bază ideile fer- perioade, au la îndemână trăsături cer-
tilităţii, ale reproducerii – înmulţirea te care le permit să delimiteze culturile
colectivelor umane, a turmelor de vite, arheologice. Schimbările survenite în
a păsărilor și peștelui. Probabil, prin această categorie de material arheolo-
aceasta se explică faptul că în spaţiul gic permit urmărirea evoluţiei acestor
pruto-nistrean a fost descoperit doar culturi în timp și spaţiu, precum și a
un singur mormânt al culturii Bugo- interacţiunii dintre ele.
Nistrene. Lipsa mormintelor și a ne- Istoricul cercetării neoliticului în
cropolelor atribuite culturii Criș și cul- spaţiul carpato-pruto-nistrean ţine de
turii ceramicii liniare pot fi explicate, activitatea unui colectiv mare de speci-
aliști. Un merit
aparte în desco-
perirea culturi-
lor neolitice îi
revine lui Vse-
volod Marche-
vici. În anii ’50-
’70 ai secolului
XX, el descoperă
Unelte pentru lucrarea solului. primele vestigii
Cultura Bugo-Nistreană ale culturii Bugo-Nistrene. Așezarea
(desene şi reconstrucţie) culturii ceramicii liniare de la Florești,
maket.indd 187 25.11.2010 14:35:12

188 Capitolul 2
descoperită de același arheolog, a fost studierea interdisciplinară a vestigiilor

cercetată de către expediţia condusă de descoperite. De studierea problemei
T.S. Passek și E.K. Černyš (Moscova). dezvoltării agriculturii și determinarea
În deceniile următoare ale secolu- speciilor de plante s-au ocupat Zoja V.
lui trecut, de cercetarea culturii cera- Januševič (1916-2005) și N.N. Kuz-
micii liniare s-a ocupat L. Makarova. minova. Cercetări arheozoologice au
Începând cu anii ’80 ai aceluiași secol, fost efectuate de V.J. Ţalkin și A.I. Da-
tematica neolitică a fost abordată de vid. Reconstrucţiei condiţiilor naturale
către V. Dergaciov și O. Larina, inclu- sunt consacrate studiile paleogeografi-
siv în lucrări monografice consacrate lor C.D. Mihăilescu și S.I. Medeanic.
culturii ceramicii liniare, dar și în ar- Datele obţinute, luate în ansamblu,
ticole ce vizează cultura Bugo-Nistrea- ne permit să apreciem particularităţile
nă. Studii de sinteză pe toate trei cul- epocii neolitice în ceea ce privește ve-
turi neolitice cunoscute în Moldova au chile landșafturi, speciile de plante și
văzut lumina tiparului în România și animale.
în Marea Britanie.
Un merit aparte în acumularea Periodizarea şi cronologia
de noi date privind epoca neolitică îi În baza datelor existente privind
aparţine lui V. Bicbaev. El a descoperit așezările neolitice din Moldova, putem
aproape un sfert din toate așezările ne- afirma că în acest spaţiu epoca respec-
olitice cunoscute în Moldova. Printre tivă a durat aproximativ 1500 de ani.
acestea un loc aparte îl ocupă așezarea Evoluţia neoliticului poate fi împărţită
culturii Criș, Sacarovca 1. Așezarea a în trei perioade principale: timpurie,
fost cercetată de colectivul condus de mijlocie și târzie. Criteriile de bază
V. Dergaciov și O. Larina pe o suprafaţă pentru delimitarea acestor perioade
de aproximativ 4000 m2, devenind, ast- sunt schimbările survenite în econo-
fel, o așezare de referinţă din neoliticul mie, cultura materială, precum și în
mijlociu de pe teritoriul Moldovei. Me- componenţa etnică.
ritul descoperirii culturii Criș din acest Pentru datarea absolută a culturi-
spaţiu îi aparţine lui V. Dergaciov, care a lor și periodizarea lor sunt valorificate
semnalat una dintre primele așezări ale datele obţinute prin metoda radiocar-
acesteia – Seliște –, bonului. Metodele arheologice de data-
chiar dacă aparte- re se bazează pe stratigrafia așezărilor,
nenţa sa culturală studierea importurilor reciproce din-
a devenit clară mai tre culturi, în special a celor ceramice,
târziu. și pe analiza tipologică a artefactelor
De la primele descoperite.
etape ale cercetă- Cele mai timpurii așezări cu ele-
rii neoliticului s-a mente de economie producătoare apar
Zoja V. Januševič pus accentul pe în zona de est a spaţiului pruto-nis-
maket.indd 188 25.11.2010 14:35:13

trean la sfârșitul mileniului VII î.Hr. 2.1. Cultura Bugo-Nistreană

Ele aparţineau vânătorilor-pescari Primele informaţii referitoare la
autohtoni din spaţiul Nistru-Bugul de așezările culturii Bugo-Nistrene din
Sud. Cercetarea așezărilor stratificate Moldova au fost obţinute la sfârșitul
care aparţin acestei culturi indică evo- anilor ’50 ai secolului XX. În această
luţia ei pe toată durata neoliticului, perioadă V. Marchevici a descoperit
inclusiv până la începutul mileniului trei așezări în apropierea orașului So-
V î.Hr. Apariţia acestei culturi este le- roca. Staţiuni similare sunt cunoscute
gată de substratul mezolitic local, care și în bazinul râului Bugul de Sud încă
ulterior a suportat influenţe din par- de la sfârșitul anilor ’30 ai secolului
tea culturii Starcevo-Criș și din area- XX. Prin cercetările efectuate de către
lul estic al silvostepei. În etapa finală arheologii din Moldova și Ucraina s-a
comunităţile culturii Bugo-Nistrene stabilit, pentru fiecare regiune în parte,
au avut contacte cu purtătorii culturii ca materialele descoperite să se atribu-
tripoliene. ie unei singure culturi, denumită ulte-
În zona de silvostepă a Moldo- rior Bugo-Nistreană.
vei Centrale, așezările neolitice apar, Investigaţiile lui V. Marchevici în
aproximativ, în al doilea sfert al mile- microzona orașului Soroca s-au soldat
niului VI î.Hr. Ele aparţineau culturii cu descoperirea a opt așezări ale acestei
Criș, denumită așa după primele des- culturi. Dintre acestea cinci au fost cer-
coperiri făcute în valea râului cu ace- cetate prin săpături (Soroca 1, 2, 3, 5,
lași nume. Râul Criș își are cursul pe Ţikinovka). Rezultatele obţinute con-
teritoriul României și Ungariei. Odată stituie subiectul monografiei „Cultura
cu apariţia în spaţiul pruto-nistrean a Bugo-Nistreană pe teritoriul Moldo-
populaţiei neolitizate, în timp foarte vei” (1974), semnată de V. Marchevici,
scurt au fost stabilite contacte cu vâ- lucrare care nu și-a pierdut actualitatea
nătorii-pescari autohtoni din spaţiul nici în prezent. Investigaţiile au conti-
Nistru-Bugul de Sud. nuat și în perioadele ulterioare. În anii
Faza finală de evoluţie a neoliti- 1996-1997, cercetări suplimentare în
cului pe teritoriul Moldovei se înca- așezările respective au fost efectuate
drează aproximativ în al treilea sfert, de expediţia mixtă moldo-germană (V.
sfârșitul milen. VI-începutul milen. V Dergaciov, O. Larina, K.-P. Wechler).
î.Hr. și este legată de purtătorii culturii Concomitent, au fost descoperite și
ceramicii liniare. Denumirea culturii cercetate staţiunile culturii Bugo-Nis-
se datorează decorului specific atestat trene de lângă Tătărăuca Nouă, în par-
pe vasele de lut. Fazele târzii ale cul- tea de nord a Moldovei.
turii Bugo-Nistrene și-au continuat Săpăturile minuţioase și așezări-
existenţa paralel cu cultura ceramicii le pluristratificate au permis stabilirea
liniare, dar fiecare dintre acestea au raportului cronologic al straturilor
evoluat pe teritorii diferite. de cultură. Ţinând cont de stratigra-
maket.indd 189 25.11.2010 14:35:14

190 Capitolul 2
fia orizontală și verticală, precum și eroziune, cu soluri loessoidale și de

de particularităţile culturii materiale, mâl, pe o adâncime de la 1,5 până la 4
evoluţia culturii Bugo-Nistrene a fost m, fapt care îngreunează descoperirea
împărţită în cinci faze. Ea s-a format la lor în momentul de faţă. Pentru pur-
mijlocul-sfârșitul mileniului VII î.Hr. tătorii culturii Bugo-Nistrene aceste
pe substrat mezolitic local, care a su- locuri erau foarte favorabile, deoarece
portat influenţe din partea culturilor ei fondau de mai multe ori așezări pe
neolitice din bazinul mediteranean și unul și același loc. Așezările cu mai
din sud-estul Europei. Particularita- multe niveluri de locuire reprezintă un
tea principală a culturii Bugo-Nistrene interes deosebit pentru arheologi, ele
este caracterul ei sincretic. Această si- oferind posibilitatea de a urmări etape-
tuaţie este condiţionată de participarea le de valorificare a unui spaţiu în timp.
la geneza ei a trei componente: mezo- Suprafaţa ocupată de o așezare a
liticul autohton, cultura Starcevo-Criș culturii Bugo-Nistrene, de obicei, nu
și estic – de silvo-stepă. Pentru diferite era mare și nu depășea 900 m2. Ea se
faze și variante ale culturii, rolul aces- compunea din câteva locuinţe, care erau
tor factori nu a fost unul și același. de două tipuri: de suprafaţă și adâncite.
Actualmente, pe cursul mijlociu al Date referitoare la structura internă a
râului Nistru sunt cunoscute circa 20 așezărilor de pe Nistru din etapa tim-
de puncte cu materiale caracteristice purie, deocamdată, nu există.
acestei culturi. Pe teritoriul Ucrainei, Locuinţele de suprafaţă sunt repre-
numărul lor este mai mare. Cu toate zentate de construcţii de tipul colibelor,
cercetările perieghezice de amploare căptușite din afară cu piei de animale.
efectuate de către arheologii din Mol- Dimensiunile acestor locuinţe erau de
dova, numărul staţiunilor culturii Bu- 2×3 m sau 3×5 m. Ele se încălzeau cu
go-Nistrene crește foarte lent. Acest ajutorul vetrelor sau al rugurilor, pen-
fapt se datorează poziţiei topografice tru care, uneori, erau săpate gropi spe-
în care ele sunt situate. ciale. În unele locuinţe, podeaua era
Așezările acestei culturi, de regulă, pavată cu lespezi de calcar.
sunt amplasate de-a lungul râurilor, pe Semibordeiele erau prevăzute pen-
malul lor, nu mai sus de prima terasă. tru utilizare în decursul anului întreg. Ele
Ele ocupau și promontorii formate de aveau conturul oval alungit, lungimea de
cursul râurilor și de afluenţii lor. Cu 7-9 m și lăţimea de 3-5 m, fiind adâncite
timpul, suprafeţele așezărilor au fost în sol cu 30-40 cm și având suplimentar
acoperite, ca urmare a proceselor de elemente constructive la suprafaţă.
18 − Pogorăşti, 19 − Viişoara, 20 − Bilicenii Noi 10, 21 − Sacarovca 1, 22 − Selişte.

II – cultura Bugo-Nistreană: 1 − Naslavcea, 2 − Calaraşeuca 3 − Tătărăuca Nouă 14,15, 4-6 −
Soroca 1-3,5, 7 − Ţikinovka, 8 − Holercani 1-2, 9 − Zan’kovcy, 10 − Skibency, 11 − Savran’,
12 − Mikolina Brojaka, 13 − Gard.
maket.indd 190 25.11.2010 14:35:14

Monumente din neoliticul timpuriu.

I – cultura Criş-Sacarovca: 1 − Liteni, 2 − Poiana Slatina-Lunca, 3 − Probota, 4 − Grumăzeşti, 5 −
Vermeşti, 6 − Bonţeşti, 7 − Poieneşti, 8 − Perieni, 9 − Munteni, 10 − Trestiana, 11 − Măluşteni, 12 −
Valea Lupului, 13 − Iaşi, 14 − Podu Iloaei, 15 − Iacobeni, 16 − Andrieşeni, 17 − Glăvăneştii Vechi,
maket.indd 191 25.11.2010 14:35:14

192 Capitolul 2
inţele aveau o durată nu prea mare de

funcţionare – nu mai mult de 3-4 ani.
Deseori, construcţiile erau distruse de
inundaţii, situaţie care impunea stră-
mutarea locuitorilor în alt loc.
Amplasarea așezărilor culturii Bu-
go-Nistrene pe malurile râurilor indică
cert că pescuitul era una din ramurile
Vedere asupra aşezărilor Tătărăuca Nouă de bază care asigurau existenţa comu-
14 şi 15. nităţilor acestei culturi. În râul Nis-
Fiecare locuinţă se încălzea cu ve- tru vieţuiau mai multe specii de pești:
tre și ruguri. Vetrele rotunde, amena- somnul, ocheana mare, plătica, biba-
jate direct pe podea, erau căptușite cu nul, văduviţa de râu, sturionul. Ultima
pietre. Pe măsură ce se acumula cenu- dintre acestea se ridica pe cursul râului
șa, erau adăugate rânduri noi de pietre. pentru a depune icre.
Cenușa conserva căldura pe o durată Dintr-o locuinţă din așezarea So-
mare de timp. roca 1 provin resturile osteologice a 17
Rezervele de hrană se păstrau în exemplare de somn, cu o greutate tota-
gropi menajere săpate în podea. În gro- lă de aproape 500 kg. Este evident că o
piţe separate era depozitată materia pri- asemenea cantitate de pește trebuia să
mă pentru confecţionarea pieselor de fie păstrată în stare afumată sau sărată.
silex – bulgări și concreţiuni de silex. De asemenea, și icrele de pește puteau
În perioada caldă a anului, activi- fi conservate. Pescuitul diferitor specii
tăţile economice se efectuau în aer li- de pești presupunea cunoașterea com-
ber, lângă locuinţe. Aceste locuri sunt portamentului acestora.
marcate prin aglomerări de deșeuri de La pescuit erau utilizate plutele,
la prelucrarea silexului și prin resturi plasele. Peștele se prindea cu ajutorul
menajere. În acest sens, s-au desco- cârligelor de os, al cârligelor-vârcolac
perit numeroase valve de scoici Unio, confecţionate din colţi de mistreţ. Peș-
care erau culese din apele Nistrului. tele mai mare putea fi prins cu ajuto-
De asemenea, cu valve erau umplute rul harpoanelor, în acest proces fiind
rugurile, vetrele, gropile de vatră. Pen- folosite bărcile confecţionate dintr-un
tru a putea fi consumate în alimentaţie, trunchi de copac sau plutele. Existenţa
moluștele erau coapte. Pentru arheo- ultimelor în acea perioadă este confir-
logi, grămezile de valve de scoici sunt mată de uneltele de prelucrat lemnul
un fel de „carte de vizită” caracteristică (dălţi șlefuite și tesle de piatră), care pu-
culturii Bugo-Nistrene. Acolo unde se teau fi utilizate la confecţionarea lor.
atestă numeroase valve de scoici Unio, Vânătoarea la fel avea un rol impor-
aproape sigur, există și urme de locui- tant în economia purtătorilor culturii
re a omului din acea perioadă. Locu- Bugo-Nistrene. La etapele timpurii de
maket.indd 192 25.11.2010 14:35:14

existenţă a culturii, carnea obţinută

prin vânătoare constituia de la 90 până
la 100%. Animalele vânate mai des
erau cerbul nobil, mistreţul, căprioara.
Mai rar erau vânaţi urșii, taurul sălba-
tic, elanii, caii. Treptat însă creștea ro-
lul animalelor domestice în economia
comunităţilor respective. Astfel, către
etapele mijlocii de existenţă a culturii,
circa 50% din toată carnea era obţinută
de la animalele domestice.
Primul animal domesticit încă în Săpăligi din corn de cerb
mileniul VII î.Hr. a fost porcul. Destul
de timpuriu au apărut și bovinele. În mici loturi de lângă locuinţe, semănate
privinţa provenienţei ultimelor, există cu grâu. Semănăturile erau mixte, con-
două ipoteze. Conform primei, ele au ţinând ambele specii de grâu, la care ul-
apărut în urma domesticirii taurului terior s-au adăugat orzul (Avena sativa
sălbatic. În cea de-a doua, acceptată L.) și meiul (Panicum miliacem L.).
astăzi, se susţine că bovinele au apărut Remarcăm faptul că, odată cu evo-
în mediul populaţiei locale, ca rezultat luţia culturii, se mărește numărul și di-
al contactelor cu culturile agricole din versitatea uneltelor agricole – la uneltele
Balcani și zona mediteraneană, cu pur- din lemn se adaugă și săpăligile de corn.
tătorii culturii Criș. Recolta era strânsă cu ajutorul secerilor,
În același mod, populaţia cultual căror tăiș reprezenta o lamă de silex
rii Bugo-Nistrene a cunoscut și pri- fixată într-un cadru de lemn. Aceste
mele specii de grâu – alacul (Triticum unelte erau folosite și la seceratul plan-
monococcum L.) și tenchiul (Triticum telor sălbatice, al fânului pentru anima-
dicoccum L.). Dezvoltarea agriculturii lele domestice. Cu ele se tăia stuful, care
era însă frânată de abundenţa produse folosea la acoperitul locuinţelor și la
selor obţinute din alte necesităţi economice.
pescuit și vânat. Hrana vegetală din raţia locuitori-
Purtătorii aces- lor era suplimentată de culesul grami-
tei culturi nu își neelor sălbatice – Aegilops L., Festuca
schimbau locurile pratensis Huds., Elytrigia repens L., mo-
obișnuite de trai horul ș.a. Seminţele acestora erau între-
situate pe malu- buinţate în hrană, deopotrivă cu cele
rile râurilor, în ale grâului. Din ele se preparau lipii și
Râşniţă de apropiere de pă- diferite terciuri. Meniul era diversificat
mână (desen şi duri și, probabil, cu pomușoare, fructe, nuci, ciuperci
reconstrucţie) se limitau doar la culese din pădure. Moluștele Unio erau
maket.indd 193 25.11.2010 14:35:15

194 Capitolul 2
Unelte de silex
consumate de asemenea în alimentaţie. despre mediul natural acumulate încă

Valve ale acestei moluște au fost atestate din mezolitic contribuiau la supravie-
pe podeaua locuinţelor, pe malurile râ- ţuirea comunităţilor acestei culturi.
urilor, unde formează aglomeraţii care Pentru confecţionarea uneltelor
ating suprafaţa de 10-20 m2. de muncă se utiliza silexul de Nistru,
Adaptându-se la condiţiile natura- de calitate bună. Prelucrarea silexului
le și climaterice ale mediului înconju- avea loc în fiecare locuinţă. În gropile
rător, purtătorii culturii Bugo-Nistrene speciale unde se prelucra silexul au fost
își schimbau sau îmbinau permanent descoperite câteva sute de semifabrica-
diferite tipuri de activităţi economice. te și deșeuri. Ele erau desprinse de pe
În funcţie de anotimp, aceștia prac- nuclee care aveau diferite forme.
ticau pescuitul, culesul, vânătoarea, Uneltele erau confecţionate în spe-
creșterea animalelor și cultivarea plan- cial pe lame. Abilităţile purtătorilor cul-
telor. Cunoștinţele corespunzăroare turii Bugo-Nistrene în prelucrarea sile-
Unelte din os: străpungătoare, harpun, cuţite din colţi de mistreţ
maket.indd 194 25.11.2010 14:35:16

xului erau destul de avansate, fapt care Producerea

favoriza obţinerea lamelor și așchiilor ceramicii apare
de anumite dimensiuni și forme. Prelu- în a doua fază de
crarea secundară era realizată cu ajuto- evoluţie a cultu-
rul retușorului în formă de „luntre”, care rii Bugo-Nistre-
reprezintă, în același timp, și o unealtă ne. Alături de Vas ornamentat
specifică culturii Bugo-Nistrene. El se observaţiile stra-
folosea la confecţionarea diferitor tipuri tigrafice, ceramica servește drept indi-
de unelte, care serveau drept cuţite la ciu de delimitare a fazelor de evoluţie a
tăierea cărnii și la curăţarea peștelui. La culturii în timp. După forma și decorul
vânătoare erau folosite vârfuri în formă vaselor putem deduce că, în mediul cul-
de trapez și paralelogram, cu care erau turii Bugo-Nistrene, ceramica a apărut
înzestrate suliţele, săgeţile ș.a. Un rol sub influenţa culturii Criș.
important în viaţa acestei populaţii îl Vasele modelate cu mâna, dintre
aveau uneltele din lemn, os și corn. Pen- care multe erau decorate, se ardeau pe
tru confecţionarea lor se foloseau diver- rug. Cea mai veche ceramică este re-
se tipuri de unelte de silex. prezentată de vase cu corp oval, alungit
Se remarcă faptul că, în etapa tim- sau sferic. Ele aveau fundul plat sau as-
purie (aceramică) a culturii, în setul de cuţit. Suprafaţa lor este zgrunţuroasă,
unelte de silex predomină cele destina- de nuanţe cafenii, cu amprente de de-
te prelucrării lemnului. Această situa- gresanţi vegetali arși (pleavă de cereale
ţie este determinată, probabil, de nece- și ierburi). Adaosul de degresanţi era
sitatea confecţionării vaselor de lemn. necesar pentru evitarea deformării va-
Odată cu apariţia cunoștinţelor în do- selor la ardere. Prezenţa în pasta vase-
meniul olăritului, procentul acesui tip lor a degresanţilor vegetali reprezintă
de unelte este în scădere. o caracteristică principală a ceramicii
La prelucrarea pieilor și a blănu- neolitice pe parcursul întregii epoci.
rilor erau folosite diferite tipuri de Vasele erau decorate cu șiruri de li-
gratoare de silex. Uneltele din colţi de nii incizate drepte, oblice sau văluroase.
mistreţ secţionaţi se utilizau când apă- Se remarcă decorul în formă de „spic”,
rea necesitatea prelucrării unor piei de care este considerat tipic pentru cultura
dimensiuni mai mari. Când era vorba Criș. Purtătorii culturii Bugo-Nistrene
de blănuri de animale mici (veveriţe, imitau acest tip de decor, realizându-l
jderi, vulpi), se foloseau gratoare, a că- cu valve de scoici Unio, și nu cu impre-
ror lăţime nu depășea 1 cm. siuni de degete, precum în cultura Criș.
Din pieile și blănurile prelucrate se Pe parcurs, cultura Bugo-Nistreană
confecţionau haine, încălţăminte, pla- suportă influenţe culturale dinspre sud-
pume. Aceste operaţiuni erau efectuate vest. Către începutul-prima jumătate a
prin intermediul străpungătoarelor de mileniului VI î.Hr., în spaţiul Prut-Nis-
silex sau os. tru pătrund purtătorii culturii Criș.
maket.indd 195 25.11.2010 14:35:16

196 Capitolul 2
La populaţia cul- animalelor. Contactele cu cultura Criș

turii Bugo-Nistrene s-au soldat cu apariţia în mediul cul-
din bazinul Nistrului, turii Bugo-Nistrene a cultului agricol.
în așezările Soroca 3, Acesta este reflectat în decorul vaselor
Soroca 1 stratul „b”, prin ciupituri în formă de spic și decor
în urma contactelor romboidal. De aceeași formă erau și
Vas ornamentat culturale apar cupe pandantivele purtate la gât.
și străchini bine lus- Acest cult s-a manifestat cel mai
truite. În decorul vaselor sunt atestate evident în particularităţile ritului fu-
elemente specifice culturii Criș – im- nerar. În așezarea Ţikinovka (Ucraina)
presiuni executate cu degetul și unghia a fost cercetat mormântul unei femei
care imitau spicul de grâu. care avea aproape 60 de ani. Din punct
În urma interac- de vedere antropologic, ea aparţinea
ţiunii acestor civiliza- tipului mediteranoid. După caracteris-
ţii, purtătorii culturii ticile ritului funerar, mormântul este
Bugo-Nistrene au pre- specific culturilor neolitice. Răposata
luat anumite abilităţi a fost înmormântată în poziţie chircită
în domeniul cultivării pe stânga, cu mâinile îndoite în coate
plantelor și creșterii (așa-numita poziţie a embrionului),
animalelor. Se modi- sub podeaua locuinţei, iar deasupra a
fică setul de unelte de fost pusă o cupă cu hrană. Locul neo-
Topoare din
muncă. Crește numă- bișnuit unde fusese înmormântată fe-
piatră
rul uneltelor comple- meia și vârsta ei indică asupra rolului
xe, al râșniţelor, săpăligilor de corn, apar deosebit pe care îl avusese în viaţa co-
topoarele și teslele din piatră șlefuită. munităţii respective. Experienţa ei de
Judecând după importurile reci- viaţă presupunea înţelepciune și parti-
proce a ceramicii și datările cu radio-
carbon, cele două culturi erau contem-
porane și se aflau în bune relaţii de ve-
cinătate. Aceste contacte sunt ilustrate
atât de materialele ceramice, cât și de
retușoarele în formă de „luntre”, des-
coperite în așezările culturii Criș. Ele
se puteau regăsi în ambele arii cultura-
le în cazul căsătoriilor dintre membrii
acestora.
Rezultatul interacţiunilor a con-
stat în dezvoltarea, la populaţia cultu-
rii Bugo-Nistrene, a abilităţilor în do-
meniul cultivării plantelor și creșterii ”Amulete” de piatră gravate şi sfredelite
maket.indd 196 25.11.2010 14:35:17

ciparea în transmiterea cunoștinţelor Această ceramică are fundul ascu-

acumulate tinerei generaţii. În mediul ţit și este foarte aspră ca factură, dato-
vechilor comunităţi de agricultori ase- rită utilizării în calitate de degresanţi a
menea femei, după gradul de influenţă nisipului, grafitului pisat sau a scoicilor
în sferele practice și sacrale, aveau un pisate. Decorul ei realizat cu impresi-
statut egal cu căpeteniile. În unele ca- uni de piese dinţate este străin mediu-
zuri chiar îl puteau depăși. lui culturii Bugo-Nistrene.
Odată cu dispariţia culturii Criș, În faza finală, cultura Bugo-Nis-
în cea de-a doua jumătate a mileniu- treană capătă un aspect specific. Dis-
lui VI î.Hr., în bazinul râului Nistru se par, în totalitate, elementele ce ţin de
înregistrează noi schimbări culturale. tradiţiile culturii Nipru-Doneţk. În ce-
Dinspre vest, spaţiul pruto-nistrean ramică apar cupele cu umăr pe picior
începe să fie valorificat de către purtă- scund, cilindric, vase cu umărul ușor
torii culturii ceramicii liniare. profilat, vase cu buza îngroșată și eva-
Apariţia, în spaţiul pruto-nistrean, zată. Încă în anii ’70 ai secolului XX,
a unei noi culturi cu o agricultură V. Marchevici remarca similitudinea
avansată transformă bazinul Nistrului lor cu vasele etapei timpurii a culturii
într-o zonă de atracţie pentru popula- tripoliene. Judecând după materialele
ţia de vânători și pescari a culturii Ni- descoperite în așezările Pugač și Gard
pru-Doneţk, care era situată pe terito- din Ucraina, care conţineau importuri
riul actual al Ucrainei. de ceramică tripoliană timpurie, evo-
Astfel, bazinul Nistrului, unde lo- luţia culturii Bugo-Nistrene în bazinul
cuiau purtătorii culturii Bugo-Nistre- râului Bugul de Sud a durat până în
ne, percepe impulsuri dinspre nord și tripolianul timpuriu, adică începutul-
est, reprezentate de tradiţiile culturii primul sfert al mileniului V î.Hr.
Nipru-Doneţk. Influenţele dinspre Urmărind evoluţia culturii Bu-
est se resimt în tehnologia de confec- go-Nistrene în timp și spaţiu, devine
ţionare a unor vase și în decorul lor. evidentă esenţa transformărilor cultu-
Alături de formele obișnuite de vase, rale a purtătorilor acestor tradiţii, care
apar recipiente cu gura largă, cu pro- relevă neomogenitatea populaţiei. Ea
fil „S”-oidal și cele cu fundul rotund. se adapta cu ușurinţă la noile condiţii
Dinspre nord, pe Nistru, în mediul natural-climaterice și anturajul etno-
culturii Bugo-Nistrene din partea de cultural, permanent în modificare.
nord a Moldovei, pătrunde o nouă Evoluţia culturii Bugo-Nistrene,
populaţie de vânători și pescari, pur- ca și a celorlalte două culturi neolitice
tători ai tradiţiilor culturale ale mo- atestate în Moldova, era determina-
numentelor de tip Strumeli-Gastjatin. tă de condiţiile naturale și geografice.
Prezenţa lor a fost semnalată în mate- Spre deosebire însă de celelalte două,
rialul ceramic recuperat din așezarea purtătorii ei au elaborat un sistem de
Tătăreuca Nouă 15. existenţă echilibrat, care le permitea să
maket.indd 197 25.11.2010 14:35:18

198 Capitolul 2
reacţioneze rapid la provocările me- est de Carpaţi și pe teritoriul Moldo-

diului înconjurător. vei este legat de pătrunderea populaţiei
Destinul istoric al purtătorilor neolitice purtătoare a culturii Starče-
culturii Bugo-Nistrene ţine de partici- vo-Criș în fazele ei târzii – Criș III-IV.
parea la geneza culturii tripoliene, cu Acestea sunt reprezentate aici de o va-
atât mai mult, cu cât primele contacte riantă locală a monumentelor grupului
cu purtătorii tradiţiilor Precucuteni- Satmar sau a culturii ceramicii liniare
Tripolie au avut loc la primele etape de Alfőld.
pătrundere a acestora în spaţiul pruto- Așezările culturii Criș din dreapta
nistrean. Prutului, în număr de cca 50, sunt des-
tul de bine cercetate, unele din ele be-
2.2. Cultura Criş-Sacarovca neficiind de săpături sistematice (Valea
Cultura Criș de pe teritoriul Mol- Lupului, Suceava, Trestiana ș.a.).
dovei este parte componentă a unei Pentru teritoriul dintre Prut și Nis-
mari comunităţi cultural-istorice, for- tru, așezările culturii Criș sunt mai pu-
mată din culturi înrudite – Presesklo- ţin cercetate. Datorită investigaţiilor de
Starčevo-Criș- Körös-Karanovo I-II- la sfârșitul secolului trecut, în prezent,
Kremikovcy I (vezi Harta, pag. 179). sunt cunoscute 13 situri ale acestei cul-
Această comunitate s-a constituit la turi (vezi Harta, pag. 191). Așezarea
începutul-prima jumătate a mileniului cea mai cercetată – Sacarovca 1 – a fost
VI î.Hr. și cuprindea teritoriul actual al descoperită de V. Bicbaev în anul 1977.
ţărilor contemporane Grecia, Bulgaria, Primele săpături au fost întreprinse în
fosta Iugoslavie, România, Ungaria. anul 1979 de către expediţia condusă
Ulterior a pătruns în zona transcar- de V. Marchevici, iar în perioada anilor
patică a Ucrainei și în Moldova. Tră- 1989-1998 – de către expediţia neolitică
săturile semnalate în materialele din condusă de V. Dergaciov și O. Larina.
Moldova denotă caracterul periferic al Cultura Criș este reprezentată pe
acestei culturi, comparativ cu epicen- teritoriul Moldovei doar prin așezări.
trul ei iniţial. Acestea se află în zona de silvostepă,
Constituirea acestui centru vechi în special în spaţiul dintre cursul mij-
de neolitizare a Europei a devenit po- lociu al râului Prut și Răut. Cele mai
sibilă odată cu formarea unor condiţii nordice așezări sunt cele de lângă satul
naturale și climaterice favorabile în re- Viișoara, raionul Glodeni (Viișoara 1,
giune, acest fenomen fiind strâns legat Viișoara 2). În estul acestui spaţiu, ele
de valorificarea solurilor aluviale și cese concentrează pe teritoriul actual al
lor mai vechi cernoziomuri. Procesul a raionului Sîngerei (Sacarovca 1, Bilice-
evoluat treptat, în concordanţă cu for- nii Noi, Sîngerei 19). Spre sud, graniţa
marea cernoziomurilor fertile. de răspândire a acestor așezări coinci-
Procesul de apariţie și răspândire de cu graniţa dintre stepă și silvostepă.
a formelor economiei producătoare la Arheologic au fost cercetate așezările
maket.indd 198 25.11.2010 14:35:18

Seliște, Bilicenii Noi 1, Viișoara 1. Sin-

gura așezare cercetată pe o suprafaţă
mare este Sacarovca 1 (circa 4000 m2).
Aici au fost semnalate mai multe con-
strucţii și recoltate cantităţi mari de
material arheologic.
Așezările Criș nu erau fortificate și
aveau un strat de cultură nu prea con- Vedere asupra aşezării Sacarovca 1
sistent. Ele erau situate în luncile râuri-
lor și râuleţelor și pe locuri cu înălţime tată la Sacarovca 1. Locuitorii constru-
nu prea mare. Suprafaţa așezărilor for- iau locuinţe de câteva tipuri – bordeie
mate din 15-20 de locuinţe nu depășea și semibordeie și locuinţe de suprafaţă
1-2 ha. cu dimensiuni mici.
Din punctul de vedere al poziţiei Semibordeiele aveau adâncimea
topografice, excepţie face doar așeza- de 0,5-1 m, iar bordeiele erau adâncite
rea Sacarovca 1, care este situată pe în sol până la 1,5 m. În plan, ele erau
marginea estică a unui deal înalt, care circulare sau ovale cu dimensiunile de
coboară lin spre vest și mai abrupt spre 3×4 și 6×4 m. Podeaua lor nu era uni-
est, unde diferenţa de înălţime consti- formă, în ele fiind atestate gropi, pra-
tuie 100-110 m. Ce i-a făcut pe locuito- guri. Gropile de sub podea erau aco-
rii acestei așezări să-și aleagă acest loc perite cu lemn și serveau pentru păs-
pentru fondarea ei? S-a stabilit că anu- trarea proviziilor. Deasupra gropilor
me aici erau deja formate cernoziomu- locuinţelor adâncite erau ridicaţi pe-
rile. Acest factor era atât de important, reţii din nuiele, lipite cu lut amestecat
încât ei erau nevoiţi să coboare spre cu paie, pleavă și băligarul animalelor
sursa de apă aflată la 300 metri distanţă domestice. Un asemenea procedeu de
de așezare. De altfel, fertilitatea solului construcţie a pereţilor era practicat în
și prezenţa surselor de apă erau princi- sud-estul Europei până la mijlocul se-
palii factori în alegerea locului pentru colului trecut.
o nouă așezare. O condiţie obligatorie Locuinţele erau încălzite cu aju-
era și existenţa pășunilor. torul rugurilor, vetrelor, rareori cu
Așezarea Sacarovca 1 se întinde cuptoare de lut. Asemenea instalaţii
de la nord spre sud de-a lungul margi- de încălzire erau folosite de locuitorii
nii versantului, pe o distanţă de 200 m. așezărilor Viișoara 1 și Seliște.
Pe versant, de la est spre vest, ea are Locuinţele durabile, de dimensiuni
150 m. Suprafaţa totală a așezării nu mari, erau locuite anul întreg. Ele erau
depășește 2 ha. amplasate în semicerc într-un rând sau
Structura așezărilor și tipurile lo- două. Locuinţele se situau la o distanţă
cuinţelor în multe situri sunt practic de 18-25 m una faţă de alta, formând
aceleași. Mai diversă este situaţia ates- niște străzi.
maket.indd 199 25.11.2010 14:35:18

200 Capitolul 2
Se evidenţiază, în special, locuin- Viaţa cotidiană a locuitorilor era le-

ţa 21, care avea două niveluri și formă gată preponderent de locuinţe, în aces-
pătrată (3,6×3,6 m). Ea era încălzită tea și lângă ele aflându-se inventarul ne-
de un cuptor cu boltă, iar mâncarea cesar activităţilor casnice și economice.
se prepara pe o vatră. Dinspre vest, Uneltele de muncă erau confecţio-
locuinţa avea un coridor cu trepte cu nate preponderent din piatră. Materia
dimensiunile de 1,30×2,10 m. În par- primă principală era silexul. Gresia și
tea de la suprafaţă, deasupra intrării, se bazaltul se foloseau la executarea râș-
aflau elementele decorative ale faţadei. niţelor și frecătoarelor, utilizate la pro-
Ele erau confecţionate din blocuri de ducerea făinii. Din șist se confecţionau
lut ars, în formă de segmente, sau din topoare și tesle care erau utilizate la
blocuri duble și segmente în trepte. Un prelucrarea lemnului. Uneltele din os
asemenea decor arhitectural al locuin- și corn erau de neînlocuit la prelucra-
ţei o evidenţia printre alte construcţii rea solului. Din aceeași materie primă
din așezare și denotă, fără îndoială, se fabricau și alte unelte necesare în
statutul social al proprietarului. viaţa cotidiană.
Spre vest de locuinţele permanente, Practic se remarcă că în fiecare gos-
la o distanţă de 20-30 m, se găseau con- podărie uneltele de muncă erau confec-
strucţiile de tipul colibelor, cu suprafa- ţionate pe loc. În locuinţe și ogrăzi au
ţa de 2-5 m2. În acest loc, pe versantul fost descoperite rezerve de materie pri-
vestic al platoului, începeau câmpurile mă, deșeuri, rezultate în urma prelucră-
unde erau cultivate plantele. După ferti- rii silexului, cât și unelte finite.
litate, acesta este unul din cele mai bune La confecţionarea uneltelor de si-
locuri din Moldova și Europa. lex era utilizat silexul de Nistru, rareori
silexul de Prut și, ca excepţie, obsidi-
anul. Ultimul a ajuns în Moldova din
Carpaţi, din zona Tușnad.
Locuitorii dădeau preferinţă mate-
riei prime locale sub formă de galeţi.
Nucleele de silex, prismatice sau coni-
ce, aveau înălţimea de 3-5 – 5-7 cm. De
pe aceste tipuri de nuclee erau obţinute
așchii și lame. Procedura era efectuată
cu ajutorul retușoarelor din concreţi-
uni de silex și din nuclee epuizate. În
unelte se remarcă retușoarele în formă
de „luntre”, apărute în urma contacte-
lor cu cultura Bugo-Nistreană.
Pieile erau prelucrate cu gratoarele
Unelte de silex de silex. Lamele serveau în calitate de
maket.indd 200 25.11.2010 14:35:19

cuţite, ferestra- Din plăci de bazalt și gresie cenu-

ie și piese com- șie compactă se făceau râșniţe, frecă-
ponente pentru toare și pisăloage utilizate la râșnitul
seceri. Pentru și pisatul cerealelor. Asemenea unelte
ele este carac- au fost descoperite în toate locuinţele
Seceră de tip Karanovo teristică lustru- și în aglomerările de materiale desco-
(reconstrucţie) irea sub unghi perite la suprafaţă. Râșniţele puteau fi
a unei sau a de dimensiuni atât mici, cât și mari,
ambelor laturi. Acest lustru se forma acest fapt indicând volumul de grâu
doar la secerișul cerealelor. Lamele res- măcinat.
pective erau montate sub unghi, una Din plăcuţe naturale de gresie erau
alături de cealaltă, în rame de lemn confecţionate abrazive cu care se pre-
sau os (așa-numita seceră de tip Kara- lucrau și ascuţeau tăișurile uneltelor
novo). O asemenea ramă de os a fost de piatră și os. La prelucrarea pieii, pe
descoperită într-o locuinţă din așe- lângă gratoarele de silex se utilizau plă-
zarea Sacarovca 1. Tipul respectiv de cuţe de calcar și fragmente ceramice,
seceră a căpătat o răspândire largă în cărora li se conferea formă rotundă și
mediul vechilor culturi de agricultori. cu un diametru aproximativ de 7 cm.
Piesele componente pentru seceră sunt Aceste unelte erau folosite la începutul
obișnuite în așezările culturii Criș din procesului de radere a pieilor. Ulterior,
Moldova. Într-o locuinţă din așezarea pielea era lustruită cu ajutorul galeţilor
Seliște au fost descoperite 16 piese de și a uneltelor de os. În structura pieii
acest fel, suficiente pentru realizarea putea fi frecţionat ocrul de culoare ro-
a trei seceri. La Sacarovca 1 asemenea șie sau galbenă. Bucăţelele de ocru erau
piese sunt prezente în toate locuinţele. pisate și transformate în praf pe plăcu-
Străpungătoarele, burinele, micro- ţe speciale. Vopseaua neagră se obţinea
burinele, cuţitele de silex erau utilizate din cărbunii de lemn și cenușă.
la confecţionarea pieselor de lemn, piele Uneltele din oase de animale săl-
și în meșteșugurile casnice. Microlitele batice și domestice erau folosite în di-
trapezoidale sunt reprezentate de circa ferite genuri de activităţi. Din coarne
100 de exemplare. Dacă în mezolitic și oase de cerb nobil, căprioară, mistreţ
aceste piese serveau ca vârfuri pentru și ovicaprine se confecţionau săpăligi,
armele de vânătoare, atunci în cultura rame pentru seceră, ciocane, dălţi, mâ-
Criș ele erau utilizate, cu predilecţie, în nere. Străpungătoarele din metapodiile
meșteșugurile casnice, la tăiat și cioplit. de ovicaprine se utilizau la confecţio-
O importanţă deosebită aveau narea îmbrăcămintei din blană și piele.
uneltele de prelucrat lemnul – teslele Cu unelte asemănătoare erau decorate
trapezoidale și dreptunghiulare plate. vasele de lut.
În cazuri unice se întâlnesc dălţi bom- Din os erau tăiate lopăţele-spatule
bate în secţiune. caracteristice culturii Criș, cu ajutorul
maket.indd 201 25.11.2010 14:35:19

202 Capitolul 2
cărora făina era adu-

nată de pe râșniţe.
Osul era de asemenea
folosit pe scară largă
la confecţionarea ace-
lor, mânerelor pentru Ceramică
uneltele complexe și
chiar a pumnalelor. O mare parte a ceramicii are decor
Unelte din os În calitate de piese cu adâncit sau în relief. Deseori, vasele
care se efectuau ope- erau decorate cu linii incizate sau zgâ-
raţii de tăiere erau utilizate deseori sec- riate, care formau motive geometrice.
ţiuni longitudinale din colţi de mistreţ. Decorul incizat era suplinit dese-
Vasele de lut erau modelate cu ori cu decor în relief – proeminenţe
mâna, arse pe rug sau în cuptoarele din simple, proeminenţe duble, brâuri. Cel
locuinţe. Recipientele, în special cele mai tipic decor pentru ceramica cultu-
de dimensiuni mari, erau modelate pe rii Criș este cel realizat prin impresiuni
suporturi rotunde de lut. Acest procede degete și unghii, care acoperea în-
deu tehnologic este ca un „prototip” al treaga suprafaţă a vaselor. Acest tip de
roţii olarului cu acţionare manuală. decor a fost împrumutat și de purtăto-
Practic, în toate așezările predo- rii culturii Bugo-Nistrene, dar execu-
mină vasele grosiere cu adaos de de- tarea lui, după cum s-a menţionat mai
gresanţi vegetali și uneori a șamotei. sus, era făcută cu valve de scoici Unio.
Ele aveau dimensiuni mari și grosimea A doua categorie de ceramică este
pereţilor de circa 1 cm. Arderea vase- modelată din pastă fină, bine frămân-
lor nu este uniformă, predominând tată, cu adaos neînsemnat de degre-
cele de culoare roșiatică și brună. Se sanţi vegetali. Pereţii vaselor sunt sub-
întâlnesc și vase de nuanţe cenușii, ţiri (până la 0,7 cm) și au nuanţe de la
negre, portocalii ș.a. Pentru ca recipi- negru la cenușiu, de la cenușiu până la
entele să fie mai impermeabile la exte- mov, cenușiu-brun și cenușiu-mov.
rior, ele erau acoperite cu angobă – un Repertoriul vaselor este divers:
strat de lut subţire și lichid fără im- cupe tronconice, semisferice, vase cu
purităţi. Ulterior, angoba era netezită profil arcuit și gât cilindric scund, cupe
sau lustruită. Vasele erau acoperite și
cu barbotină.
Formele vaselor sunt diverse: chiu-
puri, vase cu corp sferic, oval-alungit,
cilindric. Au fost documentate amfo-
re cu două toarte, tigăi, ultimele fiind
folosite la uscatul boabelor de cereale
înainte de a fi măcinate. Ceramică
maket.indd 202 25.11.2010 14:35:20

cu pereţii, aproape verticali, fructie- Locuitorii cultivau alac (Triticum

re cu picior înalt ș.a. Rareori, ele erau monococcum L.) și tenchi (Triticum
decorate cu proeminenţe sau cu vop- dicoccum L.), într-o măsură mai mică
sea neagră. Câteva vase din această grâul spelt (Triticum spelta L.). Orzul
categorie au fost descoperite în așeză- este reprezentat de două specii – cu
rile culturii Bugo-Nistrene, ele servind boabele golașe (Hordeum vulgare nu-
drept dovadă a contactelor și relaţiilor dum) și învelite (Hordeum vulgare). Se
de bună vecinătate. cultiva mai des însă tenchiul (Triticum
Purtătorii culturii Criș au adus cu dicoccum L.) și orzul cu boabele gola-
sine în spaţiul Pruto-Nistrean o econo- șe (Hordeum vulgare nudum). Au mai
mie producătoare destul de evoluată, fost documentate ovăzul (Avena sativa
care combina cultivarea plantelor și L.) și mazărea (Pisum sativum L.). În
creșterea vitelor cu culesul, vânătoarea apropiere de locuinţe creșteau prunul,
și pescuitul. corcodușul, vișinul, cireșul, viţa-de-vie.
Creșterea animalelor oferea popu- După toate probabilităţile, viţa-de-vie
laţiei aproape 70 % din carnea consu- a fost cultivată de mai multe generaţii
mată. În turma de animale era prezen- de populaţie a culturii Criș, deoarece
tă întreaga triadă neolitică – bovinele, specia atestată era deja apropiată de
ovicaprinele și suinele. De remarcat că speciile contemporane cultivate.
la Sacarovca 1 au fost identificate oase Cultivarea plantelor și creșterea
de cal, care, în viziunea unor specia- animalelor erau mereu în interacţiune,
liști, probabil fusese domesticit. Aceas- deoarece depindeau una de alta. Agri-
ta ar fi una din cele mai timpurii măr- cultura oferea furaje pentru animale,
turii despre domesticirea acestei specii iar pășunatul ultimelor pe miriște ridi-
de animale. ca productivitatea câmpurilor. Semă-
Vânătoarea își păstra importan- natul tenchiului (Triticum dicoccum
ţa, dar avea un rol secundar. Se vânau L.), principala cultură cultivată, era
preponderent cerbul nobil, căprioara, posibilă numai în formă de spic. De
mistreţul, rareori elanul, taurul sălba- aceea vitele se foloseau la fixarea lor în
tic, ursul. Din vânat, pe lângă carne, se arătură.
obţineau și blănuri din care se confec- Femeile și copiii culegeau din pă-
ţionau haine și încălţăminte. durile aferente fructe de corn, porum-
Toate așezările cunoscute până în brele, mere, nuci, ghindă. Ultima era
prezent sunt situate în locuri favorabi- uscată și măcinată, făina obţinută fiind
le pentru practicarea agriculturii. In- amestecată cu cea de grâu. Din acest
vestigaţiile paleobotanice efectuate pe amestec erau coapte lipii.
seminţele carbonizate și pe amprentele În așezările situate în apropierea
de pe ceramică și lipitură au permis râurilor, erau practicate pescuitul și
identificarea speciilor de plante care culesul moluștelor, dar nu în aceeași
erau crescute sau culese lângă așezări. măsură ca și în cultura Bugo-Nistrea-
maket.indd 203 25.11.2010 14:35:21

204 Capitolul 2
nă. Descoperiri- cu „cornișă” 21 din așezarea Sacarov-

le efectuate până ca 1. Particularităţile constructive și
acum în așezările inventarul descoperit în ea confirmă
Criș denotă ca- această ipoteză. Printre piesele semna-
racterul secundar late aici se evidenţiază un altar masiv, în
al acestei îndelet- formă de măsuţă triunghiulară, cu trei
niciri. piciorușe. Suprafeţele lui laterale sunt
Brăţară din argilă
Organizarea decorate cu linii incizate. Altarul se gă-
socială a societăţii sea lângă vatră, într-o nișă săpată în pe-
era bazată pe familie. Fiecare familie rete. Asemenea piese sunt cunoscute în
ocupa o locuinţă separată cu suprafa- mai multe culturi neolitice, unde sunt
ţa de 12-30 m2. Numărul membrilor ei interpretate ca opaiţe de cult, altare. Pe
nu depășea 4-5 persoane. ele ardea, probabil, focul și aveau loc
Femeile, bărbaţii și copiii purtau acţiuni cu caracter religios.
diferite podoabe. Preferinţă se dădea Altă piesă, indiscutabil legată de
brăţărilor și mărgelelor de lut. În așe- cultul fertilităţii, reprezintă un pan-
zarea Sacarovca 1 au fost descoperite dantiv phalloidal cu înălţimea de 7 cm.
circa 50 de exemplare de asemenea El este decorat cu linii incizate.
brăţări. Ele erau diverse ca formă și În unele locuinţe au fost descoperite
culoare. Mărgelele de lut, de asemenea, și alte piese de lut care puteau fi utilizate
aveau diverse forme. Din mărgele de în practicile magico-religioase – coarne
lut și os se compuneau salbe. care le imită pe cele de bovine și ovica-
Pandantivele se confecţionau din prine, „beţișoare”, steluţe, discuri.
colţi de mistreţ, dinţi de animale și Către mijlocul-sfârșitul sfertului
valve de scoici Unio. Într-o locuinţă al treilea al mileniului VI î.Hr., pe teri-
din așezarea Seliște au fost descope- toriul actual al Republicii Moldova își
rite mărgele de aramă nativă forjată. fac apariţia purtătorii culturii cerami-
Aceasta este una din cele mai timpu- cii liniare. Populaţia nou-venită putea
rii mărturii ale utilizării de către om a elimina sau parţial asimila pe purtăto-
aramei native pe teritoriul Moldovei. rii culturii Criș. Apariţia unei noi co-
Femeile torceau lâna de oaie, însă
această îndeletnicire nu a căpătat o lar-
gă răspândire.
Lideri și că-
petenii ale comu-
nităţilor deveneau
persoane talentate
și neordinare. Un
asemenea lider
Altar triped trăia în locuinţa Plastică antropomorfă. Trestiana, Sacarovca 1
maket.indd 204 25.11.2010 14:35:21

munităţi în teritoriul vizat deschidea o zări. Pe teritoriul Ucrainei de Vest, în

nouă pagină de istorie, aceasta aparţi- regiunea orașului Rovno, purtătorii
nând deja culturii ceramicii liniare. acestei culturi își fac apariţia încă de
la faza timpurie de evoluţie. În pro-
2.3. Cultura ceramicii liniare cesul de evoluţie și al mișcării noilor
Comunitatea culturii ceramicii valuri de migranţi din regiunile cen-
liniare s-a format aproximativ la mij- trale ale Europei, teritoriile Ucrainei,
locul mileniului VI î.Hr. în Europa României și Moldovei au fost popula-
Centrală, având ca epicentru cursul te de către comunităţile culturii cera-
mijlociu al Dunării. De aici provine micii liniare.
și a doua denumire a culturii – „da- În Europa Centrală, cultura ce-
nubiană”. Se consideră că ea s-a for- ramicii liniare devine cunoscută de
mat având la bază vechea populaţie la sfârșitul secolului XIX. Începutul
neolitică din focarul de neolitizare cercetării acesteia în Moldova este le-
balcano-carpatic, care, pe măsura ex- gat de activitatea arheologilor V. Mar-
tinderii, a culturalizat și a neolitizat chevici și T.S. Passek. La mijlocul și în
populaţia locală din Europa Centrală, cea de-a doua jumătate a anilor ’50 ai
iar mai târziu și pe cea de pe teritori- secolului trecut, V. Marchevici a des-
ile actualelor state Ucraina, România coperit, în zona orașului Florești, un
și Republica Moldova. grup de așezări ale culturii ceramicii
Așezările acestei culturi sunt cu- liniare. Săpăturile sistematice efectu-
noscute de la Dunărea Mijlocie la sud ate aici și cercetările așezărilor Măr-
(Ungaria, Austria, fosta Cehoslovacie) culești și Putinești au adus contribuţii
până la Marea Baltică (Polonia, Da- importante la cunoașterea culturii ce-
nemarca, Germania) la nord. Dinspre ramicii liniare în zona de nord a Mol-
vest spre est, ele se extind de la Fran- dovei. Cercetările din așezările Ruseș-
ţa și Belgia până la hotarele de vest ale tii Noi 1 și Dănceni, din zona centrală
Ucrainei și Moldovei, spre est. Evident, a Moldovei, au permis, către anii ’80
pe un spaţiu atât de vast, triburile aces- ai secolului XX, să se facă o caracte-
tei culturi nu au reușit să-și păstreze rizare mai amplă a culturii materiale
omogenitatea culturală iniţială. Arhe- a comunităţilor culturii menţionate
ologii evidenţiază în arealul ei câteva și să se stabilească locul așezărilor ei
grupuri locale și cronologice. Evoluţia în neoliticul Europei. Materialul acu-
acestora în Europa a durat aproximativ mulat și cercetarea lui au contribuit la
600 de ani. elaborarea concepţiei actuale despre
Purtătorii culturii ceramicii li- evoluţia culturii ceramicii liniare în
niare pătrund în vestul Ucrainei, es- acest spaţiu.
tul României și Moldova din Europa Pe teritoriul Moldovei, purtăto-
Centrală. În total, în spaţiile enume- rii culturii ceramicii liniare pătrund
rate sunt cunoscute circa 150 de așe- din dreapta Prutului, ocupând zona
maket.indd 205 25.11.2010 14:35:22

maket.indd 206
206
Aria de extindere a culturii ceramicii liniare. I – Cultura ceramicii liniare din Europa Centrală,
II – Aşezări din faza timpurie, III – Ceramică liniară în contextul altor culturi,
IV – Periferia de est a Culturii ceramicii liniare.
Capitolul 2
25.11.2010 14:35:22
centrală de silvostepă. Evoluţia aces- Mijlociu, raionul Sîngerei, sunt ampla-

tei culturi a durat în acest spaţiu circa sate opt așezări, iar în microzona ora-
300 de ani. șului Florești, pe o distanţă de 18 km
Actualmente, în Moldova sunt din cursul râului Răut, se găseau nouă
cunoscute circa 60 de așezări ale cul- așezări. În acest caz, fiecărei așezări îi
turii ceramicii liniare. Cele mai nor- reveneau aproximativ 2 km de luncă,
dice puncte se află lângă satul Cubolta fapt care denotă cât de mare era densi-
(Cubolta 1), orașul Sîngerei (Sîngerei tatea populaţiei în aceste locuri în epo-
1, 10, 11) și orașul Florești (Florești ca neolitică târzie.
1, 2). Așezările Ruseștii Noi 1, 2 și Așezările ocupau o suprafaţă de
Dănceni 1 reprezintă cele mai sudice la 1-1,5 ha (Florești 1) până la 4-5 ha
puncte situate la graniţa dintre stepă (Dănceni 1). În cadrul așezărilor, au
și silvostepă. Spre est, arealul cultu- fost înregistrate numeroase locuinţe
rii ceramicii liniare se extindea până și construcţii auxiliare. La Dănceni 1
la râul Nistru, a cărui vale era locuită acestea erau dispuse în cerc, repetând
de triburile culturii Bugo-Nistrene. forma promontoriului. În așezarea Flo-
Mărturiile contactelor dintre purtă- rești 1 ele se situau în șiruri. Așezările
torii ambelor culturi sunt importurile și locuinţele erau, de regulă, orientate
de ceramică. Ceramica provenită din de la nord spre sud sau de la nord-est
mediul culturii ceramicii liniare a fost spre sud-vest. Ele erau amplasate în
descoperită în așezările din microzo- acest mod, ca să beneficieze cât mai
na orașului Soroca, în așezarea Tătă- mult de lumina solară.
răuca Nouă 15 (r-nul Dondușeni) și la Locuitorii așezărilor construiau
Baz’kov ostrov (Ucraina). semibordeie și, rareori, locuinţe de
Populaţia culturii ceramicii liniare suprafaţă. Semibordeiele în plan aveau
își fonda așezările în locuri favorabile conturul oval, oval-alungit cu capătul
pentru practicarea agriculturii. Aces- nordic îngust. Ele erau adâncite în sol
tea erau situate lângă râuri, pârâuri, la circa 0,5 m. Partea de la suprafaţă
lacuri, pe terasele ce se înălţau deasu- a acestui tip de locuinţă consta din
pra luncilor râurilor Ișnovăţ, Botna și pereţi și acoperiș susţinut de stâlpi.
Răut. De asemenea, la alegerea locu- Pereţii, în majoritatea cazurilor, erau
lui pentru așezare erau luaţi în calcul construiţi din nuiele lipite cu lut. În
și factorii importanţi, precum evitarea părţile locuinţelor unde ardea focul
pericolului de inundare și prezenţa pe vatră, lutul de pe pereţi se ardea și
surselor de apă potabilă. el. De aceea în fiecare locuinţă au fost
Modul în care erau selectate solu- descoperite bucăţi de lut ars cu ames-
rile explică concentrările de așezări în tec de paie și amprente de lemn despi-
locurile favorabile fondării și dezvoltă- cat și nuiele. Din asemenea elemente
rii lor. Astfel, pe o distanţă de 14 km, constructive erau construite și rarele
pe cursul de mijloc al râului Ciulucul locuinţe de suprafaţă, descoperite în
maket.indd 207 25.11.2010 14:35:23

208 Capitolul 2
Monumente din neoliticul dezvoltat.

I – Cultura band-liniară: 1 – Târpeşti; 2 – Traian; 3 – Voetin; 4 – Vadu Soreşti; 5 – Glăvăneştii Vechi;
6 – Criveşti; 7 – Larga Jijia; 8 – Valea Lupului; 9 – Dăneşti; 10 – Perieni; 11 – Moldoveanca; 12 –
Rezina 1; 13 – Slobozia-Vărăncău; 14 – Bălţi 1; 15 – Floreşti 1-2; 16 – Gura Camencii 6, 7, 10;
maket.indd 208 25.11.2010 14:35:24

așezările din Moldova. Acoperișurile Ocupaţiile principale erau culti-

tuturor tipurilor de construcţii, jude- varea plantelor și creșterea animalelor.
când după datele etnografice, erau din Caracterizând agricultura purtători-
stuf sau paie. lor culturii ceramicii liniare, trebuie să
Locuinţele se încălzeau cu vetre menţionăm caracterul ei polifuncţional.
deschise, ruguri situate în gropi săpate Se cultivau grâul, orzul, meiul, măzări-
în podea. În așezarea Dănceni 1 a fost chea, mazărea, corcodușul, prunul și ci-
cercetat un cuptor în formă de potcoa- reșul. Pomii fructiferi puteau fi crescuţi
vă, cu dimensiunile de 1,16×0,9 m. Va- pe lângă case sau în livezi. Între ogrăzi
tra lui avea grosimea de 10-15 cm, iar rămâneau spaţii libere de 300-400 m2 și
pereţii, cu înălţimea de până la 0,5 m, aici, probabil, creșteau copacii fructiferi
erau ușor înclinaţi spre centru. În inte- și leguminoasele. Câmpurile de cereale
riorul cuptorului s-au descoperit frag- se situau lângă așezări. Informaţiile pre-
mente de vase grosiere. Vetrele erau zentate mai sus au fost obţinute prin de-
situate și în afara locuinţei, în ogrăzi. terminarea a circa 350 de amprente de
În aceste spaţii au fost depistate și plat- plante atestate pe suprafaţa și în ruptura
forme scunde-măsuţe de lut, pe care se vaselor de ceramică.
efectuau diferite activităţi în perioada Solul era prelucrat cu săpăligi din
caldă a anului. corn de cerb, iar seceratul se efectua
În interiorul locuinţelor, în spe- cu ajutorul secerilor de tip Karanovo.
cial în semibordeie, erau săpate gropi Într-o locuinţă din așezarea Dănceni
pentru păstrarea rezervelor de hrană. 1 au fost descoperite 12 piese compo-
Grâul se depozita însă în gropi speci- nente pentru seceri, care proveneau
ale, situate în ogrăzi sau în hambare de la două seceri de acest tip. Grâul se
construite după același principiu ca păstra în vase mari, cu volumul de cel
și locuinţele de suprafaţă. Asemenea puţin 15-20 de litri fiecare. Râșniţele,
complexe, din care făceau parte o lo- care uneori atingeau în lungime ju-
cuinţă și gropi de provizii sau hamba- mătate de metru, serveau la obţinerea
rul, formau o gospodărie cu suprafaţa făinii. Dimensiunile lor ilustrează, tot-
ogrăzii de 70-100 m2. În construcţiile odată, și volumul de grâu prelucrat.
locative și gospodărești, erau concen- Agricultura furniza și furaje pen-
trate materialele care ilustrează cultu- tru animale. Erau crescute în special
ra materială și ocupaţiile economice bovinele, care – ca și în cultura Criș –
ale populaţiei. erau păscute pe miriște și se foloseau la
17 – Ţâra 2; 18 – Sîngerei 1, 8, 11, 13 19, 21; 19 – Chirileni 1, 20 – Brăneşti 1; 21 – Durleşti; 22

– Dănceni; 23 – Ruseştii Noi 1-2; 24 – Kormani; 25 – Maynova Balka.
II – Cultura Bugo-Nistreană: 1 − Naslavcea, 2 − Calaraşeuca 3 − Tătărăuca Nouă 15, 4-6 −
Soroca 1-3,5, 7 − Ţikinovka, 8 − Holercani 1-2, 9 − Zan’kovcy, 10 − Skibency, 11 − Savran’,
12 − Mikolina Brojaka, 13 − Gard.
III – Complex cultural de tip Sacarovca-Mariupol
maket.indd 209 25.11.2010 14:35:24

210 Capitolul 2
fixarea spicelor obsidianul sau silexul volynian din

de grâu în sol în Ucraina. Locurile unde iese la suprafaţă
procesul semă- asemenea silex se află pe cursul superi-
natului. or al râului Prut și pe cursul mijlociu al
O ramură Nistrului. În așezările Dănceni 1 și Dur-
importantă în lești 1, până la 50% din uneltele de silex
activitatea eco- sunt confecţionate anume din aseme-
nomică a popu- nea materie primă.
laţiei era confec- Setul de unelte din silex este speci-
Unelte din corn de ţionarea unel- fic și, într-o oarecare măsură, se deose-
cerb telor din silex, bește de seturile de unelte similare ale
piatră, corn și culturilor Criș și Bugo-Nistreană. O
os. O parte din unelte se executau din caracteristică pentru cultura cerami-
silex de Prut, amfibolit, tuf și obsidian, cii liniare este prezenţa într-un număr
fapt ce denotă păstrarea legăturilor cu foarte mare a uneltelor rotunde, con-
triburile înrudite din centrul și sud-es- siderate de obicei ca percutoare. Dar,
tul Europei. după cum au demonstrat analizele co-
Din șist erau confecţionate tesle respunzătoare, ele nu serveau ca per-
și dălţi, divizate în funcţie de formă în cutoare, care s-ar fi utilizat la confec-
patru tipuri. Dălţile înalte de tip Schu- ţionarea uneltelor de silex. Cu ajutorul
leistenkeil (de tip calapod), alături de lor, erau confecţionate teslele de șist și
ceramică, reprezintă „cartea de vizită” râșniţele de gresie.
a culturii ceramicii liniare. În setul uneltelor de silex au fost
Uneltele de silex aveau un rol im- înregistrate până la opt tipuri de unel-
portant în viaţa cotidiană a populaţiei, te. Printre ele predomină cele pe lame
ele fiind folosite, practic, în toate tipurile (circa 60%) și gratoarele (circa 30%).
de activităţi. Colecţiile de piese de silex În majoritatea cazurilor, lamele nu
cuprind mii de exemplare. Până la 80 % erau prelucrate secundar. Cu ele se
din silexul utilizat este cel cenomanian, efectuau operaţii de tăiere. Alte tipuri
la fel ca și în cultura Criș. Într-o măsu- de unelte se întâlnesc mai rar – buri-
ră mai mică (17 %) era utilizat silexul nele și microburinele (5%), străpungă-
sub formă de toarele și sfredelele (6%). Microlitele
galeţi de nuan- geometrice sunt reprezentate doar de
ţe mai închise. trei exemplare. Ele serveau în calitate
La despicarea de piese componente pentru cuţite și
lui se obţineau ca străpungătoare, dar nu în calitate de
lame cu margi- vârfuri pentru armele de vânătoare.
nile drepte, se- Un rol important în viaţa vechilor
mitransparente, agricultori îl aveau piesele componente
Topoare din piatră care aminteau pentru seceră (12% din setul de unelte).
maket.indd 210 25.11.2010 14:35:25

Uneltele de os erau utilizate în toa- pastă cu adaos de degresanţi vegetali.

te domeniile de activitate. În agricultu- Decorul lor consta în alveole, realizate
ră se foloseau săpăligile, iar unele piese cu degetul și unghia, și din elemente
pentru lucrat solul aveau vârfuri din în relief și se întâlnește destul de rar –
coarne de cerb sau din oase tubulare doar la 10% din exemplare.
mari. La executarea uneltelor de mun- Ceramica fină are culoare cenușie
că, în prelucrarea lemnului și a pieilor sau cenușie-neagră, fiind bine arsă și
erau utilizate retușoarele, dălţile și lus- lustruită. Acestea sunt vase de tip în-
truitoarele toate din os. Străpungătoa- chis și străchini cu picior de dimensi-
rele serveau la confecţionarea hainelor. uni nu prea mari, văscioare și poloni-
Vasele erau modelate și decorate la fel ce. În unele cazuri, ele puteau fi deco-
cu ajutorul pieselor de os. Plasele erau rate cu motive antropomorfe și zoo-
împletite cu cârligele de os. Pentru pla- morfe. Decorul obișnuit al ceramicii
sele de prins pește, erau modelate gre- fine este reprezentat de linii incizate
utăţi de lut. și gropiţe supranumite și „capete de
Cu ajutorul fusului înzestrat cu note muzicale”, structurate în diferite
fusaiolă de lut, erau răsucite firele de compoziţii. Gropiţele erau executate
lână sau cele din fibre vegetale. Din ele, cu piese de os, cu capătul triunghiu-
prin intermediul războaielor de ţesut, lar sau oval. Îmbinarea în compoziţi-
se confecţionau pânze. Un asemenea ile ornamentale a liniilor incizate și a
război de ţesut, de la care s-au păstrat gropiţelor este un fel de „carte de vizi-
opt greutăţi de lut, a fost depistat într-o tă” a culturii ceramicii liniare.
locuinţă din așezarea Sîngerei 11. În procesul de evoluţie a culturii,
Cultura ceramicii liniare este re- decorul ceramicii suportă anumite
prezentată de circa opt tipuri de vase. schimbări, care sunt mai evidente în
Cele mai răspândite sunt cele cu cor- materialele așezărilor târzii Florești 1
pul semisferic, străchinile cu corpul și Gura Camencii 6. Unele vase încep
tronconic sau rotunjit, vase amforoida- să fie acoperite cu vopsea roșie la ex-
le. Rareori se întâlnesc vase cu corpul terior și în interior. Gropiţele devin fie
bombat sau butiforme. Vasele cu tub prea mari sau prea mici, fiind vopsite
de scurgere se foloseau la hrănirea co- cu vopsea roșie și nu sunt plasate în
piilor. Vasele grosiere se modelau din compoziţii ca și în perioada mai tim-
purie de evoluţie a culturii, în unele
cazuri lipsind cu desăvârșire. Liniile la
fel își modifică aspectul, îngustându-se
sau devenind asemănătoare cu cele din
cultura Precucuteni. Aceste schimbări
indică direcţia de evoluţie a culturii.
Reconstituirea artei, a cultelor, adi-
Ceramică. Floreşti 1, Dănceni 1 că a mentalităţii purtătorilor culturii
maket.indd 211 25.11.2010 14:35:25

212 Capitolul 2
ceramicii linia- La categoria

re este un lucru reprezentărilor
destul de dificil, faciale, posibil,
deoarece s-au pot fi atribuite
păstrat puţine unele fragmen-
artefacte care te de ceramică
ne-ar permi- fină, unde dese-
te să abordăm nul era format
adecvat acest prin combina-
Plastică antropomorfă. subiect. În mod rea gropiţelor de Plastică antropomorfă.
Sîngerei 1 sigur poate fi diferite forme. Dănceni 1
atribuită vreu- Deși pie-
nui cult originea podoabelor rare în sele enumerate mai sus se întâlnesc
formă de reprezentări zoomorfe și an- rar, alături de podoabe, ceramică și
tropomorfe. decor, ele se atribuie la așa-numitele
Pe vase au fost atestate imagini zo- caracteristici etnice ale culturii. Ana-
omorfe în relief, care redau destul de liza acestor obiecte ne permite să ur-
schematic capete de animale. Repre- mărim legăturile dintre comunităţile
zentările antropomorfe sunt mai puţi- umane locale.
ne. Ne referim aici la fragmentul unui Problema rolului purtătorilor cul-
model de picior uman și al unei figuri- turii ceramicii liniare în procesul de
ne feminine (?) descoperite la Dănceni formare și evoluţie a culturii Precucu-
1. Figurina are abdomenul în relief pe teni-Tripolie A, în prezent, este deja re-
care este reprezentat un brăduţ cu linii zolvată. A fost un proces care a evoluat
incizate, ale cărui ramuri sunt dispuse pe etape și a îmbinat în complexitate
simetric. O figurină asemănătoare pro- elemente ale culturilor reprezentate de
vine din așezarea Târpești (România). purtătorii tradiţiilor culturilor Boian,
Pe abdomenul ei la fel este înregistrat Dudești și ceramicii liniare. În urma
același tip de decor, suplimentat cu vo- proceselor complicate de asimilare și
lute, linii arcuite și gropiţe. aculturalizare, s-a format o comunitate
Printr-o etnoculturală puternică a eneoliticului
e x p r e s i v i t at e – Precucuteni-Cucuteni-Tripolie.
aparte se deo-
sebește capul 2.4. Complexul cultural
unei figurine Sacarovca-Mariupol
antropomorfe, În anii ’90 ai secolului XX, în proce-
recent descope- sul cercetării așezării Sacarovca 1 a fost
rit de V. Bicba- descoperit încă un complex cultural
Vas cu motiv zoomorf. ev în așezarea original, denumit Sacarovca-Mariupol.
Ucraina, Nezvisko Sîngerei 1. Este vorba de o necropolă care conţinea
maket.indd 212 25.11.2010 14:35:28

două morminte cu resturile a circa 20 de

defuncţi, înmormântaţi după ritul fune-
rar caracteristic complexelor/culturii de
tip Mariupol (interfluviul Nipru-Do-
neţk din Ucraina). Din punct de vedere
cronologic, după toate probabilităţile,
necropola aparţine neoliticului târziu-
eneoliticului timpuriu. Prezenţa ei în
acest spaţiu denotă pătrunderea unor
grupuri mici de vânători din regiuni
mai estice ale nordului Mării Negre.
Studierea antropologică a restu-
rilor scheletice din această necropo-
lă a fost efectuată de către specialiști Complexul cultural de tip Sacarovca-
din Ucraina, Rusia și Moldova (S.I. Mariupol
Kruc, Institutul de Arheologie a ANȘ
a Ucrainei, A.P. Bužilova, Institutul de tradiţiilor culturale de tip Mariupol își
Arheologie al AȘ a Rusiei, A.M. Var- amplasau necropolele sale pe malurile
zari, Institutul de Arheologie al AȘM). înalte ale râurilor, în apropierea coaste-
Necropola consta din două gropi, lor abrupte.
în care au fost efectuate înmormântări Unul din morminte (nr. 40) conţinea
după ritul funerar caracteristic necro- o singură inhumaţie, iar cel de-al doilea
polelor de tip Mariupol. Populaţia care o inhumaţie colectivă. Ambele mor-
practica acest rit funerar erau vânători minte formau o singură necropolă, care
și pescari. conţinea 20-21 de defuncţi. Mormintele
Apariţia noii populaţii pe terito- erau situate alături și erau orientate cu o
riul vechi al Moldovei s-a datorat, pro- ușoară deviere pe direcţia nord-sud, pa-
babil, migraţiei unor grupuri mici de ralel cu marginea estică a platoului.
populaţie. Din locul în care era situată Defunctul din înmormântarea so-
necropola reiese clar că ei cunoșteau litară a fost depus într-o groapă oval-
bine particularităţile acestui teritoriu, alungită, întins pe spate, cu capul spre
alegând pentru trai zona Câmpiei Băl- nord-vest.
ţilor. După condiţiile natural-climate- Extinderea necropolei se datora
rice și resursele naturale, Câmpia Băl- celui de-al doilea mormânt (nr. 39).
ţilor este una dintre cele mai favorabile Groapa lui de dimensiuni nu prea mari
zone din Moldova. (2,10×1,24 m, adâncimea aproximativ
Necropola era situată la 20-25 m de 1 m), a devenit un cavou colectiv. Ea
coasta abruptă a dealului, pe un sector servea pentru înmormântarea multi-
drept al platoului, la marginea de nord- plă a defuncţilor și pe etape. După ne-
est a fostei așezări neolitice. Purtătorii cesitate, groapa fusese lărgită spre vest.
maket.indd 213 25.11.2010 14:35:29

214 Capitolul 2
În total, mormântul conţinea resturile unei necropole familiale sau de neam

a 19-20 de indivizi, plasaţi în trei nive- (?). După ce au fost înhumaţi, groapa
luri suprapuse. nu a fost astupată complet, deasupra
Începutul necropolei a fost pus de lor fiind așternut un strat de pământ
o inhumaţie dublă – un bărbat cu vâr- cu grosimea de 20 cm.
sta de 20-29 de ani (nr. 21) și, probabil, Al doilea nivel de înmormântări
o femeie de 20-24 de ani (nr. 22). este reprezentat de scheletul unui băr-
Ambii defuncţi erau așezaţi pe spa- bat matur, de 20-24 de ani (nr. 20).
te, unul alături de altul. Sub craniile lor Cel de-al treilea nivel de înmor-
a fost presărat ocru roșu. Corpul bărba- mântări era umplut cu numeroase
tului se afla lângă peretele estic al gropii, fragmente și oase întregi, bucăţi de
parţial într-o nișă laterală. Îmbrăcămin- cranii ale mai multor oameni de dife-
tea în care el fusese înmormântat era rite vârste. În acest nivel, oasele înmor-
bogat împodobită, fapt care denotă sta- mântărilor, deja efectuate, erau depla-
tutul său de lider al acestei comunităţi. sate, când se făceau înmormântări ul-
Pe căciula de pe cap erau cusute mul- terioare. Nu este exclus că o parte din
tiple pandantive din dinţi de cerb, care oase erau extrase în scopuri rituale sau
alternau cu mărgele din sidef. Manșeta aruncate. Asupra acestui fapt indică ne-
și poalele anteriului erau decorate cu câ- concordanţa numărului fragmentelor
teva sute de mărgele. Gulerul era cusut de cranii și al oaselor lungi. După nu-
cu mărgele și pandantive din dinţi de mărul craniilor reiese că în acest nivel
pești din familia Cyprinidae. Defunctul au fost înmormântaţi 16-17 indivizi. În
a avut o moarte violentă, el fiind omo- principal, acestea sunt resturi scheleti-
rât cu o săgeată de arc, care s-a păstrat ce de copii cu vârsta cuprinsă între 5 și
printre oasele cutiei toracice. 13 ani, trei adolescenţi de 16-18 ani (o
Femeia înmormântată alături era fată și doi tineri), un bărbat cu vârsta
situată în dreapta lui și, judecând după de 25-35 de ani și o femeie de 30-45 de
podoabele descoperite, avea un statut ani. Penultimul a fost înmormântat un
social inferior bărbatului. Căciula ei copil de 9 ani.
fusese împodobită cu două pandantive Ultimul nivel, cel de sus, conţinea
din dinţi de cerb nobil. Un pandantiv și resturile scheletice ale unui prunc de
similar a fost, probabil, cusut pe încăl- 6-9 luni. Ultimul se afla într-o poziţie
ţămintea de pe piciorul stâng și putea obișnuită pe partea dreaptă. Căciuliţa și
servi drept podoabă sau încheietoare hainele lui erau împodobite cu pandan-
pentru încălţăminte. În dreapta cra- tive din dinţi de pește și cerb. Corpul
niului se găseau câţiva dinţi de pești copilului a fost acoperit și înconjurat cu
din familia Cyprinidae și o mărgică. oase ale maturilor înmormântaţi anteri-
Ambii defuncţi trebuiau să fie niște or. Probabil, este vorba despre un ritual
persoane importante în cadrul comu- care presupunea protejarea și păstrarea
nităţii. Înmormântarea lor a pus bazele corpului pruncului. Un rol îl putea juca
maket.indd 214 25.11.2010 14:35:30

și gradul de rudenie. Toate acţiunile le- Inventarul litic descoperit printre

gate de „fondarea” necropolei, funcţio- resturile „ospăţului funerar” este re-
narea și „închiderea” ei erau clar regle- prezentat aproape exclusiv de deșeuri
mentate și supuse unor anumite reguli. rezultate din prelucrarea silexului. El
Prezintă interes resturile „ospă- prezintă trăsături specifice industriilor
ţului funerar” de pe suprafaţa necro- de silex microlitice.
polei. Acestea s-au păstrat sub forma În esenţă, complexul cercetat ilus-
unei concentraţii circulare de materi- trează tipul clasic de necropolă a unui
al, cu suprafaţa de 14 m2, care acope- neam.
rea ambele complexe funerare. Aici au Datele sociologice privind sexul și
fost găsite ocru, fragmente de valve de vârsta defuncţilor prezintă un tablou ti-
scoici Unio, oase de bovine și ovicapri- pic pentru acea epocă. Mortalitatea in-
ne arse în foc. Printre ele se evidenţia- fantilă era mare – 60% din defuncţi erau
ză fragmentul unui craniu aparţinând copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 13 ani.
unui bou de talie foarte mare. Urmează adolescenţii 14% (3 indivizi),
Ocrul din înmormântări era folosit bărbaţii 20-25% (4-5 indivizi), femeile
sub formă de praf și bucăţele mici. El a 4-8% (1-2 indivizi). În opinia antropo-
fost atestat sub cranii sau lângă ele, sub logilor, populaţia dată poate fi caracteri-
oasele bazinului sau lângă genunchi. zată prin prezenţa trăsăturilor graţiale.
Aceste zone în fiziologia omului sunt în- După durata vieţii populaţiei, ne-
zestrate cu funcţii deosebite și prezenţa cropola Sacarovca 1 își găsește analogii
ocrului confirmă importanţa sa în cali- în materialele necropolei Vil’njanka,
tate de simbol al reînnoirii și nașterii. situată în regiunea Zaporoj’e, Ucraina.
Printre podoabe, cele mai presti- Specificul necropolei Sacarovca 1 și
gioase erau mărgelele de sidef și pan- Vil’njanka constă în următorii indici.
dantivele din dinţi de cerb nobil. Ma- Durata vieţii femeilor era mai mare de-
joritatea lor, cu mici excepţii, se găseau cât cea a bărbaţilor. În aceste necropole
în înmormântarea dublă a bărbatului a fost înregistrat cel mai mare procent al
și femeii (?). De remarcat că pentru mortalităţii infantile, de la 34 % până la
înzestrarea defuncţilor cu 84 de pan- 59%. În restul necropolelor din Ucraina,
dantive din dinţi de cerb nobil era ne- acest indice nu depășește 26%. La Saca-
cesară vânarea a 42 de masculi de cerb rovca 1 și Vil’njanka nu au fost înregis-
nobil, deoarece numai ei au asemenea traţi indivizi care să depășească vârsta
dinţi, câte doi fiecare. de 50 de ani, în restul mormintelor ei
Cu totul altfel erau cotate podoa- constituiau 13-16%. Numai la Sacarov-
bele din dinţi de pește din familia Cy- ca 1 și Vil’njanka familia avea 9-10 sau
prinidae. Ele împodobeau căciulile co- 6-7 membri, pe când în alte cazuri erau
piilor și femeilor, cel mai mare număr doar 3-4 membri în familie.
de asemenea podoabe fiind atestate pe Ocupaţiile și modul de viaţă al po-
scheletul pruncului. pulaţiei de la Sacarovca, conform esti-
maket.indd 215 25.11.2010 14:35:30

216 Capitolul 2
mărilor specialiștilor, denotă o alimen- Informaţii importante au fost obţi-

taţie echilibrată cu nivel satisfăcător de nute la studierea scheletului de femeie
proteine și hidrocarburi. Cantitatea de (nr. 11), ale cărei oase fuseseră utiliza-
saharoză și fructoză în raţia ei era echi- te repetat la înmormântarea pruncului
librată. Prezenţa condiţiilor naturale fa- (nr. 1). S-a stabilit că în timpul preluării
vorabile este confirmată de lipsa friguri- oaselor ele erau dezmembrate prin tăie-
lor și un nivel scăzut de helmintoze. re. Un fragment al primei vertebre cer-
Reconstituirea activităţii populaţiei vicale cu marginile ascuţite ale defectu-
de la Sacarovca, după datele paleopato- lui a permis să se presupună (cu o mare
logiei, ilustrează faptul că tipul de eco- doză de convenţionalitate) varianta de-
nomie nu era diferenţiat și se apropia capitării, dezmembrarea capului celei
de cel complex. Asupra acestuia indică înmormântate. În mod repetat i-au fost
diversele variante ale activităţii locomo- zdrobite epifizele humerusului stâng.
torii atestate la populaţia matură. Specificul antropologic al populaţi-
În cazul unei femei (scheletul nr. ei care a lăsat necropola de la Sacarovca
11) a fost semnalată dezvoltarea inten- constă în poziţia ei intermediară între
să a reliefului osos în regiunea jonc- grupuri masive de populaţie Nipru-Do-
ţiunii mușchilor fesieri și surali, ceea neţk și cele graţiale mediteranoide, ca-
ce se întâmplă, de obicei, din cauza racteristice regiunii balcano-dunărene.
șezutului îndelung pe vene. O aseme- Antropologii admit posibilitatea
nea poziţie este caracteristică pentru continuităţii dintre populaţia mezoliti-
vânătorii-culegători cu un tip complex că și cea neolitică. Cea mai elocventă, în
de economie. Ridicarea și transporta- acest sens, poate fi necropola Vasil’evka
rea permanentă a greutăţilor de către 3 din zona Niprului, în care variantele
bărbaţi și femei (scheletele nr. 8, 22, antropologice evidenţiate sunt confir-
40) au condus la dezvoltarea intensă mate arheologic. Tipul mediteranean
a mușchiului deltoid al humerușului. mezomorf era caracteristic pentru in-
La un bărbat (scheletul nr. 20) a fost humaţiile mai târzii, întinse pe spate.
semnalată aplatisarea plăcii articulare Deoarece continuitatea parţială dintre
a unei vertebre cervicale. Dereglările populaţia mezolitică și neolitică este
de acest fel apar în urma transportării confirmată de către antropologi, atunci
greutăţilor pe cap, de exemplu a coșu- este posibil ca populaţia cu trăsături
rilor, baloturilor etc. A fost consemna- mediteranene mezomorfe, reprezentată
tă de asemenea o fractură cicatrizată în în necropola mezolitică Vasil’evka 3, să-
partea inferioară a radiusului. Alt băr- și fi continuat existenţa și în neoliticul
bat (nr 21), posibil în urma unei căderi din nordul Mării Negre. Drept exemplu,
nereușite, avea traumatizată articulaţia poate servi necropola de la Sacarovca.
tibiotarsiană stângă. Traume au fost Epoca neolitică este una extrem
înregistrate doar la bărbaţi, ele dato- de importantă în istoria omenirii. Ea a
rându-se muncii lor fizice. determinat evoluţia de mai departe a
maket.indd 216 25.11.2010 14:35:31

omenirii pe milenii înainte. În neolitic alimentare. Economia producătoare a

a fost impulsionat progresul economic dus la stabilirea și consolidarea modu-
și social al comunităţilor umane. Noile lui sedentar de viaţă, care a favorizat
principii de organizare a economiei au transmiterea tradiţiilor culturale de la o
dat posibilitate oamenilor să controle- generaţie la alta, de la o cultură la alta.
ze mijloacele de dobândire a resurselor
Childe G. The Danube in Prehistory. Ox- Ursulescu N. Evoluţia culturii Starčevo-

ford. 1929. Criș pe teritoriul Moldovei. Suceava.
Comșa E. Neoliticul din România. Bucu- 1984.
rești. 1982. Ursulescu N. Contribuţii privind neoliti-
Dergachev V., Sherratt A., Larina O. Re- cul din regiunile est Carpatice ale Ro-
cent results of neolithic research in mâniei. Vol. I. Iași. 2000.
Moldavia (USSR). Oxford Journal of Wechler K.-P., Dergaciov V., Larina O.
Archaeology. V. 10, N 1. 1991. P. 1-16. Neue Forschungen zum Neolithikum
Garašanin D. Starčevacka Kultura. Ljubli- Osteuropas. Ergebnisse der mol-
ana. 1954. dawisch-deutschen Geländerarbeiten
Larina O.V. Culturi din epoca neolitică. 1996 und 1997. In: Praehistorische
Chișinău. 1994. Zeitschrift. Band 73, Heft 2.Berlin-
Larina O.V. Neoliticul pe teritoriul Repu- New York. 1998. S. 151-166.
blicii Moldova. Thraco-Dacica. Bucu- Давид А.И. Формирование териофау-
rești. Tom XV, 1-2. 1994. P. 51-68. ны Молдавии в антропогене. Ки-
Larina O.V. Kuzminova N.N. The late Ne- шинев. 1982.
olitic Farming on the Territory of the Давид А.И. Фауна млекопитающих
Prut-Dnister Interfluve. In: Prehistoire мезолитических и неолитических
Europeenne. Vol. 7. 1994. P. 225-240. поселений Республики Молдова.
Lazarovici Gh., Maxim Z. Gura Baciului. Vestigii Arheologice din Moldova.
Cluj-Napoca. 1995. Chişinău. 1997. C. 111-121.
Marinescu-Bîlcu S. Tîrpești. From Pre- Даниленко В.Н. Неолит Украины.
history to History in Eastern Rouma- Киев. 1969.
nia. BAR – International Series. 107. Коробкова Г.Ф. Хозяйственные ком-
Oxford. 1981. плексы ранних земледельческо-
Marinescu-Bîlcu S. Les Carpates Orientales скотоводческих обществ Юга
et la Moldavie. In: Atlas du Neolithique СССР. Ленинград. 1987.
europeen, I. Liege. 1993. P. 191-241. Кременецкий К.В. Палеоэкология древ-
Popușoi E. Trestiana. Monografie arheo- нейших земледельцев и скотоводов
logică. Bârlad. 2005. Русской равнины. Москва. 1991.
Soudsky B. Bylany, station des premiers Круц С.И., Бужилова А.П., Варзарь
agriqulteurs de l’age de la pierre polie. А.М. Антропологические материа-
Praga. 1966. лы из неолитического могильника
maket.indd 217 25.11.2010 14:35:31

218 Capitolul 2
Сакаровка 1. Российская Археоло- Массон В.М. Поселение Джейтун. Про-

гия. 2003. №2. С. 104-118. блема становления производящей
Кузьминова Н.Н., Дергачёв В.А., Ла- экономики. МИА № 180. 1971.
рина О.В. Палеоботанические ис- Морган Л. Древнее общество. Москва.
следования на поселении Сакаров- 1935.
ка 1. Revista Arheologică nr. 2. 1998. Охрiмерко Г.В. Неолiт Волинi. Луцьк.
С. 166-182. 1994.
Ларина О.В. Дергачёв В.А. Могильник Пассек Т.С., Черныш Е.К. Памятники
Мариупольского типа в Молдавии. культуры линейно-ленточной ке-
Российская археология. 2003. №2. рамики на территории СССР. Свод
С. 93-103. археологических источников. Вып.
Ларина О.В. Культура линейно-лен- Б-I-II. Москва. 1963.
точной керамики Пруто-Днестров- Пассек Т.С., Черныш Е.К. Каменный
ского региона. Stratum plus. 1999, век на территории СССР. Неолит
№2. С. 10-140. Северного Причерноморья. МИА
Ларина О.В., Медяник С.И. Палеогео- № 166. Москва. 1970.
графическая реконструкция среды Пясецкий В.К., Охрименко Г.В.
обитания на поселении Сакаров- Дослiдження памя’ток культури
ка 1. Thracians and Circumpontic лiнiйно-стрiчковоi керамiки на
World. I. Congress of Thracology. Волинi. Археологiя. №4. Киiв. 1990.
Chişinău. 2004. С. 12-27. С. 69-81.
Ларина О.В., Вехлер К.-П., В.А. Дерга- Титов В.С. Каменный век Венгрии.
чёв, С.И. Коваленко, В.М. Бикба- Москва. 1980.
ев. Новые полевые исследования Флиер Л.Я., Полетаева М.А. Проис-
памятников мезолита и неолита хождение и развитие культуры.
Молдовы. Vestigii Arheologice din Москва. 2008.
Moldova. Chişinău. 1997. С. 62-110. Цалкин В.И. Древнейшие домашние
Левковская Г.М., Тимофеев В.И., Сте- животные Восточной Европы.
панов Ю.В., Боголюбова А.Н., Ко- МИА № 161. 1970.
това Н.С., Ларина О.В., Волонтир Чайльд Г. У истоков европейской ци-
Н.Н. О неолитическом земледелии вилизации. Москва. 1952.
на западе Евразийской степной зоны Шнирельман В.А. Происхождение
(по результатам новых исследова- скотоводства. Москва. 1980.
ний на Украине и в Молдове и мате- Янушевич З.В. Культурные растения
риалам археолого-палеоботанико- Юго-Запада СССР по палеобота-
палинологического банка данных) ническим исследованиям. Киши-
// Неолит – энеолит юга и неолит нёв. 1976.
севера Восточной Европы. Санкт- Янушевич З.В. Культурные растения
Петербург. 2003. С. 298-313. Северного Причерноморья. Пале-
Маркевич В.И. Буго-Днестровская оэтноботанические исследования.
культура. Кишинёв. 1974. Кишинёв. 1986.
maket.indd 218 25.11.2010 14:35:31

Capitolul
Marile 3 vechi agricultori şi nomazi. Eneoliticul
civilizaţii de 219
MARILE CIVILIZAŢII DE VECHI AGRICULTORI
ȘI NOMAZI. ENEOLITICUL.
ÎNCEPUTURILE DESCOMPUNERII ORÂNDUIRII
GENTILICO-TRIBALE
T
ermenul eneolitic provine dezvoltarea meșteșugurilor, relaţiilor
de la cuvintele din greaca culturale și comerciale și, în special, în
veche – εηέος și λίτος, care, evoluţia relaţiilor sociale interne și ex-
în contextul dat, consemnează perioa- terne, deschizând perspective largi în
da sau epoca aramei și pietrei. Deci acumularea și operarea cu valori ma-
eneoliticul (aproximativ sfârșitul mi- teriale tribale-gentilice, familiale și/sau
len. VI-sfârșitul milen. IV î.Hr.) este personale.
perioada când omul, perfecţonând în Odată cu perfecţionarea uneltelor
continuare metodele de prelucrare a de muncă, eneoliticul se caracterizează
pietrei în confecţionarea uneltelor și drept o perioadă istorică de maximă
armelor necesare, începe a utiliza în înflorire a formelor timpurii ale agri-
acest scop și metalul. culturii și ale apariţiei economiei speci-
Primul metal folosit de om în sco- alizate în creșterea animalelor domes-
puri practice a fost cuprul-arama, care tice. În această epocă s-a lărgit cu mult
la comunităţile culturale din Orientul sortimentul de cereale și leguminoase
Apropiat a început a fi întrebuinţa- ce erau cultivate. Se dezvoltă pe larg
tă încă din Mezolitic. Pentru început pomicultura și viticultura. La prelucra-
arama era prelucrată doar prin ciocă- rea solului începe să fie folosit plugul
nire-batere. Însă, deja, pe parcursul primitiv cu brăzdar din lemn sau corn
mileniului V î.Hr., omul a învăţat să de animale. Complexul animalier se
topească și să toarne metalul în forme, completează cu calul domesticit, pre-
fapt ce a condiţionat apariţia metalur- luat de la comunităţile est-europene.
giei cuprului, iar Animalele
ceva mai târziu sunt folosite
și a metalurgiei ca forţă de
bronzului. Apa- tracţiune atât
riţia și extinderea la lucrarea
uneltelor de me- solului, cât
tal au avut un rol și în utiliza-
decisiv în sporirea surselor
Mândrie. rea productivi- de transport, Tristeţe.
Ruseni, Edineţ tăţii muncii, în pentru înce- Caracuşenii Vechi, Briceni
maket.indd 219 25.11.2010 14:35:31

220 Capitolul 3
put în formă de sanie, iar spre sfârșitul din stepă în aria civilizaţiilor de vechi
epocii și a carelor cu roţi. agricultori din spaţiul carpato-dună-
Succese deosebite se înregistrează, rean și Balcani. Acest proces, însoţit de
în această epocă, în amenajarea spaţiu- conflicte militare de o durată mai lungă
lui de habitat cu așezări de lungă dura- sau mai scurtă, a influenţat radical evo-
tă, planificate după un plan conceput și luţia civilizaţiilor de vechi agricultori,
bine chibzuit (cu locuinţele în rânduri provocând mai multe perioade de cri-
sau în cercuri concentrice), iar după ză, soldate, în final, cu destrămarea și
necesitate – asigurate cu fortificaţii na- dispariţia treptată a tuturor civilizaţii-
turale și/sau artificiale. lor, caracteristice acestei epoci.
Pe lângă perfecţionarea procedee- Din punct de vedere social, perioa-
lor de construcţie și amenajare a locu- da în cauză se evidenţiază prin aprofun-
inţelor (de suprafaţă, inclusiv în două- darea relaţiilor matrimoniale și a celor
trei niveluri), realizări semnificative vor gentilice. Odată cu acestea, pe parcur-
fi obţinute în confecţionarea ceramicii, sul epocii eneoliticului se consolidează
care spre sfârșitul eneoliticului era deja familia patriarhală, care, la rândul său,
modelată, probabil, la roata olarului, duce la formarea și constituirea unor
încă destul de rudimentară (este vor- mari uniuni de ginţi și de triburi, avân-
ba de un suport de lemn, de lut ars sau du-i în frunte pe conducătorii acestora
de o piatră cu partea de sus bombată, și căpeteniile lor militare. Dezvoltarea
pe care se fixa argila pentru modelarea meșteșugurilor, a schimbului și artei
vaselor, suport care se „rotea”, din care militare au contribuit încă din această
cauză el poate fi considerat „strămo- perioadă la apariţia elementelor inci-
șul” roţii olarului). S-au perfecţionat piente ale diferenţierii sociale, averile
meșteșugurile casnice: torsul, ţesutul, concentrându-se în mâinile unor con-
prelucrarea pieii etc., fapt ce a influen- ducători de triburi, ale familiilor acesto-
ţat dezvoltarea relaţiilor culturale și de ra sau ale ginţii.
schimb, care și-au lărgit arealurile pe Periodizarea. Eneoliticul din zona
sute și mii de kilometri. carpato-nistreană și, respectiv, din spa-
În această perioadă se finalizează ţiul actual al Republicii Moldova (în
procesul de populare a zonei de stepă conformitate cu datele radiocarbon ca-
a Europei de Est, unde, în concordanţă librate) cuprinde circa două mii de ani,
cu condiţiile specifice zonei de stepă, se de la sfârșitul mileniului VI-începutul
constituie un complex de gospodărire mileniului V î.Hr., până, aproximativ,
specializat prioritar în creșterea anima- la începutul ultimului trimestru al mi-
lelor domestice și mai puţin în cultiva- leniului IV î.Hr.
rea plantelor, cu un mod de viaţă se- Convenţional, această epocă este di-
minomad și care, în funcţie de situaţia vizată în trei perioade, relativ de sine stă-
climaterică, va genera un șir de valuri tătoare, caracteristice prin dezvoltarea și
de migraţiuni în masă ale populaţiei evoluţia anumitor comunităţi culturale.
maket.indd 220 25.11.2010 14:35:33

Marile civilizaţii de vechi agricultori şi nomazi. Eneoliticul 221
Perioada timpurie, în linii ge- general, și perioada timpurie a epocii

nerale, corespunde primei jumătăţi a bronzului.
mileniului V î.Hr. și se caracterizează
prin constituirea și extinderea pe larg, 3.1. Cultura Precucuteni – Cucuteni –
în zona de silvostepă, a fenomenului Tripolie – date generale
cultural denumit cultura/civilizaţia Cultura Precucuteni-Cucuteni-Tri-
Precucuteni-Tripolie A, iar la cheile polie este una dintre cele mai preg-
Dunării a fenomenului cultural Bol- nante și expresive culturi sau civilizaţii
grad-Aldeni. ale preistoriei europene. După cum
Perioada mijlocie corespunde ce- s-a menţionat, ea a luat naștere pe la
lei de-a doua jumătăţi a mileniului V sfârșitul milen. VI-începutul milen. V
î.Hr. și se caracterizează, pe de o parte î.Hr., în baza populaţiei culturii Boian,
(în zona de silvostepă), prin evoluţia în venită din regiunile dunărene și care
continuare a fenomenului cultural Cu- s-a amestecat cu urmașii triburilor ne-
cuteni A-Tripolie B1, iar, pe de altă par- olitice autohtone. Iniţial, aceste triburi
te (în zona de stepă), prin extinderea locuiau pe un teritoriu mic din zona
din sudul Europei de Est a populaţiei cursului de mijloc a râurilor Siret și
de stepă, cunoscută în zona carpato- Prut (în România această cultură este
dunăreană prin comlexele culturale de cunoscută în literatura de specialitate
tip Suvorovo-Giurgiulești-Casimcea. drept cultura Precucuteni I). Ulterior,
Perioada târzie corespunde pri- ea s-a răspândit de la est de Carpaţi pe
mei și, parţial, celei de- a doua jumă- toată zona de silvostepă, până la cursul
tăţi a mileniului IV î.Hr. Această peri- de mijloc al Nistrului și Bugului de Sud
oadă se caracterizează prin evoluţia, în (etapa Precucuteni II-III), apoi până
continuare, în zona de silvostepă a fe- la cursul mijlociu al Niprului (etapa
nomenului cultural Cucuteni A-B și B- Cucuteni A-Tripolie B), iar în etapele
Tripolie B2-C1, cu unele variaţiuni, cu finale (Cucuteni B-Tripolie Cγ) purtă-
caracter mixt și pentru zona de stepă. torii acestei culturi deţineau un spaţiu
Din cele expuse este clar că, în ca- imens, de la Nistru Superior și Pripjat
zul zonei de stepă, fenomenele cultu- până la Nipru și litoralul de nord-vest
rale atestate la ora actuală poartă un al Mării Negre, diversificându-se într-o
caracter temporar, iar pentru zona de mulţime de aspecte regionale.
silvostepă cultura sau civilizaţia (luată De-a lungul dezvoltării sale de
în difiniţia ei integrală) Precucuteni- peste două milenii (milen. V-începu-
Ariușd-Cucuteni-Tripolie, datorită evo- tul milen. III î.Hr.), cultura Precucu-
luţiei multiseculare, acoperă integral teni-Cucuteni-Tripolie a străbătut mai
toată epoca eneoliticului. Mai mult ca multe faze de dezvoltare, care reflectă
atât, după cum vom vedea în continu- etapele de constituire, înflorire și de
are, etapele finale ale acestei extinse și descompunere a acestei comunităţi
expresive culturi reprezintă, în plan culturale.
maket.indd 221 25.11.2010 14:35:33

222 Capitolul 3
Evoluţia culturii Precucuteni-Cucuteni-Tripolie în timp şi spaţiu.

Orizonturi culturale: I – Precucuteni-Tripolie A; II – Cucuteni A-Tripolie B1;
III – Cucuteni A-B-Tripolie B 2; IV – Cucuteni B-Tripolie Cγ 1;
V – complexe culturale din perioada Tripolie Cγ 2.
a. Istoricul cercetărilor Sankt-Petersburg și Viena, Kiev și Mos-

cova sau Budapesta sunt înregistrate,
Descoperirea splendidei civilizaţii
începând cu anii ’40-’50 ai secolului al
Precucuteni-Cucuteni-Tripolie ţine de
XIX-lea. Însă timpul n-a păstrat nici
sfârșitul secolului al XIX-lea, când ar-
numele descoperitorilor acestor piese,
heologia, ca știinţă a trecutului, devine nici pe cel al a donatorilor.
o preocupare „la modă” și de prestigiu. Săpături, cât de cât profesioniste,
Cele mai vechi piese ale culturii în cadrul așezărilor civilizaţiei Cucu-
Precucuteni-Cucuteni-Tripolie din teni-Tripolie sunt întreprinse doar în-
colecţiile prestigioaselor muzee din cepând cu anii ’70-’80 ai secolului al
maket.indd 222 25.11.2010 14:35:33

XIX-lea. Printre primele dintre ele, pot vei și Ucrainei va

fi menţionate sondajele lui B. Orban fi cunoscută, în
și Julius Teutsch în așezarea Ariușd spaţiul știinţific
din sud-estul Transilvaniei, precum românesc și occi-
și cercetările arheologilor galiţieni și dental, sub denu-
polonezi (I. Kopernicki, A. Kirkor, G. mirea de civiliza-
Ossowski ș.a.) în așezările Gorodnicy, ţia Cucuteni sau
Bilče-Zolote, peștera Verteba și altele „ Ar i u ș d - C u c u -
din bazinul Nistrului Mijlociu. Însă cu teni”, în timp ce,
Vikentij V. Hvojko
toate că articolele publicate erau înso- în Imperiul Rus
ţite de titluri atrăgătoare („Pompeiul și apoi în spaţiul sovietic sau post-so-
nistrean”; „Troada Bucovinei”), aceste vietic, același fenomen va fi studiat sub
descoperiri nu au atras atenţia cuveni- numele de civilizaţia Tripolie.
tă din partea comunităţilor știinţifice Graţie originalităţii și diversită-
ale vremii. ţii complexelor arheologice (așezări,
Ca fenomen cultural deosebit al peșteri, tumuli), recunoscute pe plan
preistoriei est-europene, civilizaţia în intern și extern, monumentele civili-
cauză va intra în circuitul știinţific abia zaţiei Ariușd-Cucuteni-Tripolie s-au
din anii ’90 ai secolului al XIX-lea-în- bucurat, pe parcursul primelor decenii
ceputul secolului XX, pe de o parte, ale secolului XX, de un interes perma-
datorită comunicării arheologului ro- nent în creștere.
mân Grigore Bu- În anii 1907-1913, Ferenc László
ţureanu la cel de a reluat cercetarea staţiunii Ariușd, de
al X-lea Congres data aceasta pe baza metodei stratigra-
Internaţional de fice. De asemenea, a evidenţiat și a stu-
Antropologie și diat parţial alte câteva zeci de așezări,
Arheologie Pre- ce reprezentau specificul sud-est-tran-
istorică de la Pa- silvănean al acestei civilizaţii.
ris (1889), despre De o maximă importanţă știinţifică
săpăturile efectuau fost săpăturile arheologului german
Grigorie Buţureanu
ate începând din Hubert Schmidt (unul dintre cercetăto-
1884 în staţiunea Cucuteni (în apropi- rii Troiei), întreprinse în anii 1909-1910
ere de Iași) și, pe de altă parte, datorită în staţiunea eponimă de pe Dealul Ce-
comunicării din 1899 a arheologului tăţuia de la Cucuteni, lucrări care vor
ucrainean Vikentij V. Hvojko, la cel servi ca bază în elaborarea periodizării
de al XI-lea Congres arheologic din acestei culturi pentru spaţiul românesc.
Kiev, privind cercetările sale din anii Evenimentele au evoluat dinamic și
1893-1898 în împrejurimile satului în zona de est, aici dându-și concursul
Tripolie (la sud de Kiev). Drept rezul- arheologi renumiţi ai vremii – repre-
tat, ceramica pictată din zona Moldo- zentanţi ai tradiţiilor știinţifice austro-
maket.indd 223 25.11.2010 14:35:33

224 Capitolul 3
ungare, poloneze, ucrainene sau rusești. perioadele de constituire și evoluţie a

Cercetări de proporţii au fost efectuate civilizaţiei în discuţie. Izvoare, Trai-
în cadrul mai multor staţiuni din bazi- an-Dealul Fântânilor, Frumușica, Ho-
nul Nistrului mijlociu. Kudrincy, Koši- rodiștea sunt denumirile unora dintre
lovcy, Šipenicy, Bilče-Zolote, peștera monumentele-repere, actualmente,
Verteba sunt doar câteva dintre cele bine cunoscute tuturor specialiștilor.
mai cunoscute monumente studiate la Un eveniment de o deosebită impor-
începutul secolului XX în această zonă. tanţă pentru această perioadă îl consti-
Iniţiată de V.V. Hvojko în apropierea tuie apariţia stu-
Kievului, cercetarea monumentelor diului monogra-
culturii Tripolie s-a extins, treptat, pe fic al lui Hubert
tot spaţiul dintre fluviile Nipru și Bu- Schmidt (1932),
gul de Sud. Rezultate remarcabile s-au în care, în baza
înregistrat prin investigarea așezărilor unei analize de-
Verem’e, Borisovka, Krutoborodici, taliate a stilisticii
Popudnja etc. Tot în această perioadă picturii cerami-
se plasează investigaţiile lui E. Stern în cii de la Cucu-
una dintre primele staţiuni descoperite teni și din alte Hubert Schmidt
pe teritoriul actualei Republici Moldo- staţiuni, a fost
va (Petreni). Un interes aparte a suscitat efectuată, pentru prima dată, periodi-
descoperirea unor morminte tumulare zarea monumentelor acestei civilizaţii
cu ceramică pictată în regiunile de ste- pentru spaţiul românesc – periodizare,
pă ale Mării Negre. care, cu toate rectificările ulteriore, și-a
În perioada interbelică, atât în Ro- păstrat actualitatea.
mânia, cât și în spaţiul fostei URSS, Lucrările de teren în vederea cer-
cercetarea monumentelor civilizaţi- cetării culturii cu ceramică pictată au
ei Precucuteni-Cucuteni-Tripolie s-a fost continuate și în zona Nistrului
bucurat de o atenţie sporită, fiind co- mijlociu. Prin străduinţa arheologi-
ordonată și susţinută financiar de in- lor polonezi O.A. Kandyba, L.T. Koz-
stituţiile publice de stat: în România lowski și a altora, au fost descoperite și
– de Muzeul Naţional de Antichităţi și cercetate o serie de staţiuni, atât dintre
muzeele regionale, iar în spaţiul sovie- cele deja cunoscute, cât și dintre cele
tic – de Academia de Știinţe a URSS și nou-descoperite.
Academia de Știinţe a Ucrainei. Prin proporţii incomparabile s-a
În România, în perioada vizată, manifestat cercetarea civilizaţiei Cucu-
graţie activităţii cunoscuţilor arheo- teni-Tripolie, în perioada dată, pe teri-
logi I. Andrieșescu, I. Nestor, Radu și toriul Ucrainei, lucrările fiind coordo-
Ecaterina Vulpe, Vladimir și Hortensia nate și executate de expediţii speciale,
Dumitrescu, au fost cercetate mai mul- la care au participat zeci de cunoscuţi
te staţiuni ce reprezintă, practic, toate specialiști ucraineni (M.E. Makaren-
maket.indd 224 25.11.2010 14:35:34

ko, M.Ja. Rudints’kij, N.F. Bileašivs’ki, teni-Tripolie s-a bucurat de o atenţie

V.E. Kozlovs’ka etc.), precum și unii continuă, atât în România, cât și în
dintre cei mai renumiţi specialiști din Ucraina și Moldova. Coordonate și
instituţiile academice centrale: Tatjana finanţate de instituţiile academice de
S. Passek (Moscova), E. Iu. Kričevski profil, cercetările au căpătat un carac-
(Leningrad/St.-Petersburg) ș.a. ter sistematic, orientat spre elucidarea
Pe parcursul anilor ’20-’30, prin tuturor aspectelor legate de originea și
cercetări de teren, a fost acoperită, specificul evoluţiei acestei civilizaţii,
treptat, toată aria pe toată durata ei multiseculară și în
de extindere a aces- toată aria ei imensă de extindere. Pe-
tei civilizaţii: Voly- rioada se caracterizează prin perfecţi-
nia și Podolia, zona onarea permanentă a metodologiei și
Niprului Mijlociu metodelor de cercetare, atât de teren,
și bazinul Bugului cât și de analiză, de sistematizare și
de Sud, precum și interpretare a vestigiilor arheologice,
spaţiul dintre aces- prin implicarea, în cercetare, a meto-
ta și Nistru. Au fost delor pluridisciplinare (arheozoologia,
Tatjana S. Passek evidenţiate sute de palinologia, paleobotanica, paleome-
noi staţiuni, dintre talurgia etc.), ale celor experimentale
care unele au fost supuse unor săpături (traseologia, reconstituirea arhitectu-
mai mult sau mai puţin sistematice. rii Cucuteni-Tripolie), ale metodelor
Graţie activităţii „Expediţiei tripolie- fizice de evidenţiere și datare a com-
ne”, condusă de Tatiana S. Passek, pen- plexelor arheologice etc.
tru prima dată, între anii 1934 și 1938, Plecând de la cunoștinţele acumu-
a fost realizată cercetarea exhaustivă a late anterior, pe parcursul anilor ’40-’60
unei staţiuni tripoliene (Kolomijščina ai secolului XX, în România, Ucraina și
I), ceea ce a pus capăt discuţiilor refe- Moldova s-a acordat o atenţie deosebită
ritoare la funcţionalitatea acestor sta- studierii staţiunilor din etapele incipien-
ţiuni (considerate fie „centre de cult”, te ale acestei culturi. Datorită săpăturilor
fie „case rituale”, centre de producţie întreprinse în staţiuni pluristratificate,
ale ceramicii etc.). Pe de altă parte, da- în România (Izvoare, Traian, Larga Ji-
torită lucrărilor de analiză și sinteză, jia, Târpești – ultima cercetată integral),
a devenit clar, că cultura Tripolie din în Republica Moldova (Florești, Holer-
Ucraina este, în realitate, absolut simi- cani, Ruseștii Noi) și în Ucraina (Luka-
lară civilizaţiei Cucuteni din România. Vrubleveckaja, Lenkovcy, Alexandrov-
În fine, tot în această perioadă T.S. Pas- ka etc.), deja către mijlocul anilor ’60, a
sek (1935) a elaborat prima periodiza- fost completată periodizarea civilizaţiei
re complexă a culturii Tripolie. Precucuteni-Cucuteni-Tripolie cu ori-
După cel de-al Doilea Război zontul timpuriu al culturii Precucuteni-
Mondial cercetarea civilizaţiei Cucu- Tripolie A, care se leagă în mod organic
maket.indd 225 25.11.2010 14:35:35

226 Capitolul 3
de evoluţia întregului complex cultural. ţia unor grupuri culturale cu un aspect

Totodată, au fost determinate părţile relativ autonom, cum ar fi: Brînzeni și
componente ale procesului de geneză: Horodiștea-Gordinești din zona Prutu-
substratul local neolitic (cultura cera- lui Superior și Mijlociu; Ofatinţi în zona
micii band-liniare) și culturile balcano- Nistrului Mijlociu; Troianov și Gorodsk
dunărene (în special cultura Boian, faza în Volynia; Lukaši și Sofievka în zona
Giulești), având un rol decisiv. Niprului Mijlociu; Foltești-Usatovo în
Rezultate remarcabile au fost înre- zona nord-vest pontică și altele.
gistrate și în cercetarea etapelor de ma- Având în vedere interesul mani-
ximă înflorire a civilizaţiei Cucuteni- festat, în prezent, faţă de această ci-
Tripolie, când, din zona sa de origine vilizaţie preistorică, este sigur că și în
(sudul Carpaţilor Orientali – bazinul deceniile ce vor urma civilizaţia Precu-
Siretului), comunităţile acestei civiliza- cuteni-Cucuteni-Tripolie se va bucura
ţii s-au extins, îndeosebi, spre nord-est, de atenţia sporită a specialiștilor și a
în zona de silvostepă a Bugului de Sud, publicului larg, care se arată din ce în
apoi până la Niprul Mijlociu. Lucră- ce mai atrași de realizările ei de excep-
rile au fost direcţionate prioritar spre ţie și de enigmele pe care încă le mai
studierea minuţioasă a tuturor zonelor ascunde în vasta sa arie de răspândire.
de extindere ale purtătorilor acestei ci- Atracţia faţă de această civilizaţie a spo-
vilizaţii, stabilindu-se caracteristicile rit, în ultimele decenii, mai ales după
aspectelor regionale ale diverselor gru- descoperirea (la începutul anilor ’70) a
pe de monumente, precum și relaţia așezărilor-gigant din bazinul Bugului
lor cronologică. Prin cercetarea amplă de Sud, întinse pe suprafeţe de 200-400
sau integrală a unor monumente-reper ha și cuprinzând mii de locuinţe.
(precum Hăbășești, Trușești, Putinești, Actualmente, graţie activităţii câ-
Alexandrovka, Vladimirovka etc.), au torva generaţii de arheologi din diver-
fost obţinute informaţii complexe, da- se ţări, civilizaţia Precucuteni-Ariușd-
torită cărora au fost reconstituite sau Cucuteni-Tripolie, de-a lungul celor
descifrate numeroase aspecte ale vieţii două milenii de existenţă (cca 5000 –
sociale, economice, spirituale, preocu- 3000 î.Hr.), în aria întinsă din SE Tran-
pările cotidiene ale purtătorilor acestei silvaniei până la Niprul Mijlociu și de
civilizaţii, precum și relaţiile lor cu cola cheile râului Pripjat’ până la litoralul
munităţile învecinate. de NV al Mării Negre, însumează pes-
În perioada vizată, de o atenţie te 4000 de monumente (așezări des-
aparte s-a bucurat și cercetarea etapelor chise sau fortificate, peșteri, cimitire
finale, când, din cauza extinderii exa- plane sau tumulare, depozite), dintre
gerate a influenţelor din afară și a cata- care doar vreo două sute au fost supuse
clismelor paleo-climaterice, civilizaţia unor cercetări sistematice, iar alte câ-
Cucuteni-Tripolie suportă o dezinte- teva zeci fiind cercetate integral. Ma-
grare treptată, manifestată prin apari- terialele acumulate reprezintă deja o
maket.indd 226 25.11.2010 14:35:35

imensă colecţie, valorificată în sute de zentat de vestigii materiale), dar nu

monografii și culegeri de sinteză sau și procesul în sine. Tocmai de aceea,
tematice, în mii de articole știinţifice, reconstituirea originii unui fenomen
editate în diverse ţări, precum și în nu- cultural din trecut depinde nemijlocit
meroase expoziţii de bază sau tempora- de numeroase circumstanţe, cum ar
re. Datorită aplicării unor metodologii fi: nivelul cercetărilor de teren, gradul
și metode specifice arheologiei, dar și de sistematizare a datelor disponibile,
a multiplelor metode interdisciplinare, aplicarea unor proceduri și metode de
astăzi dispunem de cunoștinţe vaste cercetare speciale și, nu în ultimă in-
privind aproape toate aspectele referi- stanţă, intuiţia cercetătorului.
toare la circumstanţele apariţiei acestei Recunoscută ca un fenomen cul-
civilizaţii, factorii sociali și economici tural aparte spre sfârșitul secolului al
fundamentali, referitor la contextul is- XIX-lea, când cunoștinţele arheologice
torico-cultural al evoluţiei ei bimilena- referitoare la aria reală de răspândire a
re, precum și cauzele dispariţiei ei de civilizaţiei Cucuteni-Tripolie, precum
pe arena istorică. și despre fenomenele culturale din re-
Cercetarea civilizaţiei Cucuteni- giunile limitrofe ale Europei răsăritene,
Tripolie – ca una dintre cele mai expre- sud-estice sau centrale rămâneau încă
sive și fabuloase civilizaţii ale preisto- extrem de limitate, originea acestei
riei din spaţiul româno-moldo-ucrai- culturi a fost atribuită fie unor triburi
nean și, totodată, din cel european din perioadele întunecate ale epocii de
– continuă. piatră (paleolitic?), fie unor popoare
mitice („vechii arieni”) sau, în cel mai
b. Originea bun caz, pre- cimerienilor (cimerienii
Conform cronologiei biblice, ci- fiind indicaţi de Herodot drept cei mai
vilizaţia Cucuteni-Tripolie și-ar avea vechi locuitori ai pământurilor nord-
începuturile chiar din zilele Facerii Pă- pontice). Nu au lipsit nici teorii com-
mântului sau, cel puţin, din timpurile plet fanteziste, precum cele despre ori-
lui Noe și ale Potopului – timpuri în- ginea dacică sau slavă a populaţiei care
depărtate, timpuri confuze... a creat această cultură.
Originea civilizaţiei Cucuteni-Tri- Și totuși, graţie faptului că, la scurt
polie, ca și a oricărei alte civilizaţii din timp după descoperire, în soluţionarea
trecut, constituie una dintre probleme- problemei originii civilizaţiei cu cera-
le dificile ale știinţei arheologice. Pro- mică pictată s-au implicat unii dintre
blema constă în faptul că, de regulă, cei mai renumiţi arheologi ai timpului
geneza unei civilizaţii îmbină în sine (A.A. Spicyn, Ernst von Stern, V.A. Go-
câteva componente, iar acest proces, rodcov, H. Schmidt ș.a.), familiarizaţi
de obicei, are o durată cronologică recu recentele descoperiri din Tessalia
lativ scurtă. Deci arheologia sesizează și Creta (civilizaţia creto-miceniană),
doar rezultatul acestui proces (repre- Asia Anterioară (civilizaţiile șumeria-
maket.indd 227 25.11.2010 14:35:35

228 Capitolul 3
nă și troiană) sau Centrală (civilizaţia timpuriu, existente anterior în aria

Anau-Namazga), deja pe parcursul Cucuteni-Tripolie (cultura Criș, la est
primului deceniu al secolului XX s-a de Carpaţi; cultura ceramicii band-li-
înfiripat, treptat, opinia conform căre- niare, din bazinele râurilor Siret, Prut
ia originea acestei civilizaţii trebuie vă- și Nistru; cultura bugo-nistreană, în
zută drept rezultat al unor influenţe și/ bazinele Nistrului și Bugului de Sud),
sau reamplasări ale purtătorilor tradi- precum și cele din zonele limitrofe
ţiilor culturale din Asia Mică, ajunși la spaţiului Cucuteni-Tripolie, direct sau
est de Carpaţi, prin Grecia și Balcani. indirect implicate în procesul de gene-
Treptat, odată cu avansarea cunoș- ză și evoluţie a acesteia (culturile Bo-
tinţelor în studierea monumentelor cu- ian, Hamangia și Gumelniţa-Bolgrad
cuteni-tripoliene, dar și a monumente- la Dunărea de Jos; Vinča, Turdaș și
lor ce ţin de alte civilizaţii neolitice sau Petrești, în Transilvania; culturile din
eneolitice din Europa răsăriteană, sud- silvostepa și stepele est-europene etc.).
estică și centrală, abordarea problemei În cadrul acestora, un rol deci-
în cauză a căpătat un caracter mult mai siv în elucidarea problemei genezei
concret. civilizaţiei Cucuteni-Tripolie revine
Spre finele anilor ’40, apariţia ci- cercetărilor sistematice întreprinse în
vilizaţiei Cucuteni-Tripolie era expli- așezări multistratificate, cu vestigii din
cată, în primul rând, prin substratul etapele timpurii (orizontul cultural
neolitic european – civilizaţia cera- Precucuteni-Tripolie A) și, în special,
micii band-liniare, cunoscută în ace- celor în care materialele Precucuteni
le timpuri în ţările central-europene suprapuneau complexele culturii neo-
(Ungaria, Cehia, Polonia, Germania litice cu ceramică band-liniară (Traian,
ș.a.). Această concepţie, lansată pen- Târpești, Florești ș.a.).
tru prima dată încă la finele anilor ’20 Delimitarea
de marele arheolog englez Gordon orizontului cultu-
Childe (în versiunea autorului sub ral Precucuteni-
denumirea de civilizaţia dunăreană), Tripolie A a pro-
a fost preluată și susţinută practic de vocat, de la bun
majoritatea specialiștilor din Rusia, început, discuţii
Ucraina, România, Polonia etc. intense și contro-
Soluţionarea problemei, probabil, versate atât în isto-
Vladimir
mai adecvată realităţii, se derulează riografia română,
Dumitrescu
în primele două decenii ale perioadei cât și în cea sovie-
postbelice, când cercetările sistematice tică, mai ales asupra a două probleme.
ale civilizaţiei în cauză aduc în lumină În primul rând, dacă fenomenul nou-
descoperiri nu mai puţin impresio- descoperit era considerat ca o cultură
nante, aparţinând culturilor din peri- de sine stătătoare, trebuia ca, în aceas-
oadele anterioare: cele ale neoliticului tă situaţie, să fie explicată relaţia ei atât
maket.indd 228 25.11.2010 14:35:36

cu cultura anteri- lui (H. și Vl. Dumitrescu, R. Vulpe, T.S.

oară a ceramicii Passek, S.N. Bibikov, V.N. Danilenko
band-liniare, cât și alţii), preluate și dezvoltate de gene-
și cu cea ulterioa- raţia următoare (S. Marinescu-Bâlcu,
ră, Cucuteni-Tri- M. Petrescu-Dîmboviţa, A. Niţu, E.K.
polie. În schimb, Černyš, V.G. Zbenovič și mulţi alţii),
dacă fenomenul reprezintă astăzi cunoștinţele noastre
Serghei N. Bibikov n o u - d e s c o p e r i t fundamentale în problema dată.
era interpretat ca o Actualmente, depășind extremele
etapă organică a civilizaţiei Cucuteni- teoriilor migraţioniste sau autohtoniste
Tripolie, atunci, pe de o parte, urma să din trecut, geneza și evoluţia civilizaţiei
se evidenţieze care sunt componente- Precucuteni-Cucuteni-Tripolie este vă-
le procesului de geneză a fenomenului zută drept rezultat al unor procese com-
Precucuteni, iar, pe de altă parte, care plexe, predeterminate atât de cadrul
sunt circumstanţele și componentele cultural-istoric din perioadele anterioa-
procesului de constituire a fenome- re ale neoliticului mijlociu și târziu, de
nului Cucuteni-Tripolie, deosebit de specificul intern al unei evoluţii bimile-
fenomenul anterior (Precucuteni se nare a acestei civilizaţii în timp și spaţiu,
caracterizează prioritar prin ceramică precum și de contextul cultural extern,
ornamentată cu incizii și/sau caneluri, diferit de la o perioadă la alta.
în timp ce Cucuteni-Tripolie – priori- Conform cunoștinţelor actuale,
tar prin ceramică pictată). geneza fenomenului Precucuteni cu-
Însă datorită unor noi investigaţii mulează, în sine, tradiţiile a trei culturi
de teren, a cercetărilor analitice și de distincte (ceramica band-liniară din
sistematizare și a completării cunoș- spaţiul est-carpatic, reminiscenţe ale
tinţelor referitoare la toate etapele și culturii Criș și, îndeosebi, cultura Bo-
perioadele de evoluţie a fenomenelor ian, faza Giulești, din zona sud-carpati-
în cauză, discuţiile din anii ’50 au fost că), la care se adaugă influenţe notabile
depășite. Până pe la mijlocul anilor ’60, din partea culturilor Vinča și Hamangia
majoritatea specialiștilor implicaţi în și sporadice – din partea culturii Bugu-
aceste discuţii recunosc fenomenul Pre- lui de Sud. Constituirea noului fenomen
cucuteni drept parte organică a proce- (Precucuteni I) se produce în zona sub-
sului de constituire a civilizaţiei Cucu- montană și colinară, situată de o parte și
teni-Tripolie. De asemenea, se ajunge la de alta a Carpaţilor Orientali, fiind do-
un numitor comun vis-à-vis de părţile cumentată doar prin câteva staţiuni mai
componente ale procesului de geneză cercetate (îndeosebi Traian-Dealul Viei
și evoluţie a complexului cultural Pre- și Moacșa-Eresteghin). În evoluţia sa de
cucuteni-Cucuteni-Tripolie. Opiniile circa cinci secole, acest fenomen cultu-
elaborate pe parcursul anilor ’50-’60 de ral se extinde până la Nistrul Mijlociu
cei mai prestigioși arheologi ai timpu- și dincolo de Bugul de Sud, unde se va
maket.indd 229 25.11.2010 14:35:36

230 Capitolul 3
suprapune culturii bugo-nistrene, ceea ropene (Lengyel, cultura paharelor în

ce va determina apariţia unor deosebiri formă de pâlnie = Trichtenbecherkultur,
regionale în desfășurarea ulterioară a Funnel-Necked Beaker; cultura amfo-
fenomenului Precucuteni-Tripolie pe relor sferice = Kugelamphorenkultur,
teritoriul Ucrainei. Globular Amphorae Culture), aspectul
Însă deja către finele fazei Precu- Cucuteni-Tripolie de la periferia nord-
cuteni II, așa cum au demonstrat des- vestică (Podolia și Volhynja) își schim-
coperirile de la Poduri (jud. Bacău) și bă treptat înfăţișarea, spre deosebire
Isaiia (jud. Iași), evoluţia acestui feno- de formaţiunile din bazinul Siretului și
men demonstrează inovaţii esenţia- Prutului Mijlociu, supuse preponderent
le, manifestate îndeosebi prin apariţia influenţelor culturale din Transilvania
ceramicii pictate, a unor noi canoane (Bodrogkeresztúr).
arhitecturale, spirituale etc. (specifice Prin caracteristici absolut deose-
apoi întregului spaţiu al civilizaţiei Cu- bite se manifestă evoluţia aspectului
cuteni-Tripolie), ale căror origini sunt tripolian la extrema nord-estică a ariei,
atribuite atât influenţelor culturale din în zona Niprului Mijlociu, unde apar
Transilvania (Vinča, Turdaș, Petrești), cimitire plane de înhumaţie (Čapaje-
cât și celor din partea culturii Gumel- vka) și apoi se manifestă ritul funerar
niţa de la Dunărea de Jos (prin aspectul al incineraţiei (Sofievka). Sub influen-
cultural Aldeni-Stoicani-Bolgrad). ţele puternice ale populaţiei din stepa
Cultura Cucuteni-Tripolie va su- nord-pontică, comunităţile Cucuteni-
feri, începând cu sfârșitul perioadei Tripolie din bazinul Nistrului preiau
sale de maximă înflorire (Cucuteni A ritul funerar al înhumaţiei (Ofatinţi),
– Tripolie B1), influenţe importante iar în Bucovina apare și incineraţia
(ca, de exemplu, apariţia și includerea (Kasperivcy, Suceava). În zona de stepă
în complexul de ceramică a vaselor cu din nordul Mării Negre, drept rezultat
scoică pisată în pastă, cu ornament onal unui amestec de tradiţii cucuteni-
dulat și în formă de spirală, ale unor tripoliene, stepice și dobrogene (cultu-
categorii de arme etc.), datorate popu- ra Cernavoda I-II), ia naștere un șir de
laţiilor de crescători de vite din zona de fenomene specifice (Usatovo-Foltești
stepă și silvostepă a Europei răsăritene, în zona Prutului și Nistrului Inferior;
care s-au infiltrat treptat în aria cultu- Serezlievka în zona de stepă a Bugului
rală carpato-niproviană. de Sud; Životilovka la cotul Niprului),
Mult mai diverse și pronunţate au în care cu greu se mai pot sesiza unele
fost influenţele externe în etapele finale elemente clasice Cucuteni-Tripolie.
ale evoluţiei civilizaţiei Cucuteni-Tripo- Pe la începuturile mileniului III
lie, contribuind direct la dezmembrarea î.Hr., civilizaţia Cucuteni-Tripolie, în
treptată a acestui spaţiu cultural, cândva tot vastul său areal, dispare brusc de
unitar. Supuse unor influenţe de lungă pe scena istorică. Partea de nord-vest a
durată din partea culturilor central-eu- spaţiului acestei civilizaţii va fi preluată
maket.indd 230 25.11.2010 14:35:36

de purtătorii culturii amforelor sferice, din 1932 despre staţiunea de la Cucu-

din Europa Centrală, pe când partea de teni, savantul german a înglobat faza
sud-est va fi încorporată în aria cultu- A-B în cadrul fazei B, dar, ulterior, Vl.
rii mormintelor tumulare din zona de Dumitrescu, pe baza săpăturilor de la
stepă (cultura Jamnaja), cu o extindere Traian, o va defini ca fază distinctă.
imensă până în Pusta ungară, Banatul În anul 1935 a fost propusă schema
sârbesc și Tracia Centrală. De acum în- de periodizare a Tatjanei S. Passek pri-
cepea o altă epocă istorică. vind cultura Tripolie din spaţiul sovie-
tic. În elaborările sale, T.S. Passek, ca
c. Periodizarea și H. Schmidt, s-a bazat pe datele stra-
Periodizarea este utilizată de ar- tigrafice (relativ modeste) și, prioritar,
heologi și istorici, în scopul perceperii pe analiza stilistică a ornamentării ce-
succesiunii componentelor evolutive ramicii, realizată însă prin proceduri și
ale unui fenomen cultural în timp și metode mai avansate (metoda combi-
spaţiu, dar și pentru a elabora un limbaj natorie, de corelare și cartare). Dato-
convenţional, comun tuturor specialiș- rită acestui fapt, dispunând de colecţii
tilor în domeniul dat, util, îndeosebi, adunate de pe un teritoriu mai vast, ţi-
în situaţiile în care fenomenul cercetat nând cont și de cercetările din spaţiul
este obiect de studiu în mai multe ţări, românesc, T.S. Passek a delimitat cinci
așa cum este și cazul civilizaţiei Cucu- faze de evoluţie a fenomenului tripo-
teni-Tripolie. lian, grupate în trei perioade: Tripolie
Opinii privind periodizarea staţiu- A – perioada timpurie; B1 și B2 – peri-
nilor Cucuteni-Tripolie au apărut chiar oada mijlocie și Cγ1 și Cγ2 – perioada
din primele decenii de studiere a acesto- târzie (siglele C1-2 sunt pentru zona
ra. Însă, din cauza cunoștinţelor incom- de nord, iar γ1-2 pentru zona de sud
plete, toate aceste încercări au rămas a ariei Tripolie). Varianta finală a aces-
doar în domeniul istoricului cercetării. tei scheme, cu unele completări, a fost
Primele propuneri acceptabile re- publicată de T.S. Passek în monografia
feritoare la periodizarea fenomenului din 1949, dedicată special problemei
cucutenian pentru spaţiul românesc, periodizării.
folosite și în prezent, sunt cele ale ar- Luate ca bază, schemele de periodi-
heologului german Hubert Schmidt. Pe zare propuse de H. Schmidt și T.S. Pas-
baza unei analize extrem de minuţioase sek vor fi esenţial completate în perioada
a stilisticii decorului ceramicii (în spe- postbelică (iniţial de H. și Vl. Dumitres-
cial a picturii) din staţiunea eponimă cu, R. Vulpe, D. Berciu, T.S. Passek, S.N.
Cucuteni-Cetăţuia, precum și a unor Bibikov, apoi de S. Marinescu-Bîlcu,
observaţii stratigrafice, H. Schmidt a M. Petrescu-Dîmboviţa, E.K. Černyš,
împărţit, în 1911, ceramica cucutenia- V.G. Zbenovič, V.A. Dergaciov ș.a.). În
nă în trei perioade sau faze: A, A-B și B. mod deosebit, s-a acordat atenţie core-
Mai târziu, în lucrarea sa monografică lării sistemelor de periodizare din aria
maket.indd 231 25.11.2010 14:35:37

232 Capitolul 3
cucuteniană cu cea tripoliană, pentru a zona de vest (Cucuteni), cât și pentru

se pune în evidenţă unitatea evolutivă a cea de est (Tripolie), în ornamentaţia
acestor două arii culturale. ceramicii, în plastică, arhitectură sau
Conform cunoștinţelor actuale, alte categorii de vestigii materiale. În
evoluţia multiseculară a civilizaţiei tabelul prezentat mai jos sunt înre-
Cucuteni-Tripolie include trei perioa- gistrate cele mai importante date care
de distincte, fiecare din ele derulând în reflectă periodizarea, caracteristicile
câteva faze, care, la rândul lor, cuprind esenţiale, siturile de bază și cronologia
mai multe etape. Fiecare dintre acestea absolută a întregului fenomen Precu-
au propriile caracteristici, atât pentru cuteni-Cucuteni-Tripolie.
În versiunea H. Schmidt ș.a. În versiunea T. Passek ș.a. Cronologia

ROMÂNIA R. MOLDOVA UCRAINA absolută
PERIOADA TIMPURIE (CAL BC)
PRECUCUTENI I-III TRIPOLIE A cca
Caracteristic: Ceramică cu ornament incizat și canelat 5100/5000
-
Situri: Eresteghin, Traian-Dl. Viei, Florești, Bernaševka,
Traian-Dl. Fântânilor, Târpești, Rogojeni, Okopy,
4600/4500
Izvoare, Larga Jijia, Isaiia, Putinești 1 Lenkovcy,
Tg. Frumos, Poduri Luka-Vrubleveckaja
PERIOADA MIJLOCIE cca
CUCUTENI A 1-4 TRIPOLIE B 1 4600/4500
Caracteristic: Ceramică cu ornament pictat – policrom
-
Situri: Ariușd, Frumușica 1 Cuconeștii Vechi, Gorodnica-Gorodišče,
Cucucteni-Cetăţuia 1 Druţa 1, Berezovskoe, 4100
Hăbășești, Trușești Duruitoarea Nouă, Sabatinovka 1,
Drăgușeni, Dumești, Jura, Polivanov Jar 1,
Mărgineni, Scânteia Putinești 2, 3 Borisovka
CUCUTENI A-B 1-2 TRIPOLIE B 2 cca
Caracteristic: Ceramică cu ornament pictat – bicrom 4100
-
Situri: Corlăteni, Frumușica 2, Iablona 1, Zaleščiki, Babino
Traian-Dl. Fântânilor 3, Racovăţ, Polivanov Jar 2
3900/3800
Cucuteni-Cetăţuia 2-3, Brînzeni 8 Kliščev
Cucuteni-Dâmbul Morii Vladimirovka
CUCUTENI B 1-3 TRIPOLIE Cγ 1 cca
Caracteristic: Ceramică cu ornament pictat – monocrom și șnurat 3900/3800
-
Situri: Cucucteni-Cetăţuia 4, Brînzeni 4, Kolomiščina 1-2,
Târgu Ocna-Podei, Petreni, Glavan, Popudnja, Čapaevka,
3500/3400
Valea Lupului, Soroca-Iaz, Maidoneckoe,
Sărata Monteoru Vărvăreuca 7, 15 Krutoborodicy 2
PERIOADA FINALĂ cca
ORIZONTUL HORODIȘTEA-FOLTEȘTI TRIPOLIE Cγ 2 3500/3400
-
Caracteristic: Ceramică cu ornament pictat – monocrom (în dispariţie) și șnurat
Situri: – tip Horodiștea-Erbiceni; - tip Brînzeni 3, - tip Kušilovcy-Tovdry; 2750
- tip Foltești-Stoicani - tip Ofatinţi; - tip Trojanov, Gorodsk;
- tip Gordinești-Usatovo - tip Evminka, Sofievka;
- tip Usatovo, Serezlievka
Periodizarea și cronologia culturii Precucuteni-Cucuteni-Tripolie

(după V. Dergaciov și N.Ursulescu)
maket.indd 232 25.11.2010 14:35:37

d. Cronologia absolută unor metode fizice, considerate mai

Până în anii ’50-’60 ai secolului precise (radiocarbon – 14C, termolu-
trecut, cronologia absolută a unui eve- minescenţă, arheomagnetism etc.), fapt
niment sau civilizaţii din protoistorie, care a condus și la „învechirea” cronolo-
din lipsa surselor scrise, se determina giei civilizaţiei Precucuteni-Cucuteni-
prin metode pur arheologice (meto- Tripolie cu circa o mie de ani (cca 4200
da tipologică și comparativă: raportul – 2500/2200 î.Hr.). Însă, cu timpul, s-a
unor materiale specifice fenomenului constatat că probele obţinute prin me-
cercetat cu manifestări similare, cunos- todele menţionate necesită, la rândul
cute civilizaţiilor din Asia Anterioară, lor, unele corectări esenţiale (calibrarea
Egipt sau în civilizaţia cretano-miceni- datelor); drept rezultat, și datarea civi-
ană, unde erau datate pe baza surselor lizaţiei noastre a fost din nou „coborâ-
scrise). Respectiv, civilizaţia Cucuteni- tă” cu încă vreo mie de ani (datele fiind
Tripolie cu ceramică pictată, care, în menţionate cu siglele CAL BC).
general, pare asemănătoare cu cerami- Actualmente, pentru complexul
ca pictată din eneoliticul sau bronzul cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripo-
timpuriu al civilizaţiilor din Thessalia lie dispunem de aproximativ peste 300
sau din Asia Mică, a fost datată, până de datări prin metoda radiocarbon,
prin anii ’60 ai secolului trecut, în ca- care se referă la toate perioadele de
drul mileniului III-începutul mileniu- evoluţie și aproape la toate aspectele re-
lui II î.Hr. (cca 3000/2700-1700). gionale ale acestei civilizaţii. Conform
Începând cu anii ’60, cronologia acestor date (cu calibrările respective),
absolută a complexelor arheologice va durata de evoluţie a fenomenului cul-
fi determinată, treptat, prin utilizarea tural Precucuteni-Cucuteni-Tripolie
Complexe cronologice: Precucuteni-Tripolie A şi Cucuteni-Tripolie B-C (după N.Ursulescu)
maket.indd 233 25.11.2010 14:35:37

234 Capitolul 3
cuprinde peste două milenii, începând (Solonceni 2) sau terase înalte (Florești
aproximativ cu anii 5100/5000 până 1), dar întotdeauna în preajma unor iz-
în 2750 î.Hr. Datele pentru cronologia voare de арă.
absolută a fiecărei perioade sau faze ale Majoritatea așezărilor au dimen-
acestei civilizaţii se găsesc în tabelul de siuni mici, variind între 0,3 și 4,0 ha.
mai sus (pag. 230). După datele de care dispunem, mai
mult de jumătate din numarul așezări-
3.2. Eneoliticul timpuriu lor acestei civilizaţii au о suprafaţă de
După cum s-a menţionat, esenţa până la 1 ha. Pe teritoriul Moldovei cele
eneoliticului timpuriu ţine prioritar mai mari sunt considerate așezările Pu-
de constituirea și evoluţia fenomenului tinești 1 (3 ha) și Frunzeni (3,8 ha).
cultural Precucuteni-Tripolie A, speci- Se presupune că așezările precu-
fic penrtu zona de silvostepă, și cultura cuteniene se construiau după un plan
Bolgrad-Aldeni, caracteristică pentru mai mult sau mai puţin preconceput.
zona de stepă. Conform investigaţiilor efectuate până
în prezent, au fost înregistrate trei mo-
a. Cultura Precucuteni-Tripolie A dalităţi de planificare a satelor precu-
cuteniene: circulară, în șiruri paralele
Geneza și constituirea culturii Pre- și dispersată sau neregulată.
cucuteni-Tripolie A sunt legate de sud- O imagine completă la această
estul Transilvaniei și Moldova subcar- temă reprezintă așezarea de lângă satul
patică, unde au și fost atestate cele mai Bernaševka de pe malul stâng al Nis-
timpurii așezări de aspect Precucuteni trului (r-nul Moghiliov-Podolsk, reg.
I. Din aceste zone, comunităţile precu- Viniţa), în care s-au cercetat șapte lo-
cuteniene s-au extins treptat spre ră- cuinţe, dintre care șase erau dispuse în
sărit și nord, ajungând pâna la Nistrul cerc cu un diametru de 50 m și la о de-
Mijlociu și bazinul Bugului de Sud. părtare de 15-18 m una faţa de alta, iar
În prezent, în total sunt cunoscute a șaptea se afla aproximativ în centrul
circa 150 de așezări de tip Precucuteni așezării. În același stil era planificată și
I-III, dintre care pe teritoriul Republi- așezarea Slobodka Zapadnaja, tot din
cii Moldova – cca 70. Din ele, prin să- stânga Nistrului, precum și așezarea
pături s-au cercetat doar vreo 20. Însă, Târpești din bazinul Siretului.
cu regret, aceste cercetări au avut un A doua modalitate de organizare a
caracter limitat, fiind descoperite doar unui sat precucutenian o demonstrea-
câte una-trei locuinţe. ză așezările Luca-Vrubleveckaja (r-nul
Așezările precucuteniene, de obi- Kameneţ-Podolsk, reg. Hmelniţk), Ale-
cei, sunt situate pe locuri joase în lun- xandrovka (satul Kirilovka, r-nul Ko-
cile Nistrului, Prutului, precum și ale dyma, reg. Odesa), Bernovo-Luka ș.a.
afluenţilor acestora. Mult mai rar se în- Aici casele erau aranjate într-un singur
tâlnesc ele pe marginea unor platouri rând. Iar în cazul așezării Alexandro-
maket.indd 234 25.11.2010 14:35:38

Eneoliticul timpuriu:
I – Aşezări Precucuteni-Tripolie A. 1 – Târpeşti; 2 – Izvoare; 3 – Traian; 4 – Poduri-Dealul Ghindaru; 5
– Târgu Frumos; 6 – Andrieşeni; 7 – Isaiia; 8 – Chetriş 1; 9 – Pererita; 10 – Ruseni 3; 11 – Putineşti 1;
12 – Floreşti 1, 3; 13 – Soroca; 14 – Izvoare 1; 15 – Rogojeni 1; 16 – Solonceni 1, 2; 17 – Isacova 2; 18 –
Holercani 1; 19 – Chişinău-Valea Morilor; 20 – Ruseştii Noi 1; 21 – Cărbuna 1, 2; 22 – Luka-Vrubleveckaja;
23 – Bernaševka; 24 – Alexandrovka; 25 – Sabatinovka 2;
II – Aşezări Bolgrad-Aldeni. 1 – Aldeni; 2 – Dodeşti; 3 – Suceveni; 4 – Stoicani; 5 – Brăiliţa; 6 – Lişcoteanca;
7 – Cucoara; 8 – Lopăţica; 9 – Taraclia; 10 – Vulcăneşti 2; 11 – Bolgrad; 12 – Ozernoe 1
(Autori V. Dergaciov, S. Bodean)
maket.indd 235 25.11.2010 14:35:38

236 Capitolul 3
Uneori, intrarea în bordei era însem-

nată prin trepte săpate în lut, precum
s-a fixat într-o locuinţă din așezarea
Florești 1. Bordeiele se încălzeau cu
ajutorul rugurilor sau cuptorașelor
din lut. Într-un bordei de la Rogojeni
s-au găsit două gropi cu ramășiţe de
rug, iar în altul о vatră de lut cu grosi-
mea de 7-8 cm.
Aşezarea Târpeşti (după S. Marinescu-Bâlcu) Semibordeiele din așezările precu-
cuteniene, de obicei, au о adâncime de
vka, treisprezece locuinţe alcătuiau 0,5-1,5 m și se presupune că о parte din
trei rânduri relativ paralele. În sfârșit, construcţie se afla la suprafaţa solului.
ultima dintre modalităţile menţionate În interiorul unei locuinţe din așeza-
a fost înregistrată în așezarea Florești rea Ruseștii Noi 1 au fost găsite două
1, unde construcţiile descoperite erau gropi, în care, probabil, erau îngropaţi
dispersate. stâlpii pentru susţinerea acoperișului.
Din cercetările efectuate este ab- Majoritatea semibordeielor au о formă
solut evident că modalităţile de orga- ovală neregulată. Locuinţe rectangulare
nizare a satelor, în mare măsură, erau cu colţurile rotunjite au fost înregistrate
dependente de relieful terenului ales la Solonceni 1 și Ruseștii Noi 1. Tot la
pentru așezare. Solonceni 1 s-a depistat о locuinţă de
Comunităţile precucuteniene prac- forma cifrei 8. Suprafaţa semibordeielor
ticau construcţia locuinţelor adâncite în variază între 6 și 34 m2, cel mai mare
pământ (bordeie și semibordeie) și de fiind descoperit la Ruseștii Noi 1 (104
suprafaţă. În unele așezări (Florești 1, m2). În el s-au gasit trei vetre de lut și
Florești 3) au fost atestate și construcţii două gropi cu rămășiţe de rug.
de suprafaţă temporare. Locuinţele de suprafaţă sunt de for-
Rămășiţe de bordeie s-au desco- mă rectangulară, parametrii lor variind
perit în așezările Florești 1, Holercani între 10 (Rădeni, raionul Ungheni) și 88
(Dubăsari) și Rogojeni (Șoldănești). m2 (Solonceni 1). Vestigiile locuinţelor
Ele sunt de formă ovală (Florești 1, constau dintr-un strat mai mult sau mai
Rogojeni), mai rar rectangulară cu puţin compact, din lut ars cu pleavă și
colţurile rotunjite (Holercani) sau de paie. Pe partea de jos a lutului s-au păs-
forma cifrei 8 (Holercani). Dimensi- trat amprentele lemnului (diametrul 5-8
unile bordeielor variază între 6 și 8 cm, 15-25 cm) folosit în construcţia lo-
m2, cu excepţia bordeiului nr. 1 de la cuinţelor. Podeaua locuinţelor era, une-
Rogojeni (7,8×7 m). Pereţii lor sunt, ori unsă cu lut (Solonceni 1, Putinești
de obicei, abrupţi și numai ре о latură 1). În ele se întâlnesc vetre din lut, de
în pantă, probabil indicând intrarea. obicei, de formă rectangulară.
maket.indd 236 25.11.2010 14:35:39

Unelte din silex. Solonceni 1
Uneltele de muncă. Majoritatea formă ovală, mai rar dreptunghiulară,

uneltelor din așezările precucuteniene cu о albiere pe partеa lucrătoare. Ele
о constituie cele din silex. Ca materie sunt frecvente în fiecare locuinţă, cate
primă era folosit silexul local de culoare 2-4 exemplare.
cenușie, larg răspândit în bazinele Nis- Erau folosite pe larg unelte din os
trului și Prutului. Prelucrarea silexului, și coarne de animale – împungătoare,
probabil, se făcea la locul de dobândire, dăltiţe, răzuitoare, sule etc. Din colţi de
iar confecţionarea uneltelor avea loc în mistreţ se confecţionau spatule pentru
așezare. Un „atelier” de confecţionare ceramică, sfredele etc.
a pieselor din silex a fost descoperit în Pentru lucrarea solului se foloseau
așezarea Solonceni 1. Cea mai nume- săpăligi din corn de cerb de trei tipuri:
roasă categorie de piese din silex erau cu partea lucrătoare de forma lamei de
răzuitoarele sau gratoarele, folosite la teslă, plasată diagonal, săpăligi cu par-
prelucrarea pieilor. Ele erau lucrate pe tea lucrătoare de formă conică și săpă-
așchii și lame. Piese componente pentru ligi cu partea lucrătoare de forma lamei
seceri s-au descoperit în toate așezările de teslă, dispusă perpendicular.
precucuteniene. Ele sunt lucrate pe lame Tot de această perioadă ţine ex-
și erau utilizate, de regulă, fără a fi retu- tinderea, relativ modestă, a uneltelor
șate. Vărfurile de sageată de formă tri- din aramă, sporadic cunoscute încă
unghiulară sau romboidală constituie о din neolitic. Iniţial, însă, din cauza
raritate pentru această perioadă. La pre- rarităţii și costului ridicat al noului
lucrarea lemnului se foloseau topoare și metal, el, probabil, purta un caracter
tesle din piatră șlefuită, de formă trape- sacral, fiind utilizat prioritar la con-
zoidală. Râșniţele din piatră, utilizate la fecţionarea pieselor de cult, piese de
prelucrarea grânelor și a boabelor, au podoabă de dimensiuni mici și mai
maket.indd 237 25.11.2010 14:35:39

238 Capitolul 3
Depozitul Cărbuna (selectiv)
puţin pentru modelarea uneltelor, zonă mult mai apropiată de sursele de

care necesitau o cantitate mai mare metal din Carpaţii Răsăriteni (Fundul
de metal. Această concluzie reiese din Moldovei, Leșu Ursului, Balon), însă,
sortimentul pieselor de aramă ale de- repetăm, numărul lor rămâne relativ
pozitului, descoperit în anul 1961, în redus. În majoritate, piesele de metal
contextul unei așezări de tip Precucu- din această perioadă sunt reprezentate
teni III de lângă satul Cărbuna (r-nul prin unelte mici, de regulă, cârlige de
Ialoveni). Prin valoarea sa știinţifică, prins pește, împungătoare, dăltiţe etc.
acest depozit reprezintă un unicat, Ceramica este considerată drept
care până la ora actuală este singurul una dintre cele mai numeroase și ex-
nu numai în arealul culturii Precucu- presive categorii ale culturii materiale
teni-Tripolie A, ci și în întreaga arie a comunităţilor precucuteniene, având
a civilizaţiilor eneolitice din Europa. în vedere toate aspectele acestei ocu-
Depozitul, îngropat într-un vas mare, paţii: tehnologic, funcţional, artistic.
includea 853 de piese, dintre care 444 După criteriile tehnologice de pregătire
din aramă. Dintre ele doar două re- a pastei, modelare, decorare și ardere a
prezintă unelte – un ciocan-topor și vaselor, în conformitate cu destinaţiile
un topor-teslă, celelalte cuprinzând ei practic-funcţionale, ceramica precu-
figurine antropomorfe plate (bătute și cuteniană se împarte în trei categorii
nu turnate) și diverse bijuterii. principale.
Unelte similare celor din depozitul Din prima categorie face parte ce-
de la Cărbuna sunt cunoscute și dato- ramica de bucătarie sau grosieră. Ea a
rită altor descoperiri atât în Moldova, fost modelată dintr-o pastă grosolană,
cât, mai ales, în zona subcarpatică – având în componenţa sa cioburi pisate,
maket.indd 238 25.11.2010 14:35:39

pietricele și nisip, cu corpul rotund și buza dreaptă, vase

care îi conferă o bitronconice, piriforme, pahare, fruc-
culoare negru- tiere, cești etc.
cenușiu sau brun- Plastica. O categorie aparte pe toa-
roșu. Vasele au tă durata de evoluţie a culturii Precu-
interiorul neted, cuteni-Cucuteni-Tripolie o reprezintă
pereţii groși și la plastica antropomorfă și zoomorfă,
exterior zgrun- adesea descoperită în contextul unor
ţuroși, cu un altare sau mese-platforme, amenajate
Unelte din aramă.
ornament puţin în interiorul locuinţelor, fiind compo-
Ruseştii Noi 1,
Solonceni 1, expresiv, cu mici nente ale unor anumite ritualuri religi-
Bernovo-Luka proeminenţe, oase. Însă, în același timp, prin expre-
brâuri alveolate. sivitatea redării unor chipuri umane
Cele mai frecvente forme întâlnite sunt (feminine, mai rar și masculine) sau
străchinile conice și semisferice, strecu- ale animalelor și păsărilor domestice
rătoarele, capacele cu mâner cilindric, sau sălbatice, pentru noi aceste piese
un tip de polonice etc. se prezintă drept manifestări ale artei
Ceramica din a doua și a treia ca- plastice preistorice.
tegorie a fost modelată dintr-o pastă Figurinele antropomorfe din pe-
mult mai fină, cu amestec de cioburi rioada precucuteniană sunt modelate,
mărunte și nisip. Vasele sunt bine arse de regulă, din lut și, mult mai rar, din
și au culoarea brună sau cu nuanţe ceos și aramă. Cele de lut sunt frecven-
nușii. Suprafaţa exterioară, de obicei, te, practic, în toate așezările. Ele sunt
este lustruită. Decorul caracteristic create dintr-o pastă fină, cu amestec de
se constituie, de regulă, din caneluri, nisip. În unele cazuri, în componenţa
adesea în asociaţie cu incizii adânci pastei erau incluse și boabe de cerea-
și largi, uneori umplute cu о pastă le (înregistrate prin amprentele-go-
albă. După formă se deosebesc oale luri ale acestora) – fapt care confirmă
caracterul religios și sensul magic al
acestor piese. Statuetele erau modelate
din una sau două bucăţi de lut, unite
pe verticală.
Majoritatea figurinelor reprezintă
corpul feminin. El este redat „fără cap”,
cu gâtul înalt, braţele întinse lateral, ta-
lia subţiată, iar partea inferioară – ac-
centuat masivă, drept simbol al fertili-
tăţii. Reprezentările cu capul modelat
(rare la număr) au nasul reliefat, gura
Ceramică. Rogojeni, Ruseştii Noi 1 și ochii adânciţi, iar sânii – redaţi prin
maket.indd 239 25.11.2010 14:35:40

240 Capitolul 3
două pastile. Se disting trei tipuri de s-au înregistrat amprente de sâmburi

statuete: cu corpul în picioare, în pode zarzăre, caise și prune. Acești copaci
ziţie șezândă sau semișezândă. Multe creșteau, probabil, pe lângă case.
dintre figurine sunt lipsite de decor. Unealta principală de lucrare a so-
Numărul celor decorate sporește către lului era săpăliga, aceasta, după cum
finele perioadei. Ornamentul se con- s-a menţionat, fiind de trei tipuri. Re-
stituie din incizii, umplute uneori cu coltarea cerealelor se efectua cu seceri
pastă albă sau ocru roșu. După cum confecţionate dintr-o ramificaţie de
s-a stabilit, decorul este strict localizat corn de cerb sau de copac, având o
pe anumite părţi ale corpului figurinei. adâncitură, în care (cu ajutorul rășinei)
Pe partea superioară se întâlnesc mai se fixau lame prismatice de silex. Boa-
des linii orizontale, spirala, rombul. bele se măcinau cu ajutorul râsniţelor
Picioarele sunt ornamentate, de obi- de piatră.
cei, cu linii oblice. Spre deosebire de Cea de-a doua îndeletnicire prin-
figurinele confecţionate din lut, cele cipală era creșterea vitelor. În loturile
de os și aramă sunt mult mai rare și, de oase descoperite în așezările cerce-
de regulă, redau imaginea corpului în- tate predomină, de regulă, cele de bo-
tr-un stil convenţional, schematic, în vine, constituind cca 50% sau mai mult
concordanţă cu tehnica de prelucrare, din totalitatea animalelor domestice. A
în cazul celor de os – prin tăiere, iar al doua poziţie revine ovinelor și porci-
acelor de aramă – prin batere. nelor, al căror număr variază de la caz
Preocupaţiile gospodărești. Ocu- la caz, constituind de la 15 la 30% (în
paţiile de bază ale comunităţilor pre- funcţie de condiţiile geografice concre-
cucuteniene erau agricultura și creș- te). În așezările precucuteniene, oasele
terea vitelor. Îndeletnicirile agricole de cal domestic sunt rare. Acest animal,
sunt documentate prin determinările de obicei, este mai bine documentat în
paleobotanice ale rămășiţelor de plan- așezările din fazele târzii ale perioadei
te cultivate și/sau sălbatice carbonizate în cauză, așezări apropiate de zona de
sau ale amprentelor acestora în lutul ars stepă (Ruseștii Noi, Cărbuna), fapt care
al locuinţelor, în permanenţă depistate denotă de la sine ideea că acest animal
în cadrul cercetărilor de teren. Au fost ar fi fost preluat de la comunităţile cul-
atestate patru specii de grâu, cel mai ra- turale de crescători de vite din stepele
spândit fiind Triticum dicoccum, soi cu Europei de Est.
o eficienţă bună pe diferite soluri și cu Atrage atenţia faptul că, spre deo-
o rezistenţă sporită la secetă. În afară de sebire de neolitic, în așezările precucu-
grâu, se cultivau mei, ovăz și, în cantităţi teniene rămășiţele animalelor domes-
mai mari, orz (două soiuri). În unele tice, de regulă, prevalează asupra celor
așezări precucuteniene au fost descope- sălbatice, constituind, cu rare excepţii,
rite mazărea (Florești 1) și măzărichea 50-60, iar uneori cca 70-90%. Îndelet-
(Solonceni 1, Cărbuna). La Ruseștii Noi nicirea cu vânătoarea este confirmată
maket.indd 240 25.11.2010 14:35:41

prin rămășiţele osteologice de cerb, le amprente ale textilelor pe fundurile

bour, căprioară, dar mai ales de mis- vaselor), cusutul hainelor, obiectelor
treţ, care, de exemplu, în așezarea Flo- de uz cotidian ș.a. În afară de aceas-
rești 1 sunt reprezentate prin cca 60% ta, o preocupare importantă o repre-
din numărul animalelor sălbatice. zenta, desigur, prelucrarea lemnului,
Pe lângă vânat, un anumit rol în pe larg folosit în construcţia caselor
îndeletnicirile precucutenienilor îl și în diverse utilităţi gospodărești, la
aveau pescuitul și culesul din natură. confecţionarea mobilei, despre a cărei
Pescuitul este demonstrat de cârligele existenţă ne vorbesc modelele de scau-
de аrаmă (staţiunile de la Solonceni 1, ne-”fotolii” și mesele din ceramică.
Ruseștii Noi 1 ș.a.) și de os, precum și Structura socială a purtătorilor ci-
prin resturile osteologice, frecvente, vilizaţiei Precucuteni (din lipsa totală
practic, în toate așezările. a monumentelor funerare – cimitire)
În pădurile din împrejurimile așe- poate fi reconstituită doar în linii gene-
zărilor se culegeau coarne, ale căror rale, pe baza datelor referitoare la locu-
amprente au fost descoperite în lutul inţe. Majoritatea locuinţelor adâncite în
ars al locuinţelor. S-au identificat, de pământ au о suprafaţă mică și mijlocie
asemenea, seminţe de mere, cireșe, (6-20 m2), fiecare fiind amenajată cu o
pere salbatice, ghindă de stejar ș.a. singură vatră. Același lucru este carac-
Adesea au fost întâlnite valve de scoici teristic și pentru locuinţele de suprafaţă.
de арă dulce și melci, a căror carne era Rămâne să presupunem că în locuinţele
folosită de locuitori. respective trăiau familii mici – cupluri,
Printre ocupaţiile casnice, mai întrunind, de la caz la caz, câte 3-4 sau
importante, ale comunităţilor precu- 6-7 maturi și copii. Însă în unele așezări
cuteniene figurează prelucrarea sile- (Rogojeni, Solonceni 1 și Ruseștii Noi
xului, osului, cornului, aramei, olări- 1) s-au descoperit locuinţe сu о suprafa-
tul etc. Rămășiţe ale „atelierelor” de ţă mare și cu câteva vetre, unde, presu-
prelucrare a silexului, osului și cornu- punem, sub un acoperiș, locuiau câteva
lui au fost descoperite în așezarea So- familii perechi înrudite, alcătuind 4-6
lonceni 1. În staţiunea Rusestii Noi 1 maturi și vreo 10 copii. Având în vedere
s-au păstrat rămăsiţele unui „atelier” că așezările precucuteniene includ, în
de prelucrare a aramei, care, probabil, medie, 10 locuinţe de diverse dimensi-
deservea câteva așezări vecine. Având uni, numărul populaţiei putea constitui
în vedere predominarea numerică în 30-40 de maturi și 60-80 de copii de
inventarul așezărilor precucuteniene vârstă diferită.
a răzuitoarelor, se poate presupune Reprezentările religioase ale co-
că prelucrarea pieilor era о ocupaţie munitătilor precucuteniene și-au găsit
casnică destul de importantă. Tot din reflectare în înmormântările de cult,
sfera ocupaţiilor casnice făceau parte în plastică și decorul vaselor etc. Res-
și ţesutul (documentat prin multiple- turi umane sau morminte, îngropate
maket.indd 241 25.11.2010 14:35:41

242 Capitolul 3
aspectului cultural Precucuteni. Drept

rezultat al unei noi sinteze, cultura Pre-
cucuteni suportă schimbări radicale,
evoluând în continuare sub denumirea
de cultura sau civilizatia Cucuteni-Tri-
polie, ce reprezintă perioada medie și
finală a întregului complex Precucu-
teni-Cucuteni-Tripolie.
b. Cultura Bolgrad-Aldeni
Cultura Bolgrad-Aldeni reprezin-
Reprezentări religioase. Voroteţ, Putineşti tă un aspect cultural specific, local,
caracteristic pentru periferia de nord
în „temelia” – podeaua locuinţelor, cu a marelui complex cultural, cunoscut
evident caracter religios, au fost desco- pentru zona de sud-est a României
perite în așezarea Solonceni 1 și în alte sub denumirea Gumelniţa-Aldeni II
staţiuni din România și Ucraina. Figu- și zona de nord-est a Bulgariei sub de-
rinele feminine, în opinia specialiștilor, numirea convenţională Karanovo VI.
întruchipează divinităţi ale fertilităţii Deci, în esenţă, este vorba de o civili-
cu diverse funcţii rituale: protejarea zaţie pur balcanică, ai cărei purtători,
gravidităţii la nașterea copiilor sau în la un moment dat, au migrat și la est
ritualurile de iniţiere. Cultul femeii era de Cheile Dunării, în sudul Basarabi-
strâns legat de cel al taurului (simbolul ei, cu o extindere relativ limitată atât
masculinităţii). Despre aceasta ne măr- în ţinuturile de sud-vest ale actualei
turisește descoperirea numeroaselor regiuni Odesa, cât și în ţinututile de
statuete feminine (adesea așezate), îm- sud ale Moldovei (Vulcănești, Cahul,
preună cu scaunele-„fotolii” ce aveau Taraclia).
protome de tauri. Printre motivele or- La est de Dunăre, acest fenomen
namentale ale ceramicii precucutenie- cultural a fost identificat abia la în-
ne prezintă interes spirala ce se termi- ceputul anilor ’60 ai secolului trecut,
nă cu cap stilizat de șarpe – protector al lângă orașul Bolgrad (pe malul de est
lăcașului casnic și al umidităţii – apei, al lacului Ialpug), reg. Odesa, fapt care
ploii. În mitologia universală, șarpele a și condiţionat denumirea lui pentru
simbolizează, de obicei, ploaia, de care zona dată.
depindea recolta bogată și, respectiv, Cercetarea sistematică a așezărilor
existenţa familiei și a neamului. culturii Bolgrad-Aldeni a fost începu-
Aproximativ pe la mijlocul mile- tă (din 1962) de Tatiana S. Passek și
niului V î.Hr. situaţia cultural-istorică Ekaterina K. Černyš, continuate ul-
din zona carpato-nistreană se schim- terior de V. I. Marcevici, V. S. Beilekči
bă, generând modificări esenţiale ale (în spaţiul Moldovei) și L. V. Subbotin
maket.indd 242 25.11.2010 14:35:41

(pentru regiunea staţiunea de la Cucoara s-au descope-

Odesa). Actual- rit un bordei și câteva gropi de menire
mente sunt cu- gospodărească.
noscute cca 40 de Locuinţele sunt de două tipuri:
așezări ale acestei adâncite în pământ (bordeie și semi-
culturi, concen- bordeie) și de suprafaţă. Bordeiele des-
trate, după cum coperite la Vulcănești 2 și Cucoara au
s-a menţionat, în forma ovală neregulată și о suprafaţă
apropierea nemij- Ekaterina K. Černyš ce variază între 15 și 39 m2 (Cucoara).
locită a Dunării În interiorul bordeielor se întâlnesc
și Prutului Inferior (vezi Harta, pag. gropi de menire diferită. În unele din-
235). Din cele cunoscute, doar mai pu- tre ele au fost găsite rămășiţe de rug.
ţin de 20 de obiective ţin de teritoriul Pe una din laturile bordeiului se afla
Moldovei. Printre cele mai studiate se intrarea, uneori atestată și prin scări
numără așezările Bolgrad, Ozernoe și săpate în lut.
Nagornoe 2 din reg. Odesa, iar pentru Semibordeie au fost descoperite
Moldova – Vulcănești, Lopăţica, Cu- în staţiunile de la Lopăţica și Taraclia.
coara și Taraclia. În primul caz, ele aveau forma pătra-
Din punct de vedere cronologic, tă cu latura de 5 m și erau adâncite în
aspectul culturii Bolgrad-Aldeni este pământ la 0,3 m. În interiorul semi-
considerat drept o evoluţie sincronică bordeiului de la Taraclia s-au găsit pa-
a fenomenului cultural Precucuteni tru gropi, dintre care una era folosită
III, cu o supravieţuire de scurtă durată pentru încălzirea lui. Tot la Taraclia s-a
și pe parcursul primelor faze ale cul- cercetat о locuinţă în forma literei L,
turii Cucuteni A-Tripolie B1. În baza cu lungimea de 21,5 m și lăţimea de 7,5
datelor de radiocarbon calibrate, cro- m, precum și un semibordei de formă
nologia ei absolută este apreciată la cca ovală, cu dimensiunile de 3,5×2,5 m.
4700/4600-4400 î.Hr. El avea două gropi cu rămășiţe de rug.
Așezările comunităţilor culturale Locuinţele de suprafaţă, în majo-
de tip Bolgrad-Aldeni sunt situate, de ritatea lor, sunt de formă rectangulară,
regulă, pe malurile înalte ale lacurilor cu o suprafaţă de 12-91 m2. Unele din
sau pe pantele luncilor din preajma iz- ele aveau construcţii auxiliare. Vesti-
voarelor de арă. Dimensiunile lor, de giile lor reprezintă un strat mai mult
obicei, sunt de 0,5-1 ha, mai rar de 2 ha sau mai puţin compact, de lut ars cu
și foarte rar ajung până la 10 ha. În așe- paie și pleavă. Locuinţele, de obicei,
zarile Vulcănești 2, Lopăţica și Taraclia, nu erau podite. Unele, probabil, aveau
au fost atestate câte două niveluri de câte două camere. Într-o locuinţă de la
locuire. Nivelul inferior e reprezentat Vulcănești 2 s-au descoperit rămășiţele
de locuinţe adâncite în pamânt, iar cel unui perete interior ре о lungime de 4
superior – de locuinţe de suprafaţă. În m. În ambele camere s-au găsit urme
maket.indd 243 25.11.2010 14:35:42

244 Capitolul 3
de laviţe din lut. În interiorul unor lo- predomină cele confecţionate pe lame
cuinţe au lost atestate gropi de menire scurte și late. Într-un număr mare se
diferită, unele din ele având pereţii unși întâlnesc, de asemenea, lamele pris-
cu lut. Acestea din urmă, probabil, erau matice retușate pe о latură sau două.
folosite pentru păstrarea proviziilor. Se După datele trasologice, ele erau utili-
întâlnesc cuptoare în afara locuinţelor. zate ca cuţite, fiind folosite la prelucra-
Rămășiţele unui astfel de cuptoraș s-au rea lemnului, osului, cornului etc. Tot
depistat la Taraclia. El a fost construit din lame sunt și piesele componente
deasupra unei gropi umplute cu cenu- pentru seceri. În așezarea Vulcănești
șă și oase de animale. 2 s-au descoperit 37 de piese compo-
Purtătorii civilizaţiei Bolgrad-Al- nente pentru seceri, iar în cea de la Ta-
deni își confecţionau uneltele din ace- raclia – 11, toate fiind lucrate din silex
leași materii prime ca și triburile cul- balcanic. Din așchii mari de silex se
turii Precucuteni și Cucuteni. Uneltele confecţionau tesle (Taraclia). Burinele
din silex erau lucrate din două specii sunt lucrate pe lame și se cunosc doar
de materie primă. Prima e de culoare două exemplare (Vulcănești 2).
cafenie, de diferite nuanţe, cunoscută Conform datelor petrografice,
în literatura de specialitate sub numele pentru confecţionarea uneltelor din
„silex de Balcani”. În așezările din stân- piatră, purtătorii civilizaţiei Bolgrad-
ga Dunării, silexul de Balcani era im- Aldeni foloseau roci locale și aduse pe
portat. A doua specie este silexul local calea schimbului. Din rocile locale fac
de culoare cenușie, larg răspândit în parte diferite specii de calcar, din care
bazinele Nistrului și Prutului. erau confecţionate râșniţele. În staţiu-
Cea mai numeroasă categorie de nile Vulcănești 2 și Lopăţica s-au găsit
instrumente din silex sunt gratoarele fragmente de topoare rupte în procesul
lucrate pe lame și așchii. Printre ele sfredelirii găurilor, ceea ce denotă fap-
Unelte din os, silex şi piatră. Vulcăneşti 2
maket.indd 244 25.11.2010 14:35:42

tul că acestea se confecţionau pe loc.

Din roci dure se lucrau percutoarele.
Printre uneltele din piatră predomină
topoarele, mai frecvente fiind cele de
formă rectangulară cu gaură de înmă-
nușare. Pe al doilea loc se află teslele de
formă trapezoidală, care se foloseau,
de obicei, la prelucrarea lemnului, însă,
după analiza trasologică, unele exem- Ceramică. Vulcăneşti 2
plare erau utilizate și la prelucrarea
osului, a cornului sau ca săpăligi. pisate și nisip. Uneori, ca degresant,
Uneltele lucrate din corn și os în așe- se foloseau pleava și calcarul mărun-
zările de tip Bolgrad-Aldeni, în compa- ţit. Suprafaţa exterioară a vaselor, de
raţie cu cele din piatră, se întâlnesc într- obicei, e zgrunţuroasă, pereţii interiori
un număr mai mic. Ele sunt reprezen- sunt bine neteziţi, uneori chiar și puţin
tate de săpăligi, străpungătoare, dăltiţe, lustruiţi. Ceva mai îngrijit se lucra par-
harpoane etc. Săpăligile au fost făcute tea superioară a vaselor, care rareori
din corn de cerb, cu partea lucrătoare era decorată cu caneluri. Vasele acestei
de formă conică și о lungime de 10-12 categorii de ceramică erau decorate cu
cm. Cele mai numeroase sunt străpun- brâuri alveolate în asociaţie cu gropiţe
gătoarele confecţionate din fragmente sau crestături, proeminenţe etc.
de oase tubulare. Tot din așchii de oase A doua categorie de vase erau mo-
tubulare sunt și dăltiţele descoperite în delate dintr-o pastă fină, bine lucrată,
staţiunile Vulcănești 2, Lopăţica și Tara- în care ca degresant erau folosite cio-
clia. Un harpon din os cu cinci dinţi a burile pisate mărunt, uneori cu un
fost găsit la Vulcănești 2. Ustensilele din adaos de nisip sau calcar marunţit.
lut sunt reprezentate de fusaiole și gre- Majoritatea vaselor au pereţii subţiri.
utăţi de la razboiul de ţesut. În Vulcă- Suprafeţele lor – exterioară și interioa-
nești 2 și Lopăţica s-au descoperit cinci ră –, de regulă, sunt bine netezite sau
fusaiole pe cioburi sau funduri de vase. lustruite. Vasele sunt decorate cu cane-
Dintre greutaţi s-a identificat un singur luri, incizii sau pictate până la ardere
exemplar la Vulcănești 2. cu vopsea albă. Deseori, dupa ardere,
Ceramica este cea mai numeroa- partea interioară a buzei vaselor era
să categorie de materiale depistată în pictată cu vopsea roșie crudă natura-
așezările civilizaţiei Bolgrad-Aldeni. lă. Printre vasele acestei categorii se
După tehnica de pregătire a pastei și deosebesc oale cu gura largă de formă
a decorului, ea se împarte în două ca- bitronconică, cu partea superioară lus-
tegorii principale. Vasele din prima truită, iar cu cea interioară netezită. Ele
categorie sunt modelate dintr-o pastă sunt decorate cu caneluri, linii incizate
grosieră, având ca degresant cioburi sau linii albe pictate. Se întâlnesc, de
maket.indd 245 25.11.2010 14:35:43

246 Capitolul 3
asemenea, urcioare și cupe de câteva aplicate pe piept. Statuetele masculine,

tipuri, străchini cu profilul în formă de întâlnite mai rar (Vulcănești 2, Lopăţi-
S, linguri, căușe etc. ca și Taraclia) sunt lipsite de decor. Ele
Plastica sau sculptura în lut din sunt modelate, cu excepţia figurinei de
așezările civilizaţiei Bolgrad-Aldeni la Vulcanesti 2, mai neglijent.
este reprezentată de statuete antropo- Din punct de vedere morfologic,
morfe și zoomorfe, de modele de mese, statuetele decorate nu se deosebesc prin
amulete etc. nimic de cele fără decor. Pentru figuri-
Figurine antropomorfe s-au desco- nele ornamentate este caracteristic de-
perit în toate așezările cercetate prin să- corul incizat. Umerii și picioarele mai
pături, mai multe fiind, cu rare excepţii, jos de genunchi, de obicei, sunt fără or-
în stare fragmentară. Ele sunt modelate nament. Talia și mai rar pieptul figuri-
dintr-o pastă fină, în care deseori se fo- nelor sunt decorate cu două linii parale-
loseau, ca degresant, cioburi pisate male, în interiorul cărora se află linii oblice,
runt sau nisip. Culoarea lor, în funcţie gropiţe ovale sau rotunde etc. Destul de
de ardere, variază de la negru-cenușiu frecvent liniile incizate erau umplute,
până la diferite nuanţe de galben, dar după ardere, cu vopsea albă sau roșie.
predomină culoarea cenușie. Suprafaţa Pe partea inferioară a statuetelor se în-
figurinelor este bine netezită sau lustru- tâlnesc spirala și cercurile concentrice.
ită, iar, uneori, acoperită cu vopsea albă Picioarele sunt ornamentate cu linii
sau roșie. Statuetele au fost modelate oblice sau verticale.
dintr-o singură bucată de lut sau din Plastica zoomorfă în așezările civi-
două bucăţi unite vertical. lizaţiei Bolgrad-Aldeni este reprezen-
Ca și în alte culturi neo-eneolitice, tată de protome, care, probabil, redau
în așezările civilizaţiei Bolgrad-Aldeni capete de ovine (Vulcănești 2, Lopăţi-
prevalează statuetele feminine. Acestea ca, Taraclia). În alte așezări ale acestei
se împart în două categorii – cu și fără culturi, plastica zoomorfă este ilustrată
decor. Tipul dominant în categoria de figurine și vase ornitomorfe.
făra decor îl reprezintă statuetele stili- În unele așezări se întâlnesc amu-
zate, cu partea superioară plată, iar cea lete sau „plăci ornamentale” modelate
inferioară masivă, având о steatopigie dintr-o pastă fină, având ca degresant
pronunţată. Ele au gâtul înalt, cu sau cioburi pisate mărunt. Ele sunt bine
fără reprezentarea capului. Figurinele lustruite pe ambele părţi și au о formă
cu capul evidenţiat sunt mai rare și au romboidală. În centru și pe la colţuri
nasul modelat en bec d’oiseau. Mâinile au găuri și sunt decorate cu diferite
sunt redate prin niște cioturi și ridicate motive incizate sau pictate.
în sus de la cot. Picioarele, la majori- De asemenea sunt bine cunoscute
tatea statuetelor, s-au modelat separat, altărașele sau mesele de cult modelate
dar sunt strâns lipite unul de altul. Sâ- din aceeași pastă fină. Suprafaţa lor este
nii sunt redaţi prin două proeminenţe lustruită sau bine netezită. Altărașele au
maket.indd 246 25.11.2010 14:35:44

forma rotundă, rectangulară sau pătra- Pe lângă cultivarea plantelor și

tă, cu colţurile rotunjite, fiind înzestrate creșterea animalelor, un anumit rol în
cu piciorușe conice sau cilindrice. Une- gospodaria comunităţilor Bolgrad-Al-
le piese de acest tip sunt interpretate de deni îl jucau vânătoarea, pescuitul și
cercetători ca modele de case. culesul. În așezările Vulcănești 2, Lo-
Economia comunităţilor culturale păţica și Cucoara, procentul de oase
Bolgrad-Aldeni avea ca bază cultivarea de animale salbalice e neînsemnat. Se
plantelor și creșterea animalelor. vânau cerbi, bouri, mistreţi, căprioare,
Judecând după determinările pa- vulpi, iepuri, bursuci, castori etc. Un
leobotanice, purtătorii acestei culturi rol secundar îl aveau pescuitul și cu-
cultivau trei soiuri de grâu, două so- lesul. Despre practicarea pescuitului
iuri de orz, ovăzul și meiul. Solul se lu- ne vorbesc harpoanele din corn de la
cra cu săpăligi din corn de cerb și din Vulcănești 2 și alte așezări, precum și
piatră. Pentru recoltarea cerealelor se oasele de pești, colectate în mai multe
foloseau seceri din lame de silex, care staţiuni. În bucăţile de lut ars din locu-
se întâlnesc în toate așezările cercetate inţele de suprafaţă de la Lopăţica s-au
prin săpături. Snopurile recoltate erau identificat amprente de sâmburi de
bătute cu „scânduri de treierat”, iar coarne. Se culegeau mere, cireșe, viși-
boabele erau măcinate cu ajutorul râș- ne, pere salbatice etc.
niţelor, care aveau, de regulă, о formă О importanţă deosebită în înde-
ovală prelungită. letnicirile comunităţilor Bolgrad-Al-
A doua îndeletnicire principală a deni avea prelucrarea silexului, pie-
purtătorilor acestei culturi era crește- trei, osului, cornului și, posibil, a cu-
rea animalelor: bovine, ovicaprine și prului etc. Principalele surse de ma-
porcine. Printre animalele domestice terie primă în industria silexului și a
întâietatea o deţineau vitele cornute pietrei erau, după cum s-a menţionat,
mari. Conform specialiștilor, în lotul silexul balcanic și rocile de piatră din
de oase din așezarea Bolgrad au fost Dobrogea. Prelucrarea pietrei se făcea
identificate oase de bou, care era folosit în așezări, fapt confirmat de deșeuri-
ca forţă de tracţiune. le de producţie găsite la Vulcănești 2
Ovicaprinele, dupa numărul de și Lopăţica. Se presupune că așezarea
exemplare, ocupau locul doi. Majori- Vulcănești 2 era un centru important
tatea lor se creșteau pentru carne. Por- de prelucrare a pietrei. Despre nive-
cinele, după numărul descoperirilor, se lul avansat în prelucrarea lemnului
plasează pe locul al treilea. Un anumit ne vorbesc vestigiile locuinţelor de
procent revine oaselor de cal, apreciat suprafaţă, în a căror construcţie lem-
ca domestic care, probabil, a fost prelu- nul se folosea pe larg. După cum s-a
at de la populaţia din zona de stepă din menţionat, printre uneltele de silex
est. Rămășiţele calului variază de la 2,6% prevalează răzuitoarele, care erau uti-
(Vulcănești 2) până la 14% (Cucoara). lizate la prelucrarea pieilor. Din piele
maket.indd 247 25.11.2010 14:35:44

248 Capitolul 3
se cosea haine, încălţăminte, diferite

obiecte de uz casnic etc.
Structura socială a comunităţilor
Bolgrad-Aldeni poate fi reconstituită
doar în linii generale, ca izvor de bază
servind locuinţele. După cum s-a sub-
liniat anterior, majoritatea locuinţelor
Figurine feminine. Taraclia, Vulcăneşti 2
acestei culturi aveau dimensiuni mici și
mijlocii, amenajate cu câte о vatră, mai cercetători, astfel de morminte reflec-
rar cu două. Însă au fost înregistrate și tă existenţa cultului răposaţilor, care,
locuinţe de dimensiuni mari (Vulcănești deseori, apare împreună cu alte culte,
2 și Lopăţica), ce aveau câte trei-cinci de exemplu, cu cel al Soarelui.
vetre. Probabil că în astfel de locuinţe Statuetele antropomorfe de tipul
locuiau atât familiile mici – perechi, cât Bolgrad-Aldeni relfectau, probabil,
și familii mari din câteva perechi. aceleași credinţe ca și figurinele civi-
Sistemul de reprezentări magi- lizaţiei Precucuteni-Cucuteni. Printre
co-religioase ale triburilor civilizaţi- compoziţiile ornamentale, cercetătorii
ei Bolgrad-Aldeni a fost influenţat de au evidenţiat un motiv ce constă dintr-
caracterul agrar al economiei. El este un cerc cu patru crestături situate si-
reflectat în plastică, decor etc. În are- metric pe margine. Se susţine că astfel
alul civilizatiei Bolgrad-Aldeni s-au era reprezentat Soarele.
descoperit câteva morminte, socotite Dezvoltarea istorică a culturii
drept rituale. Unul din cele trei mor- Bolgrad-Aldeni a fost determinată, în
minte din staţiunea eponimă Bolgrad mare măsură, de poziţia sa geografică,
aparţinea unui copil de 5-7 ani, care pe de o parte, la periferia și, respectiv,
a fost înmormântat ре о platformă de în strânsă legătură cu civilizaţiile bal-
piatră și acoperit cu trei rânduri de canice, iar, pe de altă parte, în apropi-
piatră și pământ. Aici s-au găsit oase erea culturii Precucuteni-Cucuteni și,
de animale, fragmente de ceramică și totodată – cu o largă deschidere spre
lut ars. Scheletul era culcat pe partea zona de stepă a Europei de Est.
stângă cu capul orientat spre nord-est, Relaţiile comerciale intensive ale
având picioarele ușor îndoite. La spa- comunităţilor culturale Bolgrad-Al-
tele lui se afla о сuрă lustruită, pictată deni cu comunităţile înrudite de tip
pe partea superioară cu linii albe, sub- Gumelniţa-Karanovo VI din spaţiul
ţiri. În apropierea scheletului s-аu mai românesc și bulgar sunt bine documen-
descoperit craniile a doi oameni ma- tate prin silexul balcanic sau dobro-
turi. În staţiunile de la vest de Prut au gean, pe larg utilizat în confecţionarea
fost depistate oase umane dispersate uneltelor. După cum s-a menţionat, în
și morminte (Luncaviţa, Lișcoteanca, așezările grupului cultural Bolgrad-
Aldeni, Suceveni etc.). În opinia unor Aldeni aproape 70% din numărul total
maket.indd 248 25.11.2010 14:35:44

de piese sunt confecţionate din acest Relaţii intense ale purtătorilor ci-
silex. Tot din regiunile sudice a fost vilizaţiei Bolgrad-Aldeni au fost atesta-
adusă și arama, însă piese confecţio- te și cu comunităţile culturale din zona
nate se întâlnesc fоarte rar. Dar, după de stepă – grupul cultural Mariupol
cum s-a constatat, arama din Balcani din nordul Mării Azov. În staţiunea
era exportată până la comunităţile cul- Ozernoe s-a gasit о piesă din corn de
turale din zona râului Volga de Mijloc cerb de formă rectangulară, cu colţu-
(cultuta Hvalynsk), fapt care nu putea rile rotunjite, având ре о latură o ure-
fi realizat fără intermediul purtătorilor chiușă cu două găuri. Asemenea piese
culturii Bolgrad-Aldeni. sunt frecvente în monumentele din
Reprezentanţilor acestei culturi le zona de stepă din Nordul Mării Ne-
revine, probabil, rolul de intermediari gre și până în zona râului Volga (cul-
și în trocul dintre comunităţile gumel- tura Hvalynsk). O mărturie elocventă
niţene și cele precucuteniene. Piese din a relaţiilor cu comunităţile culturale
silex de Balcani au fost descoperite în din est reprezintă, de asemenea, și un
așezările precucuteniene de la Ruseștii vas modelat dintr-o pastă cu amestec
Noi 1 și chiar în cadrul celor mai înde- de scoici pisate mărunt, descoperit în
părtate din bazinul Răutului (Isacova așezarea de la Taraclia.
2) și Nistrului Mijlociu (Solonceni 1, Grupul cultural Bolgrad-Aldeni
Luca-Vrubleveckaia etc.). Mai mult ca și-a încetat existenţa pe la începutul ce-
atât, pandantivele (în număr de 270 de lei de-a doua jumătăţi a milen. V î.Hr.,
exemplare din depozitul de la Cărbu- în legătură cu penetraţia din zonele
na) din scoici Spondilus, de origine din nord-pontice a triburilor de păstori de
Marea Mediterană, puteau fi importa- stepă. Sub presiunea acestora din urmă,
te în mediul precucutenian doar prin triburile grupului cultural Bolgrad-Al-
contribuţiile comunităţilor Gumelniţa deni s-au retras, probabil, în regiunea
și Bolgrad-Aldeni. Dunării Inferioare, unde, drept rezultat
Despre legăturile intensive, exis- al unor interacţiuni mai îndelungate cu
tente între triburile civilizaţiei Bol- triburile venite, ulterior, au contribuit
grad-Aldeni și Precucuteni, vorbesc la formarea unui nou complex cultural
numeroasele „importuri” reciproce: original, denumit Cernavoda I.
vase pictate, statuete antropomorfe ale
purtătorilor culturii Bolgrad-Aldeni 3. 3. Eneoliticul mijlociu şi târziu
în așezările precucuteniene (Hansca, Eneoliticul mijlociu și târziu inclu-
Rusestii Noi 1, Cărbuna, Băhrinești 8 de evoluţia fenomenului cultural Pre-
etc.) și invers – ceramică precucuteni- cucuteni-Cucuteni-Tripolie, având în
ană, nuclee și piese din silex de Nistru, vedere, în special, perioadele Cucuteni
figurine antropomorfe etc., descoperi- A, A-B – Tripolie B1-2 (pentru eneoli-
te în așezările bolgrădene (Vulcănești, ticul mijlociu) și perioada Cucuteni B –
Bolgrad, Ozernoe). Tripolie Cγ1 (pentru eneoliticul târziu),
maket.indd 249 25.11.2010 14:35:45

250 Capitolul 3
specifice pentru zona de silvostepă. La Graţie cercetărilor de peste un se-

perioada mijlocie se referă de asemenea col, întreprinse în spaţiul ucrainean,
apariţia și evoluţia complexului cultural moldav și românesc, fenomenul cultu-
Suvorovo-Casimcea, caracteristic pen- ral Cucuteni-Tripolie este cunoscut prin
tru zona de stepă. câteva mii de așezări, zeci și sute dintre
care au fost supuse unor cercetări mai
a. Evoluţia culturii Cucuteni A, mult sau mai puţin ample, printre care
A-B, B – Tripolie B1-2, Cγ1 și unele cercetate în întregime.
Din punct de vedere cultural, În prezent, pe teritoriul Pepublicii
această perioadă istorică constituie Moldova, sunt cunoscute cca 300 de
etapele de maximă înflorire a cultu- așezări ale culturii Cucuteni-Tripo-
rii Cucuteni-Tripolie, perioadă în care lie. Pentru această cultură sunt tipice
purtătorii ei s-au extins din Transilva- așezările stabile, care denotă o locuire
nia de sud-est (aspectul Ariușd) și Car- îndelungată, un mod de viaţă seden-
paţii Orientali până în bazinul Nipru- tar. În comparaţie cu perioada Precu-
lui Mijlociu (inclusiv actuala regiune cuteni, suprafaţa satelor cucuteniene
Kiev), acoperind, practic, toată zona este permanent în creștere, mărindu-
de silvostepă. Drept rezultat al unei se, respectiv, numărul de case și de lo-
evoluţii de circa un mileniu (aproxi- cuitori. Dimensiunile așezărilor sunt
mativ 4600-3700 î.Hr.), această civili- foarte variate – destul de mici (2-3 ha),
zaţie, treptat, se va diviza în mai multe mari (4-10 ha) și foarte mari (de la 10
formaţiuni regionale, specifice de la o și în unele cazuri chiar 30-40 ha). Însă
zonă la alta, însă, fără a pierde omoge- se susţine că majoritatea așezărilor
nitatea sa iniţială, reflectată în modul erau de dimensiuni mijlocii și mari.
de viaţă și îndeletnicirile de bază, arhi- Printre cele mai mari așezări ale aces-
tectura tradiţională, ceramica pictată, tei culturi din Moldova se constituie
plastica antropo- și zoomorfă etc. așezările de lângă s. Rogojeni, Petreni
II – Aşezări Cucuteni A-B-Tripolie B 2: 35 – Vorniceni; 36 – Corlăteni; 37 – Răuceşti; 38 – Târpeşti; 39 –

Cucuteni; 40 – Bodeşti; 41 – Traian; 42 – Poduri-Dealul Ghindaru; 43 – Mărgineni; 44 – Huşi; 45 – Iabloana
1, 13; 46 – Alexandrovca 2; 47 – Rădulenii Vechi 2; 48 – Floreşti-Zagotzerno, Floreşti 5; 49 – Gura Căinarului
1; 50 – Ciulucani; 51 – Solonceni 2; 52 – Ciorna; 53 – Mîrzeşti; 54 – Orheiul Vechi; 55 – Polivanov Jar II1,2;
III – Aşezări Cucuteni B-Tripolie C1: 3 – Truşeşti; 4 – Preuţeşti; 7 – Târpeşti; 10 – Poduri-Dealul Ghindaru;
11 – Mărgineni; 39 – Cucuteni; 40 – Bodeşti; 56 – Ghelăieşti; 57 – Târgu Ocna; 58 – Trinca-La Şanţ; 59
– Brînzeni 8; 60 – Bădragii Vechi; 61 – Şuri 1; 62 – Ţarigrad 1, 2; 63 – Petreni; 64 – Vărvăreuca 8, 15; 65 –
Zastânca 2; 66 – Soroca-Lac; 67 – Raşcov 11; 68 – Stina; 69 – Čerkasov Sad;
IV – Complexe şi descoperiri izolate (sceptre zoomorfe) de tip Suvorovo-Casimcea: 1 – Căinari; 2
– Giurgiuleşti; 3 – Arciz; 4 – Suvorovo; 5 – Kaminka; 6 – Orlovka; 7 – Casimcea; 8 – Lungoci-Fundeni;
9 – Fălciu; 10 – Cairaclia; 11 – Jora de Sus; 12 – Berezovskaja GES; 13 – Fitioneşti; 14 – Obârşeni; 15 –
Bârlăleşti; 16 – Fedeleşeni; 17 – Mogoşeşti; 18 – Ruginoasa;
V – Complexe tumulare de tip Hadjider: 19 – Crasnoe; 20 – Nicoliscoe; 21 – Novo-Cotovsc; 22 – Tudora;
23 – Sărăteni; 24 – Gavanoasa; 25 – Reni; 26 – Novosilske; 27 – Suvorovo; 28 – Sarata; 29 – Hadjider
(autori V. Dergaciov, S. Bodean)
maket.indd 250 25.11.2010 14:35:45

Eneoliticul mijlociu şi târziu:

I – Aşezări Cucuteni A -Tripolie B 1: 1 – Drăguşeni; 2 – Mitoc; 3 – Truşeşti; 4 – Preuţeşti; 5 – Cucuteni;
6 – Ruginoasa; 7 – Târpeşti; 8 – Hăbăşeşti; 9 – Izvoare; 10 – Poduri-Dealul Ghindaru; 11 – Mărgineni;
12 – Brad; 13 – Scânteia; 14 – Poieneşti; 15 – Bereşti; 16 – Iaşi; 17 – Cuconeştii Vechi I; 18 – Druţa;
19 – Putineşti 2; 20 – Putineşti 3; 21 – Rezina; 22 – Horodca Mare; 23 – Horodca 10; 24 – Stolniceni;
25 – Ruseştii Noi 1; 26 – Mereşeuca; 27 – Balinţi; 28 – Jura; 29 – Jora de Sus; 30 – Vadul lui Vodă; 31 –
Polivanov Jar III1, III2; 32 – Vasilievka; 33 – Berezovskaja GES; 34 – Sabatinovka 1;
maket.indd 251 25.11.2010 14:35:45

252 Capitolul 3
etc., care, probabil, atingeau suprafaţa

de cca 30-40 ha. Prin cartarea monu-
mentelor s-a observat că în anumite
zone așezările formează concentraţii
sau „cuiburi” ce întrunesc mai multe
așezări de diverse dimensiuni, având
propriile lor centre culturale, religioa-
se. Astfel de aglomeraţii-„cuiburi” au Aşezarea Hăbăşeşti (reconstrucţie)
fost atestate în apropierea localităţilor
Brînzeni, Ruseni (Edineţ), Iabloana situată o construcţie de dimensiuni
(Glodeni), Echimăuţi (Rezina), Pe- mai mari, servind, probabil, în calita-
treni (Drochia) etc. te de edificiu de cult pentru întreaga
Așezările cucuteniene, ca și în pe- comunitate rurală. Ca exemplu, în așe-
rioada timpurie, erau situate, de regulă, zarea Iabloana 1 locuinţele (bordeiele
pe terasele vechi ale unor văi, întotdeau- și semibordeiele) erau dispuse în două
na în imediata vecinătate a unor izvoare cercuri alăturate, mijlocul lor fiind lip-
bogate. Însă pentru perioada Cucuteni sit de construcţii. Spre deosebire de
A-Tripolie B1, sunt caracteristice, prio- aceasta, așezările din Petreni, Glavan
ritar, așezări amplasate pe promontorii (Drochia), Stolniceni (Edineţ) ș.a. se
dominante, care înlesneau apărarea în caracterizează prin organizarea locu-
caz de primejdie, mai ales în perioadele inţelor în cercuri concentrice. După un
de migraţie în această zonă a triburilor plan bine determinat, a fost întemeiată
crescătorilor de animale din regiunile așezarea Petreni, care avea о suprafaţă
de stepă (grupul cultural Suvorovo- de cca 30 ha.
Casimcea, la cca 4500-4300 ani î.Hr.). Casele aveau, de regulă, dimensi-
Unele dintre aceste așezări s-au dovedit uni standard (8×5 m), de formă rec-
a fi întărite cu unul sau două șanţuri de tangulară și numai la marginea satului
apărare și valuri de pământ (de exem- erau case mari (14-10×6-7 m). În to-
plu, așezările de lângă satul Bădragii tal, așezarea era alcătuită din cca 500
Vechi, satele Butești, Cuconeștii Vechi, de case de suprafaţă. O altă modalita-
Druţa 1 etc.). te de organizare a satului cucutenian
Continuând tradiţiile precucute- a fost atestată în așezarea Putinești 3
niene pentru comunităţile cucuteniene (Florești), cu о suprafaţă de cca 5 ha,
din perioada eneoliticului mijlociu și în care s-au identificat aproape 90 de
final, rămân caracteristice aceleași trei construcţii, aranjate în trei șiruri pa-
modalităţi de organizare a așezărilor: ralele. Și, în sfârșit, ultima modalitale
circulară, pe șiruri paralele și dispersa- s-a înregistrat în așezarea Duruitoarea
te, iar în așezările mai mari – în câteva Nouă. Aici casele erau dispersate în
cercuri concentrice, care înconjurau grupuri sau „cuiburi” alcătuite din câ-
spaţiul din centru, unde, de obicei, era teva construcţii.
maket.indd 252 25.11.2010 14:35:45

Comunităţile cucuteniene, ca și cele

precucuteniene, practicau construcţia
locuinţelor de suprafaţă, precum și a
celor adâncite în pământ: bordeie și se-
mibordeie. Majoritatea locuinţelor de
suprafaţă sunt de formă rectangulară,
mai rar se înlâlnesc de formă pătrată
(Petreni) și de forma literei L (Vărvă-
Locuinţă de suprafaţă. Vărvăreuca 8
reuca 8). Cele mai multe dintre ele au
(după V. Marchevici)
dimensiuni mici (16-50 m2) și mijlocii
(50-100 m2). Case mari (mai mult de sunt înzestrate cu piciorușe. Conform
100 m2) s-au descoperit la Solonceni unor specialiști, aceste piciorușe ar re-
2 (Rezina), Duruitoarea Veche, Druţa prezenta pilonii de lemn pe care s-ar fi
(Rîșcani), Mîrzești (Orhei). construit locuinţele.
Vestigiile locuinţelor de suprafa- Să ne imaginăm cum arăta о lo-
ţă, numite în literatura de specialitate cuinţă cucuteni-tripoliană. În partea
și platforme de lut, reprezintă, de obi- dreaptă de la intrare se afla cuptorul
cei, două straturi de lut ars. Cel supe- din lut, alături de el, pe o mică plat-
rior are în lut nisip, iar în unele cazuri formă-altăraș, era instalată о statuetă
și cioburi pisate mărunt, cu о grosime antropomorfă, reprezentând zeiţa-
de 0,5-1,5 cm. Stratul inferior (grosi- protectoare a casei sau familiei. În faţa
mea 6-10 cm) este din lut amestecat cuptorului, pe un fel de laviţă din lut,
cu paie sau pleavă, având în partea de stând în genunchi, о femeie râșnește
jos amprente de bârne (diametrul 8-16 grăunţe. Alături stau câteva vase mari
cm). În baza unor cercetări minuţioa- pentru provizii. La stânga de la intrare,
se întreprinse în așezarea Vărvăreuca 8 în perete, e făcută о gaură rotundă care
(Florești), Racovăţ (Soroca), s-a ajuns servea drept fereastră.
la concluzia că multe dintre aceste Date complete despre bordeiele și
platforme reprezintă vestigiile unor semibordeiele construite de purtăto-
locuinţe cu etaje. Această interpretare rii culturii Cucuteni-Tripolie au fost
se confirmă perfect și prin existenţa obţinute în urma cercetării așezării
mai multor modele de locuinţe, lu- Iabloana 1. În această staţiune, cerce-
crate în lut ars, descoperite în spaţiul tată aproape integral, au fost depistate
ucrainean. În acest sens, un deosebit 63 de construcţii, dintre care 17 bor-
interes prezintă modelul unei locuinţe deie, 18 semibordeie și 28 de gropi.
cu două etaje, descoperită în așezarea Majoritatea locuinţelor aveau dimen-
de lânga satul Rosohuvatka (Ucraina). siuni mici (5-10 m2) și mijlocii (11-20
Modelul are balcon deasupra intrării și m2) de formă ovală neregulată. Unele
о fereastră în peretele dorsal al etaju- aveau formă dreptunghiulară cu col-
lui doi. Multe din modelele de locuinţe ţurile rotunjite și, mai rar, forma cifrei
maket.indd 253 25.11.2010 14:35:46

254 Capitolul 3
8 sau trapezoidală. Ele toate erau pre- pe lame. În invenlarul litic prevalează
văzute cu instalaţii pentru încălzire și gratoarele utilizate la prelucrarea pie-
de pregătire a hranei. Rămășiţele ru- ilor, constituind 20-50% din numărul
gurilor sunt cel mai frecvent întâlnite total de unelte de silex. Conform date-
pe podeaua locuinţei sau în gropi. De lor trasologice, practic, în toate așezările
obicei, în preajmă sau chiar în cenușa se întâlnesc cuţite pe lamă fără retușe,
rugului se găsesc numeroase valve de folosite la prelucrarea cărnii. Majorita-
scoici și melci. Alt tip de încălzire sunt tea sfredelelor și burinelor erau utilizate
vetrele din lut, uneori având gardină. la prelucrarea osului și cornului. Sunt
După formă se deosebesc trei varian- obișnuite piesele componente pentru
te: rectangulare, ovale și trapezoida- seceri. Spre deosebire de cele precucute-
le. Vetrele, de obicei, se construiau pe niene, ele se retușau, îmbunătăţindu-se
podeaua locuinţei. O parte din aceste eficienţa lor. În fazele mai evoluate (Cu-
locuinţe aveau câte două-trei camere, cuteni B-Tripolie Cγ1), ca piesă com-
despărţite prin pereţii săpaţi. ponentă pentru seceră era folosită lama
Uneltele de muncă. Comunităţile retușată de dimensiuni mari. O atenţie
cucuteni-tripoliene foloseau, pentru deosebită atrag vârfurile de sageţi, ex-
confecţionarea uneltelor de muncă, trem de rare în perioada anterioară, dar
aceleași materii prime ca și predeceso- numeroase, în special, în așezările din
rii lor: silexul, piatra, osul, cornul. De etapele Cucuteni A-Tripolie B1, care,
obicei, în așezări se întâlnesc rar nu- deopotrivă cu sporirea numărului de
cleele de silex, ceea ce demonstrează că așezări fortificate, denotă existenţa unui
prelucrarea preliminară a materialului pericol din exterior. Săgeţile au forma
brut se efectua în locurile de extragere triunghiulară cu baza dreaptă sau con-
a silexului. În așezările Putinești 2 și cavă, fiind prelucrate minuţios pe am-
Putinești 3 s-au descoperit rămășiţele bele părţi.
unor „ateliere” speciale de prelucrare a Din piatră erau lucrate teslele,
silexului. topoarele, dăltiţele, râșniţele etc. O
Industria litică a comunităţilor cu- mare parte din inventar era confecţi-
cuteni-tripoliene se caracterizează prin onat din fragmente de oase tubulare.
micșorarea numărului de unelte con- Predomină împungătoarele, șlefuitoa-
fecţionate pe așchii și, respecliv, crește- rele pentru prelucrarea pieilor, spatu-
rea numărului de instrumente lucrate lele pentru confecţionarea ceramicii,
harpoanele de pescuit etc. La confec-
ţionarea uneltelor se foloseau pe larg
coarnele de cerb, elan, căprioară, colţii
de mistreţ. Din acestea se confecţio-
nau brăzdare, săpăligi, mânere pentru
unelte etc. Din valve de scoici de apă
Unelte din silex şi piatră se făceau spatule cu partea lucrătoare
maket.indd 254 25.11.2010 14:35:46

dăltiţe etc.). Însă

o largă extindere
revine și unelte-
lor de lucru, de
proporţii mari și
grele, cum ar fi:
topoare, topoa- Figurina unui taur
re-ciocan, topoa- cu o bucăţică de
re-teslă, topoare- aramă adâncită
Unelte din aramă
târnăcop etc. Se „în frunte”
zimţată, întrebuinţate la ornamenta- remarcă că arama
rea ceramicii. Din lut se modelau fu- – metalul –, ca materie de o deosebită
saiolele și greutaţile de la războiul de valoare, este inclusă, în continuare, în
ţesut. Fusaiolele sunt relativ rare în ritualurile religioase. Această afirmaţie
perioada Cucuteni A-Tripolie B1, iar se confirmă prin descoperirea a două
în perioada Cucuteni B-Tripolie Cγ1, figurine de taur, cu bucăţele de aramă
numărul lor crește brusc, odată cu ex- adâncite „în frunte”, între coarne.
tinderea pe larg a ceramicii cu orna- Ceramica. Complexul de ceramică
ment șnurat. al comunităţilor cucuteniene, moștenit
O importanţă deosebită pentru pede la cele precucuteniene, include ace-
rioada eneoliticului mijlociu a avut-o leași categorii tehnologice și stilistice,
apariţia metalurgiei cuprului – topirea care, însă, treptat, au fost supuse unor
și turnarea aramei în forme deschise. modificări esenţiale. Se îmbunătăţește
Spre deosebire de perioada precucute- pregătirea pastei, se perfecţionează ar-
niană, piesele de metal în cadrul comu- derea vaselor etc. Ceramica grosieră,
nităţilor Cucuteni-Tripolie devin mult de folosinţă zilnică, se menţine până
mai numeroase, fiind cunoscute prin la sfârșitul evoluţiei culturii, dar pro-
descoperiri singulare în așezări, desco- centul ei este permanent în descrește-
periri fortuite, dar și printr-o serie de re. Una dintre cele mai caracteristice
depozite ce conţin zeci și sute de piese trăsături ale culturii Cucuteni-Tripolie
(Ariușd, Hăbășești, Brad, Gorodnicja 2 ţine de ceramica pictată.
etc.). Numeric, aceste piese, după cum Ceramica pictată era modelată
e și natural, sunt mult mai frecvente în dintr-o pastă fină, având ca degresant
zona subcarpatică, în apropierea sur- cioburi pisate mărunt. Suprafaţa vase-
selor de aramă din Carpaţii Orientali. lor, de regulă, era bine netezită și ade-
Ca și în perioada precedentă, în asor- sea lustruită. În decorul vaselor erau
timentul pieselor de metal predomină folosite trei culori distincte ale cera-
podoabele (mărgele, brăţări, diverși micii pictate: albul, roșul și negrul. În
pandantivi) și uneltele de dimensiuni fazele timpurii, pentru ceramica pic-
mici (cârlige de pescuit, împungătoare, tată, culoarea albă era folosită ca fond.
maket.indd 255 25.11.2010 14:35:47

256 Capitolul 3
Culoarea roșie se întrebuinţa pentru rele-goblete, străchinile, capacele pen-

trasarea motivelor ornamentale, iar tru diverse vase ș. a.
cea neagră juca un rol secundar, pen- Deopotrivă cu ceramica pictată,
tru accentuarea liniilor de bordură ale începănd cu perioada Cucuteni A-
benzilor albe sau roșii. Decorul pictat Tripolie B1, în arta acestei culturi, în
era asociat adesea cu cel incizat și cane- urma contactelor intense cu triburile
lat. În fazele mai evoluate ale culturii, de păstori din zona de stepă, apare о
predomină motive trasate cu negru pe nоuă categorie de vase, modelate din-
fondul alb al vaselor. Cele mai întâlni- tr-o pastă cu scoici mărunţite, nisip sau
te motive pictate sunt spirala și mean- resturi organice. Aceste vase au buza
drul într-o diversitate compoziţională aproape verticală sau puţin trasă spre
deosebită. Cu timpul, un loc aparte în exterior, decorate cu ornament impri-
realizarea ornamentului pictat revine mat, incizat sau zgâriat. După cum s-a
culorii negre, cu o largă varietate stilis- constatat, prin cercetări trasologice,
tică, cu aplicarea unor motive antropo- acest ornament era lucrat cu valve de
și zoomorfe etc. Cele mai caracteristice scoici de арă dulce cu marginea zimţa-
forme ale ceramicii pictate sunt vasele tă, întâlnite permanent în cadrul locu-
cu corpul globular, craterele, vasele bi- inţelor. Pe parcursul evoluţiei culturii,
tronconice, amforele, cupele sau paha- în cadrul acestei ceramici, va apărea
treptat, și ceramica cu ornament șnu-
rat, reprezentat prin diverse amprente
ale acestuia și care va deveni mai ca-
racteristic pentru etapele finale ale cul-
turii Cucuteni-Tripolie, ce corespund
perioadei timpurii a epocii bronzului.
Plastica. Așezările cucuteni-tri-
poliene se caracterizează printr-un
număr mаге de figurine antropomor-
fe și zoomorfe. Pentru etapele timpu-
rii sunt frecvente figurine cu capul
mic. Bustul se termină lateral prin
două umere proeminente. Talia, de
obicei, e înaltă și suplă, arcuită ușor
la șolduri și accentuată la coapse. Pi-
cioarele sunt despărţite pe ambele feţe
printr-o incizie verticală și se termină
cu un vârf bont. Sânii sunt redaţi prin
două proeminenţe mici, aplicate pe
piept în relief. Cea mai mare colecţie
Ceramică pictată de figurine antropomorfe din fazele
maket.indd 256 25.11.2010 14:35:48

timpurii a fost descoperită în așezarea este un fel de șorţuleţ de formă triun-

Ruseștii Noi 1. Printre ele predomină ghiulară, realizat prin incizii. Partea de
cele feminine, fără decor. Figurinele jos uneori e rotunjită sau trasată prin-
decorate au corpul acoperit cu inci- tr-o linie orizontală. Interiorul șorţului
zii destul de adânci, care alcătuiesc este decorat cu puncte, crestături, linii
grupuri de linii paralele orizontale și orizontale, verticale etc.
oblice. Pe piept se întâlnesc romburi, Majoritatea statuetelor reprezintă
pe fese – spirale. chipuri feminine. Cele masculine sunt
În fazele mai târzii ale acestei civili- relativ rare și, de regulă, modelate mai
zaţii, capul statuetelor este relativ mare arhaic, având uneori în pastă cioburi
și modelat ca un disc, cu о creastă pro- pisate mărunt, cu picioarele separate
nunţată în mijlocul feţei, indicând na- sau unite.
sul. Pe ambele părţi ale acestuia, prin Figurinele zoomorfe, în comparaţie
două găuri sunt redaţi ochii. cu cele antropomorfe, sunt mai puţin
Pentru etapa Cucuteni A-В – Tri- numeroase. Ele sunt modelate mai ne-
polie B2, cea mai numeroasă со1еcţie glijent și au dimensiuni mici. Cele mai
de statuete antropomorfe din Moldova multe dintre ele reprezintă bovine. S-au
provine din așezarea Iabloana 1 (711 depistat, de asemenea, figurine care re-
figurine întregi și fragmentare). Majo- prezintă oi, capre, câini, porci, mistreţi,
ritatea sunt fară decor și modelate în păsări etc. Unele statuete de bovine și
”picioare”. Doar o mică parte din ele ovine au corpul decorat parţial sau în
sunt decorate cu incizii pictate și au întregime cu crestături. Păsările sunt
ornamentul în relief. Printre figurine- modelate pe un mic suport cilindric,
le decorate, mai frecvente sunt cele cе ușor lăţit la bază. Imagini zoomorfe în
au un fel de eșarfă oblică de la umăr relief, în special ale celor cornute, se în-
spre talie, incizată, pictată sau în relief. tâlnesc și pe pereţii vaselor.
Adesea, eșarfa constă din doua linii pa- Ocupaţia de bază a purtătorilor
ralele sau e însoţită de șiruri de puncte. culturii cucuteni-tripoliene era agri-
Se întâlnesc statuete cu brâu realizat în cultura de prăsilă, care în această pe-
tehnica inciziei, picturii sau a reliefu- rioadă a atins nivelul său maxim de
lui. Un alt motiv decorativ, des întâlnit, dezvoltare. Se folosea sistemul de cu-
Figurine antropomorfe Plastică zoomorfă
maket.indd 257 25.11.2010 14:35:48

258 Capitolul 3
(oi, capre). De la mijlocul mileniului V

î.Hr. se întâlnește și calul, preluat de la
populaţia din zona de stepă, care, pro-
babil, era folosit și pentru călărie.
Pe întreg parcursul evoluţiei cul-
turii Cucuteni-Tripolie continuă să se
practice vânătoarea, pescuitul, culesul
în natură, dar toate aceste îndeletniciri,
spre deosebire de perioadele istorice
Ritmuri rituale anterioare, au o importanţă secundară,
auxiliară.
rătură și pârloagă. Solurile roditoare Principala materie primă pentru
din luncile râurilor și cele de șes erau confecţionarea uneltelor de muncă a
lucrate cu ajutorul săpăligilor din corn cucuteni-tripolienilor, după cum s-a
de animal cu vârfuri ascuţite din pia- menţionat, continuă să rămână silexul,
tră. Începând din faza medie de dez- diverse roci de piatră, osul și lemnul.
voltare a culturii Cucuteni-Tripolie, Iniţial, uneltele își mai păstrează as-
pentru cultivarea solului erau folosite, pectul neolitic, însă odată cu dezvol-
probabil, plugurile rudimentare cu tarea ramurilor principale ale econo-
brăzdar din lemn sau silex și forţa de miei se perfecţionează și uneltele de
tracţiune a animalelor. Tot în această muncă, ele devenind tot mai diverse și
perioadă încep a fi folosite scândurile mai specializate funcţional. În afară de
de treierat, înzestrate cu vârfuri ascu- aceasta, odată cu creșterea primejdiei
ţite din cremene (de tipul „dicaniilor” atacurilor din partea triburilor de ste-
contemporane). Se cultivau patru so- pă ale crescătorilor de animale, crește
iuri de grâu, două soiuri de orz, meiul, și ponderea pieselor de armament. Se
ovăzul, mazărea, borceagul, precum și răspândesc vârfurile de săgeţi și de su-
corcodușul, prunul, zarzărul, ba chiar liţe confecţionate din silex, măciucile
și caisul, viţa-de-vie, ale căror sâm- și topoarele-ciocane de luptă din spe-
buri și seminţe au fost depistate în mai cii de piatră dură și din os etc. Alături
multe așezări (Ruseștii Noi, Solonceni, de materialele tradiţionale, purtătorii
Iabloana, Gura Căinarului, Vărvăreu- civilizaţiei Cucuteni-Tripolie, graţie
ca 8, 15 și multe altele). propriilor surse de aramă, existente în
O altă îndeletnicire importantă Carpaţii Orientali (Bălan – în zona Ol-
a cucuteni-tripolienilor era creșterea tului Superior, Leșu Ursului – în zona
animalelor în condiţii de casă. Predo- cheilor r. Bistriţa), printre primii au
mina creștera bovinelor, al căror pro- început să practice pe larg extragerea,
cent, de obicei, varia de la 20-30 până prelucrarea, inclusiv topirea aramei.
la 40%. Alături de cornutele mari și Dacă iniţial această materie nouă era
porcine, se creșteau și vite cornute mici folosită prioritar în scopuri religioa-
maket.indd 258 25.11.2010 14:35:49

se și la confecţionarea unor unelte de b. Grupul cultural

muncă mici, în perioada respectivă Suvorovo-Casimcea
numărul uneltelor de aramă „grele”
crește considerabil, îndeosebi în spaţiul
dintre Carpaţi și Prut, dar și în spaţiul
pruto-nistrean, ca și în zona Niprului
Mijlociu, fiind utilizate în practica de
toate zilele pe o scară mult mai largă.
Pe parcursul eneoliticului mijlociu
și târziu, triburile cucuteni-tripoliene
au dezvoltat în continuare și au întreţi-
nut relaţii strânse cu multe alte triburi
învecinate, purtătoare ale altor culturi.
În faza iniţială și la începutul etapei
medii ale culturii cucuteni-tripoliene,
deosebit de intense erau contactele
cu triburile din zona Dunării (cultura
Gumelniţa) și din Transilvania (cul- Spre deosebire de culturile descrise
tura Petrești), care au avut o influenţă mai sus, grupul cultural Suvorovo-Ca-
puternică în formarea multor elemente simcea reprezintă doar un mic segment
specifice ale culturii Cucuteni-Tripolie local al unui fenomen cultural imens,
în perioada ei de înflorire. Aproxima- a cărui constituire este legată organic
tiv de la mijlocul milen. V î.Hr., odată de evoluţia comunităţilor culturale din
cu penetraţia în arealul culturii Cucu- zona de stepă a Europei de Est. Acest
teni-Tripoliene a triburilor de stepă ale fenomen, sub diverse denumiri, este
crescătorilor de animale (cu complexe cunoscut prioritar prin înmormântări
de tip Novodanilovka-Suvorovo-Casi- tumulare sau plane, înregistrate în est,
mcea), influenţa culturilor dunărene și începând din zona r. Volga de Mijloc și
din Transilvania a fost aproape bloca- Inferioară (cultura Hvalynsk, complexe
tă. Evoluţia de mai departe a culturii tumulare de tip Berežnevka-Arhara-
Cucuteni-Tripoliene se caracterizează Djangar ș. a.) și nordul Caucazului, ste-
prin interacţiunea și influenţa recipro- pele nordpontice ale Rusiei și Ucrainei
că a acesteia cu populaţia crescători- (complexe de tip Novodanilovka), până
lor de vite din zona de stepă (cultura la Dunărea de Jos (grupul Suvorovo-Ca-
Srednij Stog), iar în zona nord-vestică simcea) și în continuare spre sud – până
– prioritar cu comunităţile culturale în Tracia și Macedonia (complexe de tip
din Europa Centrală (cultura Lendely, Drama-Reževo-Šuplevec), iar spre vest
cultura ceramicii în formă de pâlnie) – până în Transilvania (complexe de tip
și, parţial, cu Transilvania (culturile Decea Mureșului) și Ungaria (complexe
Tiszapolgar, Bodrogkeresztur). de tip Czongrad).
maket.indd 259 25.11.2010 14:35:50

260 Capitolul 3
După cum s-a menţionat anterior, Pătrunderea triburilor de stepă de

încă din epoca neolitică și, în special, păstori avea un caracter violent, fapt
în eneoliticul timpuriu, în zona de ste- care a condus la dispariţia complexu-
pă a Europei de Est, în virtutea specifi- lui cultural Bolgrad, ai cărui purtători
cităţii condiţiilor natural-climaterice, s-au retras peste Prut și Dunăre, iar
s-a constituit un complex economic ceva mai târziu și la dispariţia totală a
specific, bazat, preponderent, pe dez- întregului complex cultural Gumelni-
voltarea păstoritului. Veriga incipientă ţa-Varna din zona de nord-vest și vest
a acestui proces complex ţine de evo- a Mării Negre.
luţia culturilor neolitice din regiunea Cu totul altfel s-au constituit rela-
de interferenţă a zonelor de stepă și ţiile triburilor nou-sosite cu populaţia
silvostepă a r. Volga de Mijloc și Sudul cucuteni-tripoliană. Iniţial, ele aveau
Uralului, unde trecerea la economia un caracter preponderent militar. Des-
productivă, de la bun început, a fost pre aceasta ne mărturisește răspândi-
orientată prioritar spre creșterea ani- rea pretutindeni în această perioadă
malelor și, mai puţin, spre dezvolta- (Cucuteni A-Tripolie B1) a așezărilor
rea agriculturii. Definitivarea acestui amplasate pe locuri înalte, protejate
complex economic specific este ates- natural, cu fortificaţii artificiale, pre-
tată prin purtătorii monumentelor cum și creșterea bruscă a numărului de
culturale de tip Hvalynsk din eneoli- arme de luptă. Ulterior, după primele
ticul timpuriu a regiunii Samara, care, năvăliri, situaţia s-a stabilizat, relaţi-
în scurt timp, se extind din regiunile ile având un caracter pașnic. Triburile
de stepă ale cursului inferior al râului cucuteni-tripoliene continuă să vieţu-
Volga până în regiunile niprene, con- iască în zona de silvostepă, iar cele de
tribuind la cristalizarea ulterioară a păstori, nou-venite, s-au stabilit cu tra-
unui complex cultural-economic spe- iul în zona sudică, de stepă, a interflu-
cific – păstorec, având ca bază modul viului Nistru-Prut.
de viaţă seminomad (cu o importanţă Cu regret, caracterizarea grupului
deosebită a calului domesticit). cultural Suvorovo-Casimcea este destul
Aproximativ pe la mijlocul mi- de dificilă din cauza numărului extrem
leniului V î.Hr., triburile de păstori, de mic al monumentelor de acest tip.
probabil din cauza cataclismelor natu- Dat fiind faptul că păstorii seminomazi
ral-climaterice din acea perioadă (pro- locuiau în așezări de scurtă durată, în
vocate de procesele transgresiv-regre- staţiuni temporare, vestigiile acestora
sive ale Mării Caspice și Mării Negre), nu s-au păstrat până în zilele noastre.
în căutare de noi pășuni, se deplasează Cultura materială a grupului cul-
spre sud și vest, pătrunzând în arealul tural Suvorovo-Casimcea e cunoscută
culturilor de vechi agricultori din nor- doar prin construcţiile funerare: mor-
dul Caucazului și, în special, în zona minte plane sau tumulare (vezi Harta,
vechilor civilizaţii carpato-dunărene. pag. 251). Ele au fost descoperite lângă
maket.indd 260 25.11.2010 14:35:50

satele Suvorovo (regiunea Odesa), Că- fiind folosite în calitate de sceptre –

inări, Grigoriopol, Casimcea (Dobro- simboluri ale puterii militare ale unor
gea). Defuncţii erau îngropaţi în gropi căpetenii de călăreţi.
simple, fiind depuși în poziţie chircită. Caracterul militar și semnificaţia
Deasupra lor erau ridicaţi tumuli. În social-ierarhică înaltă a unor repre-
morminte s-au descoperit, de regulă, zentanţi ai grupului cultural Suvoro-
arme (vârfuri de săgeţi și suliţe din si- vo-Casimcea au fost documentate în
lex, lame-pumnale de dimensiuni mari cazul unui cimitir familial, descoperit
din silex, măciuci și topoare-ciocan și cercetat de arheologi în anul 1991, în
din silex sau specii de piatră dură) și apropierea satului Giurgiulești (r-nul
podoabe (mărgele, brăţări, pandantive Cahul). Cimitirul plan, ulterior aco-
din diverse specii de scoică rară, aramă perit de un tumul, întrunea rămășiţe-
și chiar aur). Uneori s-a găsit și cera- le doar a cinci defuncţi (un bărbat, o
mică, preluată, de obicei, din contextul femeie și trei copii), înmormântaţi în
cultural autohton (cucuteni-tripoliană camere separate simple sau cu nișe,
sau gumelniţiană) și mai rar – proprie, în apropierea unei construcţii de cult
originală – grosolană, confecţionată special amenajate, cu resturi rituale de
din pastă în amestec cu scoică pisată. oase de animale, inclusiv calcinate. De-
Un interes aparte prezintă figu- funcţii, atât maturii, cât și copiii, erau
rinele zoomorfe sculptate în piatră, însoţiţi de un inventar mortuar extrem
adesea descoperite în mormintele re- de bogat, care, în total, includea peste
prezentanţilor acestui grup cultural. două mii de piese, prioritar din ara-
Ele reprezintă mici sculpturi (sche- mă (mărgele, brăţări, inele de buclă,
matice sau realiste) ale capului de cal, pumnal, sule etc.), din diferite specii
Complexele de la Suvorovo şi Casimcea
maket.indd 261 25.11.2010 14:35:50

262 Capitolul 3
de scoici fosile rare (pandantive, salbe, de cult în formă de fallos, confecţionat

mărgele, diverse aplicaţii), din piatră dintr-un corn de cerb.
și silex (tesle, topoare), os (podoabe Despre contactele și relaţiile pur-
din canini de cerb, pandantive în for- tătorilor grupului cultural Suvorovo-
mă de semilună din colţi de mistreţ Casimcea cu populaţia autohtonă ne
despicaţi etc.). O atenţie aparte merită mărturisește ceramica de tip cucuteni-
inventarul mortuar ce însoţea schele- tripoliană sau gumelniţiană, întâlnită
tul bărbatului, probabil – capul fami- în necropolele tumulare ale populaţiei
liei și, totodată, posibil, căpetenia unei de stepă. Durata și intensitatea aces-
structuri sociale sau militare. Pe lângă tor contacte s-a reflectat, în particular,
mai multe piese de podoabă, el inclu- prin împrumutarea, de către cultura
dea un pumnal masiv (lg. 34,8 cm) din Cucuteni-Tripolie, a tehnologiei de
aramă, o lance (lg. 60,0 cm) din lemn confecţionare a ceramicii din pastă în
cu lamele laterale din aplicaţii de silex, amestec cu scoică fărâmiţată, element
două suliţe mari din corn de cerb, pe care mai târziu a avut o dezvoltare de
mânerul uneia fiind îmbrăcate trei tu- sine stătătoare.
buri din aur (probabil – sceptru), un În plan social și religios, drept re-
cuţit-pumnal (lg. 24,0 cm) de o specie zultat al influenţelor populaţiei de ste-
de silex dobrogean și, în final, un obiect pă, poate fi explicată creșterea eviden-
tă a rolului bărbatului în viaţa socială,
deci a relaţiilor patriarhale, fapt ma-
nifestat în plastica cucuteni-tripolia-
nă, care, din momentul contactelor cu
populaţia de stepă, include în „pan-
teonul său religios” multiple imagini
ale părţii masculine cu simbolica pu-
terii, inexistente în perioadele anteri-
oare. Din punct de vedere economic,
de purtătorii acestui grup cultural, în
opinia unor specialiști, ţine extinderea
și includerea în complexul animalier
al purtătorilor civilizaţiei Cucuteni-
Tripolie a calului domesticit, folosit
ca sursă de transport și comunicaţii.
Prin influenţa triburilor de stepă poa-
te fi explicată, de asemenea, apariţia
în contextul culturii cucuteni-tripoli-
ene târzii a ritualului funerar (necu-
noscut pentru perioadele timpurii și
Giurgiuleşti, mormântul nr. 4 mijlocii): înmormântarea defuncţilor
maket.indd 262 25.11.2010 14:35:51

în cimitire plane-dechise, în poziţie mileniului IV î.Hr., când purtătorii lui

chircită (Ofatinţi, Dancu 1-2), pre- au fost implicaţi în procesele cultural-
cum și construirea movilelor tumula- gentilice de constituire a multiplelor
re (grupul cultural Hadjider, Usatovo- complexe sau variante culturale de ste-
Foltești). pă: Cernavoda I-II, Hadjider, Usatovo-
Grupul cultural Suvorovo-Casim- Foltești ș.a.
cea își încheie existenţa pe la mijlocul
Dergačev V. Bestattungskomplexe der Monah D. Plastica antropomorfă a cultu-

späten Tripolje-Kultur. Materialien rii Cucuteni-Tripolie. Piatra-Neamţ.
zur allgemeinen und vergleichenden 1997.
Archäologie. Bd. 45. Mainz am Rhein. Passek T. La céramique tripolienne.
1991. Известия ГАИМК 122. Москва-
Dergačev V. Die äneolithischen und bron- Ленинград. 1935.
zezeitlichen Metallfunde aus Mol- Paul I. Cultura Petrești. București. 1992.
davien. Prähistorische Bronzefunde. Petrescu-Dâmboviţa M., Daicoviciu H.,
Аbt. XX. Вd. 9. Stuttgart. 2002. Teodor D., Bârzu L., Preda F. Istoria
Dragomir I. Eneoliticul din sud-estul Ro- României de la începuturi până în se-
mâniei. Aspectul cultural Stoicani- colul al VIII-lea. București. 1995.
Aldeni. București. 1983. Petrescu-Dâmboviţa M., Florescu M.,
Dumitrescu V., Dumitrescu H., Petres- Florescu A. Trușești. Monografie ar-
cu-Dâmboviţa M., Gostar N. Hăbă- heologică. București-Iași. 1999.
șești. București. 1954. Petrescu-Dîmboviţa V., Văleanu V-C.
Dumitrescu V., Bolomey A., Mogoșanu Cucuteni-Cetăţuie. Monografie arhe-
F. Esquisse d’une préhistoire de la Ro- ologică. Piatra-Neamţ. 2004.
umanie. București. 1983. Sorochin V. Aspectul regional cucutenian
Dumitrescu V., Vulpe A. Dacia înainte de Drăgușeni-Jura. Piatra-Neamţ. 2002.
Dromihete. București. 1988. Vulpe R. Izvoare. București. 1957.
Marinescu-Bîlcu S. Cultura Precucuteni
pe teritoriul României. București. Бейлекчи В.С. Ранний энеолит низовьев
1974. Прута и Дуная. Кишинев. 1978.
Marinescu-Bîlcu S., From Prehistory to Бибиков С.Н. Поселение Лука-Вре-
History in Eastern Romania. BAR. IS блевецкая. МИА 38. Москва. 1953.
107. Oxford. 1981. Виноградова Н.М. Племена Днестров-
Marinescu-Bîlcu S., Bolomey A. Dră- ско-Прутского междуречья в пе-
gușeni. A cucutenian Community // риод расцвета трипольской куль-
Arheologia Romanica II. București- туры. Кишинев. 1983.
Tübingen. 2000. Давид А.И., Формирование териофау-
Monah D., Cucoș Ș. Așezările culturii Cu- ны Молдавии в антропогене. Ки-
cuteni din România. Iași. 1985. шинев. 1982.
maket.indd 263 25.11.2010 14:35:52

264 Capitolul 3
Даниленко В.Н. Неолит Украины. Пассек Т.С. Периодизация триполь-

Киев. 1969. ских поселений (III-II тыс. до н.э.)
Даниленко В.Н. Энеолит Украины. // МИА 10. Москва. 1949.
Киев. 1974. Пассек Т.С. Раннеземледельческие
Дергачев В.А. Выхватинский могиль- (трипольские) племена Поднестро-
ник. Кишинев. 1978. вья // МИА 84. Москва. 1961.
Дергачев В.А. Памятники позднего Рындина Н.В. Древнейшее метал-
Триполья. Кишинев. 1980. лообрабатывающее производство
Дергачев В.А. Кэрбунский клад. Восточной Еврпы. Издательство
Chişinău. 1998. Московского университета. 1971.
Дергачев В.А. О скипетрах, о лошадях, Рындина Н.В. Древнейшее метал-
о войне. Этюды в защиту мигра- лообрабатывающее производство
ционной концепции М. Гимбутас. Юго-Восточной Европы. Москва.
Санкт-Петербург. 2007. 1998.
Збенович В.Г. Позднетрипольские пле- Cорокин В.Я. Орудия труда и хозяйство
мена Северного Причерноморья. среднего Триполья Днестровско-
Киев. 1974. Прутского междуречья. Кишинев.
Збенович В.Г. Поселение Бернашевка 1991.
на Днестре. Киев. 1980. Субботин Л.В. Памятники культуры
Збенович В.Г. Ранний этап триполь- Гумельница Юго-Запада Украины.
ской культуры на территории Киев. 1983.
Украины. Киев. 1989. Цалкин В.И. Древнейшие домашние
Коробкова Г.Ф. Хозяйственные ком- животные Восточной Европы. Мо-
плексы ранних земледельческо- сква. 1970.
скотоводческих обществ Юга Черных Е.Н. Горное дело и металлур-
СССР. Ленинград. 1987. гия в древнейшей Болгарии. Со-
Маркевич В.И. Памятники эпох не- фия. 1978.
олита и энеолита // АКМ, вып. 2. Янушевич З.В. Культурные растения
Кишинев. 1973. Юго-Запада СССР по палеобота-
Маркевич В.И. Позднетрипольские ническим исследованиям. Киши-
племена Северной Молдавии. Ки- нёв. 1976.
шинев. 1981. Янушевич З.В. Культурные растения
Массон В.М., Черныш Е.К. Энеолит Северного Причерноморья (палео-
Правобережней Украины и Мол- этноботанические исследования).
давии // Энеолит СССР. Москва. Кишинев. 1986.
1982. C. 165-320.
maket.indd 264 25.11.2010 14:35:52

Capitolul
Evoluţia 4 patriarhale. Epoca bronzului
comunităţilor 265
EVOLUŢIA COMUNITĂŢILOR PATRIARHALE.
EPOCA BRONZULUI
E
poca bronzului sau vea- Primele obiecte de bronz au apărut
cul de bronz, care a luat pe la mijlocul mileniului IV î.Hr. în ţă-
locul eneoliticului, se rile Orientului Antic (Asia Mică), unde
caracterizează printr-un nou progres arama din natură conţine un anumit
social și cultural, marcând începutul procent de arsen. În regiunile din sudul
descompunerii orânduirii comunei Europei de Est trecerea de la uneltele de
primitive gentilice. Procesul acesta era aramă la cele de bronz a avut loc timp de
legat de sporirea continuă a surplusu- mai multe secole, începând cu ultimul
lui permanent de produse, condiţionat sfert al mileniului IV până pe la mijlo-
de noul avânt al forţelor de producţie. cul mileniului II î.Hr. Acest proces s-a
Specificul epocii bronzului, ceea ce, realizat datorită influenţelor comunită-
de fapt, a și determinat denumirea ei, ţilor culturale din zona Transcaucazului
constă în apariţia și răspândirea unel- (culturile Kuro-Arax) și a Caucazului
telor de muncă și a obiectelot confecţi- de Nord (grupul cultural Novosvobod-
onate din bronz. Bronzul a fost primul naja), care, preluând din sud tehnologia
metal artificial cu valoare de producţie bronzului arsenic, va transmite aceas-
descoperit de om. Acest aliaj de aramă tă invenţie tehnologică populaţiei din
și arsen, cositor, stibiu sau plumb în di- zona de stepă și, în special, comunităţi-
ferite proporţii, spre deosebire de ara- lor din etapele finale ale culturii Tripolie
mă, este mai dur, dar se topește mult și din spaţiul bulgar.
mai ușor (temperatura de topire a ara- Cele mai vechi unelte de muncă,
mei este de 1083º, iar a bronzului – de confecţionate din bronz arsenic, des-
700-900º). Datorită acestor proprietăţi, coperite în spaţiul nord-vest-pontic și
bronzul putea să fie topit ușor și repe- pe teritoriul Moldovei ţin de ultimul
de, iar din el să se confecţioneze unelte sfert al mileniului IV-începutul mi-
de muncă mai trainice și mai eficien- leniului III î.Hr. în complexul monu-
te. Însă răspândirea uneltelor de bronz mentelor de tip Usatovo. Aceste triburi,
era îngreunată de raritatea și, respec- sub influenţa centrelor metalurgice din
tiv, deficitul de materii prime. Iată de nordul Caucazului, și-au creat un fo-
ce trecerea la confecţionarea obiectelor car propriu de prelucrare a metalului,
din acest metal nou a decurs extrem de unde erau turnate pumnale, topoare
lent, iar paralel cu uneltele de bronz în plate, dălţi etc. Însă din lipsa materiei
continuare se foloseau pe larg unelte prime locale, aceste obiecte au avut о
de piatră. raspândire restrânsă. Mai mult ca atât,
maket.indd 265 25.11.2010 14:35:52

266 Capitolul 4
оdată cu penetraţia în zona Nistrului a Treptat, se stabilesc relaţii permanente

triburilor nomade de stepă, de crescă- de schimb și comerţ, culturale cu zo-
tori de animale, acest centru de prelu- nele învecinate, precum și cu cele des-
crare a metalelor și-a încetat existenţa. tul de îndepărtale. În această perioadă
Răspândirea pe larg a pieselor de se atestă о perfecţionare remarcabilă a
bronz a avut loc doar către finele epocii armelor și mijloacelor de luptă, a artei
– în cea de-a doua jumătate a mileniu- militare. Conflictele militare devin о
lui II î.Hr., când ele încep să fie aplicate importantă sursă de îmbogăţire pen-
practic în toate domeniile vieţii sociale tru anumite persoane, familii și ginţi
și economice: în agricultură și ocupa- patriarhale.
ţiile casnice, în vestimentaţie, în do- O consecinţă logică a dezvoltării
meniul militar etc. Treptat, către finele forţelor de producţie a avut-o creșterea
epocii, paralel cu uneltele din bronz, productivităţii muncii, iar odată cu ea,
apar cele bimetalice, confecţionate din și a surplusului permanent de produse.
bronz și fier, iar, în curând, și obiecte Au apărut posibilităţi pentru progresul
făcute în întregime din fier. Apariţia continuu al relaţiilor de producţie și al
acestora din urmă și raspândirea lor relaţiilor sociale. Diviziunea socială a
în masă marchează deja tranziţia la о muncii, apariţia germenilor unei pro-
nоuă epocă istorică – cea a fierului. ducţii destinate schimbului au pus în-
În mod firesc, apariţia și utilizarea ceputul inegalităţii de avere și sociale în
obiectelor noi, din bronz, calitativ mult vechile comunităţi, iar odată cu aceasta
superioare, au contribuit semnificativ și începutul destrămării relaţiilor speci-
la progresul economic, cultural și soci- fice orânduirii gentilice. Luate împreu-
al al comunităţilor preistorice. nă, toate acestea au generat premisele
În epoca bronzului, agricultu- economice și sociale ale apariţiei, în
ra primitivă, dominantă în eneoli- epoca următoare, cea a fierului, a pri-
tic, a fost înlocuită, ca urmare a unor melor formaţiuni de clasă și prestatale.
schimbări paleoclimaterice dure, de Periodizarea. În tradiţia anilor
creșterea specializată a animalelor. În ’70-’80 ai secolului XX, trecerea de la
curând însă, aceasta din urmă cedează eneolitic la epoca bronzului, atât pen-
locul unei forme de gospodărire mult tru spaţiul moldav, cât și pentru ţările
mai productive – economia complexă învecinate din est (Ucraina, sudul Ru-
agraro-păstorească. Utilizarea pe larg siei) sau sud-vest (România, Bulgaria),
a uneltelor de arat, a forţei de tracţi- era văzută prin intermediul unei peri-
une a animalelor, a transportului pe oade de tranziţie, ale cărei fenomene
roţi și călăriei a contribuit la creșterea culturale, pe de o parte, se caracteri-
considerabilă a productivităţii muncii, zează prin continuitatea tradiţiilor cul-
la specializarea diverselor ramuri ale turale ale eneoliticului clasic, iar, pe de
economiei, la dezvoltarea meșteșugu- altă parte, fac un salt evolutiv datori-
rilor, îndeosebi a prelucrării metalelor. tă valorificării noului metal – bronzul
maket.indd 266 25.11.2010 14:35:53

Evoluţia comunităţilor patriarhale. Epoca bronzului 267
arsenic. Întrucât materia de confecţio- 3300/3200 – 2750 î.Hr.) ţine de evoluţia

nare a uneltelor de muncă reprezintă în continuare a culturii Cucuteni-Tri-
criteriul de bază al periodizării arhe- polie, având în vedere etapele ei finale,
ologice, treptat s-a ajuns la concluzia consemnate în literatura de specialitate
de a se renunţa la noţiunea „perioada sub noţiunea Tripolie Cγ2, cu referinţă
de tranziţie”, iar fenomenele cultura- prioritar la complexele culturale de tip:
le atribuite acesteia să fie încadrate în Gordinești (Kasperovcy – pentru Ucrai-
perioada timpurie a epocii bronzului. na sau Horodiște – pentru Romănia) și
Noua modalitate de interpretare a pe- Ofatinţi, cu localizare în zona Prutului
riodizării arheologice vine și în depă- și Nistrului de Mijloc și Superior, pre-
șirea controverselor existente anterior cum și de tip Usatovo (Foltești – pentru
în sincronizarea începuturilor epocii România) din zona de stepă a Nistrului
bronzului din sudul și sud-estul Eu- și Prutului Inferior. Tot de această sub-
ropei cu începuturile epocii bronzului perioadă ţin începuturile penetraţiei
din Asia Mică (Djemdet-Nasr, Uruk- în aria culturii Cucuteni-Tripolie – ale
târziu, Troia I etc). În concordanţă cu purtătorilor culturii amforelor sferice
aceste modificări, deja acceptate pen- din Europa Centrală și, concomitent,
tru spaţiul bulgar, România și nordul ale purtătorilor culturii morminte-
Caucazului, etapele finale ale civilizaţi- lor cu ocru din stepele nord-pontice.
ei Cucuteni-Tripolie, anterior tratate în A doua subperioadă (cca 2800/2700 –
istoriografia naţională ca reprezentând 2200/2000 î.Hr.) este reprezentată de
„perioada de tranziţie de la eneolitic la cultura mormintelor cu ocru (Jamna-
epoca bronzului”, în actuala ediţie sunt ja), caracteristică, practic, pentru tot
atribuite bronzului timpuriu. spaţiul pruto-nistrean.
În așa fel, epoca bronzului din Perioada mijlocie. Corespun-
spaţiul carpato-nistrean și, respec- de, aproximativ, anilor 2200/2000 –
tiv, din actualul teritoriu al Republicii 1600/1500 î.Hr. Se caracterizează prin
Moldova, în conformitate cu datele ra- dezvoltarea purtătorilor culturii cata-
diocarbonice calibrate, cuprinde circa combelor (Katakombnaja), veniţi din
două mii de ani, începând aproximativ zona de stepă și, preponderent, prin evo-
cu anii 3300/3200 – până în sec. 13/12 luţia culturii ceramicii cu brâie în relief
î.Hr. Convenţional, această epocă este (Mnogovalikovaja). De această perioa-
divizată în trei perioade relativ de sine dă ţine de asemenea evoluţia complexu-
stătătoare, caracteristice prin dezvolta- lui cultural de tip Edineţ, și într-o anu-
rea și evoluţia mai multor comunităţi mită măsură – de tip Komarov.
culturale. Perioada târzie, în linii gene-
Perioada timpurie. În linii generale, corespunde anilor 1600/1500 –
rale, corespunde anilor 3300/3200 – 1300/1200 î.Hr. Se caracterizează prin
2200/2000 î.Hr., incluzând două sub- evoluţia a două culturi distincte: cul-
perioade. Prima dintre acestea (cca tura Noua, cunoscută pentru zona de
maket.indd 267 25.11.2010 14:35:53

268 Capitolul 4
silvostepă a spaţiului carpato-nistrean unde se află azi Chișinăul. Ca formaţie

și Transilvania Centrală, și cultura Sa- etnoculturală relativ de sine stătătoare,
batinovka, caracteristică pentru zona triburile Usatovo s-au constituit ca ur-
de stepă de la Dunăre și Prutul Inferior mare a strămutării unei părţi din po-
până în nordul Mării Azov. pulaţia tripoliană de pe cursul mijlociu
al Nistrului în partea de nord-vest a
4.1. Perioada timpurie a epocii bazinului Mării Negre și a interferen-
bronzului ţelor lor cu crescătorii de animale din
a. Comunităţile culturale zona de stepă care locuiau aici.
din etapele finale ale culturii În afată de formaţiunile menţiona-
Cucuteni – Tripolie Cγ2 te, pe cursul mijlociu al Nistrului con-
tinuă să se dezvolte o populaţie care a
Aproximativ pe la mijlocul mile-
niului IV î.Hr., atât în virtutea procese- lăsat monumente de tipul celor de la
lor interne, cât și sub influenţa triburi- Ofatinţi. Grupurile etnoculturale enu-
lor răsăritene de crescători de animale, merate caracterizează etapa finală a
are loc transformarea treptată a comu- dezvoltării multiseculare a comunităţii
nităţilor tripoliene. Se cristalizează noi tripoliene, iar odată cu aceasta, și etapa
formaţii etnoculturale. Pe teritoriul iniţială a epocii bronzului.
Moldovei acestea sunt reprezentate Având la bază tradiţiile culturii
prin triburi care au lăsat monumente cucuteni-tripoliene, noile formaţiuni
arheologice de tipul celor de la Gordi- culturale au moștenit multe trăsături
nești (cunoscute în spaţiul românesc proprii epocii precedente. Totodată,
sub denumirea de tip Horodiște, iar în dezvoltarea lor ulterioară a fost mar-
Ucraina – de tip Kasperovcy sau Cvi- cată de modificarea treptată a formelor
klovcy – pe Nistru Superior) și Usatovo tradiţionale de trai, de gospodărire, a
(reg. Odesa). rânduielilor sociale și a credinţelor.
Triburile purtătoare ale monumen- Acest proces poate fi urmărit destul
telor de tip Gordinești ocupau partea de clar la triburile Usatovo din nord-
de nord a pământurilor dintre Nistru vestul Mării Negre, unde se întretăiau
și Siret, cursul superior al Nistrului și căile culturale și comerciale ce legau
cel al Bugului de Sud. Cultura acestor comunităţile din regiunile răsăritene și
triburi s-a format pe baza culturii ante- sudice ale Europei.
rioare a triburilor tripoliene din eneo- În ultima etapă a dezvoltării lor, tri-
liticul târziu. Triburile cu monumente burile comunităţii cucuteni-tripoliene
de tip Usatovo populau regiunile de construiau, ca și până atunci, așezări de
stepă din bazinul de nord-vest al Mării lungă durată, însă de dimensiuni mult
Negre, de la gurile Dunării și cursul in- mai mici. De cele mai multe ori, ei ale-
ferior al Prutului până la cursul inferi- geau în acest scop locuri cu protecţie
or al Bugului de Sud. Graniţa de nord a naturală, promontorii și povârnișuri
acestora trecea ceva mai la sud de locul de râuri. Multe așezări erau întărite cu
maket.indd 268 25.11.2010 14:35:53

Bronzul timpuriu (perioada de tranziţie).

Grupuri culturale de tip: I – Ofatinţi; II – Gordineşti-Horodiştea-Cviclovcy; III – Usatovo-Folteşti
(1 – aşezări, 2 – necropole plane sau tumulare).
Selectiv: 1 – Cviclovcy, 2 – Trinca, 3 – Gordineşti, 4 – Horodiştea, 5 – Costeşti, 6 -Cârniceni,
7 – Bălteni, 8 – Drăguşeni, 9 – Erbiceni, 10 – Doroşcani, 11 – Chirileni, 12 – Pečora, 13 – Cunicea,
14 – Trifăuţi, 15 – Podoima, 16 – Caterinovca, 17 – Solonceni 2, 18 – Ofatinţi, 19 – Brăneşti,
20 – Holercani 1-2, 21 – Butor, 22 – Crasnogorca, 23 – Tiraspol, 24 – Purcari, 25 – Olăneşti,
26 – Tudora, 27 – Majaki, 28 – Usatovo, 29 – Zatoca, 30 – Nerušaj, 31 – Cholmskoe,
32 – Utkonosovka, 33 – Dănceni, 34 – Dancu 1-2, 35 – Obileni, 36 – Sărăteni, 37 – Folteşti,
38 – Stoicani, 39 – Lieşti, 40 – Brăiliţa.
maket.indd 269 25.11.2010 14:35:53

270 Capitolul 4
tru familii – perechi, puţin numeroase.

În regiunile sudice de stepă, triburile
Usatovo construiau case de suprafaţă
cu fundament de piatră sau locuinţe
asemănătoare colibelor (Usatovo, Ma-
jaki, Foltești), destinate de asemenea
unor familii mici.
Baza gospodăriei triburilor din
regiunile de silvostepă continuă să fie
agricultura. Din câte se vede, ele prac-
ticau doua sisteme de lucrare a pămîn-
tului: de defrișare prin curătură și de
pârloagă. Arau solul cu plug de lemn,
iar apoi îl afânau cu săpăliga cu vârf de
cremene. Aceste triburi cultivau dife-
rite soiuri de grâu, orz, mei și de alte
Aşezarea fortificată Costeşti 4
culturi cerealiere, leguminoase (ma-
fortificaţii artificiale, trainice. Valuri și zăre, linte), precum și pomi fructiferi
șanţuri de apărare au fost descoperite în (peri, cireși) ș.a. Deosebit de valoroa-
așezările de lângă satele Gordinești, Ho- să pentru gospodarie devine creșterea
rodiște și Mereșeuca, în așezarea de tip animalelor: vite cornute mari și mici,
Usatovo din apropierea satului Majaki porcine și cai.
de pe cursul inferior al Nistrului, pre- Gospodăria triburilor de stepă
cum și în așezările Foltești și Stoicani Usatovo avea un alt caracter, constituit
din dreapta Prutului Inferior. din îmbinarea creșterii animalelor cu
În regiunile de silvostepă, tribu- agricultura. Ea se baza, în special, pe
rile Gordinești și Ofatinţi continuă să creșterea vitelor cornute mici (ovine și
construiască case mari de lut, cu car- caprine, care constituiau peste 50% din
casă de lemn. Dimensiunile acestora efectivul animalier domestic), a bovi-
însă erau mult mai modeste. Pe lângă nelor și cailor. Pentru păscutul anima-
casele de suprafaţă tradiţionale, devine lelor se practica pe larg, probabil, tre-
tot mai larg răspândită construcţia de cerea sezonieră de pe un loc pe altul.
bordeie și semibordeie. Locuinţe de tip Lucrarea pământului prin arătură, care
nou construiau și locuitorii așezărilor la triburile Usatovo avea o importanţă
de lângă satele Solonceni și Braniște. secundară, se practica, probabil, doar
Aici bordeiele erau mici, pătrate sau în luncile fluviilor și râurilor. Acest
dreptunghiulare, aveau acoperișurile lucru îl denotă, bunăoară, rămășiţele
ţuguiate, cu o pantă sau două, care se unui plug de lemn, descoperit într-un
înălţau deasupra pamântului. Judecând mormânt tumular lângă satul Majaki
după mărimea lor, erau destinate pen- de la gura Nistrului. Vânătoarea, pes-
maket.indd 270 25.11.2010 14:35:54

cuitul și culesul au jucat în gospodăria Confecţionarea uneltelor de mun-

tuturor triburilor din perioada în cau- că și a armelor se făcea independent în
ză un rol secundar. fiecare gospodărie. Cu toate acestea,
De mare importanţă în viaţa locu- diviziunea muncii între comunităţile
itorilor vechilor așezări era confecţi- de agricultori și cele de crescători de
onarea uneltelor de muncă, a armelor, animale, care se adâncise în această
a vaselor de ceramică și a altor obiecte perioadă, a condus la specializarea în
necesare pentru trai. Uneltele de muncă producţia de unelte și la dezvoltarea
și armele se confecţionau, ca și în peri- continuă a acesteia. Anumiţi meșteri
oada eneoliticului, prioritar din piatră, sau grupuri de meșteri își asumă pe
silex și os: topoare și tesle din piatră și deplin funcţiile de extragere a materi-
cremene folosite pe larg la tăierea pă- alului necesar, de prelucrare a acestuia
durilor pentru arătură, la prelucrarea și de confecţionare a anumitor unelte
lemnului și construirea caselor; cuţite, de muncă, destinate schimbului din
răzuitoare și sfredele din silex pentru cadrul comunităţii sau din afara ei.
despicatul cărnii și prelucrarea pieilor, Semnificativ, în acest sens, este borde-
pentru confecţionarea diferitor obiecte iul-atelier, descoperit în așezarea de la
din lemn și os; lame speciale de creme- Cviclovcy de pe cursul mijlociu al Nis-
ne pentru seceri, cu care se recoltau ce- trului (Ucraina). Într-o încăpere mică
realele și se pregăteau nutreţurile pentru au fost găsite deșeuri rămase de la pro-
iarnă, precum și vârfuri ascuţite pentru ducerea obiectelor din silex, multe plă-
săgeţi și arcuri, folosite atât la vânătoare, ci în formă de cuţit, lame pentru seceri,
cât și împotriva dușmanilor; pumnale, raclete, vârfuri pentru săgeţi și peste 60
cuţite, sule, săpăligi, podoabe din os și de sfredele și potricale de silex – pro-
corn ș. a. Dintre astfel de obiecte e in- ducţie gata, precum și prefabricate
teresantă scoaba-ciocan, găsită în mor- pentru ele. În astfel de ateliere se con-
mântul unui bărbat din necropola de fecţionau și topoare-tesle, cuţite din si-
lângă satul Dancu. Meșterită dintr-un lex, cunoscute prin mai multe depozite
fragment de corn de cerb, scoaba aceas- descoperite în spaţiul ucrainean.
ta elegantă, șlefuită cu multă migală, Spre deosebire de locuitorii din
servea, probabil, ca armă de gală sau era partea de nord a teritoriului dintre
un simbol al puterii. Nistru și Carpaţi, care aveau puţine
obiecte din metal, triburile Usatovo au
putut organiza producerea relativ largă
a acestora din bronz arsenic, aducând
componentele necesare din regiunile
caucaziene, bogate în cupru și arsen.
Obiectele se turnau în matriţe deschise
cu o singură cavitate, iar după aceasta
Ciocan-„sceptru”. Dancu 1 se forjau. Asortimentul obiectelor de
maket.indd 271 25.11.2010 14:35:54

272 Capitolul 4
bronz, ca și nu- în vechile morminte. O atenţie aparte

mărul lor, era, reprezintă și mărgelele confecţionate
desigur, foarte din pastă de sticlă, primele și cele mai
limitat. De obi- vechi manifestări ale acesteia în spaţiul
cei, se turnau nord-pontic.
pumnale-cuţi- Tradiţia confecţionării vaselor de
te, tesle, dălţi și ceramică a fost moștenită de la tribu-
sule. Din cauza rile din eneoliticul târziu. Acest lucru
complexit ăţii îl dovedește gradul de asemănare a
Piese din bronz arsenic.
Dancu, Ogorodnoe, procesului de procedeelor tehnologice de preparare
Usatovo turnare și in- a lutului bine frământat fără adaosuri
suficienţei de vizibile. După ce se uscau, vasele erau
metal preţios, obiectele confecţionate pictate cu vopsele minerale (roșu și
de triburile Usatovo aveau forme sim- negru) și arse în cuptoare închise. Se
ple și dimensiuni reduse, ca, bunăoară, ornamentau atât vasele de masă, des-
pumnalul mic și tesla, descoperite în- tinate preparării mâncării și servirii
tr-un mormânt din cimitirul de lângă ei, cât și vasele de bucătărie, folosite la
satul Dancu (r-nul Hâncești). Eficienţa păstrarea rezervelor de alimente. Con-
acestor obiecte atât de mici era, proba- fecţionarea ceramicii pictate de calitate
bil, neînsemnată. Posedarea obiectelor înaltă cerea cunoștinţe și măiestrie. De
de metal era, eventual, doar o chesti- aceea specializarea în confecţionarea
une de prestigiu. În afară de unelte vaselor, tendinţă vizibilă încă în epoca
de lucru, meșterii din triburile Usa- eneoliticului, se dezvoltă continuu și în
tovo confecţionau și podoabe, ca, de perioada timpurie a bronzului. În orice
exemplu, inele de buclă spiraliforme caz, s-a stabilit cu absolută veridicita-
din aramă și argint, adesea întâlnite te că multe vase pictate, descoperite în
monumentele de tipul Usatovo, provin
din regiunile nordice ale spaţiului Nis-
tru-Prut (Ofatinţi, Gordinești), ajun-
Ceramică de tip Ofatinţi Ceramică de tip Gordineşti
maket.indd 272 25.11.2010 14:35:54

indiciu că tri-
burile Usatovo
mai dezvoltate
pășiseră practic
pragul unei noi
epoci, epoca
bronzului.
Despre gra-
Plastică antropomorfă
Ceramică ornamentată cu şnur dul de dezvolta- de tip Usatovo.
re a schimbului Crasnogorca, Ofatinţi
gând la crescătorii de animale din zona și a legăturilor
stepei, probabil, ca urmare a operaţi- culturale, atât dintre comunităţile exa-
ilor de schimb comercial. minate, cât și dintre acestea și triburile
Treptat, ceramica pictată cedează altor culturi, denotă multiplele „im-
locul unor vase mai simple, care puteau porturi” reciproce. Astfel, vase pictate,
fi confecţionate în fiecare gospodărie. caracteristice populaţiei de tip Gordi-
Ele erau modelate dintr-o masă de lut nești, au fost găsite în așezările tribu-
cu adaos de șamotă și scoici pisate. Pic- rilor tripoliene, care locuiau pe cursul
tura de pe vase a fost înlocuită cu or- mijlociu al Nistrului. Statuete de cult,
namente simple, imprimate cu ajutorul specifice triburilor Usatovo, au fost
unui șnur, și cu împunsături. Deseori, găsite de două ori în mormintele din
suprafaţa vaselor se lustruia. necropola de la Ofatinţi. În așezările de
Dintre alte ocupaţii, torsul și ţesu- tip Gordinești, arheologii au găsit zeci
tul sunt dovedite prin numeroase des- de plăci în formă de cuţit, topoare și
coperiri de prâsnele, greutăţi de lut ars raclete din roci rare de Volyn. Vasele
pentru războaie rudimentare, chiar de pictate de tip Usatovo, găsite depar-
imprimări lăsate de stofe pe funduri- te de Nipru în complexele triburilor
le multor vase din așezările triburilor crescătoare de animale, ilustrează că
Gordinești și Ofatinţi. Este semnifica- aceste triburi întreţineau legături cu
tiv că în așezările Usatovo aproape că reprezentanţii altor culturi. Iar legătu-
nu se găsesc prâsnele, ceea ce ne face să rile inverse le denotă vasele de prove-
credem că crescătorii de vite mai puţin nienţă nord-caucaziană vădită, găsite
torceau lână, ci confecţionau pâslă, iar în necropolele de lângă actualele sate
îmbrăcămintea o coseau, probabil, din Usatovo și Holercani. Un reprezentant
piele velurată. al triburilor caucaziene a fost, probabil,
Faptele expuse sunt o mărturie meșterul în confecţionarea vârfurilor
a nivelului relativ înalt de dezvoltare de săgeţi, înmormîntat într-un tumul,
a forţelor de producţie ale triburilor ce se afla pe locul actualului bazin de
din perioada respectivă. Producerea apă Costești de pe Prut. În acest mor-
obiectelor din bronz arsenic este un mânt au fost găsite aproximativ 40 de
maket.indd 273 25.11.2010 14:35:56

274 Capitolul 4
relaţiilor gentili-
co-matriarhale
târzii erau, pro-
babil, caracte-
ristice mai ales
triburilor de tip
Gordinești, care
se dezvoltau re-
lativ izolat în
zonele de silvo-
stepă, precum
și, într-o anu-
Complex nord-caucazian. Costeşti
mită măsură,
Plastică
obiecte din silex (prioritar vârfuri de populaţiei de antropomorfă.
săgeţi), cunoscute prin formă numai tip Ofatinţi de Ofatinţi
în Caucazul de Nord. După toate pro- pe cursul mij-
babilităţile, exista o strânsă legătură cu lociu al Nistrului. Acestea se observă
Caucazul, întru- în păstrarea, în perioadele incipiente
cât turnătorii de ale bronzului, a unor particularităţi ale
metal aveau ne- culturii materiale proprii comunităţilor
voie de cupru și eneolitice anterioare, a căror orânduire
arsen. se baza, fără îndoială, pe relaţii gentili-
Merită aten- ce matriarhale. Astfel de trăsături sunt:
ţie relaţiile in- construcţia unor case mari, confecţio-
tensive cu po- narea statuetelor de femei – simbol al
pulaţia din zona liniei mamei ș.a.
stepelor nord- În pofida acestor reminiscenţe, via-
pontice, atestate ţa socială a comunităţii de tipul Ofatinţi,
printr-un șir de și mai ales de tipul Usatovo, se deosebea
Complex de tip
Jamnaja timpurie. complexe fune- totuși prin trăsături patriarhale. Celulă
Cuconeştii Vechi rare ale așa-zisei a societăţii devenea familia patriarhală
culturi Jamna- mare, care, crescând, se diviza în câte-
ja timpurie, descoperite atât în sudul va familii patriarhale, la început mici,
(Gradiște), cât și în nordul Moldovei formând patronimii. Patronimia era
(Cuconeștii Vechi). un grup de familii înrudite, unite prin
Viaţa socială și spirituală. Comu- posedarea în comun a pământului, prin
nităţile din perioada timpurie a epocii ajutor reciproc în gospodărie, în viaţa
bronzului se caracterizează prin orân- socială. Rolul preponderent în familie
duire gentilico-tribală, ce păstra o serie îl deţinea bărbatul. Linia de rudenie și
de trăsături arhaice. Reminiscenţe ale de moștenire era cea a bărbatului. Fa-
maket.indd 274 25.11.2010 14:35:56

est. Crezând în viaţa de apoi, oamenii

puneau lângă defuncţi vase cu hrană și
apă. În afară de aceasta, în mormintele
copiilor puneau statuete de femei-ta-
lisman, iar în mormintele bărbaţilor
adulţi – uneltele lor de muncă și arme-
le, de care ar fi avut nevoie în viaţa de
apoi. După înmormântare, acopereau
gropile cu lemn, iar apoi cu pământ.
T.S. Passek în procesul cercetării necropolei
Ofatinţi Pe deasupra puneau pietre sau făceau
îngrădituri-cromlehuri din piatră. Cei
milia se constituia pe baza caracterului care săvârșeau ritualul tumulilor ridi-
patrilocal al căsătoriei, adică pe obliga- cau pe morminte mari movile de pia-
tivitatea soţiei de a trăi în comunitatea tră, deseori, însă de pământ.
bărbatului. În fiecare așezare a comuni- Necropola de lângă satul Ofatinţi
tăţii locuiau grupuri de familii înrudite se împărţea în doua sectoare. Unul era
și, probabil, neînrudite. Familiile patri- destinat înmormântării membrilor de
arhale mari își duceau de sine stătător rând ai comunei gentilice, celălalt –
gospodăria, dar pământul și pășunile membrilor familiilor care s-au separat.
erau proprietatea colectivă a comunită- În fiecare necropolă familială de acest
ţii. Grupurile de familii înrudite și pa- fel au fost înmormântate rămășiţele
tronimiile formau comunităţi gentilice pământești ale unui sau doi bărbaţi, ale
sau patriarhale, care se uneau, la rândul unei femei și a 3-5 copii. Fiecare mor-
lor, în triburi. mânt al membrilor de rând ai comuni-
Aceste trăsături ale orânduirii pa- tăţii conţinea 2-3 vase de lut și unelte
triarhale a comunităţilor examinate și de muncă personale, spre deosebire de
diferenţierea de avere și socială, care mormintele familiilor separate în care
lua naștere în sânul ei, s-au relevat cu au fost găsite până la 10 vase de lut,
o deosebită claritate în monumentele unelte de metal, un ciocan de luptă. În
funerare ale acestor triburi. Descope- mormântul unui singur bărbat, însă au
ririle arheologice au stabilit că triburile fost descoperite peste 20 de unelte de
culturii Ofatinţi își înhumau morţii în
morminte plane, iar triburile culturii
Usatovo – în morminte plane și sub
tumuli. Acestea din urmă făceau gropi
dreptunghiulare simple sau ovale, în
funcţie de obiceiul de a așeza defunc-
tul. Ei îl culcau într-o poziţie chircită,
de obicei pe partea stângă, cu mâinile
în dreptul feţei și cu capul spre nord- Cromleh şi morminte de înhumaţie. Ofatinţi
maket.indd 275 25.11.2010 14:35:58

276 Capitolul 4
muncă cu destinaţii diferite. Este sem- consecinţă importantă a dezvoltării

nificativ că anume mormintele bărba- meșteșugurilor și a schimbului în co-
ţilor se disting prin calitatea și cantita- munităţile examinate a fost apariţia
tea inventarului. aristocraţiei comunei gentilice și a
Un tablou și mai clar ne înfăţișează vârfurilor tribale. Drept dovadă, sunt
monumentele funerare ale triburilor mormintele rare cu tumuli sau pla-
Usatovo, cărora le sunt caracteristice la ne, probabil ale unor conducători de
fel necropolele comunitare. La ei însă comune gentilice și triburi, în care au
sunt mai răspândite decât la alte tri- fost găsite ansambluri întregi de obiec-
buri necropolele familiale aparte, une- te de bronz, scumpe pe acea vreme.
le fiind plane, altele cu tumuli. După Din aceste grupuri de obiecte făceau
cum se vede, delimitarea necropole- parte, de regulă, un pumnal-cuţit, o
lor pe familii aparte, izolate teritorial, daltă, o teslă și sule. Pe lângă acestea,
oglindește tendinţa spre o separare tot în morminte se întâlnesc și podoabe,
mai pronunţată a anumitor familii de confecţionate din bronz, argint și chiar
colectivitatea comunei gentilice. Este din chihlimbar și sticlă, precum și alte
absolut evident că creșterea animale- obiecte. Drept exemple, în acest sens,
lor, ca bază a gospodăriei, oferea posi- pot servi mormântul din necropola de
bilităţi mai mari pentru dezvoltarea de lângă satul Dancu, mormintele centra-
sine stătătoare a familiilor patriarhale le din tumulii de lângă satele Tudora și
decât cultivarea pământului, care ne- Olănești, din unii tumuli de lângă satul
cesita conjugarea eforturilor unor în- Usatovo din apropierea Odesei. Astfel
tregi colectivităţi gentilice. de morminte sunt puţine la număr, dar
Pe teritoriul ele se deosebesc simţitor de celelalte
Moldovei au fost prin bogăţia inventarului.
descoperite ne- Un factor important al apariţiei și
cropole familiale întăririi vârfurilor dominante din co-
plane și cu tu- munitatea gentilică și triburi îl consti-
muli lângă satele tuiau, probabil, ciocnirile armate, care
Dancu, Dănceni, se înteţiseră în acea perioadă, atât între
Tudora, Taraclia, comunităţile tripoliene târzii, cât și cu
Necropola familială Parcani, precum triburile altor culturi. Drept confirma-
Dancu 1 și în alte localităţi. re, în acest sens, servește amplasarea
Fiecare necropo- majorităţii așezărilor în locuri pro-
lă este alcătuită dintr-un mormânt de tejate natural, precum și șanţurile și
bărbat sau două, dintr-un mormânt valurile de apărare descoperite în ele.
de femeie sau două și din câteva mor- Este foarte posibil ca pericolul militar
minte de copii. Dintre acestea doar un constant din partea triburilor crescă-
singur mormânt de bărbat se eviden- toare de animale de alte culturi, care
ţiază prin bogăţia inventarului. O altă se așezau cu traiul în număr mare pre-
maket.indd 276 25.11.2010 14:35:58

tutindeni, venind dinspre răsărit, să fi necropolele și așezările de lângă Ma-

contribuit la apariţia unor uniuni tri- jaki și Usatovo de pe cursul inferior al
bale mai mult sau mai puţin trainice Nistrului. Cultul soarelui și al focului
și de durată diferită. Nu este exclus că s-a manifestat și în practicarea rugu-
unificarea parţială a culturii materiale, rilor purificatoare în timpul săvârșirii
care avea loc la unele grupuri de po- ritualului de înmormântare. De cultul
pulaţie, îndepărtate unul de altul, din animalelor sunt legate capetele de taur,
cadrul perioadei tripoliene târzii, și să confecţionate cu migală din piatră,
oglindească tendinţa spre unire și con- găsite în necropolele de tip Usatovo,
solidare a purtătorilor acestei culturi. imaginile caprei/oaie și ale calului de
Ca și predecesorii lor, triburile din pe vasele descoperite în mormintele
perioada timpurie a epocii bronzu- din apropierea satelor Dancu și Tudo-
lui credeau în forţe supranaturale. La ra. Despre credinţa în viaţa de apoi și
triburile de agricultori din zonele de în cultul strămoșilor, care era răspân-
silvostepă era răspândit pe larg cultul dit pe larg, ne vorbește și caracterul
fertilităţii și al femeii-întemeietoare complex al ritualului de înmormânta-
a neamului, care își găsea expresia în re, astfel de construcţii monumentale
simbolica lunară a ceramicii ornamen- cum sunt tumulii.
tate, în nenumărate figurine de femei-
idoli, găsite în așezări și în necropola
de lângă satul Ofatinţi. Odată cu dez-
voltarea creșterii vitelor, ca formă de
bază a gospodăriei, în sânul populaţiei
culturii Usatovo se răspândește cultul
soarelui și al animalelor. Cromlehuri-
le de piatră de pe mormintele plane și
cu tumuli simbolizau discul soarelui.
Vase rituale. Dănceni, Parcani
Deseori, soarele rotund cu razele sale
este zugrăvit pe obiectele de cult, gă- Odată cu formarea relaţiilor patri-
site în necropola de lângă Ofatinţi, în arhale, se răspândește sculptura monu-
mentală sub forma stelelor de piatră, pe
care era sculptată forma corpului ome-
nesc care repre-
zentau prin sine
statui primitive.
Arheologii au
descoperit o
astfel de „sta-
tuie” într-un Statue-menghir.
Vase cu motive zoomorfe. Dancu, Tudora tumul de lângă Roşcani
maket.indd 277 25.11.2010 14:35:59

278 Capitolul 4
satul Roșcani, pe râul Bâc. Confecţio- ne și devin tipice pentru perioada tim-
nat din gresie în formă de stâlp drept- purie a bronzului.
unghiular în secţiune, monumentul se O importanţă majoră pentru dez-
încheie print-o proeminenţă conică, ce voltarea cultural-istorică a spaţiului
înfaţișează un cap de om. Pe pieptul sta- pruto-nistrean în această perioadă au
tuii este săpată în relief o salbă. Aceste avut-o evenimenlele care s-au produs
obiecte de cult, executate cu grijă și cu în zona de stepă a Europei de Est.
mult gust, sunt adevărate mostre ale ar- Încă în perioada eneoliticului
tei decorative din epoca de destrămare mijlociu și final, datorită condiţiilor
a relaţiilor specifice orânduirii comunei natural-geografice deosebite pentru
primitive. zona de stepă, populaţia din inter-
Evoluţia și dispariţia triburilor fluviul Nipru și Volga își dezvoltă un
culturii Cucuteni-Tripolie finale sunt complex economic-cultural specific,
legate de mari transformări cultural- având la bază creșterea animalelor cu
istorice, care s-au produs pe la sfârșitul un mod de viaţă seminomad, transhu-
mileniului IV-începutul mileniului III mant. Drept consecinţă a proceselor
î.Hr. în toate regiunile Europei Centra- cultural-genetice, spre sfârșitul eneo-
le, de Est și de Sud-Est. liticului-începutul epocii bronzului,
În zona păduroasă și de silvostepă în această regiune s-a constituit о co-
a Europei Centrale, sfârșitul eneoliti- munitate culturală, pentru care erau
cului a coincis cu perioada de înflorire tipice înmormântările defuncţilor în
a comunităţii, cunoscută în literatura tumuli cu ocru (în literatura de speci-
de specialitate sub denumirea de cultu- alitate de limbă rusă, această comuni-
ra amforelor sferice. Purtătorii acestei tate este cunoscută sub denumirea de
culturi locuiau în teritoriul de la Ma- „cultura Jamnaja”). Purtătorii acestei
rea Baltică până la Bugul de Asfinţit. culturi au dezvoltat la un nivel foarte
În etapele finale de dezvoltare a acestei înalt economia bazată pe păstoritul se-
culturi, purtătorii ei încep a se stabili minomad, transhumant. În consecin-
cu traiul spre răsărit, ajungând până în ţă, s-a produs о explozie demografică,
zona Niprului Mijlociu, iar la sud-est – teritoriul acesta devenind suprapopu-
până la Prutul de Mijloc. În drumul lor lat. În căutare de noi pașuni, triburile
ei înlocuiesc, asimilând completamen- de păstori ale culturii mormintelor cu
te populaţia care locuia în aceste zone ocru încep să se deplaseze spre răsărit,
ale culturii Cucuteni-Tripolie finale. ajungând până pe malul stâng al râu-
Cultura amforelor sferice a existat lui Volga, iar la sud – până în zonele
în zona Nistrului și a Prutului doar о submontane ale Caucazului de Nord.
perioadă destul de scurtă, cedând în Cea mai importantă însă deplasare a
curând locul comunităţilor culturale fost spre vest, constituind valul al doi-
posesoare ale ceramicii ornamentate cu lea și cel mai ponderabil al populaţiei
șnur, care penetrează în această regiu- păstorești de stepă, care a migrat în
maket.indd 278 25.11.2010 14:36:00

arealul culturilor de vechi agricultori ale culturii Cucuteni-Tripolie, fie antre-

din zona carpato-danubiană. narea acestora în procesele de migraţie.
Într-un răstimp destul de mic – în Schimbul de populaţie era însoţit
primele secole ale mileniului III î.Hr., de distrugerea aproape totală a forţelor
triburile războinice migratoare s-au de producţie și a multor realizări cultu-
extins pe teritoriul carpato-nistrean. rale, create de către triburile tripoliene
Concomitent, folosindu-se de pasurile de-a lungul a două milenii de dezvol-
carpatice, aceste triburi au pătruns în tare. Mai mult ca atât, ocupând zona
regiunile de câmpie ale Transilvaniei carpato-nistreană, triburile de stepă
până la Dunarea de Mijloc – în Bana- au blocat aproape integral influenţele
tul sârbesc și bazinul Tisei. Iar prin altă culturale din partea comunităţilor mai
parte – până în Câmpia românească și, avansate din Peninsula Balcanică. Toa-
în continuare, până în nordul Bulgariei te acestea au determinat о stagnare de
și Tracia, zone extrem de bogate în ve- mai multe secole, iar în unele domenii
getaţie de stepă. ale producţiei și culturii – un adevărat
Caracterul relaţiilor reciproce din- declin.
tre triburile autohtone și cele migratoa- Oricum, cultura mormintelor cu
re, precum și consecinţele acestui pro- ocru rămâne una dintre cele mai re-
ces, a fost diferit de la o regiune la alta. prezentative culturi ale celei de a doua
subperioade a bronzului timpuriu.
b. Cultura mormintelor cu ocru

După cum s-a menţionat, cultura
morminteior cu ocru s-a constituit pe
parcursul celei de-a doua jumătăţi ale
Cimitirul Ofatinţi. Reconstrucţii
mileniului IV î.Hr., pe teritoriul inter-
antropologice de M.M. Gherasimov
fluviului Nipru și Volga, pe baza mai
În zona Tisei și a Dunării, unde multor comunităţi culturale din zona
populaţia nou-venită avea о ponde- de stepă și silvostepă (Hvalynsk-Sred-
re neînsemnată, ea a fost antrenată în nij Stog-Repino) din perioada eneoli-
procesul cultural-genetic de formare a ticului. În virtutea condiţiilor natural-
comunităţilor culturale autohtone ale geografice de stepă, economia acestei
bronzului timpuriu, dispărând în scurt comunităţi culturale se baza pe păsto-
timp de pe arena istorică. ritul transhumant.
Cu totul altfel s-au desfășurat eve- Ca și majoritatea altor comunităţi
nimentele în zona carpato-nistreană, de stepă cu economie seminomadă
unde penetraţia în masă a triburilor de păstorească, această cultură a putut fi
păstori de stepă a avut, drept consecin- identificată datorită monumentelor fu-
ţă, fie înlocuirea deplină a populaţiei nerare care s-au păstrat până în zilele
autohtone din perioada fazelor finale noastre în formă de morminte subtu-
maket.indd 279 25.11.2010 14:36:00

280 Capitolul 4
ţinând cimerienilor istorici. Pentru

prima dată, locul acestui grup de mo-
numente în sistemul antichităţilor cul-
tural-istorice a fost determinat de către
eminentul arheolog rus Vasilii A. Go-
rodkov (1860-1945), încă la începutul
secolului XX.
Tumul, vedere generală
Graţie cercetărilor de mai târziu,
mulare. Așezările, cu rari excepţii, nu s-a constatat că cultura mormintelor
sunt tipice pentru această cultură. cu ocru a traversat în dezvoltarea sa
Înălţarea tumulilor de pământ este o perioadă destul de lungă. Arealul ei
о tradiţie specifică doar regiunilor de de raspândire cuprindea teritoriul din
stepă. Prin esenţa sa, ea își trage origi- zona Uralului de Sud și ţinuturile sub-
nea din ideea monumentalizării memo- montane ale Caucazului de Nord, până
riei stramoșilor defuncţi. În acest sens, la Munţii Carpaţi, zona Dunării de Mij-
putem distinge anumite similitudini în- loc și Tracia. Perioada destul de înde-
tre tumulii de stepă și piramidele vechi- lungată de dezvoltare și arealul imens
lor egipteni. Lipsa așezărilor stabile din de răspândire au determinat existenţa,
această perioadă se explică prin modul în cadrul acestei culturi, a unei mulţimi
de viaţă al păstorilor de stepă, care per- de variante regionale și cronologice, la
manent iși schimbau locul în căutare formarea cărora au contribuit și condi-
de noi pășuni. Aceste particularităţi ale ţiile naturate diverse, mediul ambiant,
culturii triburilor de stepă, aplicate până precum și particularităţile cultural-is-
în perioada medievală, au fost elocvent torice ale comunităţilor învecinate.
reflectate în raspunsul regelui sciţilor Una din aceste formaţiuni regio-
Idantirsos, adresat regelui persian Da- nale este reprezentată de monumentele
rius, reprodus în cunoscuta opera a lui din zona carpato-nistreană. Conform
Herodot (IV, 127). investigaţiilor arheologice întreprinse
Tumulii – în ultimele decenii, s-a constatat cu
movilele din siguranţă existenţa, în cadrul cultu-
zona de stepă, rii înmormântărilor cu ocru din zona
inclusiv din Ba- carpato-nistreană, a două variante care
sarabia, – au s-au dezvoltat consecutiv.
început a fi stu- Prima variantă, și cea mai veche,
diaţi încă de la numită convenţional varianta nistrea-
mijlocul sec. nă. Conform datelor radiocarbonice
XlX. Timp în- calibrate, ea este datată aproximativ cu
Vasilii A. Gorodkov
delungat, mate- sec. XXIX/XXVII-XXVI/XXV î.Hr. A
rialele obţinute în urma investigaţiilor apărut în urma convieţuirii populaţi-
arheologice erau interpretate ca apar- ei de stepă migratoare, pe de о parte,
maket.indd 280 25.11.2010 14:36:00

cu rămășiţele populaţiei precedente, Cu toate că pe parcursul secolelor

autohtone, purtătoare a culturii Cu- tumulii au avut mult de suferit din ca-
cuteni-Tripolie (faza finală), iar, pe uza lucrărilor agricole și de terasament
de altă parte, cu populaţia purtătoare intensive, călătorul atent îi va remarca
a culturii amforelor sferice și, posibil, numaidecât în luncile râurilor, ascunse
parţial, a culturii ceramicii decorate cu de trecători, sau pe dealuri și promon-
șnur, de origine central-europeană, din torii, înălţându-se semeţ, de-a lungul
zona Nistrului Superior. Ca urmare a afluenţilor mari și mici ai Nistrului,
acestor interacţiuni, foarte complexe, Prutului și Siretului. Despre răspân-
triburile culturii mormintelor cu ocru direa purtătorilor culturii morminte-
au însușit un șir de trăsături ale culturii lor cu ocru putem judeca după harta
materiale și spirituale autohtone, fapt anexată (pag. 282). Trebuie însă să nu
care a determinat aspectul deosebit al uităm de faptul că pe ea sunt marcaţi
acestora atât în comparaţie cu alte co- doar o parte din tumulii investigaţi,
munităţi culturale, cât și cu alte forma- mai însemnaţi. Cei mai mulţi din ei
ţiuni regionale ale arealului de stepă. au fost însă deja distruși sau abia își
Cea de-a doua variantă cronolo- așteaptă cercetătorii. Acest lucru se re-
gică, numită convenţional varianta feră atât la zona de nord și cea de sud
Bugeac, este datată aproximativ cu sec. ale interfluviului Prut-Nistru, cât și la
XXVI/XXV-sec. XXI/XX î.Hr. Ea, pro- teritoriile de la asfinţit de Prut, unde
babil, s-a constituit pe baza variantei cercetarea tumulilor, deocamdată, ră-
premergatoare – nistrene, care a sufe- mâne în afara intereselor specialiștilor.
rit mari influenţe din partea culturilor Lipsa unor așezări de lungă dura-
ceramicii decorate cu șnur. Particula- tă, care, de regulă, furnizează materiale
rităţile fiecărei dintre aceste variante arheologice bogate și diverse, complică
locale s-au răsfrânt asupra ceramicii, considerabil cercetarea modului de via-
formelor uneltelor de muncă, ritului ţă, a economiei și vieţii sociale a purtă-
funerar și chiar asupra obiectelor de torilor culturii mormintelor cu ocru.
podoabă. Judecând după datele acumulate, pre-
Ca și în alte regiuni, cultura în- cum și conform celor obţinute în urma
mormântărilor cu ocru este reprezen- studiilor etnografice comparate, modul
tată în zona carpato-nistreană doar de viaţă al acestor triburi se caracteriza
de tumuli-movile. Judecând după am- printr-o austeritate extremă. Membrii
plasamentul lor, triburile purtătoare triburilor crescătorilor de vite se stabi-
ale acestei culturi evitau zonele pre- leau cu traiul în așezări mici, de scurtă
montane și platourile înalte păduroa- durată, de tipul cătunelor. Cu părere de
se, рreferând zonele de șes și de stepă, rău, urmele lor nu s-au păstrat până în
dealurile, colinele nu prea înalte, care îi zilele noastre, fiind distruse de-a lun-
atrăgeau pe crescătorii de animale prin gul secolelor de factorii naturali și de
vegetaţia abundentă. lucrările agricole îndelungate. În fieca-
maket.indd 281 25.11.2010 14:36:01

282 Capitolul 4
I – Descoperiri de tip Jamnaja (selectiv): 1 – Camenca, 2 – Mocra, 3 – Dubăsari, 4 – Mărculeşti,

5 – Bursuceni, 6 – Ciocîlteni, 7 – Brăviceni, 8 – Corjova, 9 – Speia, 10 – Mereni, 11 – Roşcani, 12
– Gura Bîcului, 13 – Butor, 14 – Nicolscoe, 15 – Tiraspol, 16 – Purcari, 17 – Olăneşti, 18 – Tudora,
19 – Jaski, 20 – Semeonovka, 21 – Ecaterinovca, 22 – Višnevoe, 23 – Cholmskoe, 24 – Suvorovo,
25 – Cazaclia, 26 – Taraclia, 27 – Plavni, 28 – Kruglik, 29 – Medveja, 30 – Corpaci, 31 – Teţcani, 32
– Hancăuţi, 33 – Dumeni, 34 – Costeşti, 35 – Sărăteni, 36 – Giurgiuleşti, 37 – Etulia, 38 – Corlăteni,
39 – Glăvăneşti, 40 – Prăjeni, 41 – Valea Lupului, 42 – Holboaca, 43 – Lieşti.
II – Cultura amforelor sferice: 44 – Suceava, 45 – Dolheştii Mari, 46 – Piatra-Neamţ,
47 – Mesteacăn, 48 – Şcheia-Muncelul.
III – Complexe Jamnaja cu ceramică specifică culturii amforelor sferice
(autori – V. Dergaciov, S. Popovici)
maket.indd 282 25.11.2010 14:36:02

re așezare locuiau, posibil, câteva fami-

lii înrudite, care, împreună, alcătuiau о
familie mare – о patronimie. Locuinţe-
le erau, probabil, de tipul colibelor sau
iurtelor, fiind acoperite și așternute cu
pâslă, blănuri de animale și cu rogojini.
Iarna locuinţele erau încălzite, eventu-
al, de vetre deschise.
Fiecare familie își ducea gospoda-
ria proprie de sine stătător, sub condu-
cerea bărbatului. Pașunile însa erau, Unelte şi arme din silex şi piatră
probabil, în proprietatea comună a
neamului – a gintei sau a tribului. plecau în altă parte în cautare de noi
Ocupaţia de bază a bărbaţilor era, pășuni pentru turmele lor numeroase.
la sigur, îngrijirea turmelor de anima- Paralel cu creșterea animalelor, tri-
le, care constituiau bogăţia principală burile culturii mormintelor cu ocru se
a crescătorilor de animale. E greu de ocupau și cu agricultura, care însă era
spus cât de numeroasă era turma unei slab dezvoltată, fiind practicată doar în
familii, însă e de la sine înţeles că era văile râurilor, în luncile cu depuneri
deslul de mare, deoarece satisfăcea ne- fertile. Unele fragmente de ceramică,
cesarul de alimente al tuturor membri- depistate în mormintele acestei popu-
lor familiei, asigura schimbul cu pro- laţii, au păstrat amprente de boabe de
duse agricole, dădea posibilitate de a mei, de orz, de grâu. Un rol secundar
cumpăra obiecte din metale preţioase, în gospodărie îl avea culesul în natură:
obiecte de podoabă etc. Materialele os- plante și rădăcini comestibile, diverse
teologice, depistate uneori în mormin- soiuri de pomușoare etc. Se practica și
tele cercetate, denotă faptul că aceste vânătoarea. Despre aceasta ne mărtu-
triburi creșteau oi, capre, vite cornute risesc oasele de animale sălbatice: de
mari și cai. Turmele erau păscute pe cerb, de căprioară, de mistreţ, depistate
terenuri special rezervate în acest scop în urma investigaţiilor arheologice.
de către consiliile tribale, din fondul Purtătorii culturii mormintelor cu
de pășuni ce aparţineau comunei gen- ocru își confecţionau uneltele de mun-
tilice. Pășunatul turmelor avea loc anul că și armele preponderent din diverse
împrejur. Destul de larg, primăvara și specii de piatră. Din rocile mai tari erau
vara, era practicată transhumanţa, și lucrate topoarele, ciocanele etc., având
doar foarte rar, în iernile grele, frigu- tăișul ascuţit, talpa plată, puţin rotunji-
roase, vitele erau întreţinute cu fân din tă, cu găuri sfredelite pentru a putea fi
rezervele pregătite de cu vară. Odată fixate pe mâner sau pe coadă din lemn.
pașunile secătuite, locuitorii cătunu- Din silex erau confecţionate lame pen-
lui, cu întreaga lor avere și gospodărie, tru cuţite, vârfuri de săgeată și de suliţe.
maket.indd 283 25.11.2010 14:36:02

284 Capitolul 4
Pentru etapa Bu- ruţelor și întreţinerea lor, dat fiind fap-

geac erau tipice tul că acestea prezentau mijlocul prin-
toporașe-tesle cipal de transport pentru populaţia de
din silex, vârfuri păstori. Căruţele erau cu patru roţi,
de săgeţi pentru сu coșul înalt, acoperit. Roţile căruţei
arc, făcute din erau integrale, confecţionate din 3-4
oase de anima- drugi, prinși cu știfturi, având butucii
le. Toate aces- proeminenţi.
Unelte din bronz te obiecte erau Fiecare familie avea în posesie unul
pe larg folosite sau câteva care, la care erau înjugaţi boi
în gospodărie, la vânătoare, în timpul sau vaci. În timpul migraţiei, nomazii
luptelor armate între triburi. În această își încărcau în care toată averea, copiii
perioadă se întâlnesc foarte rar uneltele și bătrânii. Despre importanţa căruţei
de muncă confecţionate din metale. De în viaţa populaţiei de păstori nomazi
regulă, acestea sunt reprezentate de cu- confirmă și faptul că adesea bărbaţii
ţite-pumnale miniaturale, sule etc., lu- erau înmormântaţi cu carele desfă-
crate din aramă sau din bronz arsenic. cute. Datorită acestui ritual, în urma
Din cauza lipsei materiei prime locale, descoperirilor arheologice, savanţii au
a unor focare de prelucrare a metalelor, posibilitatea de a restabili construcţia
aceste obiecte erau aduse din centrele acestui important mijloc de transport
metalurgice îndepărtate din zona de al păstorilor nomazi. De exemplu, ves-
stepă și nord-caucaziene. Prin aceasta tigii de care desfăcute au fost desco-
se explică numărul foarte mic de obiec- perite în tumulii de lângă satul Etulia,
te metalice depistate în urma investiga- Taraclia, precum și în alte locuri.
ţiilor știinţifice de teren. Spre deosebire de bărbaţii adulţi,
Un loc aparte printre ocupaţiile femeile, batrânii și adolescenţii se ocu-
bărbaţilor îl aveau confecţionarea că- pau în special cu gospodăria casnică,
îngrijind de locuinţă, pregătind hrana
necesară pentru toţi membrii familiei,
confecţionând ustensile și obiecte de
uz casnic, având grijă și de educaţia
copiilor.
Principalele unelte de muncă: cu-
ţite, răzuitoare, dălţi etc., erau confec-
ţionate din silex. Ele erau folosite pen-
tru jupuirea animalelor, prelucrarea
pieilor. În procesul de confecţionare a
pieselor de vestimentaţie și a rogojini-
lor, erau folosite diverse sule, străpun-
Mormânt cu rămăşiţele unui car de lemn gătoare etc.
maket.indd 284 25.11.2010 14:36:02

dimensiuni. De obicei, această cera-

mică era lipsită de orice decor. Doar
uneori se întâlnesc fragmente de vase
cu ornament în relief, brâie în relief,
mai ales la vasele în formă de amforă,
sau cu decor aplicat cu șnur. Aceste
forme de vase erau destinate mai ales
pentru pregătirea și păstrarea hranei
și a produselor, iar pentru servirea
acestora erau folosite, probabil, vase
din lemn.
În perioada târzie a acestei cul-
turi – faza Bugeac, ceramica devine
Ceramică mult mai diversă. Apar vase decorate
cu torţi-suporturi, cu găuri vertica-
Triburile purtătoare ale culturii le pentru a fi suspendate. Se răspân-
mormintelor cu ocru întrebuinţau în desc tot mai mult vasele de gală, pe
viaţa de toate zilele veselă lucrată din suporturi inelare, bogat ornamentate
lemn, din piele și din ceramică. Lem- cu decor aplicat cu șnurul. Uneori,
nul și pielea fiind materiale perisabile, decorul acoperă integral partea supe-
obiectele confecţionate din ele au dis- rioară a vasului, formând compoziţii
părut în timp. În schimb în mormin- foarte variate și destul de complicate.
tele cercetate au fost depistate obiecte În această perioadă apar diverse for-
din ceramică. E necesar de remarcat me de cupe, căni și străchini, folosite
că ceramica acestei populaţii nu se pentru servirea hranei.
evidenţiază prin iscusinţă. Vasele erau Merită atenţie iscusinţa purtăto-
lucrate cu mâna dintr-o pastă de lut rilor culturii mormintelor cu ocru în
amestecată cu șamotă (ceramică pi- confecţionarea obiectelor din piele,
sată), fiind apoi uscate și arse pe rug a rogojinilor, a covorașelor din pâslă
sau în cuptoare speciale. Fundul va- etc., care erau vopsite în diferite culori.
selor, de regulă, este plat, însă în cele De exemplu, în mormintele tumulare
mai vechi morminte au fost depistate
și vase cu fundul rotunjit, formă mai
adecvată pentru modul de viaţă no-
mad. În perioada variantei nistrene
a culturii mormintelor cu ocru, erau
confecţionate vase din ceramică în
formă de cupă, vase de dimensiuni
mari cu corpul sferic și cu două torţi
pe din părţi, oale de diverse forme și Ceramică ornamentată cu şnur
maket.indd 285 25.11.2010 14:36:03

286 Capitolul 4
ei era acoperit cu rogojini, ţesături sau,

pur și simpu, cu iarbă, apoi defunctul
era depus în groapă. În faza timpurie a
acestei culturi, defuncţii erau culcaţi pe
spate, cu picioarele îndoite în genunchi
și ridicate, mâinile întinse de-a lungul
Macheta structurii unui tumul corpului. Mai târziu, în etapa Bugeac,
defuncţii erau la fel culcaţi pe spate,
de lângă satele Carabetovca, Taraclia, cu picioarele îndoite în genunchi, însă
Etulia au fost sesizate pe sol amprente puţin întorși pe о coastă. Capul de-
de rogojini cu dungi albe, care alternau funcţilui, de regulă, era orientat spre
cu vârste de culoare neagră și roșie. sud-vest. În scopuri ritualice, corpul
Ritul funerar și credinţele triburi- defunctului, integral sau parţial (doar
lor de păstori, creatori ai culturii mor- capul, palmele și tălpile) era presărat cu
mintelor cu ocru, și-au găsit reflectare ocru de culoare roșu aprins. După pu-
în monumentele funerare. trezirea hainelor, vopseaua de ocru se
După cum s-a remarcat de mai depunea pe oasele scheletului, de unde
multe ori, ele sunt reprezentate de vine și denumirea acestei culturi – cul-
complexe tumulare. Fiecare dintre tu- tura mormintelor cu ocru. Uneori, ală-
muli servea în calitate de cavou pentru turi de corpul defunctului, erau depuse
întreaga familie patriarhală. Uneori, și obiectele care îi aparţinuseră: unel-
tumulul aparţinea doar unui membru te de muncă, arme, vase cu арă și сu
de vază al comunităţii, ginţii sau tri- hrană. Câteodată, probabil când erau
bului. Tumulii erau înălţaţi câte unul înmormântaţi conducătorii familiilor
aparte, însă adesea ei formau grupuri patriarhale, în mormânt, alături de
de câte 5-6 movile, alteori chiar mai defunct, erau aranjate piese de la care
multe, prezentând, de fapt, necropole desfăcute cu patru roţi. După aceasta,
tumulare ale ginţilor, neamurilor. Ast- camera funerară era acoperită cu scân-
fel de grupuri tumulare au fost cerceta-
te în zona de nord: în raioanele Briceni,
Edineţ, Florești; în zona de centru: în
raioanele Orhei, Criuleni, Grigoriopol,
Anenii Noi; și în zona de sud: în raioa-
nele Cimișlia, Slobozia, Căușeni, Tara-
clia, Cahul și Vulcănești.
Înainte de desfășurarea ritualului
funerar, locul viitorului mormânt era
purificat prin foc – arderea rugului ri-
tualică. Apoi era săpată о groapă obiș- Morminte de tip Jamnaja.
nuită, dreptunghiulară în plan. Fundul Cuconeştii Vechi, Costeşti
maket.indd 286 25.11.2010 14:36:04

duri, bușteni, apoi se învelea cu rogo-

jini, după care urma înălţarea movilei
de pământ – a tumulului. Ulterior, toţi
defuncţii, membri ai familiei răposa-
tului, erau înmormântaţi, de obicei, în
mantaua movilei, care, de fiecare dată,
era reînnoită, adăugându-se pământ.
Iată din ce cauză fiecare tumul, în afară Amfore sferice din morminte Jamnaja.
de înmormântarea din centru, mai con- Camenca, Corpaci
ţinea, de regulă, înca vreo 4-6 sau chiar
mai multe înmormântări, efectuate mai Triburile purtătoare ale culturii
târziu în movila ridicată iniţial. mormintelor cu ocru de pe teritoriul
Este curios faptul că tumulii rar de Moldovei întreţineau relaţii culturale
tot conţin înmormântări de copii mici, cu comunităţile înrudite și învecina-
cu toate că este bine cunoscută morta- te, precum și cu cele mai îndepărtate.
litatea infantilă destul de înaltă, tipică Au fost atestate contacte cu purtătorii
pentru epoca preistorică. Rămâne să culturii amforelor sferice, iar puţin mai
presupunem că purtătorii acestei cul- târziu – și cu triburile culturii ceramicii
turi, pentru înmormântarea copiilor, decorate cu șnur, care au locuit în zona
practicau alte forme, care n-au pulut fi cursului superior al Nistrului. Aceste
reflectate de monumentele arheologice contacte sunt confirmate de prezenţa
păstrate. vaselor de ceramică, a altor obiecte ti-
Înălţimea tumulilor era în depen- pice pentru cultura ceramicii decorate
denţă proporţională de statutul social cu șnur, în mormintele de lângă satele
al defunctului sau de numărul de în- Corpaci și Cuconeștii Noi de pe Prut,
mormântări efectuate. Chiar și în zilele în raionul Florești, lângă orășelul Ca-
noastre, peste atâtea secole de lucrări menca, pe malul stâng al Nistrului.
agricole intensive, majoritatea tumuli- Forme de vase ceramice tipice pentru
lor și-au păstrat înălţimea de 3-4 metri faza nistreană a culturii mormintelor
și diametrul de 30-40 de metri. Une- cu ocru au fost depistate în înmor-
ori, se întâlnesc movile cu înălţimea de mântările din Polonia Mică, nu depar-
circa 10 metri. Unul din ele a fost deste de Krakov. Legăturile cu рорulaţia
coperit și cercetat lângă lacul Ialpug. culturii Foltești și Coţofeni, localizate
În urma săpăturilor, au fost depistate la Dunărea de Jos, au fost confirmate
obiecte rar întâlnite în această peri- de prezenţa vaselor ceramice ale aces-
oadă: unelte din bronz, obiecte de po- tor culturi, descoperite în mormintele
doabă confecţionate din aramă și din tumulare de lângă Taraclia și în zona
argint, vase ceramice, care mărturisesc Mării Negre, în interfluviul Nistru-
elocvent despre apartenenţa nobiliară Prut. Exemplare sporadice de vase
a celui înmormântat. ceramice, tipice pentru triburile au-
maket.indd 287 25.11.2010 14:36:05

288 Capitolul 4
tohtone, au fost găsite schematice, însă unele exemplare re-

la est, în regiunea bu- dau destul de real multe detalii ale cor-
go-nistreană. Despre pului, ale feţei, cum ar fi, de exemplu,
relaţiile cu triburile statuia descoperită lângă satul Ciobur-
mai îndepărtate măr- ciu, pe malul slâng al Nistrului. Indi-
turisesc obiectele din ferent de funcţia iniţială, toate aceste
metal, importate aici sculpturi prezintă cele mai vechi mos-
din centrele metalur- tre de artă monumentală primitivă de
gice din Caucazul de dimensiuni mari.
Nord, Transilvania și Aspiraţiile estetice ale purtătorilor
din Balcani. culturii mormintelor cu ocru au fost
Populaţia culturii exprimate și prin răspândirea în masă a
mormintelor cu ocru diverselor forme de obiecte de podoa-
credea în viaţa de apoi, bă, utilizate atât de către femei, copii,
fapt care s-a reflectat cât și de către bărbaţi. În faza nistreană
în grija manifestată a acestei culturi erau „la modă” pan-
faţă de cei decedaţi. În dantive spiralice din aramă, din argint
Stela de la
Cioburciu morminte ei erau în- și chiar din aur. În faza Bugeac erau pe
soţiţi de vase cu арă și larg întrebuinţate brăţări alcătuite din
hrană, unelte de muncă etc. Urmele de mai multe foiţe de cupru, răsucite în
ruguri sesizate deasupra mormintelor spirale, înșirate pe un fir. Astfel de bră-
sau în imediata lor apropiere confirmă ţări se purtau, de regulă, la încheietura
credinţa populaţiei în forţa purifica- mâinii stângi. Erau răspândite, de ase-
toare a focului. Destul de răspândit era menea, și pandantive din colţi de lup,
cultul animalelor, despre care ne măr- de vulpe sau din dinţi de lapte de cerb,
turisesc craniile de taur, reprezentări fiind purtate la gât sau pe piept. Mul-
plastice de animale domestice, aplicate te din aceste pandantive erau folosite
pe rogojini și pe lespezi de piatră, de- concomitent și în calilate de amulete.
pistate în tumulii cercetaţi.
Cultul strămoșilor, pe lângă înăl- 4.2. Perioada mijlocie a epocii
ţarea movilelor monumentale, și-a bronzului
găsit reflectare și în cioplitul stelelor Aproximativ pe la sfârșitul mile-
antropomorfe și al statuilor din piatră. niului III-începutul mileniului II î.Hr.,
Ele reprezentau, probabil, zeităţi loca- spaţiul carpato-nistrean este cuprins
le sau chiar persoane concrete – stră- de noi schimbări cultural-istorice, pro-
moși, întemeietori ai neamului. Aceste vocate de extinderea în această zonă a
reprezentări plastice erau aranjate în purtătorilor culturii catacombelor, ve-
altare speciale sau în vârful tumulilor. niţi din zona de stepă, ulterior înlocuiţi
Deseori, ele acopereau gropile funera- de purtătorii culturii ceramicii cu brâie
re. Predomină reprezentările plastice în relief, cu o evoluţie mai îndelungată.
maket.indd 288 25.11.2010 14:36:05

Tot de această perioadă ţine și evoluţia zului este legat de renunţarea la forma
complexului cultural de tip Edineţ și, semisedentară de economie, bazată pe
într-o anumită măsură, de tip Koma- creșterea animalelor, și tranziţia la un
rov. mod stabil de viaţă al populaţiei, cu eco-
Perioada bronzului mijlociu a fost nomie complexă agraro-păstorească.
marcată printr-un șir de noi transfor- Un alt factor, la fel de important, a
mări cultural-istorice, care s-au mani- devenit iniţierea producerii obiectelor
festat în toate regiunile continentului din bronz cu cositor. Zăcămintele de
european. Pe întreg spaţiul imens de cositor sunt mai răspândite decât cele
la Visla și Carpaţi, până în zona din de arseniu, din care cauză, începând cu
partea stângă a Niprului, se raspăn- perioada mijlocie a bronzului, cosito-
dește comunitatea culturală Trzcineck- rul a devenit unul dintre cele mai im-
Komarov. Cultura Trzcineck era tipi- portante componente folosite la pro-
că pentru Polonia Mică și Ucraina de ducerea obiectelor din bronz. În aceas-
Nord-Vest, iar cultura Komarov ocupa tă perioadă se produc avansări semni-
spaţiul din zona superioară a Nistrului ficative în arta militară. Încep a fi larg
și a Prutului (pentru spaţiul românesc, răspândite carele de luptă cu două roţi,
cunoscută sub denumirea de cultura trase de cai. Reprezentările acestora în
Costișa), cuprinzând și ţinuturile de decorul ceramicii, precum și vestigi-
nord limitrofe ale Moldovei actuale. ile lor materiale, au fost atestate pe un
Concomitent, transformările cul- larg spaţiu – din Grecia până în zona
turale au cuprins și regiunile carpa- Uralului de Sud. Se dezvoltă noi tipuri
to-dunărene. Una dintre consecinţele de arme pentru lupta corp la corp și la
acestui proces a fost geneza culturii distanţă. Aраг scutul, pumnalul, suliţa
Monteoru, care mai târziu s-a dezvoltat cu vârf de bronz etc.
pe parcursul întregii perioade a bron- Dezvoltarea meșteșugurilor și a
zului mijlociu în Muntenia și, parţial, artei militare în această perioadă a fost
sudul Moldovei de peste Prut. însoţită de intensificarea relaţiilor cul-
Cât privește dezvoltarea zonei in- turale și de schimb, care s-au extins pe
terfluviului Prut-Nistru, în marea ei sute și mii de kilometri.
parte, ea a fost determinată de răspân-
direa pe acest teritoriu a purtătorilor a. Cultura catacombelor
culturii catacombelor, cu o durată rela-
Fazele finale ale dezvoltării culturii
tiv scurtă de evoluţie, iar apoi și prin
mormintelor cu ocru din spaţiul car-
extinderea unei noi culturi de sorginte
pato-nistrean corespund cronologic
orientală, cunoscută sub denumirea de
cu procesul de penetrarte în această
cultura ceramicii cu brâie în relief (sau
zonă a purtătorilor unei noi comuni-
cu mai multe brâie).
tăţi culturale, cunoscute în literatura
Progresul cultural și social al comu-
de specialitate sub denumirea conven-
nităţilor din perioada mijlocie a bron-
ţională de cultura catacombelor. Aceas-
maket.indd 289 25.11.2010 14:36:06

290 Capitolul 4
I – Descoperiri de tip Catacombnaja (selectiv): 1 – Camenca, 2 – Codrul Nou, 3 – Dubăsari,

4 – Grigoriopol, 5 – Corjova, 6 – Dubăsarii Vechi , 7 – Bălăbăneşti, 8 – Butor, 9 – Mereni-Chirca,
10 – Roşcani, 11 – Gura Bîcului, 12 – Căuşeni, 13 – Tiraspol, 14 – Nicolscoe, 15 – Hlinaia,
16 – Purcari, 17 – Olăneşti, 18 – Jaski, 19 – Efimovka, 20 – Semeonovka, 21 – Višnevoe, 22
– Trapovka, 23 – Strumok, 24 – Cholmskoe, 25 – Kislica, 26 – Medveja, 27 – Corjeuţi, 28 –
Hancăuţi, 29 – Corpaci, 30 – Duruitoarea Nouă, 31 – Sărăteni, 32 – Svetlîi, 33 – Cazaclia, 34 –
Taraclia, 35 – Slobozia-Hăneşti, 36 – Valea Lupului, 37 – Lişcoteanca, 38 – Mihai Bravu.
II – Cultura Edineţ: 39 – Brînzeni, 40 – Cuconeştii Vechi, 41 – Văratic, 42 – Costeşti, 43 –
Pruteni, 44 – Tochile-Răducani (autori: V. Dergaciov, S. Popovici)
maket.indd 290 25.11.2010 14:36:06

tă denumire este legată de modalitatea

specifică a populaţiei acestei culturi de
a-și înmormânta defuncţii în gropi fu-
nerare, în formă de mine verticale cu
catacombe laterale.
Cultura catacombelor a fost evi-
denţiată încă la începutul secolului al
XX-lea de către arheologul rus V. A.
Gorodcov, pe baza cercetărilor efectu-
ate asupra movilelor de stepă din zona
râului Doneţ.
Actualmente, se cunoaște cu cer-
titudine că această cultură a apărut în
raioanele de stepă ale cursului inferior Ceramică de tip Catacombnaja
al râului Don, cam pe la începuturile
mileniului III î.Hr. Nici până astăzi zul de Nord până la Nipru și Bugul de
însă n-au fost elucidate problemele le- Sud. Ceva mai târziu, pe la sfârșitul mi-
gate de geneza culturii catacombelor. leniului III-începutul mileniului II î.Hr.,
Unii specialiști consideră că este de purtătorii acestei culturi pătrund și în
origine autohtonă, apărută ca rezultat interfluviul Nistru-Prut. Iniţial, această
al transformăriior culturii morminte- populaţie nou-venită, probabil, nu era
lor cu ocru. Alţi cercetători susţin că numeroasă. Treptat, locuind parţial ală-
această cultură este de origine sud-eu- turi de populaţia
ropeană. Un al treilea grup de arheo- autohtonă, par-
logi susţin teza precum că purtătorii ţial înlocuindu-i
culturii catacombelor au venit de peste pe premergăto-
munţii Caucaz din Asia Mică. rii lor, purtătorii
Oricum, este suficient de clar că, culturii catacom-
în urma unor procese de dezvoltare in- belor au ocupat
ternă foarte puternice, într-un răstimp întreg teritoriul
scurt, purtătorii acestei culturi au înce- dintre Nistru și
put să elimine treptat de pe teritoriile Prut, trecând, pe Piese din silex şi os.
populate de triburile culturii mormin- alocuri, și Prutul. Hancăuţi, Corpaci,
telor cu ocru. Ca rezultat al migraţiei lor Despre relaţiile, Nicolscoe
în această zonă și al relaţiilor culturale departe de a fi
reciproce cu aceștia din urmă, în cultu- pașnice, ale autohtonilor cu noii veniţi
ra catacombelor apar о mulţime de vari- mărturisesc vârfurile de săgeţi, tipice
ante locale. Aproximativ către mijlocul pentru cultura catacombelor, care au
mileniului III î.Hr., cultura catacombe- rămas să zacă în osemintele purtătorilor
lor se răspândește de la Volga și Cauca- culturii mormintelor cu ocru. Cu toate
maket.indd 291 25.11.2010 14:36:07

292 Capitolul 4
mostre au fost
depistate în tu-
mulii de lângă
satul Corpaci,
de lângă Hol-
boaca (Româ-
nia) ș.a. Trebuie
menţionate to-
poarele de lup-
Arme. Teţcani, Corpaci ş.a. Piese din bronz. Ocniţa,
tă, confecţiona-
Tiraspol, Măcin
acestea, cultura catacombelor a durat te din roci rare
o perioadă relativ scurtă în ţinuturile de piatră, decorate cu multă măiestrie,
noastre. care au fost descoperite în mai multe
Modul de gospodărire și de trai al morminte tumulare (Tiraspol, Taraclia
purtătorilor culturii catacombelor se ș.a.). Cât privește obiectele metalice,
deosebea puţin de cel al triburilor pre- acestea continuă să rămână în exempla-
mergătoare ale culturii mormintelor re rare. De obicei, ele sunt reprezentate
cu ocru. de mostre de provenienţă orientală, în
La baza economiei se afla păstoritul primul rând de pumnale-cuţite. Tipic
seminomad. Populaţia creștea aceleași pentru zona Donului poate fi consi-
animale: bovine, ovine și caprine, cai. derat pumnalul întreg, găsit într-un
Cultivarea plantelor, ca și vânătoarea, mormânt de tip catacombă din apropi-
juca un rol secundar. Cătunele mici, erea orașului Camenca (s. Ocniţa), pe
temporare erau împrăștiate în jurul cen- Nistru. Cu toate acestea, sunt depistate
trelor culturale și religioase, mult mai un șir de obiecte tipice pentru culturi-
rare. Deocamdată specialiștii arheologi le Europei Centrale. Un exemplar din
nu au descoperit pe teritoriul Moldovei acestea poate fi considerată brăţara de
urme de așezări ale purtătorilor culturii mână cu ornament pseudoșnur, desco-
catacombelor. perită în mormântul în catacombă de
Purtătorii culturii catacombelor își lângă satul Cuconeștii Vechi.
confecţionau uneltele de muncă, ca și Specificitatea culturii catacombe-
predecesorii lor, din silex, piatră și os. lor s-a manifestat, de asemenea, și în
Săpăturile întreprinse în monumente- ceramică, prin forme tipice și prin de-
le acestei culturi furnizează un bogat corul vaselor de uz comun, precum și
material arheologic, care conţine mai prin anumite particularităţi ale ritului
ales arme. Au fost descoperite multe funerar.
vârfuri de săgeţi pentru arc, confecţi- Ceramica era lucrată cu mâna, din
onate din silex, cuţite și diverse lamele. pasta de lut degresată cu șamotă. For-
Pentru această cultură erau tipice mă- ma vaselor era destul de variată. Mai
ciucile sferice din piatră dură, ale căror răspândite erau cele de tip borcan, di-
maket.indd 292 25.11.2010 14:36:07

verse oale, ploști, amfore, străchini și de sud: în raioanele Căușeni, Taraclia,

căni cu fundul plat sau rotunjit. Până a Slobozia, Vulcănești, precum și în zona
fi uscate, suprafaţa exterioară a pereţi- Mării Negre – teritoriul dintre Dunăre
lor vaselor era netezită cu un smoc de și Nistru.
iarbă. Deseori, ele erau înfrumuseţate Cea mai relevantă particularitate
cu decor incizat sau cu amprente apli- a ritului funerar al populaţiei culturii
cate cu șnurul. catacombelor, care a determinat și de-
La fel ca și populaţia culturii mor- numirea convenţională a acestei culturi,
mintelor cu ocru, purtătorii culturii a fost forma construcţiei funerare. Ea
catacombelor practicau ritul tumular. constă dintr-o mină verticală, de re-
E curios însă faptul că pe teritoriul gulă circulară în plan, cu о catacombă
Moldovei această populaţie nu înălţa boltită laterală. Defuncţii erau așezaţi
movile funerare, folosind în acest scop în catacombă în poziţie întinsă, uneori
tumulii mai vechi, ridicaţi de predece- cu picioarele puţin chircite în genunchi.
sorii săi. De regulă, purtătorii culturii Capul defunctului se afla, de regulă, la
catacombelor își îngropau defuncţii stânga intrării în catacombă. Uneori se
săpând gropi funerare la poalele de întâlnesc cenotafuri, adică înmormân-
sud ale tumulilor mai vechi, acoperin- tări simbolice, care erau practicate, pro-
du-le apoi cu pământ рână la nivelul babil, atunci când corpul ostașului căzut
corespunzălor. Fiecare tumul vechi era rămânea la dușmani și, nefiind restituit
folosit în calitate de necropolă famili- rudelor, nu putea fi înmormântat.
ală. Înmormântările erau efectuate în Deseori, în camerele funerare, ală-
linie arcuită, de-a lungul poalelor tu- turi de defunct, se depuneau vase de
mulului. Necropolele tumulare conţin ceramică și de lemn, unelte de muncă,
câte două-trei, uneori chiar cinci-șase arme. Uneori, mormintele conţin oase
înmormântări aparţinând bărbaţilor, de oi – astragale, folosite în calitate de
femeilor și adolescenţilor. Mormintele zaruri, de exemplu, cele de lângă satele
de copii se întâlnesc foarte rar. Arheo- Ursoaia, Roșcani ș.a.
logii au descoperit necropole tumulare După ce se efectua ritualul fune-
familiale aparţinând culturii catacom- rar, conform tradiţiei, intrarea în cata-
belor în zona de combă era închisă cu lespezi de piatră,
nord a republi- crăpăturile dintre ele fiind unse cu lut.
cii: în raioanele Câteodată, intrarea în catacombă era
Briceni, Edineţ, închisă cu un zid-dop din lut, apoi
Camenca; în mina era acoperită cu pamânt.
zona de centru: Prezintă interes un mormânt al
în raioanele Or- culturii catacombelor dezvelit lângă lo-
hei, Criuleni, calitatea Taraclia, în care a fost înmor-
Mormânt de tip Anenii Noi, Du- mântat un bărbat adult. Osul parietal
Katacombnaja băsari; și în zona al craniului acestuia avea о gaură de
maket.indd 293 25.11.2010 14:36:08

294 Capitolul 4
formă circulară, cu diametrul de circa culturi. Se știe

doi centimetri. Specialiștii consideră însă cu certi-
că este vorba de о trepanaţie a craniu- tudine că este
lui, adică de о intervenţie chirurgicală, de provenienţă
care, după toate semnele, a decurs des- vestică. Aspec-
tul de reușit. Să nu uităm că avem de-a tul cultural al ei
face cu începutul mileniului II î.Hr. și își are originea
deci practica unor astfel de operaţii în tradiţiile spe- Arme din silex şi
complicate mărturisește despre măies- cifice culturilor piatră. Cuconeştii
tria și cunoștinţele tămăduitorilor din bronzului tim- Vechi
acea vreme. Actualmente, craniul care puriu și mijlociu
a suportat această intervenţie chirurgi- din bazinul Саrраţilor și zona Dunării.
cală se pastrează la Muzeul de Medici- Materialul ceramic și ritul funerar au
nă de pe lângă Universitatea de Stat de multiple similitudini în cultura Hat-
Medicină și Farmacie „N. Testemiţanu” van, din zona Tisei, în cultura Glina-
a Republicii Moldova, din Chișinau. Șnekenberg etc. Avem toate molivele
Cultura catacombelor a existat pe să considerăm că purtătorii culturii
teritoriul Moldovei aproximativ până Edineţ au migrat din zona cursului de
în primele secole al mileniului II î.Hr., mijloc al Tisei, mișcându-se spre răsă-
fiind înlocuită de purtătorii culturii cerit și stabilindu-se cu traiul pe malul
ramicii cu brâie în relief. stâng al cursului de mijloc al Prutului.
Aceste evenimente s-au produs apro-
b. Cultura Edineţ ximativ pe la începuturile mileniului
II î.Hr. E posibil ca această populaţie
Concomitent cu comunităţile de-
migratoare să se fi deplasat prin ace-
scrise mai sus, în faza timpurie a pe-
leași pasuri montane, prin care, cu
rioadei mijlocii a epocii bronzului, în
vreo trei milenii mai târziu, s-a mișcat
raioanele de nord ale Moldovei a mai
legendarul Dragoș cu cetele sale, adi-
existat о cultură, cunoscută în literatu-
că în sus pe râul Someș, trecând pasu-
ra de specialitate sub denumirea con-
venţională de cultură sau complexul
cultural de tip Edineţ. Ea a fost desco-
perită pe la mijlocul anilor ’70 ai seco-
lului XX și este reprezentată, deocam-
dată, de necropolele plane singulare de
lângă satele Brînzeni, Cuconeștii Vechi,
precum și de mormintele tumulare de
lângă satul Văratic, raionul Edineţ (vezi
Harta, pag. 290).
Din lipsă de materiale, e dificil să Ceramică de tip Edineţ. Tochile-Răducani,
se facă о descriere completă a acestei Cuconeştii Vechi
maket.indd 294 25.11.2010 14:36:09

rile Dornei, apoi Brînzeni, au fost

în jos pe cursul depistate pan-
râurilor Bistriţa dantive din aur.
și Moldova, ur- Purtătorii
mând zona Pru- culturii Edineţ
tului. își înmormân-
Deocam- tau defuncţii în
Piese din aur şi bronz. dată, puţin pu- necropole plane
Brînzeni, Cuconeştii
tem relata des- și tumulare. Ne- Mormânt de tip
Vechi ş.a.
pre economia cropolele cerce- Edineţ
și ocupaţiile de bază ale purtătorilor tate integral lân-
culturii Edineţ. Ei foloseau topoare gă satele Brînzeni și Cuconeștii Vechi
din piatră și vârfuri de săgeţi din silex atestă caracterul lor familial. Fiecare
pentru arcuri. Numărul și frecvenţa din ele conţinea câte șase morminte,
acestora din mormintele cercetate de- care aparţineau bărbaţilor, femeilor și
notă despre caracterul destul de răz- copiilor. Tumulul de lângă satul Văra-
boinic al populaţiei nou-venite. tic conţinea doar două morminte.
Ceramica depistată este variată ca Defuncţii erau înmormântaţi în
formă și lucrată cu măiestrie. Ea era gropi largi, de formă dreptunghiulară
modelată cu mâna din pastă de lut de- în plan, al căror fund, parţial, era aco-
gresată cu șamotă. Destul de răspândi- perit cu lespezi de piatră. Ei erau depuși
te erau urcioarele cu о singură toartă, în poziţie puternic chircită, culcaţi ре
cănile, străchinile, borcanele și alte о coastă cu capul spre sud. Alături de
recipiente. Prezintă un deosebit inte- defuncţi, erau depuse diverse vase ce-
res cupele de forme zvelte, cu una sau ramice, topoare din piatră, vârfuri de
cu două torţi. De obicei, ceramica era săgeţi din silex ș.a.
lipsită de ornament, doar uneori cor- Camerele funerare erau acoperite
pul vaselor era decorat cu brâie simple cu bușteni și lespezi de piatră. Mor-
sau figurative în relief, sau cu torţi-su- mintele erau însemnate prin moviliţe
porturi. Unele vase au suprafaţa aspră, mici din piatră sau din pământ, une-
zgrunţuroasă. De regulă însă, majori- ori înconjurate cu gărduleţe de tip
tatea vaselor sunt minuţios netezite, cromleh.
lustruite chiar рână la luciu de culoare E posibil ca purtătorii culturii Edi-
neagră, dându-le un aspect de eleganţă neţ să fi practicat, pe lângă înhumări,
deosebită. și ritualul incineraţiei. Acest fenomen
Copiii și femeile, posibil și bărbaţii, a fost atestat în una din necropolele de
foloseau în calitate de podoabă măr- lângă satul Costești, raionul Rîșcani.
gele din os, inele și brăţări din sârmă Incinerarea cadavrelor era efectuată
metalică, aramă. În unul din mormin- mai într-o parte, după care oasele cal-
tele necropolei, descoperite lângă satul cinate, cenușa erau puse în urne speci-
maket.indd 295 25.11.2010 14:36:09

296 Capitolul 4
ale, care erau îngropate sub o platfor- regiunea Volynija, precum și pe cursul
mă de piatră. inferior al fluviului Volga.
Cultura Edineţ a durat scurt timp. Pătrunzând în zona Nistrului,
Deocamdată rămâne neclară soarta ei. purtătorii culturii ceramicii cu brâie
Probabil, are perfectă dreptate arhe- în relief au asimilat integral populaţi-
ologul din Polonia Jan Mahnik, care ile predecesoare ale culturii mormin-
consideră că, împreună cu alte triburi telor cu ocru și culturii catacombelor,
migratoare din zona carpato-danubia- împrumutând de la acestea anumite
nă, purtătorii culturii Edineţ ar fi putut elemente ale ritului funerar, unele
să influenţeze, într-o anumită măsură, forme de vase ceramice. Populaţia
procesele de transformare a culturilor nou-venită s-a stabilit cu traiul pe în-
ceramicii decorate cu șnur din zona treg teritoriul Moldovei contempora-
cursului superior al Nistrului și din ne. Doar câteva raioane din zona cea
Polonia Mică. mai de nord a ţinutului erau populate
în această perioadă de către purtăto-
c. Cultura ceramicii cu brâie în relief rii culturii Komarov. Unele grupuri
Cu toate că cercetarea complexelor mici ale populaţiei culturii ceramicii
culturii ceramicii cu brâie în relief a în- cu brâie în relief au pătruns și pe te-
ceput încă la sfârșitul secolului al XIX- ritoriul din dreapta Prutului Inferior,
lea, conștientizarea ei ca fenomen apar- dar această zonă era locuită de tribu-
te a avut loc abia la începutul anilor ’60 rile culturii Monteoru, din care cauză
ai secolului trecut. Conform afirmaţi- au fost atestate doar câteva puncte ce
ilor savanţilor specialiști în acest do- aparţineau culturii analizate: Brăiliţa,
meniu, ea s-a constituit pe baza culturii Stoicani, Holboaca.
catacombelor din ţinuturile sudice ale Cultura purtătorilor ceramicii de-
zonei de silvostepă a interfluviului Ni- corate cu brâie în relief se deosebea
pru-Don. Ulterior, această cultură s-a considerabil de cea a predecesorilor.
răspândit pe întreg teritoriul zonei de Această populaţie își însușește treptat
stepă și de silvostepă dintre râul Don și un mod de viaţă sedentar, apar așezări
zona kieveană a Niprului, iar la asfinţit stabile, de lungă durată. Principala ra-
– până la râul Prut. Monumente izolate mură a economiei devine agricultura
ale acestei culturi au fost atestate și în arabilă, bazată pe folosirea plugului
42 – Cuconeştii Vechi, 43 – Văratic, 44 – Duruitoarea Veche, 45 – Cobani, 46 – Iabloana, 47

– Sărata Veche, 48 – Obileni, 49 – Sărăteni, 50 – Corlăteni, 51 – Glăvăneştii Vechi, 52 – Valea
Lupului, 53 – Holboaca, 54 – Stoicani, 55 – Boldovineşti, 56 – Brăiliţa, 57 – Smeeni
II – Cultura Komarov-Costişa (1 – aşezări, 2 – morminte plane şi tumulare). Selectiv: 58 –
Babine, 59 – Romankivci, 60 – Magala, 61 – Medveja, 62 – Coteala, 63 – Hădărăuţi, 64 –
Trinca, 65 – Corpaci, 66 – Dumeni, 67 – Corlăteni, 68 – Prăjeni, 69 – Mihoveni, 70 – Lunca,
71 – Piatra-Neamţ, 72 – Costişa, 73 – Borleşti, 74 – Poduri
(autori: V. Dergaciov, S. Popovici)
maket.indd 296 25.11.2010 14:36:10

I – Cultura ceramicii cu mai multe brâie – Mnogovalikovaja (1 – cimitire tumulare, 2 – cimitire

plane, 3 – aşezări, 4 – depozite de bronzuri). Selectiv:1 – Camenca, 2 – Frunzeşti, 3 – Bursuceni,
4 – Codrul Nou, 5 – Brăviceni, 6 – Dubăsari, 7 – Delacău, 8 – Butor, 9 – Crasnoe, 10 – Bîcioc, 11
– Corjova, 12 – Dubăsarii Vechi,13 – Bălăbăneşti, 14 – Speia, 15 – Mereni-Chirca, 16 – Roşcani,
17 – Calfa, 18 – Dănceni, 19 – Tiraspol, 20 – Vladimirovca, 21 – Nicolscoe, 22 – Hlinaia, 23 –
Purcari, 24 – Olăneşti, 25 – Tudora, 26 – Jaski, 27 – Ecaterinovca, 28 – Svetlîi, 29 – Balabanu,
30 – Cazaclia, 31 – Taraclia, 32 – Borodino, 33 – Semeonovka, 34 – Višnevoe, 35 – Nerušaj, 36
– Cholmskoe, 37 – Primorskoe, 38 – Ogorodnoe, 39 – Utkonosovka, 40 – Plavni, 41 – Corpaci,
maket.indd 297 25.11.2010 14:36:10

298 Capitolul 4
îndelungat, apar și necropolele plane,

cu toate сă pe întreg parcursul existen-
ţei acestei culturi continuă să fie prac-
ticat și ritul tradiţional de înmormân-
tare a defuncţilor în tumuli funerari.
Cu regret, pe teritoriul Moldovei
sunt cunoscute doar vestigiile a două
așezări ale culturii ceramicii cu brâie în
relief: lângă satele Delacău și Dănceni.
Și niciuna din acestea nu a fost supusă
Piese din silex şi piatră. Boldovineşti, unor investigări staţionare. Conform
Copciac, Semeonovka ş.a. datelor obţinute în urma cercetărilor
efectuate pe teritoriul Ucrainei, așeză-
primitiv din lemn și a forţei de tracţi- rile respectivei culturi erau de dimen-
une a animalelor. Erau cultivate diver- siuni mici, cuprinzând 10-20 de locu-
se soiuri de grâu, orz, mei și, eventual, inţe permanente. Locuinţele erau de
specii leguminoase. Se dezvoltă pomi- suprafaţă sau adâncite, dreptunghiula-
cultura. Creșterea seminomadă a ani- re în plan, fiind construite din stâlpi de
malelor este înlocuită cu cea domes- lemn cu nuiele, cu acoperișul, probabil,
tică, cu pășunatul vitelor pe timp de în două scurgeri, și cu vetre deschise.
vară. Paralel cu creșterea vitelor cornu- Fiecare locuinţă aparţinea, probabil,
te mari, a ovinelor, caprinelor și cailor, unei familii patriarhale aparte.
о atenţie deosebită se acorda creșterii Triburile culturii ceramicii cu brâ-
porcinelor. ie în relief își confecţionau uneltele de
Concomitent cu raspândirea tipu- muncă și armele din materiale tradi-
lui de așezări sedentare, locuite timp ţionale. Ele foloseau pe larg topoarele
din piatră, măciuca din piatră, vârfuri
de săgeţi din silex, precum și о mulţi-
me de obiecte din os: ace, străpungă-
toare etc. Paralel cu acestea, tot mai des
încep a fi utilizate piesele din metal.
După cum s-a remarcat, în pe-
rioada medie a epocii bronzului are
loc trecerea la producerea obiectelor
din bronz cu staniu (cositor). Aceste
piese au devenit mai larg răspândite,
în primul rând acolo unde exista ma-
terie primă, unde se efectua prelucra-
Piese din bronz. Varniţa, Chiperceni, rea iniţială și turnarea obiectelor. Pe
Cuconeştii Vechi ş.a. teritoriul Moldovei ele erau importate
maket.indd 298 25.11.2010 14:36:11

din centrele metalurgice orientale sau

carpato-balcanice. О mostră este pum-
nalul din bronz, lucrat cu măiestrie,
recuperat dintr-un mormânt de langă
satul Cuconeștii Vechi. Astfel de pum-
nale erau turnate în regiunile din sudul
Uralului.
În afară de bronz, о parte din arme
erau lucrate din argint. În legătură cu
aceasta, atragem atenţia asupra renumi- Ceramică. Calfa, Dănceni
tului tezaur basarabean, descoperit încă
cursivă. Astfel de semne au fost ates-
la începutul secolului XX în localitatea
tate și pe alte vase, depistate în afara
Borodino, astăzi regiunea Odesa (vezi
teritoriului Moldovei. Savanţii care au
il., pag. 28). Din el face parte un pum-
cercetat în mod special aceste semne
nal din argint, vârfuri de lănci din ar-
consideră că ele prezintă, probabil,
gint, multe alte obiecte din metal și din
niște ideograme și, respectiv, mărtu-
piatră. După formă și decor, majoritatea
risesc despre apariţia celui mai vechi
pieselor din depozit constituie analogii
scris pentru zona de stepă.
directe cu obiectele civilizaţiei micenie-
Pe teritoriul Moldovei, populaţia
ne, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, cu
culturii ceramicii cu brâie în relief își
piesele similare ale culturilor din zona
înmormânta defuncţii în tumuli sau în
cursului de mijloc al râului Volga și din
necropole plane familiale. Înmormân-
zona de sud a munţilor Ural.
tările tumulare erau răspândite peste
Purtătorii culturii ceramicii cu
tot. Necropole plane au fost atestate și
brâie în relief confecţionau vase din lut
cercetate lângă satele Calfa, Dănceni,
degresat cu șamotă, lucrate de mână.
Beșalma, precum și în alte localităţi.
Mai răspândite erau vasele de tip bor-
Purtătorii acestei culturi foarte rar
can, de dimensiuni mici, cănile, oalele
înălţau singuri tumuli. Astfel de movi-
mari și mici de formă bitronconică sau
le au fost descoperite lângă satele Bă-
tronconică. О parte din vase nu au
niciun fel de decor, altele sunt înfru-
museţate cu fâșii incizate sau cu brâie
în relief, care formează diverse compo-
ziţii geometrice.
Prezintă un deosebit interes două
vase, provenite din necropola plană
de lângă satul Dănceni și din mor-
mântul tumular de lângă satul Chirca.
Pe umerii acestor vase sunt incizate Vase cu ornament „pictografic”.
diverse semne, care amintesc scrierea Chirca, Dănceni
maket.indd 299 25.11.2010 14:36:12

300 Capitolul 4
Despre rela-
ţiile culturale ale
purtătorilor cul-
turii ceramicii
cu brâie în reli-
ef indică destul
de convingător Cupa de aur de la
Complexe funerare. Calfa, Chirca
piesele conţinu- Kryžovlin
te în tezaurul
lăbănești și Olănești. De regulă, ei își basarabean despre care s-a amintit
înmormântau defuncţii în poalele din- mai sus. Similară pieselor care fac
spre sud ale tumulilor mai vechi, adău- parte din civilizaţia miceniană este și
gând pământ până la nivelul necesar. cupa cu două torţi, confecţionată din
Atât în tumuli, cât și în necropole- aur, descoperită în interfluviul Nis-
le plane, defuncţii erau înmormântaţi tru-Bug, în localitatea Kryžovlin, de
în gropi de forme dreptunghiulare sau care se foloseau reprezentanţii aces-
ovale, care se acopereau cu lemn. Ra- tei culturi. Destul de intensive erau
reori se practica înmormântarea în lăzi relaţiile populaţiei autohlone cu tri-
din lespezi de piatră. burile vecine ale culturii Monteoru,
Defuncţii erau depuși în poziţie care locuiau pe malul drept al râului
chircită, preponderent pe partea stân- Prut. Aceste relaţii reciproce sunt
gă, cu capul spre nord sau nord-est. confirmate de ргezenţа obiectelor de
Alături, de regulă lângă faţă, erau puse import, atestate la ambele culturi. De
vase cu alimente, uneori bucăţi de ani- exemplu, în monumentele culturii
male. Tipice pentru aceste morminte Monteoru au fost depistate „catara-
sunt cataramele pentru brâie, executa- me” din os, tipice culturii ceramicii
te din os, rareori din piatră. Foarte rar cu brâie în relief: la Bogdănești, Odo-
au fost găsite unelte de muncă, arme, bești. La fel, vase ceramice tipice cul-
care sunt reprezentate prin măciuci turii Monteoru au fost găsite în mor-
din piatră, topoare de luptă din piatră mintele din interfluviul Prut-Nistru,
sau pumnale din metal. în localităţile Pruteni, Carabetovca.
Relaţii active s-au slabilit și cu vecinii
dinspre nord – cu triburile culturii
Komarov-Costișa.
Existând о perioadă de circa 400-
500 de ani, cultura ceramicii cu brâie
în relief, aproximativ către mijlocul
mileniului II î.Hr., dispare, fiind înlo-
cuită de culturile perioadei târzii ale
Piese din os: catarame, harpun. Calfa epocii bronzului.
maket.indd 300 25.11.2010 14:36:13

d. Cultura Komarov
După cum s-a menţionat, cultura
Komarov reprezintă ramura sudică a
unei comunităţi mult mai mari – Trzci-
neck-Komarov, care ocupa о bună parte
a Ucrainei de Vest și a Poloniei de Est.
Triburile Komarov locuiau în zona
cursului superior al Nistrului și, doar
parţial, în cele mai nordice raioane Ceramică tipică. Medveja, Coteala ş.a.
ale Moldovei actuale (vezi Harta, pag.
297). Rădăcinile acestei culturi își Materialul arheologic depistat în
iau începutul din cultura ceramicii așezări și necropole este bogat în unel-
decorate cu șnur din epoca timpurie te din silex – seceri, topoare-tesle din
a bronzului, puternic influenţate de piatră, topoare-ciocane, măciuci; din
culturile carpatice. Această sinteză os, precum și din metal – pumnale,
este evidentă în materialele dintr-un topoare etc. Destul de frecvente sunt
șir de monumente descoperite în zona obiectele de podoabă din metal, diver-
cursului superior al râului Siret și în se fusaioale din lut ș. a.
dreapta Prutului (cultura Costișa). Vasele ceramice erau lucrate cu
Săpăturile arheologice ale mo- mâna din pastă de lut, degresată cu si-
numentelor de lângă satul Coteala au lex pisat și ars. Ceramica era de două
demonstrat că triburile culturii Koma- categorii: mai fină, pentru a servi hra-
rov locuiau în așezări de lungă dura- na, și ceramica mai grosieră, pentru
tă, ridicându-și locuinţe de suprafaţă, pregătirea și păstrarea alimentelor. Se
încălzite cu vetre sau cuptoare. Eco- întâlnesc diverse forme de străchini,
nomia acestora se baza pe creșterea pocale, сuрe ș. a. Vasele de dimensiuni
animalelor și pe agricultura arabilă. E mari aveau, de regulă, corpul sferic și
curios faptul că pentru afânarea solului gura largă, asemănătoare cu flоаreа de
purtătorii acestei culturi se foloseau de lalea. Pereţii vaselor erau decoraţi cu
unelte asemănătoare cu boroanele con- linii incizate, crestături, cu brâie în re-
temporane, mai bine zis cu unealta tra- lief. Suprafaţa vaselor era bine netezită,
diţională numită dicanie, la care dinţii uneori lustruită.
erau din lamele ascuţite din silex. Un interes aparte prezintă vestigi-
ile unui atelier pentru turnarea obiec-
telor din bronz, descoperite în una
dintre așezări, lângă satul Coteala.
Între aceste vestigii au fost depistate
fragmente de linguri de lut ars pentru
turnat metalul, picături de metal topit
Lame din silex pentru dicanii (?). Coteala solidificate, о mulţime de fragmente
maket.indd 301 25.11.2010 14:36:14

302 Capitolul 4
coastă. Analiza monumentelor cultu-

rii Komarov, descoperite pe teritoriul
Moldovei, demonstrează că purtătorii
ei au apărut în această zonă către sfâr-
șitul perioadei medii a bronzului, dăi-
nuind рână la sfârșitul perioadei târzii
a acestei ere.
4. 3. Perioada târzie a epocii

bronzului
Către mijlocul mileniului II î.Hr.
regiunea carpato-nistreană și teritori-
ile limitrofe au fost cuprinse de un nou
Complexul tumular de la Corpaci val de transformări culturale. În mare
măsură, acestea au fost determinate
de forme din piatră, folosite pentru de intensificarea relaţiilor interetnice
turnarea tijelor metalice și, posibil, a și culturale reciproce ale populaţiilor
pumnalelor. Aceste piese deocamda- de stepă și silvostepă din Europa de
tă sunt primele mărturii ale prezenţei Est, precum și cu populaţia din regiu-
unui centru local de prelucrare a menea carpato-danubiană. Consecinţele
talelor la triburile culturii Komarov acestui proces au fost transformarea
din spaţiul moldav. comunităţilor culturale din perioada
Triburile culturii Komarov prac- mijlocie a bronzului și constituirea, în
ticau înmormântări atât în necropole baza acestora, a unor formaţiuni cali-
tumulare, cât și în necropole plane. tativ noi, tipice pentru perioada târzie
Deseori, defuncţii erau incineraţi. În a bronzului.
mormânt, alături de defunct sau de Pe baza culturii ceramicii cu brâ-
rămășiţele corpului incinerat, erau ie în relief, puternic influenţate de tri-
depuse vase ceramice, unelte de mun- burile din răsărit (cultura Srubnaja),
că, arme, obiecte de podoabă. Unele în raioanele de nord-vest ale Mării
morminte se evidenţiau prin inven- Negre s-a constituit cultura Sabatino-
tarul bogat, care includea piese din vka. Concomitent, în zona de silvo-
bronz, din argint și chiar din aur. stepă a regiunii carpato-nistrene, ca
Pe teritoriul Moldovei deocamdată urmare a unor impulsuri puternice
au fost descoperite doar cazuri sin- dinspre răsărit și din Transilvania,
gulare de înmormântări tumulare: s-au produs transformări importante
în lосаlităţile Medveja, Corpaci ș.a. în cultura Monteoru, pe baza căreia
Acestea au fost efectuate conform ri- s-a constituit cultura Noua.
tului de înhumare, defuncţii fiind cul- Mai puţine schimbări au avut
caţi în рoziţie puternic chircită ре о loc în zona cursului superior al Nis-
maket.indd 302 25.11.2010 14:36:15

trului, unde, cu Experienţa acumulată de-a lungul

toate că au pe- secolelor a condus la majorarea pro-
netrat purtătorii ducţiei prelucrătoare de metale. Pre-
culturii Noua, tutindeni, unde exista materie primă,
acest fenomen apar comuniuni specializate în do-
Pisălog şi piuă pentru nu a condus la bândirea metalului, prelucrarea lui și
prelucrarea metalelor dispariţia cultu- confecţionarea pieselor prin turnare.
rii existente în Are loc specializarea meșterilor: unii
faza precedentă. Din această cauză, pe confecţionau preponderent unelte de
parcursul începutului perioadei târzii muncă, alţii – arme, cei de-ai treilea –
a epocii bronzului, cultura Komarov a obiecte de uz casnic și de podoabă. În
coexistat cu cultura Noua, influenţân- căutarea consumatorilor, apar grupuri
du-se reciproc. sau familii aparte de meșteri ambu-
Perioada târzie a bronzului a fost lanţi, specialiști în turnarea obiectelor
marcată de sedentarizarea temeinică din bronz. Graţie lor, pretutindeni iau
a populaţiei și de crearea unui com- naștere centre mici de prelucrare a me-
plex economic agraro-păstoresc bine talului, care funcţionau pe baza materi-
echilibrat. ei prime importate, asigurând cu piese
Specificitatea acestei perioade metalice așezări mari aparte sau chiar
constă în răspândirea largă a obiecte- conglomerate de așezări.
lor metalice din bronz, care, treptat, le- Pentru teritoriul Moldovei о im-
au înlocuit aproape integral pe cele din portanţă deosebită în asigurarea po-
piatră și din silex. pulaţiei cu obiecte din bronz о aveau
centrele metalurgice din zona subcar-
patică din bazinul Siretului, Bârladu-
lui și Prutului. Un important rol în
extinderea pieselor metalice l-au avut
și focarele metalurgice nord-pontice,
precum și cele din nordul Balcanilor
și Dunărea de Jos. În fine, un anumit
rol l-au jucat și centrele locale ce ac-
tivau nemijlocit în intrefluviul pruto-
nistrean. Activitatea acestor centre era
atât de eficientă, încât piesele din me-
tal au fost introduse, practic, în toate
sferele vieţii și ale economiei popula-
ţiei autohtone, fapt care a contribuit
Valve de turnat vârfuri de lănci şi pumnale. în mare măsură la progresul general
Depozitul de la Bălăneşti al zonei.
(după E. Sava)
maket.indd 303 25.11.2010 14:36:15

304 Capitolul 4
I – Cultura Noua (1 – aşezări, 2 – cimitire plane, 3 – depozite de bronzuri şi turnătorii).

Selectiv: 1 – Magala, 2 – Slobozia-Şirăuţi, 3 – Pererîta, 4 – Corjeuţi, 5 – Feteşti, 6 – Burlăneşti,
7 – Bădragii Vechi, 8 – Şaptebani, 9 – Costeşti, 10 – Chirileni, 11 – Odaia, 12 – Ghindeşti, 13 –
Roşieticii Vechi, 14 – Corlăteni, 15 – Truşeşti, 16 – Andrieşeni, 17 – Probota, 18 – Valea Lupului,
19 – Săbăoani, 20 – Doina, 21 – Piatra-Neamţ, 22 – Bărboasa, 23 – Lichitişeni; 24 – Văleni,
25 – Gârbovăţ, 26 – Cavadineşti, 27 – Alexăndreni; 28 – Hristici, 29 – Vărvăreuca, 30 – Izbişte,
31 – Lozova, 32 – Bălăneşti, 33 – Rădeni, 34 – Ulmi-Liteni, 35 – Heleşteni, 36 – Criveşti, 37 –
Ruginoasa, 38 – Doljeşti, 39 – Tansa, 40 – Negreşti, 41 – Moşna, 42 – Ghermăneşti, 43 – Râşeşti,
44 – Duda, 45 – Mândrişca, 46 – Ciorani, 47 – Tomeşti, 48 – Ţigăneşti, 49 – Bozia, 50 – Băleni.
maket.indd 304 25.11.2010 14:36:16

a. Cultura Noua
Cultura Noua a fost pentru prima
dată evidenţiată în anii ’30 ai secolului
trecut, de către arheologul român Ion
Nestor. Denumirea ei vine de la loca-
litatea Noua, de lângă Brașov, unde au
fost descoperite și cercetate primele
monumente.
Această cultură s-a constituit pe
malul drept al Prutului, pe baza inter-
acţiunilor dintre populaţia din răsărit
(cultura Srubnaja) și purtătorii cultu-
rii Monteoru, cunoscută pentru Mun-
tenia și sudul Moldovei de peste Prut. Vestigiile unui semibordei. Slobozia-Şirăuţi
Ulterior, ea s-a răspândit în întreaga
zonă de silvostepă a interfluviului Nis- moviliţe nu prea mari, unde sunt con-
tru-Prut. Mai mul ca atât, purtătorii ei, centrate diverse materiale de interes
treptat, au pătruns parţial în raioane- arheologic.
le de pe cursul superior al Nistrului și Săpăturile arheologice întreprin-
în Transilvania de Sud-Est și Centrală, se în astfel de cenușare în localităţile
unde, datorită interferenţelor cu popu- Costești, Slobozia-Șirăuţi lângă Prut,
laţia autohtonă, au generat câteva vari- dar și în alte părţi, au demonstrat că
ante locale specifice. populaţia culturii Noua își construia
Triburile culturii Noua locuiau în locuinţe-bordeie și locuinţe de supra-
așezări permanente, de lungă durată, faţă. Bordeiele erau de formă dreptun-
situate pe versanţii deschiși ai râurilor ghiulară sau ovală în plan, cu pereţii
mari și râuleţelor. Așezările erau de di- din stâlpi de lemn și nuiele, cu acope-
mensiuni nu prea mari, fiind alcătuite rișul în două scurgeri, fiind încălzite cu
din 10-20 de locuinţe, ale căror vesti- vetre deschise sau cu cuptoare din lut.
gii sunt ușor depistate la suprafaţă sub Despre locuinţele de suprafaţă putem
formă de pete cu cenușă – cenușare sau judeca conform rezultatelor obţinute
II – Cultura Sabatinovka (1 – aşezări, 2 – necropole tumulare, 3 – depozite de bronzuri şi

turnătorii).
Selectiv: 51 – Krasnye Okny (Krasnyj Majak), 52 – Chişinău, 53 – Dancu, 54 – Novo-Trojani, 55 –
Nisporeni, 56 – Ulmu, 57 – Hansca, 58 – Cimişeni, 59 – Bălăbăneşti, 60 – Mereni, 61 – Calfa, 62
– Căuşeni, 63 – Cîrnăţeni, 64 – Purcari, 65 – Gura Galbenă, 66 – Tomai, 67 – Cocoara, 68 – Cialîc,
69 – Samurza, 70 – Etulia, 71 – Krasnaja Kosa, 72 – Semionovka, 73 – Pivdennoe, 74 – Mologa,
75 – Divizija, 76 – Novoselivka, 77 – Trichatki, 78 – Borisovka, 79 – Baštanovka, 80 – Nerušaj,
81 – Cholmskoe, 82 – Tabaki, 83 – Bolgrad, 84 – Žovtnevoe, 85 – Kriničnoe, 86 – Plavni
(autori: V. Dergaciov, E. Uşurelu)
maket.indd 305 25.11.2010 14:36:17

306 Capitolul 4
de către arheologii români în urma in- tă cele mai vechi,

vestigaţiilor întreprinse în așezările Li- pe teritoriul
chitișeni, Lozinca-Bărboasa și Dealul nostru, patine,
Morii. Реrеţii caselor erau construiţi depistate în mai
din nuiele împletite și unse cu lut. În multe așezări.
afară de locuinţe, în așezările cercetate Ele erau confec- Patine din os.
au fost dezvelite gropi menajere de di- ţionate din oase- Ghindeşti
verse forme și dimensiuni, îngrădituri le tibiale de cai și
din piatră etc. Prezintă un deosebit in- aveau găuri speciale pentru a putea fi
teres un complex din șapte cuptoare, fixate pe picior.
probabil pentru ars ceramica, dezvelite Paralel cu aceste obiecte din piatră
în așezarea din localitatea Ostrovec, și os, destul de numeroase sunt piesele
pe Nistrul Superior. Tot în acest loc au din bronz, întâlnite în așezări și, mai
fost descoperite și vesligiile unui atelier rar, în necropole. Dar cele mai impor-
meșteșugăresc pentru turnarea piese- tante sunt cele provenite din depozi-
lor din bronz. tele de bronzuri, alcătuite din obiecte
Continuă să fie utilizate de către întregi. Ele aparţineau unor persoane
purtătorii culturii Noua obiectele con- înstărite, conducători de triburi, alte-
fecţionate din piatră, cum ar fi topoa- le – meșterilor-negustori ambulanţi,
rele-ciocane, măciucile de luptă, sece- care erau nevoiţi să le ascundă în mo-
rile din silex. Sunt numeroase și foarte mente de primejdie. Sunt cunoscute
diverse obiecte lucrate din os: vârfuri zeci de astfel de tezaure, ce aparţin
de săgeţi, diverse meliţe și omoplaţi purtătorilor culturii Noua. Ele conţin
crestaţi, folosite la prelucrarea pieilor. de la 1-3 până la câteva zeci de piese.
Frecvent se găsesc ace, străpungătoare, În Moldova aslfel de depozite au fost
sule din os. Un interes deosebit prezin-
Piese din os. Ghindeşti, Slobozia-Şirăuţi,

Cobîlnea ş.a. Topoare-celturi. Hristici, Dancu, Chiperceni ş.a.
maket.indd 306 25.11.2010 14:36:17

descoperite în
localităţile Hris-
tici, Vărvăreuca,
Lozova, precum
și în alte părţi.
Majorita-
tea pieselor din
bronz sunt re-
prezentate de
unelte de mun-
că: topoare spe-
cifice cu gaura
Odiecte de podoabă.
de înmănușare Vărvăreuca, Ghindeşti, Cobîlnea ş.a.
Seceri. Lozova, Dancu închisă, denu-
mite celturi, tru mâini, pandantive, ace pentru hai-
numeroase seceri de diverse forme; ne și pentru păr etc.
multiple forme mici de unelte de Majoritatea uneltelor de muncă și
muncă: străpungătoare, sule, ace cu armelor provin din centrele metalur-
urechi pentru aţă etc. Mult mai rar se gice locale – est-carpatice, turnate în
întălnesc piese din categoria armelor, atelierele ce activau în bazinul râului
cu toate că și acestea ating un număr Bârlad, Siret. Despre existenţa atelie-
considerabil. Din ele fac parte pum- relor de turnătorie locale mărturisesc
nale, pumnale-spade, vârfuri de suli- elocvent materialele ce conţin forme
ţe, ciocane masive de luptă, cum ar fi pentru turnat, alte obiecte legate de
exemplarul din depozitul de bronzuri prelucrarea metalelor – pivele din pia-
de la Lozova. Destul de numeroase tră și pisăloagele pentru mărunţirea
sunt piesele de podoabă: brăţări pen- minereului, dar, mai ales, originalita-
tea pieselor, cunoscute doar în arealul
de răspândire al culturii Noua.
Paralel cu obiectele nominalizate,
în așezările culturii Noua sunt destul
de frecvenţi „colăceii” din lut, figurine-
le zoomorfe din lut și multe alte obiec-
te cu destinaţie, evident, de cult.
Ceramica culturii Noua era lucrată
cu mâna din pastă de lut degresată cu
șamotă. Ceramica mai fină este repre-
zentată de diverse străchini, căni cu și
fără una sau două torţi, care, de regulă,
Piese de prestigiu. Depozitul Lozova erau supraînălţate peste gura vasului, în
maket.indd 307 25.11.2010 14:36:18

308 Capitolul 4
Mat e r i a l u l
arheologic din
așezări vădește
despre predo-
minarea vitelor
cornute mari în
creșterea anima-
Ceramică fină. Pererita, Costeşti lelor. Erau, de
Complexe funerare.
asemenea, cres-
partea de sus având formă de ciupercă Pererîta, Burlăneşti
cute și ovine, ca-
sau de creastă. Pereţii acestor vase nu
prine, porcine, cai. Un rol suplimentar
sunt decoraţi, dar neteziţi minuţios și,
îl avea vânătoarea de cerbi, căprioare,
deseori, lustruiţi.
Ceramica de bucătărie este puţin mistreţi, precum și de lupi, vulpi, mai
mai grosieră, predominând vasele de rar de urși. În agricultură erau cultiva-
tip borcan, modest decorate cu un brâ- te diverse soiuri de grâu, orz, mei, le-
uleţ aplicat în relief, la care uneori se guminoase, despre care demonstrează,
adaugă și câteva linii incizate sub buza într-o anumită măsură, amprentele de
vasului. boabe de pe vasele ceramice.
Populaţia culturii Noua își în- Populaţia culturii Noua întreţinea
mormânta defuncţii în necropolele strânse relaţii culturale și de schimb,
gentilice, unde fiecare familie își avea practic, cu toate triburile învecinate de
sectorul său. Înmormântările erau altă origine. Acest lucru este confirmat
efectuate în gropi simple de formă nu numai de prezenţa pieselor meta-
dreptunghiulară sau ovală în plan. lice din alte centre metalurgice, dar și
Defuncţii erau depuși în poziţie pu- de multe alte trăsături ale culturii ma-
ternic chircită, pe о parte, având о teriale și spirituale, care au putut să ia
orientare diferită. Alături erau puse naștere numai ca rezultat al unor con-
vase ceramice pentru арă și hrană, ra- tacte îndelungate și intensive dintre
reori și alte obiecte. populaţia autohtonă și triburile cultu-
rii Komarov, ale culturii Sabatinovka,
precum și cu populaţia culturilor din
Transilvania și Dunărea de Jos.
b. Cultura Sabatinovka
Cultura Sabatinovka și-a primit
denumirea de la localitatea Sabatinov-
ka de pe Bugul de Sud, unde a fost
studiată una dintre primele așezări ale
Ceramică de uz comun. Pererîta, acestei culturi. Săpăturile arheologice
Bădragii Vechi, Ghindeşti
ale monumentelor acestor comunităţi
maket.indd 308 25.11.2010 14:36:20

au fost întreprinse cu mult înainte, însă cu lut. În regiunea Odesa, nu departe

timp îndelungat ele au fost greșit inter- de or. Bolgrad, lângă satele Tabaki și
pretate ca aparţinând culturii mormin- Veršina au fost dezvelite și locuinţe la
telor căptușite cu bârne (Srubnaja), cu- suprafaţă cu temelie din piatră, foarte
noscută spre răsărit de Nipru. bine cunoscute în ţinuturile mai de ră-
Cultura Sabatinovka s-a constituit sărit ale culturii Sabatinovka.
pe baza culturii ceramicii cu brâie în Colecţia de materiale recuperate
relief, în urma contactelor purtătorilor din așezările acestei culturi este aproa-
acesteia cu triburile culturii timpu- pe identică cu materialele culturii
rii a mormintelor căptușite cu bârne Noua. Uneltele de muncă sunt repre-
(Srubnaia). În perioada sa de înflorire, zentate de exemplare rare lucrate din
această cultură era răspândită pe în- piatră, multiple și diverse piese din os.
treaga zonă de stepă a nordului pontic Se întâlnesc până și patine din oase
și a zonei Mării Azov, ajungând la vest tibiale de cal, descrise mai sus pentru
până la râul Prut și la gurile Dunării. cultura Noua, ”colăceii” din lut. Pre-
Hotarul de nord al acestei culturi pe te- zintă interes о piesă de harnașament,
ritoriul republicii noastre ajungea până rar întâlnită, dintr-o așezare de lângă
la Podișul Codrului, unde se învecina satul Cucoara, și о roticică din lut, de la
cu hotarul sudic al arealului culturii un model de сăruţă provenită din așe-
Noua. Acest lucru, precum și relaţiile zarea de lângă Nisporeni.
reciproce intensive ale populaţiilor, au Purtătorii culturii Sabatinovka, la fel
determinat prezenţa multor trăsături ca și vecinii lor, utilizau pe larg obiecte-
comune în ambele culturi, mai ales în le din bronz, cunoscute nouă, mai ales,
cadrul interfluviului Nistru-Prut (vezi prin depozitele descoperite în localitaţi-
Harta, pag. 304). le Novo-Traian, de lângă Bolgrad, Chi-
La fel ca și purtătorii culturii șinău etc. Un depozit extrem de bogat,
Noua, triburile culturii Sabatinovka se care a aparţinut purtătorilor culturii
stabileau cu traiul pe locuri deschise, Sabatinovka, a fost descoperit de către
pe promontorii nu prea înalte. Așeză- niște elevi lângă satul Dancu, nu de-
rile sunt de dimensiuni mici și se ca- parte de Leușeni. Depozitul era tăinuit
racterizează prin prezenţa cenușarelor, într-o groapă simplă, pe marginea unei
care corespund vestigiilor de locuinţe. râpi de lângă о așezare din vechime. El
Cu părere de rău, aceste așezări sunt, conţinea peste 80 de piese confecţiona-
deocamdată, slab studiate în ţinutul te din bronz, majoritatea constituind-o
nostru. Judecând după datele furnizate secerile (vezi il., pag. 307), fapt care ne
de săpăturile arheologice, întreprin- demonstrează importanţa culturilor
se în localităţile Hansca, Tomai, Gura cerealiere în economia populaţiei. De-
Galbenă și Nisporeni, populaţia locu- pozitul mai conţinea topoare-celturi, о
ia în bordeie, precum și în locuinţe de daltă, cuţite, pumnale-cuţite, precum
suprafaţă cu carcasă din lemn, unse și multe piese de podoabă: brăţări de
maket.indd 309 25.11.2010 14:36:21

310 Capitolul 4
mână, ace deco-

rative etc. La mo-
ment, acesta este
cel mai mare de-
pozit de bronzuri
de pe teritoriul
Moldovei.
Tr i b u r i l e
Cazan din bronz. culturii Sabati-
Gaidar novka dispuneau Ceramică fină şi de uz comun. Nerušaj,
de centre proprii Višnevoe, Tiraspol
de turnare a obiectelor din bronz. Ele au
obţinut în acest domeniu succese con- Noua. Categoria de ceramică mai fină
siderabile, elaborând un șir de tipuri se dezvolta, evident, imitând tradiţia
de unelte de muncă originale și eficace, ceramicii Noua. Se evidenţiază doar
mai ales arme. Creaţia meșteșugărească câteva forme originale – tigăile cu mar-
a purtătorilor culturii Sabatinovka în ginea scurtă, câteva vase cu nervuri și,
domeniul turnătoriei a determinat răs- mai ales, pifosele – chiupuri, înalte de
pândirea largă, în zone îndepărtate, spre circa 1 m, care serveau pentru păstra-
asfinţit, a unor forme de arme-pumnale rea cerealelor, toate aceste forme nefi-
cu suport inelar pe mâner sau pumna- ind tipice pentru cultura Noua.
lul-spadă folosit în luptele corp la corp. О particularitate foarte importan-
Cu toate acestea, din cauza insufi- tă a culturii Sabatinovka constă în fap-
cienţei materiei prime locale, majori- tul că această populaţie practica ritul
tatea pieselor metalice erau importate funerar numai în tumuli. De regulă, ei
din centrele metalurgice subcarpatice foloseau movilele funerare mai vechi,
și nord-balcanice. Spre deosebire de în care își îngropau defuncţii, săpând
triburile culturii Noua, care se aprovi- gropi, pe care le astupau cu pământ.
zionau cu materie primă din Carpaţii Doar foarte rar erau înălţaţi tumuli
Răsăriteni, populaţia culturii Sabatino- noi. Defuncţii erau îngropaţi în gropi
vka se folosea de obiecte importate, în simple în poziţie chircită, depuși ре о
primul rand, din centrele metalurgice parte, cu capul, de regulă, spre răsărit.
ce funcţionau în arealul culturii Noua, Majoritatea mormintelor sunt fară in-
precum și din centrele nord-balcanice. ventar. Rar de tot acestea conţin vase
De exemplu, о bună parte din piesele ceramice singulare. Astfel de morminte
care fac parte din depozitul de bronzuri au fost descoperite în tumulii de lângă
de lângă satul Dancu sunt de proveni- satele Etulia, Taraclia, Purcari, or. Tira-
enţă nord-balcanică. spol ș.a. Face excepţie complexul fune-
Ceramica populaţiei Sabatinov- rar tumular de lângă satul Borisovka,
ka este similară cu ceramica culturii la gurile Cogîlnicului. Înmormântarea
maket.indd 310 25.11.2010 14:36:21

centrală a tumu-
lului a fost efec-
tuată conform
ritului de incine-
raţie. Lângă ves-
tigiile cremaţiei
se afla un pum-
nal-spadă din
Complex tumular. bronz, un scut
Etulia din lemn, deco- Complexul tumular de la Borisovka
rat cu nituri din
bronz, vase din lemn și din ceramică, specialitate sub denumirea convenţio-
precum și oase de animale, tăiate con- nală Chișinău-Corlăteni, considerată
form ritualului. Particulariăţile ritului de majoritatea specialiștilor ca aparţi-
funerar, precum și inventarul din mor- nând triburilor vechilor traci.
mânt, în primul rând armele, ne do- Cu totul alta a fost soarta culturii
vedesc cu elocvenţă că acest mormânt de stepă Sabatinovka, care, transfor-
aparţinea unui ostaș de viţă nobilă. mându-se, a stat la baza genezei cultu-
Soarta culturilor din perioa- rii Belozerka. Această cultură, conform
da târzie a epocii bronzului din zona opiniei unor specialiști, se atribuie tri-
carpato-nistreană, inclusiv teritoriul burilor cimerienilor, atestate în sursele
Moldovei, a fost diferită. Aproximativ istorice scrise.
către sfârșitul sec. XIII-începutul sec. Problema precizării apartenenţei
XII î.Hr. începe о nouă etapă de trans- etnice a culturilor arheologice descrise
formări culturale, care a fost însoţită mai sus rămâne о chestiune de viitor.
de strămutări importante ale diferitor Astăzi însă putem afirma cu siguranţă
grupări etnice. că, odată cu constituirea acestor comu-
În consecinţă, în zona de silvostepă nităţi culturale, în zona carpato-nis-
a regiunii carpato-nistrene s-a răspân- treană începe tranziţia la о nouă epocă
dit cultura, cunoscută în literatura de cultural-istorică – epoca fierului.
Burtănescu F. Epoca timpurie a bronzului România. Piatra-Neamţ. 2001.

între Carpaţi și Prut. Bucureşti. 2002. Bočkarev V.S, Leskov A.M. Jung- und
Dumitroaia Gh. Comunităţi preistori- spätbronzezeitliche Gussformen im
ce din nord-estul României. Piatra- nördlichen Schwarzmeergebiet. PBF.
Neamţ. 2000. XIX.1. München. 1980.
Cavruc V., Dumirtoaia Gh. Cultura Cos- Dascălu L. Bronzul mijlociu și târziu în
tișa în contextul epocii bronzului din Câmpia Moldovei. Iași. 2007.
maket.indd 311 25.11.2010 14:36:22

312 Capitolul 4
Dergačev V. Bestattungskomplexe der Дергачев В.А. Молдавия и соседние

späten Tripolje-Kultur. AVA-Materia- территории в эпоху бронзы. Ки-
len B. 45. Mainz am Rhein. 1991. шинев. 1986.
Dergačev V. Piesele de metal – referinţe la Дергачев В.А. Металлические изделия
problema genezei culturilor Hallstat- к проблеме генезиса культур ран-
tului timpuriu din regiunea carpa- него гальштата Карпато-Данубио-
to-danubiană-nord-pontică. Thraco- Нордпонтийского региона. Киши-
Dacica. Vol. XVIII. Nr. 1-2. București. нэу. 1997.
1997. P.135-205. Дергачев В.А., Бочкарев В.С. Металли-
Dergačev V. Die äneolithischen und bro- ческие серпы поздней бронзы Вос-
zezeitlichen Metallfunde aus Molda- точной Европы. Кишинев. 2002.
vien. PBF. XX.9. Stuttgart. 2002. Дергачев В.А. Топоры-кельты поздней
Dergačev V., Bočarev V. Secerele de metal бронзы Карпато-Подунавья. Вып.
din epoca bronzului târziu din Euro- 1. Кишинев. 2010.
pa de Est. Iași. 2006. Крушельницька Л. Культура Ноа на
Florescu A. Contribuţii la cunoașterea землях Украiни. Львiв. 2006.
culturii Noua. Arh. Mold. II-III. 1964. Мелюкова А.И. Памятники скифско-
P. 143-216. го времени лесостепного Среднего
Gumă M. Epoca bronzului în Banat. Ti- Поднестровья. МИА. 64. 1958. С.
mișoara. 1997. 5-102.
Morintz S. Contribuţii arheologice la isto- Мелюкова А.И. Культуры предскиф-
ria Tracilor timpurii. București. 1978. ского периода в лесостепной Мол-
Nestor I. Der Stand der Vorgeschichtsfor- давии. МИА. 96. 1961. С. 5-52.
schung in Rumänien. BRGK (1932). Кривцова-Гракова О.А. Степное По-
B.22. 1933. S. 11-181. волжье и Причерноморье в эпоху
Petrescu-Dîmboviţa M. Depozitele de поздней бронзы. МИА. 46. 1955.
bronzuri din România. București. Савва Е. Культура многоваликовой
1977. керамики Днестровско-Прутского
Petrescu-Dîmboviţa M. Die Sicheln in междуречья. Кишинев. 1992.
Rumänien. PBF. XVIII. B.1. 1978. Черных Е.Н. Древняя металлообра-
Sava E. Die Bestattungen der Noua-kultur. ботка на Юго-Западе СССР. Мо-
Prähistorische Archäologie in Südos- сква. 1976.
teuropa. B. 19. Kiel. 2002. Черных Е.Н. Горное дело и металлур-
гия в древнейшей Болгарии. Со-
Дергачев В.А. Памятники эпохи брон- фия. 1978.
зы. Археологическая карта Мол- Черняков И.Т. Северо-Западное При-
давской ССР. Кишинев. 1973. черноморье во второй половине II
Дергачев В.А. Бронзовые предметы тыс. до н.э. Киев. 1985.
XIII-VIII вв. до н.э. из Днестровско- Яровой E. Древнейшие скотоводческие
Прутского междуречья. Кишинев. племена Юго-Запада СССР. Киши-
1975. нев. 1985.
maket.indd 312 25.11.2010 14:36:22

Capitolul
Prima 5 (sec. XII-VIII/VII î.Hr.)
epocă a fierului 313
PRIMA EPOCĂ A FIERULUI (sec. XII-VIII/VII î.Hr.).
ÎNCEPUTURILE RELAŢIILOR DE CLASĂ
D
escoperirea și utilizarea paniile sale victorioase, ajunge până
în masă a fierului, în în Asia Centrală și India. Triumfează
calitate de noua materie măreaţa și atotputernica Romă ca, ul-
primă pentru confecţionarea uneltelor terior, să cadă sub presiunea hunilor.
și armelor, constituie una dintre cele Aceste timpuri, marcate de victorii și
mai importante realizări ale societăţii înfrângeri, războaie, de avântul gândi-
umane. Trecerea de la piesele de bronz rii creatoare și începutul știinţelor, de
la cele din fier a fost însoţită de procese realizări ale spiritului uman și pros-
complexe și de lungă durată, soldate cu perarea artelor, reprezintă, în esenţă,
transformări civilizatoare profunde. În primii pași ai civilizaţiei europene
conformitate cu divizarea istoriei, în contemporane. Cu această epocă, de
funcţie de utilizarea în masă a materiei asemenea, începe istoria scrisă, favo-
prime, epoca fierului reprezintă a treia rizând fixarea și menţinerea, pentru
și cea mai importantă epocă în evoluţia viitor, a denumirilor mai multor po-
umanităţii. poare ale antichităţii.
În epoca fierului s-a constituit și Epoca fierului este în legătură di-
a prosperat remarcabila cultură grea- rectă cu constituirea statalităţii mai
că, iar orașele-colonii grecești împân- multor comunităţi limitrofe oazelor
zesc coastele Mării Mediterane și ale civilizaţiilor antice, dar și a celor ce
Pontului Euxin. Din adâncurile Asiei, ocupau spaţii întinse în hinterlandul
în spaţiul nord-pontic își fac apariţia barbar din Europa de Est și Sud-Est,
cimerienii și sciţii. Tracii populează bazinul carpatic și Balcani. Noua epo-
Balcanii și bazinul carpatic. Celţii și că se manifestă prin noi modalităţi de
germanii stăpânesc Europa Centrală, autoidentificare a elitei tribale și a sub-
Europa de Nord și, parţial, zona car- culturii aristocraţiei, un nivel calitativ
patică; Alexandru cel Mare, prin cam- nou de militarizare a populaţiei, de
maket.indd 313 25.11.2010 14:36:23

314 Capitolul 5
organizare pe scară largă a habitatului, rului pe un vast teritoriu al Marii Stepe

locuinţelor, edificiilor publice și de ur- Euroasiatice, de la Mongolia și China
banizare. și până la Dunărea de Jos, triburile de
Trecerea de la epoca bronzului la crescători de animale nomazi încep să
cea a fierului se caracterizează prin se deplaseze spre vest, afectând zona
anumite schimbări ale condiţiilor na- nord-vest-pontică, precum și regiunile
turale ce au cuprins tot spaţiul Eurasi- interne ale spaţiului carpato-dunărean.
ei. Ele s-au manifestat printr-o răcire Își fac apariţia nomazii cunoscuţi sub
semnificativă a climei. Clima, în mile- etnonimul „cimerieni”, apoi și sciţii,
niul I î.Hr., în general, era mai rece de- unele dintre primele populaţii nomi-
cât în prezent, cu un regim hidric mai nalizate de tradiţia scrisă. Mobilitatea
constant și umiditate sporită. Fenome- și deplasările frecvente devin caracte-
nele respective au contribuit la răspân- ristici specifice ale epocii fierului. Deși
direa pădurilor amestecate de foioase strămutările permanente erau proprii
și conifere și apariţia în silvostepă a modului de viaţă al crescătorilor de
cerbului polar. Oscilările climaterice vite – nomazilor, mai mobile devin și
au condus la creșterea numărului așe- comunităţile sedentare și semisedenta-
zărilor epocii fierului timpuriu pe mare, cu modul de viaţă stabil și o gospo-
lurile râurilor și pe cumpenele de ape dărire agrar-păstorească. În procesele
– locuri cu soluri favorabile cultivării de migraţie și militare, treptat, vor fi
culturilor agricole. antrenate majoritatea triburilor, indi-
În general, condiţiile naturale ale ferent de origine și apartenenţă etnică
spaţiului est-european, delimitat în sau culturală.
zona de stepă – la sud și zona de sil- Concomitent, grupuri de popu-
vostepă – la nord, erau favorabile atât laţii diferite din spaţiul carpato-du-
pentru practicarea agriculturii, cât și nărean migrează spre est, populând
pentru pășunatul vitelor. Totodată, spaţiul est-carpatic și bazinul Nistru-
schimbările climaterice mai pronun- lui. Comerţul și drumurile comer-
ţate în regiunile de stepă au provocat ciale au favorizat stabilirea relaţiilor
trecerea în masă a populaţiei de aici, la de schimb între regiuni îndepărtate.
un nou mod de viaţă, de la cel seden- Triburile din zona de la sud-est de
tar la cel nomad. În așa fel grupurile Munţii Alpi, din bazinul Mării Egee și
de populaţie, în funcţie de orientarea al Mediteranei de Est, încep să mani-
economiei, treptat vor ocupa nișele feste interes faţă de teritoriile mai în-
lor ecologice de habitat: comunităţile depărtate din răsărit. Astfel, în spaţiul
de agricultori – zona de silvostepă, iar nord-pontic, inclusiv bazinul Nistru-
crescătorii de vite nomazi sau semino- lui, apar veșminte și podoabe italice și
mazi – zona de stepă. egeene, arme și unelte de import; sunt
Drept urmare a schimbărilor cli- preluate diverse inovaţii și se dezvoltă
materice, odată cu începutul epocii fie- unele tehnologii noi.
maket.indd 314 25.11.2010 14:36:23

Prima epocă a fierului (sec. XII-VIII/VII î.Hr.) 315
Începuturile metalurgiei fierului staurează o perioadă de izolare și pro-

La sfârșitul mileniului II-începutul vincialism regional. Iată de ce, trecerea
mileniului I î.Hr., epoca bronzului este la fier, într-o anumită măsură, poate
înlocuită cu epoca fierului. Fierul devi- fi considerată ca impusă de condiţiile
ne materia primă principală, la început de criză. Fierul a înlocuit bronzul nu
pentru producerea pieselor de podoa- doar din cauza că era de o calitate su-
bă și a armelor, iar mai apoi și a unelte- perioară, dar și ca rezultat al distruge-
lor de muncă. rii legăturilor economice și comerciale
Tradiţional, începutul epocii fie- existente anterior în Lumea Veche, fapt
rului este pus în dependenţă directă care a condus la apariţia deficitului de
de însușirea și adoptarea noilor teh- bronz. Necesitatea de a se orienta spre
nologii și activitatea orientată spre ob- fier, deși producerea acestuia era mai
ţinerea oţelului și utilizarea în masă a complicată și mai costisitoare, deja era
uneltelor din acesta. Tuturor acestora dictată de cerinţele economice.
însă le-a precedat o perioadă de pune- Până în secolele XIV-XIII î.Hr.,
re în valoare a fierului ca materie pri- obiectele de fier erau cunoscute, exclu-
mă, numită „epoca fierului timpuriu”, siv păturilor elitare ale societăţilor Ori-
când se utilizau piese de fier spongios entului Antic. Doar în primele secole
și moale, iar meșterii timpului erau ale mileniului I î.Hr. începe confecţio-
preocupaţi de găsirea acelor procedee narea din fier a pieselor de podoabă și
de prelucrare care ar fi dat acestuia ca- a armelor, apoi și a uneltelor de mun-
lităţile necesare. că. În calitate de obiect al comerţului,
Primele piese din metalul nou articolele de fier devin doar treptat, de
apărut au fost lucrate din fier meteori- aceea arealul celor mai timpurii piese
tic sau obţinut în calitate de produs au- coincide, de obicei, cu locul producerii
xiliar în procesul de producere a altor lor. Cele mai timpurii dovezi ale acti-
metale. În centrele primare ale meta- vităţii orientate spre obţinerea oţelului
lurgiei negre din Orientul Apropiat și (îmbogăţirea cu aer, dezoxidarea cu
Asia Mică (Egipt, Anatolia, Mesopota- carbon și tratamentul termic preme-
mia, insulele Creta și Cipru), cele mai ditat) au fost atestate în bazinul Mării
vechi piese de fier apar, începând cu Mediterane și se atribuie secolului al
mileniile V-II î.Hr. XII-lea î.Hr.
Se considera că trecerea la fier, de În Europa de Est și în partea de
la început, a însemnat prin sine un nord a Eurasiei cele mai vechi piese
progres și un salt tehnologic. Însă, că- din fier spongios și moale sunt cunos-
tre sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr., cute deja din mileniul III-II î.Hr. (în
din cauze diferite, centrele prospere ale cadrul culturilor Jamnaja și Katacob-
Mediteranei de Răsărit au căzut unul naja). Relativ mai frecvent ele apar în
după altul. Drept urmare, se întrerup perioada târzie a epocii bronzului. Însă
relaţiile culturale și comerciale, se in- înlocuirea treptată a pieselor de bronz
maket.indd 315 25.11.2010 14:36:24

316 Capitolul 5
prin cele din fier (tradiţia nord-ponti- vestimentaţie) și mici unelte de muncă
că, de stepă) începe din sec. XI î.Hr., (cuţite), cunoscute pentru cultura Be-
iar activitatea sistematică de dobândire lozerka din zona de stepă (necropola
a oţelului va fi practicată nu mai devre- de la Cazaclia). Abilităţi în domeniul
me de sfârșitul sec. VIII-începutul sec. metalurgiei fierului posedau și repre-
VII î.Hr. zentanţii altor triburi venite în bazinul
În regiunea transcaucaziană și în Nistrului din regiunile Dunării de Mij-
Caucazul de Nord, fierul începe să fie loc și de Jos, dovadă servind cuţitele și
valorificat relativ mai timpuriu (calea fibulele de fier din mormintele ce apar-
transcaucaziană), conform unor date, ţin etapei timpurii a epocii hallstattie-
prin sec. XII î.Hr. sau chiar sec. XIV ne – grupul Holercani-Hansca și cul-
î.Hr. Piesele de oţel apar aici nu mai tura Saharna. Cea mai timpurie armă
devreme de începutul sec. VIII î.Hr. Pe de fier este o spadă, datată cu a doua
teritoriul actual al României, cele mai jumătate a secolului al IX-lea î.Hr. Ea
vechi obiecte de fier sunt cunoscute a fost depistată într-un mormânt din
deja în sec. XIII-XII î.Hr., iar adevăra- preajma or. Slobozia, aparţinând unui
tul debut al epocii fierului are loc abia nomad – cimerian și, probabil, ţine de
pe la începutul sec. VIII î.Hr. meșterii-metalurgi din estul Europei.
În așa mod, bazinul Carpaţilor, al
Balcanilor Răsăriteni și al Caucazului Situaţia etnoculturală:
reprezintă cele mai importante regiuni tracii de nord şi de sud
de unde, și prin intermediul cărora, Epoca fierului timpuriu, în esenţa
tehnologia metalurgiei fierului s-a răs- sa istorică, reprezintă perioada de con-
pândit mai departe în Europa. stituire a „Lumii Tracice” sau a culturii
Interfluviul Nistru-Prut se înca- „Tracilor timpurii”, cunoscute din sur-
drează în lista acelor regiuni unde au sele scrise, fragmentare, ale tradiţiei
fost evidenţiate obiecte de fier timpu- orale antice și, prioritar, datorită mul-
rii. Ele puteau pătrunde aici ca piese de tiplelor cercetări arheologice.
import. Însă atestarea în straturile de Tracii, care, conform surselor
cultură a unor situri vechi a fragmen- scrise antice timpurii, populau un te-
telor de minereu provenit din mlaștini ritoriu imens al bazinului carpatic și,
sau din albiile unor râuri, așa-numi- în special, al Balcanilor de Răsărit, nu
tul „minereu de baltă” sau „limonitul”, reprezentau un popor omogen. Teri-
mărturisește posibilitatea producerii toriul de baștină al tracilor se consi-
locale a acestui metal. deră regiunea de est a Balcanilor Ră-
Primele piese de fier, datate cu săriteni – între Marea Egee și Marea
sec. XI î.Hr., au putut fi aduse în spa- Neagră. În izvoarele scrise s-au păstrat
ţiul pruto-nistrean din bazinul Mării mai bine de 50 de denumiri de triburi
Mediterane. Ele reprezentau piese ves- tracice. Triburile și uniunile tribale
timentare (fibule-încheietori pentru se deosebeau între ele prin culturile
maket.indd 316 25.11.2010 14:36:24

lor materiale și spirituale, precum și la malurile Mării Adriatice până la Du-

prin particularităţile de limbă – cele năre și gurile râului Po, la vest. Regiu-
mai mari deosebiri fiind între triburi- nile populate de aceștia intrau în zona
le tracilor de nord și celor de sud. Se așa-zisei culturi hallstattiene.
presupune că formarea comunităţii Tradiţia de a atribui culturile
etnice a tracilor și evidenţierea aces- bronzului târziu și a fierului timpuriu
teia din mediul popoarelor indo-eu- din bazinul carpatic și Balcani tracilor
ropene s-au produs la sfârșitul epocii (tracii timpurii sau prototracii) își are
bronzului (sec. XII-X î.Hr.). originile în literatura arheologică ro-
După cum relatează Herodot, gre- mână și bulgară și deţine o bibliografie
cii considerau că tracii sunt cel mai nu- impunătoare.
meros popor după cel al inzilor (He- Pentru istoriografia românească,
rodot V, 3). Tracii au făcut parte din aceasta începe încă cu Vasile Pârvan.
armata Troiei, dar în epoca homerică În lucrarea sa capitală „Getica. O pro-
ei erau priviţi ca barbari, popor străin. toistorie a Daciei”, în baza unei anali-
Totodată, înșiși grecii nu considerau ze cultural-istorice a materialelor din
limba tracilor drept barbară, deoare- așezări și, respectiv, a depozitelor de
ce aceasta era destul de apropiată celei bronzuri atribuite perioadelor III (anii
grecești. Tracii erau consideraţi mari 1400-1000 î.Hr.) și IV (anii 1000-700
cunoscători în ceea ce privește tratarea î.Hr.) ale epocii bronzului, cercetăto-
bolilor și grecii utilizau multe dintre rul constată pentru aceste două peri-
denumirile tracice ale ierburilor medi- oade o continuitate directă, fără oa-
cinale. Etniei tracilor i se atribuie, de recare posibile schimbări cu caracter
asemenea, și un strat bogat al mitolo- politic sau etnic. Dar așa cum „ prin
giei grecești (Orfeu, Apolon și hiper- anii 1000 î.Hr. locuia în Dacia poporul
boreii, muzele ș.a.). Pot fi invocate și tracic pe care-l cunoaștem mai târziu
menţiunile tradiţiei antice despre in- prin istoricii greci sub numele de geţi”,
fluenţa mare a tracilor în Grecia. atunci „aceiași traci nordici de la 1000
Din limba tracilor s-au păstrat au trebuit să locuiască și să stăpâneas-
doar câteva zeci de mici inscripţii, câ- că Carpaţii și la a. 1400 î.Hr.”. Sub as-
teva sute de cuvinte și sute de nume. pectul interpretării cultural-istorice,
Schema fonetică, reconstituită de către aceasta ar însemna că tracii stăpâneau
specialiști, a permis să se determine pământurile carpatice, începând, cel
locul limbii tracice faţă de alte limbi puţin, cu prima jumătate sau mijlocul
indo-europene. Și în limba tracică au mileniului II î.Hr.
fost descoperite reminiscenţele unei Problematica constituirii comple-
alte limbi, substrat sau suprastrat, atri- xului cultural carpato-balcanic în peri-
buit, posibil, celei frigiene. oada hallstattiană timpurie și extinde-
Vecinii de vest ai tracilor erau ili- rea acestuia spre est, începând cu sec.
rii, care în vechime ocupau spaţiul de XII î.Hr., au fost abordate de către Ion
maket.indd 317 25.11.2010 14:36:24

318 Capitolul 5
Nestor. Această expansiune spre est, tul timpuriu. S. Morintz a elucidat nu

autorul o desemnează drept „contra- numai formarea blocului culturilor
atacul blocului carpatic”, care a „realizat hallstattiene timpurii, dar și divizarea
o nouă unitate mobilă carpato-balcani- acestuia în două complexe culturale:
că, aceea a hallstattului timpuriu car- cu ceramică canelată și, respectiv, cu
pato-balcanic, care se individualizează ceramică incizată și imprimată, care
faţă de Hallstattul timpuriu al Europei aparţin, corespunzător, tracilor de
centrale și vestice prin trăsături carac- nord și tracilor de sud. Aceste supo-
teristice în cultura materială și, desigur, ziţii au fost acceptate de specialiștii
în structura lingvistică”. Cercetătorul tuturor ţărilor, ale căror teritorii, în
identifică direct formaţiunile culturale vechime, făceau parte din arealul blo-
cu etnia tracilor, presupunând că acest cului culturilor hallstattului timpuriu
„bloc tracic” a fost afectat de la bun în- carpato-balcanic, inclusiv teritoriul
ceput, și mai ales din sec. XI î.Hr., de actualei Republici Moldova.
procesul diferenţierii culturale, care Diferite grupuri de populaţie din
poate fi urmărit pe exemplul aspectu- regiunea dunăreană, din sec. XII până
lui Babadag al culturii tracice de la Du- la mijlocul sec. VII î.Hr., din anumite
nărea de Jos, din perioada hallstattului cauze, au migrat pe pământurile de la
timpuriu, în raport cu formaţiunile est de Munţii Carpaţi. Acestea au ve-
culturale sincrone din Transilvania, nit din teritoriile ulterior populate de
care, după un șir de trăsături ale cultu- către traci, cu culturile lor hallstattie-
rii materiale, demonstrează deosebiri ne sau hallstattoide. Din această cauză
vizibile. culturile din Moldova, iniţial, au fost
Multilateral și argumentat, apar- numite „hallstattiene tracice”. Origi-
tenenţa vestigiilor hallstattiene din re- nea vestică (dunăreană) a culturilor
giunea carpato-balcanică la traci este din Moldova și analogiile cu cultu-
reprezentată în lucrările arheologului rile din regiunea carpato-dunăreană
român Sebastian Morintz. În baza au permis atribuirea acestor triburi la
unui masiv considerabil de izvoare grupul tracic (prototracic) de nord și
arheologice referitoare la epoca bron- de sud și chiar la pra-iliri, ce nici pe
zului și epoca fierului timpuriu, cer- departe nu este susţinut de către toţi
cetătorul a urmărit etapele principale cercetătorii.
ale procesului de constituire a grupu- Particularitatea principală a regiu-
lui etnic, cultural și lingvistic tracic în nii, la sfârșitul celui de-al II-lea mileniu
evoluţia sa istorică, începând cu eta- – prima jumătate-mijlocul mileniului I
pa mijlocie a epocii bronzului, care a î.Hr., era prezenţa aici a unor grupuri
precedat prezenţa efectivă a tracilor în de populaţie alogenă venite din bazi-
regiunea carpato-balcanică, perioadă nul carpatic și regiunea balcano-dună-
ce corespunde cu trecerea în sec. XIII reană, care, prin cultura lor materială
î.Hr. de la epoca bronzului la Hallstat- și spirituală, se deosebeau de cele loca-
maket.indd 318 25.11.2010 14:36:24

Situaţia cultural-istorică în sec XII-X î.Hr.
le, nord-pontice (est-europene). Apar- lui rămân neclare. În popularea regiu-

tenenţa culturală a acestor grupuri nii, multe depindeau de mediul nou și
de populaţie alogenă la masivul hall- de nivelul cultural al acestuia, ca și de
stattian din bazinul Carpatic și regiu- numărul și nivelul de cultură a înșiși
nea balcano-dunăreană în perioadele migranţilor și de dorinţa lor de adap-
timpurii, mijlocii și târzii de evoluţie, tare la tradiţiile locale sau de păstrare
precum și prezenţa lor, în același timp, și continuare a propriilor tradiţii.
în regiunea est-carpatică, a și prezentat Aceste triburi noi au populat locu-
acea trăsătură esenţială, subliniată de rile de silvostepă, comode pentru viaţa
către toţi specialiștii, a procesului de sedentară și favorabile pentru agricul-
„hallstattizare”. tură și creșterea vitelor. Cu apariţia lor,
Cauzele deplasărilor populaţiilor în regiunea de la est de Carpaţi, în via-
din bazinul Dunării spre est și nord-est ţa cotidiană se utilizau piese de metal
și popularea de către acestea a regiuni- de tip european și o veselă deosebită,
lor de silvostepă ale bazinului Nistru- de culoare neagră, lustruită, ornamen-
maket.indd 319 25.11.2010 14:36:25

320 Capitolul 5
tată cu caneluri, motive incizate sau le, după denumirea localităţilor con-
imprimate, fapt care a predeterminat temporane lângă care au fost depistate
utilizarea în literatura de specialitate a și cercetate primele monumente arhe-
unor termeni speciali, cum ar fi: com- ologice. Pentru zona de silvostepă a
plex cultural hallstattian timpuriu cu teritoriului actual al Republicii Mol-
ceramică canelată, respectiv incizată și dova sunt recunoscute patru culturi
imprimată; grupul/cultura cu ceramică arheologice, caracteristice perioadei
canelată din Moldova sau cultura cu ce- timpurii a epocii fierului. Se au în
ramică ornamentată prin incizare sau vedere culturile de tip: Chișinău, Ho-
imprimare etc. lercani, Saharna și Șoldănești, fiecare
Cum se autointitulau sau se nu- dintre care își găsește propriile cores-
meau aceste triburi și uniuni tribale, a pondenţe în nomenclatura culturală
rămas necunoscut. Din această cauză din regiunile învecinate ale României
toate fenomenele culturale cunoscute sau Ucrainei.
pentru perioada în cauză sunt con- Cu totul altfel a evoluat situaţia
semnate prin denumiri convenţiona- cultural-istorică în zona de stepă. În
Situaţia cultural-istorică în sec X-IX î.Hr.
maket.indd 320 25.11.2010 14:36:25

sec. XII î.Hr., întreaga zonă de stepă Periodizare şi cronologie

din nordul Mării Negre, de la Prutul Termenul „epoca fierului”, după
Inferior și Gurile Dunării până la li- cum s-a menţionat, se utilizează și
toralul Mării Azov, era ocupată de că- pentru contemporaneitate. De aceea,
tre purtătorii culturii Belozerka. Deși în periodizarea istorică se evidenţiază
această cultură a fost supusă unor „epoca fierului timpuriu”, care cuprin-
puternice influenţe sud-est-europene, de vremea de la începutul utilizării
sub aspect genetic ea ţine de cultura pe larg a fierului până la Evul Mediu
Sabatinovka din perioada precedentă timpuriu, respectiv perioada sec. VIII
a bronzului târziu. Cu începutul epo- î.Hr. – sec. IV d.Hr. Se discută de ase-
cii fierului și trecerea la gospodăria și menea despre o „etapă incipientă a
modul de viaţă nomad, de la sfârșitul epocii feirului timpuriu” aparte, al că-
sec. X î.Hr., toată zona nord-pontică, rei conţinut de bază este vădit în tre-
inclusiv interfluviul Nistru-Dunărea, cerea de la epoca bronzului la epoca
va fi inclus în aria triburilor nomade fierului, proces datat cu sec. XII-IX
ale cimerienilor. sau X-IX î.Hr.
Situaţia cultural-istorică în sec IX-VIII î.Hr.
maket.indd 321 25.11.2010 14:36:26

322 Capitolul 5
Etapa iniţială a epocii fierului sau Europa au survenit datorită aplicării

epoca fierului timpuriu în Europa pe larg a noilor metode de datare, asi-
Centrală și de Sud-Est a fost desem- gurate de știinţele naturale (în parti-
nată ca „epoca hallstattiană”, după lo- cular, 14C). Metoda radiocarbonică și
calitatea Hallstatt din Austria (centru dendrocronologia au permis datarea
de extragere a sării). Aceasta cuprinde unei serii de materiale ale epocii bron-
sec. XII-VI î.Hr. și a fost divizată în trei zului din așezările cu locuinţe lacustre
etape succesive: HaA, HaB și HaC, fi- din Elveţia și sud-vestul Germaniei, a
ecare, la rândul său, împărţită în faze. tumulilor din Danemarca și Germa-
În continuare, această schemă crono- nia de Est, precum și a materialelor
logică (elaborată de savantul german culturii hallstattiene clasice din sudul
P. Reinecke), a fost adaptată și pentru Germaniei. Analiza cenușii vulcanice
alte părţi ale Vechii Europe. Însă de- de pe insula Tera (așezarea Akrotiri) a
oarece cultura hallstattiană clasică în- permis datarea mai timpurie a anumi-
cepe doar din sec. VIII î.Hr., primele tor perioade ale cronologiei egeene. În
etape HaA și HaB au fost consemnate consecinţă, cronologia epocii bronzu-
sub noţiunea de perioada hallstattiană lui în Europa Centrală a fost apreciată
timpurie. de la sec. XXI î.Hr. (BrA1) până la sec.
Importanţa sistemului cronologic IX î.Hr. (HaB2/B3).
propus de P. Reinecke, care se utilizea- Aceste date s-au dovedit importan-
ză pe larg și are un caracter general eu- te și pentru cronologia epocii bronzului
ropean, constă în determinarea sigură și a epocii fierului timpuriu ale Europei
a poziţiei cronologice a culturilor arde Est, inclusiv pentru regiunea carpa-
heologice europene și a coresponden- to-nistreană. Prin intermediul impor-
ţelor externe ale acestora. Precizările turilor și al pieselor-contact, s-a stabilit
ulterioare au evidenţiat corespunderea o coroborare perfectă a etapelor de bază
tipologică a câtorva perioade central- ale evoluţiei culturilor est-europene
europene (BrA1, BrD, HaB3) în lumea (cultura Sabatinovka, etapa Černogoro-
egeeană, fapt ce a permis sincronizarea vka a perioadei prescitice din zona de
acestei scheme cu sistemul cronolo- stepă) cu culturile și fazele corespunză-
gic egeean (G. Műler-Karpe). Treptat, toare de evoluţie culturală din regiunea
aceste sincronizări au fost acceptate carpato-balcanică și Europa Centrală.
de majoritatea specialiștilor și actual- Cercetătorii români de asemenea
mente servesc drept repere de baza ale au propus o schemă tripartită, în care
cronologiei absolute și relative a epo- fazele de evoluţie ale epocii fierului
cii bronzului și etapelor incipiente ale timpuriu din România sunt denumi-
epocii fierului timpuriu din Europa de te: hallstattiană timpurie (sec. XII-IX
Nord, Centrală și de Sud-Est. î.Hr.), mijlocie (sec. VIII î.Hr.) și târzie
Ultimele modificări importante (sec. VII î.Hr.). O terminologie asemă-
în sistemul cronologic hallstattian din nătoare se utilizează și pentru culturile
maket.indd 322 25.11.2010 14:36:27

Tabelul cronologic. Epoca fierului timpuriu
maket.indd 323 25.11.2010 14:36:27

324 Capitolul 5
epocii fierului timpuriu din interflu- În opinia majorităţii cercetătorilor,

viul Prut-Nistru, care, de fapt, consti- etapa incipientă a schemei tripartite de
tuie periferia de est a imensei lumi hal- periodizare a epocii fierului timpuriu,
lstattiene și care la fel sunt desemnate acceptată pentru evoluţia cultural-is-
ca vestigii hallstattiene timpurii, mijlo- torică a Europei de Sud-Est, corespun-
cii și târzii. de cu perioada de trecere de la epoca
Pentru interfluviul Nistru-Prut, bronzului la epoca fierului, datată cu
schema cultural-cronologică triparti- sec. XII-IX î.Hr. Anume în aceste li-
tă de evoluţie a hallstattului timpuriu, mite cronologice sunt examinate toa-
propusă de A. Meliukova încă în anii te comunităţile culturale hallstattiene
’60 ai secolului trecut, ulterior, a fost timpurii din spaţiul carpato-dunărean,
precizată și adusă în corespundere cu inclusiv acelea de la care s-au ramifi-
noile descoperiri. Etapele principale ale cat și purtătorii culturilor est-carpati-
acesteia (prezentate de culturile Chiși- ce Gava-Holihrady-Grănicești, Chiși-
nău, Saharna, Șoldănești) și-au păstrat nău-Corlăteni și Tămăoani-Holercani.
denumirile proprii, dar au deja un nou Această corespondenţă constituie un
conţinut. Concepţia A. Meliukova cu suport real pentru atribuirea ultime-
privire la cele trei valuri succesive de lor culturi aceluiași stadiu. Începutul,
migraţiune a populaţiei tracice din di- propriu-zis, al epocii fierului în spaţiul
ferite regiuni ale bazinului carpatic și est-carpatic începe în perioada exis-
din zona balcano-dunăreană în silvo- tenţei aici a culturii Cozia-Saharna,
stepa pruto-nistreană, în prezent, nu ce corespunde răstimpului de la anul
poate fi examinată fără a se ţine cont 1000 î.Hr.
de aportul considerabil al culturilor
autohtone nord-pontice în definitiva- Din istoria cercetărilor arheologice
rea specificului lor local-regional. Pe Cercetările arheologice privind
de altă parte, după cum s-a atenţionat, epoca fierului timpuriu din spaţiul car-
culturile din silvostepa bazinului Nis- pato-nistrean au început pe la sfârșitul
tru reprezintă periferia de est a culturi- anilor ’40 ai secolului XX.
lor hallstattiene vestice, fapt care de la În teritoriul dintre Carpaţi și Prut,
sine impune anumite rezerve în utili- cercetările arheologice pentru această
zarea sistemului cronologic al hallstat- epocă au demarat în partea de nord a
tului european. În același timp, în con- regiunii, prin investigarea așezărilor de
tinuare rămâne în discuţie însăși data la Corlăteni, Trușești, Valea Lupului,
debutului epocii fierului timpuriu, sau Larga Jijia, Andrieșeni etc. Treptat, te-
altfel spus, evidenţierea perioadei sec. ritoriul investigat se extinde spre sud,
XII-XI î.Hr., în calitate de perioadă de cuprinzând partea centrală, unde se
tranziţie de la etapa finală a bronzu- cercetează un șir de așezări (Zăpodeni,
lui la etapa incipientă a epocii fierului Săbăoani, Poiana Dulcești, Dănești,
timpuriu. Prăjeni, Cozia) și necropole (Trifești,
maket.indd 324 25.11.2010 14:36:27

Cucorăni, Foltești, Stoicani). Devin timpurii. A. László localizează formarea

cunoscute depozitele de bronzuri de la culturii hallstattiene timpurii în bazinul
Ilișeni, Ruginoasa, Rafaila ș.a. Tisei și al ţinuturilor limitrofe (Banat,
Consecutivitatea orizonturilor Voivodina, Sirmia), de unde aceasta se
stratigrafice constatată de către Ion răspândește pe etape spre est, până în
Nestor la așezarea Corlăteni (cerami- bazinul Nistrului. Purtătorii noii cul-
că cu ornament canelat, care suprapu- turi, conform autorului, pătrund în
nea un strat al culturii Noua) a deve- Moldova încă în perioada HaA1 – sec.
nit suportul de bază în evidenţierea XII î.Hr. Începând cu perioada HaB,
monumentelor hallstattiene timpurii sec. X-IX î.Hr., în Moldova își fac apari-
de tipul Corlăteni. În continuare, Mir- ţia purtătorii unui alt complex cultural
cea Petrescu-Dîmboviţa va completa hallstattian timpuriu, originar din Bal-
esenţial clasificarea ceramicii înce- cani și de la Dunărea de Jos, caracterizat
pută de către I. Nestor, evidenţiind prin ceramică cu ornamentul imprimat
repertoriile morfologice și motivele – grupul Stoicani-Cozia. În sudul și par-
ornamentale specifice fiecăreia dintre tea centrală a Moldovei, populaţia nou
ele. Va fi realizată clasificarea depozi- venită ocupă o parte a regiunii unde
telor și descoperirilor izolate de piese locuia populaţia precedentă, cu care ei
din bronz, fiind conturate și primele conlocuiesc un timp.
determinări cronologice ale etapelor În continuare, izvoarele referitoare
de evoluţie a culturii materiale de la la epoca fierului timpuriu din teritoriul
sfârșitul mileniului II-începutul mile- în discuţie se vor completa cu noi ma-
niului I î.Hr. Ceramica cu ornamen- teriale, obţinute prin cercetările unui
tul canelat va fi considerată analoagă șir de așezări deschise (Grănicești, Loz-
vestigiilor hallstattiene timpurii des- na, Negrești, Târpești, Dulcești, Bră-
coperite în împrejurimile Chișinăului dicești), așezări fortificate (Cândești,
și ale satului Lucașeuca, iar purtătorii Preutești, Brad, Pocreaca), necropole
acestor monumente fiind consideraţi (Vaslui-Curţile Domnești, Cotu Morii,
aparţinând etniei tracice timpurii, da- Ștefănești, Iași), precum și noi depozite
tată începând cu sec. XII î.Hr. și piese izolate din bronz. Atenţia cer-
Un bilanţ al studierii epocii fierului cetătorilor va fi orientată asupra stu-
timpuriu din regiunea pruto-carpati- dierii mai aprofundate a problemelor
că, către mijlocul anilor ’70 ai sec. XX, originii și cronologiei culturilor hall-
a fost prezentat de către Attila László. stattiene timpurii și, în special, a celor
Autorul, comparând modul de viaţă, din zona de la Dunărea de Mijloc și de
ritul funerar și materialul arheologic al Jos (S.Morintz, B.Hänsel, M. Petrescu-
Hallstattului timpuriu cu cel al culturii Dîmboviţa, A. László).
Noua, ajunge la concluzia că nu există Drept rezultat al eforturilor depu-
legătură genetică între acestea și carac- se, a fost posibilă elucidarea argumen-
terul alogen al elementelor hallstattiene tată a mai multor aspecte și formula-
maket.indd 325 25.11.2010 14:36:28

326 Capitolul 5
rea unor noi concluzii importante. lele monumentelor eponime ale gru-
Conform acestora, constituirea cultu- pului Stoicani (așezare și necropolă)
rii hallstattiene timpurii a avut loc în indică, pe de o parte, continuarea tra-
spaţiul dintre Tisa, Carpaţii de Vest și diţiilor de tipul Cozia – Babadag II, pe
în Banat pe parcursul sec. XIII î.Hr., de altă parte, coexistenţa acestuia cu
în baza culturilor locale ale bronzului cultura Basarabi, răspândită în Mol-
târziu, prin infiltrarea elementelor cu dova din partea Dunării de Jos în sec.
caracter central-european. VIII – prima jumătate a sec. VII î.Hr.
Culturile hallstattiene au fost atri- În continuare, în sec. VII î.Hr., în re-
buite la două complexe mari, deosebite giune se va extinde grupul Trestiana.
prin caracteristici specifice distincte: Este important de subliniat că popula-
de nord (cu ceramică canelată) și de ţia tuturor culturilor nominalizate mai
sud (cu ceramică incizată și imprima- sus, în calitate de rit funerar, practicau,
tă). Din spaţiul de origine, purtătorii în general, înhumaţia.
acestor formaţiuni hallstattiene timpu- Procesele cultural-istorice care au
rii s-au răspândit departe spre est, for- derulat în spaţiul cuprins între Carpaţi
mând culturile hallstattiene, caracte- și Prut, în epoca fierului timpuriu, actu-
ristice pentru perioadele HaA și HaB. almente sunt reflectate în lucrări mono-
În Moldova cultura cu ceramică grafice, într-un șir de studii de sinteză,
canelată este atestată până în sec. X precum și generalizate în câteva ediţii
î.Hr., când apare, pentru început, gru- ale „Istoriei României/Românilor”.
pul cu ceramică incizată de tipul Tă- De mijlocul
măoani, după care, grupul Cozia – cu sec. XX ţin și pri-
ceramică incizată și imprimată. mele investigaţii
Cu cultura hallstattiană timpurie, ale monumentelor
cu ceramică canelată, se sincronizează din epoca fieru-
depozitele de tipul Ilișeni, iar cu vesti- lui timpuriu din
giile de tipul Stoicani-Cozia – depozi- spaţiul pruto-nis-
tul Rafaila. trean. Graţie cer-
Monumentele hallstattului canelat Gheorghe D. cetătorilor Gheor-
din regiunea est-carpatică se atribuie Smirnov ghe D. Smirnov,
grupului Grănicești de tradiţie Gava- Tatiana S. Passek,
Holihrady, răspândit în Podișul Sucea- Ana I. Meliuko-
va, și culturii Corlăteni, de origine Cru- va, în anii ’40-’50
ceni-Belegiš, care ocupă întreaga zonă ai secolului tre-
de silvostepa dintre Carpaţi și Prut. cut, săpături de
Perioada hallstattului mijlociu, în amploare au fost
spaţiul de la vest de Prut, este repre- întreprinse în așe-
zentat de către grupul Stoicani, cultura zările Chișinău și
Basarabi și grupul Trestiana. Materia- Ana I. Meliukova Holercani, Solon-
maket.indd 326 25.11.2010 14:36:28

ceni, Saharna Mare și Saharna Mică, siunii culturilor au arătat că complexul

Butuceni și Tudora, precum și în pri- de ceramică al așezării Chișinău este
mele necropole descoperite: Saharna 1 analog complexelor hallstattului tim-
și 2, Șoldănești. puriu din Moldova de la vest de Prut,
Orizonturi cu ceramică analogi- provenite din straturile suprapuse ne-
că celei depistate în așezarea de lângă mijlocit, peste depunerile cu ceramică
Chișinău au fost semnalate și cercetate, ale culturii Noua din așezările Corlă-
în cadrul săpăturilor unor situri cu mai teni, Trușești, Larga-Jijiei. Acestea peste
multe niveluri de locuire – Lucașeuca tot constituie unul dintre cele mai estice
și Bălăbănești, Zăicana și Petruha ș.a. variante ale culturii hallstattiene carpa-
În continuare, monumente cu materi- to-dunărene, sau ale hallstattului tracic,
ale similare au devenit cunoscute și în cunoscut pentru sudul României în Ol-
raioanele mai de nord, în bazinul Pru- tenia, Banat, Valahia și Transilvania. S-a
tului. O importanţă deosebită în elu- dovedit că între monumentele hallstat-
cidarea monumentelor de tipul Chiși- tului tracic din interfluviul Nistru-Prut
nău au avut descoperirea și cercetarea și cultura precedentă pe acest teritoriu
necropolei și așezării de la Mîndrești – Noua, nu sunt legături genetice, iar
(1969-1970), a depozitului de piese din dispariţia bruscă a acesteia confirmă
bronz din aceeași localitate, deopotrivă apariţia aici a unei noi populaţii (tracii),
cu depozitul de la Valea Rusului, cu- de origine carpato-dunăreană.
noscut mai înainte. Pentru Republica Moldova, anii
Particularităţile distinctive, caracte- ’70-’80 ai sec. XX au fost marcaţi prin
ristice, pe de o parte, monumentelor Sa- cercetări arheologice de o deosebită
harna, Șoldănești și Ofatinţi, iar, pe de amploare, inclusiv privind epoca fie-
altă parte, aspectul original al ceramicii rului timpuriu. Prin investigaţii de
monumentelor de tip Chișinău, de la șantier, întreprinse de I. Niculiţă, V.
bun început, i-au permis A. Meliukova Dergaciov, V. Lapușnean, O. Leviţki, S.
(1958, 1961) să reconstituie tabloul de- Agulnicov, M. Kașuba, au fost cuprinse
plin al evoluţiei cultural-istorice a regi- așezările Suruceni, Dănceni, Costești
unii și să elaboreze schema periodizării 7, Hansca-La Matcă, Ivancea 2, Trinca-
culturilor arheologice ale epocii fierului Izvorul lui Luca, Petrușeni, Văratic 5,
timpuriu. Au fost relevate atât deosebi- Petruha, necropolele plane de pe lân-
rile dintre culturile din silvostepă și ste- gă Hansca, Seliște, Cazaclia, precum și
pă, cât și specificul general de evoluţie un șir de necropole tumulare. Pentru
culturală a spaţiului pruto-nistrean, ori- prima dată în regiune au fost studiate
entat prioritar, în opinia cercetătoarei, sanctuarele vechi (Hlijeni). O atenţie
spre tradiţiile culturale ale populaţiei sporită a fost acordată colectării depo-
din bazinul carpatic și dunărean. zitelor și pieselor izolate din bronz.
Precizările făcute, în continuare, Materialele acumulate au con-
asupra coloanelor cronologice și succe- tribuit esenţial la completarea și re-
maket.indd 327 25.11.2010 14:36:29

328 Capitolul 5
evaluarea tuturor viziunilor privind Hansca, cu paralele directe în grupul

sistemul de populare și valorificare a Tămăoani, cunoscut la vest de Prut și
regiunii în epoca fierului timpuriu, în bazinul Siretului.
definitivarea particularităţilor feno- Schimbări esenţiale s-au produs
menelor culturale atestate în zonă, la începutul-prima jumătate a sec. X
coraportul acestora cu culturile înve- î.Hr., când în regiune, din zona Du-
cinate etc. Generalizarea acestor noi și nării de Mijloc, Dobrogea și Balcanii
importante materiale și-a găsit reflec- Răsăriteni apare o altă populaţie hall-
tare în numeroasele publicaţii din anii stattiană timpurie. Aceasta utiliza ce-
’90 ai sec. XX, printre care și o serie de ramica neagră, lustruită, cu ornament
studii monografice de sinteză cu con- incizat și imprimat, adesea incrustat
cluzii conceptuale noi, importante (O. cu pastă albă. Purtătorii acestei culturi,
Leviţki, I. Niculiţă, V. Dergaciov, M. denumită Cozia-Saharna, a valorificat
Kașuba, S. Agulnicov etc.). pe larg partea de silvostepă a spaţiului
Conform opiniilor actuale, înce- pruto-nistrean, demonstrând relaţii
putul-prima jumătate a sec. XII î.Hr. intensive cu nomazii timpurii ce po-
include în sine debutul evoluţiei a pulau stepa.
două culturi diferite: cultura Chișinău- Următoarele modificări culturale
Corlăteni, caracteristică pentru zona au loc în sec. VIII î.Hr., când în regiu-
de silvostepă, și cultura Belozerka, cu nea de la est de Carpaţi, din zona Du-
localizare în zona de stepă. Cultura nării de Mijloc, pătrunde o nouă po-
Chișinău-Corlăteni reprezintă o rami- pulaţie a culturii Basarabi, reprezenta-
ficaţie desprinsă din masivul cultural tă aici de cultura Basarabi-Șoldănești.
al fazei târzii a culturii Surčin-Belegiš- Studierea depozitelor și a desco-
Dubovac, din bazinul de Mijloc al Du- peririlor izolate de piese de bronz de
nării, deplasată în spaţiul est-carpatic la sfârșitul epocii bronzului-începutul
prin teritoriul adiacent malului stâng epocii fierului din interfluviul Nistru-
al Dunării, adică prin sudul Olteniei și Prut a arătat că acestea se împart în
Munteniei. Spre deosebire de aceasta, două grupe cronologice (V. Dergaciov).
cultura Belozerka, din punct de vedere Prima grupă este raportată la culturile
genetic, este de tradiţie locală – cultu- Sabatinovka și Noua, iar a doua ţine de
ra Sabatinovka din perioada bronzului culturile „hallstattului tracic” din re-
târziu. Pe parcursul sec. X î.Hr. atât po- giunea de silvostepă și Belozerka din
pulaţia culturii Chișinău-Corlăteni, cât stepă. Fiecare etapă este caracterizată
și cea a culturii Belozerka dispar de pe de piese din bronz proprii, dintre cele
arena istorică. mai tipice.
Totodată, suplimentar s-a consta- Ultimul deceniu al secolului trecut
tat că în zona limitrofă, dintre silvoste- – începutul sec. XXI s-au manifestat
pă și stepă, în sec. XI î.Hr. mai locuia prin noi săpături arheologice de am-
un grup cultural, denumit Holercani- ploare, în special, în siturile din micro-
maket.indd 328 25.11.2010 14:36:29

zona Saharna (I. Niculiţă, A. Zanoci, T. racteristicile de bază ale acestui com-
Arnăut, A. Nicic) și în așezarea cu mai plex sunt: apogeul dezvoltării metalur-
multe niveluri de locuire de la Trinca giei bronzului; apariţia obiectelor din
(O. Leviţki). fier; modul de gospodărire mixt – agri-
Este continuată analiza și sistema- cultura și creșterea vitelor; prezenţa
tizarea surselor acumulate, examinate așezărilor stabile și apariţia așezărilor
în contextul evenimentelor epocii fie- fortificate; ceramica neagră lustruită,
rului timpuriu atât din spaţiul Europei ornamentată cu caneluri, incizii și/sau
de Est, cât și din cel al Europei de Sud- imprimări.
Est și Centrale (M. Kașuba, O. Leviţki, Noua sinteză culturală – hallstatti-
I. Niculiţă, A. Zanoci, A. Nicic). ană timpurie, constituită în vestul spa-
Toate acestea permit abordarea ţiului carpato-balcanic (Carpaţii Slova-
problematicii epocii fierului timpuriu ciei și teritoriul dintre Munţii Apuseni
din spaţiul pruto-nistrean de pe poziţii și Dunărea Mijlocie, inclusiv Banatul),
noi, cu caracteristici ample și mult mai în baza dezvoltării fondului cultural
detaliate. local de la sfârșitul epocii bronzului și
prin infiltrarea unor elemente cu ca-
5.1. Zona de silvostepă. racter central-european, începând cu
Tracii timpurii secolul al XII-lea î.Hr. va provoca așa-
Introducere numita contraofensivă a blocului carpa-
Tranziţia de la epoca bronzului la tic, care a avut o semnificaţie deosebită
epoca fierului în spaţiul carpato-dună- în evoluţia cultural-istorică a Europei
rean, inclusiv est-carpatic, a fost mar- de Sud-Est.
cată de un proces de reformare etno- Pornind de la aria de formare –
culturală radicală, provocat de restruc- marginea vestică a spaţiului carpato-
turările culturale profunde ale Europei balcanic, purtătorii acestei noi sinteze
Centrale și de Sud-Est de la sfârșitul culturale (grupuri de păstori și agricul-
epocii bronzului. tori războinici, conform calificativului
În această perioadă, în sectorul lui I. Nestor) pun în mișcare o puter-
nordic al Europei Centrale se constitu- nică expansiune spre răsărit, asimilând
ie cultura Lausitz. La vest de Dunărea în calea lor toate culturile și grupurile
de Mijloc, ia naștere marele complex al culturale din perioada târzie a epocii
culturii câmpurilor de urne (Urnenfel- bronzului. În așa mod se realizează o
derkultur). În aria ce includea răsăritul nouă și mare unitate culturală, cea a
Ungariei, nord-estul Serbiei și sud-ves- hallstattului timpuriu carpato-balcanic,
tul României, începe evoluţia unui alt sau a blocului tracic. În cadrul acesteia
complex cultural de tipul hallstattian se disting două complexe culturale, cu
timpuriu, ale cărui particularităţi spe- anumite trăsături specifice – primul,
cifice îl deosebesc esenţial de culturile cel de vest, nord-vest și nord, caracte-
precedente ale epocii bronzului. Ca- rizat prin culturi cu ceramică neagră
maket.indd 329 25.11.2010 14:36:29

330 Capitolul 5
canelată, atribuit tracilor de nord. Al teau păduri de fag și de carpen, iar pe

doilea complex – cel de sud, sud-est și locurile mai joase – păduri de stejar și
est, caracterizat prin culturi cu cerami- carpen. Se întâlneau de asemenea teiul,
că decorată prin incizare și imprimare, arţarul, cornul, alunul, mărul, cireșul
atribuit tracilor de sud. Ambele, cu ten- sălbatic, vișinul, corcodușul, mărăci-
dinţe de extindere continuă către răsă- nele, măceșul ș.a.
rit, inclusiv până în bazinul Nistrului Materialul osteologic descoperit
și, respectiv, spre sud și sud-est, în Pe- în așezările hallstattiene timpurii fur-
ninsula Balcanică, până în nord-vestul nizează date despre lumea animală
Asiei Mici (vezi Harta, pag. 319). din timpurile imemoriale. În păduri și
Astfel, limita de est a teritoriilor pe pășunile din preajmă locuiau urși
populate de tracii timpurii se extin- bruni, lupi, vulpi, mistreţi, iepuri, bur-
de până la râul Nistru, care, în același suci, căprioare, cerbi, zimbri, tauri ș.a.
timp, marchează și frontiera de sud- Epoca hallstattiană coincide cu pe-
vest a masivului cultural nord-pontic, rioada subboreală a holocenului. În ge-
reprezentat în partea de nord-est de neral, această perioadă se caracterizea-
către comunităţile culturii Belogrudo- ză printr-o climă continentală și mai
vka-Černyj Les timpurie, iar în cea de uscată decât cea actuală. Se consideră
sud-est – de cele ale culturii Belozerka. că spre sfârșitul acestei perioade (sec.
XIII-IX î.Hr.) au avut loc o creștere a
Cadrul natural cantităţii de precipitaţii, scăderea tem-
Spaţiul est-carpatic, mărginit la peraturii în timpul verii și instalarea
vest de Subcarpaţii Moldovei și la est unor temperaturi ale aerului la nivelul
de râul Nistru, reprezintă o câmpie celor din prezent. În același timp, ates-
deluroasă. Partea de centru și de nord- tarea, prin cercetări arheozoologice, a
est este mai înaltă, cea de sud și sud- unor animale precum cerbul sau ursul
est – mai joasă. Arealurile culturilor brun, în unele așezări hallstattiene tim-
hallstattiene timpurii cuprindeau, în purii situate în zona de contact între
general, silvostepa, în cadrul căreia se regiunile de podiș și de câmpie, dove-
evidenţiau două zone naturale: foresti- desc existenţa în acea perioadă a unor
eră – Codrii din partea centrală a Mol- largi masive păduroase, de altitudine
dovei, Subcarpaţii și alte înălţimi – și joasă. Prezenţa mistreţului, în aceleași
silvostepa propriu-zisă – Moldova de zone, constituie mărturii ale predomi-
Nord, Podișul Moldovenesc, zona de- nării pădurilor foioase, în care existau
luroasă a Fălciului, Câmpiile Siretului și locuri cu un regim tipic mlăștinos.
de Jos și a Covurluilui. Pornind de la acestea, se presupune că,
În baza datelor paleobotanice, s-a la limita dintre mileniile II și I î.Hr., a
constatat că în această zonă erau răs- existat încă un regim climatic, mai pu-
pândite larg pădurile de foioase. Pe ţin continental, însoţit de extinderea
cele mai înalte locuri ale codrilor, creș- pădurilor de foioase, inclusiv în regi-
maket.indd 330 25.11.2010 14:36:29

unile de joasă altitudine, cu un regim materiale de tip Chișinău au fost eviden-

hidrologic mai constant și o umiditate ţiate în așezările cu mai multe niveluri
mai ridicată. de locuire de la Lucașeuca, Bălăbănești,
Zăicana, Petruha etc. Au fost descoperi-
Din istoricul cercetărilor te și cercetate așezarea și necropola hall-
Studiul perioadei hallstattiene stattiană din preajma satului Mîndrești,
timpurii (sau perioada de tranziţie de depozitul de obiecte de bronz din același
la epoca bronzului la prima epocă a sat și de la Valea Rusului. Către începu-
fierului) în spaţiul est-carpatic a înce- tul anilor ’70 ai secolului XX va fi alcătu-
put pe la mijlocul secolului XX. În par- it și primul repertoriu al monumentelor
tea dreaptă a Prutului, printre primele arheologice de tip Chișinău-Corlăteni.
situri investigate a fost așezarea de la Concomitent, în spaţiul pruto-carpatic
Corlăteni, cercetată de către I. Nestor, sunt identificate niveluri de locuire cu
și cea de la Tămăoani, cercetată de M. ceramică de tipul Corlăteni în așezările
Petrescu-Dîmboviţa. Cam în aceiași de la Trușești, Valea Lupului, Larga Ji-
ani, în interfluviul Prut-Nistru, au fost jiei, Andrieșeni, Zăpodeni, Săbăoani și
supuse săpăturilor așezarea din apro- multe altele, inclusiv necropolele de la
pierea orașului Chișinău, cercetată de Trifești și Cucorăni.
A.I. Meliukova, și cea de la Holercani, Graţie eforturilor depuse de mai
pe Nistru, cercetată de T.S. Passek. Ini- mulţi specialiști, în special de A. Mel-
ţial, din lipsa informaţiei reciproce, jukova, V. Lapușnean, V. Dergaciov,
toate aceste situri, din punct de vedere M. Petrescu-Dîmboviţa, A. László etc.,
cultural-cronologic, erau atribuite în monumentele cercetate vor fi separate
mod diferit, materialele fiind examina- în cele ce corespund cu sfârșitul epocii
te separat, în cadrul realităţilor arheo- bronzului, reprezentând cultura Noua
logice cunoscute de la sfârșitul epocii (sec. XIII-XII î.Hr.), și cele ale epocii
bronzului-începutul epocii fierului hallstattiene timpurii (sec. X-IX î.Hr.)
timpuriu. Ceva mai târziu, cu ampli- de tip Chișinău-Corlăteni – varianta
ficarea masivului de vestigii similare cea mai estică a blocului cultural hall-
celor atestate în așezările menţionate, stattian tracic. Totodată, au fost sesiza-
acestea vor deveni situri eponime ale te înrudirea și deosebirea acestora de
culturilor hallstattiene timpurii est- o altă variantă est-carpatică a acestui
carpatice – Chișinău-Corlăteni și Tă- bloc cultural – cultura Holihrady, a că-
măoani-Holercani, în înţelesul stadiu- rei apartenenţă etnică este considerată
lui actual de cercetare. tot tracică. În fine, este demonstrată
Cât privește sporirea fondului de lipsa unor legături genetice între cultu-
surse, referitor la ambele culturi desco- ra Noua și cultura Hallstattului timpu-
perite, acest proces s-a derulat conco- riu și se enunţă supoziţia privind for-
mitent în ambele părţi ale arealului. În marea celei din urmă în afara spaţiului
spaţiul pruto-nistrean, orizonturile cu ocupat de cultura Noua.
maket.indd 331 25.11.2010 14:36:30

332 Capitolul 5
De o importanţă majoră, în ceea ce spaţiul est-carpatic, în ansamblu, cât și

privește amplificarea surselor informa- la identificarea unor variante culturale
tive pentru cunoașterea tuturor aspec- locale proprii complexelor hallstattie-
telor culturilor tracice est-carpatice, ne cunoscute anterior.
sunt investigaţiile sistematice practica- Investigaţiile întreprinse de către
te în ultimele decenii ale secolului tre- A. László au permis identificarea în
cut. În aria pruto-nistreană, cercetări mediul cultural hallstattian timpuriu
de amploare au fost întreprinse în așe- cu ceramică canelată din aria pruto-
zările de la Hansca, Suruceni, Dănceni, carpatică, în nord-vestul Moldovei,
Petruha, Petrușeni, Văratic, Trinca a grupului cultural Grănicești, de tra-
etc., necropola de la Hansca, tumulul diţie Gava-Holihrady, care a evoluat
de lângă s. Braniște. În partea vestică odată cu cultura Corlăteni-Chișinău,
a arealului, investigaţii de proporţii au iar în sudul Moldovei – a grupului Tă-
fost întreprinse în așezările de la Loz- măoani, parte componentă a comple-
na, Negrești, Târpești, Cândești etc., xului hallstattian timpuriu cu ceramică
în necropolele Vaslui-Curţile Dom- incizată.
nești, Cotu Morii, Ștefănești, Iași ș.a. Concomitent, în procesul exami-
Concomitent, în ambele areale crește nării aprofundate a complexelor hall-
considerabil numărul descoperirilor stattiene timpurii cu ceramică canelată
depozitelor de bronzuri și al pieselor din aria pruto-nistreană, O. Leviţki,
de bronz găsite fortuit. relevând neomogenitatea evidentă a
Materialele acumulate, sistemati- ceramicii dintr-o serie de situri ampla-
zate și examinate în raport cu realiză- sate la hotarul dintre silvostepă și stepă
rile atinse în cercetarea arheologică a (în acestea fiind prezentă și o categorie
întregului areal hallstattian timpuriu, de recipiente cunoscute deja pentru
mai ales cu referire la geneza culturilor așezarea de la Holercani), va eviden-
hallstattiene din regiunea Dunării de ţia grupul cultural – Holercani-Hans-
Mijloc și de Jos, vor fi sintetizate în stu- ca. Mai mult ca atât, având în vedere
diile unor specialiști notorii în dome- similitudinile directe ale acestuia cu
niul tracologiei: B. Hänsel, S. Morintz, cele ale grupului Tămăoani din sudul
M. Petrescu-Dîmboviţa, E. Balaguri, Moldovei de peste Prut, ale aspectului
G. Smirnova, L. Krušelnickaja. Aceste Sihleanu de la Dunărea de Jos, ca și ale
constatări se referă, în egală măsură, grupului Balta din interfluviul bugo-
și la valorificarea materialelor privind nistrean, va fi determinată apartenenţa
masivul cultural nord-pontic, efectua- lui la complexul hallstattian timpuriu
te de cunoscuţii arheologi ucraineni S. cu ceramică incizată desemnat ca Tă-
Berezanskaja, I. Černjakov, V. Vančiu- măoani-Holercani-Balta.
gov etc. Eforturile depuse au contribuit Completarea fondului surselor
esenţial atât la aprofundarea cunoaște- informative cu privire la comunităţi-
rii perioadei hallstattiene timpurii din le tracice timpurii continuă. Printre
maket.indd 332 25.11.2010 14:36:30

cercetările de teren mai recent merită așezări (cca 250, 40 dintre care – cer-
a fi menţionate investigaţiile efectuate cetate), monumente funerare (7 necro-
în siturile de la Trinca, Saharna Mică, pole plane, 2 tumuli și 2 morminte în
Cartal-Orlovka ș.a. Au fost înregistrate așezări) și depozite de piese de bronz
și colectate noi descoperiri de obiecte (11) sau obiecte de bronz găsite izolat
de bronz. În comun cu cele deja cunos- (cca 50). În același timp, comunităţi-
cute, toate acestea constituie un bogat lor complexului cultural cu ceramică
și variat lot de materiale cu o semni- incizată de tip Tămăoani-Holercani li
ficaţie deosebită pentru reconstituirea se atribuie în jur de 60 de descoperiri,
istoriei tracilor timpuri. cu precădere așezări (jumătate dintre
care, cercetate prin săpături) și doar 2
Izvoarele (3?) monumente funerare. Vestigiile
Unicele surse disponibile pentru ambelor complexe culturale, vis-à-vis
reconstituirea istoriei și civilizaţiei cul- de părţile arealurilor acestora (carpa-
turii hallstattiene timpurii din spaţiul to-pruteană și pruto-nistreană), sunt
carpato-nistrean sunt vestigiile obţi- distribuite relativ proporţional, aproa-
nute prin cercetări arheologice, la care pe jumătate dintre ele localizându-se
se adaugă cele interdisciplinare: arhe- în interfluviul Nistru-Prut.
ozoologice, paleobotanice, antropolo-
gice etc. a. Cultura Chişinău-Corlăteni
În prezent, graţie eforturilor câtor- Originea și evoluţia culturii Chiși-
va generaţii de arheologi, pentru zona nău-Corlăteni în spaţiul carpato-nis-
de silvostepă a spaţiului carpato-nistrean nu au putut fi pe deplin elucida-
trean sunt cunoscute cca 400 de desco- te. Analiza materialelor și observaţiile
periri, atribuite culturii Chișinău-Cor- de care dispunem în prezent, referitor
lăteni și grupului cultural Tămăoani- la complexul cultural hallstattian cu
Holercani. ceramică canelată, au pus în evidenţă
Dintre cele mai numeroase și mai suficiente argumente, conform cărora
variate, din punctul de vedere al cate- culturile și grupurile culturale aparţi-
goriilor de vestigii, sunt sursele arheo- nând acestuia s-au constituit în vestul
logice cu referire la cultura Chișinău- spaţiului carpato-dunărean, în afara
Corlăteni. Cele aparţinând grupului ariei complexului cultural Noua-Sa-
cultural Tămăoani-Holercani rămân batinovka-Coslogeni – în zona de
mult mai reduse cantitativ și, respectiv, sud-vest a României, nord-estul Ser-
mai omogene ca și categorii de situri. biei și nord-vestul Bulgariei (Banat,
Astfel, cultura purtătorilor cerami- Voivodina, Srem, Oltenia). Formarea
cii canelate de tip Chișinău-Corlăteni acestui complex cultural a avut loc în
este cunoscută prin mai mult de 320 de baza fondului cultural local din peri-
descoperiri (vezi Harta, pag. 334). Ele oada târzie a epocii bronzului repre-
sunt reprezentate, cu precădere, prin zentat prin culturile Cruceni-Belegiš,
maket.indd 333 25.11.2010 14:36:30

334 Capitolul 5
Culturi din perioada hallstattiană timpurie.

I – așezări Chișinău-Corlăteni (cercetate, a – cunoscute); II – așezări Chișinău-Corlăteni cu cera-
mică Holercani-Hansca; III – așezări Tămăoani-Holercani; IV – așezări Belozerka (cercetate,
a – cunoscute); V – așezări Balta; VI – depozite de bronzuri; VII – bronzuri descoperite fortuit;
VIII – necropole plane, IX – necropole tumulare; X – tumuli izolaţi.
1 – Trinca, 2 – Raşcov, 3 – Saharna Mică, 4 – Saharna Mare, 5 – Solonceni, 6 – Frunzeni, 7 –
Văratic, 8 – Petruşeni, 9 – Costeşti, 10 – Corlăteni, 11 – Branişte, 12 – Truşeşti, 13 – Cucorăni,
14 – Ilişeni, 15 – Progres, 16 – Mîndreşti, 17 – Valea Rusului, 18 – Pohrebea, 19 – Holercani,
20 – Lucaşeuca, 21 – Petruha, 22 – Trifeşti, 23 – Andrieşeni, 24 – Larga Jijiei, 25 – Cotu Morii,
26 – Bălăbăneşti, 27 – Coşniţa, 28 – Ivancea, 29 – Zăicana, 30 – Socoleni, 31 – Chişinău, 32 –
Valea Lupului, 33 – Uiutnoe, 34 – Parcani, 35 – Cobusca Veche, 36 – Ŝčerbanka, 37 – Tiraspol,
maket.indd 334 25.11.2010 14:36:30

Žuto Brdo-Gârla Mare, Balta Sărată cel caracteristic grupurilor culturale

etc., cu contribuţia semnificativă a Susani, Bobda II, Ticvaniul Mare-Ka-
manifestărilor târzii ale complexului raburma III, Moldova Nouă, Hinova-
cultural central-european al mormin- Mala Vrbiţa, se manifestă în compo-
telor tumulare Hügelgräberkultur și, nentele principale ale culturii mate-
mai apoi, a contactelor cu grupurile riale, mai întâi de toate în ceramică,
estice ale culturii câmpurilor de urne în special în cea fină, inclusiv în re-
Urnenfelderkultur, parţial contempo- cipientele cu pereţii bicromatici (bine
rană cu civilizaţia hallstattiană tim- lustruită, de culoare neagră la exterior
purie din sud-estul Europei. Sintezele și galben-oranj în interior) și în ritul
culturale, constituite aici, în ultimele și practicile funerare. Edificatoare, în
secole ale mileniului II î.Hr. (începu- această ordine de idei, sunt și cele mai
tul/mijlocul fazei HaA1 – secolul XII răspândite, la comunităţile hallstattie-
î.Hr.), reprezintă principalele mani- ne timpurii de la est de Carpaţi, tipuri
festări culturale, deja ale perioadei de de bronzuri, îndeosebi uneltele – cel-
tranziţie de la epoca bronzului la pri- turile și secerile, originare cu precă-
ma epocă a fierului, cu o evoluţie „în dere din zona de la vest de Dunărea
sens hallstattian”, care, mișcându-se de Mijloc.
spre est, a contribuit la „hallstattiza- Derularea nemijlocită a procesului
rea” întregii regiuni carpato-balcanice de hallstattizare a spaţiilor de la est de
și a spaţiului carpato-nistrean. Acest Olt, inclusiv a celui est-carpatic, în sta-
proces a condus la substituirea com- diul actual al cercetărilor, este prezen-
plexului cultural Noua-Sabatinovka- tat de specialiști în mod diferit. Unii
Coslogeni, care, cu rare excepţii, nu consideră că formarea acestei culturii
a transmis nimic noilor culturi, origi- este rezultatul pătrunderii efective prin
nare din bazinul Dunării de Mijloc. teritoriul limitrof malului stâng al Du-
Provenienţa culturii Chișinău- nării (Oltenia, Muntenia) a unor co-
Corlăteni din mediul cultural Cru- munităţi de tip Belegiš II sau Bobda II-
ceni II – Belegiš II, și în special din Susani-Belegiš II, care, pătrunzând în
38 – Suclea, 39 – Calfa, 40 – Târpeşti, 41 – Limanskoe, 42 – Novocotovsc, 43 – Hlinaia, 44

– Cioburciu, 45 – Căuşeni, 46 – Hansca, 47 – Brădiceşti, 48 – Dăneşti, 49 – Zăpodeni, 50 –
Negreşti, 51 – Rafaila, 52 – Poiana-Dulceşti, 53 – Ruginoasa, 54 – Dulceşti, 55 – Aldeşti, 56
– Prăjeşti, 57 – Tudora, 58 – Olăneşti, 59 – Khadzhilar (Hadjilar), 60 – Comrat, 61 – Vaslui, 62
– Krasnaia Kosa, 63 – Udobnoe, 64 – Tomai, 65 – Cociulia, 66 – Săbăoani, 67 – Suceveni, 68 –
Akkerman, 69 – Belenkoe, 70 – Alkalia, 71 – Cazaclia, 72 – Cealîc, 73 – Divizia, 74 – Pavlovka,
75 – Taraclia, 76 – Balabanu, 77 – Čebolakčia-Viktorovka, 78 – Cucoara, 79 – Kočkovatoe,
80 – Baštanovka, 81 – Strumok, 82 – Dzinilor, 83 – Jovtnevoe, 84 – Červonoarmeiskoe, 85
– Jalpug, 86 – Zalizničnoe, 87 – Folteşti, 88 – Suvorovo, 89 – Vasilievka, 90 – Tămăoani, 91 –
Priozernoe, 92 – Kriničnoe, 93 – Etulia, 94 – Ijdileni, 95 – Cândeşti, 96 – Mirnoe, 97 – Banovka,
98 – Vânători, 99 – Gradiška, 100 – Ozernoe, 101 – Budurjeli, 102 – Orlovka (Cartal), 103 –
Novoselskoe, 104 – Sihleanu, 105 – Râmnicelu, 106 – Babadag, 107 – Enisala.
maket.indd 335 25.11.2010 14:36:31

336 Capitolul 5
spaţiul est-carpatic, au pus capăt evo- ţia locală a culturii Noua, parţial fiind
luţiei culturii Noua undeva în perioada asimilată, parţial retrăgându-se pe alte
HaA1. Alţii discută doar de elemente teritorii – în zona nord-pontică și la
culturale (ceramica cu decor canelat) Dunărea de Jos, populate de comuni-
de tip Ticvaniul Mare-Caraburma III, tăţile complexului cultural Noua-Saba-
care s-au extins, probabil, pe linia Du- tinovka-Coslogeni.
nării, până în zonele est-carpatice, în Comunităţile complexului hall-
aria manifestărilor de tipul Chișinău- stattian cu ceramică canelată, origi-
Corlăteni. Cu totul deosebit se prezin- nare din zonele premontane, ajunse
tă traseul de răspândire a purtătorilor în spaţiul est-carpatic pentru locuri
tradiţiilor din zona Dunării de Mijloc, de habitat, iniţial au preferat de ase-
în baza analizei și localizării pieselor menea regiuni fizico-geografice si-
de metal, care, conform lor, pornea din milare sau apropiate celor de la baș-
zona Banatului dunărean, în sus, pe tină – ţinuturile subcarpatice, pe cele
Mureș, în centrul Transilvaniei și, mai colinare și de podișuri cu pădure, ca
departe, pe râul Olt și peste trecătoarea mai apoi să populeze întreaga zonă de
Breţcu spre zona interfluviului Siret și silvostepă est-carpatică. Descoperirile
Nistru. hallstattiene cu ceramică canelată din
În stadiul actual al cercetărilor, teritoriile intermediare – părţile de
este greu de răspuns univoc la între- nord ale Olteniei și Munteniei de ase-
barea cum a derulat procesul de hall- menea erau situate în unităţi fizico-
stattizare a spaţiului est-carpatic și de geografice similare. Aceasta, împreu-
constituire a culturii Chișinău-Corlă- nă cu depozitele de bronzuri și piesele
teni – în urma pătrunderii nemijloci- de bronz de tradiţie de la Dunărea de
te a unor comunităţi de la Dunărea de Mijloc și central-europene, în ultima
Mijloc sau, doar ca rezultat al influen- instanţă, marchează și traseul depla-
ţelor culturale puternice. Transforma- sării purtătorilor complexului hall-
rea culturală radicală a spaţiului est- stattian cu ceramică canelată spre est
carpatic, intervenită la sfârșitul epocii de Carpaţi, așezarea de la Cândești,
bronzului-începutul Hallstattului, sol- din zona Subcarpaţilor de Curbură,
dată cu substituirea culturii Noua, al reprezentând punctul de legătură cu
cărei aspect nu atestă o evoluţie în stil masivul monumentelor culturii Chi-
hallstattian, considerăm că prezintă o șinău-Corlăteni.
dovadă evidentă în favoarea unor de- Caracterul omogen al culturii
plasări de populaţie. materiale și specificul ritului și ritua-
Procesul transformării culturale a lului funerar practicat de comunităţi-
spaţiului carpato-nistrean și apariţia le hallstattiene timpurii din vestul și
culturii Chișinău-Corlăteni, în opinia estul spaţiului carpato-dunărean, în
specialiștilor, încep încă în cursul pe- linii generale, mărturisesc că acestea
rioadei HaA1 (sec. XII î.Hr.), popula- se aflau la același nivel de dezvoltare
maket.indd 336 25.11.2010 14:36:31

ţiului est-carpatic. Evoluţia ei poate fi

urmărită începând cu perioada tim-
purie a epocii hallstattiene, probabil
din HaA1 (mijlocul sec. XII î.Hr.) și
până la mijlocul fazei HaB1 (sec. X
î.Hr.), când teritoriile populate de co-
munităţile acestei culturi (cu excepţia
Podișului Moldovei de Nord, unde au
Ceramică canelată. Trifeşti, Negreşti
pătruns grupuri de populaţie estică,
social-economică și social-politică și de origine Černyj Les II-Bondariha
că, în ritmul evoluţiei istorice a aces- târzie), vor intra în stăpânirea pur-
tor spaţii, dacă a și existat un oarecare tătorilor culturii Cozia-Saharna-So-
decalaj, acesta, în fond, era nesemni- lonceni, cu toate că în ceea ce priveș-
ficativ. te limita cronologică finală a culturii
Relaţiile dintre comunităţile bă- Chișinău-Corlăteni nu există încă un
năţene-oltene și cele est-carpatice consens. Avem în vedere ipoteza unor
continuă și în perioada ce a urmat specialiști potrivit căreia cultura Co-
deplasării primului val de populaţie zia-Saharna-Solonceni a ocupat doar
în direcţia est – nord-est, pe parcur- o parte neînsemnată a arealului cultu-
sul perioadei HaA1 (mijlocul sec. XII rii Chișinău-Corlăteni, acestea coexis-
î.Hr.). Ceramica, piesele de bronz și tând în teritorii învecinate de-a lungul
în special apariţia, la comunităţile secolelor X-IX, (VIII ?) î.Hr.
est-carpatice, a metalurgiei bronzu- În prezent, deși încă nu avem
lui, aprovizionată, probabil, cu mate- suficiente descoperiri datate sigur
rie primă din zona Dunării de Mijloc, pentru elaborarea unei periodizări
din Carpaţii Apuseni, prezintă dovezi strict argumentate, în evoluţia cultu-
semnificative în favoarea unor noi im- rii Chișinău-Corlăteni pot fi schiţate
pulsuri din aceste regiuni în direcţia trei etape: veche/timpurie – mijlo-
spaţiului est-carpatic, deja în decursul cul – a doua jumătate a fazei HaA1
perioadei HaA2 (sec. XI î.Hr.). Aceste (respectiv, a sec. XII î.Hr.); mijlocie/
relaţii intensive au și condus la con- „clasică” – sfârșitul fazei HaA1 – a
solidarea definitivă a procesului de doua jumătate/sfârșitul fazei HaA2
hallstattizare și la asigurarea evoluţiei (sfârșitul sec. XII – a doua jumătate/
paralele a acestor două zone ale lumii sfârșitul sec. XI î.Hr.) și finală/târzie
hallstattiene timpurii și în perioada – sfârșitul fazei HaA2 – mijlocul (a
următoare până pe la mijlocul fazei doua jumătate ?) a fazei Ha B1, (sfâr-
Ha B1 (sec. X î.Hr.). șitul sec. XI – prima jumătate (mijlo-
Astfel, existenţa culturii Chiși- cul/sfârșitul) sec. X î.Hr.).
nău-Corlăteni nu a reprezentat doar
un scurt episod în protoistoria spa-
maket.indd 337 25.11.2010 14:36:32

338 Capitolul 5
b. Cultura Cu referinţă la spaţiul est-carpatic,

Tămăoani-Holercani-Hansca în special interfluviul pruto-nistrean,
Referitor la originea și evoluţia nu sunt dovezi sigure că în perioada
complexului cultural hallstattian tim- anterioară aici au existat acele elemente
puriu cu ceramică incizată, cunoscut care ar fi putut genera apariţia unei cul-
din valea Dunării până în bazinul Bu- turi hallstattiene timpurii de genul celei
gului de Sud (vezi Harta, pag. 334), de tipul Holercani-Hansca. Elementele
se consideră că acesta este nemijlocit fondului cultural local (de tipul Noua),
legat de complexul hallstattian timpu- eventual antrenate în procesul cristali-
riu din nord, cu ceramica canelată, și zării grupului cultural examinat, s-ar
reprezintă rezultatul influenţelor cul- limita doar la unele tipuri morfologice
turale ale acestuia asupra populaţiilor și motive ornamentale caracteristice
carpato-balcanice din est și sud-est ce ceramicii de uz comun.
evoluau în forme tradiţionale ale peri- Starea actuală a surselor arheologi-
oadei târzii a epocii bronzului. ce indică, cu certitudine, că în procesul
În stadiul actual al cercetărilor, de geneză a grupurilor est-carpatice
majoritatea cercetătorilor sunt de ale complexului hallstattian cu cerami-
părere că constituirea complexului că incizată, Tămăoani-Holercani-Balta,
cultural hallstattian timpuriu cu ce- rolul hotărâtor a revenit comunităţilor
ramică incizată a avut loc la Dunărea culturale din regiunea Dunării de Jos.
de Jos – în nord-estul Munteniei, su- Apariţia grupului Holercani-Hansca,
dul Moldovei și nordul Dobrogei. El a fost cauzată de mișcarea purtători-
s-a constituit în baza sintezei cultu- lor culturilor hallstattiene cu ceramică
rale a tradiţiilor locale, reprezentate incizată de la Dunărea de Jos în inter-
de aspecte culturale de tipul Sihleanu, fluviul Prut-Nistru. Amplasarea lor pe
București-Chitila și Meri-Căţelu Nou, un spaţiu relativ îngust în raioanele
care, la rândul lor, reprezintă sinteze limitrofe ale stepei și silvostepei, fiind
între mediul cultural local de tipul condiţionată de arealele ocupate de
Monteoru târziu (post-Monteoru), Ra- către comunităţile culturilor Chișinău-
dovanu și Tei V de la sfârșitul epocii Corlăteni și, respectiv, Belozerka, exis-
bronzului și elemente hallstattiene tente deja în regiune, circumstanţă ce a
bănăţene. Elementele nehallstattiene, prilejuit, probabil, și deplasarea lor în
specifice grupurilor complexului hal- continuare spre răsărit de Nistru, con-
lstattian cu ceramică incizată, provin, tribuind la formarea grupului Balta.
cu siguranţă, din fondul prehallstatti- Comunităţile complexului hall-
an local, fără ca să fie caracteristice stattian cu ceramică incizată, stabilin-
complexelor ceramice ale culturilor du-se în ţinuturile limitrofe ale stepei și
locale din perioada bronzului târziu silvostepei din interfluviul Prut-Nistru,
al complexului cultural Noua-Sabati- venind în contact cu populaţia locală, nu
novka-Coslogeni. se transformă, componentele definitorii
maket.indd 338 25.11.2010 14:36:32

Habitatul: aşezări, locuinţe, necropole,

ceramică
Arealul populat de comunităţile
tracice timpurii cuprindea aproape în-
tregul spaţiu carpato-nistrean, cu ex-
cepţia părţii nord-vestice, ocupată de
cultura Gava-Holihrady și a stepelor
Bugeacului, populate de comunităţile
nord-pontice ale culturii Belozerka. În
Ceramică. Pohrebea, Zăpodeni, Coşniţa
interfluviul Prut-Nistru, regiunea de
silvostepă (Podișul Codrilor, Dealurile
ale grupului pruto-nistrean fiind simi- Ciulucului, Câmpia Prutului de Mijloc
lare până la identitate cu cele din aria de și partea vestică a Podișului Moldovei
formare, de la Dunărea de Jos. Convie- de Nord) a fost locuită de purtătorii cul-
ţuirea comunităţilor Holercani-Hansca turii Chișinău-Corlăteni, iar raioanele
cu cele deja existente în regiune de tip periferice ale regiunilor naturale de sil-
Chișinău-Corlăteni și, respectiv, Belo- vostepă și stepă de cele ale grupului Tă-
zerka au oferit aspectului pruto-nistrean măoani-Holercani-Hansca, concentrate
al complexului hallstattian cu ceramică prioritar între r. Cogâlnic și malul drept
incizată un anumit colorit specific local, al Nistrului (vezi Harta, pag. 334).
însă fără a provoca modificări esenţiale Comunităţile ambelor complexe
– aspectele net deosebite ale ceramicii, hallstattiene din spaţiul est-carpatic,
ritului și practicilor funerare caracteris- asemeni comunităţilor altor formaţi-
tice acestora menţinându-se pe întreaga uni culturale sincrone limitrofe, locu-
perioadă de existenţă. iau în așezări deschise, amplasate în
Răspândirea comunităţilor hall- locuri joase, în apropierea surselor de
stattiene cu ceramică incizată în inter- apă, pe terenuri prielnice activităţilor
fluviul Nistru-Prut începe încă în cursul gospodărești. În general, așezările se
fazei HaA1 (nu mai târziu de sfârșitul întemeiau cu preferinţă pe prima ori a
sec. XII î.Hr.), evoluţia acestora con- doua terasă a râurilor mari și mici, pe
tinuând pe parcursul fazei următoare promontorii nu prea înalte, mai rar pe
– HaA2 (sec. XI î.Hr.) și până la înce- pantele văilor, suprafaţa lor fiind deter-
putul sau prima jumătate a fazei HaB1 minată de proprietăţile reliefului.
(sec. X î.Hr.), când zonele din interflu- Așezările, de obicei, erau de di-
viul pruto-nistrean, similar celorlalte mensiuni mici (până la 1 ha) și mij-
regiuni balcano-dunărene, populate de locii (2-5 ha), mai rar – 9 ha (Trinca),
comunităţile acestui complex vor trece 10 ha (Chișinău) și doar ca excepţie
în stăpânirea purtătorilor complexului – 19-40 ha (Brătuleni, Bălănești – în
culturilor cu ceramică imprimată: Ba- arealul Chișinău-Corlăteni și Coșni-
badag II – Cozia – Saharna-Solonceni. ţa – în arealul Tămăoani-Holercani).
maket.indd 339 25.11.2010 14:36:32

340 Capitolul 5
it de o comunitate a culturii Chișinău-

Corlăteni, ulterior a fost utilizat și de o
comunitate statornicită aici, a culturii
Tămăoani-Holercani. În general, așeză-
rile fortificate din perioada hallstattiană
timpurie, în regiunile est-carpatice, sunt
atestate extrem de rar.
Populaţia culturilor hallstattiene
utiliza pentru trai ambele tipuri de lo-
Aşezarea Trinca – Izvorul lui Luca
cuinţe: la suprafaţa solului și adâncite
Amplasarea complexelor de locuit în în pământ. Ambele tipuri se întâlnesc
perimetrul așezărilor era în depen- în cadrul acelorași așezări, ca, de exem-
denţă de configuraţia locului de înte- plu, cea de la Chișinău și, respectiv, cea
meiere, fapt constatat cu certitudine de la Saharna Mică.
în așezarea Trinca „Izvorul lui Luca”, Locuinţele de suprafaţă, în ambele
unde locuinţele împreună cu anexele areale, aveau formă dreptunghiulară și
lor erau dispuse la distanţa de 20-25 m constau, de obicei, dintr-o singură în-
unele de altele, de-a lungul extremelor căpere, cu suprafaţa de circa 22-24 m2.
promontoriului. În același timp, con- Se construiau pe o carcasă lemnoasă,
diţiile topografice de amplasare a unor în unele cazuri prevăzută pe la colţuri
așezări prezintă forme de relief care cu stâlpi, pe care se sprijinea și acoperi-
îngreunau accesul spre ele (Chișinău, șul, probabil în două pante. Pereţi erau
Hansca în Salcîmi, Trinca „Izvorul lui împletiţi din nuiele și unși pe ambele
Luca” ș.a.). Terasa pe care se afla așeza- părţi cu un strat gros de lut, precum și
rea Pohrebea 3 este mărginită la nord din vălătuci din lut cu adaosuri vegeta-
și sud de râpe adânci. Promontoriul pe le. În unele cazuri baza lor era întărită
care se afla așezarea Calfa, în virtutea cu pietre. Podeaua, în general, bătăto-
posibilităţilor naturale de apărare, va rită, dreaptă, mai rar era și lipită cu lut.
fi folosit în continuare ca cetate slavă,
iar promontoriul stâncos cu versanţii
abrupţi, aproape inaccesibili, unde a
fost amplasată așezarea Saharna Mică,
ulterior va fi transformat în fortificaţie
traco-getică.
În spaţiul populat de purtătorii cul-
turilor în discuţie este cunoscută doar o
singură așezare fortificată cu val de pă-
mânt și șanţ adiacent – cea de lângă s.
Cândești, din Subcarpaţii Vrancei. Siste-
mul defensiv al acesteia, iniţial constru- Locuinţă de suprafaţă – reconstrucţie. Trinca
maket.indd 340 25.11.2010 14:36:33

Locuinţele, de obicei, erau amenajate 0,7-0,8 m, probabil pentru dormit și

cu sisteme de încălzire: vetre deschise, așezarea unor obiecte gospodărești.
cuptoare cu boltă și vetre portative, în În preajma locuinţelor, pentru ne-
cazuri singulare și cu gropi. cesităţile gospodărești, erau amenajate
Locuinţa de suprafaţă de formă diverse construcţii auxiliare, reprezen-
dreptunghiulară, cu dimensiuni relativ tate prin sisteme de încălzire (vetre
mai mari (8×3,6 m) din așezarea Hans- deschise cu bază de lut sau de pietre,
ca la Matcă (grupul Tămăoani-Holer- cuptoare cu boltă, vetre portabile),
cani), este singura cunoscută, până în platforme din lespezi de piatră, pre-
prezent, care consta din două încăperi- cum și un număr apreciabil de gropi
odăi. Una din ele, în care se găsea va- destinate păstrării proviziilor sau de-
tra, fiind de locuit, iar a doua auxiliară. pozitării resturilor menajere.
Alături de locuinţele de suprafaţă de Ritul și practicile funerare. Pen-
tipul menţionat, se presupune și exis- tru comunităţile culturii Chișinău-
tenţa unor locuinţe-colibe, construite Corlăteni sunt caracteristice necro-
din nuiele, crengi și stuf. polele plane, amplasate în apropierea
Locuinţele adâncite în sol, din așezărilor, pe loc înalt (Mîndrești) și,
punctul de vedere al configuraţiei și al episodic, înmormântări sub tumuli
dimensiunilor, sunt mai puţin omoge- (Braniște, Frunzeni). Unicul rit fune-
ne. Printre cele utilizate de populaţia rar cunoscut este cremaţia cu depune-
culturii Chișinău-Corlăteni se deose- rea resturilor cinerare în urne și, mai
besc locuinţe de formă trapezoidală, rar, în gropi simple. În urne, împreună
semibordeie dreptunghiulare și borde- cu oasele calcinate, se puneau podoabe
ie circulare, suprafaţa acestora fiind de mici și piese vestimentare de bronz, iar
circa 20, 25 și respectiv 9 m2. În interi- în preajma lor – vasele de ofrandă, in-
or, de obicei în centru, erau amenajate cineraţiile depuse în gropi fiind lipsite
vetre deschise, iar lângă una din latu- de inventar. Tumulii, ridicaţi din piatră
rile lungi se cruţau laviţe. Locuinţele și acoperiţi cu un strat de pământ, erau
populaţiei grupului Tămăoani-Holer- destinaţi pentru o singură înmormân-
cani, în general sunt de formă ovală și tare, depusă în centru într-o groapă
dimensiuni mult mai mici (8-15 m2). rectangulară. În calitate de inventar
Ele aveau podeaua de argilă, bine bătă- funerar se practicau doar recipiente
torită. Gropile pentru pari, atestate pe ceramice.
perimetrul unui bordei, mărturisesc că Comunităţile grupului Holercani-
acesta a avut pereţi din lut, pe o struc- Hansca, de asemenea, utilizau ne-
tură de lemn. Intrarea în locuinţe era cropolele plane, pe locuri înalte, ritul
prin partea de nord, unde se amenajau funerar practicat fiind însă înhumaţia
câteva trepte. În interiorul unor borde- (uneori în pereche) în poziţie chircită
ie, de jur-împrejurul pereţilor, se afla o pe o parte, cu capul orientat spre nord-
laviţă de pământ cruţat, cu lăţimea de vest, precum și ritualul reînhumări-
maket.indd 341 25.11.2010 14:36:34

342 Capitolul 5
lor secundare, cu depunerea oaselor și căni/cești cu

în aceeași groapă, însoţite de vase de corpul scund și
ofrandă, de obicei căniţe scunde cu torţile supraînăl-
toarta mult supraînălţată, piese de po- ţate. De rând cu
doabă și vestimentare de bronz. ele mai existau și
Ceramica. În viaţa cotidiană a co- alte forme: cas-
munităţilor preistorice, inclusiv a tra- troane cu cor-
cilor timpurii din spaţiul est-carpatic, pul bitronconic, Ceramică de uz
o importanţă majoră avea ceramica. Se cești cu corpul comun.
Coşniţa, Ivancea
disting mai multe categorii cu o diver- profilat, cupe bi-
sitate de forme, modelate în exclusivi- tronconice de proporţii ș.a., în majo-
tate cu mâna, cu suprafaţa vaselor pre- ritate ornamentate cu caneluri dispuse
lucrată în funcţie de destinaţia lor. orizontal. Vesela fină de masă folosită
Pentru populaţia ambelor areale, de către populaţia grupului Tămăoani-
sunt comune, în general, doar recipi- Holercani era cu precădere de culoare
entele utilizate pentru pregătirea hra- cenușie. Cele mai răspândite erau ceștile
nei – vase-borcan și oale cu suprafeţele cu corpul scund emisferic și toartă su-
mai puţin îngrijit lucrate. Ele sunt de praînălţată, cupele larg deschise cu pro-
culoare maronie-cenușie, ornamentate filul în formă de „S” și cupele cu corpul
în partea superioară cu apucători-su- rotunjit și gâtul conic înalt, ornamentate
porturi, brâie alveolate, tortiţe-ure- cu motive geometrice incizate în asoci-
chiușe etc. ere cu mici proeminenţe conice – decor
Pentru servitul mesei (alimentelor specific și celorlalte forme de vase.
și băuturilor) purtătorii culturii Chiși- Pentru păstrarea produselor se fo-
nău-Corlăteni utilizau veselă fină, lus- loseau recipiente de proporţii, cu pe-
truită pe ambele părţi, preponderent reţii groși: vase bitronconice cu mar-
de culoare neagră sau galben-oranj, în ginea evazată și fundul relativ îngust,
special străchini de formă tronconică, de culoare neagră, bine lustruite, orna-
cu marginea ușor răsfrântă în interior mentate cu caneluri – în cazul culturii
Cultura Chişinău-Corlăteni. Ceramică. Cultura Chişinău-Corlăteni. Ceramică fină.

Mîndreşti, Costeşti Costeşti, Mîndreşti
maket.indd 342 25.11.2010 14:36:34

taţiei erau podoabele de bronz pentru

aranjarea părului (ace ornamentate,
inele de buclă etc.), brăţările din bare
sau sârmă, brăţările plate ornamentate,
inele în spirală, cercei etc.
Pentru întregirea imaginii de an-
samblu asupra habitatului comuni-
tăţilor hallstattiene est-carpatice o
Cultura Holercani-Hansca. Ceramică fină. semnificaţie deosebită prezintă unel-
Holercani tele, armele, piesele de harnașament și
obiectele de uz casnic, lucrate din di-
Chișinău-Corlăteni și vase piriforme, verse materii prime – silex și piatră, os
cu gâtul îngust și corpul rotunjit, cu și corn, lut și, într-o cantitate redusă,
motive în relief pe umeri și cu motive cele din metal, mai ales din bronz.
geometrice incizate – în cazul grupului Obiectele de fier se găsesc în ca-
Tămăoani-Holercani. zuri rare și sunt cunoscute exclusiv din
Datele referitoare la vestimentaţie siturile culturii Chișinău-Corlăteni din
sunt limitate. Accesoriile vestimentare dreapta Prutului. Câte un cuţit de ace-
cunoscute în prezent: fibule de tipuri di- lași tip (cu spatele încovoiat) provin
ferite (cu două spirale și arcul încovoiat; din așezările de la Trușești și Lozna.
cu scut oval și posibil de tip Passamen- Câteva piese de fier, de forme nepre-
terie), nasturi, aplici și lănţișoare. Ele re- cizate, au fost înregistrate în stratul de
levă faptul că populaţia purta haine, pe tip Chișinău-Corlăteni de la Cândești
care se coseau diferite aplici, prinse pe și, respectiv, în așezarea Hansca la Mat-
umăr cu o fibulă de metal, încheiate cu că, din aria pruto-nistreană a grupului
nasturi și încinse la mijloc cu o centură Tămăoani-Hansca – un cuţit întreg, cu
– lanţ de bronz cu diverse pandantive. mâner, și unul fragmentar.
O componentă obligatorie a vestimen- În ceea ce privește uneltele și us-
tensilele, în comparaţie cu spaţiile am-
plasate mai la vest, îndeosebi de cele
înrudite din bazinul Dunării de Mij-
loc, Oltenia și Muntenia și, respectiv,
sincrone din Transilvania sau din zona
Tisei Superioare, se remarcă relativa
„bogăţie” a utilajului litic și, respectiv,
„sărăcie” a celor de metal, iar cu privire
la arme – numărul neînsemnat al aces-
tora în cadrul arealului culturii Chi-
Piese vestimentare. șinău-Corlăteni și lipsa totală în cea a
Valea Rusului, Lucaşeuca, Holercani grupului Tămăoani-Holercani.
maket.indd 343 25.11.2010 14:36:35

344 Capitolul 5
Activitatea economică zările hallstattiene a unui număr redus

Modul de viaţă al comunităţilor de oase de animale, comparativ cu cel
hallstattiene timpurii din spaţiul est- din așezările culturii Noua, și în spe-
carpatic, atât din cadrul complexului cial raportul procentual al speciilor
cu ceramică canelată, cât și al celui cu de animale domestice. De exemplu,
ceramică incizată, în raport cu modul în așezarea de la Chișinău ponderea
de viaţă al populaţiei precedente, din principală revine bovinelor (52,8%),
perioada târzie a epocii bronzului, neadaptate pentru deplasări la distan-
poartă un caracter mai mult sedentar. ţe mari. Urmează ovicaprinele (18,4%)
Spre deosebire de sălașele cu un carac- și porcinele (cca 16,5%). Luate în co-
ter pronunţat păstoresc și transhumant mun, aceste date confirmă sedentaris-
de tipul Noua – „cenușarele”, apar așe- mul și, respectiv, ponderea mai mare a
zări stabile, de lungă durată, care au agriculturii. Modul de viaţă sedentar al
un strat de cultură mai consistent, cu comunităţilor hallstattiene este expli-
niveluri succesive de locuire și cu lo- cabil, dacă ţinem cont și de condiţiile
cuinţe de suprafaţă și adâncite în sol. climaterice și fertilitatea solurilor zo-
În calitate de dovadă a consolidării se- nei de silvostepă, prielnice atât pentru
dentarismului și a afirmării tendinţelor dezvoltarea agriculturii, cât și pentru
de stabilizare mai pronunţată a popu- pășunatul vitelor.
laţiei, poate servi așezarea Trinca „Iz- Materialele disponibile, relativ
vorul lui Luca”, unde, în baza comple- modeste, confirmă că populaţia cultu-
xelor de habitat (locativ-gospodărești) rilor hallstattiene de la est de Carpaţi
și de producţie, sunt atestate mai multe practica o economie mixtă, bazată pe
niveluri succesive de locuire, începând cultivarea plantelor (a cerealelor în
cu perioada timpurie până în cea târ- special) și creșterea animalelor (proba-
zie. Argument important, în această bil în turmă). Merită atenţie faptul că
privinţă, reprezintă existenţa așezări- agricultura și creșterea vitelor sunt im-
lor fortificate cu sisteme defensive de plicit confirmate și de obiectele de cult
lungă durată (Cândești, Preuţești). din lut ars, dintre care unele (turtele,
Edificatoare, în această ordine de statuetele antropomorfe) erau legate de
idei, este de asemenea prezenţa în așe- cultul fertilităţii, iar altele însoţeau ac-
Figurine zoomorfe. Trinca
maket.indd 344 25.11.2010 14:36:36

ţiunile magico-rituale îndreptate spre Pentru lucrarea pământului, ca și

ocrotirea sănătăţii și sporirea turmei în epoca precedentă, continuă să se
(statuetele zoomorfe). La preocupările utilizeze cuţitele curbe de silex, pre-
de bază se mai adaugă practicarea unor cum și așa-numitele săpăligi de bronz.
meșteșuguri specializate (metalurgia Ultimele apar încă la sfârșitul epocii
bronzului și olăritul), a diferitor meș- bronzului și sunt utilizate pe larg în
teșuguri casnice (ţesutul, prelucrarea agricultură de comunităţile sincrone
pieilor, silexului, pietrei, a lemnului), din silvostepa ucraineană, de la care au
precum și vânatul, culesul și pescuitul și fost preluate de către tracii timpu-
– activităţi complementare în asigura- rii. În calitate de unelte agricole, cum
rea hranei. ar fi săpăligile sau brăzdarele, fixate
Agricultura. Se consideră că spre pe aratrele de lemn, puteau fi folosite
sfârșitul epocii bronzului-începutul și topoarele de bronz de tipul celturi-
primei epoci a fierului, în Europa, in- lor. Studiul materialului osteologic din
clusiv de Sud-Est, sistemul agricol „de așezări a evidenţiat utilizarea la tracţi-
pârloagă” tot mai mult cedează în fa- une, inclusiv la plug, a bovinelor și, po-
voarea agriculturii practicate pe tere- sibil, a calului. În grădinărit, afânarea
nuri relativ extinse, constante. Lucra- solului se făcea cu ajutorul săpăligilor
rea pământului se efectua prin utiliza- meșterite din coarne de cerb, prevăzu-
rea plugului primitiv de lemn (aratru) te cu orificiu pentru a fi fixate în coadă
cu tracţiune animală, alături de care
continuă să existe și grădinăritul tradi-
ţional cu săpăliga.
În zona de silvostepă un factor
important în definirea sistemului agra-
ro-păstoresc, caracteristic economiei
epocii hallstattiene, a fost existenţa pă-
durii. În această perioadă, în obţinerea
terenurilor atât pentru culturi agricole,
cât și pentru pășune, se practică pe larg
defrișarea și desţelenirea.
Pentru agricultură se utilizau, mai
ales, terenurile aluvionare, deosebit de
roditoare, din luncile râurilor mici din
bazinele Nistrului și Prutului, precum
și alte terenuri: de șes, pantele văilor,
terase etc., din preajma așezărilor cu
soluri cenușii, cernoziomuri argiloilu-
viale, levigate și tipice, precum și solu-
rile brune și cenușii. Depozitul de bronzuri de la Mîndreşti
maket.indd 345 25.11.2010 14:36:36

346 Capitolul 5
sau din ramuri de coarne de cerb ori iau prin împrejurimi, precum și ocu-
oase lungi, ascuţite la capete. paţiile arhaice, cum ar fi adunarea
Secerarea grânelor se efectua cu moluștelor, pescuitul și chiar vânarea
ajutorul secerilor de tip vechi, formate păsărilor sălbatice. Printre animalele
din lame de silex fixate într-o „ramă” sălbatice vânate, pe primul loc se si-
de corn, frecvente în majoritatea așe- tuează cerbul nobil, urmat de căprior
zărilor. Se utilizau și secerile din bronz. și iepurele de câmp. În proporţii mult
Însă în aria pruto-nistreană ele sunt mai reduse erau vânaţi zimbrul, mis-
atestate doar sporadic (depozitul de la treţul, bourul și lupul.
Mîndrești, așezarea Trinca). La ridicarea ponderii în alimenta-
Comunităţile tracice timpurii din ţie (mai ales în anii cu recolte slabe),
spaţiul est-carpatic, asemeni celor din o anumită contribuţie avea pescuitul,
zona carpato-dunăreană sau vecinilor dată fiind bogăţia piscicolă a râurilor
de la nord-est, din silvostepa ucrainea- mari și mici.
nă, cultivau aceleași soiuri de grâne și Prin sacrificare, mamiferele, atât
leguminoase. Determinările paleobo- cele domestice, cât și cele sălbatice, fur-
tanice ale resturilor de boabe din așe- nizau de asemenea piei, blănuri, lână,
zarea Costești 7, Coșniţa mărturisesc utilizate pentru confecţionarea îmbră-
cultivarea mai multor specii de grâu – cămintei, încălţămintei, precum și a al-
Triticum boeoticum, Triticum dicoccum, tor necesităţi cotidiene, dar și de materie
inclusiv grâul pitic – Triticum conf.com- primă pentru „industria” osului – coar-
pactum, orzul – Hordeum vulgare L. și ne și oase, pe larg întrebuinţate la con-
meiului – Panicum miliaceum. Boabele fecţionarea diverselor unelte de muncă,
erau măcinate cu ajutorul râșniţelor de ustensilelor și, mai rar, a armelor.
tipuri vechi, de formă ovală sau rectan- Bovinele și cabalinele, pe lângă
gulară alungită. Rezervele de cereale se faptul că furnizau o cantitate apreci-
depozitau și se păstrau în vase de lut, de abilă de carne și materie primă (piei,
dimensiuni mari, descoperite în număr oase), mai erau utilizate și ca forţe de
apreciabil, practic, în toate așezările. tracţiune – taurii cu precădere la arat,
Creșterea animalelor, vânatul. În iar caii – ca mijloc de transport, la care,
viaţa comunităţilor epocii hallstattiene posibil, erau folosiţi și asinii. Folosirea
un rol de seamă l-a avut creșterea ani- cailor la călărie este cu certitudine do-
malelor. În complexul animalier pri- vedită de piesele de harnașament frec-
mul loc îl ocupă taurinele, urmate de vent atestate în așezări.
ovicaprine, porcine, cabaline (calul). Meșteșugurile. Materialele des-
Cel mai redus procent revine câinelui. coperite în așezările comunităţilor
În cadrul unor așezări a mai fost atestat hallstattiene demonstrează o intensă
asinul și unele pasări. și diversă activitate cu caracter meș-
Un caracter cu totul sporadic avea teșugăresc. Desigur, majoritatea aces-
vânarea animalelor sălbatice ce vieţu- tor activităţi sau îndeletniciri aveau
maket.indd 346 25.11.2010 14:36:36

cu precădere un caracter casnic, fiind următoare, prelucrarea metalelor nefe-

practicate în cadrul fiecărei familii sau roase se efectua, cu preponderenţă, în
gospodării. Aici erau meșterite o serie instalaţii deschise (gropi-cuptoare, ve-
de unelte și ustensile din os, piatră, ce- tre-cuptoare special amenajate). Însă
ramică sau lemn, necesare activităţilor rămășiţele acestora până în prezent
cotidiene, și tot aici se efectuau lucră- rămân nesigure. Cu toate acestea, pre-
rile legate de confecţionarea îmbrăcă- zenţa uneltelor folosite la anumite ope-
mintei și încălţămintei etc. Concomi- raţiuni metalurgice (tipare de lut sau
tent, descoperirile pun în evidenţă și piatră, creuzetele, lingurile de turnat
practicarea unor meșteșuguri speciali- etc.), în asociere cu resturi de la turnare
zate, cum ar fi metalurgia bronzului și, (picături de metal, zgură, cărbuni etc.)
posibil, olăritul. sau piese de bronz nefinisate, depista-
Metalurgia. Formaţiunile hall- te într-un șir de așezări sau fortuit, cu
stattiene, făcându-și apariţia în spa- siguranţă evidenţiază funcţionarea în
ţiul est-carpatic și substituind cultura aceste situri a unor eventuale ateliere
Noua, au provocat și întreruperea acti- de prelucrare a bronzului.
vităţii centrului metalurgic din cadrul Un asemenea atelier, posibil, a
acesteia, respectiv a tradiţiilor meta- funcţionat în așezarea Trinca „Izvorul
lurgice existente aici în perioada pre- lui Luca”. Acesta era format dintr-o
cedentă. În același timp, dacă în cadrul vatra ovală mare, amenajată din mai
arealului culturii Gava, după o modifi- multe straturi de pietre de râu și les-
care a sortimentului de piese turnate, pezi de calcar acoperite cu un strat de
prelucrarea bronzului capătă o nouă lipitură, a cărui suprafaţă atestă urme
și continuă dezvoltare, atunci în teri- de ardere intensă. În preajma ei se
toriul populat de comunităţile culturii aflau un set întreg de unelte practica-
Chișinău-Corlăteni, deși vestigiile arte în metalurgie: forme de turnat din
heologice măr- gresie, linguri
turisesc în fa- din lut ars pen-
voarea apariţiei tru turnarea
unei metalurgii metalului topit,
proprii, de as- unelte de piatră
pect hallstatti- folosite pen-
an, aceasta însă tru prelucra-
nu mai avea rea și finisarea
amploarea celei obiectelor de
predecesoare. bronz turna-
Se consi- te. Tot aici, pe
Forme de turnat piese deră că atât în lângă piesele
de bronz. Buiucanii epoca bronzu- de bronz întregi Celt şi pumnal de
Vechi, Costeşti lui, cât și în cea sau rebutate, se bronz. Trinca
maket.indd 347 25.11.2010 14:36:37

348 Capitolul 5
găseau și un prin cuantumul producţiei sale, olă-

celt cu rebut ritul deţine primul loc. Ceramica se
de turnare, modela cu mâna, fără utilizarea roţii
precum și un olarului. Se deosebesc mai multe ca-
pumnal de o tegorii și o diversitate de forme care,
formă aparte. prin aspectul lor tehnologic, morfo-
O altă formă logic și motivele ornamentale, relevă
de turnat din un nivel înalt al olăritului practicat.
gresie provine Confecţionarea ceramicii cuprindea
din așezarea întregul ciclu de procedee tehnologi-
de la Costești. ce, inclusiv cel de ardere în atmosferă
Lame de ferăstrău În această or- oxidantă, respectiv reducătoare – ope-
şi topoare-celturi. dine de idei, raţiuni practicate pe larg în întreaga
Chişinău, Văratic
atrage atenţia arie hallstattiană timpurie.
un celt (din depozitul de la Văratic) Se consideră că ceramica grosieră,
fără urme de utilizare, având în gau- de uz comun (cu degresanţi de granu-
ra de înmănușare miezul de la forma laţie mare, prelucrată superficial, prin
de turnat. Toate acestea, alături de ardere, cu precădere incompletă), se
numeroase obiecte din bronz (unelte, lucra în condiţii casnice, prioritar, pro-
arme, piese vestimentare etc.), desco- babil, de către femei.
perite în așezări, depozite sau fortuit, Mult mai reprezentativă este vese-
reprezintă argumente sigure în favoa- la fină, de bună calitate. Din punctul
rea faptului că, practicând importarea de vedere al tehnologiei, se evidenţiază
lor din centrele metalurgice din sud- printr-o pastă omogenă, îngrijit prepa-
vest și – mult mai rar – nord-pontic, rată, cu un repertoriu morfologic di-
o bună parte din obiectele de bronz vers, arhitectonic mai complicat; unele
erau turnate pe loc. cu dublă culoare a suprafeţelor (nea-
Meșterii-bronzieri locali, în calita- gră – galben-oranj), altele monocro-
te de materie primă utilizau, cu precă- me (negre, galben-oranj ori cenușii).
dere, piesele rebutate, retopite, totoda- Vasele au suprafeţele perfect netede și
tă neexcluzându-se complet și posibi- lucioase, ornament canelat sau inci-
litatea aprovizionării cu materie primă zat. Lucrate cu o deosebită măiestrie,
(lingouri) direct din regiunea primară ele atestă, fără îndoială, existenţa unor
de constituire a culturii Chișinău-Cor- meșteri-ceramiști specializaţi și a unor
lăteni – zona Dunării de Mijloc, din instalaţii special amenajate în vederea
Carpaţii Apuseni (Banat, Transilva- obţinerii unor temperaturi adecvate
nia), unde sunt amplasate cele mai bo- (cca 600oC).
gate zăcăminte de minereuri cuprifere. Prelucrarea silexului și a pietrei.
Olăritul. În activitatea meșteșu- Pe parcursul hallstattului timpuriu, în
gărească a comunităţilor hallstattiene, ţinuturile est-carpatice utilajul litic,
maket.indd 348 25.11.2010 14:36:38

inclusiv cel de silex, își păstrează im- Prelucrarea pietrei este atesta-
portanţa în cele mai diverse domenii tă prin multiplele unelte de muncă,
de activitate. adesea folosite și în calitate de arme.
Existenţa prelucrării silexului și a Pentru confecţionarea acestora se uti-
pietrei din această perioadă, în anu- lizau rocile locale (calcarele fine sau
mită măsură, reprezintă una din con- cochilifere) și cele răspândite în zo-
secinţele crizei metalurgiei bronzului nele nemijlocit adiacente din bazinul
din perioada anterioară. Volumul Prutului Superior (gresiile cuarţoase
redus al producţiei metalurgiei hal- compacte sau microgranulare, șisturile
lstattiene locale și importul de bron- metamorfozate sau argiloase), precum
zuri din vestul lumii hallstattiene nu și roci de provenienţă mai îndepărta-
erau în stare să acopere necesităţile în tă – estul Europei Centrale, Volynija și
creștere a comunităţilor agrare-păsto- Podolia (concreţiunile de opal, gabro-
rești, fapt care a condus la renașterea ul ș. a.). Se utilizau pe larg și găleţile
parţială a industriei prelucrării sile- de râu, aflate în abundenţă de-a lungul
xului. albiilor râurilor mari și mici.
Utilizarea pe larg a silexului este Din gresii se confecţionau râșni-
documentată prin numeroasele frag- ţe de mână, frecătoare, pisăloage, iar
mente mari de silex brut, prin prezenţa din calcar – rondele cu orificiu cen-
nucleelor, percutoarelor, precum și a tral, utilizate în anumite operaţiuni
deșeurilor, depistate, practic, în toate casnice. Gresiile cuarţoase compacte
așezările. În așezarea de la Trinca, de sau microgranulare constituiau ma-
exemplu, această îndeletnicire se prac- teria primă pentru confecţionarea
tica nemijlocit pe teritoriul așezării, în uneltelor și instrumentelor utilizate
afara complexelor de locuire. Materia în metalurgia bronzului: formele de
primă era dobândită în depozitele din turnat și instrumentele utilizate pen-
nordul Moldovei, în văile râurilor Prut tru prelucrarea și finisarea obiectelor
și Nistru. Sporadic se întâlnesc și pie- turnate, nicovalele-suporturi; cioca-
se finite (unelte) lucrate din roci pro- nele, percutoarele și abrazivele. Unele
venite din zona Nistrului Superior sau dintre acestea erau lucrate din calcare
Volynija. fine și din șisturi. Uneltele de piatră,
Printre uneltele de silex utilizate în iniţial, erau tăiate cu ferăstrăul de
perioada hallstattiană cele mai repre- bronz, apoi fasonate, netezite și bine
zentative, prezente în majoritatea situ- șlefuite. Lustruitoarele din piatră șle-
rilor, sunt lamele pentru seceri, cuţitele fuită se foloseau de asemenea în olă-
curbe, utilizate în calitate de seceri sau rit, la prelucrarea suprafeţelor vaselor.
și ca brăzdare, cuţitele, gratoarele, ră- Caracteristice sunt și topoarele-cio-
zuitoarele, racloarele, uneltele cu sco- can perforate, minuţios șlefuite, uti-
bituri laterale, burinele, străpungătoa- lizate în calitate de unealtă, armă sau
rele etc. însemn al statutului social.
maket.indd 349 25.11.2010 14:36:38

350 Capitolul 5
Prelucrarea osului și cornului. Viaţa socială

„Industria” osului și a cornului în me- Stadiul de dezvoltare socială și de
diul cultural tracic, spre deosebire de ierarhizare internă a comunităţilor
perioada târzie a epocii bronzului, a hallstattiene timpurii, în condiţiile in-
cunoscut o activitate mult mai redu- formaţiei deficitare furnizate de sursele
să. Din coarne de cerb se confecţio- arheologice, se reconstituie doar cu un
nau săpăligi de tipul celor cu orificiu, inevitabil coeficient de probabilitate,
pentru a fi prinse în coadă sau sim- elementele referitor la aceste aspecte
ple – ramuri de coarne de cerb și oase fiind minime și puţin relevante. Ca-
lungi de animale cu capetele ascuţite. racterul uniform al culturii materiale,
Printre ustensile, cele mai numeroase specificul ritualului funerar practicat
sunt străpungătoarele, lucrate pe meta- de aceste comunităţi oferă date extrem
pode laterale de cal și mai rar pe așchii de limitate în elucidarea problemei no-
de oase tubulare, fusaiolele din epi- minalizate.
fize secţionate ale oaselor de animal, Unul dintre indiciile privind aces-
lustruitoarele din oase radiale de vite te aspecte îl constituie locuinţele, de
cornute mari, precum și pandantivele- regulă, de dimensiuni reduse, fapt ce
amulet din colţi de mistreţ, mai rar din denotă că celula socială de bază era fa-
metacarpuri de porc. milia mică. La rândul său, inventarul
Dintre categoriile pieselor de os descoperit în locuinţe este inegal (can-
și corn, cele mai semnificative sunt titativ) și neuniform (calitativ), în une-
psaliile în formă de tijă, prevăzute cu le existând și piese din bronz. Bogăţia
trei găuri dispuse în același plan. Une- inventarului unor locuinţe abandonate,
le piese de os sau corn, de exemplu, în comparaţie cu altele, relevă incon-
psaliile, mânerele tubulare și nasturii- testabil existenţa unei diferenţieri pe
încheietori în formă de „8”, sunt mi- plan economic și social, determinate,
nuţios șlefuite și ornamentate cu cer- probabil, de repartiţia inegală a prăzi-
culeţe concentrice și șiruri de puncte lor capturate în conflictele militare ca-
incizate. racteristice epocii. Dat fiind modul de
Torsul, ţesutul și prelucrarea piei- viaţă nepretenţios, diferenţierea econo-
lor, ca și în cazul altor comunităţi pre- mico-socială nu s-a manifestat prin lo-
istorice, sunt documentate prin multi- cuinţe mai mari și mai confortabile, ci
plele instrumente caracteristice acestor prin bunuri de consum (cereale, vite),
ocupaţii: fusaiole de lut și de os pentru care, în același timp, aveau și funcţie
tors, rondele masive de lut ars și de cal- valorică în procesul schimbului.
car cu orificii, folosite, probabil, ca gre- Sistemul de organizare a societăţii,
utăţi la războiul vertical de ţesut, diver- existenţa ierarhizării sociale, de obi-
se ace de cusut din bronz și os, precum cei, sunt reflectate în practicile fune-
și prin mosoarele de lut, descoperite în rare. În cazul nostru însă, acest lot al
toate așezările cercetate. informaţiei rămâne deficitar, atât prin
maket.indd 350 25.11.2010 14:36:38

numărul redus de necropole cunoscut, trib sau un conducător al unei cete de

cât și prin faptul că niciuna din ele n-a războinici.
fost cercetată complet. Omogenitatea Statutul social special al unor in-
complexelor funerare, deosebirile din- divizi și existenţa unei elite aristocra-
tre care se rezumă doar la depunerea tice războinice în cadrul comunităţilor
resturilor incinerate în urne, însoţite, preistorice erau puse în evidenţă și de
de regulă, de un inventar uniform și anumite piese, așa-numitele însemne
sărăcăcios, oferă informaţii puţin rele- ale puterii, care, în funcţie de epocă,
vante referitor la statutul social al celor erau reprezentate de categorii concrete
înmormântaţi. de obiecte, ce s-au diversificat pe mă-
Statutul ierarhic deosebit al indivi- sura evoluţiei. În epoca metalelor, în
dului înmormântat este mult mai con- general, această calitate o aveau armele
cludent confirmat de apariţia în obice- din metal.
iurile funerare a monumentelor tumu- La începutul hallstattului, formele
lare, ale căror dimensiuni, deopotrivă de reprezentare a prestigiului social ale
cu efortul social depus în construcţia păturii războinice era cu preponderen-
gropii de înmormântare, ridicarea mo- ţă exprimat de spada de bronz, care,
vilei, amploarea inventarului depus în împreună cu lancea și armura, formau
mormânt, sunt în concordanţă deplină echipamentul de luptă. Se conside-
cu statutul răposatului în cadrul comu- ră că majoritatea pieselor ce se includ
nităţii. Rămâne de crezut că anume tu- în categoria armelor, descoperite fie
mulii, cunoscuţi în arealul hallstattian în depozite, fie în morminte, sunt, în
pruto-nistrean, primul rând, însemne ale prestigiului
ilustrează cel social și doar, în al doilea rând, piese
mai bine des- cu funcţie utilitară – arme. În același
prinderea din timp, funcţia de valoare a materialului
cadrul comu- din care acestea erau confecţionate era
nităţilor traci- în relaţie strânsă cu cea de reprezenta-
ce a unei elite re a statutului social. Astfel, spada de
aristocratice. În bronz bogat ornamentată de tip Liptau
această ordine din raionul Nisporeni, cea din depozi-
de idei, prezintă tul de la Valea Rusului, pumnalele din
interes tumulul depozitul Mîndrești, din așezările de la
de la Braniște, Chișinău și Trinca, împreună cu vâr-
destinat pentru furile de lance cunoscute, în asociere
înmormântarea cu armele cunoscute în teritoriul din-
unui singur intre Prut și Carpaţi, prezintă, credem
divid, care, po- noi, indicii concrete privind existenţa
Arme de bronz. sibil, reprezintă unei pături de războinici. Iar dacă ţi-
Nisporeni, Dancu o căpetenie de nem cont de faptul că unele din armele
maket.indd 351 25.11.2010 14:36:39

352 Capitolul 5
menţionate sunt de origine central-eu- te cu semnificaţie cultică (statuete zo-

ropeană, pe când altele – de proveni- omorfe, statuete antropomorfe etc.),
enţă nord-pontică, se poate presupune precum și compoziţiile ornamentale
că elita în formare dispunea de mijloa- de pe artefactele descoperite (cerami-
ce suficiente pentru a le achiziţiona, ori că, ustensile de os, piese de podoabă,
acestea reprezintă prada unor incursi- arme) – reprezintă atât moduri de ex-
uni în ţinuturi mai îndepărtate, incur- presie spirituală, cât și simboluri culti-
siuni verosimile, având în vedere utili- ce, legate de practicile ritual-magice.
zarea calului ca mijloc de deplasare. Statuetele zoomorfe de lut re-
Informaţiile existente, deși modes- prezintâ, de regulă, diferite specii de
te, permit identificarea în cadrul comu- animale domestice. Ele sunt executa-
nităţilor hallstattiene timpurii a unei te într-un stil naturalist, rustic, ușor
incipiente diferenţieri de avere aflată schematizat, adesea cu o reușită redare
în proprietatea familiilor mici. Această a particularităţilor anatomice specifice
circumstanţă presupune existenţa unor diferitor specii. Modelarea lor se de-
indivizi mai avuţi, cu un statut social osebește printr-o anumită ușurinţă și
mai înalt, a unei elite aristocratice cu o dibăcie.
anumită ierarhizare internă și o even- Deosebit de importante pentru
tuală divizare a funcţiilor (coordona- precizarea caracterului și stilului spe-
rea activităţii comunităţii, asigurarea cific artei hallstattiene sunt statuetele
apărării teritoriului tribului), care trep- antropomorfe – fenomen rar atestat
tat va constitui o pătură socială aparte, nu numai în spaţiul est-carpatic, dar și
învestită cu anumite privilegii și semne
distinctive.
Viaţa spirituală
Viaţa spirituală a populaţiei hall-
stattiene timpurii din spaţiul est-car-
patic, asemenea tuturor comunităţilor
istorico-culturale cunoscute în baza
surselor arheologice, este reflectată
prin diverse categorii de obiecte cu
semnificaţie cultică, religioasă, pre-
cum și prin modalitatea de expresie
spirituală, reflectată în confecţionarea
și „decorul” uneltelor, armelor, cera-
micii etc.
Manifestările artistice ale comuni-
tăţilor hallstattiene timpurii din spaţiul Plastică antropomorfă.
est-carpatic – unele categorii de obiec- Buiucanii Vechi, Petruşeni
maket.indd 352 25.11.2010 14:36:39

în alte zone. Acestea sunt reprezentate din os (mânere, psalii, nasturi) și, mai
prin piese plate de formă triunghiula- rar, pe cele de bronz – spade, brăţări.
ră, ornamentate cu precădere în tehni- În general, fenomenul artistic din
ca împunsăturilor, mai rar a inciziei, perioada hallstattiană atestă o relativă
cu intercalarea unor elemente în relief, simplitate, care se datorează și faptului
prin care sunt redate forme anatomice că înseși canelarea și incizarea, ca moti-
și/sau piese vestimentare. ve și tehnici specifice epocii, îngustează
Rămâne de înţeles că aceste repre- oarecum aria de manifestare a creati-
zentări, în esenţa lor simbolică, expri- vităţii și fanteziei artistice. Însă anume
mă modul de viaţă și credinţele unei ornamentica ceramicii relevă o formă
populaţii sedentare, de agricultori și nouă, caracteristică acestei epoci.
crescători de vite, a cărei statornicie se Referitor la religia populaţiei din
reflectă și în echilibrul static pe care-1 această epocă, în general, se consideră
degajă „producţia” sa artistică. că acesteia i-ar fi fost propriu un pan-
Ornamentica, ca atare, este apreci- teon destul de diversificat, respectiv o
ată uneori drept artă, alteori ea este si- concepţie politeistă, posibil ierarhiza-
tuată la graniţa dintre meșteșug și artă. tă în jurul unui zeu conducător (soa-
Cu certitudine însă, ea reprezintă un rele ?), dar care nu poate fi descifrat
domeniu important prin care se mani- cu claritate din lipsa datelor veridice.
festă preocuparea constantă și tendinţa Practicile și ritul funerar, aflate în re-
permanentă spre frumos. Dovada cea laţii strânse cu credinţele religioase,
mai elocventă, în acest sens, o oferă ce- dat fiind numărul limitat și uniformi-
ramica. Și dacă, prin însăși forma lor, tatea complexelor funerare, nu pot fi
unele vase pot fi considerate adevărate de mare ajutor în cunoașterea religiei.
unicate artistice, ceea ce frapează mai Generalizarea, la sfârșitul epocii bron-
ales la această categorie este prezenţa zului a ritului incineraţiei, respectiv al
ornamentului, care a însoţit execuţia purificării prin foc a cadavrului (con-
majorităţii vaselor descoperite. siderat ca o formă spirituală evoluată),
După cum s-a arătat deja, elemen- reflectă doar o nouă concepţie religi-
tele dominante utilizate la ornamenta- oasă, schimbare de mentalitate.
rea ceramicii sunt canelura și, respec- Vestigiile materiale cu semnificaţie
tiv, incizia. Canelurile, de regulă, sunt cultică aflate în așezările hallstattiene
dispuse vertical, orizontal, oblic, în din spaţiul carpato-dunărean, în una-
ghirlandă sau în registre perpendicula- nimitate asociate de cercetători credin-
re. Inciziile formează benzi de linii ori- ţelor și practicilor cultuale, relevă doar
zontale, ghirlande și, îndeosebi, motive formele exterioare ale manifestărilor
geometrice hașurate, adesea în asocie- spirituale, caracterul propriu-zis al reli-
re cu alte motive. Aceleași elemente și giei rămânând necunoscut. Deși destul
motive ornamentale, în diverse combi- de limitate numeric, obiectele cu desti-
naţii, persistă pe statuete, pe obiectele naţie cultică oferă informaţii suficiente
maket.indd 353 25.11.2010 14:36:40

354 Capitolul 5
pentru a con- din lut, discurile din lut și piatră, pre-

stata că în con- cum și unele motive ornamentale re-
cepţiile religi- date pe vase: cercuri concentrice, mo-
oase ale tracilor tivul „stelei”, gruparea unor caneluri în
timpurii existau patru registre etc.
atât credinţele Rol magic, pe lângă rostul lor or-
htoniene, baza- namental și acela de a releva price-
Piesă zoomorfă.
Chişinău
te pe sacraliza- perea și curajul vânătorului, aveau și
rea pământului amuletele-talisman reprezentate de
– simbol al fecundităţii și regenerării, colţi de animale perforaţi, mai ales de
cât și cele uranice, a căror componentă mistreţ, ele fiind purtate cu credinţa că
esenţială este zeificarea soarelui – izvor forţa, abilitatea și vitalitatea animalului
al vieţii și al morţii. vânat trec asupra omului, protejându-1
Asociată practicilor legate de cultul de pericole.
fecundităţii și fertilităţii este plastica Viaţa spirituală a fost, desigur, mult
din lut – figurinele zoomorfe, utilizate mai bogată decât felul în care o putem
în practicile magico-rituale cu scopul noi reconstitui astăzi. De remarcat este
de a influenţa benefic asupra sănătăţii strânsa legătură dintre modul de via-
și reproducţiei turmelor de animale. ţă și spiritualitatea acestor comunităţi,
Același rost magic este atribuit și statu- reflectată cel mai evident în existenţa
etelor antropomorfe, precum și repre- unor credinţe și practici, ce urmăreau
zentărilor piciorului sau mâinii uma- înmulţirea turmei și câștigarea bună-
ne. Faptul că statuetele antropomorfe voinţei pământului.
reprezintă numai femei, îndreptăţește
asocierea lor practicilor de magie le- Relaţiile culturale
gate de cultul fecundităţii, respectiv al Comunităţile tracice statornicite
fertilităţii. în interfluviul Prut-Nistru erau înve-
În legătură directă cu cultul fecun- cinate la est cu triburile nord-pontice,
dităţii și al fertilităţii pot fi considera- reprezentate în zona de stepă de comu-
te depunerile votive (rituale) în gropi nităţile culturii Belozerka, iar dinspre
(Trinca, Orlovka-Cartal), care reprezin- nord-est – cu cele ale culturii Belogru-
tă depuneri de vase întregi, de animale, dovka-Černyj Les timpurie.
precum și umane (schelet sau doar părţi Bineînţeles, în relaţiile populaţiei
ale acestuia) etc., însoţite și de alte ca- est-carpatice cu lumea înconjurătoa-
tegorii de obiecte – practici magice pe re predominau comunităţile din ariile
care agricultorii le închină pământului formative – bazinul Dunării de Mijloc
pentru a-i câștiga bunăvoinţa. și Dunării de Jos, cele ale culturii ve-
Despre adorarea soarelui mărturi- cine Gava-Holihrady-Grănicești, iar
sesc, în primul rând, roţile de car (so- prin intermediul acestora și altele mai
lar), reprezentările de pasări executate îndepărtate.
maket.indd 354 25.11.2010 14:36:40

Orientarea și intensitatea relaţi- stattiene locale, în stepa și silvostepa

ilor de schimb ale comunităţilor traci- din nordul Mării Negre se extinde o
ce timpurii est-carpatice sunt ilustrate serie de bronzuri de origine central-
în modul cel mai elocvent de tipuri- și sud-est europeană: topoare-celturi,
le pieselor de bronz aflate aici în uz. seceri cu buton și cu limba la mâner,
Astfel, din zona Dunării de Mijloc și cuţite, lame de ferăstrău, vârfuri de
mai puţin din bazinul Tisei Superioa- săgeţi și de lance, precum și un șir de
re, erau aduse în spaţiul est-carpatic accesorii vestimentare – fibule, cen-
unelte de muncă – celturi, seceri, lame turi, piese de podoabă, piese de har-
de ferăstrău, topoarele cu aripioare, nașament, vase etc.
unele categorii de arme – vârfuri de Mult mai modest se prezintă ele-
lance, precum și piese de podoabă – mentele culturale ale comunităţilor
ace, brăţări etc. De Europa Centrală și nord-pontice în spaţiul hallstattian.
de Nord ţin spadele de diferite tipuri Ele sunt documentate prin prezenţa
și vârfurile de săgeată. Din centrul și sporadică a unor vase, precum și prin-
sud-estul Europei și bazinul Mării Me- tr-un număr relativ limitat de obiec-
diterane se importau fibulele cu două te de bronz de origine estică (câteva
spirale, fibulele cu scut oval și cele de celturi, pumnale ș.a.) Sporadic, prin
tip Passementerie. Cu precădere, Car- intermediul populaţiei tracice pru-
paţii Apuseni (Banat, Transilvania) to-nistrene, unele tipuri de bronzuri
și mai puţin Carpaţii Răsăriteni con- estice se extind până în nordul Bul-
stituiau zonele care asigurau materia gariei, Transilvania și Banat. Reamin-
primă necesară atelierelor locale de tim că din ţinuturile de la est și nord-
prelucrare a bronzului. est de Nistru – Platforma cristalină
Relaţii și contacte extrem de inten- a Ucrainei, Podolia și Volynija – în
sive sunt documentate între comunită- spaţiul hallstattian local se importau
ţile hallstattiene locale și cele din spa- unele specii de materie primă (gabro-
ţiul învecinat nord-pontic. ul, concreţiunile de opal), necesare în
Sub influenţele venite din partea metalurgia bronzului. De origine es-
comunităţilor tracice timpurii, olarii tică de asemenea sunt piesele de har-
care activau în mediul cultural nord- nașament, în special psaliile de os și
pontic însușesc procedeele tehnolo- corn, descoperite în mai multe situri
gice de producere a ceramicii negre (Chișinău, Mîndrești, Costești, Trin-
lustruite, decorate cu motive canelate ca, Hansca).
și/sau incizate de tradiţie hallstattia- Faptul că triburile tracice din in-
nă, imitând atât formele (cupe, cești, terfluviul Nistru-Prut utilizau obiecte
fructiere, străchini etc.), cât și orna- de bronz, materie primă pentru me-
mentarea acesteia (motive canelate, talurgia bronzului și industria pietrei,
incizate, proeminenţe conice ș. a.). că importau piese de harnașament din
Prin intermediul comunităţilor hall- diferite centre de producere, respec-
maket.indd 355 25.11.2010 14:36:41

356 Capitolul 5
tiv, zone de provenienţă, ilustrează că acestora în procesul genezei culturilor

schimbul produselor locale era dez- cu ceramică imprimată de tip Baba-
voltat. După toate probabilităţile, co- dag II – Cozia – Saharna-Solonceni.
munităţile locale propuneau în schimb Acest fapt se argumentează prin ase-
surplusurile de produse agricole și ani- mănarea evidentă a complexelor de
maliere, posibil și obiecte de producţie ceramică manifestată în tehnologia,
casnică. morfologia, maniera și motivele de or-
namentare a ambelor complexe cultu-
Destinul istoric rale. La acestea se adaugă practicarea
După cum deja s-a remarcat, că- aceluiași ritual funerar (inhumaţia în
tre sfârșitul perioadei HaA – începutul poziţie chircită și reinhumările), pre-
perioadei HaB, în bazinul Dunării de cum și suprapunerea arealelor aces-
Mijloc și de Jos se va maturiza și contu- tora. Luate ca elemente de bază, cele
ra, sub aspect cultural și teritorial, un menţionate evidenţiază cu certitudine
nou complex hallstattian timpuriu cu faptul că purtătorii complexului hall-
ceramică imprimată, reprezentat prin stattian cu ceramică incizată își con-
culturile Insula Banului, Pšeničevo, tinuă evoluţia ulterioară sub aspectul
Babadag II, evident înrudite, aflate în culturilor cu ceramică imprimată de
cursul evoluţiei lor în relaţii și contacte timp Babadag II – Cozia – Saharna-
cu grupuri culturale învecinate, mani- Solonceni, care, în perspectivă, va ca-
festând, în același timp, și vădite ten- racteriza deja perioada de maturizare
dinţe de expansiune. a hallstattului timpuriu.
Extinderea către răsărit și către Cât privește destinul istoric al cul-
nord-est, respectiv pătrunderea popu- turii Chișinău-Corlăteni, se cere de
laţiei complexului hallstattian timpu- remarcat că, în opinia majorităţii cer-
riu cu ceramică incizată și imprimată cetătorilor, aceasta, aproximativ pe la
în spaţiul est-carpatic au afectat iniţial mijlocul fazei HaB1 (sec. X î.Hr.), și-a
teritoriile stăpânite de către comuni- întrerupt evoluţia în urma apariţiei în
tăţile Tămăoani-Holercani, ca ulterior spaţiul est-carpatic a purtătorilor cul-
să se răspândească și în întreaga arie a turii Cozia-Saharna-Solonceni. Opi-
culturii cu ceramică canelată Chișinău- nia este susţinută de argumente mai
Corlăteni. Destinele acestor populaţii mult decât convingătoare, și anume:
au fost, evident, diferite. indicatorii cronologici în baza cărora
Referitor la destinul istoric al pose stabilesc limitele evoluţiei culturi-
pulaţiei complexului hallstattian tim- lor examinate, localizarea compactă a
puriu balcano-dunărean cu cerami- obiectivelor de tip Cozia-Saharna, în
că incizată, în general, și al grupului zonele cu cea mai mare concentrare
Tămăoani-Holercani, în particular, de vestigii ale culturii Chișinău-Cor-
sursele arheologice cunoscute în pre- lăteni. Și toate acestea, în lipsa abso-
zent relevă contribuţia considerabilă a lută a unor elemente ce ar atesta in-
maket.indd 356 25.11.2010 14:36:41

fluenţe reciproce între comunităţile din urmă este reprezentat de un tip de

culturilor în discuţie. Puţinele obiecte monument funerar nou – tumulul cu
de bronz și piese de harnașament de mantaua de piatră de la Braniște (Rîș-
corn/os, caracteristice ambelor com- cani), cu similitudini clare în comple-
plexe culturale, documentează doar xele de tip Černyj Les târziu și Bonda-
coexistenţă lor de scurtă durată și nu riha din stânga Niprului.
mai mult. Graţie cercetărilor efectuate în
Destabilizarea situaţiei cultural- situl cu mai multe niveluri de locuire
istorice în spaţiul pruto-nistrean de de la Trinca, în prezent se cunoaște că
pe la mijlocul-a doua jumătate a se- populaţia de origine Chișinău-Corlă-
colului X î.Hr. a fost cauzată și de pă- teni, asimilată, continuă să evolueze
trunderea în partea de nord a zonei a în Podișul Moldovei de Nord, inclusiv
unor grupuri de populaţie estică, pre- până la sfârșitul epocii hallstattiene,
ponderent din silvostepa de la est de fiind reprezentată de grupul podoli-
Nistru, de origine Černyj Les II-Bon- an de vest. Evoluţia în timp și soarta
dariha târzie, precum și din stepele de mai departe a comunităţilor din
nord-pontice, de tradiţie Belozer- Câmpia Prutului de Mijloc și, respec-
ka evoluată, atestată prin mai multe tiv, din restul arealului Chișinău-Cor-
complexe funerare tumulare (Bădra- lăteni, intrat în stăpânirea comuni-
gii Vechi, Corjeuţi, Petrești). tăţilor Cozia-Saharna, deocamdată
Populaţia nou-apărută, în par- rămân neclare. Se presupune că ele ar
te purtătoare a culturii Černyj Les fi fost parţial asimilate, iar parţial –
II, în Podișul Moldovei de Nord, s-a dislocate în alt teritoriu, deocamdată
suprapus pe fondul cultural local, re- neidentificat. Nu se exclude posibi-
prezentat aici de primul orizont hall- litatea strămutării acestor populaţii
stattian cu caracter mixt de tip Trinca. spre nord-vest, în aria culturii Gava-
Astfel se va stimula constituirea unei Holihrady-Grănicești, fapt ilustrat de
noi sinteze culturale, care va evolua aspectul fazei evoluate de tip Mahala
deja în stilul Černyj Les II, în paralel IV, datată din secolele IX-VIII î.Hr.
și în ritmuri asemănătoare celor din sau al eventualei etape intermediare
bazinul Nistrului de Mijloc. Un alt între fazele Mahala III și IV, cores-
grup, de un aspect cultural format din punzătoare secolului X î.Hr.
elemente Černyj Les II și Bondariha
târzii, deplasându-se în Câmpia Pru- c. Cultura Cozia-Saharna
tului de Mijloc și suprapunându-se Către începutul anilor 1000 î.Hr.,
fondului cultural hallstattian cu cera- în bazinul Dunării de Jos, Dobrogea și
mică canelată, va asigura apariţia încă spaţiul de la nord de Munţii Balcani, se
a unei sinteze culturale – post-Chiși- constituie o comunitate cultural-isto-
nău-Corlăteni, în care devine predo- rică nouă, caracterizată printr-o cultu-
minant componentul alogen. Acesta ră materială și spirituală omogenă, al
maket.indd 357 25.11.2010 14:36:41

358 Capitolul 5
cărei element definitoriu îl constituie silvostepă, mărginită la vest de valea

ceramica lustruită și bogat ornamen- Siretului, iar la est de cea a Nistrului.
tată cu motive incizate și imprimate. Totodată, cea mai mare concentrare a
Purtătorii acesteia, deși practicau un așezărilor și, respectiv, a vieţii în ele,
mod de viaţă sedentar-agrar, manifes- se afla în două sectoare: la vest – zona
tă la început și o mobilitate evidentă. Prutului de Mijloc (bazinele râurilor
Valorificând în întregime teritoriile Bârlad, Bahlui și Jijia), iar la est – bazi-
menţionate, pe la sfârșitul sec. XI î.Hr., nul Nistrului de Mijloc și al afluentului
o parte din purtătorii acestei culturi său din dreapta – Răutului.
se extind spre est și nord-est, până în Numele purtătorilor acestei culturi
zona de silvostepă din bazinul Nistru- rămâne necunoscut. În tradiţia arheo-
lui (vezi Harta, pag. 320). logică, ea a fost desemnată conform
Ajungând în regiune, migratorii denumirilor primelor obiective cer-
au afectat iniţial teritoriile populate cetate – cultura Cozia-Saharna, după
de către comunităţile culturii Holer- așezarea din preajma satului Cozia din
cani-Hansca și au strâmtorat parţial dreapta Prutului, și, respectiv, așezarea
populaţia culturii Chișinău-Corlăteni. și necropola cercetate în apropierea
Ulterior (începutul – prima jumătate satului Saharna Nouă din bazinul Nis-
a sec. X î.Hr.), populaţia culturii Chi- trului.
șinău-Corlăteni, sub presiunea noilor Întrucăt populaţia acestei culturi
veniţi, este nevoită să se strămute spre a migrat din regiunile tradiţional exa-
nord-vest și să valorifice teritorii noi, minate ca teritorii populate de tracii
în ţinuturile mai îndepărtate ale silvo- de sud (sau prototraci), se consideră
stepei din bazinul Prutului. Pe de altă că cultura arheologică Cozia-Saharna
parte, între migratori și populaţia loca- de asemenea ar fi putut aparţine aces-
lă a culturii Holercani-Hansca se stabi- tei etnii. Deși până în prezent, unii
lesc relaţii pașnice. O parte din popula- cercetători mai susţin ipoteza despre
ţia nou-venită, s-a așezat în sătucurile originea netracică și existenţa prede-
deja existente, altă parte a întemeiat cesorului local, nord-pontic al culturii
noi așezări în locuri învecinate. În con- Saharna, majoritatea specialiștilor sunt
tinuare, viaţa în regiune s-a derulat în adepţii originii sud și sud-vest-dună-
conformitate cu noile standarde, aduse rene a culturii și, respectiv, a migrării
și implementate aici de migratori, în purtătorilor acesteia din zona Dunării
scurt timp acceptate și de către popu- și spaţiul nord-est-balcanic în zona de
laţia culturii precedente. silvostepă a bazinului Nistrului și, re-
Astfel, în scurt timp, către mijlocul spectiv, în spaţiul nord-vest-pontic.
secolului X î.Hr., purtătorii culturii cu Din istoria cercetărilor. Istoria
ceramică ornamentată, cu motive in- cercetării monumentelor culturii Co-
cizate și imprimate, se vor extinde pe zia-Saharna cuprinde trei etape, fiecare
un spaţiu imens, care includea zona de deosebindu-se prin caracterul și am-
maket.indd 358 25.11.2010 14:36:41

ploarea lucrărilor de teren, precum și timpuriu cu ceramica incizată și im-

modalităţile de analiză și interpretare. primată sau blocul culturilor est-bal-
Prima etapă – mijlocul anilor ’40 canice, datat cu secolele X-IX î.Hr. (S.
până la începutul anilor ’60 ai sec. XX Morintz, M. Čičikova, D. Dimitrov, B.
– ţine de activitatea arheologului Ghe- Hänsel, A. László). Acest fapt a influ-
orghe D. Smirnov, unul dintre primii enţat benefic cunoașterea mai profun-
care au evidenţiat și cercetat o serie de dă a grupului cultural Saharna, în spe-
așezări deschise, cetăţi și necropole în cial, a originii și cronologiei acestuia.
împrejurimile satului Saharna (raio- Apariţia grupului Saharna din zona
nul Rezina). În baza particularităţilor Nistrului (datat deja cu sfârșitul sec. IX
materialelor depistate, obiectivele cer- – începutul sec. VII î.Hr., sau a doua
cetate au fost întrunite sub denumirea: jumătate a sec. VIII î.Hr.) va fi pusă în
„grupul Saharna-Solonceni”. directă legătură cu deplasarea în aceas-
Cercetările, în scurt timp, vor fi tă zonă a populaţiei sud-tracice din ba-
continuate de Ana I. Meliukova, care a zinul Dunării. De tradiţii hallstattiene,
întreprins investigaţii în așezarea de la sud-vestice vor fi recunoscute și ma-
Solonceni și necropola Saharna II. A.I. nifestările similare, specifice ceramicii
Meliukova îi revine și prima tentativă culturii Černyj Les târzie din zona Ni-
de sistematizare a materialelor acu- prului de Mijloc (S. Morintz, B. Hän-
mulate. Acestea vor fi atribuite epocii sel, А. Vulpe, G. Kossack, A. László).
fierului (sfârșitul sec. VIII – începutul În etapa a treia (mijlocul anilor ’80
sec. VII î.Hr.), în același timp indicăn- – mijlocul anilor ’90 ai sec. XX) au fost
du-se și sincronismul lor cu cele din ţi- efectuate investigaţii noi, de proporţii,
nuturile de sud ale bazinului Dunării. ale siturilor din bazinul Nistrului. Gra-
În ceea ce privește interpretarea feno- ţie acestora, au fost depistate date im-
menelor culturale nou-descoperite, se portante privind sanctuarele, ritul fu-
remarcă și aportul semnificativ al celor nerar, prelucrarea și metalurgia fierului
două seminare româno-sovietice (1958 ș.a., studiate structurile așezărilor (în
– Chișinău, 1963 – București). special așezarea Alcedar 3). Au văzut
Etapa a doua cuprinde anii ’70 și, lumina tiparului o serie de lucrări de
parţial, anii ’80 ai sec. XX. Este marca- sinteză referitor la culturile hallstatti-
tă cu noi și importante cercetări de te- ene timpurii din zona Dunării de Jos,
ren în bazinele râurilor Prut, Siret și al bazinul Siretului și interfluviul Nistru-
Dunării, soldate cu identificarea unor Prut (Morintz 1987; László 1985, 1989;
noi grupuri culturale hallstattiene tim- Leviţki 1994; Golţeva, Kașuba 1995).
purii – Cozia, Babadag, Insula Banului, Ca rezultat al analizei și sintezei date-
precum și ale culturii Pšeničevo în ra- lor acumulate pe parcursul a circa 50
ioanele centrale și de est ale Peninsulei de ani, a fost posibilă elaborarea unei
Balcanice. Anume în această perioadă concepţii noi, privind evoluţia cultu-
va fi evidenţiat complexul hallstattian ral-istorică a comunităţilor culturale
maket.indd 359 25.11.2010 14:36:42

360 Capitolul 5
de tip Cozia-Saharna și Basarabi-Șol- sfârșitul sec. XI până la începutul sec.

dănești, din sec. X-VIII î.Hr. la est de VIII î.Hr. Evoluţia acestei culturi nu a
Carpaţi (Kașuba, 2000, 2003). fost uniformă, fapt ce permite delimi-
În ultimii 10-15 ani, cercetările tarea în cadrul ei a trei etape: timpurie,
culturii Cozia-Saharna au fost con- mijlocie-clasică și târzie, cărora le co-
centrate prioritar în microzona Sahar- respund trei grupuri cronologice, fie-
na, bogată prin diversitatea culturală care cu propriile caracteristici.
a siturilor din mai multe perioade ale În viziunea actuală, evoluţia cultu-
epocii fierului timpuriu, unde, apropo, rii Saharna se prezintă în succesivita-
a început crearea unui muzeu cu parc tea următoare: (vezi Tabelul cronologic,
arheologic sub aer liber. În paralel, pag. 323).
continuă sistematizarea materialelor Etapa Saharna I (sfârșitul sec. XI
și concretizarea locului acestei culturi – mijlocul sec. X î.Hr.) corespunde
în sistemul cultural-cronologic vest- momentului de apariţie a populaţiei
european și, respectiv, a antichităţilor culturii Saharna în bazinul Nistrului.
est-europene (eurasiatice). Ea se manifestă prin reamenajarea,
Izvoarele. Actualmente, graţie cer- într-un mod nou, a așezărilor deja
cetărilor de mai multe decenii, cultura existente (Solonceni și Saharna Mică),
Cozia-Saharna din spaţiul carpato-nis- întemeierea unor noi așezări (Ţăhnă-
trean este cunoscută prin circa 130 de uţi) și desemnarea locurilor pentru
situri, dintre care 24 de așezări și necro- necropole în care vor fi efectuate pri-
pole cercetate prin săpături, celelalte fi- mele înmormântări (necropola I de
ind semnalate doar în urma periegeze- la Saharna). Apar locuinţe adâncite
lor. În aria acestei culturi sunt cunoscu- în sol de dimensiuni mici, precum și
te de asemenea unele depozite (Bârlad) construcţii de suprafaţă construite pe
și o serie de obiecte de bronz, care însă un schelet lemnos, uns pe ambele părţi
nu pot fi cu certitudine puse în legătu- cu un strat gros de lut, prevăzut pe la
ră directă cu purtătorii culturii Cozia- colţuri cu stâlpi, pe care se sprijinea și
Saharna. În acest context, se impune acoperișul. Mult mai variată a devenit
îndeosebi observaţia că monumentele vesela, în cadrul căreia își fac apariţia
acestei culturi sunt cercetate inegal, mai vasele lustruite de culoare neagră, or-
pe larg cercetate și complet valorificate nate cu motive geometrice, realizate,
știinţific fiind cele din bazinul Nistru- cu precădere, în tehnica inciziei. Cele
lui, corespunzătoare culturii Saharna. mai timpurii înmormântări vor fi înso-
De aceea, expunerea ce urmează va fi ţite de piese de import, care relevă sta-
efectuată anume în baza acestora. tutul deosebit al celui decedat. Se are în
Periodizarea. O analiză a datelor vedere un nou tip de veșminte deschise
acumulate arată în mod evident – cul- – manta, pelerină, marginea părţii su-
tura arheologică Cozia-Saharna a exis- perioare a cărora se prinde-încheie cu
tat în regiune cel puţin 200 de ani, de la o fibulă de metal. Pentru prima dată în
maket.indd 360 25.11.2010 14:36:42

Culturi din perioada hallstattiană timpurie.

I – aşezări Cozia-Saharna (cercetate, a – cunoscute); II – necropole plane, IIa – necropole tumulare;
III – depozite de bronzuri, IV – bronzuri descoperite fortuit.
1 – Trinca, 2 – Climăuţii de Jos, 3 – Poiana, 4 – Alcedar (aşezare, necropolă), 5 – Solonceni (Hlinaia, La
Ursari), 6 – Hligeni (2 - La Şanţ, 5), 7 – Mateuţi (celt de bonz, necropolă, La Başne), 8 – Stohnaia, 9 –
Ţareuca, 10 – Ţahnăuţi, 11 – Echimăuţi-Dagenti, 12 – Saharna (necropole: Ţiglău, Gura Hulboaca,
aşezări: La Revichin, Ţiglău, Valea Ţiglău, Mică, Mare, Dealul Mănăstirii, La Şanţ, Hulboaca etc.), 13
– Trebujeni (aşezare, celt de bronz), 14 – Butuceni, 15 – Pocreaca, 16 – Cozia,17 – Brădiceşti, 18 –
Brad, 19 – Răcătăul de Jos, 20 – Cavadineşti, 21 – Pleşa, 22 – Bârlad, 23 – Stoicani, 24 – Vânători
maket.indd 361 25.11.2010 14:36:42

362 Capitolul 5
ei, se întemeiază noi așezări, cum ar fi

Mateuţi și Saharna Mare. Noii veniţi se
deosebeau și prin credinţele lor religi-
oase, ca urmare, în această perioadă a
fost înfiinţat cunoscutul centru de cult
– sanctuarul Hlijeni 2.
Pe la mijlocul – sfârșitul sec. IX
î.Hr. – etapa Saharna IIb-Saharna târ-
zie – în bazinul Nistrului apare o po-
pulaţie de tradiţie culturală Černyj Les,
care popula ţinuturile amplasate mai
sus, pe cursul Nistrului, precum și mai
la est – regiunea Bugului de Sud și chiar
bazinul Niprului de Mijloc. Ca urma-
Ceramică lustruită. Saharna Mare, Hligeni 2 re, în regiune apar locuinţele adâncite
în sol (semibordeie), de formă pătrată
regiune, femeile încep să practice, pen- în plan, prevăzute cu vetre deschise și
tru împodobirea părului împletit în cuptoare (Alcedar 3), precum și noi ti-
cozi, inele din placă de bronz cu ner- puri de veselă, printre care și vasele în
vuri orizontale paralele. formă de lalea, prevăzute sub margine
Pe parcursul etapei Saharna IIa cu un brâu în relief.
(mijlocul sec. X – al doilea sfert al sec. Etapa târzie sau finală – Saharna-
IX î.Hr.), populaţia continuă valori- Șoldănești-Șoldănești (hotarul sec. IX-
ficarea teritoriului ocupat. În același
timp, acesteia i se alătură noi grupuri
de migratori veniţi din zona Dunării
de Mijloc. Unul dintre acestea, pe la
mijlocul sec. X î.Hr., a adus cu sine și o
veselă nouă, mult mai elegantă, ale că-
rei motive geometrice se deosebeau nu
numai prin varietatea, dar și prin reali-
zarea lor într-o tehnică mixtă – incizie
și imprimare. Deosebit de variate de-
vin ștanţele cu care se ornau vasele de
lut lustruite, de culoare neagră, acestea
fiind destinate imprimării motivelor
de tip cercuri, cercuri în care este cir-
cumscris semnul crucii, sau semnele
S, Ω, Σ ș. a. În această etapă, drept re- Ceramică fină.
zultat al creșterii numărului populaţi- Saharna, Hligeni 2, Solonceni-Hlinaia
maket.indd 362 25.11.2010 14:36:43

VIII/ primul sfert al sec. VIII î.Hr.) a valuri de pământ cu șanţuri adiacente
constituit perioada de maximă popu- (Pocreaca, Brad – în arealul de vest).
lare a regiunii. Aici, la începutul sec. Incinta unor așezări deschise, în lo-
VIII î.Hr., apare un nou val de popu- curile de acces spre ele, se îngrădea cu
laţie. Deși migrează din aceeași zonă a palisade duble (Saharna Mare).
Dunării de Mijloc, acesteia îi erau pro- În jurul așezărilor fortificate – ce-
prii noi standarde culturale, elaborate tăţi care, probabil, reprezentau centre
în mediul complexului cultural Basa- ale unor formaţiuni teritoriale, erau
rabi, caracteristic deja pentru urmă- grupate, de obicei, mai multe așezări
toarea perioadă – hallstattiană mijlocie deschise, amplasate la distanţe ușor
– a evoluţiei cultural-istorice a Europei accesibile pentru o comunicare ope-
Centrale și de Sud-Est. rativă.
Apogeul evoluţiei culturii corespun- În cadrul așezărilor, complexele
de orizontului Saharna IIb și celor mai de locuit, împreună cu propriile anexe
târzii complexe Saharna-Șoldănești. gospodărești și meșteșugărești, se orga-
nizau în grupuri situate la distanţe de
Modul de viaţă 20-25 m unul de altul. În unele cazuri,
Statornicindu-se în bazinul Nis- complexele gospodărești erau legate
trului, purtătorii culturii Saharna valo- între ele printr-un sistem de treceri. În
rifică teritoriul după principiul „securi- așezarea Alcedar 3, de exemplu, ulti-
tăţii naturale”. Ei utilizează activ speci- mele erau prevăzute cu acoperiș ușor
ficul reliefului, întemeind așezările pe care le proteja în condiţiile climaterice
locuri ridicate, fortificate natural. În nefavorabile.
același timp, pentru asigurarea efectivă Populaţia locuia în case construi-
a economiei și ocupaţiilor practicate, te în mod diferit. Unele dintre acestea
așezările erau amplasate în apropierea erau parţial adâncite în pământ, de ti-
unor surse de apă, pășuni și terenuri pul bordeielor și semibordeielor. Alte-
favorabile agriculturii. Unele așezări le – de suprafaţă, ridicate pe un schelet
erau fortificate artificial, transformân- lemnos.
du-se astfel în cetăţui înconjurate de Bordeiele, de obicei, sunt de di-
mensiuni mici, de formă ovală în plan
cu diametrul de circa 5-8 m. Ele erau
prevăzute cu intrare special amenajată
și se încălzeau cu ajutorul unor vetre
portative. Mai preferabile, probabil,
erau locuinţele de tipul semibordeielor
de formă ovală sau cvasirectangulară
cu o suprafaţă de la 6,25 până la 11-14
m2, și doar în cazuri unice – de 22,5 m2
Siturile hallstattiene de la Saharna (Cozia). Toate ele erau prevăzute cu
maket.indd 363 25.11.2010 14:36:43

364 Capitolul 5
mentale din lut, de formă rotundă sau

ovală. Suprafeţele exterioare ale pereţi-
lor se netezeau, după aceea se dădeau
cu var, pe care, în unele cazuri, se tră-
geau dungi ondulate cu vopsea roșie.
Acoperișurile locuinţelor de su-
prafaţă, se consideră, erau cu precă-
dere în două pante, deși nu se exclude
existenţa și celor în trei sau chiar în
patru pante. Acestea, probabil, constau
din nuiele subţiri și crengi acoperite cu
Atelier meşteşugăresc – reconstrucţie.
Alcedar stuf, paie sau papură.
Locuinţele de suprafaţă, în ma-
sisteme de încălzire – cuptoare, vetre joritatea lor, erau doar cu o singură
deschise sau vetre portative. încăpere, unele fiind prevăzute și cu
S-au înregistrat câteva modalităţi un mic coridor. Cele de dimensiuni
de amenajare a acoperișurilor. Un mic mari aveau două încăperi, una dintre
semibordei din așezarea Saharna Mică care era folosită în calitate de magazie.
avea acoperișul conic, în formă de șa- Specific doar locuinţelor mari este pre-
tră. În aceeași manieră era acoperit și zenţa pivniţei (gropii-depozit), utiliza-
atelierul meșteșugăresc din așezarea te pentru păstrarea rezervelor de ali-
Alcedar 3. Cu acoperiș într-o singură mente, a veselei etc. Pentru încălzirea
pantă au fost prevăzute un semibordei locuinţelor se utilizau aceleași sisteme:
din așezarea Cozia și atelierul meșteșu- cuptoare cu boltă, vetre deschise și ve-
găresc din așezarea Alcedar 3. tre portabile. Amenajarea interiorului
Mult mai spaţioase se prezintă lo- locuinţelor era preponderent orizonta-
cuinţele de suprafaţă (de la 26 până la lă. Atestarea pivniţei în locuinţe presu-
100 m2), de regulă, de formă rectangu- pune prezenţa podelei.
lară (Alсedar 3, Mateuţi, Butuceni, Sa- Componenţa hranei și asortimen-
harna Mică, Saharna-Ţiglău). Ele erau tul veselei casnice a populaţiei erau de-
construite pe un schelet lemnos prevă-
zut cu stâlpi de sprijin. Pereţii constau
din stâlpi împletiţi cu nuiele și unși pe
ambele părţi cu un strat de lut. La bază
ei erau întăriţi cu pietre.
Adeseori, exteriorul caselor se în-
frumuseţa – pereţii în partea superioa-
ră – cu o bordură-pervaz cu marginea
vălurată și decor circular sau ondulat. Locuinţe de suprafaţă – reconstrucţie.
Colţurile aveau detalii plastice, orna- Alcedar
maket.indd 364 25.11.2010 14:36:44

pentru mâncare (străchinile și cas-

troanele). Majoritatea veselei fine de
masă era bogat ornamentată cu moti-
ve geometrice, realizate prin incizare
și imprimare, incrustate cu pastă albă.
Ultima, aplicată pe suprafaţa neagră
strălucitoare a vaselor, oferea acestora
o eleganţă deosebită.
Limitate rămân datele referitoare
Ceramică de uz comun. Hligeni 2,
Solonceni-Hlinaia, Saharna, Poiana la vestimentaţie. Se presupune că per-
soanele cu statut deosebit îmbrăcau pe
terminate de modul de viaţă agrar. În deasupra o haină de tipul mantiei sau
alimentaţie, asemănător tuturor agri- pelerinei, prinsă pe umăr cu o fibulă
cultorilor, predomina hrana vegetală de metal, care la mijloc putea fi înche-
– terciurile, ciorba și turtele din făină iată și cu nasturi. În calitate de piese
de grău, precum și legumele, și fructe- și accesorii vestimentare, se foloseau
nasturi de formă rotundă și aplici de
le. Se consuma, la sigur, carne, lapte și
bronz în forma cifrei 8.
produse lactate (brânză).
Judecând după statuetele femi-
Hrana era preparată în vase de
nine, femeile purtau rochii lungi, cu
lut modelate cu mâna, în general oale
franjuri la poale, prinse la mijloc cu un
simple cu pereţii drepţi. Mult mai va-
brâu de pânză sau piele. Capul putea fi
riată și calitativ modelată era vesela
acoperit cu basmale. Pe cap se purtau
fină, din care se servea. Asortimentul
diademe, iar pe frunte – benzi de pân-
acesteia includea recipiente mari pen-
ză sau de piele. Părul, împletit în cozi,
tru păstrarea rezervelor (chiupurile),
se împodobea cu inele din placă de
vase pentru băut (ceștile și cupele) și
bronz cu nervuri orizontale paralele.
Vestimentaţia feminină mai era și bro-
dată. O componentă obligatorie a ves-
timentaţiei erau podoabele de bronz –
saltaleoanele, purtate câte unul sau mai
multe, brăţările din fir subţire și inelele
simple.
Activitatea economică
Baza economiei populaţiei o con-
stituia agricultura, în special cultivarea
cerealelor. Printre acestea predomina
Piese vestimentare şi de podoabă. meiul obișnuit (cca 60%) din totalul
Necropolele Saharna 1-2 speciilor determinate, urmat de diferi-
maket.indd 365 25.11.2010 14:36:45

366 Capitolul 5
te soiuri de grâu (cca 33-35%) și, într-o rezile de vite erau păscute pe pășunile
măsură mult mai limitată (cca 10%), din împrejurimi, iarna însă animalele
de orz. Caracteristicile agrobiologice se hrăneau cu furaj special pregătit și
ale plantelor cultivate demonstrează depozitat.
că acestea sunt rezistente la secetă și Un rol secundar îl avea vânatul, ale
au proprietăţi deosebite de acomodare. cărui produse se utilizau atât în alimen-
În special meiul, cultură cu o perioadă taţie, cât și în calitate de materie primă
scurtă de maturizare și coacere, capa- pentru prelucrare ulterioară – blănuri,
bilă, în caz de necesitate, să rodească piei etc. Printre animalele sălbatice vâ-
și de două ori pe an și ale cărei boabe nate, se numără căpriorul, iepurele de
pot fi utilizate și în calitate de hrană câmp, cerbul nobil, lupul, mistreţul,
pentru porci și cai. Orzul de asemenea vulpea, vidra și bursucul. Surse supli-
reprezintă o cultură rezistentă la secetă mentare de hrană se obţineau și în pă-
și poate fi utilizată ca furaj, îndeosebi durile din preajmă, unde se culegeau
pentru cai. Dintre leguminoase, con- coarne, corcodușe, mere, vișine, cireșe
form aprecieilor specialiștilor, se culti- și alune.
va mazărea. Printre meșteșuguri, un loc im-
Solul se lucra cu plugul primitiv de portant revine reducerii fierului din
lemn. Strângerea cerealelor se făcea cu minereul de baltă local. Fierul se topea
ajutorul secerilor de tip vechi, formate la o temperatură de circa 1200° C, în
din lame de silex fixate într-o „ramă” cuptoare mici, cu sau fără capac, am-
de lemn. Grânele pentru păstrare erau plasate în gropi simple. Procesul de re-
depozitate în vase mari și în locuri spe- ducere a fierului se efectua cu ajutorul
cial amenajate – gropi cu profilul piri- cărbunelui de lemn, folosindu-se de
form. Pentru obţinerea făinii, grâul se asemenea suflarea artificială a aerului.
măcina cu ajutorul râșniţelor și al fre- Din fier se produceau unelte (cuţite),
cătoarelor din gresie. piese vestimentare (fibule), piese de
O ramură relativ dezvoltată și sta- harnașament (zăbale) etc.
bilă a economiei era creșterea anima- În mediul populaţiei existau și olari
lelor, orientată spre aprovizionarea po- iscusiţi, producţia cărora a cunoscut
pulaţiei cu produse din carne și lactate, o largă răspândire în întregul spaţiu
fapt susţinut și de cota-parte a meiului nord-pontic. Vesela calitativ lustruită
și orzului cultivat, care erau utilizate (chiupuri, cești și cupe, străchini și cas-
nu numai în calitate de cereale, dar și troane) constituia o parte componentă
ca furaj. Se creșteau vite cornute mari a vieţii cotidiene nu numai a popula-
și porcine. De asemenea o atenţie spo- ţiei locale, dar și a celor vecine. Acest
rită se acorda vitelor cornute mici, ale succes se datora, probabil, motivelor
căror produse constituiau o sursă pre- ornamentale incizate și incrustate cu
ţioasă de hrană, iar pieile și lâna – ma- alb, care ofereau veselei negre lustruite
terie primă în gospodăria casnică. Ci- un aspect elegant, nobil.
maket.indd 366 25.11.2010 14:36:45

muncă: seceri, râșniţe, frecătoare, cio-

cane și topoare.
Printre meșteșugurile casnice a
fost atestată și prelucrarea osului și
a cornului, din care se confecţionau
lustruitoare, străpungătoare, ace, pre-
cum și vârfuri de săgeată utilizate la
vânat. Din lemn se lucrau atât obiecte
de dimensiuni mari, necesare pentru
construirea scheletului lemnos al locu-
inţelor (bârne, scânduri), mijloace de
transport pe uscat (căruţe) sau pe apă
(bărci, plute), cât și obiecte de uz cas-
nic, inclusiv dispozitive mai complica-
te – „rame” de lemn pentru seceri, în
care se fixau lamele de silex.
Viaţa socială şi spirituală

Referitor la structura socială a so-
Război de ţesut şi ustensile pentru tors şi
cietăţii, în prezent există doar unele
ţesut. Saharna Mare, Mateuţi ş.a. date indirecte, oferite de ritul și prac-
ticile funerare atestate în necropole
Dintre celelalte meșteșuguri casni- (Saharna, cimitirele 1 și 2, Alcedar,
ce, mai dezvoltate erau torsul și ţesutul. Climăuţii de Jos, Poiana). Necropole-
Multe dintre fusaiolele folosite la torsul le, de obicei, erau amplasate în preaj-
firelor și confecţionarea pânzei erau ma așezărilor, mormintele, în cadrul
complet acoperite cu motive ornamen- acestora, fiind dispuse în grupuri (3-6
tale incizate sau imprimate, prin care morminte), ordonate în șiruri. Pen-
meșterii își marcau, probabil, uneltele tru amenajarea construcţiilor fune-
personale. rare adesea se folosea piatra, din care
Lingurile de turnat și fragmente- se ridicau tumuli cu mantale nu prea
le de zgură atestate în așezări prezintă mari, acoperiţi cu un strat de pământ.
dovezi sigure în ceea ce privește prelu- Pe lângă acestea se practicau și necro-
crarea bronzului. Se produceau podoa- polele plane. Predomina inhumaţia,
be mici (aplici în formă de cifra 8, sal- în cazuri mai rare fiind utilizat și ritul
taleoane, inele, fibule). În general însă, incinerării.
piesele de metal sunt destul de rare. În incinta necropolelor, iniţial, se
Deficitul de metal se completa prin amenajau ringuri din lespezi de piatră,
utilizarea pe larg a pietrei și silexului, în centrul cărora era depus unul sau
din care se executau diverse unelte de mai mulţi decedaţi, în poziţie chircită.
maket.indd 367 25.11.2010 14:36:46

368 Capitolul 5
Ulterior, la locul înmormântării se ofi-

ciau pomeniri repetate în memoria ce-
lui decedat. Aceste construcţii prezen-
tau, în felul lor, niște cavouri de lungă
durată, deasupra cărora se amenaja un
acoperiș temporar. După un anumit
timp, ele se distrugeau (uneori se ar-
deau), deasupra lor ridicându-se man-
Vase rituale. Hligeni-La Şanţ, Saharna 1
tale din piatră și pământ de dimensiuni
nu prea mari. Unele morminte, suplimentar în-
Răposaţii se înmormântau în stra- conjurate cu ringuri de piatră, aparţin,
iele și cu podoabele personale purta- posibil, unor reprezentanţi ai elitei,
te în timpul vieţii. În zona capului se fapt confirmat prin piesele de podoabă
depunea băutură (cești și cupe), iar de prestigiu, ofrandele depuse și vase-
a picioarelor – hrană, în stare lichi- le cu destinaţie specială, rituală – va-
dă sau solidă (strachină și/sau oală). se-pixide. Este evident, așadar, că din
Recipientele depuse, fără excepţie, se punct de vedere social, comunitatea
modelau exclusiv pentru ceremonia era deja diferenţiată. În același timp,
funerară. Într-un caz, în mormânt a lipsa absolută a armelor sau a mormin-
fost depus în calitate de ofrandă un telor de luptători relevă faptul că mor-
picior de cal. mintele cu statut deosebit nu aparţin
unor căpetenii militare, ci mai degrabă
conducătorilor comunităţilor sau chiar
ale unor lideri religioși – slujitori ai
cultului.
Ritualurile și practicile funerare
constituiau doar o parte a ideologiei și
culturii spirituale a populaţiei, care s-a
manifestat de asemenea și în alte mul-
tiple domenii.
Unele dintre principalele ceremo-
nii și ritualuri oficiate erau cele legate
de cultul fertilităţii. Printre numeroa-
sele obiecte de cult, cu semnificaţia
fertilităţii se încadrează turtele, pâi-
nicile și pintaderele de lut. Simbolu-
rile pământului, al câmpului arat, al
pământului roditor sunt întruchipa-
te, de asemenea, și în ornamentarea
Mormânt în pereche. Saharna 2 bogată a ceramicii fine cu simboluri
maket.indd 368 25.11.2010 14:36:46

faţa, părul, îmbrăcămintea și piesele de

podoabă. Rămâne de presupus că fe-
meile, simbolizând cultul fertilităţii și
fecundităţii Pământului-Mumă, cultul
focului din vatră, aveau un rol deosebit
și în ritualurile oficiate, în calitate de
slujitoare ale cultelor.
Plastică antropomorfă. În legătură strânsă cu cultul fer-
Ţăhnăuţi, Saharna-Ţâglău tilităţii și fecundităţii, se găsea cultul
soarelui, redat în motivele ornamen-
geometrice specifice – triunghiuri și tale (cercul și crucea circumscrisă în
romburi hașurate. cerc). Cultul focului este reflectat, în
Ofrandele dedicate „Pământului special, prin ritualul purificării cu foc,
roditor” erau depuse în gropi votive în cazul când o parte a corpului de-
speciale, în care, timp îndelungat, se funcţilor se ardea.
acumulau obiectele-ofrande. Aces- Ritualurile erau oficiate în sanctu-
tea reprezentau excavaţii rotunde cu are și locuri de cult special amenajate,
fundul dintr-un strat de lut de culoa- printre care se deosebesc cele casnice,
re verde sau albă, uneori căptușite cu teritoriale, atestate în așezările de la
fragmente de la recipiente ornamenta- Solonceni, Alcedar 3, și regionale, re-
te. Darurile depuse în ele constau atât prezentate, îndeosebi, prin centrele de
din produse, alimente și lichide în vase cult (Hligeni 2).
lustruite, incrustate cu alb, cât și din Ritualurile aveau loc în sanctuare
părţi ale leșurilor de animale sălbatice organizate după un plan strict definit,
și domestice. Întrucât gropile votive de lungă durată. Un astfel de sanctu-
erau utilizate timp îndelungat, ele erau ar a fost cercetat în așezarea Hligeni
prevăzute cu capace speciale sau aco- 2. El era format din ofrande rituale și
periș din materiale ușoare (Hligeni 2, diverse gropi votive. Darurile constau
Alcedar 3). din părţi special pregătite ale schele-
În calitate de daruri se aduceau tului uman, depuse într-un volum de
văscioare speciale – pixide și vase cu origine organică (pungă de piele, vas
picioare. Unele din acestea sunt de for- de lemn sau coajă de copac), care, îm-
mă zoomorfă sau ornitomorfă și bogat preună cu vasele cu băuturi și alimente
ornamentate cu motive geometrice. sau cu o masă de lut special pregătită se
Importanţa cultului fertilităţii este aranjau, în calitate de jertfă, într-un loc
reflectată și în numeroasele figurine anumit al sanctuarului.
feminine modelate din lut. Acestea În interiorul sanctuarului, se evi-
sunt de dimensiuni mici (11-13 cm), denţia un centru special, în jurul căru-
de formă triunghiular-ovală alungită. ia, pe un cerc cu diametrul de 22-22,5
Cele păstrate în întregime au redate m, erau amplasate, în anumită ordine,
maket.indd 369 25.11.2010 14:36:47

370 Capitolul 5
ofrandele și alte obiecte de cult. Proce- ţiu larg, din zona Dunării de Mijloc, la
durile principale se oficiau în centrul și vest, până în bazinul Nistrului, la est. E
în sectorul de sud-est al sanctuarului. foarte probabil ca sanctuarul Hligeni 2
Merită atenţie ritualul la care era să fi reprezentat un sanctuar regional,
supusă o anumită categorie de copii și loc de închinare atât pentru populaţia
maturi, care, probabil, aveau un statut locală, cât și pentru comunităţile mai
special. El se manifestă prin prepara- îndepărtate.
rea specială a dinţilor: tăierea verticală Arta, cunoscută preponderent
a dinţilor din faţă, a incisivilor și pri- prin ornamentica ceramicii, avea
milor molari. În unele cazuri, o parte caracter aplicativ. Predomina stilul
dintre dinţi erau extrași încă în tim- geometric – combinaţii formate din
pul vieţii, în locul lor implantându-se diferite figuri geometrice, aplicate pe
ceva ce se fixa cu o substanţă de tipul suprafeţele vaselor sau utilizate la îm-
rășinei. Anume oasele acestor indivizi, podobirea locuinţelor și îmbrăcămin-
inclusiv copii „ritual puri” (de vârsta tei. Predominau figurile mari din linii
copilăriei a doua), se preparau special, drepte – triunghiuri și diverse patru-
ulterior fiind folosite în acţiunile ritua- latere, în combinaţie cu liniile rupte,
le și în calitate de ofrande. dispuse în zigzag. În cazuri izolate, pe
Astfel de ritualuri, care exprimau unele vase se atestă imagini ale calu-
prin sine jertfele închinate, reprezen- lui, care de asemenea sunt realizate în-
tau „daruri oferite zeilor”, în numele tr-un stil geometric schematic. Piesele
cărora se oficiau ritualuri într-un spade podoabă și accesoriile vestimenta-
re cunoscute, în calitate de decor, sunt
prevăzute cu crestături, motive circu-
lare și proeminenţe.
Relaţiile interculturale
Contactele culturale și economice
ale purtătorilor culturii Cozia-Sahar-
na din regiunea Nistrului, după cum e
și firesc, erau orientate în special spre
zona Dunării de Mijloc și de Jos – lo-
curile lor de baștină. Piesele de import
și costumul feminin indică, de aseme-
nea, existenţa legăturilor și cu unele
teritorii mult mai îndepărtate – zona
est-alpină și est-mediteraneană. Aces-
te piese ajungeau în regiunea Nistrului
Motive zoomorfe. datorită funcţionării, în sec. XII-XI
Saharna Mare, Hligeni-La Şanţ î.Hr., a unei căi comerciale, de-a lun-
maket.indd 370 25.11.2010 14:36:47

gul r. Sava, Dunării de Mijloc, ocolind militare, care, la rândul său, a impul-
Munţii Carpaţi, până în regiunea nord- sionat și alte domenii de producţie.
pontică. Aceste inovaţii ca atare marchează
Pe lângă acestea, relaţii culturale deja o nouă epocă, care cu referinţe la
intensive sunt documentate și cu po- Europa Centrală și de Sud-Est a fost
pulaţia din stepa și silvostepa spaţiu- desemnată drept hallstattiană (vezi
lui dintre Nistru și dreapta Niprului, tabelul cronologic).
îndeosebi cu purtătorii culturii Černyj Concomitent, către anul 800 î.Hr.,
Les, precum și cu nomazii timpurii – în zona Dunării de Mijloc și a afluen-
cimerienii din stepele nord-pontice. ţilor săi din dreapta (Sava și Drava)
Pe lângă produsele din sectorul agrar se formează o nouă unitate cultura-
și al atelierelor meșteșugărești locale, lă – complexul cultural Basarabi – în
un rol deosebit în relaţiile comerciale mediul căreia se afirmă noi standarde
cu populaţia din zona de peste Nistru culturale. Cunoscutul stil geometric
l-a avut, fără îndoială, vesela incrus- capătă un aspect mai elegant. Moti-
tată, de lux, care devine un obiect de vele ornamentale ale ceramicii sunt
consum prestigios, permanent întâlnit realizate cu o mai mare măiestrie, evo-
în contextul cultural al acestora. luând deja în stil „tremollo”, când li-
Pe la sfârșitul sec. IX sau la începu- niile drepte ale figurilor geometrice
tul sec. VIII î.Hr., sub presiunea unui (îndeosebi ale triunghiurilor) capătă
nou val de migratori din zona Dunării o anumită curbură și ondulare. Apar
de Mijloc, o parte din purtătorii cultu- volutele și spiralele, hașurarea în caro-
rii Saharna din zona Nistrului se va de- uri și multiple figuri și detalii. Trans-
plasa mai spre est, în bazinul Niprului formări esenţiale suferă și sfera ideo-
de Mijloc, fiind implicată în procesul logică. O expresie nouă capătă cultul
de geneză a unor noi formaţiuni cultu- Naturii muritoare și renăscătoare, cul-
rale. Populaţia rămasă pe loc, în scurt tul Soarelui, ritualurile oficiindu-se pe
timp, va fi asimilată de triburile nou- platforme-altare circulare, ornamenta-
venite ale tracilor și ilirilor. te cu meandre și volute. Are loc per-
fecţionarea armelor pentru lupta corp
d. Cultura Şoldăneşti la corp. Se modifică costumul și sunt
(Basarabi – Şoldăneşti) create noi accesorii vestimentare și po-
Saltul decisiv în utilizarea nou- doabe. Aceste transformări au cuprins
lui metal – fierul – a avut loc pe par- populaţia dintr-un spaţiu vast, de la re-
cursul sec. VIII î.Hr., când produce- giunile sud-est-alpine, la vest, până la
rea oţelului a fost însușită practic în Arcul Carpatic, Dunărea de Jos, nordul
toată Europa și în Caucazul de Nord. Mării Negre și chiar regiunea Niprului,
Perfecţionarea tehnologiei a condus la est (vezi Harta, pag. 321).
la apariţia unor noi unelte de mun- În scurt timp, pe la începutul sec.
că, mai eficiente, la dezvoltarea artei VIII î.Hr., o parte din purtătorii aces-
maket.indd 371 25.11.2010 14:36:48

372 Capitolul 5
tor noi standarde hallstattiene, por- în acest teritoriu, ele au fost delimitate
nind din zona Dunării de Mijloc, mi- în grupul Șoldănești-Alcedar, atribuit
grează spre nord și nord-est, pătrun- epocii fierului (a doua jumătate a sec.
zând până în bazinul Nistrului. Astfel, VIII – începutul sec. VII î.Hr.). S-a
teritoriul regiunii Nistrului de Mijloc, considerat că monumentele grupului
graţie vieţii prospere în acea perioadă, Șoldănești reprezintă etapa următoa-
devine unul dintre centrele de locuire a re de evoluţie a celor de tip Chișinău,
acestei populaţii. drept pentru care au fost desemnate
Numele acestui popor rămâne ne- ca monumente ale „hallstattului tra-
cunoscut. În expresia sa materială, con- cic” și sincronizate cu materialele ase-
venţional el este desemnat drept cultu- mănătoare din ţinuturile mai vestice
ra Șoldănești, după primele și cele mai din interfluviul Prut-Siret.
semnificative situri cercetate – așezarea Pe parcursul etapei a doua (anii
și necropola din preajma or. Șoldănești ’70 al sec. XX), au fost întreprinse
din bazinul Nistrului de Mijloc. Se con- săpături arheologice de amploare și
sideră că cultura Șoldănești aparţine colectate noi materiale, în special, în
tracilor. În același timp, aportul sem- cimitirul Seliște 1, din raionul Orhei
nificativ al comunităţilor din vestul Pe- (cercetare: V. Dergaciov, V. Lapuș-
ninsulei Balcanice în constituirea cul- nean). Însă evenimentul de bază pen-
turii de tip Basarabi, nu exclude ca cel tru această perioadă îl va constitui
puţin o parte a acestui complex cultural evidenţierea, la Dunărea de Mijloc și
să fie atribuită și ilirilor. de Jos, a culturii Basarabi, atribuite
hallstattului mijlociu și datate la sigur
Istoricul cercetărilor cu sec. VIII – prima jumătate a sec.
Istoria cercetării monumentelor VII î.Hr. (A. Vulpe, V. Dumitrescu).
culturii Șoldănești (Basarabi-Șoldă- Acest fapt a deschis noi perspective
nești) poate fi împărţită în patru etape. și pentru studierea materialelor gru-
Prima etapă corespunde mijlo- pului Șoldănești de pe Nistru. Și, deși
cului anilor ’50-’60 ai sec. XX, când, ultimele au fost atribuite variantei ră-
graţie activităţii arheologului Vsevo- săritene a culturii Basarabi, ipoteza
lod Marchevici, în împrejurimile or. evoluţiei antichităţilor de tip Șoldă-
Șoldănești din bazinul r. Ciorna, vor fi nești din cele de tip Chișinău persistă
descoperite cimitirul plan cu incine- în calitate de concepţie de bază.
raţii și câteva așezări (1955). Săpături Etapa a treia (anii ’90 ai sec. XX)
arheologice în necropolă și în una din se caracterizează prin completarea
așezările descoperite vor fi efectuate și definitivarea repertoriului monu-
de către cercetătoarea moscovită Ana mentelor, publicarea noilor materiale,
Meliukova. Dat fiind faptul că monu- atribuite cercului de vestigii Basarabi-
mentele cercetate evidenţiau un feno- Șoldănești. Vor fi enunţate noi ipoteze
men absolut nou, anterior necunoscut referitoare la interpretarea grupului
maket.indd 372 25.11.2010 14:36:48

Șoldănești. Semnificativă, în această trate doar 26 de așezări și necropole

ordine de idei, a fost concretizarea li- de tip Șoldănești, cunoscute prioritar
mitei cronologice superioare a culturii prin cercetări de periegeză și mai pu-
Chișinău-Corlăteni (sfârșitul sec. X ţin prin investigaţii staţionare de am-
î.Hr. – O. Leviţki), fapt ce a condus la ploare.
abandonarea definitivă a ipotezei pri- Din cele cunoscute la etapa actu-
vind legăturile genetice dintre grupul ală, cultura Șoldănești (sau Basarabi-
de tip Chișinău și Șoldănești. Drept ur- Șoldănești) din regiunea noastră a
mare, în baza noilor cercetări de anali- evoluat cca 120 de ani, de la începutul
ză, a fost propusă o nouă viziune, con- sec. VIII până la începutul-mijlocul
form căreia unul dintre componentele sec. VII î.Hr. În evoluţia neuniformă
de bază care a contribuit la constituirea a acestei culturi pe durata ei de exis-
particularităţilor fenomenului Șoldă- tenţă se pot deosebi trei etape, cărora
nești (cultura Basarabi-Șoldănești) din le corespund trei grupuri cultural-
zona Nistrului ţine de cultura locală cronologice (vezi Tabelul cronologic,
Saharna (M. Kașuba). pag. 323).
Etapa a patra (începutul sec. XXI), Etapa timpurie – Șoldănești I sau
în studierea culturii Șoldănești s-a ma- Saharna-Șoldănești, corespunde hota-
nifestat prioritar prin cercetări de anali- rului secolelor IX-VIII – începutul sec.
ză. Materialele culturii Șoldănești vor fi VIII î.Hr. În acest timp, regiunea Nis-
examinate în contextul larg al întregului trului de Mijloc era populată de purtă-
complex cultural Basarabi. Problemele- torii culturii Saharna din faza finală a
cheie ale discuţiilor în derulare sunt: evoluţiei acesteia. Au loc consolidarea
concretizarea momentului apariţiei și dezvoltarea în continuare a modului
acestora în regiune; cronologia absolu- de viaţă agrar, în plină ascensiune se
tă; raportul și interferenţele culturale cu aflau meșteșugurile, nomazii din stepă
populaţia din nord-est și spaţiul nord- continuă să solicite veselă și piese de
pontic. Au fost publicate și noi materi- podoabă, oferind în schimb cunoștin-
ale – așezarea de la Mașcăuţi. Cu toate ţe și deprinderi în domeniul utilizării
acestea însă, până în prezent, o lucrare cailor la călărie. Relaţiile economice,
de sinteză referitor la cultura Basarabi- posibil și cele politice, cu populaţia
Șoldănești încă nu există. nord-pontică au condus de asemenea
și la anumite transformări in mediul
Izvoarele cultural tracic din regiunea Nistrului
Ca și în cazurile precedente, cu- de Mijloc. Anume în această fază, în
noașterea culturii Șoldănești este ba- cultura Saharna, încep să se manifes-
zată exclusiv pe datele furnizate de te primele elemente, caracteristic unei
cercetările arheologice – cu regret, noi culturi – de tip Șoldănești.
relativ modeste. Actualmente, în in- Etapa mijlocie – Șoldănești II – al
terfluviul Prut-Nistru sunt înregis- doilea sfert-sfârșitul sec. VIII î.Hr., se
maket.indd 373 25.11.2010 14:36:48

374 Capitolul 5
Culturi din perioada hallstattiană mijlocie.

I – Monumente Şoldăneşti-Basarabi (I – aşezări cercetate, a – cunoscute, b – necropole plane);
1 – Cremenciug, 2 – Solonceni-Hlinaia, 3 – Alcedar 3, 4 – Şoldăneşti (1, 2, 3, 4), 5 – Cotiujeni,
6 – Olişcani, 7 – Hligeni 2-La Şanţ, 8 – Mateuţi (La başnea, Curtaia), 9 – Saharna Mică, 10 –
Saharna Mare, 11 – Maşcăuţi, 12 – Ivancea 2, 13 – Selişte 1, 14 – Lucaşeuca, 15 – Brădiceşti, 16
– Arsura, 17 – Dodeşti, 18 – Epureni, 19 – Lăceşti, 20 – Suceveni, 21 – Poiana, 22 – Brăhăşeşti,
23 – Lunca, 24 – Stoicani, 25 – Mândreşti, 26 – Matca, 27 – Ţigăneşti, 28 – Drăgăneşti, 29 –
Ijdileni, 30 – Şiviţa, 31 – Piscu, 32 – Tuluceşti, 33 – Vânători, 34 – Şendreni
II – Monumente cimeriene: etapa Černogorovka (complexe funerare, a – bronzuri descoperite
fortuit); III – etapa Novočerkask (complexe funerare, a – depozite de bronzuri).
1 – Gherbino, 2 – Mocra, 3 – Vladimirovca, 4 – Vasilievca, 5 – Butor, 6 – Crasnoe, 7 – Parcani, 8 –
Roşcani, 9 – Gura-Bîcului, 10 – Beriozchi, 11 – Tiraspol, 12 – Sucleia, 13 – Slobozia, 14 – Hlinaia,
15 – Purcari, 16 – Khadzhilar (Hadjilar), 17 – Chircăeşti, 18 – Ursoaia, 19 – Căuşeni, 20 – Săiţi,
maket.indd 374 25.11.2010 14:36:49

va prelua de la predecesorii săi și unele

tradiţii locale. Funcţionează în conti-
nuare sanctuarul regional (Hligeni 2).
Relaţiile cu cimerienii din zona de stepă
se află la un nivel calitativ nou, transfor-
mându-se într-o simbioză economică și
politică, cunoscută sub denumirea „fe-
nomenul traco-cimerian”. Aceasta peri-
oadă constituie apogeul evoluţiei cultu-
rii Șoldănești în regiune.
Etapa târzie – Șoldănești III – răs-
crucea sec. VIII-VII – prima jumăta-
te a sec. VII î.Hr. În jurul anilor 700
î.Hr., în regiunea nord-pontică începe
o nouă epocă, condiţionată de deplasa-
Ceramică fină. rea (sfârșitul sec. VIII î.Hr.), din adân-
Necropolele Şoldăneşti, Selişte
curile Asiei Centrale a unui nou val
de populaţie nomadă – sciţii timpurii.
caracterizează prin continuarea exis- Deși, începând cu această perioadă,
tenţei așezărilor din prima etapă (Alce- spaţiul nord-pontic este controlat deja
dar 3, Mateuţi, Solonceni) și întemeie- de către sciţi, teritoriul interfluviului
rea unor noi așezări (Șoldănești 1, 3, 4). Nistru-Prut continuă să fie populat de
În afară de locuinţe de suprafaţă, încep triburile tracice. Totodată, o parte din
a fi amenajate și locuinţe adâncite în purtătorii culturii Șoldănești părăsesc
pământ – bordeie de formă rotundă. În locurile de trai (așezarea Șoldănești 1),
cimitirele nou-apărute, înmormântări- retrăgându-se spre nord și nord-vest,
le se efectuează conform unui nou rit în zone mai puţin primejdioase – ţi-
pentru aceste locuri – cel al incinerării nuturile Subcarpaţilor Răsăriteni. Și
(Șoldănești 2, Seliște 1). În asortimentul deși o parte a populaţiei continuă să
ceramicii fine de masă, de culoare nea- locuiască în regiune (așezarea Mașcă-
gră, lustruite, apar urcioarele, ceștile cu uţi, necropola Seliște 1), către mijlocul
două torţi (tip kantharos) și străchinile sec. VII î.Hr., în aceste ultime vetre de
cu marginea lată, răsfrântă în exterior. habitat numărul ei este foarte mic. Ma-
Se modifică motivele geometrice și apar joritatea populaţiei traco-cimeriene se
ornamente plastice, în relief (fasete, ca- retrage spre vest, dincolo de Munţii
neluri). Totodată, populaţia nou-venită Carpaţi.
21 – Černomorka, 22 – Majaki, 23 – Velikij Dalnik, 24 – Petrodolina, 25 – Velikodolinskoe,

26 – Holmskoe, 27 – Semenovka, 28 – Pivdenoe, 29 – Congaz, 30 – Divizia, 31 – Sarata, 32 –
Trapovka, 33 – Pavlovka, 34 – Ogorodnoe, 35 – Suvorovo, 37 – Novoselskoe 2.
maket.indd 375 25.11.2010 14:36:49

376 Capitolul 5
Aşezarea Şoldăneşti
Modul de viaţă
Ceramică de uz comun. Şoldăneşti, Selişte
Stabilindu-se cu traiul în zona
Nistrului, purtătorii culturii Șoldănești
niţe (gropi-depozite), utilizate pentru
s-au așezat cu precădere pe cursurile
păstrarea rezervelor de alimente, a ve-
de jos ale afluenţilor din dreapta r. Nis-
selei etc.
tru – Ciorna și Răut, preferând, pentru
De asemenea se construiau locu-
întemeierea așezărilor, locuri cu o alti-
inţe de tipuri noi – bordeie de formă
tudine medie, aflate în preajma surse-
rotunjită, de mici dimensiuni (6-12
lor de apă.
m2). Încăperile locative se încălzeau cu
Populaţia continuă să practice lo-
ajutorul cuptoarelor și al vetrelor staţi-
cuinţele de suprafaţă de formă rectan-
onare, precum și al vetrelor portabile.
gulară, construite pe un schelet lemnos
Modul de viaţă agrar al majorităţii
cu pereţii lipiţi cu lut, cu acoperiș în
populaţiei a condiţionat și predomina-
două pante. Locuinţele constau dintr-o
rea în raţia alimentară a produselor de
singură încăpere, unele din ele fiind
natură vegetală. Elementele nomade
prevăzute și cu o încăpere secundară
„traco-cimeriene”, integrate în comuni-
de dimensiuni mici (coridor ?), pentru
tăţile locale, la sigur, consumau într-o
acces. Suprafeţele caselor variau de la
măsură mai mare carne și, de aseme-
30 până la circa 70 m2. În unele cazuri,
nea, lapte și produse lactate.
în interiorul lor erau amplasate și piv-
Pentru pregătirea hranei se uti-
lizau oale de lut modelate cu măna.
Asortimentul veselei fine, de culoare
neagră, lustruite, s-a lărgit din contul
diversificării tipurilor de vase pentru
băut. Apar vase care anterior nu sunt
cunoscute în regiune – urcioare, vase
în formă kantharos, precum și o mai
Locuinţă de suprafaţă – reconstrucţie. mare varietate de străchini. Printre
Şoldăneşti ultimele se remarcă, îndeosebi, cele
maket.indd 376 25.11.2010 14:36:50

cu marginea lată, răsfrântă în exteri- sursă alimentară. Vânatul juca un rol

or, bogat ornamentată cu motive ge- secundar și de asemenea era orientat
ometrice incizate, imprimate sau cu spre sporirea resurselor alimentare.
caneluri. Printre animalele vânate, în baza re-
În ceea ce privește vestimentaţia, sturilor osteologice, se determină cer-
putem menţiona doar faptul că pentru bul nobil, culanul etc.
încheiatul acesteia se foloseau nasturii Prezenţa, în așezarea de la Șoldă-
de bronz de formă rotundă. Se purtau nești, a zgurii de fier atestă prelucra-
de asemenea brâiele din pânză sau piele, rea locală a fierului. Și, deși piesele de
care se prindeau cu o mărgică bitronco- metal nu sunt atât de numeroase, cele
nică, cu greutatea sporită. Unele femei de fier (accesoriile vestimentare, pie-
îmbrăcau de asemenea haine deschise, sele de podoabă, uneltele de muncă)
prinse pe umăr cu una sau două fibule predomină hotărâtor în comparaţie cu
de fier. O componentă obligatorie a ves- cele de bronz. O parte dintre fibulele-
timentaţiei erau podoabele – brăţările și agrafe de fier cunoscute din siturile
inelele simple de fier. locale sunt caracteristice și pentru spa-
ţiul vest-balcanic. Însă în majoritatea
Activitatea economică lor, acestea reprezintă piese vestimen-
Ramura de bază a economiei pur- tare tipice pentru întregul spaţiu din
tătorilor culturii Șoldănești o constitu- Europa de Sud-Est.
ia agricultura. Meiul, graţie rezistenţei Dintre meșteșugurile casnice, se re-
sale la secetă, continuă să fie princi- marcă îndeosebi olăritul și ţesutul. Po-
pala cultură agricolă. Se mai cultivau, pulaţia în viaţa cotidiană utiliza veselă
de asemenea, grâul și orzul. Grânele atât grosieră (oale), cât și fină (chiupuri,
pentru păstrare se depozitau în gropi- urcioare, cești, cupe, străchini, castroa-
ambare, cu profilul în formă de clopot, ne etc.), cu su-
amenajate special. Pentru obţinerea fă- prafaţa lustruită,
inii, grâul se măcina cu ajutorul râșni- de culoare nea-
ţelor și al frecătoarelor din gresie. gră și ornamen-
Creșterea animalelor era destina- tată cu caneluri,
tă, în special, pentru asigurarea ali- faţete, motive
mentaţiei. Prioritar se creșteau vite geometrice spe-
cornute mari, urmate de vitele cornu- cifice, incizate și
te mici și, în măsură mai mică, porci- imprimate. Tot
nele. Caii, cu precădere, se foloseau în în condiţii cas-
calitate de mijloc de deplasare (căla- nice se mai pre-
re). Însă având în vedere prezenţa în lucrau oasele,
cadrul comunităţilor și a unui oareca- cornul, lemnul și
re număr de nomazi, care consumau alte categorii de Pregătirea firelor –
carne de cal, aceștia constituiau și o materie primă. reconstrucţie
maket.indd 377 25.11.2010 14:36:51

378 Capitolul 5
bă, se depuneau în urne, care, la rândul

lor, se amplasau în gropi simple, rotun-
de cu dimensiuni relativ mici. Gropile
mai mari erau prevăzute cu acoperiș,
pe un schelet de lemn lipit cu lut. În
calitate de urne erau folosite de obicei
chiupurile, urcioarele sau ceștile de
proporţii, care deseori erau acoperite
cu o strachină sau cană. O parte din
cei incineraţi se înmormântau direct
în gropi, care de asemenea erau acope-
rite cu vase. În preajma incineraţiilor,
în multe cazuri, erau depuse obiecte
(unelte de muncă, arme etc.) fără urme
de ardere, precum și vase suplimenta-
re, cu alimente și/sau băutură.
Diferenţierea socială a comunită-
ţii poate fi dedusă din existenţa a două
grupuri de morminte cu statut deose-
bit: incineraţii cu fibule și complexe
funerare cu vârfuri de lance și piese
Mormânt colectiv de incinerare şi piese de
inventar. Şoldăneşti de harnașament, care mărturisesc în
favoarea prezenţei în cadrul comunită-
ţilor a unor lideri laici și a unei pături
Viaţa socială şi spirituală de luptători, înarmaţi cu lănci, destina-
te pentru lupta corp la corp. Prezenţa
Despre viaţa și structura socială
lăncilor de fier în cadrul grupului Șol-
a comunităţilor culturale de tip Șol-
dănești denotă un nou nivel de mili-
dănești putem judeca doar în baza
tarizare a populaţiei, în comparaţie cu
unor date indirecte, oferite de ritul și
perioada precedentă. În același timp,
practicile funerare atestate în necro-
se poate considera că militarizarea so-
polele Șoldănești 2, Seliște 1, Mate- cietăţii – prioritar agrară – nu era chiar
uţi-Curtaia. atât de semnificativă.
Necropolele, în toate cazurile, erau Similar perioadei precedente, unul
amplasate la distanţe nu prea mari de din principalele și cel mai oficiat cult
așezări. Ritul funerar practicat era in- al populaţiei rămâne cultul fertilităţii
cineraţia, care se efectua în crematorii și fecundităţii. Ritualurile și sărbătorile
special amenajate, în incinta necropo- legate de acesta sunt confirmate prin
lelor. Resturile cinerare, împreună cu ofrande în gropi votive consacrate Pă-
piesele vestimentare și cele de podoa- mântului. Funcţionarea în continuare
maket.indd 378 25.11.2010 14:36:51

a sanctuarului regional (Hligeni 2) de-

monstrează că populaţia nou-venită de
asemenea împărtășea un cult specific,
legat de venerarea naturii veșnic vie,
muritoare și renăscătoare, tradiţie păs-
trată însă doar de primele generaţii ale
celor nou-veniţi, ulterior aceasta fiind
abandonată.
Cultul Soarelui și cultul Naturii
la purtătorii complexului cultural Ba-
Scenă rituală. Cioburciu
sarabi, inclusiv al variantei lui răsări-
tene Șoldănești, capătă noi expresii. morţii, fertilităţii și nemuririi, esenţa
Pe ceramică și alte obiecte sunt re- activităţii masculine, al succesului și
prezentate pe larg imagini zoomorfe, prosperării. În totalitate, aceste figuri-
ornitomorfe și antropomorfe. Printre imagini geometrizate au și constituit
cele mai simple imagini geometrizate acel stil specific de tipul Basarabi, ca
(figuri geometrice și combinaţiile for- manifestare a unor culte distincte.
mate de acestea), cele mai răspândite Exprimarea rituală-practică a acesto-
devin triunghiul și diverse variante ra (de genul misteriilor dionisiene)
ale crucii. Triunghiul însuși reprezen- reprezenta anumite sărbători ale co-
ta atât un simbol, cât și o expresie a munităţilor și trapeze comune, al că-
realităţii invizibile. De unul singur, ror atribut era consumarea unor bău-
triunghiul reprezintă simbolul chi- turi ameţitoare pentru a atinge starea
pului uman geometrizat, după care, de identitate a realităţii și irealităţii, a
în cele mai multe cazuri, se afla o fi- „logosului” și a „mitului”.
gură feminină cu braţele ridicate în Arta, ca și în perioadele prece-
sus (triunghi cu steguleţe) sau Zeiţa dente, avea caracter aplicativ, iar ge-
Soare (triunghi hașurat în asociere ometrismul predominant al stilului
cu semnul crucii în vârful de sus). „tremollo” se evidenţia prin aspectul
Figurinele ornitomorfe și înfăţișările său întortocheat, hașurarea în carouri
zoomorfe în scenele unor procesiuni, și prezenţa multiplelor figuri și detalii
care, de fapt, reprezentau perechi de mici. Podoabele și piesele vestimentare
oameni deghizaţi în animale, se redau prezentau mostre cu suprafeţe plane.
prin triunghiuri în pereche cu vârfu-
rile unite, dispuse orizontal. Imaginea Relaţii interculturale
în forma „Crucii de Malta” constituie Secolul VIII î.Hr. a constituit perioa-
modelul omului și varianta geometri- da de intensificare a contactelor, comer-
zată a Pomului Vieţii, reprezentând ţului și deplasărilor active de grupuri de
veriga de legătură dintre Pomul Vie- populaţie pe întregul spaţiu sud-est eu-
ţii și om, simbol al unităţii vieţii și al ropean, nord-pontic și nord-caucazian.
maket.indd 379 25.11.2010 14:36:52

380 Capitolul 5
Triburile nord-pontice utilizau pe larg tice sub denumirea – „traco-cimeria-

vesela produsă de olarii complexului nă”, reprezenta partea componentă a
cultural Basarabi, inclusiv al grupului populaţiei din spaţiul intracarpatic și
Șoldănești, aceasta răspândindu-se spre al Europei de Sud-Est.
est până în bazinul cursului inferior al Odată cu apariţia în nordul Mării
r. Don. Influenţele complexului cultural Negre a primelor detașamente ale sci-
Basarabi au fost atât de puternice, încât, ţilor arhaici, populaţia tracică (cultura
alături de cultura Șoldănești, în silvo- Șoldănești) și/sau așa-numiţii „traco-
stepa din Dreapta Niprului apar mai cimerieni” se vor retrage în ţinuturi
multe așezări (ca exemplu – cea de la mai puţin primejdioase din adâncul
Žabotin) cu elemente culturale extrem silvostepei sau dincolo de Munţii Car-
de pronunţate ale standardelor de tip paţi. Astfel, către mijlocul sec. VII î.Hr.
Basarabi. în regiune va rămâne doar o parte ne-
Populaţia nord-pontică va prelua, însemnată din fosta populaţie.
la rândul său, tradiţia amenajării unor Începând cu mijlocul sec. VII
altare de lut, ornamentate cu volute și î.Hr., după perioade de populare re-
meandre. La populaţia agrară din ba- lativ compactă, în partea centrală a
zinul Niprului apare și un nou tip de interfluviului Nistru-Prut se observă
vas – căușul scund, ornamentat cu de- o restrângere semnificativă a struc-
cor geometric radial, incizat și toarta turilor de habitat. O serie de circum-
mult supraînălţată – destinat unor ce- stanţe (atât interne, cât și externe) vor
remonii speciale. Toate aceste tradiţii avea drept urmare depopularea părţii
noi vor fi practicate de populaţia din centrale a regiunii, cu excepţia unor
nordul Mării Negre timp de câteva enclave izolate. În raioanele de nord
generaţii. Constituirea la populaţiile ale bazinului Nistrului de Mijloc, din
amplasate teritorial la distanţe mari contra, populaţia continuă să vieţu-
unul de altul, a unor „spaţii sacrale” iască în vechile sale localităţi, valori-
comune, relevă faptul că într-un spa- ficănd și teritorii noi. Pe la începutul
ţiu extins de la Dunărea de Mijloc și sec. VII î.Hr., purtătorii culturii Čer-
până în bazinul Niprului au existat cu nyj Les trec râul Nistru, stabilindu-se
adevărat ritualuri comune și asemă- pe malul drept al acestuia (microzona
nătoare. Rudi). Populaţia tracică de asemenea
Tracii agricultori (cultura Șoldă- continuă să locuiască și în nord-vestul
nești) și cimerienii nomazi au creat interfluviului (grupul Trinca), a cărui
în regiune o simbioză culturală – un cultură materială și spirituală relevă
anumit mod de convieţuire al agricul- apartenenţa ei la complexul hallstatti-
torilor și nomazilor-crescători de vite an carpatic târziu.
(manifestat, de exemplu, prin aspec-
tul tumulilor de la Cotiujeni). Această
simbioză, cunoscută din izvoarele an-
maket.indd 380 25.11.2010 14:36:52

5.2. Zona de stepă Relieful Colinelor Tigheciului și

a. Cultura Belozerka Câmpiei Bugeacului este puternic frag-
mentat de eroziuni și alunecări de teren,
Procesele cultural-istorice ce au cel al Câmpiei Bâcului Inferior și Câm-
avut loc în arealul carpato-dunărean, piei fluviale a Nistrului – slab fragmen-
sau reflectat în anumită măsură, și asu- tat, reprezentat, în cea mai mare parte,
pra ţinuturilor de stepă ale spaţiului de terasele pliocene ale fluviului Nistru.
pruto-nistrean. Aici însă aceste pro- Reţeaua hidrografică în majoritatea sa se
cese nu au fost însoţite de reformări compune din râuri cu debit mic, unele
culturale radicale ca în cazul celor din dintre care vara seacă parţial sau com-
silvostepă. În perioada finală a bron- plet. Solurile sunt reprezentate de cele
zului, în teritoriile de stepă se dezvoltă cenușii molice și cernoziomuri leviga-
cultura de tip Belozerka, legată genetic te, cu predominarea în zona de stepă a
de cultura din perioada precedentă a cernoziomurilor tipice slab humifere și
bronzului târziu – cultura Sabatinov- cernoziomurilor carbonatice. Vegetaţia,
ka. Continuitatea genetică în această mai bogată și diversă în partea de nord
zonă se menţine și în perioada urmă- a spaţiului, la sud este tipică pentru zo-
toare, cea cimeriană, reprezentată de nele de stepă cu o mare diversitate de
monumentele de tip Černogorovka și specii de ierboase.
de tip Novočerkask. Cercetările paleoclimaterice re-
Triburile culturii Belozerka au cente arată că, după o ariditate de
populat stepele din nordul Mării Ne- scurtă durată din perioada bronzului
gre de la Prut și Dunărea de Jos până târziu (sf. sec. XIII-XII î.Hr.), în spa-
la ţărmurile de nord ale Mării Azov, ţiul nord-pontic, spre sfârșitul sec. XII
interfluviul Nistru-Prut, reprezentând î.Hr., se înregistrează o creștere trepta-
astfel periferia sud-vestică a acestui tă a umidităţii, ale cărei valori maxime
areal. La nord și la vest, cultura Belo- revin secolelor XI-X î.Hr. Drept urma-
zerka se mărginea cu complexul hall- re, stepele uscate se schimbă în stepe
stattian timpuriu cu ceramică incizată adevărate, cu umiditatea mai ridicată.
de tip Tămăoani-Holercani-Balta. (vezi La sfârșitul sec. X – începutul sec. IX
Harta, pag. 319). î.Hr. începe o perioadă în care clima
Comunităţile culturii Belozerka au devine treptat mai aridă, zonele natu-
populat cu precădere regiunea câm- rale deplasându-se mai spre nord, ca
piilor și podișurilor de silvostepă ale apoi, către mijlocul sec. VII î.Hr., între
Moldovei de Sud (Colinele de silvoste- stepă și silvostepă să se stabilească li-
pă ale Tigheciului, Câmpia de silvoste- mitele existente în prezent.
pă a Bâcului Inferior) și zona de stepă Posibil că anume ariditatea climei
– regiunea Câmpiei de stepă a Bugea- din sec. XIII-XII î.Hr. a constituit fac-
cului și regiunea Câmpiei fluviale de torul hotărâtor care a provocat substi-
stepă a Nistrului. tuirea culturii Sabatinovka cu cultura
maket.indd 381 25.11.2010 14:36:52

382 Capitolul 5
Belozerka. Apogeul evoluţiei acesteia cadrul culturii Belozerka a unei vari-

coincide cu perioada de creștere trep- ante locale, specifice zonei nord-vest-
tată a umidităţii, circumstanţă, care a pontice, ale cărei comunităţi au evoluat
favorizat continuarea modului de viaţă în aceeași perioadă cu cele hallstattie-
sedentar și practicarea unei economii ne timpurii de tip Chișinău din zona
mixte, în cadrul căreia rolul determi- de silvostepă.
nant îl aveau agricultura și creșterea În anii ’60 ai aceluiași secol, prin
animalelor, iar declinul ei – cu cea de eforturile depuse de E.A. Rikman, E.K.
răcire generală a climei și scădere a Cernyš, G.B. Fiodorov, I.A. Rafalovici,
umidităţii, fapt care a și provocat tre- G.F. Cebotarenco, au fost identificate și
cerea la modul de viaţă nomad. cercetate așezările de la Comrat, Ozer-
noe, Kriničnoe, Coșniţa, Cobusca Ve-
Istoricul cercetărilor che, Calfa etc.
Primele monumente ce ţin de pe- Către începutul anilor ’70 ai sec.
rioada târzie a bronzului-începutul XX, V.A. Dergaciov a alcătuit primul
epocii fierului din spaţiul nord-vest- repertoriu al monumentelor arheolo-
pontic au fost cercetate încă în a doua gice de tip Belozerka din interfluviul
jumătate a sec. XIX, însă, până în anii Nistru-Prut, precum și repertoriul
’50 ai sec. XX, ele erau examinate su- obiectelor de bronz, delimitate în gru-
mar, împreună cu multe altele. Dife- pul denumit Socoleni. Generalizând
renţierea celor de tip Belozerka a fost informaţiile cunoscute către mijlocul
posibilă doar odată cu investigaţiile anilor ’70, I.T. Černeakov va considera
întreprinse de către O. Krivcova-Gra- monumentele cu vestigii de tip Tudora
kova în așezarea Belozerka din bazinul drept o etapă târzie a culturii Sabatino-
Niprului și în așezarea de la Uškalka vka, desemnată ca tip Belozerka-Tudo-
(cercetată de V. Il’inskaja și D. Telegin ra, datată cu sec. XI-IX î.Hr.
în 1953-1955,) din aceeași regiune, în Desfășurarea în anii ’70-’80 ai sec.
care stratul cultural cu materiale de tip XX a multiplelor lucrări de ameliorare
Sabatinovka era suprapus de cele de tip în zona de sud a Moldovei, precum și în
Belozerka. raioanele alăturate din regiunea Odesa,
În stepele nord-vest-pontice, stu- a condus la evidenţierea și cercetarea
dierea monumentelor de tip Belozer- unui număr impunător de monumente,
ka a fost începută de către Ana I. Me- în special a celor funerare – tumulare.
liukova prin săpăturile efectuate în a Prin aceste lucrări, realizate de arheo-
doua jumătate a anilor ’50 ai sec. XX, logii din Moldova (G. Cebotarenco, V.
în așezarea de la Tudora și la trei tu- Dergaciov, E. Jarovoi, E. Sava, S. Agul-
muli din împrejurimile s. Olănești din nicov etc.), precum și de cei din Ucraina
bazinul Nistrului Inferior. Particulari- (I. Černjakov, L. Subotin, Gh. Toščev,
tăţile complexului ceramic din așeza- V. Vančiugov etc.), vor fi cercetate zeci
rea Tudora au permis evidenţierea în de necropole tumulare sau plane, cu o
maket.indd 382 25.11.2010 14:36:53

mulţime de complexe specifice culturii de tip Tudora sau Belozerka-Tudora,

Belozerka (Taraclia, Budurjeli, Hlinaia, se va considera că antichităţile de tip
Pohrebea, Kočkovatoe, Vasilievka, Di- Belozerka reprezintă etapa finală a
vizia, Kalčevo erc.). Importanţă majoră acesteia. În scurt timp însă, cu acumu-
pentru cunoașterea culturii Belozerka larea rapidă a noilor date, materialele
va avea necropola tumulară-plană de la de tip Belozerka vor fi examinate deja
Cazaclia, cercetată (1984-1985) de către în calitate de cultură distinctă, genetic
Serghei Agulnicov în întregime. Cerce- descendentă din cultura Sabatinovka.
tări de amploare au fost întreprinse în În prezent, această opinie este accep-
mai multe așezări: Cioburciu, Tomai, tată de majoritatea specialiștilor, deși
Cealîc 2, Căușeni, Ialpug 4, Mirnoe 2, continuă discuţiile privind atât com-
Priozernoe s.a. Concomitent, au conti- ponentele, cât și ponderea acestora în
nuat colectarea și evidenţa depozitelor procesul de constituire a acesteia (V.
și pieselor izolate din bronz. Otroščenko, V. Vančiugov).
Dintre cercetările din ultimele Datorită studiilor recente, este ab-
două decenii merită a fi menţionate solut evident că constituirea culturii
cele efectuate în siturile de la Căplani Belozerka nu poate fi concepută fără
în bazinul Nistrului și de la Cartal-Or- a se ţine cont de perturbaţiile și eveni-
lovka la Dunărea de Jos ș.a. mentele majore legate de pătrunderea
În prezent, graţie eforturilor ar- în spaţiul est-carpatic a purtătorilor
heologilor moldoveni și îndeosebi ale culturilor hallstattiene timpurii.
celor ucraineni, în regiunea de stepă Este clar că, odată cu apariţia în
a interfluviului Nistru-Prut și Gurile silvostepa est-carpatică a purtătorilor
Dunării sunt cunoscute peste 100 de culturii cu ceramică canelată, o parte
descoperiri ce ţin de cultura Belozer- din populaţia locală a culturii Noua
ka. Printre ele figurează 35 de așezări (perioada HaA1-sec. XII î.Hr.), sub
(din care circa jumătate cercetate), 31 presiunea acestora, se strămută în zona
de necropole tumulare și tumulare- nord-pontică și la Dunărea de Jos.
plane), 11 depozite de piese de bronz Acest proces este atestat în practicile
și circa 50 de obiecte de bronz găsite funerare (apariţia necropolelor plane,
fortuit (vezi Harta, pag. 334). orientarea defuncţilor în direcţia sud),
componenţa unor depozite de bron-
Originea zuri (Antonovka, Nikopol, Novo-Tro-
Problema originii culturii Belozer- jany, Rajgorodka) caracteristice comu-
ka, iniţial, a fost în dependenţă direc- nităţilor târzii ale culturi Noua și celor
tă de opiniile cercetătorilor vis-à-vis timpurii de tip Belozerka, precum și de
de problematica culturii Srubnaja din tipul antropologic unic al populaţiei
nordul Mării Negre și bazinul fluviului culturilor Noua și Belozerka.
Volga. Odată cu identificarea culturii Spaţiul nord-pontic este expus
Sabatinovka, iar apoi și a vestigiilor unor puternice influenţe vestice din
maket.indd 383 25.11.2010 14:36:53

384 Capitolul 5
partea purtătorilor ambelor complexe stepele nord-vest-pontice își fac apari-

hallstattiene timpurii cu ceramică ca- ţia complexele funerare de tip Černo-
nelată și, respectiv, incizată, manifestate gorovka, atribuite triburilor nomade
vizibil în caracteristicile definitorii ale ale cimerienilor istorici (vezi Tabelul
culturii Belozerka. În producţia de ce- cronologic, pag. 323).
ramică apar un șir de inovaţii tehnico- Datarea absolută a culturii Belo-
tehnologice, morfologice și stilistice, zerka, precum și problema periodizării
care au condiţionat constituirea unor ei rămân încă discutabile. Majoritatea
complexe de ceramică net deosebite cercetătorilor acceptă datarea ei în li-
de cele precedente, din perioada târzie mitele secolelor XII-X î.Hr. Această
a epocii bronzului, de care erau legate datare este bazată pe cronologia fibu-
genetic. În urma influenţelor apusene, lelor din sârmă de bronz (de tip „Vi-
se produc modificări în cadrul ritului olenbogenfibeln” și „Bogenfibeln”), im-
funerar al înhumaţiei, practicat tradiţi- portate în mediul local din centrul și
onal în stepele nord-pontice. În mediul sud-estul Europei și din bazinul Mării
cultural din stepa din nordul Mării Ne- Mediterane.
gre, apare o serie de bronzuri de origi- În evoluţia culturii se disting trei
ne central- și sud-est europeană. Con- etape principale: etapa timpurie –
centrarea elementelor hallstattiene cu sfârșitul sec. XIII – prima jumătate a
precădere în teritoriile cuprinse între sec. XII î.Hr.), care include așezările
cursurile de jos ale fluviilor Dunăre- Cealîc, Tomai, Cioburciu, Comrat,
Nistru, precum și răspândirea lor spre complexele funerare Taraclia, Olă-
est a avut o legătură directă cu popula- nești etc. cu caracter mixt Sabatinov-
ţia culturilor hallstattiene timpurii est- ka-Belozerka, piese de bronz de tipul
carpatice de tip Tămăoani-Holercani celor din componenţa depozitului de
la Socoleni ș.a; etapa mijlocie – mijlo-
și Chișinău-Corlăteni, cu care cultura
cul sec. XII – a doua jumătate a sec.
Belozerka se mărginește nemijlocit
XI î.Hr., la care sunt atribuite așezările
dinspre vest.
Tudora, Ialpug 4, Mirnoe, necropolele
Cronologia şi periodizarea Cazaclia, Budurgeli, Stumok, Alkalia,
și etapa târzie – sfârșitul sec. XI – pri-
Poziţia cronologică a culturii Be- ma jumătate a sec.X î.Hr., reprezen-
lozerka este documentată cu toată tată de necropolele Kočkovatoe, Va-
certitudinea de succesiunile strati- silievka, Divizia, așezările Kriničnoe,
grafice atestate în așezarea Uškalka orizontul II de la Ialpug 4, Chirsova
din bazinul Niprului. În stepele nord- 3, depozitele Čebolakčia-Victorovka,
vest-pontice, ea succede cultura Sa- Parcani, Pavlovka, precum și comple-
batinovka, de care este legată genetic. xele funerare timpurii de tip Černo-
Sfârșitul evoluţiei culturii Belozerka gorovka de la Suvorov, Velikodolin-
se sincronizează cu perioada când în skoe, Sucleea.
maket.indd 384 25.11.2010 14:36:53

Habitatul: aşezări, locuinţe, necropole

Comunităţile culturii Belozerka
din stepele nord-vest-pontice au po-
pulat, cu precădere, teritoriul interflu-
viului Nistru-Prut-Dunăre, mărginit
dinspre nord și dinspre vest de arealul
complexului hallstattian timpuriu cu
ceramică incizată de tip Tămăoani-
Holercani-Balta.
În cadrul acestui spaţiu, mai intens
valorificate au fost: în partea de vest –
Colinele de silvostepă ale Tigheciului,
Câmpia Cahulului și Câmpia Ialpu-
gului, iar în cea de est – Câmpia de
silvostepă a Bîcului Inferior, Câmpia Locuinţă adâncită – reconstrucţie. Comrat
fluvială de stepă a Nistrului și Câmpia
Hagiderului Superior, în cadrul cărora Cioburciu, Udobnoe, Jovtenevoe ș.a.),
au fost concentrate majoritatea desco- însă sisteme de apărare din fortificaţii
peririlor ce ţin de cultura respectivă: artificiale nu au fost înregistrate.
așezări, necropole, depozite de bron- Așezările, de obicei, erau de di-
zuri etc. (vezi Harta, pag. 334). mensiuni mici (până la 1 ha) și mijlocii
Așezări. Asemenea comunităţilor (2-3 ha), mai rar – 4-5 ha. În majori-
altor formaţiuni culturale din această tatea cazurilor, așezările se întind de-a
perioadă, purtătorii culturii Belozer- lungul malului râului sau lacului, cu
ka locuiau în așezări deschise, ampla- locuinţele dispuse, probabil, în șiruri
sate în apropierea surselor de apă, pe paralele, distanţa dintre ele variind de
terenuri prielnice activităţilor gospo- la 3-5 până la 20-50 m.
dărești. Locuinţe. Pentru trai, populaţia
Deseori, ele sunt situate pe pro- culturii Belozerka utiliza atât locuinţe
montorii înalte și pe terase formate adâncite în sol, cât și locuinţe de su-
de râuri cu afluenţii lor, ocupând în- prafaţă, cu temelia pereţilor din piatră.
deosebi marginea promontoriului și Cele mai răspândite erau locuinţele
terasele apropiate de apă (Čebanovka adâncite: bordeiele și semibordeiele.
3, Kriničnoe, Ozernoe 2, Priozernoe 1 În așezarea Ialpug 4 au fost identificate
ș.a.). Uneori, așezările se află pe coas- ambele tipuri de locuinţe.
tele teraselor, luncilor și pe malurile Bordeiele, cu rare excepţii, aveau
plane ale râurilor de stepă (Ialpug 4, în plan o formă rectangulară. Intrarea
Comrat, Manta, Mirnoe). În alte cazuri, în locuinţele adâncite putea fi în formă
așezările ocupă terenuri greu accesibi- de pantă scurtă, coridor ori de trepte
le, mărginite de râpi adânci (Tudora, joase amenajate în partea sudică. De
maket.indd 385 25.11.2010 14:36:54

386 Capitolul 5
regulă, ele au o singură încăpere, cu su- era din pământ bătătorit, iar în centrul
prafaţa de la 13,6 (Tudora) până la 60 ei, într-o adâncitură, se găsea o vatră
m2 (Cioburciu), podeaua fiind adânci- deschisă.
tă cu 0,4-1,5 m. Se consideră că gropile În preajma locuinţelor, în scopuri
pentru pari, atestate pe perimetrul gro- gospodărești, erau amenajate diverse
pilor unor bordeie, denotă că acestea construcţii auxiliare, reprezentate prin
au avut pereţii din lut, pe o structură sisteme de încălzire – vetre deschise,
de lemn, pe care se sprijinea și acope- vetre portabile, cuptoare cu boltă ame-
rișul de trestie. Acoperișul era în una najate în gropi, precum și numeroase
sau două pante, deși existau și acope- gropi, destinate, cu precădere, păstră-
rișuri conice, în formă de șatră. Pentru rii proviziilor sau depozitării resturilor
încălzire se foloseau vetre deschise, menajere.
amenajate într-o mică adâncitură, și Necropole. Populaţiei culturii
vetre deschise cu baza de lut (Mirnoe Belozerka, în ceea ce privește ritul și
2) sau de piatră (Kriničnoe, Comrat 1), practicile funerare, îi sunt caracteris-
precum și cuptoare cu boltă amenajate tice necropolele tumulare (Taraclia,
în gropi (Tudora, Kriničnoe). Khadzhilar (Hadjilar), Kočkovatoe,
Locuinţe de suprafaţă cu pereţii Vasilievka, Divizia, Kalčevo), necro-
întăriţi la bază cu pietre au fost repa- polele tumulare-plane (Cazaclia, Bu-
rate doar în așezarea Ialpug 4. Ele au durjeli) și un număr impresionant de
în plan o formă dreptunghiulară, de tumuli (Cazaclia, Hlinaia, Pohrebea,
dimensiuni mari (6,6×4,5 sau 5,4×3,6 Strumok, Ŝirokoe, Zalizničnoe), toate
m), orientate pe linia nord-vest-sud- amplasate pe locuri relativ înalte, re-
est. Pereţii constau din împletituri din spectiv platouri, promontorii și terase.
nuiele lipite cu lut. Podeaua în locuinţă În calitate de construcţii funerare
se utilizau, cu precădere, gropile rec-
tangulare simple, cu șănţuleţ pe peri-
metrul fundului sau cu gropi pentru
„stâlpi” pe fund, și mai rar, gropi mici
de formă ovală.
În ritul funerar se practica exclusiv
înhumaţia. Defuncţii se depuneau în
poziţie chircită pe dreapta sau stânga
și, mai rar, pe spate, orientaţi în direc-
ţia sudică.
În calitate de inventar funerar,
mormintele includ ceramică (de obicei
din categoria fină), obiecte de metal
(bronz, fier, mai rar argint și aur), piese
Mormântul tumular Chadžilar. Reg. Odesa de podoabă (mărgele de sticlă și chi-
maket.indd 386 25.11.2010 14:36:54

zerka-Tudora, a fost determinat, în

primul rând, de necesităţile vieţii coti-
diene. Recipientele de lut erau utilizate
atât pentru pregătirea hranei, servitul
băuturilor și alimentelor, păstrarea
produselor, cât și pentru depunerea
ofrandelor de băuturi și alimente în
morminte, calitatea acestora fiind în
dependenţă directă de destinaţia lor.
Hrana, de obicei, se pregătea în oale
cu corpul profilat și într-o măsură mai
mică în vase-borcan, prevăzute cu ca-
pace, având suprafeţele lucrate mai pu-
ţin îngrijit, de culoare maroniu-cenu-
Mormânt din necropola plană Cazaclia
șie, ornamentate în partea superioară
hlimbar, gresii ș.a.), precum și resturi cu un șir de alveole, brâie simple, mai
de la ofranda de carne (oase de anima- rar alveolate, proeminenţe ș.a. Desti-
le). Sortimentul și numărul pieselor de naţie similară aveau străchinile-tigăi,
inventar depus în morminte erau în tipsiile și strecurătoarele.
dependenţă de genul și vârstă răposa- Pentru servitul mesei (alimentelor
tului. De obicei, inventar mai variat și și băuturilor) era utilizată, în special,
mai bogat este atestat în mormintele vesela fină, lustruită pe ambele părţi,
de bărbaţi (2-3 vase, cuţite și fibule de preponderent de culoare cenușie. Cele
bronz, piese de fier, podoabe de bronz mai preferabile în acest scop erau ceș-
și de aur) și, mai modest, în cele de fe- tile cu corpul scund globular și cupele,
mei (un singur vas, mărgele de sticlă, reprezentate printr-o serie de variante.
brăţări, saltaleoane, inele de buclă de În proporţie mult mai limitată se folo-
bronz, cu rare excepţii de argint). Tot-
odată, o anumită parte din morminte,
atât de bărbaţi, cât și de femei, sunt lip-
site de inventar. Mult mai diferenţiat
se prezintă inventarul mormintelor de
copii și adolescenţi. În cadrul acesto-
ra, alături de cele însoţite de câte unu-
două vase și un mic set de podoabe, se
evidenţiază și morminte cu inventar
funerar foarte variat și bogat, apropiat
de cel al mormintelor de bărbaţi.
Asortimentul veselei casnice, afla- Ceramică de uz comun.
te în uz la comunităţile culturii Belo- Kriničnoe, Tudora, Cazaclia
maket.indd 387 25.11.2010 14:36:55

388 Capitolul 5
în morminte a fibulelor din sârmă de

bronz și, episodic, de fier (Cazaclia)
permit să presupunem că unii membri
ai comunităţilor, pe deasupra, purtau
haină de tip manta sau tunică. Relativ
mai complete se prezintă informaţiile
cu privire la piesele de podoabă, care
erau utilizate pentru aranjarea părului
Ceramică fină. Taraclia, Cazaclia (acele de bronz și argint – Budurgeli,
inele de buclă de bronz și, mai rar, de
seau castroanele, străchinile de formă aur – Kočkovatoe), altele erau purtate
tronconică cu buza invazată și cănile la gât (salbele din mărgele de sticlă și
cu corpul profilat și toarta supraînălţa- chihlimbar – Cazaclia) sau împodo-
tă. Cu rare excepţii, vesela din această beau braţele (diverse brăţări și inele de
categorie era ornamentată cu cane- bronz și de aur – Kočkovatoe, Khadzhi-
luri și proeminenţe conice sau ovale, lar) etc.
atât de unele singure, cât și în diferite În ceea ce privește uneltele, arme-
combinaţii, în unele cazuri și cu orna- le și obiectele de uz casnic, referitor la
ment geometric incizat. Recipientele mediul cultural Belozerka, în general,
de proporţii, cu pereţii groși, destinaţi se remarcă numărul lor redus, indife-
păstrării produselor, sunt reprezenta- rent de materia primă din care au fost
te prin vase fără ornamente, cu gâtul lucrate – silex, piatră, os, corn sau me-
scurt și corpul rotunjit și chiupuri cu tal (întâi de toate de bronz, însă sunt
gâtul cilindric înalt, brusc delimitat cunoscute și de fier). În ansamblu,
de corpul bitronconic și cu fund mic, acestea reprezintă tipuri comune, ca-
decorate cu caneluri orizontale sau în racteristice epocii, și sunt legate nemij-
zigzag, proeminenţe conice și, uneori, locit de ocupaţiile principale ale co-
tortiţe-urechiușe. munităţilor sau dovedesc practicarea
Portul populaţiei – vestimentaţia anumitor meșteșuguri sau îndeletnici
și componenta lui obligatorie, podoa- casnice.
bele, cu un inevitabil coeficient de pro-
babilitate, pot fi reconstituite exclusiv Modul de viaţă şi activitatea
în baza datelor oferite de complexele economică
funerare. Însă deși decedaţii se în- Evoluţia culturii Belozerka repre-
mormântau în veșmintele purtate în zintă perioada de tranziţie de la epoca
timpul vieţii, de la acestea, din cauza bronzului la epoca fierului timpuriu,
perisabilităţii materialelor din care era dar, în același timp, și de la modul de
confecţionată îmbrăcămintea (ţesă- viaţă sedentar la cel nomad. Această
turi, piele), de obicei, s-au păstrat doar trecere a fost impusă atât de criza struc-
accesoriile de metal. Astfel, prezenţa turilor economice ale epocii bronzu-
maket.indd 388 25.11.2010 14:36:56

lui, cât și de factorul climateric. Este Vităritul

evident caracterul mai puţin sedentar În viaţa comunităţilor nord-vest-
al comunităţilor Belozerka, ca și faptul pontice ale culturii Belozerka, vitări-
că ponderea populaţiei cu un mod de tul, favorizat de condiţiile naturale din
viaţă preponderent sedentar era în des- această perioadă, a jucat un rol primor-
creștere treptată, iar a celei ce practica dial nu numai în acoperirea nevoilor de
seminomadismul – în creștere. Această hrană (fapt demonstrat de marea canti-
circumstanţă este ilustrată prin numă- tate de oase), produsele lui de asemenea
rul mult mai redus al așezărilor în com- serveau ca materie primă pentru diver-
paraţie cu perioada precedentă, grosi- se activităţi cotidiene, fiind utilizate și în
mea mică a stratului cultural și cantita- alte scopuri, inclusiv cultice (unele părţi
tea neînsemnată a resturilor de cultură, ale leșurilor de animale erau depuse în
trecerea de la locuinţele de suprafaţă la calitate de ofrandă în morminte).
locuinţele adâncite în sol, ponderea tot Materialul faunistic indică clar că
mai mare, în economie, a vităritului. acoperirea necesarului de carne era
Materialele ce ar atesta activitatea asigurat preponderent de animalele
economică a purtătorilor culturii Be- domestice, îndeosebi taurine, cabaline,
lozerka, deocamdată, sunt relativ mo- ovicaprine și, în măsură evident mai
deste. Cu toate acestea, se consideră că mică, porcine, majoritatea animalelor
triburile acestei culturi practicau vită- fiind sacrificate la vârsta ce nu depășea
ritul și agricultura, alături de care sunt doi ani. La completarea resurselor de
atestate o serie de meșteșuguri casnice hrană, de asemenea își aduceau o anu-
sau de specializare (metalurgia ș.a.), mită contribuţie vânatul speciilor de
nelipsind nici vânatul, culesul și pes- animale sălbatice, precum și pescuitul,
cuitul – activităţi complementare în care era secundar.
asigurarea hranei. Vestigiile osteologice din așezările
Ialpug 4, Tudora, Priozernoe 1 și Krinič-
noe etc. arată că, dintre animalele do-
mestice, primul loc, ca frecvenţă, îl ocu-
pau taurinele, urmate de cabaline (caii)
și ovicaprine și, în măsură mai mică,
porcinele. Cel mai redus procent îl pre-
zenta câinele. Printre animalele sălbatice
vânate se identifică cerbul nobil, iepure-
le-de-câmp, mistreţul, lupul și vulpea.
Aprecierile paleozoologice relevă
predominarea, printre vestigiile oste-
ologice atribuite taurinelor, a celor ce
Piese vestimentare şi de podoabă. aparţin vacilor, fapt ce denotă că creș-
Cazaclia, Doina, Chadžilar terea vitelor cornute mari era determi-
maket.indd 389 25.11.2010 14:36:56

390 Capitolul 5
nată nu numai de cantitatea mare de Agricultura

carne oferită de acestea, dar și de fur- Practicarea agriculturii de către
nizarea laptelui, din care se produceau comunităţile nord-vest-pontice, în
produse cu o perioadă mai lungă de perioada vizată, a fost determinată, în
păstrare. mod direct, de oscilările climaterice.
Prin sacrificare, mamiferele – atât Ponderea produselor agrare în asigu-
cele domestice, cât și cele sălbatice – rarea necesităţilor de hrană era influ-
furnizau de asemenea piei, blănuri, enţată de asemenea de suprafaţa tere-
lână, utilizate pentru confecţionarea nurilor aluvionare, favorabile acestei
îmbrăcămintei, încălţămintei, precum îndeletniciri.
și a altor necesităţi cotidiene, dar și ca Cu regret, uneltele ce ar fi fost uti-
materie primă – coarne și oase, din care lizate la lucrarea pământului, în mediul
se lucrau diverse unelte de muncă. cultural Belozerka, nu sunt cunoscute
Bovinele și cabalinele, pe lângă până în prezent. Posibil că și aici, ase-
faptul că furnizau o cantitate aprecia- meni altor regiuni ale Europei, inclusiv
bilă de carne, erau pe larg utilizate și în de Sud-Est, la sfârșitul epocii bronzu-
calitate de forţă de tracţiune – la arat, lui-începutul epocii fierului, cultiva-
iar caii – și ca mijloc de transport. Fap- rea pământului se efectua cu plugul
tul că caii erau folosiţi mai ales la călă- primitiv de lemn (aratru) cu tracţiu-
rie este dovedit de piesele de harnașa- ne animală, alături de care continuă
ment, îndeosebi psaliile de os, perma- să existe și grădinăritul tradiţional cu
nent prezente în așezări. săpăliga. De altfel, studiul materialului
Raportul procentual al speciilor osteologic din așezări, după cum deja
de animale domestice în cadrul eco- s-a menţionat, a evidenţiat utilizarea la
nomiei animaliere a comunităţilor tracţiune, implicit la plug, a bovinelor
Belozerka, în care ponderea taurinelor și a cabalinelor (cailor).
(42,2%) este depășită de cea a cabali- Conform aprecierilor paleobota-
nelor și ovicaprinelor luate împreună nice, purtătorii culturii Belozerka au
(48,1%), iar numărul porcinelor este cultivat cu precădere meiul obișnu-
extrem de limitat (4,6%), indică fap- it, ale cărui boabe au fost atestate în
tul că această ramură era orientată mai multe așezări (Comrat, Tudora,
spre creșterea animalelor capabile să Čerevičnoe), precum și în umplutura
reziste deplasărilor la distanţe mari și unor vase de ofrandă din necropola
mai puţin, ale celor neadaptate – toate Cazaclia. Cultivarea orzului, ovăzului,
acestea constituind dovezi în favoarea secarei și grâului a fost documentată
unei mai mari mobilităţi și, respectiv, prin prezenţa boabelor carbonizate sau
a ponderii considerabile a vităritului la amprentelor lor pe ceramică în așeză-
comunităţile Belozerka, care în ultima rile de la Etulia și Comrat. Se remarcă
etapă a evoluţiei lor vor trece la modul seminţele de viţă-de-vie din așezarea
de viaţă nomad. Etulia, care, după determinările speci-
maket.indd 390 25.11.2010 14:36:57

aliștilor, aparţin atât speciilor sălbatice, resc, care aveau cu precădere un carac-
cât și celor cultivate. ter casnic, fiind practicate în cadrul fi-
Cultivarea cu precădere a meiului ecărei familii sau gospodării. Aici erau
a fost determinată de caracteristicile executate o serie de unelte și ustensile
agrobiologice ale acestuia – perioadă din os, piatră, ceramică sau lemn, ne-
scurtă de maturizare și coacere, rezis- cesare activităţilor cotidiene și tot aici
tenţă sporită la secetă și proprietăţi ex- se efectuau lucrările legate de confec-
cepţionale de acomodare, deosebit de ţionarea îmbrăcămintei și încălţămin-
preţioase în condiţiile climaterice din tei (torsul, ţesutul, cusutul, prelucrarea
zona de stepă, precum și de faptul că pieilor etc. Concomitent, descoperiri-
boabele lui se utilizau și în calitate de le pun în evidenţă și practicarea unor
hrană pentru porci și cai. Orzul de ase- meșteșuguri specializate – metalurgia
menea reprezintă o cultură rezistentă bronzului/fierului, producerea sticlei,
la secetă și care putea fi utilizată ca fu- olăritul.
raj, îndeosebi pentru cai. Metalurgia. După cum deja s-a
Secerarea grânelor se efectua, cu menţionat în repetate rânduri, trece-
precădere, cu ajutorul secerilor de tip rea de la cultura Sabatinovka la cul-
vechi, formate din lame de silex fixate tura Belozerka s-ă manifestat negativ
într-o „ramă” de corn de animal sau asupra metalurgiei bronzului, prac-
lemn. Boabele erau măcinate cu ajuto- ticate anterior în stepele nord-pon-
rul râșniţelor și frecătoarelor de gresie, tice. Are loc întreruperea activităţii
descoperite în masă în toate așezările. centrului metalurgic al culturii Sa-
Rezervele de cereale pentru păs- batinovka – Ingul-Krasnyj Majak. În
trare erau depozitate în locuri ame- schimb, se constituie centrul metalur-
najate special – gropi cu profilul piri- gic Kardašinka, apărut din tradiţiile
form, fundul și pereţii cărora se ardeau precedente și influenţele puternice ale
intenţionat. Astfel de „ambare” au fost centrelor metalurgice din zona Volga-
descoperite în cadrul sectorului gos- Ural. Însă, ca rezultat al întreruperii
podăresc din preajma unei locuinţe în relaţiilor de schimb cu centrele carpa-
așezarea de la Priozernoe. Nu este ex- to-balcanice (în special în asigurarea
clus câ în calitate de „hambare” pentru materiei prime), activitatea metalur-
cereale să fi fost folosite și vasele de lut, gică locală se caracterizează prin re-
de mari dimensiuni. ducerea simţitoare atât a numărului
și diversităţii pieselor, cat și a ariei lor
Meşteşugurile de răspândire. Completamente dispar
Categoriile de materiale descope- din circuit secerile de bronz și săbiile-
rite în procesul investigaţiilor arheolo- pumnale. Majoritatea uneltelor capătă
gice arată că în așezările comunităţilor un aspect miniatural. Or, criza meta-
culturii Belozerka se desfășurau și anu- lurgiei bronzului a condiţionat apari-
mite activităţi cu caracter meșteșugă- ţia și dezvoltarea metalurgiei fierului.
maket.indd 391 25.11.2010 14:36:57

392 Capitolul 5
Existenţa tradiţiei locale a prelu-

crării bronzului în cadrul culturii Be-
lozerka din spaţiul pruto-nistrean este
documentată prin descoperirile for-
melor de turnat în așezările Čebanov-
ka 3, Suvorovo 6, Popeasca sau găsite
fortuit (Slobodka). Aceste forme erau
destinate pentru turnarea, respectiv, a
celturilor-tesle, cuţitelor, pumnalelor
miniaturale, vârfurilor de săgeţi cu
două aripi.
Tipurile de piese de bronz depis-
Piese din bronz. Cazaclia
tate în obiectivele funerare (Cazaclia)
și, în special, în depozite (Socoleni,
Parcani, Čebolakčia-Victorovka, Pa- xele funerare. Cu excepţia pumnalelor
vlovka ș.a.), arată că populaţia culturii bimetalice (lama de fier și mânerul de
Belozerka dispunea de un sortiment bronz) de la Kočkovatoe și Khadzhilar,
destul de variat de unelte de bronz: restul pieselor – cuţitele, pumnalele
topoare-celturi (cu una, două sau fără miniaturale (Kočkovatoe, Budurjeli,
tortiţe), celturi-tesle (cu tortiţă pe una Cazaclia) și fibulele de la Cazaclia –
din feţe), dălţi de diverse forme, cuţi- sunt în întregime de fier. Toate aces-
te, lame de ferăstrău etc. La fel de va- tea au prototipuri care, în regiunea
riate erau armele (pumnale și vârfuri nord-pontică, se executau tradiţional
de săgeţi de formă diferită), podoabele din bronz, fapt ce a permis să se afir-
(brăţări, pandantive în formă de clo- me că și copiile din fier se produceau
pot, ace, saltaleoni în spirală și tubu- de asemenea în atelierele locale și că
lari) și piesele vestimentare (fibule de metalurgia fierului aici a început să se
mai multe tipuri). Majoritatea acesto- practice deja în perioada de existenţă a
ra sunt de origine locală – produse ale culturii Belozerka.
centrului metalurgic de la Kardašin- Producerea sticlei în cadrul cultu-
ka, răspândite de la Dunărea de Jos rii Belozerka a fost identificată relativ
până la Marea Azov. Altele provin din recent. Analizele de laborator efectuate
import, fiind aduse atât din vest – Eu- asupra unui lot reprezentativ de măr-
ropa Centrală și de Sud-Est, iar spora- gele de sticlă (73 de piese), depistate în
dic, din bazinul Mării Mediterane, cât necropolele de la Cazaclia, Kočkova-
și din est – Caucaz. toe, Vasilievka și Budurjeli, au demon-
Dovezile în favoarea cunoașterii strat că pentru producerea acesteia se
și utilizării de către populaţia cultu- folosea cenușa de la arderea plantelor
rii Belozerka a fierului sunt oferite de din familia gramineelor caracteristice
piesele descoperite exclusiv în comple- pentru stepa Bugeacului, precum și a
maket.indd 392 25.11.2010 14:36:57

speciilor ierboase care cresc pe solurile roţii olarului. Categoria de uz comun,

saline, în lacurile și limanurile din de- grosieră, în sortimentul moștenit din
presiunea Mării Negre. Iar metalul din mediul cultural precedent – cultura
componenţa masei sticloase își are pro- Sabatinovka (oalele, vasele-borcan,
venienţa din atelierele de la Kardašin- străchinile-tigăi, capacele) – continuă
ka și Zavadovka din bazinul Niprului tradiţional să fie produsă în condiţii
de Jos. Compoziţia pastei perlelor din casnice. Acest segment al olăritului,
necropolele menţionate s-a dovedit a conform opiniei cercetătorilor, repre-
fi categoric diferită de cea a obiectelor zintă o îndeletnicire practicată, numai
de sticlă, cunoscute în nordul Mării sau în special, de femei.
Negre, originare din Egipt și Orientul În ceea ce privește producţia cera-
Apropiat. Acest fapt a și permis enun- micii fine, tradiţia locală este ilustrată
ţarea ipotezei producţiei lor în mediul doar de aspectul tehnologic, deosebin-
local și, respectiv, la recunoașterea du-se, totodată, prin minuţiozitatea
existenţei în cadrul comunităţilor Be- prelucrării suprafeţelor pereţilor, pre-
lozerka a unui centru independent de cum și prin menţinerea în uz a ceștilor
producţie a sticlei. cu două tortiţe supraînălţate.
Majoritatea însă a tipurilor de ce-
Olăritul ramică fină (cupele, ceștile, chiupurile,
Acest domeniu al activităţii mește- cănile, străchinile de forme diverse), cu
șugărești, spre deosebire de metalurgia precădere monocrome – cenușii, gal-
bronzului, afectată grav, odată cu stabi- ben-oranj ori negre și cu suprafeţele
lirea la Dunărea de Jos și în silvostepa netede și lucioase, la fel ca și ornamen-
est-carpatică a populaţiei hallstattiene tul specific (motive canelate, incizate
timpurii (tracii timpurii) cu care co- sau în relief, în special – proeminenţe
munităţile culturii Belozerka evoluea- conice), încep să fie produse sub in-
ză concomitent, a cunoscut un adevă- fluenţe din partea comunităţilor din
rat avânt. Influenţele culturilor bron- vest: de la Dunărea de Jos și de Mijloc,
zului târziu – hallstattiene timpurii din precum și din spaţiul carpato-nistrean,
vest, determină, îndeosebi, geneza și ocupat de comunităţile ambelor com-
evoluţia categoriei ceramicii fine, iar plexe hallstattiene timpurii.
cea de uz comun, tradiţional modela- Aspectul veselei fine, în ansamblu
tă aici încă din perioada precedentă, realizată cu deosebită măiestrie, atestă,
suportă doar unele modificări în ceea fără îndoială, existenţa unor meșteri și
ce privește ornamentaţia, în care apar a unor tipuri de instalaţii special ame-
apucătoarele-suporturi ovale aplatizate najate (gropi sau cuptoare de tip evo-
și proeminenţele sferice sau conice. luat), în care, conform analizelor de
Ca și în cadrul altor formaţiuni laborator, se asigura o temperatură de
culturale din această perioadă, cerami- circa 800-1000oC. Activitatea acestor
ca se modela cu mâna, fără utilizarea meșteri specializaţi era orientată, cu
maket.indd 393 25.11.2010 14:36:58

394 Capitolul 5
certitudine, atât spre satisfacerea nece- În cadrul uneltelor de os și corn,

sităţilor cotidiene ale populaţiei loca- cele mai frecvente sunt străpungătoa-
le, a practicilor rituale (depunerile de rele. Dintre celelalte, menţionăm: un
ofrande în morminte), cât și în scopul obiect confecţionat din copită de cal
comercializării. (așezarea Kriničnoe), un calapod pen-
Prelucrarea silexului și a pietrei. tru lustruit ceramica (Ialpug 4) și un
Pe parcursul perioadei de tranziţie de răzuitor lucrat din copită de cal (așeza-
la epoca bronzului la epoca fierului, în rea Comrat 1). Sunt cunoscute câteva
stepele nord-vest-pontice, similar al- vârfuri de săgeată de os (de tipul celor
tor regiuni, utilajul litic – inclusiv cel cu tub și cu trei aripioare), podoabele
de silex cioplit, continuă să fie folosit de os, inclusiv saltaleoni confecţionaţi
în diverse domenii de activitate. Mai din oase de pasăre, precum și pandan-
mult ca atât, drept consecinţă a proce- tive din dinţi de animale.
selor soldate cu scoaterea din circuit a Prelucrarea lemnului. Cercetările
majorităţii bronzurilor utilizate în pe- efectuate în așezările și necropolele co-
rioada anterioară, are loc chiar o anu- munităţilor culturii Belozerka au scos
mită renaștere a industriei prelucrării la iveală diverse și autentice informa-
silexului și a pietrei. ţii privind prelucrarea lemnului. Cert
Asortimentul uneltelor de silex și este documentată folosirea pe larg a
piatră, cunoscute pentru mediul cultu- lemnului în construcţia ambelor ti-
ral Belozerka, este alcătuit din râșniţe, puri de locuinţe (gropile pentru pari,
frecătoare, lame de silex pentru seceri, impresiunile nuielelor și a parilor în
gratoare, pisăloage, cute, topoare-cio- dărâmăturile pereţilor locuinţelor),
can perforate, forme de turnat ș.a. Pri- la amenajarea construcţiilor funera-
mele trei formează categoria descope- re (căptușirea pereţilor gropii de în-
ririlor de masă în toate așezările. Cute- mormântare cu scânduri, amenajarea
le – pietrele pentru ascuţit, alungite, cu acoperișului etc.). Lemnul a constituit
gaură pentru atârnat au fost depistate materia primă pentru construcţia mij-
numai în complexele funerare (Etulia, loacelor de transport, atât pe ape, cât
Cazaclia ș.a.). În general, majoritatea și pe uscat. Este cunoscută o roată de
uneltelor de silex și piatră erau lucra- lemn de formă discoidală cu butucul
te din roci locale, excepţie făcând doar clar evidenţiat, realizată dintr-o singu-
formele de turnat, unele dintre care ră bucată (Strumok, regiunea Odesa).
sunt din talc sau șisturi metamorfozate Din lemn erau confecţionate majori-
sau argiloase aduse din alte regiuni. tatea uneltelor utilizate în agricultură
Prelucrarea osului și a cornului. și în diverse activităţi gospodărești,
Trecerea de la cultura Sabatinovka la inclusiv vase. Dovezi ferme, în aceas-
cultura Belozerka s-a manifestat prin- tă ordine de idei, prezintă și piesele de
tr-o restrângere considerabilă a „in- bronz destinate prelucrării lemnului –
dustriei” osului și a cornului. topoarele-celturi (îndeosebi celturile-
maket.indd 394 25.11.2010 14:36:58

tesle), dălţile cu tub de înmănușare și

cele plate, lamele de ferăstrău etc.
Viaţa socială şi spirituală

Stadiul de dezvoltare social-po-
litică și de ierarhizare socială în care
se aflau comunităţile culturii Belozer-
ka poate fi reconstituit doar ipotetic.
Indicii concreţi asupra acestor aspec-
te sunt furnizate, cu precădere, de
complexele funerare – tipul (tumular, Piese de podoabă – aur, chihlimbar, sticlă.
plan), forma și dimensiunile gropii Cazaclia, Chadžilar
sepulcrale, ritul, ritualul și obiceiurile
oficiate în timpul și după efectuarea tă atât plane, cât și tumulare (inclusiv
ceremoniei funerare. principale), însă acestea nu pot fi atri-
În baza criteriilor ce însumează buite în întregime păturii mai sărace a
caracteristicile principale ale comple- societăţii, iar abaterile de la standarde-
xelor funerare – tipul (tumular, plan), le ritualului, posibil, sunt determinate
forma gropii (rectangulară, ovală), și de unele cauze deosebite ale decesu-
componenţa inventarului (vase cera- lui – epidemii, calamităţi naturale etc.
mice, piese de podoabă, unelte, arme), Persoanele cu statut social distinct
a fost posibilă stabilirea modelului se înmormântau în gropi sepulcrale
mormintelor simple, de rând, existen- de dimensiuni mari, cu amenajări su-
te în cadrul societăţii Belozerka, aces- plimentare în interior sau în jurul lor.
tea constituind circa 52% din întregul Sortimentul inventarului în acest caz
masiv de morminte (243). Membrii de includea mai mute vase, piese de me-
rând ai comunităţilor erau înmormân- tal, sticlă, chihlimbar, ofranda de carne
taţi în proporţii aproximativ egale atât etc. Mai mult ca atât, pe parcursul ce-
în tumuli, cât și în necropole plane, în remoniei funerare și, ulterior acesteia
gropi de formă rectangulară (1,1x1,55, se mai oficiau și asemenea obiceiuri
adâncimea 0,52 m), în poziţie chircită ca presărarea fundului gropii cu var
pe o parte, cu capul orientat spre sud, sau vopsele, „banchetul funebru”, ar-
ca inventar având un vas sau mici piese derea rugului funerar ș.a. Asemenea
de podoabă. complexe constituie circa 18,3% și se
Circa o treime (29,5%) de mor- consideră că aparţin reprezentanţilor
minte s-au dovedit a fi depuse în gropi aristocraţiei tribale.
rectangulare cu dimensiuni mai mici, Pe lângă caracteristicile nomina-
în comparaţie cu cele standard, sau în lizate, mormintele „bogate” ocupă, de
gropi de formă ovală și lipsite de in- obicei, și o poziţie deosebită în cadrul
ventar – printre care de asemenea exis- necropolelor, fiind grupate în partea
maket.indd 395 25.11.2010 14:36:58

396 Capitolul 5
centrală, în preajma tumulului mare, Apariţia acestora și începutul procesu-

în jurul căruia se forma necropola. lui de descompunere a relaţiilor genti-
De remarcat faptul că în rândul tu- lice și afirmării democraţiei militare la
mulilor cu morminte „bogate” se deo- populaţia din stepele nord-vest-ponti-
sebesc două grupuri: tumuli cu dimen- ce vor avea loc spre sfârșitul evoluţiei
siuni mari cu diametrul de 30-60 m și culturii Belozerka, odată cu trecerea la
tumuli de dimensiuni mijlocii, diame- modul de viaţă nomad, bazat pe crește-
trul 15-30 m, circumstanţe care indică rea animalelor.
existenţa, în cadrul aristocraţiei tribale, Transformările culturale care s-au
a unei eventuale ierarhizări. produs în perioada de tranziţie la
În acest context se cere relevat încă epoca fierului timpuriu s-au reflectat,
un aspect ce reflectă statutul deosebit inevitabil, și asupra vieţii spirituale.
al aristocraţiei tribale, și anume că, Sursele arheologice disponibile relevă
conform determinărilor antropologi- schimbări esenţiale în ceea ce privește
ce efectuate asupra defuncţilor, din 9 atât reprezentările artistice, cât și unele
morminte „bogate”, cinci s-au dovedit aspecte legate de credinţele și practicile
de bărbaţi și patru de copii, fapt care, de cult oficiate. Astfel, în așezările cul-
în opinia cercetătorilor, indică asupra turii Belozerka, spre deosebire de cele
existenţei în cadrul societăţii Belozer- ale culturii precedente, nu mai sunt
ka a tradiţiei conform căreia statutul atestate locurile de cult – cenușarele.
social privilegiat al indivizilor mai Dispare plastica de lut cultuală (sta-
avuţi se moștenea de membrii familiei tuetele zoomorfe etc.), precum și alte
acestora. elemente ale manifestărilor artistice.
În așa mod, deși modeste, datele În schimb apare decorul în compozi-
arheologice permit identificarea, în ca- ţii ornamentale formate din caneluri și
drul purtătorilor culturii Belozerka, a incizii dispuse vertical, orizontal, oblic,
unei diferenţieri sociale evidente, care în ghirlandă, mai rar, motive geometri-
presupune existenţa unor indivizi mai ce, adesea în asociere cu proeminenţe
avuţi, cu un statut social privilegiat, și, conice. Frecvente devin simbolurile
respectiv, a unei elite aristocratice cu o solare (cercurile concentrice), întâlnite
anumită ierarhizare internă. pe ceramică, ustensilele de os și piesele
Cât privește separarea în cadrul de podoabă.
acesteia a unor indivizi cu preocupări Referitor la credinţele religioase, în
profesionale deosebite, datele lipsesc. prezent există doar unele date indirec-
Faptul că în mormintele „bogate” n-au te, oferite de ritul și practicile funerare
fost atestate piese de harnașament, iar atestate în necropolele investigate, pre-
armele reprezintă doar rare excepţii, zentate mai sus, și care de asemenea re-
presupune că, în cadrul acestei soci- levă anumite modificări, în comparaţie
etăţi, călăreţii războinici încă nu se cu cele din perioada precedentă (apa-
separase într-o pătură socială aparte. riţia necropolelor ce îmbină atât carac-
maket.indd 396 25.11.2010 14:36:58

Relaţii culturale
Comunităţile variantei culturale
Tudora-Belozerka au evoluat în paralel
cu populaţia formaţiunilor hallstatti-
ene timpurii de la Dunărea de Jos și
din spaţiul carpato-nistrean, fapt care
a determinat legături intensive atât
cu purtătorii complexului Tămăoani-
Holercani-Balta, cu care se mărginea
dinspre nord și sud-vest, cât și cu cei
ai culturii Chișinău-Corlăteni, iar prin
intermediul acestora și cu întregul ma-
siv cultural hallstattian timpuriu sud-
est european.
Mormântul principal de la Cazaclia – În relaţiile populaţiei nord-vest-
reconstrucţie pontice cu lumea înconjurătoare, o
pondere deosebită, probabil, au avut
teristicile necropolelor tumulare, cât și legăturile cu comunităţile înrudite din
ale celor plane, schimbarea orientării bazinul Niprului de Jos. Însă substratul
defuncţilor, practicarea reînhumărilor cultural comun pe care s-au constituit
ș.a.) și unele schimbări în concepţiile aspectele locale ale culturii Belozerka,
religioase din societatea Belozerka. utilizarea aceluiași sortiment de piese
Ritul și practicile funerare oficia- de bronz, produse ale centrului meta-
te de către populaţia culturii Belozer- lurgic Kardašinka, nu permit relevarea
ka, similar celor caracteristice tutu- intensităţii reale a acestora. Piesele de
ror comunităţilor preistorice, reflectă bronz, topoarele din depozitul de la
atitudinea lor faţă de moarte și de cei Akkerman și securea din cel de la Če-
decedaţi. Ansamblul construcţiilor fu- bolakčia-Victorovka ilustrează exis-
nerare (tumulii, gropile sepulcrale cu tenţa unor relaţii de schimb și cu po-
amenajări din lemn) și al obiceiurilor pulaţia Caucazului de Nord.
(purificarea prin intermediul rugului Raporturile comunităţilor nord-
funerar, depunerea alimentelor etc.), vest-pontice cu mediul cultural hall-
constatat arheologic, relevă, în primul stattian timpuriu se constată cu precă-
rând, faptul că în credinţele religioase dere la nivel de influenţe reciproce și,
ale comunităţilor aveau o semnificaţie în măsură mai mică, de schimb.
deosebită cultul strămoșilor și credinţa Sub influenţele vestice, olarii lo-
în viaţa de apoi, iar în unele cazuri, ca, cali însușesc procedeele tehnologice
de exemplu, în necropola de la Caza- de producere a ceramicii negre lustru-
clia, se construiau așa-numitele „case ite, cu particularităţile ei ornamentale
ale morţilor”. în stil hallstattian (motive canelate,
maket.indd 397 25.11.2010 14:36:59

398 Capitolul 5
incizate, proeminenţe conice etc.). Pe rii de Jos, regiunile mai vestice, cu cele
calea schimbului, la comunităţile cul- de la Niprul de Jos, Marea Azov și Cri-
turale din stepa din nordul Mării Ne- meea. Circulaţia mărfurilor, în ambele
gre apare o serie de bronzuri de origi- direcţii, a facilitat aprovizionarea po-
ne din Europa Centrală și de Sud-Est, pulaţiei locale cu produsele necesare,
inclusiv din bazinul Mării Meditera- ultima oferind, în schimb, surplusurile
ne: topoare-celturi de tradiţii transil- de produse animaliere și agricole.
vănene și de la Dunărea de Mijloc, cu- Destinul istoric. În literatura con-
ţite cu spatele curb, lame de ferăstrău, temporană de specialitate, cultura Be-
vârfuri de săgeată cu două aripioare, lozerka se atribuie cimerienilor din
accesorii vestimentare (fibule), piese etapa timpurie a istoriei lor. Datele ar-
de podoabă (brăţări, saltaleoni, man- heologice, conform cărora istoria cime-
șoane, mărgele de chihlimbar), piese rienilor își are rădăcini în adânca anti-
de harnașament (pandantive în for- chitate, sunt confirmate, actualmente,
mă de clopot, aplice), vase (Pavlovka) și de ultimele cercetări ale istoricilor și
etc. Din spaţiul carpato-balcanic, de lingviștilor. Legătura genetică a monu-
asemenea se aducea și materia primă mentelor cimerienilor cu monumente-
pentru metalurgia bronzului și, even- le culturii Belozerka este dovedită de
tual, a fierului. caracterul culturii lor materiale și de
În urma acelorași relaţii de schimb, comunitatea teritoriului de răspândire.
în aria hallstattiană timpurie carpato- Destinele istorice ale triburilor culturii
nistreană și mai departe, în spaţiul Belozerka sunt legate organic de consti-
carpato-danubiano-balcanic, inclusiv tuirea culturii cimeriene de mai târziu.
prin intermediul populaţiei Belozer- Dispariţia așezărilor de tip Belozerka
ka din interfluviul Nistru-Dunăre, din zonele nord-vest-pontice atestă
se răspândește în proporţii limitate faptul că modul de viaţă sedentar, bazat
producţia centrului metalurgic Kar- pe agricultură și creșterea vitelor, este
dašinka – celturi-tesle cu tortiţa fron- înlocuit de modul de viaţă nomad bazat
tală, celturi cu două tortiţe, pumnale pe creșterea vitelor, fenomen general
de tip „cimerian”, pumnale cu limba pentru toată partea de stepă a Eurasiei.
la mâner și tăișurile paralele, dar și a În ritul funerar și în cultura materială
centrului nord-caucazian – tesle plate ale cimerienilor timpurii, persistă un
de tip Kuban. șir de trăsături proprii culturii Belo-
Atestarea în așezările și necropo- zerka. Totodată, noile tipuri de arme și
lele de tip Tudora-Belozerka a unui de piese de harnașament indică apari-
repertoriu divers de obiecte, aduse ţia unor noi grupuri de populaţie din
din diferite centre de producere și in- adâncul Asiei, cu alte tradiţii culturale,
dică asupra faptului că prin teritoriile îmbinarea elementelor locale cu cele
ocupate de acestea au fost stabilite căi calitativ noi manifestându-se, evident,
comerciale care uneau bazinul Dună- în materialele necropolei cimeriene de
maket.indd 398 25.11.2010 14:36:59

la Suvorovo, care, după părerea specia- profunde asupra populaţiei sedentare

liștilor, atestă asimilarea de către popu- agrare, atât din regiunile de la nord ale
laţia locală a noilor veniţi și formarea zonei de silvostepă din bazinul Nipru-
unei noi culturi arheologice, legate de lui de Mijloc, cât și asupra populaţiei
o epocă calitativ nouă – epoca timpurie din Asia Anterioară, Europa Centrală,
a fierului. de Sud și de Sud-Est.
Nu întâmplător, anume cimerienii
b. Cultura Cimerienilor reprezintă primii locuitori ai „lumii
Agravarea condiţiilor climaterice barbare” din nordul Mării Negre, a că-
și reducerea productivităţii terenurilor ror denumire s-a păstrat în izvoarele
au făcut ca, spre sfârșitul sec. al X-lea scrise timpurii, orientale și europene.
î.Hr., în întinsele spaţii ale zonei de ste-
Sursele istorice scrise
pă să se instaureze un nou mod de via-
ţă – cel nomad, adus din adâncul Asiei Primele informaţii despre cimeri-
de către triburile nomade timpurii, cu- eni ţin de tradiţia antică: „Odiseea” lui
noscute sub denumirea de „cimerieni”. Homer și, îndeosebi, „Istoria” lui He-
Cultura materială a acestei populaţii a rodot. Conform acestor surse, cimeri-
păstrat și anumite elemente din perioa- enii sunt apreciaţi ca cei mai vechi și
da precedentă (de tradiţie Belozerka), unicii trăitori ai spaţiului nord-pontic.
fapt ce a generat opinia despre evoluţia Mult mai consistentă și concretă se
continuă a comunităţilor din stepele prezintă informaţia despre cimerieni
nord-pontice. în izvoarele scrise ale orientului antic
Apariţia și evoluţia cimerienilor în (cuneiforme și biblice), care însă se re-
spaţiul nord-pontic se manifestă prin feră prioritar doar la acţiunile militare
modificări esenţiale în arta militară. ale acestora în Asia Anterioară.
Începând, aproximativ, cu sfârșitul sec. În cunoscutul poem al lui Homer
IX î.Hr., în calitate de unităţi tactice de „Odiseea”, scris către sfârșitul sec. VIII
bază încep să fie folosite detașamente- î.Hr., cimerienii sunt prezentaţi drept
le mobile de călăreţi-arcași. Anume în locuitori la „intrarea în tărâmul morţi-
mediul cultural cimerian se va trece la lor”, la marginea lumii, undeva în nor-
utilizarea tipului de căpăstru din cure- dul îndepărtat.
le, optim pentru acea vreme, elementul La începutul Cântului XI, poves-
de bază al căruia îl constituiau zăbalele. tind despre călătoria sa în „ţara morţi-
Vor fi elaborate și perfecţionate proce- lor”, Odiseu (prin intermediul lui Ho-
dee specifice de conducere a cailor, atât mer), relatează:
de călărie, cât și a celor de înhămat la
„Ajunserăm la capătul de ape
carul de luptă cu doi cai, sau cvadrigă.
Pe-afundul Ocean, unde-i cetatea
Fără îndoială, activitatea militară
Poporului cimerian, de-a pururi
intensă a cimerienilor nomazi din ste-
Învăluit în ceaţă și întuneric,
pele nord-pontice a avut repercusiuni
maket.indd 399 25.11.2010 14:36:59

400 Capitolul 5
Că-n veci nu-l vede luminosul soare, În anii 670-640 î.Hr., cimerienii
Când el spre ceruri înstelat se suie întreprind incursiuni active la perife-
Și spre pământ la vale se coboară, ria vestică a Asiriei. Tot pentru aceas-
Ci bezna urgisită cotropește tă perioadă, documentele cuneiforme
Pe bieţii muritori.” menţionează că exista și pericolul real
Grecii din perioada arhaică per- al invaziei cimerienilor în teritoriile Si-
cepeau Pontul Euxin (Marea Neagră) riei și Palestinei.
ca Ocean – „marginea Lumii”. Autorul Aluzii privind măreţia cimerienilor
epic cunoștea denumirea reală a unui sunt cuprinse și în Testamentul Vechi, în
popor îndepărtat, dar cu aceasta infor- care Gómer este numit tată al lui Așche-
maţia se și termină. În ceea ce priveș- naz (Geneza 10, 3). În formula „tată-fiu”
te însuși chipul poporului „Învăluit în nu se presupune sens cronologic și, pro-
ceaţă și întuneric”, ce-n „veci nu-l vede babil, se are în vedere criteriul de lider
luminosul soare”, ar fi în zadar să că- cultural-politic, existent în a doua jumă-
utăm reflectarea aici a unei oarecare tate a sec. VII î.Hr. După cât se pare, acest
realităţi istorice. Erupţiile de gaze sub- pasaj reflectă amintiri despre anumite
terane, coloanele de aburi, ceaţa ș.a. episoade istorice din ultimul sfert al sec.
întotdeauna erau considerate ca semne VII î.Hr.: existenţa pericolului real al in-
sigure ale apropierii intrării în Infern și vaziei cimerienilor în Palestina; expansi-
caracteristici ale împărăţiei morţilor. unea în acest teritoriu a Egiptului și Ba-
Or, important rămâne faptul că bilonului; profanarea templelor Iudeii și
„Odiseea” transmite suficient de pre- Israelului în procesul reformei religioase
cis denumirea cimerienilor, care într-o a regelui Iosia (anul 622 î.Hr.). Pericolul
formă apropiată este cunoscută și din invaziei cimerienilor în Palestina, exis-
izvoarele altor tradiţii, prin textele aka- tent prin anii 670-640 î.Hr., n-a fost dat
diene și biblice. uitării nici mai târziu, fiind invocat de
Izvoarele asiriene din perioada cu- proroci și în perioadele următoare. Ast-
prinsă între anii 715 și 640 î.Hr. locali- fel, Gómer este amintit printre dușmanii
zează cimerienii în spaţiul dintre Iran Israelului și la începutul sec. VI î.Hr. în
și Transcaucazia, până în Asia Mică, prorocirile lui Izechiel (38,6) despre in-
tratându-i drept dușmani. Textele cu- vazia lui Gog (regele Lidiei Gyges – mort
neiforme informează că cimerienii în- în anul 654 î.Hr.). Asocierea Gog și Gó-
treprindeau campanii războinice de jaf mer în această prorocire prezintă amin-
în ţările Orientului Antic și Asia Mică, tirea unui pericol real pentru Palestina
provocând groază în rândurile popu- în sec. VII î.Hr., pericol codificat în
laţiei statelor puternice. Informaţiile forma unor ameninţări – „…va izbucni
textelor asiriene mărturisesc că incur- nenorocirea peste toţi locuitorii ţării de la
siunile cimerienilor în regatul Lidia și miazănoapte” în prorocirile lui Ieremia
regiunile învecinate au început, cel târ- (1,14), a cărui activitate începe în anul
ziu, la sfârșitul anilor 670 î.Hr. 620 î.Hr.
maket.indd 400 25.11.2010 14:37:00

nonimul – cimerieni: „zidurile cimeri-

ene”, „trecătoarele cimeriene”, regiunea
„Kimeria”, „Bosporul Cimerian”. Toate
acestea vin în confirmarea faptului că
cimerienii, într-adevăr, stăpâneau ste-
pele dintre Dunăre până la Don, fiind
aici predecesorii nemijlociţi ai sciţilor.
Însă izvoarele cuneiforme și bibli-
ce, în aprecierea rolului cimerienilor și
sciţilor în Orientul Antic Apropiat, vin
în dezacord cu cele antice și, în primul
rând, cu „Istoria” lui Herodot.
Conform specialiștilor, etnonimul
„cimerieni” (graţie fixării lui în mai
multe limbi) se reconstituie ca *Gimĕ(i)
r-. Grecii, iniţial (deci până la contactul
nemijlocit cu cimerienii), au cunoscut
acest etnonim prin intermediul limbii
lidiene, cu puţin înainte de sfârșitul sec.
VIII î.Hr. Apartenenţa etnică a cimeri-
enilor rămâne neclară. În baza datelor
extralingvistice și a similitudinilor cul-
turii materiale (în special a armelor și
pieselor de harnașament) a cimerienilor
Arcaş cimerian. „Vaza François” și sciţilor, ea se consideră a fi iraniană
cu influenţe vădit luviene (hitito-luvi-
Despre cimerieni, în calitate de ene). Or, reflectată în numele proprii
populaţie străveche a spaţiului nord- ale acestora, ea poate fi explicată prin
pontic, în nenumărate rânduri relatea- contactele politice strânse cu cilicienii
ză și „părintele istoriei” Herodot: „sciţii și alte popoare din Asia Mică.
nomazi, care locuiau în Asia, copleșiţi Mai mult ca atât, odată cu acumu-
de către masageţi, au plecat trecând pes- larea surselor arheologice, s-a eviden-
te râul Araxes în Cimeria – ţara în care ţiat că materialele cu aspect nomad din
trăiesc în zilele noastre sciţii, se zice că Asia Mică, referitoare la cimerieni, se
în vechime era a cimerienilor” (Herodot deosebesc categoric de cele atestate în
IV, 11). Herodot cunoștea mormântul nordul Mării Negre din ajunul apari-
legendar al ţarilor cimerieni de la gu- ţiei aici a sciţilor. Drept urmare, pro-
rile Nistrului. Referitor la Crimeea de blema raportului (sau identificarea)
Est și peninsula Cherci, el dă mai mul- dintre cultura cimerienilor istorici –
te nume de localităţi, derivate de la et- cunoscuţi prin/din sursele scrise – și
maket.indd 401 25.11.2010 14:37:00

402 Capitolul 5
cultura arheologică respectivă din ste- În rest, cercetarea antichităţilor

pele nord-pontice din ajunul apariţiei cimeriene din spaţiul pruto-nistrean
aici a primelor detașamente ale sciţilor, ţine prioritar de anii ’70-’80 al sec.
rămâne în continuă și permanentă dis- XX, odată cu demararea cercetărilor
cuţie (Артамонов 1974, Тереножкин de amploare a tumulilor din zonele de
1976; Скорый 1999, Махортых 2005). construcţii. Printre primele și cele mai
Respectiv, caracteristicile așa-numitei importante au fost investigaţiile din
culturi cimeriene vin prioritar în baza preajma s. Suvorovo, din zona litoralu-
surselor arheologice, acumulate pe lui Mării Negre, cercetate de arheolo-
parcursul mai multor decenii. gul I.T. Černjakov, soldate cu descope-
rirea mai multor complexe tumulare,
Din istoria cercetărilor arheologice atât cimeriene, cât și cu caracter mixt
Studierea antichităţilor cimeriene – cimeriene cu elemente de tip Belo-
din bazinul Nistrului a început încă pe zerka. Ulterior, cercetările în zona de
la mijlocul sec. al XIX-lea. stepă a litoralului Mării Negre vor fi
Informaţia lui Herodot despre continuate cu succes de L.V. Subotin,
existenţa tumulului „regilor cimerieni- I.A. Alekseeva, V.P. Vančiugov și mulţi
lor” în zona Nistrului a tulburat min- alţi arheologi din Ucraina, cu contri-
ţile multor cercetători. Tentative de a buţii semnificative în acumularea noi-
descoperi și a cerceta acest monument lor date privind cultura cimerienilor.
legendar au fost întreprinse de cunos- Cercetări de proporţii vor fi între-
cuţii arheologi ruși A.S. Uvarov și D.Ja. prinse în această perioadă și în terito-
Samokvasov. riul actual al Republicii Moldova, în
O însemnătate deosebită în activi- special în raioanele de sud. Graţie acti-
zarea cercetărilor arheologice din Basa- vităţii arheologilor G.F. Cebotarenco și
rabia a avut-o Congresul al VI-lea al ar- N.P. Telnov (în zona Begeacului), N.A.
heologilor din anul 1884 de la Odesa, la Chetraru (r-nul Dubăsari), E.V. Jaro-
care, alături de arheologi renumiţi din voi (zona Tiraspolului, r-nul Suvorov),
Rusia, au participat și amatori de anti- V.A. Dergaciov (r-nul Anenii Noi) vor
chităţi din Chișinău, Bălţi și Ungheni. fi evidenţiate și documentate zeci de
Patru ani mai târziu, F.I. Knauer complexe cimeriene. N-au fost evitate
întreprinde cercetări în câţiva tumuli în cercetări nici raioanele din centrul
din preajma s. Sărata (sudul Basarabi- și nordul republicii (r-nul Șoldănești,
ei), în care vor fi descoperite primele Briceni), unde de asemenea au fost în-
morminte, ulterior atribuite cimerie- registrate complexe cimeriene (cerce-
nilor. În anii 1896-1911, complexe tu- tător O.G. Leviţki). Astfel, acumularea
mulare noi, cimeriene, vor fi depistate intensivă și rapidă a unei baze de date
în cadrul cercetărilor întreprinse de reprezentative a jucat un rol important
către soţii I.Ja. și L.P. Stempkovski în în perceperea specificului cultural al
apropierea orașului Tiraspol. acestor neamuri legendare.
maket.indd 402 25.11.2010 14:37:00

Prezentând caracteristicile gene- merienii) din nordul Mării Negre sunt

rale ale vestigiilor cimeriene din inter- reprezentate prin cca 200 de morminte
fluviul Nistru-Dunăre, cunoscute către și câteva descoperiri izolate. Aparte-
începutul anilor ’90 al secolului trecut, nenţa culturală a acestora este stabilită
O.G. Leviţki (1994) va documenta 42 în baza ritului și practicilor funerare,
de complexe funerare, un depozit de precum și a inventarului caracteristic
piese de fier și două descoperiri izola- (în special pieselor de harnașament).
te, majoritatea acestora aflându-se în Iniţial au fost evidenţiate două
regiunea Nistrului de Jos. grupuri cronologice succesive de mor-
Repertoriul antichităţilor de tip minte datate cu sec. IX – începutul sec.
Černogorovka-Novočerkask din nord- VII î.Hr., cea timpurie – Černogorovka
vestul Mării Negre, inclusiv bazinul și, respectiv, mai târzie – de tipul No-
Bugului de Jos, alcătuit de către V.P. vočerkask (după depozitul descoperit
Vančiugov pentru aceeași perioadă, va în anul 1939) (vezi Tabelul cronologic,
conţine 60 de complexe (52 de mormin- pag. 323).
te și 8 descoperiri izolate), în amplasarea Treptat s-a constatat că, de fapt,
cărora vor fi evidenţiate trei zone prin- acestea reprezintă propriu-zis două
cipale – partea stângă a Dunării de Jos, grupuri, parţial sincronice, care se de-
bazinul Nistrului Inferior și a Bugului osebesc prin ritualul funerar (înhuma-
Inferior (Vančiugov 1993). ţii chircite pe o parte și înhumaţii de-
Informaţii recente cu sinteze pri- cubitus dorsal) și tipurile specifice ale
vitoare la cimerienii istorici (cunos- echipamentului cailor de călărie.
cuţi prin sursele scrise), precum și la Unul dintre aceste grupuri, în
monumentele arheologice atribuite ultimul timp, este tot mai insistent
acestora din teritoriul actual al Repu- atribuit valului de nomazi veniţi din
blici Moldova, discutate în contextul zona estică a stepelor Eurasiei, ajunși
celor din Europa de Est, Centrală și de în nordul Pontului Euxin prin sec. IX
Sud-Est, sunt conţinute într-o serie în- î.Hr. Discutabil însă rămâne caracterul
treagă de lucrări monografice, publica- celui de-al doilea grup – reprezintă el
te în ultimele decenii (Chochorowski un fenomen cultural general, propriu
1993; Иванчик 1996, 2001; Яровой întregului masiv nomad timpuriu, cu
и др. 2002; Metzner-Nebelsick 2002; aspect subcultural, sau un grup cultu-
Алексеев 2003; Махортых 2005; ral aparte. În același timp, legătura ce-
Бруяко 2005 etc.). În același timp, ră- lor două grupuri cu Caucazul de Nord
mâne să constatăm că, până în prezent, este evidentă.
pentru spaţiul pruto-nistrean încă nu În stadiul actual al cercetărilor, ves-
dispunem de o lucrare de generalizare tigiile cimeriene se datează, în general,
privind problema cimerienilor. cu sec. IX – începutul sec. VII î.Hr., în
La momentul actual, vestigiile ar- cadrul cărora se evidenţiază trei etape:
heologice ale nomazilor timpurii (ci- prima cuprinde prima jumătate a sec. IX
maket.indd 403 25.11.2010 14:37:00

404 Capitolul 5
î.Hr.; a doua – mijlocul sec. IX – prima depuneau de asemenea părţi de leșuri

jumătate a sec. VIII î.Hr. și a treia – mij- de oaie sau capră. Produsele alimenta-
locul sec. VIII – începutul sec. VII î.Hr. re de origine vegetală, în primul rând
În interfluviul pruto-nistrean, an- grâul, se dobândea de la vecinii seden-
tichităţile atribuite cimerienilor sunt tari, în procesul relaţiilor comerciale,
amplasate, cu precădere, în zona cursu- sau ca pradă pe parcursul incursiuni-
lui inferior al Nistrului și, după cum lor militare. Bucatele se pregăteau în
s-a menţionat, sunt reprezentate prin oale de lut modelate cu mâna, atât de
circa 40 de morminte și un depozit producţie locală, cât și provenite din
(vezi Harta, pag. 374). schimburile cu comunităţile vecine de
agricultori.
Modul de viaţă şi activitatea În același timp, meșteșugarii, pro-
economică ducători de obiecte din metale și din
Nomazii timpurii locuiau în stepă alte materii prime, necesare vieţii coti-
și se deplasau în mod ciclic pe anu- diene, activau practic în fiecare hoardă
mite trasee. Aceste mutări din loc în de nomazi. Cimerienii se implicau ac-
loc puteau fi, mai ales pe verticală, tiv și în activitatea comercială, adeseori
legate de bazinele râurilor mari. În fiind și intermediari, contribuind astfel
același timp, nu pot fi complet exclu- la stabilirea legăturilor și asigurarea
se nici deplasările pe orizontală – în traficului de mărfuri între teritorii mai
timpul verii. Una dintre aceste tabere/ îndepărtate. Principalele produse pri-
staţiuni temporare este cunoscută în mite de cimerieni pe calea schimbului
sudul regiunii, la Etulia. erau pâinea, mierea, ceara și piesele
Baza economiei cimerienilor era din metale (unelte de muncă, podoabe,
vităritul, în turme predominând ani- piesele de harnașament).
malele cornute mici, caii și, în măsură Vestimentaţia cimerienilor, într-o
mai limitată, animalele cornute mari, oarecare măsură, poate fi reconstitui-
porcinele lipsind cu desăvârșire. Gru- tă pornind de la imaginile de care se
purile gentilice tribale se mutau din dispune în prezent. Bărbaţii purtau
loc în loc, într-un spaţiu rezervat, pe scurte, pantaloni și cizme moi de pie-
trasee tradiţional desemnate. Aflată le. Scurta, de regulă, se încingea cu
în asemenea condiţii, populaţia trăia un brâu, probabil, de piele, de care se
în căruţe cu patru sau șase roţi, trase atârna cutiea de gresie pentru ascuţit.
de boi. Brâul, de obicei, se înnoda sau se în-
Modul de viaţă nomad bazat pe cheia cu o mărgică specială. Persoane-
creșterea animalelor determina, în le cu statut deosebit, pentru încheierea
mare măsură, și asortimentul produ- părţii superioare a scurtei, foloseau
selor alimentare, în care predominau ace de bronz sau chiar de aur. Capul se
carnea, laptele și produsele lactate. În acoperea cu o glugă sau căciulă conică
morminte, ca ofrande de alimente, se înaltă, din blană sau pâslă. Mulţi dintre
maket.indd 404 25.11.2010 14:37:01

bărbaţi purtau pe frunte benzi de pân- câteva ginţi, fiecare având spaţiul său
ză sau piele, ornate cu diverse aplice de în care își duceau viaţa cotidiană no-
bronz. madă. Chestiunile legate de integrarea
Judecând după imaginile păstra- și de cârmuirea societăţii erau rezolva-
te ale cimerienilor, vestimentaţia era te de către căpeteniile militare, alături
bogat împodobită cu diverse elemente de care exista și o pătură de elită laică.
decorative – nasturi, aplice, precum Judecând după sursele arheolo-
și cu motive brodate. În componentă gice și scrise, în mediul cimerienilor
obligatorie a vestimentaţiei erau pie- începe să se afirme cultul militar. Se
sele de podoabă. Astfel, bărbaţii-oșteni instaurează și devin predominante
își fixau în părul împletit diverse inele instituţiile conducătorilor militari ca
de bronz (în unele cazuri și de aur) și lideri comunitari de tip nou. Statutul
saltaleoni din fir sau placă de bronz. social înalt al acestora este confirmat
Extrem de limitate sunt datele referi- de diversitatea ofrandelor funerare.
toare la vestimentaţia părţii feminine Adeseori, în vârful tumulilor se in-
a societăţii cimeriene, deoarece osta- stalau pietre-stele (idoli „cimerieni”)
șii-nomazi, își luau soţii cu precădere – simbol al sacralizării strămoșilor-
din rândurile comunităţilor sedentare conducători.
învecinate sau mai îndepărtate, care, O astfel de
de obicei, purtau îmbrăcămintea tradi- stelă este cunos-
ţională a locului lor de baștină. cută și în inter-
În ceea ce privește arta cimeriană, fluviul Nistru-
se remarcă faptul că în stepele nord- Prut. Idolul de
pontice nu sunt cunoscute niciun fel calcar de la Bu-
de reprezentări antropomorfe sau zoo- tor este de tipul
morfe. Predominant era stilul abstract, celor „miniatu-
constituit din ornamente geometrice, rale” (cu înălţi-
care reprezintă, în special, simboluri mea de 0,52 m).
solare (cercuri concentrice, romburi În partea superi-
în cerc, bucle etc.). Caracterul prioritar oară a uneia din-
aplicativ al artei cimeriene este ilustrat tre suprafeţe este Idol de piatră. Butor
plenar de decorul aplicat pe piesele de gravat chipul
harnașament, de vestimentaţie și de unei feţe umane, pe care se deslușesc
podoabă. clar ochii rotunzi, sprâncenele și nasul
alungit. Cele două linii adâncite care
Viaţa socială înconjoară stela în partea superioară
Comunitatea nomazilor timpu- se identifică cu o diademă (cea de sus)
rii nord-pontici se baza pe principiile și, respectiv, o salbă (cea de jos).
„democraţiei militare”. Se pare că erau Printre complexele cele mai ex-
organizaţi în triburi mari, formate din presive și semnificative, din punct de
maket.indd 405 25.11.2010 14:37:01

406 Capitolul 5
vedere social, de tip Černogorovka din

interfluviul pruto-nistrean, o atenţie
deosebită merită mormântul bogat al
unui luptător cu car de luptă descope-
rit în apropierea orășelului Slobozia.
Bărbatul decedat (de cca 30-35 de ani),
cu podoabele personale (două inele de
tâmplă: unul de aur, celălalt de bronz) a
fost depus pe o platformă de lemn, am-
plasată pe fundul camerei sepulcrale de
formă rectangulară. Alături de defunct,
au fost depuse armele (o spadă de fier
și un scut de lemn) și multiple piese de
bronz de harnașament și de la carul de
luptă. Asupra mormântului a fost ridi-
cată o construcţie din nuiele, în formă
Depozitul de la Purcari (selectiv)
de șatră, dată focului funerar, ca, peste
o perioadă de timp, să fie amenajată și ment de fier pentru carul de luptă cu
mantaua tumulară. doi sau patru cai de la Purcari. Se con-
Prezintă interes de asemenea de- sideră că nomazii timpurii au cunos-
pozitul format din piese de harnașa- cut carul de luptă în perioada cam-
paniilor militare întreprinse în Asia
Anterioară pe la sfârșitul secolului
VIII î.Hr. Carele de luptă, în asociere
cu arma principală pentru lupte de la
distanţă – arcul și săgeţile, prezentau
principala prioritate militară a noma-
zilor timpurii.
Morminte-
le cimerienilor
includ adesea
vase pentru
băut (căni, cupe,
urcioare), care,
probabil, repre-
zentau un atri-
but al sortimen-
tului subculturii
militare a no- Mormântul tumular
Mormântul tumular de la Slobozia mazilor tim- de la Roşcani
maket.indd 406 25.11.2010 14:37:01

purii. Aceste vase (de culoare neagră, lucrării metalelor. Drept rezultat are
lustruite şi decorate elegant cu inci- loc răspândirea pe larg a tehnologiei
zii incrustate cu alb sau cu caneluri), producerii armelor bimetalice (în pri-
obţinute evident din mediul populaţiei mul rând a spadelor și pumnalelor) și a
sedentare (hallstattiene din silvostepa pieselor de fier.
bazinului Nistrului, sau de la populaţia Antrenarea pe larg a calului în ac-
din zona Niprului), constituiau, fără ţiunile militare va conduce la perfecţi-
îndoială, obiecte de prestigiu. Pe langă onarea substanţială a întregului com-
acestea, în majoritatea mormintelor plex de ustensile, necesar în dirijarea
era de asemenea depusă şi ofrandă de calului de călărie și a celui înhămat la
carne (oaie şi/sau capră). carul de luptă. În acest scop, are loc
trecerea definitivă de la căpăstrul din
Arta militară curele prevăzut cu piese de harnașa-
ment de os (așa-zis „moale”), utilizat în
Constituirea culturii cimeriene în
perioada precedentă (sec. XI-X î.Hr.),
spaţiul nord-pontic și regiunile învecina-
te a avut o semnificaţie aparte, în special, la cel „dur”, cu zăbale de metal. Înseși
prin avansarea artei militare, manifesta- detaliile de harnașament, în general,
tă în perfecţionarea armelor, a echipa- devin mult mai diverse, apar seturi de
mentului calului de călărie (căpăstrului) echipamente de gală, cu un aspect ar-
și, respectiv, a tacticii de luptă. tistic deosebit, realizate din aliaje for-
În această perioadă evoluează abi- mate din metale de provenienţă diferi-
lităţile profesionale ale meșteșugarilor tă (caucaziană, carpato-balcanică, din
și se intensifică schimbul reciproc de bazinul fluviului Volga sau din spaţiul
experienţă avansată în domeniul pre- Ural-Kazahstan).
În calitate de arme pentru lupta
corp la corp, cimerienii foloseau spade-
le lungi și pumnalele scurte de fier, mă-
ciuci de piatră, precum și lănci de fier,
iar ca arme defensive – scuturi dreptun-
ghiulare de lemn.
Pentru lupta la distanţă se folosea
arcul cu săgeţi, care, în majoritatea
lor, încă erau de os. Vârfurile de să-
geată de bronz încep a fi utilizate către
sfârșitul sec. IX î.Hr. Ele au două ari-
pioare și dulia alungită. Din sec. VIII
î.Hr., în regiune își fac apariţia vâr-
furile de săgeată de bronz – foliacee
sau romboidale, originare din bazinul
Mormântul tumular de la Hlinaia Volgăi. Acestea erau dotate cu spin și,
maket.indd 407 25.11.2010 14:37:02

408 Capitolul 5
respectiv, aveau propriului pericol. În acest scop, tra-

o capacitate mai gerea cu arcul se efectua nu înainte,
mare de străpun- peste capul cailor, ci în direcţia opusă,
gere și distruge- galopând în paralel și concomitent în-
re. Utilizarea în depărtându-se de inamic. O astfel de
masă a săgeţilor tactică, după cum mărturisesc surse-
cu vârful de mele scrise, prezenta dificultăţi majore
tal a impus monu numai pentru populaţia pașnică,
dificarea princi- ci chiar și pentru armatele de militari
Căpăstru cimerian – pială și a arcului. profesioniști ale marilor state din Ori-
reconstrucţie. Extinderea pe entul Antic.
Slobozia larg a vârfurilor
romboidale-asi- Relaţii interculturale
metrice masive (de tip Endja-Žabo- Nomazii timpurii, graţie mobili-
tin) presupune existenţa unui arc cu tăţii lor deosebite, întreţineau legături
o construcţie complexă care asigura culturale și economice cu multiple tri-
tragerea la distanţe mari. buri, atât nemijlocit învecinate, cât și
Armele și harnașamentele de ti- mai îndepărtate, asigurând astfel legă-
puri noi atestă direct faptul că strategia turile dintre Europa Centrală, bazinul
și tactica militară a cimerienilor se ba- Mării Negre și Caucazul de Nord. De-
zau pe călărimea tașamentele de călăreţi cimerieni bine
ușoară. Mobili- înarmaţi și instruiţi puteau fi folosite în
tatea deosebită calitate de însoţitori ai caravanelor de
a unei astfel de negustori sau pentru asigurarea pazei
oști, proprietăţi- căilor comerciale. Produsele agricul-
le arcurilor de a turii și meșteșugurilor se achiziţionau,
trage la distanţe cu precădere, pe calea schimbului cu
considerabile, popoarele sedentare, care putea fi efec-
caracteristicile tuat de negustorii intermediari. Unul
balistice perfor- dintre grupurile de nomazi timpurii,
mante și capa- în contactele sale, putea fi orientat spre
cităţile mari de Europa Centrală, altul – spre regiunile
distrugere ale bogate în metale ale Caucazului.
săgeţilor permi- Cu timpul, grupuri izolate de no-
teau călărimii mazi se vor deplasa spre regiunile cu
să atace de la o balanţă pozitivă a umidităţii, inclusiv
distanţe impu- spre vest – în Marea Câmpie Maghia-
Arme cimeriene.
Lucaşeuca, Alcedar, nătoare, fără a ră, unde vor fi implicaţi în constituirea
Suvorovo, Beriozchi, contacta ina- grupului cultural de tip Mezočat. Însă
Slobozia micul, în afara judecând după datele scrise și arheo-
maket.indd 408 25.11.2010 14:37:03

logice, o bună parte a cimerienilor no- 714 î.Hr., cu referire la spaţiul cuprins
mazi vor rămâne în spaţiul nord-pon- între Iran, Transcaucazia și până în
tic, contactând pe la sfârșitul sec. VIII Asia Mică îi menţionează, cu precă-
î.Hr. cu sciţii timpurii ai primului lor dere, pe cimerieni, sciţii fiind pome-
val de migraţiune. niţi doar în Iran, înainte de începutul
Etapa finală a existenţei nomazilor răscoalei antiasiriene, în anii 670 î.Hr.
timpurii, dacă îi considerăm ca ata- Primele menţiuni despre cimerieni
re pe cimerieni, se pare că a avut loc sunt în legătură cu incursiunile acesto-
în afara spaţiului nord-pontic. După ra în ţinuturile de nord ale Urartului,
Herodot, la venirea sciţilor în această în timpul domniei lui Sargon II – circa
regiune, cimerienii n-au fost în stare 714 î.Hr. Cea mai îndelungată perioa-
să le opună rezistenţă „..Pe toţi aceștia dă de prezenţă a cimerienilor este sem-
(regii – n.n.), care și-au dat moartea nalată de izvoare la frontiera de vest a
unul altuia, poporul cimerienilor i-a statului asirian. Timp de mai mult de
înmormântat lângă fluviul Tiras – și as- 40 de ani, acţiunile militare ale cimeri-
tăzi se poate încă vedea mormântul lor; enilor în această regiune au influenţat
și după ce i-au îngropat, cimerienii au politica Asiriei și a vecinilor ei, depen-
ieșit din ţară. Iar sciţii, când au sosit, au dentă în mare măsură și de relaţiile ci-
pus stăpânire pe o ţară pustie” (Hero- merienilor cu un alt stat puternic din
dot IV, 11). Cimerienii sunt pomeniţi Asia Mică – Lidia. Deja Așarhaddon,
de Herodot de nouă ori, aceștia fiind în lista popoarelor neprietenoase lui, îi
izgoniţi de peste tot, de către sciţi și o include anume pe cimerieni. Hegemo-
dată de regele Lidiei, Alliat. În același nia, deși de scurtă durată, asupra state-
timp, studiile arată că Herodot cunoș- lor antice ale Orientului Apropiat și, în
tea despre cimerieni mult mai mult primul rând, asupra Midiei, conform
decăt povestește despre ei. Posibil, ca- izvoarelor antice, a aparţinut cimeri-
uza acestei treceri sub tăcere a unor enilor. În același timp, cercetările re-
fapte este în legătură directă cu faptul cente demonstrează că rolul factorului
că Herodot, în istoria Midiei și a altor cimerian în istoria Midiei, cu diferită
state din Orientul Apropiat, acorda un intensitate, s-a manifestat numai prin
rol important sciţilor. În același timp, anii 670 î.Hr., ulterior influenţele no-
textele cuneiforme și biblice remarcă mazilor eurasiatici asupra evenimente-
rolul însemnat al cimerienilor în eve- lor din Midia nefiind atestate.
nimentele secolelor VIII-VII î.Hr., iar Cimerienii din Asia Mică au în-
la Herodot, anume sciţii reprezentau treprins incursiuni militare de jaf și
forţa de care depindea, în majoritatea asupra Lidiei, fapt care, în prima ju-
cazurilor, soarta ţărilor și popoarelor mătate a anilor 660 î.Hr., l-a impus
din regiune. pe împăratul acesteia, Gyges, să ceară
Textele asiriene, pe parcursul a 75 ajutor de la Asiria. În scurt timp, Li-
de ani, începând aproximativ din anul dia reușește să-i învingă pe cimerieni,
maket.indd 409 25.11.2010 14:37:03

410 Capitolul 5
însă prin anul 644 î.Hr. aceștia din Judecând după informaţiile pre-
nou atacă și zdrobesc armata Lidiei, zente în sursele antice, cimerienii au
împăratul acesteia, Gyges, fiind omo- fost zdrobiţi de către alianţa scito-lidi-
rât. După aceasta, regele cimerienilor ană, ca ulterior să fie asimilaţi de către
Dugdammi/Ligdammi a încercat în popoarele din Asia Mică, astfel încă,
mai multe rânduri să atace Asiria, însă spre sfârșitul sec. VII î.Hr., cimerienii
fără succes, însuși Dugdammi dece- dispar definitiv de pe arena istorică.
dând în urma unei boli.
Agulnikov S. Necropola culturii Belozer- Hänsel B. Beiträge zur regionalen und

ka de la Cazaclia. București. 1996. chronologischen Gliederung der älte-
Chicideanu I. Die Frühthrakische Kultur. ren Hallstattzeit an der unteren Do-
Zur Bronzezeit in Südwest Rumäni- nau. Bonn. 1976.
ein. Dacia N.S., XXX. 1986. S. 7-47. Ivantchik A. Les Cimmériens au Proche-
Chochorowski J. Ekspansja kimmeryjska Orient. Fribourg-Göttingen. 1993.
na tereny Europy Srodkowej. Krakow. Ivantchik A. Kimmerier und Skythen.
1993. Kulturhistorische und chronologi-
Daragan M.N. Periodisierung und Chro- sche Probleme der Archäologie der
nologie der Siedlung Žabotin. Eurasia osteuropäischen Steppen und Kau-
Antiqua 10. 2004. S. 55-146. kasiens in vor- und frühskythischer
Dergacev V. Piesele de metal – referinţe la Zeit. Moskau. 2001.
problema genezei culturilor hallstat- Ivantchik A. Am Vorabend der Koloni-
tului timpuriu din regiunea carpato- sation. Das nördliche Schwarzmeer-
danubiano-nord-pontică. Thraco-Da- gebiet und die Steppennomaden des
cica XVIII, nr. 1-2. 1997. P. 135-205. 8.-7. Jhs. v.Chr. in der klassischen
Dergacev V. Die äneolithischen und bron- Literaturtradition. Moskau-Berlin.
zezeitlichen Metallfunde aus Molda- 2005.
vien. PBF, Abt. XX, Bd. 9. Stuttgart. Kašuba M. Fibeln mit Bügelkugeln in der
2002. Moldau und Anmerkungen zum ägä-
Dubovskaja O.R. Zur ethnischen und ischen Einfluss im 10.-9. Jahrhundert
kulturellen Einordnung der „Novo- v.Chr. Prähistorische Zeitschrift 81/2.
cerkassk-Gruppe“. Eurasia Antiqua 3. 2006/ 213-235.
1997. S. 277-328. Kašuba M. Zur Entstehung der Basarabi-
Dumitrescu V. La nécropole tumulaire du Kultur in Osteuropa // Scripta praehi-
premier âge du fer de Basarabi (dép. storica varia in honorem Biba Teržan.
de Dolj, Olténie). Dacia NS, XII. 1968. Monographienreihe Situla, Bd. 44.
P. 177-260. Ljubljana. 2007. 369-380.
Gumă M. Civilizaţia primei epoci a fieru- Kašuba M. Die ältesten Fibeln im Nor-
lui în sud-vestul României. București. dpontus. Versuch einer Typologie der
1993. einfachen Violinbogenfibeln im südli-
maket.indd 410 25.11.2010 14:37:03

chen Mittel-, Süd- und Südosteuropa. Leviţki O. Lumea tracică și masivul cultu-
Eurasia Antiqua 14. 2008. 193-231. ral nord-pontic în perioada hallstatti-
Kašuba M., Haheu V., Leviţki O. Vesti- ană timpurie (secolele XII-X î.e.n.).
gii traco-getice pe Nistrul Mijlociu. București. 2003.
Bucureşti. 2000. Metzner-Nebelsick C. Abschied von den
Kossack G. „Kimmerische“ Bronzen. Be- „Thrako-Kimmeriern“? – Neue As-
merkungen zur Zeitstellung in Ost und pekte der Interaktion zwischen kar-
Mitteleuropa. Situla 20/21. Zbornik patenländischen Kulturgruppen der
posvečen Stanetu Gabrovcu ob šest- späten Bronze- und frühen Eisenzeit
desetletnici. Ljubljana. 1980. 109-143. mit der osteuropäischen Steppe //
Lazăr S. Cultura Vârtop în Oltenia. Cra- Das Karpatenbecken und die osteu-
iova. 2005. ropäische Steppe. Nomadenbewe-
László A. Un grup hallstattian timpuriu gungen und Kulturaustausch in den
în Podișul Sucevei. Cercetări Istorice vorchristlichen Metallzeiten (4000-
S.N., XIV-XV. Iași. 1983-1984. 65-84. 500 v.Chr.). München, Rahden/Westf.
László A. Grupul Tămăoani. Asupra „ori- 1998. S. 361-422.
zontului” hallstattian timpuriu cu ce- Morintz S. Probleme privind originea tra-
ramica incizată din Sudul Moldovei. cilor în lumina cercetărilor arheologi-
Memoria Antiqvitatis XII-XIV. Piatra ce. Revista de Istorie 30, nr. 8. 1977. P.
Neamţ. 1986. 65-91.
1465-1488.
László A. Les groupes régionaux anciens
Morintz S. Contribuţii arheologice la is-
du Hallstatt à l’est des Carpathes. La
toria tracilor timpurii. I. București.
Moldavie aux XII-VII siècles av. n.è.
1978.
// La civilisation de Hallstatt. Etud. et
Morintz S. Noi date şi probleme pri-
Rech. Arh. de l’Université de Liège 36,
vind perioadele hallstattiană timpu-
1989. P. 111-129.
László A. Începuturile epocii fierului la rie şi mijlocie în zona istro-pontică
Est de Carpaţi. București. 1994. (Cercetările de la Babadag). Thraco-
Leviţki O. Cultura Hallstatului canelat la Dacica VIII, nr. 1-2. 1987. P. 39-71.
Răsărit de Carpaţi. București. 1994. Morintz S., Roman P. Un nou grup hall-
Leviţki O. Culturile Hallstatului timpuriu și stattian timpuriu în sud-vestul Româ-
mijlociu în Moldova. Chișinău. 1994. nien – Insula Banului. SCIV 20, nr. 3.
Leviţki O. Grupul Holercani-Hansca. As- 1969. P.393-422.
pectul Pruto-Nistrean al complexului Motzoi-Chicideanu I. Ein Fund vom
Hallstattian timpuriu cu ceramică in- Beginn der Hallstattzeit aus der klei-
cizată // Relation Thraco-Illyro-Hel- nen Walachei. Dacia NS., XLIII-XLV.
lenigues. Bucarest. 1994. P. 219-256. 1999-2001. P. 197-229.
Leviţki O. Culturile din epoca Hallstatului Nestor I. Epoca fierului // Istoria poporu-
timpuriu și mijlociu. Thraco-Dacica lui român. Bucureşti. 1970. P. 28-36.
XV, nr.1-2. București. 1994. P. 159-214. Nicic A. Interferenţe cultural-cronologice
Leviţki O. Complexe tumulare din epo- în nord-vestul Pontului Euxin la fine-
ca hallstattiană din Moldova // Pri- le milen. II – începutul milen. I a. Chr.
ma epocă a fierului la gurile Dunării Chișinău. 2008.
și în zonele circumpontice. Tulcea. Niculiţă I. Thraco-Getica. Studii și mate-
1997. P. 161-180. riale. Chișinău. 2004.
maket.indd 411 25.11.2010 14:37:04

412 Capitolul 5
Niculită I., Zanoci A., Arnăut T. Habita- турная принадлежность. Санкт-

tul din mileniul I a.Chr. în regiunea Петербург. 1993.
Nistrului Mijlociu (siturile din zona Березанская С.С. Северная Украина в
Saharna). Chișinău. 2008. эпоху бронзы. Киев. 1982.
Pârvan V. Getica. O proistorie a Daciei. Бруяко И.В. Ранние кочевники в Евро-
Chișinău. 1992. пе (X-V вв. до н.э.). Кишинëв. 2005.
Petrescu-Dîmboviţa M. Contribuţii la Ванчугов В. П. Белозерские памятни-
problema sfîrșitului epocii bronzului ки в Северо-Западном Причерно-
și începutul epocii fierului în Moldo- морье. Киев. 1990.
va. SCIV IV, nr. 3-4. 1953. P. 443-486. Гольцева Н.В., Кашуба М.Т. Глинжень II.
Petrescu-Dîmboviţa M. Quelques consi- Многослойный памятник Среднего
dérations concernant la fin de l’age du Поднестровья. Тирасполь. 1995.
bronze et le début du Hallstatt dans Дергачев В.А. Бронзовые предметы XIII-
l’espace carpato-balcanique // L’ethno- VIII вв. до н.э. из Днестровско-Прут-
genèse des peuples Balkanique. Studia ского междуречья. Кишинёв. 1975.
Balcanica 5. Sofia. 1971. P. 107-117. Дергачев В. А. Материалы раскопок
Petrescu-Dîmboviţa M. Depozitele de археологической экспедиции на
bronzuri din România. București. 1977. Среднем Пруте (1975-1976 гг.). Ки-
Renţa E. Prima epocă a fierului pe cursul шинёв. 1982.
râului Ialomiţa. Târgoviște. 2008. Дергачев В.А. Молдавия и соседние
Simion G. Culturi antice în zona gurilor территории в эпоху бронзы. Ки-
Dunării. Volumul I. Preistorie și pro- шинев. 1986.
toistorie. Tulcea. 2003. Дергачев В.А. Металлические изделия:
Tončeva G. Chronologie du Hallstatt an- к проблеме генезиса культур ран-
ciens dans la Bulgarie de nord-est. него гальштата Карпато-Данубио-
Studia Thracica 5. Sofia. 1980. Нордпонтийского региона. Киши-
Vančugov V.P. Das Ende der Bronzezeit нэу. 1997.
im nördlichen Schwarzmeergebiet. Дергачев В.А., Бочкарев В.С. Металли-
Die Belozerka-Kultur. Eurasia anti- ческие серпы поздней бронзы Вос-
qua 2. 1996. S. 287-309. точной Европы. Кишинев. 2002.
Vulpe A. Zur mittleren Hallstattzeit in Дергачев В.А. Топоры-кельты поздней
Rumänien (Die Basarabi-Kultur). бронзы Карпато-Подунавья. Вып.
Dacia NS, t. IX. 1965. S. 105-132. 1. Кишинев 2010.
Vulpe A. Zur Entstehung der geto-dakis- Дубовская О.Р. Вопросы сложения
chen Zivilisations (Die Basarabi-Kul- инвентарного комплекса Черного-
tur). Dacia NS, t. XXX, nr. 1-2. 1986. ровской культуры // Археологиче-
S. 49-90. ский альманах 2. Донецк. 1993. C.
Vulpe A. Die Kurzschwerte, Dolche und 137-160.
Streitmesser der Hallstattzeit in Ru- Кашуба М.Т. Раннее железо в лесостепи
mänien. PBF, Abt. VI, Bd. 9. Mün- между Днестром и Сиретом (куль-
chen. 1990. тура Козия-Сахарна). STRATUM
plus 3. 2000. C. 241-488.
Алексеев А.Ю., Качалова Н.К., Тохта- Крушельницька Л.I. Взаємосв’язки
сьев С.Р. Киммерийцы: этнокуль- населення Прикарпаття i Волинi з
maket.indd 412 25.11.2010 14:37:04

племеннами схiдноi i Центральноi // Степи европейской части СССР

європи (рубiж епох бронзи i залiза). в скифо-сарматское время. Архео-
Киïв. 1985. логия СССР. Москва. 1989.
Крушельницька Л.I. Чорнолicька куль- Отрощенко В.В. Белозерская культура
тура Середнього Приднiстров’я (за // Культуры эпохи бронзы на тер-
матерiалами непоротiвськоï групи ритории Украины. Киев. 1986.
пам’яток). Львiв. 1998. Скорый С.А. Киммерийцы в украинской
Лапушнян В.Л. Ранние фракийцы Лесостепи. Киев-Полтава. 1999.
Х-начала 1У в. до н.э. в лесостеп- Смирнова Г.И. Поселение Магала – па-
ной Молдавии. Кишинев. 1979. мятник древнефракийской культу-
Левицкий О.Г. Поселение раннего же- ры в Прикарпатье (вторая половина
лезного века у с. Тринка // Археоло- XIII – середина VII в. до н. э.) // Древ-
гические исследования в Молдавии ние фракийцы в Северном Причер-
в 1982 г. Кишинев. 1986. C. 54-71. номорье. Москва. 1969. C. 7-34.
Левицкий О.Г. Раннегальштатские Смирнова Г.И. Среднее Поднестровье
общности и культура Белозерка в и Нижнее Подунавье в предскиф-
Северном Причерноморье – о диа- ское время (контакты и хроноло-
логе миров // Северное Причерно- гическое соотношение). Thracia V.
морье: от энеолита к античности. София. 1980. C. 121-143.
Тирасполь. 2002. C. 180-205. Смирнова Г.И. Основы хронологии
Левицкий О.Г. Об основных аспектах предскифских памятников Юго-
взаимосвязей раннегальштатских Запада СССР. Советская археоло-
общностей с населением Север- гия 4. 1985. C. 33-53.
ного Причерноморья // Thracians Смирнова Г.И. Памятники типа Ки-
and Circumpontic World I. Chişinău. шинев-Корлэтень в Днестровско-
2004. C. 196-248. Сиретском междуречье и группа
Махортых С.В. Киммерийцы Северно- Белегиш в югославском Подунавье.
го Причерноморья. Киев. 2005. АСГЭ 30. Ленинград. 1990. C. 20-33.
Мелюкова А.И. Памятники скифского Тереножкин А.И. Предскифский пери-
времени лесостепного Среднего Под- од на Днепровском Правобережье.
нестровья. МИА 64. Москва. 1958. Киев. 1961.
Мелюкова А.И. Культуры предскиф- Тереножкин А.И. Киммерийцы. Киев.
ского периода в лесостепной Мол- 1976.
давии. МИА 96. Москва. 1961. Черных Е.Н. Древняя металлообра-
Мелюкова А.И. Скифия и фракийский ботка на Юго-Западе СССР. Мо-
мир. Москва. 1979. сква. 1976.
Мелюкова А.И. Археологические дан- Черняков И.Т. Северо-Западное При-
ные о фракийцах на территории черноморье во второй половине П
СССР в 1 тысячелетии до н.э. // тыс. до н.э. Киев. 1985.
Этногенез народов Балкан и Се- Яровой Е.В., Кашуба М.Т, Махортых
верного Причерноморья. Москва. С.В. Киммерийский курган у пгт.
1984. C. 224-234. Слободзея // Северное Причерно-
Мелюкова А.И. Культуры предскиф- морье: от энеолита к античности.
ского периода в лесостепной зоне Тирасполь. 2002. C. 279-343.
maket.indd 413 25.11.2010 14:37:04

414 PARTEA A II-A Capitolul 6
Î N C EP U T U R I L E I S TO RI E I .
P ER I OAD A A N TI CĂ
TRACII ŞI CIVILIZAŢIILE ANTICE (sec. VII-I î.Hr.).

CONSTITUIREA PRIMELOR FORMAŢIUNI
STATALE
n istoriografia contem- logice neadecvate, iar , pe de altă parte,

porană se mai menţine la diversificarea istoriei conform peri-
supoziţia, conform căreia oadelor de apariţie a scrisului în diferi-
începuturile istoriei coincid cu mile- te regiuni ale oicumenei.
niul I î.Hr., mai concret cu a doua lui În Egipt, scrisul evoluează încă în
perioadă, când apar primele informa- perioada sec. XXX-XXVIII î.Hr. În
ţii ale autorilor antici, deși de la finele Europa, scrisul e cunoscut civilizaţi-
secolului XX, în baza surselor existen- ei creto-miceniene: pictografic în sec.
te, se impune ideea că istoria omenirii XX/XIX-XVIII î.Hr., Liniarul A – sec.
începe odată cu finisarea procesului de XVIII- XVII î.Hr. și Liniarul B – sec.
antropogeneză și constituirea primelor XV-XII î.Hr. În Anatolia cele mai tim-
comunităţi umane, noţiunile de pre- și purii surse scrise s-au sesizat în regatul
protoistorie rămânând sa fie utilizate hetiţilor în sec. XVII-XII î.Hr. La ma-
pentru desemnarea convenţională a joritatea popoarelor, scrisul apare mult
celor mai mari etape cultural-cronolo- mai târziu, ele având o istorie destul de
gice ce s-au derulat în evoluţia istorică lungă cunoscută în baza datelor arhe-
a omenirii. ologice.
Asocierea începutului istoriei so- Perioadele istorice ce implică o
cietăţii omenești cu apariţia scrisului abordare arheologic-istorică depind
duce, pe de o parte, la limitarea istoriei în mare măsură de nivelul metodelor
omenirii, înrămând-o în repere crono- de cercetare: analiza critică a textelor,
maket.indd 414 25.11.2010 14:37:05

Tracii şi civilizaţiile antice (sec. VII-I î.Hr.) 415
ordonarea și interpretarea materialului componente înglobate în procesul

arheologic. Metodele arheologiei, după de simbioză, conturarea spaţiului de
cum relata și cunoscutul arheolog Al. formare și răspândire a numerosului
Vulpe, „…oferă un anumit coeficient neam tracic.
de probabilitate ipotezelor formulate, în Vremea în care s-a derulat proce-
timp ce critica de text ne înfăţișează o sul de constituire al masivului etno-
imagine reconstituită pe baza altor coe- cultural tracic este apreciat de către
ficienţi de probabilitate”. specialiști diferit. Majoritatea lingviș-
În pofida faptului că știinţa actual- tilor consideră că grupul etno-lingvis-
mente dispune de analize serioase ale tic trac e unul dintre cele mai vechi în
textelor narative și de metode efective Europa de Sud-Est, care se conturea-
de studiere a vestigiilor arheologice, ză deja în epoca neolitică (Георгиев
nivelul de credibilitate a reconstituirii 1977). Însă dacă unii din ei susţin
evenimentelor istorice rămâne încă că procesul de etnogeneză a tracilor
relativ, fiindcă coeficientul de proba- a decurs în perioada de la finele mi-
bilitate al ipotezelor formulate în baza leniului III- începutul mileniului II
analizei surselor scrise, arheologice și î.Hr. (Gindin 1994), alţii indică mi-
de alt gen este în continuare destul de leniul II- începutul mileniului I î.Hr.
vag. La aceasta se mai adaugă și fap- (Porožanov 2002). Această din urmă
tul că între specialiști există anumite perioadă corelează și cu periodizarea
disensiuni în valorificarea surselor in- propusă de arheologie.
formative și a modului de interpretare Încă în anii ’20 ai sec. XX, Vasile
a problemelor. Exemplu elocvent, în Pârvan considera că „…tracii nordici
acest sens, îl prezintă modul de tratare de la a.1000 au trebuit să locuiască și
a chestiunii originii tracilor. Lingviștii, să stăpânească în Carpaţi încă la 1400
etnologii, istoricii, de regulă, își fon- a. Chr”.
dează supoziţiile în baza analizei tex- Actualmente, materialele arheo-
telor, etnonimelor, toponimelor, glo- logice, fiind mult mai numeroase și
selor etc., folosind într-o măsură mai incontestabil mai variate și semnifica-
restrânsă materialele arheologice. Ar- tive, înlesnesc esenţial încercările spe-
heologii, dimpotrivă, se limitează, cu cialiștilor de a contura diapazonul cro-
preponderenţă, la prelucrarea și ana- nologic al perioadei de formare a cul-
liza vestigiilor arheologice, apelând la turii materiale atribuite tracilor. Deși
sursele narative doar pentru a-și con- supoziţiile lansate nu coincid întru
firma rezultatele cercetărilor. totul, divergenţele rămânând la nivel
Aceste discrepanţe au creat o si- de detalii, majoritatea cercetătorilor
tuaţie ambiguă în elucidarea celor au căzut de acord cu ideea că masivul
mai esenţiale aspecte ale etnogenezei trac s-a constituit nu mai devreme de
tracilor: determinarea perioadei de a doua jumătate, sau la finele secolu-
constituire, stabilirea principalelor lui XII – sec. XI î.Hr. (Tončeva 1980;
maket.indd 415 25.11.2010 14:37:05

416 Capitolul 6
Крушельницкая 1985; 1998; Lásžlo și antroponimelor: Odris, Karpáthos,

1994; Балагури 2001), mai concret în Thrake, Pittakas- Pittakos, Dizos, Ko-
anii 1150-1050 î.Hr. (Gumă 1993; Is- tys, Getas, Karpathia, Rhescouporis
toria Românilor 2001). Dacă referitor etc. pe tăbliţele de argilă evidenţiate în
la aprecierea perioadei de constituire Hagia Triada, Cnosos pe insula Creta,
a masivului trac mari discordanţe nu cât și în arhivele din Micene, Pilos și
există, în schimb stabilirea teritoriului Teba din Grecia continentală, mărtu-
– a patriei primare și a principalelor risește fără tăgadă că în sec. XV-XII
componente implicate în acest proces î.Hr., vremea funcţionării Liniarului
– provoacă cele mai serioase discuţii. B, în bazinul egeeano-mediterane-
În privinţa spaţiului „patriei pri- an exista un glotonim cu un substrat
mare” a tracilor, în ultima vreme s-au lingvistic înrudit. Utilizarea acelorași
reliefat două ipoteze diametral opuse. toponime, etnonime, antroponime și
O parte din specialiști consideră că de lumea tracă presupune încadrarea
prezenţa tracilor în regiunile rivera- ei în acest grup lingvistic, sau că tra-
ne ale Propontidei, nordul bazinului cii foloseau un dialect apropiat Linia-
egeean și nord-vestul Asiei Anteri- rului B. Actualmente, din acest grup
oare se explică prin migrarea lor din sunt cunoscute circa 1500 de antropo-
teritoriile nord-vest pontice și Balcani nime, toponime și hidronime, în jurul
(Frödin, Persson 1938: Popov 1980; a 40 de glose și câteva inscripţii lapi-
Triandaphyllos 1991). Alţii însă so- dare (Георгиев, 1977). Analiza mate-
cot că tracii au apărut la nord de Bal- rialului lingvistic, și în primul rând a
cani și Dunăre din regiunile de sud isogloselor, pune în evidenţă existen-
(Мелюкова 1979; Smirnova 1992; Le- ţa unor legături durabile între traci
viţki 1994; Кашуба 2000). și hitiţi, începând cu milen. III î.Hr.
În ultima vreme au fost expuse și (Гиндин 1981), ilustrate prin pre-
alte supoziţii vis-à-vis de acest subiect. zenţa elementelor indo-europene în
Toate ele ocupă o poziţie intermedia- textele inscripţiilor cuneiforme hitite
ră, încercând să aplaneze divergenţele pătrunse, ca rezultat al contactelor cu
dintre cele două ipoteze despre patria lumea tracă.
primară a tracilor. Analiza relictelor lingvistice din
Este știut că tăbliţele de argilă cu partea continentală a peninsulei Balca-
inscripţii în Liniarul B a scrisului cre- nice pune în evidenţă un șir de lexeme
to-micenian conţin un șir de toponi- onomastice cu temelia sonoră comună,
me, antroponime etc., larg răspândi- din care un interes deosebit prezintă
te în lumea tracă (Söesbergen 1979; Τραυσοι, populaţie atestată în sud-ves-
1983), în care ele sunt cunoscute după tul Rodopilor. Începând cu Herodot,
relatările logografilor, autorilor antici aceste comunităţi sunt menţionate
din perioadele clasică și elenistică. în sud-vestul Carpaţilor într-o formă
Prezenţa toponimelor, etnonimelor iranizată Αγαθυρσοί (indo-europ. – a
maket.indd 416 25.11.2010 14:37:06

crește, a înflori) „din ţara cărora izvo- ficarea teritoriului Tarušia cu Troada,
răște râul Maris" (Mureș – I.N.) (Hero- iar Wilušya/Wiluša cu Ilionul. În acest
dot IV, 48). Unii specialiști consideră context, e necesar de atras atenţia că
că nu este exclus ca în tradiţia antică în Iliada se păstrează încă situaţia,
acest etnonim să fi putut prezenta în- când prin Тροίη se subînţelegea regi-
treaga populaţie din regiunile de est unea, iar Ilionul prezenta principalul
ale Peninsulei Balcanice. Θράϊκες, care oraș cu teritoriile aferente (Гиндин
era utilizat ca etnicon din Τραυσ- ίκες 1981). Perioada fondării lor putea să
până la trecerea ou ’ au s-a reflectat nu coincidă. Această incoerenţă reiese
în Τρῶες homerică adaptat de aheeni și din mitul de constituire a lor: Troia
în perioada războiului troian. Format ar fi fost fondată de Tros, iar Ilionul de
din temelia tracă Τροος, se transfor- fiul lui Ilios.
mă în Τρωίη homerică (Гиндин 1981). Utilizarea relativ frecventă în tran-
Se consideră că comunităţile trace ale scripţia hitită a noţiunii Wiluša în tra-
troienilor și dardanilor (Τρῶες καί tatul lui Muvattalis cu Alaxandus din
Δάρδανοı), care formau o organizaţie Wiluša presupune existenţa prototipu-
militaro-politică în forma uniunii de lui Filios homeric, încă la intercalarea
triburi, populau nord-vestul Anatoliei sec. XIV-XIII î.Hr. Menţionarea Wi-
cu mult înaintea războiului aheeano- lušei în preambulul tratatului din vre-
troian, fiind menţionate împreună cu mea domniei regelui Labarnasos (cca
aheenii și danaii în documentele egip- 1680-1650 î.Hr.) permite, cu o doză
tene din sec. XIV-XIII î.Hr. (Георгиев solidă de probabilitate, de a conside-
1977). În aceeași vreme, sau poate mai ra că Wiluša apare pe arena istorică
târziu, apare Ilionul=’Ιλος conform mult mai timpuriu, undeva la începu-
mitologiei, fondatorul orașului: fiul lui tul Troiei VI (1800-1300 î.Hr.) după
Тρος, strănepotul lui Dardan; bunicul periodizarea lui C. Blegen. Aceasta e
lui Priam și Eneus, care va evada din perioada când arheologic poate fi de-
Troia în flăcări și va fonda mai apoi monstrată prezenţa tracilor în nord-
Roma. Ιλείς, Όίλεις era un antroponim vestul Peninsulei Anatolice. Concluzia
larg răspândit în acea vreme. Fiica mai la care au ajuns specialiștii în baza ana-
mare a lui Priam, soţia regelui trac, la lizei surselor narative și a materialului
fel purta prenumele Ίλιoνη. lingvistic, într-o anumită măsură, e în
În lista statelor ce intrau în com- concordanţă și cu datele obţinute prin
ponenţa confederaţiei Assuava, păs- cercetările arheologice.
trată în analele lui Tudhalijansos IV La limita fazelor Bronz D și Hall-
(aproximativ 1250-1220 î.Hr.) sunt statt A, cu unele decalaje cronologice
menţionate: sub nr. 21 – Wilušya, iar regionale, în spaţiul balcano-carpato-
sub nr. 22 – Tarušia. Comentarea rea- pontic s-au produs schimbări radicale
lă istorico-geografică a enumerării din în evoluţia civilizaţiilor, însoţite și de
inscripţia cuneiformă permite identi- anumite mișcări de populaţii, care s-au
maket.indd 417 25.11.2010 14:37:06

418 Capitolul 6
încununat cu constituirea masivului nord (Rűter, 1975; Katincharov, 1989)

Sabatinovka-Noua-Coslogeni. Acest din regiunile balcano-carpato-pontice.
masiv a fost sesizat și la sud de Balcani, Analizând materialul ceramic cu decor
unde e cunoscut fie sub aspectul Yag- incizat practicat în a doua jumătate a
nilo-Coslogeni sau Zimnicea-Plovdiv sec. XII – prima jumătate a sec. XI î.Hr.
ori Cerkovna. Încă A. Furumark la în- și a celui cu decor ștanţat din a doua
ceputul anilor ’40 ai secolului XX, stu- jumătate a sec. XI – prima jumătate a
diind această perioadă, a evidenţiat în sec.VIII î.Hr., recoltat la monumentele
sortimentul ceramic descoperit în ur- din diferite regiuni ale spaţiului balca-
bele myceniene Koraku, Asina, Athena, no-carpato-pontic și din nord-vestul
Mycene vase și fragmente întregibile Asiei Anterioare, specialiștii au sesizat
de recipiente modelate cu mâna, orna- o continuitate în evoluţia culturii ma-
mentate sub buză cu brâie în relief, da- teriale care s-a reflectat în succesiunea
tate în perioada anilor 1300-1200 î.Hr. sau sincronismul unor grupuri de mo-
(Furumark 1941), care, fără îndoială, numente ce s-au perindat în perioada
pot fi atribuite masivului Sabatinovka- de tranziţie de la epoca bronzului la
Noua-Coslogeni. epoca fierului. În cadrul acestor gru-
Răspândirea ceramicii rudimen- pări cultural-cronologice, se finalizează
tare modelate cu mâna, cu decor în procesul de constituire a Hallstattului,
formă de brâie în relief, caracteristic care s-a manifestat prin monumente ce
culturilor Sabatinovka-Noua-Coslo- se caracterizează prin dominarea sor-
geni în regiunile de est ale bazinului timentului ceramic cu decor incizat,
circummediteranean, a fost menţio- ștanţat, în relief și canelat.
nat și de M. Sandars, în viziunea căre- Acest grup de monumente ar fi pu-
ia comunităţile purtătoare ale acestor tut aparţine „numerosului neam trac”,
culturi au participat activ la migrarea cum l-a numit Herodot, care conform
„popoarelor mării”, ce a cuprins estul informaţiilor izvoarelor scrise, se răs-
bazinului mediteranean și chiar Egip- pândea din nordul Mării Egee la sud
tul (Sandars 1978). Despre prezenţa, până la Carpaţii septentrionali la nord,
în mileniul II î.Hr., a unor comunităţi de la litoralul de nord și vest al Mării
înrudite în spaţiul balcano-carpato- Negre la est până la lumea ilirică la
pontic, în Troia și în lumea miceniană sud-vest. În acest spaţiu, împreună cu
mărturisesc și alte categorii de vestigii alte seminţii, majoritatea cărora nu și-au
arheologice (Hoddinoth 1989). găsit reflectare în sursele narative, au
Ceramica rudimentară cu decor evoluat comunităţile trace. O puncta-
în relief, sesizată în orașele mycenie- re mai concretă a teritoriilor locuite
ne, în special în Karaku, care nu a fost de traci actualmente este imposibilă
nici devastat, nici părăsit pe parcursul din lipsa de informaţii, cât și din cauză
vremii, mărturisește că ea a fost mode- că originea multor comunităţi rămâne
lată pe loc de comunităţile venite din neclară, cum ar fi cazul paionilor, dar-
maket.indd 418 25.11.2010 14:37:06

danilor, bithinilor, tribalilor etc., care - Comunităţile traco-misiano-frigi-

cu aceeași veridicitate se atribuie atât ene ce locuiau nord-vestul Penin-
tracilor, cât și tribalilor. sulei Anatolia;
În perioada de trecere de la epoca - Tracii de sud, din care făceau par-
bronzului la Hallsttat, unele neamuri te aspinţii, astii, crestonii, chiconii,
trace cum ar fi frigii, mysii, thunii sunt odrisii, sapeii etc., amplasaţi la sud
cunoscute în nord-vestul Peninsulei de munţii Haemus (Balcani);
Anatolice. Frigii sub denumirea de - Tracii septentrionali – carpizii,
mušcu sunt atestaţi încă din secolul al costobocii, crobizii, geţii, laii, teri-
XII-lea î.Hr., ca comunităţi care, în vi- zii, dacii și alţii, atestaţi în spaţiul
ziunea unor specialiști, ar fi contribuit de la nord de Balcani.
la distrugerea regatului hitit. În sec. al Tradiţia antică a păstrat un număr
VII-lea î.Hr., sursele narative menţio- impunător de etnonime de sorginte
nează și un basileu al mušcu – Mitaa, tracică. Însă nivelul actual al știinţei
nume care ar corespunde frigianului nu permite stabilirea timpului apari-
Midas (Istoria Românilor 2001). În ţiei sau dispariţiei de pe arena istorică
baza analizei materialului lingvistic, a acestor comunităţi și nici localizarea
specialiștii au ajuns la concluzia că lor adecvată. Semnificative, în acest
răspândirea isogloselor traco-troiene sens, par relatările lui Hekateios, care,
în nord-vestul Anatoliei ar fi rezulta- abordând aspectul demografic al Tra-
tul primelor migraţii ale comunităţilor ciei, menţiona 12 comunităţi tribale.
trace. Lipsa toponimelor limbii hitite În tradiţia antică însă majoritatea tri-
în Troia și regiunile aferente permite burilor pomenite de el nu se mai în-
postularea, cu un coeficient solid de tâlnesc, și aceasta în pofida faptului
probabilitate, a supoziţiei că tracii au că cunoștinţele grecilor și romanilor
pătruns în acest spaţiu la începutul despre Tracia și populaţia ei erau des-
Troiei VI (1600-1300 î.Hr.) (Гиндин tul de vaste și concrete. Lipsa în sursele
1981). Din aceste considerente, tracii narative de mai târziu a triburilor trace
se socoteau ca populaţie veche/autoh- ale bantieilor, dasililor, disorilor, eutri-
tonă în aceste regiuni, fiind cunoscuţi bilor, xanţilor, trispilor, menţionate de
ca „…luptători din aproape” (Iliada XI, Hekateios, se explică, probabil, prin
285), în care se încorporau mysii, frigii, dispariţia cu vremea a acestor comu-
dardanii, spre deosebire de tracii veniţi nităţi ca etnicităţi de sine stătătoare.
pe mare (Iliada IV, 510). Printre ei pot Actualmente, numai studierea com-
fi incluși și acei de sub oblăduirea lui plexă a surselor narative, epigrafice și
Rhesos (Iliada X, 420). numismatice, a gloselor, toponimelor
Din analiza surselor existente se și coroborarea lor cu datele ce reies din
poate de conchis că, în decursul mile- analiza vestigiilor arheologice obţinute
niului I î.Hr., tracii s-au divizat în trei prin aplicarea metodelor corespunză-
grupe teritoriale: toare de cercetare dau posibilitate de a
maket.indd 419 25.11.2010 14:37:06

420 Capitolul 6
spori esenţial coeficientul de probabi- θρήίκων Βασιλευς (regele tracilor) (Ili-

litate al sistemului informativ necesar ada II, 430-435). În viziunea analiști-
studierii istoriei tracilor. lor, Dolonia ar prezenta o interpolare
Analiza eposului homeric, după mai tardivă, ce ilustrează situaţia de
cum consideră specialiștii, permite ur- la sfârșitul sec. VII-începutul sec. VI
mărirea evoluţiei diacronice nu numai î.Hr., când societatea tracă avansase
a evenimentelor, dar și a situaţiei isto- considerabil, atingând nivelul forma-
rice ce s-a derulat în diapazonul cro- ţiunilor politice prestatale, care indu-
nologic respectiv. bitabil au dus la apariţia primelor re-
Etapa timpurie s-ar încadra în gate. Procesul constituirii formaţiuni-
perioada conflictului aheeano-troian. lor politice la traci în această perioadă
Ea își găsește reflectare în episoadele se realiza pe două căi: prin unirea mai
în care se menţionează conducătorii multor comunităţi sub egida celor mai
comunităţilor trace Pirus/Peires, Aca- puternice triburi sau prin intermediul
mantos, Euphemes și Mentes. Interes încorporării comunităţilor din terito-
prezintă titulatura acestor conducă- riile aferente mai puţin numeroase. În
tori, menţionată în cânturile ce reflectă așa mod, în sec. VII î.Hr. s-a format
cea mai timpurie perioadă. Euphemes marea Uniune a chiconilor, amplasată
poartă titulatura de ’άρχων/arhont, între delta Hebros-ului (r. Mariţa de
fiind înconjurat de ’εταĩροι/heitari azi) și lacul Bistonida (actualul Buru)
(ceată de luptă), ca și Ahiles, condu- (Данов 1961), care cu vremea a acapa-
cătorul mirmidonenilor; Mentes e nurat și pământurile seilor și brianţilor.
mit ἡγημον/hegemon, pe când Pirus/ Deja în timpul campaniei lui Xerxe,
Peires e numai ήρως/erou. Dacă titu- comunităţile brianţilor nu se mai cu-
latura lui Euphemes de arhonte, cât și nosc, s-a păstrat numai regiunea Bri-
prezenţa sub oblăduirea lui a heitarilor antida, ce se afla în componenţa Chi-
pot demonstra că el era un conducător coniei (Herodot VII, 108). Probabil că
militar, dar probabil și politic, funcţia o astfel de uniune a comunităţilor tra-
lui Mentes ca hegemon se echivalează ce era și cea condusă de Rhesos. Pro-
cu cea de strateg/conducător al unei cesul de consolidare a tracilor, ce se
grupe/subdiviziuni militare. În ceea ce petrecea în sânul societăţii lor, avea un
privește Peires/Pirus, el este aclamat ca caracter complex. Analiza monedelor,
un erou de neînvins, viteaz, care putea emiterea cărora începe în această peri-
fi în fruntea unei cete de oșteni. Astfel oadă, pare să confirme situaţia. Unele
de titulaturi sunt caracteristice perioa- monede poartă legenda ce implică nu-
dei democraţiei militare. mele comunităţilor: bizalţilor, ihnilor,
A doua etapă e mai târzie. În cân- derronilor. Însă tot aceste triburi emit
tul al X-lea, Dolonia se menţionează monede, în legenda cărora se conţin
conducătorul tracilor ’Ρῆσος Βασιλευς nume proprii: Everget, Docimos, Mos-
(regele Rhesos), care mai este numit și seo. Prezenţa numelor proprii pe mo-
maket.indd 420 25.11.2010 14:37:07

nedele emise de comunităţile tribale gat cu mult mai mare decât restul Tra-
demonstrează că existau persoane ciei. Căci exista o mare parte de traci
care erau învestite cu dreptul emiterii independenţi” (Tucidide II, 29, 1). „Ca
monedei. Către sec. VI î.Hr., unele co- dimensiuni, statul odrysilor se întinde
munităţi, cum ar fi cele ale hedonilor, pe mare, de la cetatea Abdera și până
emit monede pe legenda cărora e im- la Pontul Euxin, unde se varsă Istrul”
plicat numele conducătorului cu titu- (Tucidide II, 97, 1). Pe parcursul sec. V
latura de basileu/rege Гέτα Βασιλευς î.Hr. regatul Odrys, în pofida faptului
’Ηδωναν (Geta, basileul hedonilor) că „...în ceea ce privește puterea milita-
(Златковская 1971). ră și mulţimea trupelor... erau mai pre-
Emiterea monedei de comunităţi jos decât stăpânirea sciţilor” (Tucidide
și din numele basileului lasă să se înţe- II, 97, 5), devine din punct de vedere
leagă că și alte funcţii în societate erau economic unul din cele mai puternice
împărţite între basilei și comunitate, regate. „Dintre statele din Europa situ-
ceea ce e caracteristic perioadei iniţi- ate între Golful Ionic în Pontul Euxin
ale de constituire a conducerii, când acesta a fost cel mai mare graţie venitu-
puterea comunităţilor tribale nu era în rilor în bani și altor bogăţii” (Tucidide
opoziţie cu cea a basileului. II, 97, 5).
Conducătorii formaţiunilor po- Primii conducători Teres și Sitalces
litice ale tracilor de la sud de Balcani purtau încă titulatura de „basilei traci”,
în sec. VII- VI î.Hr. erau numiţi „basi- însă începând cu Amadoc/Medoc ei se
lei traci” (θρήίκων Βασιλευς). Această numesc regi ai odrysilor. Prin aceas-
titulatură reflectă perioada procesu- ta se consemnează rolul de frunte al
lui de unificare a tracilor, când toate odrysilor în statul nou format.
comunităţile erau considerate egale. Regatul Odrys, după moartea lui
Printre uniunile tribale se evidenţiază Sitalces, căzut în luptă cu tribalii în a.
cea formată de odrysi, care, în opinia 424 î.Hr., cunoaște atât perioade de di-
unor cercetători, „a fost în bune rela- viziune, cât și de unificare. În anii ’80-
ţii cu perșii” ce cuceriseră Tracia pe la ’60 ai sec. IV î.Hr., sub Kotys, ei din
514/512 î.Hr., incluzând-o sub numele nou sunt o forţă hotărâtoare în Europa
de Skudra în componenţa Imperiului de Sud-Est, iar bogăţiile lor sunt re-
Persan (Istoria Românilor 2001). Oda- flectate în înmormântările fastuoase în
tă cu retragerea perșilor din Europa, construcţii de piatră cu dromos și sce-
după campania militară nereușită îm- ne de picturi murale, executate într-o
potriva sciţilor, se observă o ascensiu- cromatică irepetabilă, ce conţineau un
ne vădită în dezvoltarea comunităţilor inventar funerar bogat de tipul celei
trace. Printre ei se ridică neamul trac de la Kazanlyk (Живкова 1974), cât
al odrysilor de pe cursul inferior și de și numeroase tezaure cu podoabe din
mijloc al Hebrosului. Conducătorul metale preţioase și toreutică din argint.
lor, „Teres, le-a alcătuit odrysilor un re- Pe unele din ele apare gravat nume-
maket.indd 421 25.11.2010 14:37:07

422 Capitolul 6
le Kotys. În a doua jumătate a sec. IV Arsenalka de la sfârșitul sec. V – în-

î.Hr., statul odrys cade în declin, iar că- ceputul sec. IV î.Hr., Iankovo din sec.
tre a. 341 î.Hr., Filip al II-lea Amintas IV-III î.Hr., Kazanlyk – din sec. IV-III
finalizează acapararea celei mai mari î.Hr.; metode și sisteme de planificare
părţi a Traciei. a orașelor, ilustrate clar și convingător
Dintre triburile din vestul munţi- prin descoperirile de la Seutopolis sau
lor Rodopi, un rol important l-au avut Pistyros. Însă vecinătatea dintre traci
comunităţile tribalilor (Τριβαλλοί). În și greci a dus și la exercitarea influen-
viziunea unor autori greci, tribalii erau ţelor culturale trace asupra vecinilor
traci, după afirmaţia altora – iliri. Însă din bazinul egeean. Se știe că Dionisos,
cu certitudine, originea lor nu este de- cunoscut pe larg în lumea greacă și ca
terminată. Tribalii ocupau bazinul Ti- zeitate și ca antroponim, ca și Orfeu,
mocului, cuprinzând în vest toate pă- erau de origine tracă. Antroponime
mânturile până la râul Mariţa. Către trace se conţin în nomenclatorul civi-
mijlocul sec. IV î.Hr., ei se înfruntă cu lizaţiei myceniene după inscripţiile pe
sciţii de sub conducerea lui Ateas, iar tăbliţele de lut ale Liniarului B, cum
în anii ’70 ai aceluiași secol, puterea ar fi Geta, Kotys, iar mai apoi și Oroles
lor crește într-atât, încât organizează – nume pe care l-a avut și tatăl lui Tu-
o campanie militară serioasă în Tra- cidide. În Atena era adorat cultul zei-
cia, ajungând până la cetatea Abdera ţei trace Bendida, fie de o comunitate
de pe malul Mării Egee. În a. 335 î.Hr., tracă, fie de una mixtă, cum adesea se
Alexandru Macedon întreprinde o întâlnesc în antichitate.
campanie împotriva lor, învingându-i
și supunându-i completamente. 6.1. Tracii septentrionali
Comunităţile tracilor de sud, fiind în sec. VII/VI-V î.Hr.
în vecinătate cu Grecia continentală și Comunităţile de la nord de Bal-
insulară, au fost puternic influenţate cani se aflau într-o situaţie mai puţin
de civilizaţia greacă din perioadele favorabilă, în comparaţie cu cele din
timpurie, clasică și elenistică, de la sud. Ele rămâneau izolate de civiliza-
care au fost împrumutate tehnica de ţia egeeană prin obstacolul natural –
construcţie a edificiilor și, în primul munţii Haemus, cât și prin depărtarea
rând, a celor funerare, cunoscute prin impunătoare dintre lumea egeeană și
înmormântările „princiare” în con- cea nord-tracică.
strucţii din piatră rectangulare și ro- Cartarea monumentelor din
tunde cu boltă, ca cele de la Goljama această perioadă demonstrează că co-
23 – Lărguţa, 24 – Gateşti, Zîrneşti, 25 – Giurgiuleşti, 26 – Pivdennoe, 27 – Zarečnoe, 28 –

Cartal-Orlovka, 29 – Dersca, 30 – Botoşana, 31 – Truşeşti, 32 – Stânceşti, 33 – Glăvăneştii Vechi,
34 – Şorogari, 35 – Băiceni, 36 – Hăbăşeşti, 37 – Arsura, 38 – Moşna, 39 – Huşi Corni, 40 –
Buneşti, 41 – Lunca Ciurei, 42 – Buhăeşti, 43 – Budeasca, Răcătău, 44 – Bârseşti, 45 – Barboşi
maket.indd 422 25.11.2010 14:37:07

Monumente getice din sec. VII-III î.Hr. (I – aşezări, II – cimitire)

1 – Corestăuţi I-V, 2 – Lipnic, 3 – Rudi, 4 – Clocuşna, 5 – Budăi, 6 – Slobozia-Cremene,
7 – Raşcov, 8 – Saharna Mică, Saharna Mare, 9 – Ofatinţi, 10 – Dîşcova, 11 – Isacova, 12 –
Selitra, Cot, Furceni, Scoc, 13 – Butuceni, Potîrca, 14 – Maşcăuţi, 15 – Ivancea, 16 – Horodişte,
17 – Pîrjolteni, 18 – Stolniceni, 19 – Hansca, 20 – Bălăbăneşti, 21 – Speia, 22 – Cioburciu,
maket.indd 423 25.11.2010 14:37:07

424 Capitolul 6
munităţile tribale, de regulă, preferau

pentru amplasarea așezărilor teritoriile
din preajma râurilor, pârâurilor, acolo
unde erau condiţii favorabile de trai,
căi de comunicaţii pe apă și uscat, pă-
mânturi fertile și pășuni bogate. Anu-
me în astfel de locuri erau concentrate
așezările fortificate și rurale, necropo-
lele plane și tumulare.
Prin cercetările arheologice de
amploare efectuate în mai multe obiec-
Cetăţuia Butuceni
tive arheologice din diferite zone: Car-
tal-Orlovka, Novo-Nekrasovka, Satu
Nou-Novosel’skoe, Giurgiulești din VII/VI-V î.Hr. și IV-III î.Hr. din micro-
stepa Bugeacului, Butuceni, zona Sa- raionul Hansca presupune o continui-
harna din regiunea de silvostepă a in- tate a satelor din sec. VII-V în perioada
terfluviului Pruto-Nistrean, se poate imediat următoare. Odată cu creșterea
de elucidat unele aspecte nu numai de numărului populaţiei satele, își schim-
ordin cronologic, dar și demografic și bau matca, trecând în locuri mai pri-
etnocultural. elnice. Acest proces se observă clar la
Ca rezultat al cercetărilor arheo- obiectivele arheologice de la Hansca
logice din preajma s. Hansca-Ialoveni, Limbari-Căprăria, unde la marginea
au fost sesizate mai multe monumente, de nord a așezării la început a existat o
printre care o așezare hallstatiană, trei necropolă, însă după lărgirea așezării
așezări și două necropole getice din necropola a fost abandonată.
sec. IV-III î.Hr. Studierea sitului de pe promonto-
În așezarea Hansca-La Matcă au riul de la Butuceni a pus la dispoziţie
fost descoperite două niveluri hallstatti- date care permit a stabili funcţionarea
ene timpuriu și tardiv. Analiza materi- lui fără întreruperi din perioada hall-
alelor din ultimul nivel hallstattian și stattiană până la sfârșitul sec. III- în-
a celor recuperate prin săpăturile de ceputul sec. II î.Hr. Deși situl a supor-
la așezările getice din sec. IV-III î.Hr.: tat mai multe transformări în evoluţia
Hansca Limbari-Căprăria, Hansca sa, el nu a fost părăsit pe parcursul
Dealul Ulmului, Hansca Pidașcă, cât și mileniului I î.Hr.
a necropolelor, și, în primul rând, ale O situaţie similară, deși diferă de
celor de la Hansca-Lutărie, ilustrează o cea de la Butuceni, a fost sesizată și la
similitudine nu numai în formele reci- obiectivele arheologice din zona s. Sa-
pientelor din sortimentul ceramic, dar harna-Rezina.
și după ornament. Această unitate în Pe promontoriul de la Saharna
cultura materială a așezărilor din sec. Mică, la sfârșitul sec. XII – sec. XI î.Hr.
maket.indd 424 25.11.2010 14:37:08

a funcţionat o așezare ce se încadrează rabia și alte regiuni unde au fost cerce-

în grupul de monumente cu ceramică tate așezări și necropole traco-getice. În
incizată Noua-Coslogeni-Tămăoani- sec. V – începutul sec. II î.Hr., în partea
Babadag I. A doua etapă de locuire a centrală a promontoriului de la Saharna
promontoriului începe în sec. VIII Mare funcţiona o cetate prevăzută cu
î.Hr. Apogeul de dezvoltare corespun- un sistem complex de fortificare.
de perioadei cuprinse între sec. VII și Prezenţa în regiunile de stepă a
începutul sec. III î.Hr., când situl este monumentelor ce au dăinuit pe par-
transformat într-o fortificaţie strategic cursul unei perioade destul de largi din
favorabilă căilor de acces de pe ambele sec. VII până la sfârșitul sec. III – în-
maluri ale Nistrului. ceputul sec. II î.Hr., documentată prin
Investigaţiile arheologice la dava descoperirile de la Giurgiulești, Novo-
Saharna la Șanţ au pus la dispoziţie Nekrasovka din sec. V-IV î.Hr., Satu
materiale ce mărturisesc că în sec. Nou-Novosel᾽skoe datate în sec. IV-I
VI-V î.Hr. pe promontoriul defileului î.Hr., la care se mai adaugă și cele de
Crac a existat o așezare fortificată, care la Cartal-Orlovka, Babele, Barta etc.,
atinge cel mai înalt nivel de dezvoltare arheologic demonstrează o permanen-
în sec. IV – începutul sec. II î.Hr. ţă constantă în evoluţia comunităţilor
Un interes deosebit prezintă situaţia din stepele Bugeacului.
demografică de pe promontoriul Sahar- O evoluţie diacronică a monumen-
na Mare, amplasat între promontoriile telor arheologice pe parcursul sec. VII-
Saharna Mică și Crac. Săpăturile arhe- III/II î.Hr. s-a stabilit și în regiunea de
ologice au pus la dispoziţie materiale, silvostepă prin studierea obiectivelor
a căror analiză permit de a considera de la Cioburciu, Hansca, Butuceni, cât
că la sfârșitul sec. XI – începutul sec. X și din zona Saharnei.
î.Hr., în sectorul de sud-est al promon- Lipsa hiatusurilor culturale și a
toriului a existat o așezare, care, cultu- decalajelor cronologice indubitabil
ral-cronologic, se încadrează în cultura presupune o continuitate cultural-cro-
Cozia-Saharna. În extrema de nord-est nologică, prin urmare și demografică.
a așezării a fost construită o „citadelă” În majoritatea monumentelor de la est
semiovală cu dimensiunile de 60×64 de Carpaţi și de la nord de Dunărea de
m. Ambele așezări au funcţionat până Jos, au fost sesizate materiale similare,
în a doua jumătate a secolului VIII î.Hr. în unele cazuri până la identitate cu
Din această perioadă, dar mai intens în cele descoperite la sud de Dunăre. În
sec. VII-V î.Hr., pe promontoriu func- baza acestor realităţi, se poate de con-
ţiona un sit, care, cultural-cronologic, chis că ele aparţineau unor grupuri de
ca și cetatea Saharna Mică și Saharna comunităţi înrudite.
La Șanţ, perfect se încadrează în cultura Ce prezentau, din punct din vede-
traco-getică, având similitudini cu dire etnic, popoarele care au lăsat monu-
verse monumente din Dobrogea, Basa- mentele din sec. VII-V î.Hr. e greu de
maket.indd 425 25.11.2010 14:37:09

426 Capitolul 6
stabilit cu certitudine. Surse narative compoziţia decorului etc. În acest sens,

care ar putea elucida această problemă, prezintă interes periferia de nord-est a
actualmente, nu sunt cunoscute. Se acestui grup de monumente.
știe că în prima jumătate a mileniului Investigaţiile sistematice la ceta-
I î.Hr., teritoriile de la nord de munţii tea din sec. VII-VI de la Trahtemir de
Haemus încă nu erau în vizorul lumii pe malul drept al Niprului (reg. Čer-
egeene. Prin urmare, cunoștinţele că- kask) au scos în evidenţă construcţii
lătorilor din Grecia continentală și inde suprafaţă, locative și gospodărești,
sulară erau destul de vagi. Anume din semibordeie, cât și un variat material
aceste motive relatările logografilor din arheologic. Analiza investigaţiilor des-
perioada arhaică, dar și a autorilor din coperite a demonstrat că nu toate con-
cea clasică sunt destul de lapidare, iar strucţiile evidenţiate prezentau locuin-
în unele cazuri și controversate. ţe. Trei semibordeie au fost utilizate ca
În pofida acestor circumstanţe, ateliere de olărie. Un alt bordei prezintă
analiza informaţiilor autorilor antici o construcţie de cult, având forma rec-
permite de a stabili că, începând cu sec. tangulară cu dimensiunile 6,6×3,6 m,
VI î.Hr., spaţiul de la sud de Dunărea adâncită în sol până la 0,8 m. În partea
de Jos era locuit de comunităţile trace de sud-est a încăperii, s-au găsit rămă-
ale tyrizilor (Hecateu Fr. 170; 171), ge- șiţele unui altar rotund cu diametrul
ţilor (Sofocle Fr. 547; Herodot IV, 93, aproximativ de 1,5 m. Vatra altarului
94; Tucidide II, 96, 1). Anume acestor era unsă cu lut și acoperită cu decor în
triburi le aparţineau monumentele relief în formă de spirală, cu o adânci-
din zona Istro-Pontică din sec. VII-VI tură la mijloc, similar vetrelor de cult
î.Hr. Dar tot aceste comunităţi au lăsat cunoscute după descoperirile de la Se-
și așezările și necropolele de la nord de utopolis, Žabotin, Bel’sk, Matronino,
Dunărea de Jos. Această supoziţie se Zolotaja Balka etc.
argumentează și prin faptul că tradiţia În sortimentul ceramic se întâl-
antică, relatând despre campania lui nesc recipiente modelate cu mâna și
Alexandru Macedon împotriva triba- ornamentate cu decor în relief, stră-
lilor, menţionează și conflictul militar chini cu buza lată evazată în exterior,
al macedonenilor cu geţii din partea acoperită cu decor în formă de triun-
stângă a Dunării (Arian I, 3, 1-5; I, 4, ghiuri hașurate și câte trei brâie în reli-
1-5, Pseudo-Schymus Fr. 740). Faptul ef. Aceste piese după formă și decor au
că autorii antici, în afară de triburile similitudini în complexul ceramic de
trace, nu pomenesc și de alte popoare la Ferigile, Cioburciu etc.
conlocuitoare, nicidecum nu înseamnă Cercetările la dava Nemirov de pe
că ele nu existau. Arheologic, prezenţa malul stâng al Bugului de Sud începu-
elementului alogen se sesizează prin te încă de A.A. Spicyn, prelungite mai
diversitatea formelor de vase din sorti- apoi de A.P. Smirnov, M.I. Artamonov
mentul ceramic, sistemul de aplicare și și A.A. Marčenko, au fost sistematiza-
maket.indd 426 25.11.2010 14:37:09

te și analizate în publicaţii speciale la La est de Nistru sunt cunoscute și

sfârșitul sec. XX – începutul sec. XXI. așezări nefortificate, cercetarea cărora
Situl era înconjurat de un val de pă- s-a scontat cu un bogat material arhe-
mânt înalt până la 9 m, lat la bază până ologic.
la 32 m și cu un șanţ adiacent. Așezarea Višenka 2 de pe cursul
În incinta cetăţii a fost cercetat un de mijloc al Bugului de Sud a fost stu-
cenușar, dar și teritoriul din preajmă, diată pe o suprafaţă de 5700 m2. S-au
unde s-au descoperit construcţii de depistat locuinţe de suprafaţă, se-
suprafaţă și cu fundamentul adâncit în mibordeie, gropi și un altar-vatră de
sol din schelet de lemn uns cu lut, care cult din lut. Atât în complexe, cât și
se încălzeau cu cuptoare sau cu vetre. în stratul cultural au fost evidenţiate,
Materialul recoltat prezintă vârfuri de cu preponderenţă, materiale cerami-
săgeţi din bronz cu două aripioare și ce, reprezentate prin fragmente, mul-
cu spin, vârfuri de săgeţi din bronz cu te dintre care întregibile, de la vase
trei aripioare, cu sau fără bucșă, mâ- modelate cu mâna. Unele din ele de
ner de oglindă de bronz, ac de buclă, tipul Villanovo în formă de sac, sau
fragmente de psalii din os, cât și un cu trunchiul bitronconic acoperite cu
bogat și vast material ceramic, inclu- decor incizat și suporturi aplatizate pe
siv și de import. În baza acestor mate- diametrul maxim al trunchiului. Au
riale, G. Smirnova ajunge la concluzia fost semnalate recipiente în formă de
că situl de la Nemirov a funcţionat în lalea, ornamentate cu brâie în relief,
a doua jumătate sau la sfârșitul sec. cu alveole amplasate în partea de sus
VIII – sec.VI î.Hr. Analizând setul a trunchiului sau cu triunghiuri ha-
de ceramică recoltat prin săpături la șurate, cât și străchini tronconice cu
sistemul defensiv, în cenușar și în in- buza evazată în afară sau înclinată în
cinta davei, se poate de constatat că interior, ce se încadrează cronologic
ele au largi similitudini în mai multe în perioada de la mijlocul sec. VIII –
monumente ale Hallstattului tracic de sec. VII î.Hr.
la vest de Nistru. Astfel, căușele-cupe Pe cursul de mijloc al Nistrului,
cu toarta supraînălţată și buton cilin- lângă comuna Šutnivcy din raionul
dric pe creastă sunt cunoscute după Kamenec-Podol’sk, au fost cercetate
descoperirile de la Alcedar, iar cele cu patru înmormântări tumulare. Came-
trunchiul S-oidal, decorat cu caneluri rele mortuare aveau formă rectangula-
verticale, sunt asemănătoare cu cupe- ră, fiind construite din bucăţi din pia-
le-căușe din așezarea hallstattiană de tră nefasonată și bârne din lemn.
la Hansca. Străchinile cu trunchiul Înmormântarea din tumulul nr.
tronconic, buza evazată în exterior și 1 prezenta o construcţie rectangulară
acoperită cu decor în relief sunt simi- cu dimensiunile de 3,6×2,5 m, pereţii
lare exemplarelor de la Cioburciu, Fe- căreia, judecând după fundamentul
rigile etc. ce s-a păstrat, au fost clădiţi din bu-
maket.indd 427 25.11.2010 14:37:09

428 Capitolul 6
căţi de piatră, iar podeaua – pavată cu Monumente din sec. VII-V î.Hr.,
lespezi de piatră. Stratul abundent de ce conţin material caracteristic celor
cărbune de lemn și cenușă mărturiseș- din spaţiul balcano-carpato-nistrean,
te că pereţii camerei mortuare au fost sunt cunoscute și în regiunea de stepă a
căptușiţi cu bârne din lemn. Pe podea Mării Negre prin siturile și înmormân-
s-au găsit doar câteva bucăţi de oase tările de la Kostycy, Kalinovka, Beikuș,
calcinate și unele fragmente de oase Kaborga, Bol’șaja Černomorka, Staraja
de schelet uman. Inventarul funerar Bogdanovka, Kukurub.
este prezentat printr-un vârf de lance Investigaţiile arheologice între-
din fier în formă de frunză, o strachi- prinse în așezările fortificate și nefor-
nă bitronconică cu buza evazată în ex- tificate, necropolele tumulare și plane
terior și un vas de tipul Villanovo cu din sec. VII-V/IV î.Hr., atât din regi-
gâtul înalt, buza răsfrântă în exterior unile de silvostepă, cât și din stepă, au
și cu suporturi aplatizate pe trunchi. pus la dispoziţie un set de materiale
Înmormântarea tumulului nr. 3 a arheologice, care în ansamblu prezintă
fost bulversată, oasele calcinate fiind un solid indicator diagnostic în eluci-
împrăștiate pe fundul gropii. Inventa- darea problemei atribuirii etnocultu-
rul funerar include 11 vârfuri de săgeţi rale a comunităţilor ce populau spaţiul
din bronz, vârf de lance din fier, câte- nord-pontic în sec. VII-V/IV î.Hr.
va plăci de bronz de la zale, o lamă de Din tipurile de podoabă prezintă
cuţit, o zăbală din fier, o cute, o ceașcă interes fibulele de tip Glasinac, cu cor-
tronconică cu toartă și un vas bitron- pul arcuit spre mijloc și resortul unis-
conic cu toartă supraînălţată confecţi- piralic. Piciorul cu placa-portagrafă
onată la roată. În baza analizei pieselor în forma scutului beotic se unește cu
de inventar, necropola a fost datată cu trunchiul fibulei printr-un arc dintr-o
sec. VI î.Hr. singură spirală. Portagrafa, de regulă,
După forma construcţiei sepul- este ornamentată longitudinal cu linii
crale, rit și ritual cât și caracterul in- paralele ca exemplarul de la Giurgiu-
ventarului funerar, înmormântările
tumulare de la Šutnivcy se aliniază
înmormântărilor similare din spaţiul
balcano-carpato-nistrean cunoscute
după descoperirile de la Trinca, Se-
liște, Balta Verde și Gogoșu. Vârfurile
de lance în formă de frunză cu tocul
alungit, ceașca dacică, cana-cupă cu
diametrul buzei de două ori mai mare
decât al fundului, confecţionată la roa-
tă, sunt identice cu cele descoperite în
aria balcano-carpato-nistreană. Fibule şi elice. Giurgiuleşti, Ferigile
maket.indd 428 25.11.2010 14:37:09

lești „Stâna lui Mocanu” sau cu două răsfrântă în exterior. Trunchiul glo-
linii dispuse în unghi ca la piesele din bular, cu diametrul maxim în partea
necropola tumulară de la Gogoșu, Ci- inferioară, trece lin în umerii puţin
pău, Ferigile etc. Exemplare similare profilaţi, decoraţi cu câte două-patru
sau puţin modificate au fost sesizate sau mai multe proeminenţe piramida-
la Ostrovul Mare, Seliște ș.a. Aceste le. Diametrul fundului, de regulă, este
tipuri de fibule erau larg răspândite în de două ori mai mic decât diametrul
sec. VII-VI î.Hr. și la sud de Dunăre, gurii. Astfel de vase întregi, întregibile
în Tracia, unde (în regiunea centrală a sau în fragmente, sunt larg răspândite
Rodopilor) se afla unul din centrele lor la monumentele din lumea tracă, cu-
de confecţionare. noscute la Piatra Frecăţei, Cipău, dar
Prezintă interes piesele de metal și în nordul Mării Negre în regiunile
în formă de „elice” cu trei aripioare de stepă la Cartal-Orlovka și în silvo-
și cu orificiu în centru, descoperite în stepă la Šutnivcy, Nemirov, Trahtemir.
monumentele din sec. VI-V î.Hr. de La fel de des sunt întâlnite și vasele
la Cilic Dere, Giurgiulești, Trahtemir, cu gâtul bine profilat, având buza încli-
Ciumbrud etc. Utilizarea practică a nată în exterior și trunchiul bitronco-
acestei categorii de obiecte caracteris- nic cu două/patru suporturi sau torţi
tice și lumii trace nu este încă cunos- pe linia diametrului maxim, descope-
cută cu certitudine. Unii cercetători rite la Teliţa, Enisala, în nordul Mării
consideră că „elicele” cu trei sau două Negre la Plavni.
aripioare erau folosite la săgeţi pentru În monumentele de la Novosel’-
a le da turaţie și a face zgomot în tim- skoe, de la nord de Dunărea de Jos,
pul zborului, făcând parte din tradiţia Pilipi din regiunea de silvostepă, au
apotropaion de înfricoșare a inamicu- fost semnalate vase fără gât, în formă
lui. Alţi specialiști le consideră drept de sac cu trunchiul rotunjit. Unele
obiecte de schimb, îndeplinind rolul exemplare au sub buză un decor în
de monede ca și vârfurile de săgeţi din relief, constând din proeminenţe pi-
bronz în perioada premonetară. ramidale. Acest tip de vase este pre-
Dacă aceste categorii de obiecte zent în majoritatea monumentelor de
puteau pătrunde în regiunile nord- la sud și nord de Balcani.
pontice prin intermediul relaţiilor de În timpul cercetării complexelor
schimb sau prin difuzie, această idee de la Nemirov, Šutnivcy, Pilipi din sil-
categoric nu se admite în privinţa mul- vostepă, Cartal-Orlovka, Giurgiulești –
tiplelor tipuri și variante de vase de din stepă, au fost descoperite străchini
ceramică rudimentară modelată cu cu trunchiul tronconic și buza evazată
mâna, care în niciun caz nu pot fi înca- în exterior, bine cunoscute în sorti-
drate în categoria mărfurilor. mentul ceramic al lumii traco-getice
Din sortimentul ceramic, interes după exemplarele de la Piatra Frecăţei,
prezintă vasele cu gâtul înalt și buza Ciucurova, Cilic Dere etc. Nu lipsesc
maket.indd 429 25.11.2010 14:37:10

430 Capitolul 6
în monumentele nord-pontice nici dintre care în prezent pot fi identificate

vasele confecţionate la roata olarului. doar cele traco-getice și populaţia no-
În înmormântarea tumulului nr. 3 de madă scitică.
la Šutnivcy din regiunea Hmel’nick a Cele mai timpurii relatări despre
fost descoperită o cupă cu trunchiul comunităţile trace ce populau spaţiul
bitronconic, gâtul profilat, buza încli- de la nord de Balcani s-au păstrat în
nată în exterior și toartă supraînălţată. lucrările logografilor din sec. VI-V
Diametrul gurii este de două ori mai î.Hr. În studierea geografiei regiunilor
mare decât diametrul fundului. Cupe din vestul Pontului Euxin, prezintă
similare au fost găsite în așezarea hal- interes informaţiile lui Hecateu (He-
lstattiană de la Hansca, la Calfa și în kataios) din Milet, conform cărora în
alte monumente din perioada sec. VII/ zona Dunării de Jos locuiau triburile
VI-V î.Hr. trace ale crobyzilor și teryzilor (Heca-
De rând cu principalele forme de teu Fr. 170, 171).
vase, o unitate incontestabilă cu lumea Printre popoarele ce locuiau pe
tracică se observă și în modul de con- litoralul vest pontic în sec. VI î.Hr.,
strucţie a sistemului defensiv al cetăţi- Herodot menţiona în partea dreaptă a
lor, în arhitectura locuinţelor, sanctu- Dunării comunităţile geţilor. Descri-
arelor, vetrelor de cult, cât și a ritului ind campania lui Darius Histaspe din
și ritualurilor funerare. Toate acestea, 514/512 î.Hr. împotriva sciţilor, părin-
în viziunea autorului, demonstrează că tele istoriei menţiona: „...înainte de a
prezenţa fizică a tracilor în acest spaţiu ajunge la Istru, birui mai întâi pe geţi
este în afara oricărui dubiu. ... măcar că ei sunt cei mai viteji și cei
Însă materialele arheologice des- mai drepţi dintre traci” „unicul popor
coperite în monumentele din această dintre barbarii din regiunile vest-ponti-
zonă mărturisesc că, de rând cu traco- ce ce s-au încumetat să opună perșilor
geţii, în siturile respective au locuit și rezistenţă, deși imediat au fost înrobiţi”
alte comunităţi de agricultori și păstori, (Herodot IV, 93).
cărora le aparţin numeroase vestigii ce Din relatările lui Tucidide, con-
nu au similitudini în cultura materială temporanul lui Herodot, care a descris
a lumii trace. Elucidarea originii aces- evenimentele ce s-au perindat între
tei populaţii rămâne până în prezent o finele anilor ’30 – începutul anilor ’20
problemă actuală și complicată, a cărei ai secolului V î.Hr., rezultă că „…geţii
rezolvare ţine de viitor. Actualmente și populaţiile dintre Haemus și Istru se
însă se poate afirma că spaţiul din nor- învecinează cu sciţii, au aceleași arme și
dul Mării Negre, atât regiunea de stepă sunt toţi arcași” (Tucidide II, 96, 1).
cât și cea de silvostepă, nu a cunoscut Această informaţie, deși pare că
hiatusuri demografice. Începând cu elucidează clar situaţia etnodemogra-
sec. VII î.Hr., el era locuit de comuni- fică ce se stabilise la Dunărea de Jos
tăţi sedentare de agricultori și păstori, în sec. V î.Hr., de fapt este tot atât de
maket.indd 430 25.11.2010 14:37:10

vagă ca multe altele. În tradiţia antică, Aceste materiale clar și convingător

mările, râurile, munţii, în unele cazuri mărturisesc că despre o prezenţă ma-
orașele mai însemnate, erau utilizate sivă și permanentă a sciţilor în stepe-
doar ca repere orientative și nu ca indi- le nord-pontice în sec.VII-V î.Hr. nu
catoare adecvate. Fraza lui Tucidide că poate fi vorba. De fapt, în baza date-
la est „…geţii…se învecinează cu sciţii” lor arheologice este dificil de stabilit
este tot atât de neclară ca și relatarea lui graniţele etnice între popoare, cu atât
Herodot despre pătratul scitic ce pre- mai mult, când aceasta se referă nu la
zenta graniţele Sciţiei. comunităţi sedentare, ci nomade cum
Informaţiile ambigue ale tradiţiei erau sciţii, pentru care ţara lor era
antice despre situaţia etnogeografică în acolo unde se găseau condiţii prielni-
regiunile nord- și nord-vest pontice au ce pentru viaţă. Anume în acest spaţiu
promovat un șir de discuţii și au dus la convieţuiau comunităţile sedentare
apariţia mai multor supoziţii chemate de agricultori și crescători de vite ale
să elucideze această problemă. Ripos- traco-geţilor și altor populaţii cu sciţii
tând tracologului bulgar Al. Fol, care nomazi, care în permanenţă realmen-
considera că stăpânirea tracilor se în- te aveau nevoie de produse alimentare
tindea până la Bug „cu unele penetraţii și furaj pentru vite, fără de care în tim-
în spaţiul bugo-niprean” (Фол 1982), pul iernii păstrarea vitelor era imposi-
cunoscuta cercetătoare moscovită A.I. bilă. O astfel de situaţie demografică,
Meliukova afirma că graniţa dintre când sciţii colindau liber raioanele de
statul scit și traci era pe cursul de jos stepă din nordul și nord-vestul Mării
al Dunării și Prut (Мелюкова 1994). Negre, unde exista o populaţie seden-
Analiza materialelor arheologice con- tară, a dus la multiple împrumuturi
crete demonstrează cu totul alt tablou și implementări reciproce care și-au
etnodemografic. Actualmente, în acest lăsat amprenta în cultura materială,
spaţiu sunt cunoscute doar 22 de în- în aceeași măsură în tipurile de arma-
mormântări tumulare scitice, care cro- ment și tactica militară, despre care
nologic se încadrează într-o perioadă semnala și Tucidide.
de peste o sută de ani. Prezenţa elementului trac și a altor
În silvostepă – regiunea Kiro- seminţii în nordul și nord-vestul Mării
vograd – au fost documentate doar Negre încă din perioadele precedente
două înmormântări tumulare din sec. (Leviţki 2003; Niculiţă 2005), răspân-
VII-VI î.Hr. În stepa nord-pontică – direa lor tot mai largă în sec. VIII/VII-
10: șapte în regiunea Nikolaev, două IV î.Hr., demonstrează convingător
dintre care din sec. VI – V î.Hr., restul existenţa populaţiei traco-getice chiar
– din sec. V î.Hr. Trei înmormântări în perioada iniţială de constituire a
scitice au fost depistate în regiunea orașelor polisuri. Comunităţile autoh-
Odesa, din care însă numai una se re- tone de agricultori și crescători de ani-
feră la perioada timpurie, sec. V î.Hr. male au contribuit considerabil la pro-
maket.indd 431 25.11.2010 14:37:10

432 Capitolul 6
cesul de colonizare greacă a litoralului Penetraţia greacă în regiunile de la

nord-vest pontic. sud de Balcani începe mai timpuriu și
este mult mai masivă și intensă decât în
6.2. Constituirea civilizaţiei getice spaţiul de la nord de munţii Haemus,
Perioada din a doua jumătate a unde în a doua jumătate a sec. VII î.Hr.
sec. VIII – sec. VII î.Hr. prezintă eta- funcţionează doar două colonii – His-
pa, când în evoluţia comunităţilor tria și Orgame.
din spaţiul balcano-carpato-pontic Influenţa ascendentă a civilizaţi-
au avut loc schimbări radicale ce au ei egeene prin intermediul coloniilor
dus la diversificarea societăţii trace. formate, dar și prin contactele directe
Cel mai semnificativ, aceste schimbări cu metropolele, au sporit substanţial
s-au reflectat în relaţiile economice, dezvoltarea economică și culturală
sociale, dar și etnoculturale. Unul din a comunităţilor din teritoriile de la
factorii principali, care a contribuit sud de munţii Balcani. Concomitent,
substanţial la dezvoltarea comunităţi- prezenţa acestui obstacol natural a
lor trace, a fost influenţa ascendentă a frânat evoluţia legăturilor lumii egee-
civilizaţiei egeene, cu care lumea tracă ne cu tracii de la nord de Balcani. Cu
se învecina la sud. vremea, discrepanţa creată va duce
După primul val de colonizare ce la o oarecare separare a acestor două
s-a efectuat aproximativ în anii 765- grupări teritoriale în tracii de sud și
675 î.Hr., în care a fost antrenată doar tracii septentrionali. Separarea își va
peninsula Halkidea și mai puţin Tracia lăsa amprenta nu numai în dezvolta-
de sud, în a. 675-550 î.Hr. a avut loc al rea economică și a culturii materiale,
doilea val de colonizare. De data aceas- dar și în spiritualitate: glotonim, reli-
ta, a fost colonizat litoralul tracic din- gie etc.
tre Strimon și delta Istrosului (Данов În pofida acestor realităţi în evo-
1968). Deja către mijlocul sec. VIII luţia tracilor septentrionali, în peri-
î.Hr., coloniștii din Clazomene fon- oada din a doua jumătate a sec. VIII
dează urbea Abdera, iar cei din Chios, – sec. VII-VI î.Hr., au avut loc schim-
Maroneea, ca mai apoi să apară și Me- bări simţitoare, care au fost condiţio-
sembria, Sale etc. pe litoralul de sud, nate de mai multe circumstanţe și, în
cât și Istria, Argame pe litoralul de est primul rând, de dezvoltarea internă a
al Traciei (Triantaphyllos 1998). comunităţilor trace, derulată pe par-
Constituirea pe litoralul de sud cursul a mai multor secole, dar și de
și est al Traciei a coloniilor grecești a factorii externi care au catalizat-o.
impulsionat considerabil dezvoltarea Cercetările arheologice au demon-
comunităţilor la început din regiunile strat că în această vreme populaţia
litoralului, iar mai apoi și în interior locuia în dave și așezări nefortificate.
prin fondarea emporiurilor mixte, de Numărul siturilor fortificate și rustice
tipul Pistirosului de pe râul Hebros. era în creștere continuă.
maket.indd 432 25.11.2010 14:37:11

strucţie utilizate. Cele mai răspândite

tipuri de fortificaţii, de regulă, prezin-
tă un „zid” alcătuit dintr-o carcasă de
lemn în care se tasa nisip, lut, pietriș,
bucăţi de piatră nefasonată de diferite
dimensiuni și pământ. Construit în așa
mod, „zidul” cu șanţul adiacent bara
promontoriul în partea vulnerabilă,
unde avea legătură cu lumea încon-
jurătoare ca la cetăţile de la Saharna
Mică, Butuceni. Dacă situl era ampla-
sat pe malul abrupt al râului sau defile-
ului, sistemul defensiv era construit în
formă de potcoavă, apărându-l din trei
părţi. În caz când situl se găsea pe pla-
tou, sau pe ambele maluri ale râului ca
cetatea de la Nemirov, „zidul” cu șanţul
adiacent îl înconjura de jur împrejur.
Cercetările recente la așezarea for-
tificată de la Saharna Mică au pus la
Cetăţuia Butuceni – reconstrucţie dispoziţie materiale ce permit restabi-
lirea procesului de edificare a „zidului”.
Așezările fortificate, de regulă, ca Pe suprafaţa nivelului antic de călcare
și în etapa anterioară, erau amplasate nivelat a fost depus un strat de nisip, a
pe locuri natural întărite: promontorii cărui grosime nu depășea 0,15-0,20 m.
cu maluri abrupte ca cele de la Saharna În ambele capete ale stratului a fost ri-
Mică, Butuceni, Novosel᾽skoe, pe alo- dicat câte un gard/parament din bârne
curi ascunse ca cetatea de la Stîncești, depuse vertical. Distanţa dintre ele este
pe podișuri ce domină în microzona de aproximativ 6 m. Existenţa acestor
dată sau pe malurile râurilor, ca cea de paramente se documentează prin pre-
la Nemirov de pe malul stâng al Bugu- zenţa urmelor carbonizate de la bârne.
lui de Sud. Pentru o rezistenţă serioasă, paramen-
Suprafaţa incintei încadrate în sis- tele au fost prinse cu bârne transver-
temul defensiv era diferită, variind în- sale la diferite niveluri ale „zidului”. În
tre 2,5 și 69 ha. Însă se întâlnesc cetăţi casetele formate s-a depus un strat de
ca cea de la Nemirov cu o suprafaţă de sol brun-castaniu, luat de la suprafaţa
cca 100 ha. nivelului antic de călcare, care, fiind
Studierea fortificaţiilor a permis bine tasat și protejat de stratul de nisip,
de a urmări modalităţile de edificare și nu dădea drumul la umezeală. Deasu-
a stabili principalele materiale de con- pra a fost tasat un al treilea strat de sol
maket.indd 433 25.11.2010 14:37:11

434 Capitolul 6
cenușiu amestecat cu bucăţi de pietre. amplasat într-un punct strategic, situl

Al patrulea strat, la fel bine tasat, era ţinea sub control comerţul ce se reali-
alcătuit din nisip compact în amestec za pe calea apei și pe uscat. Defileul de
cu bucăţi de pietre, menit să consolide- astăzi, pe malul stâng al căruia se afla
ze emplectonul construcţiei și să sus- Saharna Mică, în sec. VII-V î.Hr. pre-
tragă vlaga, protejând astfel scheletul zenta un râu, probabil navigabil pentru
din lemn. Ultimul strat era prezentat vase de comerţ de capacităţi reduse,
de cernoziom, acoperit, la rândul său, care în imediata apropiere se vărsa în
cu unul subţire de nisip, cenușă și bu- artera principală de comunicare din
căţi de pietre. această zonă – râul Nistru.
Ridicat în așa mod, „zidul” avea Un rol similar îl aveau și celelalte
în partea exterioară o bermă lată de așezări fortificate din această vreme.
aproape patru metri. Berma trebuia să Situl din partea centrală a promon-
protejeze baza construcţiei lemnoase, toriului stâncos de la Butuceni, scăldat
ca să nu se năruie sub greutatea stra- din trei părţi de apele râului Răut, că-
turilor tasate în interior. Concomitent, tre sec. VII î.Hr. este întărit cu două
pe bermă se ridica peretele de protecţie linii de apărare ce încadrau o supra-
a paramentului din lemn extern. Pere- faţă de 4200 m2. În pofida faptului că
tele avea baza groasă, subţiindu-se în dava ocupa un spaţiu relativ modest,
partea de sus. El era clădit din lut cu ea prezenta un centru comercial destul
bucăţi de piatră nefasonată. de însemnat, după cum demonstrează
În emplectonul „zidului” au fost prezenţa amforelor de Chios, piesele
găsite materiale ceramice din perioada de harnașament din bronz de import
hallstattiană timpurie, adică din prima etc. În sec. V-IV î.Hr., situl de la Butu-
fază de locuire a promontoriului, dar și ceni se lărgește, semnalând nu numai
fragmente de recipiente din sec. VII-V o creștere demografică efectivă, dar și
î.Hr., când a funcţionat edificiul. o dezvoltare economică și comercială
„Zidul” și șanţul adiacent prezen- de proporţii.
tau o fortificaţie destul de solidă. Fiind Cetatea de la Nemirov de pe malul
stâng al Bugului de Sud a fost întărită
după același model. Actualmente, de la
sistemul defensiv s-au păstrat ruinele
în formă de val aplatizat înalt de 9 m cu
lăţimea la bază de 32 m. Valul cu șanţul
adiacent, ce se întindeau pe o distanţă
de 4,5 km, înconjura incinta cu o su-
prafaţă de peste 100 ha încorporând și
râuleţul Mirki, care o împărţea în două
părţi inegale (2/3 din incintă constituia
Cetăţuia de la Maşcăuţi – reconstrucţie partea de nord, restul cea de sud).
maket.indd 434 25.11.2010 14:37:11

Prin cercetările arheologice între- Vase cu decor similar, în unele ca-

prinse la acest obiectiv s-au evidenţi- zuri aproape identic, sunt cunoscute în
at materiale destul de semnificative, urbea greacă Orgame, fiind datate cu
printre care și de import, ce mărturi- anii 640-630 î.Hr. În cetatea de la Trah-
sesc despre existenţa legăturilor co- temir din regiunea de silvostepă din
merciale cu lumea din bazinul egeean. dreapta Niprului, în cavoul de lemn
Importul este reprezentat de multiple al înmormântării tumulare de la Bol-
fragmente de ceramică de lux. Din ele tyška, regiunea Čerkask, se întâlnesc
prezintă interes fragmentele de vase fragmente pe care în aceeași tehnică e
ornamentate cu o friză încadrată într- reprodusă figura unui câine în goană
un chenar reprezentând un colan din asociată cu rozetă sau svastică. Detali-
„împletituri” – decor caracteristic ce- ile figurilor, cât și silueta în ansamblu
ramicii din centrele ionice orientale, sunt redate precis și cu meticulozitate.
care practicau pe larg stilul postgeome- Lângă botul câinelui sunt amplasate ro-
tric. În friză sunt imagini de animale. zete. În unele cazuri, rozetele sunt am-
Un ţap de munte cu corpul zvelt este plasate în partea de sus și în cea de jos
redat orizontal. Coarnele mari cu no- ale corpului animalului. După tehnica
dozităţi sunt încovoiate. Coada scurtă de confecţionare a vasului, decorul și
e ridicată în sus. Picioarele subţiri și compoziţia subiectelor aceste piese își
corpul animalului sunt desenate în ga- găsesc similitudini în sortimentul ce-
lopare. Figura animalului e însoţită de ramic larg răspândit atât în regiunile
reprezentări ale svasticii și rozete. egeene, Levant, cât și în spaţiul nord-
și nord-vest pontic.
Printre ceramica de import din ce-
tatea Nemirov se întâlnesc fragmente
de oenochoe de Camiros ornamenta-
te cu frize înrămate într-un chenar în
formă de colan din „împletituri” în
care sunt încadrate figuri de căprioare
însoţite de svastici și rozete. Figurile
de animale sunt pictate cu lac negru
cu pete de culoare deschisă pe fondul
crem, subiect întâlnit și pe exemplarele
de la Orgame, larg răspândit pe insu-
lele Chios și Rodos. Tot din centrele
ioniene sunt și vasele cu decor stilizat
în formă de volute, combinate cu benzi
orizontale, cunoscute în nord-vestul
Pontului Euxin după recipientele des-
Ceramică de import. Nemirov, Cioburciu coperite în așezarea de la Cioburciu de
maket.indd 435 25.11.2010 14:37:12

436 Capitolul 6
pe malul stâng al Nistrului. Exemplare

similare au fost sesizate în cetăţile de
la Bel᾽sk, Motronino, în înmormântă-
rile tumulare de la Scarobor, Pekari, în
sortimentul ceramic rodoso-ionic din
orașele – polisuri Orgame și Histria
din zona nord-vest pontică.
Cercetările așezărilor fortificate
nu numai din regiunile de silvostepă,
dar și din stepele Bugeacului cum ar
fi cea de pe promontoriul Theraphont
de lângă Novosel᾽skoe de la Dunărea
de Jos, demonstrează că aceste centre
aveau contacte permanente prin rela-
ţiile de schimb cu lumea barbară din
regiunile aferente.
Faptul că numărul monumente-
lor cunoscute actualmente în spaţiul
de la est de Carpaţi, ce pot fi încadrate
în perioada sec. VII-V î.Hr. este relativ
modest, se datorează mai multor cauze.
În primul rând, separarea cronologică
Locuinţe – reconstrucţii. Butuceni
a obiectivelor arheologice din sec.VII
de cele din sec. VIII î.Hr., ca și a monu-
mentelor din sec. V de cele din sec. VI construcţie și materialele utilizate,
sau sec. IV î.Hr. în baza cronoindicato- este similar celor de la Saharna Mică,
rilor disponibili în prezent, e extrem de Butuceni etc. În toate cetăţile, studiate
dificilă. În al doilea rând, cercetările ar- arheologic Bel᾽sk, Motronino, Trahte-
heologice reduse, mai ales în ultimii ani, mira, a fost sesizat material de diverse
creează dificultăţi destul de perceptibile categorii și, în primul rând, ceramic
în studierea acestei însemnate perioade. care, după tehnica de modelare, forme
Și, în final, e necesar să ţinem cont că și decor, au analogii directe în sorti-
numărul populaţiei, în acest spaţiu, ca mentul ceramic al așezărilor din spa-
și în regiunile limitrofe, era destul de ţiul carpato-nistrean.
redus și, respectiv, intensitatea siturilor În ceea ce privește cetatea Nemi-
este modestă. rov, atestată în unele publicaţii ca „pre-
De remarcat că sistemul defensiv scitică”, analiza detaliată a materialelor
al așezărilor din regiunile de silvo- (Smirnova 1997; Смирнова 2001), de-
stepă din partea dreaptă a Niprului, monstrează destul de convingător că
după modul de edificare, tehnica de acest sit se încadrează perfect în cercul
maket.indd 436 25.11.2010 14:37:12

așezărilor fortificate din spaţiul balca- lutuiala pereţilor, despre ce mărturisesc

no-carpato-nistrean, care au funcţio- amprentele de nuiele cu diametrul de
nat în sec. VII-V î.Hr. 3,5 și 2,5 cm. După degajarea stratului
Metodele de edificare a construc- de ruină, a fost sesizată o lipitură cu
ţiilor locative și gospodărești atât în suprafaţa făţuită, acoperită cu un slip
așezările rurale, cât și fortificate erau subţire de culoare gălbuie-deschis, care
aceleași. prezintă rămășiţe de la podeaua de lut
Ruinele construcţiilor descoperite peste care s-au prăbușit pereţii. Lipitura
în formă de aglomeraţii din bucăţi de podelei a fost depusă peste un strat din
lipitură arsă în unele cazuri până la vi- lespezi de piatră, descoperit pe întrea-
trificare, cu amprente de nuiele, bârne, ga suprafaţă. În sectorul de nord-vest
scânduri, pietre de diferite dimensiuni, al construcţiei, au apărut urmele unui
fragmente de ceramică, oase de anima- cuptor cu dimensiunile de 0,80×0,68 m,
le, mărturisesc că locuinţele, de regulă, prezentând o aglomeraţie de bucăţi de
erau rectangulare, ridicate pe nivelul lut ars de culoare cărămizie, amplasa-
antic de călcare. Scheletul construc- te compact, care împreună formau o
ţiei reprezenta o carcasă din bârne de crustă destul de dură – rezultat al ar-
lemn, împletită cu nuiele unse, apoi cu derii intense. Sub ruinele construcţiei,
lut amestecat cu paie. au fost descoperite trei fusaiole, un vas
Baza pereţilor carcasei, pentru o miniatural și un număr considerabil de
mai dură stabilitate, erau adânciţi într- fragmente ceramice. Din ele se eviden-
un șanţ de formă trapezoidală, care era ţiază fragmentele de la vase în formă
tasat cu lut, pământ și bucăţi de piatră. de sac, unele cu decor în formă de brâu
Acest tip de locuinţă era cel mai uti- alveolat, ce au similitudini directe în
lizat. El va dăinui până la finele mile- monumentele din sec. VII/VI-V î.Hr.
niului I î.Hr. O astfel de locuinţă a fost și, în special, în necropolele grupului
cercetată în așezarea fortificată Sahar- Bârsești-Ferigile. Altele, cum ar fi stră-
na Mică. chinile tronconice cu buza ușor înclina-
Ruinele construcţiei au fost sur- tă în interior, sunt frecvent întâlnite în
prinse la adâncimea de 0,22-0,25 m orizontul traco-getic din sec. VII-VI/V
de la nivelul actual de călcare. Ele re- de la Hligeni. Acestea și alte tipuri de
prezentau o aglomeraţie din bucăţi de ceramică mărturisesc destul de argu-
lemn carbonizat, cenușă și sol cenușiu, mentat atribuirea construcţiei perioa-
care forma un strat gros de aproximativ dei secolelor VII-VI î.Hr.
0,20-0,25 m. În plan construcţia are for- Urme ale construcţiilor gospo-
ma unui dreptunghi cu dimensiunile de dărești au fost sesizate și la dava de
3,9×2,8 m, latura lungă fiind orientată la Novosel᾽skoe, unde s-a evidenţiat
30° vest de axa nord-sud. Studierea ma- groapa de fondaţie a unui bordei de
terialului din aglomeraţie demonstrează formă rotundă cu diametrul de 2,7 m
că bucăţile de lut ars au făcut parte din adâncit în sol până la 1,20-1,30 m de
maket.indd 437 25.11.2010 14:37:13

438 Capitolul 6
la nivelul actual de călcare. În centrul cu fundamentul adâncit în sol, bordeie

bordeiului s-au găsit urmele a două sau semibordeie are începutul încă în
gropi, de la stâlpii de susţinere a aco- perioada hallstattului timpuriu, însă se
perișului, care era în formă conică. În constituie definitiv și devine un sistem
umplutura bordeiului s-a descoperit o unic de edificare a locuinţelor pentru
cană cu trunchiul în formă de butoi cu întreg spaţiul de la est de Carpaţi pe
o singură toartă, de la care s-a păstrat parcursul secolelor VIII-VI î.Hr.
numai locul de prindere din zona di- În sortimentul ceramic, predo-
ametrului maxim al trunchiului. Căni mină categoriile de vase modelate cu
similare au fost descoperite în așezarea mâna. Se constituie anumite forme de
„Amza” de la Teliţa din sec. VIII-VII vase caracteristice comunităţilor traci-
î.Hr., la dava de la Butuceni, în necro- lor septentrionali.
polele de la Sboryanovo, Bârsești din Pasta de lut din care se modelau
sec. VI-V î.Hr. etc. Lipsa rămășiţelor recipientele ceramice conţinea diver-
de la sistemul de încălzire (vatră sau se ingrediente, care nu întotdeauna se
cuptor), cât și faptul că construcţia utilizau în perioada precedentă. Une-
era înconjurată de gropi menajere cale din aceste elemente conţineau sub-
racteristice locuinţelor așezărilor din stanţe chimice care contribuiau activ
sec. VIII-V î.Hr., înclină spre ideea că la anumite transformări tehnologice în
bordeiul din situl de la Novosel᾽skoe a timpul arderii, dând piesei un aspect
fost utilizat ca depozit pentru păstrarea deosebit.
inventarului agricol sau a produselor În secolele VII-VI î.Hr. se mode-
alimentare. În majoritatea așezărilor lează diferite categorii, tipuri și varian-
studiate arheologic, locuinţele sunt în- te de recipiente din ceramică. Cele mai
soţite de gropi menajere. răspândite sunt vasele în formă de bor-
Practicarea a trei tipuri de construc- can sau cu corpul puţin rotunjit. Partea
ţii locative: pe nivelul antic de călcare; de sus a trunchiului fără gât profilat e
ornamentată cu un brâu alveolat, care
la unele exemplare se întretaie de su-
porturi aplatizate. Vase de această for-
mă sunt cunoscute încă din perioada
hallstattului timpuriu. O altă formă
caracteristică – vasele bitronconice cu
umărul puţin evidenţiat și diametrul
maxim la mijlocul sau în partea inferi-
oară a trunchiului, unde sunt aplicate
două ori patru suporturi aplatizate. Cele
mai timpurii exemplare au fost semna-
late în cetatea Saharna Mică, Butuceni,
Vase de uz comun dar și în necropolele de la Balta Verde,
maket.indd 438 25.11.2010 14:37:13

cănile, căţuile, ceștile, inclusiv așa-zisa

ceașca dacică, cu o singură toartă, în
cele mai dese cazuri supraînălţată, în-
tâlnite aproape în toate monumentele
arheologice studiate.
În această perioadă, decorul ștan-
ţat și canelat practic dispare, fiind utili-
zat doar cel în relief. Se constituie prin-
cipalele categorii, tipuri și variante de
Vas modelat cu mâna şi cană confecţionată
vase care devin caracteristice pentru
la roata olarului. Pîrjolteni
toate monumentele, cunoscute actual-
Ferigile, Tigveni din sec. VII-V î.Hr. mente în aria de răspândire a tracilor
Urmează vasele bitronconice cu gâtul septentrionali. Astfel, în sec. VII-VI
trompetiform decorat în partea de sus î.Hr., în sânul comunităţilor din spaţiul
cu câteva rânduri de caneluri orizon- balcano-carpato-pontic are loc unifor-
tale. Acest tip are, de regulă, diametrul mizarea sortimentului ceramic care va
maxim în partea de jos a trunchiului dăinui în decursul celei de a doua ju-
decorat cu câte 4 suporturi aplatizate. mătăţi a mileniului I î.Hr.
Astfel de exemplare sunt cunoscute Sub influenţa civilizaţiei egeene,
după descoperirile de la Bârsești, Pîr- a orașelor-polisuri grecești Orgame și
jolteni, Ferigile, Târgu-Mureș și altele. Histria, dar și prin filiera tracilor de
Frecvente sunt străchinile tronconice sud au loc răspândirea roţii olarului
cu partea de sus invazată în interior, și însușirea aptitudinilor și tehnologi-
cu sau fără decor canelat, care devin ilor necesare confecţionării ceramicii
principalele recipiente de acest tip răs- la roată.
pândite în sec. VII-V î.Hr., precum și Actualmente, piese de ceramică
confecţionate la roată au fost sem-
nalate într-un număr considerabil de
așezări (Hansca, Cioburciu, Curteni)
și necropole (Pîrjolteni, Dănceni,
Bârsești, Recea, Slobozia, Trinca, Do-
lineni etc.), fiind cunoscute atât în re-
giunile de nord la Kruglic, Šutnivcy,
Lisičniki, Ivane Pusti, cât și de sud:
Zorile, Sarinasuf, Cernica, Alexan-
dria, Bălănești, Ravna etc. În pofida
acestor realităţi, originea ceramicii
cenușii sau portocalii, confecţiona-
tă la roata olarului, în permanenţă
Ceramică fină, modelată cu mâna provoacă discuţii controversate. Unii
maket.indd 439 25.11.2010 14:37:13

440 Capitolul 6
nei nord-vest-pontice, aveau nevoie

de crearea în acest spaţiu a unei pieţe
de desfacere de amploare. Dezvolta-
rea economică, militară, comercială și
culturală a tracilor de nord se mani-
festă nu numai prin crearea unei re-
ţele de așezări fortificate, dar și prin
răspândirea înmormântărilor tumu-
Ceramică fină, modelată la roata olarului lare. În unele din ele, cum ar fi cele de
la Cajvana, Trinca, Valovăţ etc., efec-
specialiști încearcă să demonstreze că tuate în ringuri din bucăţi mari de
această categorie de ceramică este de piatră, au fost sesizate rămășiţe de la
import, alţii, din contra, o consideră construcţiile de lemn în care era de-
de origine locală. Unul din argumen- pus defunctul însoţit de podoabe în
tele principale care, incontestabil, do- formă de plăci votive din aur, mărgele
vedește că vasele lucrate la roată sunt de sticlă, arme etc. Practicarea înmor-
un produs local, rămâne faptul că mântărilor tumulare, de rând cu cele
majoritatea lor au fost confecţionate plane cu inventar modest, mărturi-
după formele tradiţionale hallstattie- sește despre existenţa la comunităţile
ne ale pieselor modelate cu mâna. nord-trace a diferenţierii sociale.
Procesele ce au determinat respec- Din analiza practicilor funerare
tarea anumitor priorităţi topografice devine clar că, în perioada sec. VII-VI
la fondarea așezărilor fortificate, uti- î.Hr., există tendinţa de a stabili anu-
lizarea acelorași modele constructive mite particularităţi caracteristice în-
în edificarea sistemului defensiv, prac- tregului areal de răspândire a tracilor
ticarea anumitor tipuri de construcţii septentrionali. Constituirea acestor
locative și gospodărești, formarea unui practici funerare vor fi însușite pe de-
sortiment ceramic alcătuit din aceleași plin de către comunităţile getice din
categorii, tipuri și variante de vase au sec. IV-III î.Hr.
dus la constituirea unei culturi materi- Tendinţa de uniformizare a cultu-
ale comune, caracteristice tracilor sep- rii materiale a tracilor septentrionali
tentrionali din întreg spaţiul balcano- se reflectă și în arta plastică. Studierea
carpato-pontic. și cartarea obiectelor de artă demon-
Formarea unei culturii materiale strează că în această perioadă se răs-
unice, indispensabil, reflectă sporirea pândesc obiecte, al căror sistem deco-
procesului de consolidare a comuni- rativ prezintă o îmbinare a reprezentă-
tăţilor nord-trace, impulsionat și ca- rilor zoomorfe cu maniera de redare în
talizat de civilizaţia greacă, care prin stil geometric. Anume din acest sistem
intermediul emporia fondate către decorativ se vor profila principalele
sec. VI î.Hr. în diferite raioane ale zo- particularităţi ale artei getice.
maket.indd 440 25.11.2010 14:37:14

a. Spiritualitatea: religia şi limba unde vor trăi pururi și vor avea parte de
Crearea artei originale, stabilirea toate bunătăţile. În vreme ce săvârșea
anumitor practici funerare au contri- cele amintite și spunea lucruri de felul
buit substanţial la evoluţia reprezentă- acesta, el a poruncit să i se clădească o
rilor religioase. Religia tracilor septen- locuinţă subpământeană. Când a fost
trionali, cunoscută prin tradiţia antică gata [Zalmoxis] a dispărut din mijlocul
ca religie a geţilor, era, ca și la alte po- tracilor și coborând el în locuinţa lui de
poare din antichitate, politeistă. sub pământ, a trăit acolo vreme de trei
Cele mai bogate informaţii despre ani. Tracii doreau mult să-l aibă jelin-
credinţele geţilor s-au păstrat în „Isto- du-l ca pe un mort. În al patrulea an,
riile” lui Herodot. Caracterizându-le, el le-a apărut și, astfel, Zalmoxis făcu
el sublinia, că la traci „…obiceiurile vrednice de crezare învăţăturile lui…”
sunt cam aceleași la toţi, afară de geţi, (Herodot IV, 95). Strabon, abordând
taurisi și de acei care locuiesc la nord acest subiect, menţiona: „Mai întâi
de crestonai” (Herodot V, 3). Una din [Zalmoxis], s-ar fi făcut sacerdot al ze-
principalele particularităţi ale religiei ului cel mai slăvit la ei, iar după aceea
geţilor era credinţa în nemurire. De a primit și numele de zeu, petrecându-și
fapt, această credinţă, fie sub altă for- viaţa într-o peșteră, pe care a ocupat-o
mă, era caracteristică și pentru religia el, și unde ceilalţi nu puteau intra. Se în-
altor popoare – celţi, germani etc. tâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia
Divinitatea principală care era ado- regelui și a slujitorilor acestuia. Regele
rată de triburile tracilor septentrionali lucra în înţelegere cu el, fiindcă vedea că
era Zalmoxis, care, după cum mărtu- oamenii ajunseseră [datorită lui] mult
risea Herodot, a fost „…rob în Samos, mai ascultători ca mai înainte... Căci
și anume al lui Pitagora, …După aceea, supușii lor credeau că [regele] dă po-
ajungând liber, strânse bogăţii mari și, runcile sfătuite de zei…Muntele [unde
după ce se îmbogăţi, se întoarse în pa- se afla peștera] a fost socotit sfânt și s-a
tria lui. Întrucât tracii erau foarte nevo- numit așa. I se zicea Cogaionon și la fel
iași și săraci cu duhul, Zalmoxis acesta- a fost și numele râului care curgea pe
cunoscător al felului de viaţă ionian și lângă el” (Strabon VII, 3, 5). Mai apoi
al unor deprinderi mai cumpănite decât și muntele și râul au devenit sacre.
cele trace, întrucât avusese legături cu Referindu-se la divinitatea supre-
grecii și cu Pitagora, un însemnat gân- mă Zalmoxis și la credinţa geţilor în
ditor al acestora- a clădit o casă pentru nemurire, Herodot scria: „…ei cred că
adunările bărbaţilor (andreion – I.N.), nu mor și că cel care dispare din lumea
în care (se spune) îi primea și îi punea noastră se duce la zeul Zalmoxis. Unii
să benchetuiască pe fruntașii neamu- din ei îi mai spun și Gebeleizis. Tot la al
lui, învăţându-i că nici el, nici oaspeţii cincilea an ei trimit la Zalmoxis un sol,
săi și niciunul din urmașii săi nu vor tras la sorţi, cu poruncă să-i facă cunos-
muri, ci vor merge într-un anume loc cute lucrurile de care, de fiecare dată au
maket.indd 441 25.11.2010 14:37:15

442 Capitolul 6
nevoie. Iată cum îl trimit pe sol. Unii pe care pare-se că a vizitat-o către 450
din ei primesc poruncă să ţină trei suliţe î.Hr. Negustorii olbiopolitani erau bine
[cu vârful în sus], iar alţii, apucând de informaţi despre modul de viaţă, cre-
mâini și de picioare pe cel ce urmează să dinţa, datinile și obiceiurile geţilor în
fie trimis la Zalmoxis și ridicându-l în virtutea faptului că locuiau în vecină-
sus, îl azvârl în suliţe. Dacă – străpuns tate și aveau cu ei legături permanente.
de suliţe acesta moare, geţii socot că zeul Istoricul grec descrie perioada când în
este binevoitor, iar dacă nu moare, aduc viaţa spirituală a tracilor septentrio-
învinuiri solului, zicând că e un om ti- nali se produceau procese complicate.
călos, și după învinuirile aduse, trimit Informaţia lui Herodot, poate, reflectă
un altul, căruia îi dau însărcinări, încă procesul de formare a unei religii unice,
fiind în viaţă. Aceiași traci, când tună și acceptată de toate comunităţile tracilor
fulgeră, trag cu săgeţile în sus, spre cer, septentrionali. Ea redă vremea când
și ameninţă divinitatea (care provoacă panteonul getic cu Zalmoxis ca zeu su-
aceste fenomene), deoarece ei cred că nu prem deja se constituise. Însă unele co-
există un alt zeu în afară de al lor” (He- munităţi, deși au acceptat noua doctri-
rodot IV, 94). nă religioasă, totuși încă nu se familia-
În baza relatării că „Unii dintre rizaseră cu noua divinitate supremă și
ei îi mai spun (zeului suprem – I. N.) îl numeau așa cum se obișnuiseră mai
și Gebeleizis” o parte din cercetători întâi în tribul lor. În unele comunităţi
presupun că în religia getică dominau îi ziceau Gebeleizis, în altele, probabil,
două divinităţi supreme: Zalmoxis, că altfel, dar toţi aveau în vedere divi-
care locuia în lăcașul subteran, fiind nitatea supremă, pe Zalmoxis.
divinitate htonică (zeul pământului) și Constituirea unui panteon comun
Gebeleizis – divinitate uranică (zeul ce- cu un zeu suprem – Zalmoxis – incon-
rului). Anume pe el l-ar fi ajutat tracii, testabil demonstrează consolidarea
trăgând cu săgeţile în sus când tuna și spirituală și religioasă a comunităţilor
fulgera, împotriva acelora care-l supă- trace de la nord de Balcani.
rau pe Gebeleizis. În panteonul tracic se afla și zeiţa
O asemenea interpretare a infor- Bendida, căreia îi jertfeau diferite da-
maţiei „părintelui istoriei” a dus la ruri înfășurate în paie de grâu. Pro-
apariţia tezei despre dualismul religiei babil, ea reprezenta cultul fertilităţii
geţilor, prin care ei se deosebeau de ce- – divinitate bine cunoscută și la alte
lelalte popoare din sud-estul Europei. popoare din perioada antică. În afară
Însă această relatare a lui Herodot de Bendida, se adora și o altă divinitate
poate fi examinată și din altă ipostază. feminină, numele căreia nu s-a păstrat
După cum afirma el însuși, cele mai în sursele literare. Este vorba de cultul
bogate informaţii despre popoarele din zeiţei ocrotitoare a căminului famili-
nordul și nord-vestul Pontului Euxin al. Venerarea ei se documentează prin
au fost adunate de la cetăţenii Olbiei, multiple figurine antropomorfe din
maket.indd 442 25.11.2010 14:37:15

lut, descoperite în majoritatea monu- cetatea se înălţa la 50-60 m altitudine

mentelor cercetate. faţă de apa râului. În partea de nord a
Tracii adorau și un zeu al războ- cetăţii, pe malul abrupt al promonto-
iului, care și-a găsit întruchiparea în riului a fost construit un sanctuar cir-
nenumăratele reprezentări plastice ale cular. El era alcătuit dintr-un altar clădit
așa-zisului călăreţ tracic. Reprezenta- din piatră de calcar ce se ridica faţă de
rea acestei divinităţi în diferite ipos- stânca nativă pe care a fost edificat cu
taze se întâlnește în spaţiul balcano- 0,20-0,40 m. Altarul prezenta o platfor-
carpato-pontic până la mijlocul mi- mă ovală cu diametrele 2×1,3 m. Pe su-
leniului I d.Hr. Tracii septentrionali, prafaţa lui s-au păstrat urme de arsură,
ca orișice popor din această perioadă, probabil, de la rugul sacru, care ardea în
credeau în forţa magică a diferitor timpul ritualurilor religioase.
amulete, pandative, care trebuia să-i În jurul altarului au fost desco-
însoţească în viaţa de apoi. Anume din perite un șir de gropi săpate în stânca
aceste considerente ele se întâlnesc în nativă, care după diametre și adânci-
înmormântări, însoţindu-l pe defunct me se poate considera că erau de la pi-
pe ultimul lui drum. loni din lemn. Gropile erau amenajate
Pentru această vreme, cât și pen- în jurul altarului într-o anumită ordi-
tru perioadele următoare, sunt carac- ne. În imediata apropiere a altarului
teristice mai multe tipuri de amenajări se găseau trei gropi, după ele alte șase,
de cult: sanctuare, altare și vetre sacre, aranjate în formă de potcoavă. Toa-
care, la rândul său, în unele cazuri, erau tă construcţia era înconjurată de 12
însoţite de construcţii auxiliare, acce- gropi. Diametrul întregii construcţiei
sorii – căţei de vatră, figurine antropo- era de 9 m.
morfe și zoomorfe etc. În unele situri Forma și aranjamentul elemente-
ele erau amplasate într-un anumit loc, lor constructive a edificiului mărturi-
formând așa-zisa zonă sacră. sesc despre cunoștinţe destul de vaste și
Rămășiţele unui sanctuar circular solide, pentru acea vreme, de care dis-
au fost evidenţiate la cetatea Butuceni. puneau constructorii lui în domeniul
Fiind amplasată pe un promontoriu ingineriei și astronomiei. Aranjamen-
stâncos, format de cotitura râului Răut, tul elementelor constructive reflectă
concepţiile lor despre lume. Fiecare
element are o anumită semnificaţie și
respectă legităţile concrete legate de
mișcarea corpurilor cerești.
Numărul elementelor și forma
cum au fost aranjate arată că construc-
ţia de pe promontoriul de la Butuceni
reprezintă un sanctuar circular care
Sanctuarul de la Butuceni – reconstrucţie servea în același timp ca și calendar.
maket.indd 443 25.11.2010 14:37:15

444 Capitolul 6
Construcţiile astronomice aveau o în- consecutivitate strictă se mișcă Soare-

semnătate vitală pentru comunităţile le, Luna și constelaţiile zodiacului. În
de agricultori și păstori, deoarece prin nopţile senine sacerdoţii geţilor au pu-
intermediul acestor sanctuare-calen- tut urmări cum la orizont răsar mereu,
dar sacerdoţii aveau posibilitatea să una după alta, constelaţiile zodiacului.
determine, fie și aproximativ, devierile Urmărirea în permanenţă timp de de-
de temperatură, schimbările anotim- cenii a mișcării corpurilor astrale a dat
purilor, caracterul precipitaţiilor etc. posibilitate castei sacerdotale să de-
În antichitate, după cum se știe, cel termine existenţa anumitor legităţi în
mai simplu calendar era cel egiptean, mișcarea lor și schimbarea temperatu-
conform căruia anul se împărţea în rii, anotimpurilor, depunerilor atmo-
luni, care, la rândul lor, conţineau săp- sferice etc., ceea ce permitea reglemen-
tămâni mari și mici. Săptămâna mare tarea lucrărilor agricole și organizării
era de 10 zile. Trei săptămâni mari al- mai productive a creșterii vitelor.
cătuiau luna din 30 de zile, iar 12 luni Cunoștinţele pe care le deţinea
– anul. Săptămâna mică avea 5 zile. casta sacerdotală (servitorii cultului
Șase săptămâni mici făceau o lună din divinităţii), în unele cazuri, puteau fi
30 de zile, iar 12 luni – anul de 360 de folosite în interese meschine, pentru a
zile. Asemenea calcule s-au luat în cont câștiga autoritate și încredere din par-
când s-a construit sanctuarul-calendar tea credincioșilor. Din aceste conside-
din Butuceni. Cei trei piloni din jurul rente, puteau recurge la diferite subter-
altarului reprezentau numărul săptă- fugii. În naraţiunea mitologică despre
mânilor mari – câte 10 zile, iar cei șase Zalmoxis (Herodot IV, 95) se întreză-
piloni din rândul următor – numărul resc și unele elemente reale.
săptămânilor mici. Doisprezece piloni După adunarea fruntașilor comu-
ce înconjurau construcţia reprezentau nităţilor getice în andreonul construit
lunile cu câte 30 de zile, care împreu- de Zalmoxis, el s-a văzut nevoit să se
nă alcătuiau anul din 360 de zile. Însă retragă într-un lăcaș subteran/pește-
când s-a stabilit că între calendarul uti- ră de la Cogaionon, unde asemenea
lizat și realitate apare o diferenţă de 5 unui pustnic a așteptat trei ani. Fiind-
zile, ca și egiptenii, reglementau anul că, cum era și natural, geţii, deși n-au
prin introducerea a cinci sărbători sa- respins doctrina religioasă propusă de
cre, sau poate ca și grecii, le considerau Zalmoxis, însă
supraanuale, lăsând luna de 30 de zile. nici n-au accep-
Unul din elementele principale ale tat-o. Schimba-
sanctuarului este construcţia în formă rea sau modifica-
de potcoavă. Geţii, ca și alte comuni- rea credinţei e un
tăţi alte antichităţii, considerau că Pă- fenomen dificil,
mântul are forma plană și la orizont se anevoios, trans-
unește cu bolta cerească, pe care într-o fomările reali- Coiful de la Olăneşti
maket.indd 444 25.11.2010 14:37:16

zându-se într-un timp îndelungat. Zal- cul traumatizat, …mai ales, prin înrâ-
moxis, dispunând de anumite cunoș- urire asupra sufletului” (Platon 5, 156
tinţe în domeniul astronomiei, a aștep- d; 157 a). În sursele narative de mai
tat în lăcașul subteran până când s-au târziu, fondate în majoritatea cazuri-
întâmplat cele prezise de el, fie secetă, lor pe relatărilor logografilor, autorilor
inundaţii, eclipsă de soare etc. Acesta din perioada clasică sau elenistică, se
a fost un argument definitoriu, care îl menţin mai multe informaţii despre
prezenta în faţa comunităţilor tracilor cunoștinţele geţilor în diverse domenii
septentrionali ca pe un profet veritabil, ale știinţei. Despre practicarea pe larg a
acceptând concomitent și noua doctri- medicinii prin folosirea plantelor me-
nă religioasă. dicinale mărturisesc relatările medicu-
Cunoștinţele în domeniul astro- lui roman Dioscurides din Anazarbat
nomiei, matematicii, medicinii și altor (Dioscurides I, II, III).
ramuri pe care le deţineau geţii, proba- Pline de admiraţie, însă puţin exa-
bil, provocau anumite surprinderi sau gerate sunt mărturisirile autorului bi-
chiar curiozităţi în rândul locuitorilor zantin, got de origine, Iordanes. În lu-
polisurilor grecești și a vizitatorilor crarea sa Getica de la mijlocul sec. VI
acestor regiuni, fiindcă, în viziunea lor, d.Hr., descriind activitatea sacerdotu-
lumea barbară nu era în stare să atingă lui suprem de pe vremea lui Burebista,
asemenea realizări. În așa cazuri, au- Deceneu, menţiona că el i-a instruit
torii antici explică situaţia tradiţional pe geţi „…aproape în toate ramurile
cum că „…un get cu numele de Zalmo- filosofiei, căci era maestru priceput în
xis ar fi fost sclavul lui Pitagora și că el acest domeniu. El i-a învăţat etica, dez-
ar fi deprins de la acesta unele cunoștin- văţându-i de obiceiurile lor barbare; i-a
ţe astronomice, iar o altă parte ar fi de- instruit în știinţele fizicii, făcându-i să
prins-o de la egipteni, căci cutreierările trăiască conform legilor naturii; tran-
sale, l-ar fi dus până acolo. Întorcându- scriind aceste legi, ele se păstrează, până
se la el acasă s-ar fi bucurat de o mare astăzi, sub numele de belegines; i-a în-
trecere la conducători și popor – întru- văţat logica făcându-i superiori celorlal-
cât, întemeiat pe semnele cerești el făcea te popoare, în privinţa minţii; dându-le
prorociri” (Strabon VII, 3, 5). un exemplu practic, i-a îndemnat să pe-
Despre răspândirea la geţi a cunoș- treacă viaţa în fapte bune; demonstrân-
tinţelor în diferite ramuri mărturisesc du-le teoria celor douăsprezece semne
mai mulţi autori antici. Cunoscutul fi- ale zodiacului, le-a arătat mersul pla-
losof al antichităţii, Platon, abordând netelor și toate secretele astronomice și
acest subiect, considera destul de în- cum crește și scade orbita lunii și cu cât
ţeleaptă și adecvată învăţătura lui Zal- globul de foc al soarelui întrece măsura
moxis în domeniul medicinii, conform globului pământesc…” (Iordanes 69).
căreia „...bolnavul trebuie tămăduit în Deși tradiţia antică, într-o oare-
întregime, nu numai membrele sau lo- care măsură, exagerează ponderea ra-
maket.indd 445 25.11.2010 14:37:16

446 Capitolul 6
murilor știinţifice în societatea tracilor trinei religioase

de nord, ar fi inoportun de negat cu- despre nemuri-
noașterea și implementarea practică, re, a spectrului
de către servitorii cultului, a celor mai complicat de
elementare ajunsuri știinţifice care pre- credinţe, datini
zentau necesităţi vitale. Cu propagarea și obiceiuri, des-
cultului divinităţilor, prezicerea dife- cântece, vrăjito-
ritor fenomene și evenimente, proro- rii etc., e necesar
ciri, tămăduirea sufletului și a corpului de menţionat că Opaiţul de la Olăneşti
omenesc, se ocupa o pătură specială de acesta a fost un
oameni apţi în domeniile respective. proces de lungă durată, ceea ce și-a
Anume ei și constituiau casta sacerdo- găsit reflectare, fie și vagă, în tradiţia
ţilor, care, ca și societatea tracilor sep- antică. Discutând faptele lui Zalmoxis,
tentrionali, era destul de ierarhizată. În Herodot remarca „în privinţa lui Zal-
frunte era sacerdotul suprem, care se moxis și a locuinţei sale subpământene
considera prima, după basileu, persoa- nici eu nu resping cele spuse, dar nici
nă în structura politică respectivă. În nu le dau crezare prea mult, mi se pare,
această postură era Zalmoxis în timpu- însă, că el a trăit cu mulţi ani înainte
rile descrise de Herodot, iar în perioade Pitagora…” (Herodot IV, 96). Prin
da târzie Deceneu, care la apusul vieţii urmare, ideea despre crearea unei doc-
a devenit și basileu după asasinarea lui trine religioase, care să unească toate
Burebista (Iordanes 73). comunităţile nord-trace în jurul cre-
Conform surselor narative din pe- dinţei în nemurire a apărut cu mult
rioadele târzii, se poate de conchis că, înainte de Pitagora.
de rând cu sacerdotul suprem, în frun- Religia getică, prin conţinutul și ca-
tea castei slujitorilor cultului erau așa- racterul ei, a provocat interesul cercetă-
zișii polistai, adică iluștrii sau pleistoi, torilor începând cu lucrarea lui M. Pre-
ceea ce ar însemna „cei mai mulţi” (Io- torius Orbis Goticus, apărută acum 300
sephus Flavius XVII, 22). de ani în urmă, și până în zilele noas-
Ca și la majoritatea neamurilor tre (Oltean 2008, 9-60). Interpretările
trace, în societatea getică erau anumite surselor narative și a vestigiilor arheo-
categorii de proroci: vegetarieni, celi- logice studiate prin descoperirile de la
batari, numiţi kapnobatai (oameni care Butuceni, Dolineni, Bradu/Zargidava,
umblă în fum) și teosebi (adoratori ai Sarmizegetusa, „Tipia Ormenișului”,
zeilor) (Strabon VII, 3, 4, 20). Aceștia Feţele Albe etc., sunt destul de origina-
se bucurau de o autoritate sporită în le, dar nu întotdeauna acceptate, iar în
societate, deoarece având cunoștinţe unele aspecte provoacă idei chiar con-
în tâlcuirea mișcării astrelor cerești, se troversate – situaţie care, în așteptarea
ocupau cu prezicerea viitorului. Abor- unor documentări mai convingătoare,
dând problema vremii constituirii doc- rămâne în proces de investigare.
maket.indd 446 25.11.2010 14:37:16

Religia ce se constituie în perioada Există foarte puţine surse narative

secolelor VII-V î.Hr. a fost îmbrăţișată, ce ar putea fi utilizate în studierea limbii
probabil, de toate comunităţile tracilor trace. Numărul de inscripţii epigrafice
septentrionali din spaţiul balcano-car- în limba tracă este infim, dar și aces-
pato-pontic. tea rămân încă nedescifrate. Versurile
Concomitent are loc și procesul de lui Ovidiu Naso scrise în anii de sur-
formare a glotonimului getic. Iniţial, ghiun la Tomis în limba getică (Epis-
limba geţilor prezenta, posibil, un di- tulae ex Ponto IV, 13, 17-23) nu s-au
alect al limbii trace. În contextul elu- păstrat. De fapt, această relatare, cât
cidării situaţiei etnodemografice din și mărturisirea poetului latin că a „…
aceste ţinuturi, Strabon sublinia că ge- scris o cărţulie în limba getică, în care
ţii vorbeau „…aceeași limbă cu tracii” cuvintele barbare au fost așezate după
(VII, 3, 10). ritmul versurilor” latine, după cum au
Specialiștii, care în baza anali- menţionat și alţi cercetători, par a fi
zei vestigiilor arheologice au ajuns la dubioase. Era încă o încercare, cum a
concluzia că în a doua jumătate a sec. făcut-o nu o dată, în Tristia și Epistulae
VIII – sec. VII î.Hr. se intensifică se- ex Ponto, de a-și deplânge „nestatorni-
pararea tracilor de sud de confraţii lor ca-i soarta și neprihănitul lui noroc”,
de la nord de Haemus, consideră că cum scria însuși poetul. În așa condiţii,
din această vreme se începe și proce- unicul material disponibil pentru stu-
sul de individualizare a limbii tracilor dierea limbii trace, în aceeași măsură și
septentrionali. Argumentul cel mai a limbii getice, îl constituie antroponi-
convingător, în acest sens, rămâne to- mele, toponimele, glosele și denumiri-
ponimia – unicul material care poate le plantelor medicinale. Ultimele s-au
fi folosit fără niciun dubiu. Analiza da- păstrat, până în prezent, în tratatele
telor toponimice l-a dus pe cunoscutul medicului antic grec Dioscurides și în
lingvist bulgar Vl. Gheorghiev la con- cel atribuit lui Apuleis. Însă în ceea ce
cluzia că actualmente pot fi evidenţiate privește folosirea acestor denumiri de
circa 46 de toponime ce conţin partea plante, în cele mai frecvente cazuri, ele
de cuvânt dava sau deva – oraș, sat, loc; prezintă noţiuni etimologice ambigue
37 din ele au fost sesizate în spaţiul bal- și nu pot fi utilizate ca materiale adec-
cano-carpato-nistrean: Zargidava, Cle- vate în studierea limbii. La aceasta se
pidava, Piroboridava, Tamasidava etc. mai adaugă și faptul că denumirile de
Majoritatea toponimelor din această plante nu pot fi explicate.
categorie, dar și unele hidronime la În așa situaţie un interes sporit
tracii de sud se termină în: para – râu, pentru studierea limbii getice revine
sau bria – oraș, sat, loc; ori diza – ceta- antroponimelor, care în tradiţia antică
te: Chieripara, Mesembria, Ordiza etc. s-au păstrat complet și nu fragmentar,
Astfel de toponime până în prezent nu prezentând ele singure un component
au fost cunoscute la nord de Balcani. lingvistic. Analiza elementelor foneti-
maket.indd 447 25.11.2010 14:37:17

448 Capitolul 6
ce, a unui nu- economic și mai puternice. Ele au dat

măr de cuvinte, denumirea etnicităţii, formând lumea
antroponime, getică.
toponime a pu-
tut stabili apar- b. Tracii, geţii şi dacii
tenenţa limbii Thraces (tracii) și Thrace (Tracia)
getice la grupa sunt noţiuni etnogeografice de o extin-
lingvistică in- dere și conţinut variat. Încă din perioa-
do-europeană. da homerică, prin etnonimul de traci
Coiful de argint de la Exemple eloc- se consemnau comunităţile de triburi
Peretu vente, în acest înrudite prin limbă, obiceiuri, credin-
sens, pot ser- ţă, artă, cultură materială etc. Aceste
vi cuvintele: sarbalos, alcătuit din ser, comunităţi se răspândeau pe un vast
ceea ce înseamnă descendent/urmaș și teritoriu în Tracia propriu-zisă, regi-
balos – alb, adică descendent/urmaș al unile de la nord de munţii Haemus și
oamenilor bălăi, cum erau numiţi tra- în nord-vestul Anatoliei – Bythinia,
cii în lucrările autorilor antici; gete – a Phrygia, Tróas și Lydia. Sub Tracia
vorbi; zoltes – strălucitor, galben, ver- (Thrace) se subînţelegea spaţiul dintre
de; tarabostes – alcătuit din tara – pu- Marea Egee – partea de nord a căreia
ternic, taur și bostes – luminos, ilustru în antichitate purta numele Mare Thra-
etc. (Russu 1967). cicum, deoarece insulele ei erau locuite
Studierea materialului lingvistic a de traci – și munţii Haemus.
dus cercetătorii la concluzia că limba În acest spaţiu extins, tradiţia an-
geţilor și tracilor de sud s-a îndepăr- tică consemnează un număr conside-
tat în așa măsură, încât cu timpul au rabil de comunităţi de origine tracă,
devenit limbi de sine stătătoare, deși printre care și ale geţilor. În pofida fap-
mult înrudite. Anume această înrudi- tului că noţiunea de Ke-ta, Geta, Getas
re o aveau în vedere autorii antici când este utilizată încă în sec. XV-XII î.Hr.,
menţionau unitatea limbii tracilor. fiind cunoscută după o tabliţă de argi-
Constituirea unui spaţiu lingvistic lă descoperită în Pilos, ca antroponim
comun a avut o însemnătate deosebită, („Γέτας τούς αθανατίζοντας”) „…geţii
deoarece în această perioadă limba de- care se cred nemuritori” (Herodot IV,
venise un factor decisiv în consolida- 93) ei apar pe arena istorică de abia în
rea etnicităţii. ultimul sfert al secolului VI î.Hr. Co-
În procesul de unificare a culturii munităţile getice, la sud de gurile Du-
materiale și spiritualităţii: religie, lim- nării, sunt menţionate și în lucrările
bă, artă, datini, obiceiuri etc., un rol autorilor antici contemporani ai lui
definitoriu l-au avut comunităţile geţi- Herodot, în special la Hellanicos din
lor, care, probabil, erau mai numeroa- Mitilene (Fr. 73), Sofocle (Fr. 574), Tu-
se, mai dezvoltate din punct de vedere cidide (II, 96, 1) ș.a.
maket.indd 448 25.11.2010 14:37:17

Despre creșterea puterii geţilor ce mai mare parte nu s-au păstrat, cât
locuiau la nord de Dunăre mărturisesc și propriile cercetări. În baza acestor
relatările lui Ptolomeus Laga, ajunse investigaţii, Geografia lui Strabon a
până la noi, prin intermediul lui Arian încadrat un larg diapazon cronologic
(I, 3, 1-5; I, 4, 1-5). și un consistent material informativ.
În Perieghesa din sec. III-II î.Hr., Cele mai timpurii relatări despre ge-
atribuită geografului din Chios, Schym- ografia geţilor, în lucrarea lui Strabon,
nos, geţii sunt localizaţi în regiunile se referă la sec. IV î.Hr. Abordând
nord-vest pontice. Această lucrare este subiectul legat de campaniile lui Ale-
redată după tratatul geografului callati- xandru Macedon împotriva tracilor și
an Demetrios, ale cărui lucrări nu s-au tribalilor, geograful din Amasia scria:
păstrat până în zilele noastre. Dion „…cu prilejul expediţiei sale împotriva
Chrysostomos, vizitând orașul Olbia/ tracilor de dincolo de Haemus, după
Boristene pe la anul 95 d.Hr., l-a găsit ce a năvălit în ţara tribalilor…, cunos-
în mare dezastru după „ultima și cea când… că ţinutul de dincolo de fluviu
mai îndelungată cucerire (ce a avut loc) (Istru) se află în puterea geţilor, ar fi
nu mai departe de acum o sută cincizeci înaintat până acolo și nu ar fi putut să
de ani” (XXXVI, I, 4) de către geţi. Co- debarce în insulă (Peuce), din lipsa co-
munităţile geţilor sunt menţionate și în răbiilor” (VII, 3, 8).
lucrările autorilor romani care au acti- Din această informaţie devine clar
vat în sec. I î.Hr.: Cicero (IX, 103), Di- că regiunea Dunării de Jos era com-
odor din Sicilia (I, 94, 2), Virgiliu (III, pletamente populată de geţi. Deosebit
34-35; VIII, 603-605), Horaţiu (III, 24, de semnificativ este faptul că geţii sunt
9-10), Properţiu (IV, 3, 7-9; IV, 5, 43- documentaţi la nord de Dunăre încă în
44). Unul din cei mai timpurii istorici sec. IV î.Hr. Concretizând raioanele de
latini, Sallustrius, amplasând triburile est ale geţilor, Strabon menţiona „între
geţilor în cursul Dunării Mijlocii, re- (geţi și) Marea Pontică, de la Istru până
marca că „…neamul sălbatic al geţilor la Tyras, se întinde pustiul geţilor, care e
a existat și în vremea strămoșilor” (IV, în întregime șes și fără ape” (VII, 3, 14).
18). Cunoscutul istoriograf roman Dio Evident, dacă acest spaţiu deja în sec.
Cassius localizează în zona istro-ponti- II î.Hr., în lumea antică, era cunoscut
că trei „regate” getice în frunte cu di- sub toponimul șesul/pustiul getic, în-
naștii: Rholes, Dapix și Zyraxes (LI, 24, seamnă că el de multă vreme era po-
6-7; 25, 1-5; LI, 26, 1-6). pulat de geţi. Caracterizând situaţia
Un interes deosebit în clasifica- geografică a tracilor de nord, Strabon
rea geografiei tracilor septentrionali îl remarcă că geţii „…sunt mai bine cu-
prezintă relatările lui Strabon. La în- noscuţi de elini, deoarece se mută des de
tocmirea tratatului, autorul a utilizat o parte și alta a Istrului” (VII, 3, 13).
informaţii din operele predecesorilor Însă „…a existat și o altă împărţire
și contemporanilor săi, care în cea a teritoriului, chiar din cele mai vechi
maket.indd 449 25.11.2010 14:37:18

450 Capitolul 6
timpuri, căci pe unii (autorii antici din Autorii antici care au descris eve-
înaintea geografului amasian – I.N.) îi nimentele ce s-au derulat în sec. I î.Hr.
denumesc daci, iar pe alţii – geţi. Geţii – sec. I d.Hr., consideră că principala
sunt cei care se întind spre Pont și spre populaţie sedentară din spaţiul dintre
răsărit, iar dacii cei care locuiesc în Balcani și Nistru, Carpaţi și Marea Nea-
partea opusă, spre Germania și izvoa- gră o constituiau comunităţile getice.
rele Istrului” (VII, 3, 12). Romanii nu- Din această vreme, ei tot mai insistent
meau „…Danubius partea superioară a au început să întreprindă sistematic „in-
fluviului și cea dinspre izvoare până la cursiuni nimicitoare” asupra Macedoniei
cataracte. Ţinuturile de aici se află, în și a altor provincii (Apian 13, 36). Con-
cea mai mare parte, în stăpânirea daci- form relatărilor lui Suetonius, care par a
lor. Partea inferioară a fluviului, până fi dubioase, Octavian August, pentru a
la Pont, de-a lungul căreia trăiesc geţii stabili relaţii pașnice de bună vecinătate
– ei o numesc Istru” (VII, 3, 13). Din cu geţii, atât de necesare pentru stăpâ-
cele relatate de geograful antic rezultă nirea Romei, a făgăduit să o dea pe fiica
că pământurile de la Dunărea de Jos și sa, Iulia, în căsătorie dinastului geţilor
interfluviul danubiano-nistrean, încă Kotys, pe care anterior o promisese fi-
înainte de Strabon, dar și în perioada ului vestitului triumvir Marc Antoniu,
romană erau cunoscute ca teritorii ge- iar pentru sine cerea în căsătorie pe fiica
tice. Informaţiile lui Strabon își găsesc dinastului barbar (Suetonius, Divinul
confirmare în informaţiile martorului August, LXIII, 4).
ocular Ovidiu Naso, care din a. 8 d.Hr. Geţii sunt localizaţi în regiunile de
se afla în surghiun la Tomis. În toate la nord de munţii Haemus, și de auto-
epistolele sale din această perioadă, rii latini din sec. I î.Hr. Pomponiu Mela
poetul roman, deplângând nenorocita (II, 2, 16-18), Pliniu cel Bătrân (IV, 11
lui soartă, nu o dată se jeluia că e ne- (18-41), Silius Italicus (I, 325; II, 75),
voit să vieţuiască între „…dușmănoșii Valerius Marţial (Ep. VII, 2, 12; VII,
geţi” (III, 14, 37-40), fiind împrejmu- 84, 1-4; Dat. VIII, 11, 1-4; IX, 4, 5, 1-5;
it de „…mulţimea geţilor îmbrăcaţi cu 101, 17-18).
pantaloni” (IV, 6, 45-48). „Deși în acest În spaţiul balcano-carpato-pon-
loc – sublinia Ovidiu – sunt amestecaţi tic, comunităţile getice sunt semnalate
greci și geţi, ţărmul ţine mai mult de ge- și de autorii de mai târziu din sec. II-
ţii nedomoliţi” (V, 7, 9-15). Printre nu- III d.Hr., Clémens din Alexandria (IV,
meroasele etnonime, ce și-au găsit re- 8, c.213), Claudius Aelianus (XV, 24),
flectare în operele ovidiene, geţii sunt Ilus Solinus (10, 7) etc.
menţionaţi de 79 de ori, pe când dacii În Tabula Peutengiriana – harta
nici o dată. Prin urmare, dacii în acest antică, care cronologic se referă către fi-
spaţiu nu erau cunoscuţi nici autori- nele sec. III sau începutul sec. IV d.Hr.,
lor din perioada greacă, nici celor din geţii, împreună cu alte comunităţi, sunt
epoca romană. amplasaţi la sud și la est de Carpaţi.
maket.indd 450 25.11.2010 14:37:18

După sec. IV d.Hr., sursele narative păstrată până în prezent în rezuma-

conţin informaţii mai modeste despre tul făcut de Iustin pe la mijlocul sec.
comunităţile tracilor septentrionali, în II d.Hr., în care autorul, enumerând
genere, și despre geţi în special. Din triburile geţilor cunoscute în vremea
nou informaţii despre geţi apar în ope- lui, sublinia că „și dacii sunt o mlădiţă
ra autorului bizantin din sec. VI d.Hr. a geţilor…” (Trogus Pompeius, XXXII,
Iordanes – Getica, care, după cum se 3, 16). Prin aceasta cărturarul roman,
știe, se confunda geţii cu goţii (Iorda- fără echivoc, indică diferenţa cronolo-
nes: 12, 67, 69, 70, 71, 73). gică dintre aceste două seminţii trace.
În așa mod, doar o trecere succintă Abordând problema localizării da-
în revistă a informaţiilor, surselor na- cilor, Strabon arată că ei locuiau alături
rative pe o perioadă de aproximativ 12 de geţi, în partea superioară a Dunării
secole demonstrează că autorii antici: (VII, 3, 12; VII, 3, 13). Din aceste indica-
greci, latini, bizantini, semnalează în ţii devine clar că la începutul erei noas-
spaţiul balcano-carpato-pontic, îm- tre dacii erau bine cunoscuţi în spaţiul
preună cu alte seminţii, comunităţile intracarpatic. Anume aceste regiuni le
geţilor, dacii lipsind completamente. avea în vedere autorul din sec. II d.Hr.
Prin „dacii” din inscripţia de la Florus, când clarifica că „…dacii trăiesc
Adamclisi (CIL, III, 14437, 2) se evi- nedezlipiţi de munţi” (II, 28, 18).
denţiază ostașii de origine din Dacia, În tratatul lui Suetonius Divinul Au-
înrolaţi în detașamentele romane (Co- gust, geţii și dacii sunt amintiţi împreu-
hors I, Cilicum), dislocate în Scythia nă (XXI, 2; LXIII, 4). Unele clarificări, în
Minor (Tudor, 1956) și nicidecum o acest sens, le face Dio Cassius. Romanii
populaţie dacică din această zonă. au dus cel mai însemnat război cu da-
Cele mai timpurii informaţii des- cii, asupra cărora domnea Decebal. „Eu
pre daci apar nu mai devreme de finele îi numesc daci pe oamenii pomeniţi mai
sec. II – începutul sec. I î.Hr. și numai sus, cum își spun ei înșiși și cum le zic
în operele autorilor din perioada ro- romanii, măcar că știu prea bine că unii
mană. Pentru prima dată, dacii sunt dintre greci îi numesc geţi, fie pe drept,
menţionaţi în Comentariile despre răz- fie pe nedrept. Căci eu îmi dau seama că
boiul din Galia ale lui Cezar (IV, 25, 2). geţii locuiesc dincolo de Haemus, de-a
Însă un număr considerabil de cerce- lungul Istrului” (LXXII, 6, 2).
tători consideră capitolul 25 al cărţii Începând cu sec. I î.Hr., dar mai
lui Cezar, în care se pomenesc triburi- insistent în sec. I-II d.Hr., dacii pre-
le dacilor din regiunea Dunării Supe- zentau un pericol serios pentru pro-
rioare, o interpolare mult mai tardivă vinciile de est ale Imperiului Roman.
(Златковская 1955). Autorii latini, din aceste considerente,
Mai aproape de adevăr, deși destul tot mai frecvent amintesc comunităţile
de fragmentare, sunt informaţiile din dacilor în tratatele lor. Adesea, etnoni-
Istoria lui Filip a lui Trogus Pompeius, mul „dac” înlocuia pe cel de „get”. Sub
maket.indd 451 25.11.2010 14:37:19

452 Capitolul 6
noţiunea de daci, romanii subînţele- bil ce demonstrează identitatea geţilor

geau și alte comunităţi înrudite lor, dar cu dacii încă din sec. VI î.Hr.
în unele cazuri și neînrudite. Astfel, Analiza materialului concret nici
Plinius cel Bătrân, descriind delta Du- pe de parte nu confirmă prezenţa daci-
nării, sublinia că „…regiunile apropiate lor în perioada sec. VI-III î.Hr., deoa-
de ţărm au fost ocupate de diferite po- rece nu există niciun motiv de a iden-
pulaţii, când de geţi, numiţi de romani tifica noţiunea de daos și derivatele lui
daci, când de sarmaţi, numiţi de greci cu etnonimul de „dac”. Studierea in-
sauromaţi…” (IV, 12, 78). scripţiilor epigrafice și textelor litera-
Din cele relatate se poate de conchis re antice au dus specialiștii la conclu-
că sursele narative, începând cu sec. VI zia, conform căreia între daos și dacus
î.Hr. și până în sec. IV î.Hr., amplasează nu există nicio legătură etimologică.
comunităţile getice în teritoriile dintre „Daos” nu este etnonim, ci un simplu
Balcani, Carpaţi și Marea Neagră, iar antroponim, originea căruia nu trebu-
pe cele ale dacilor, de la sfârșitul sec. II ie de căutat în regiunile de la nord de
î.Hr., în spaţiul intracarpatin. Balcani, ci, mai degrabă, în Asia Mică,
În pofida acestor realităţi, în isto- probabil în Phrygia (Lascu 1967).
riografie s-a încetăţenit ideea apariţi- Vestigiile arheologice într-o oare-
ei concomitente a geţilor și dacilor pe care măsură sunt în concordanţă cu
arena istorică. ideea existenţei unei discordanţe cro-
Una din cauzele care a dus la for- nologice în procesul constituirii cultu-
marea acestei idei au servit noţiunile rii materiale a geţilor din câmpie și a
de daos sau dau, adesea întâlnite în tra- dacilor din spaţiul intracarpatic.
diţia literară antică din sec. IV-III î.Hr., Dacă în sursele narative, ce reflectă
și în special în operele lui Menandru situaţia etnodemografică din sec. VI-V
(Agricultorul, 31) și Herondas (Geloa- î.Hr., comunităţile geţilor sunt menţi-
sa, 67-68). onate în regiunile de la sud de Dună-
În comediile autorului din sec. II rea de Jos, în cele din perioada imediat
î.Hr. Terenţiu, Daos îl consideră pe următoare, acestea sunt atestate ca po-
Geta cel mai bun prieten și confrate pulaţie veche sedentară și la nord de
(Phormio 35-36). Dat fiind faptul că marele fluviu.
în comediile antice, de regulă, nume- Astfel, Arian în tratatul Expediţia
le sclavilor se dădeau după patria lor, lui Alexandru, bazat în mare parte pe
Strabon a ajuns la concluzia că geţii relatările lui Ptolomeus Laga – strategul
„…se numeau în vechime davi. De aici tânărului rege macedonean, informează
și numele de sclavi Geta și Davos, obiș- că în primăvara anului 335 î.Hr. „…Ale-
nuite la antici” (VII, 3, 12). Această xandru a pornit spre Tracia, împotriva
supoziţie a geografului antichităţii a tribalilor…(care) se răzvrătiseră” (Arian
fost suficientă ca mulţi cercetători să o I, 3, 4). Sub presiunea macedonenilor
considere ca un argument incontesta- tribalii s-au retras „…într-unul din os-
maket.indd 452 25.11.2010 14:37:19

troavele Istrului” (I, 3, 3), unde au și callatian Demetrios, în veridicitatea

fost nimiciţi. Alexandru trece pe ma- cunoștinţelor căruia despre această
lul stâng al Istrului, pentru a pedepsi zonă nu încape nicio îndoială.
și pe geţi. Geţii nu au fost în stare să Analiza surselor narative antice,
ţină piept și „…se retraseră cât putură vizavi de teritoriile populate de geţi,
mai departe (spre nord – I.N.) de flu- permite de a conchide că aceste co-
viu” (I, 44). munităţi erau răspândite în tot spa-
Autenticitatea acestor știri nu pro- ţiul dintre Balcani și Bug, Carpaţi și
voacă dubii, deoarece informaţiile se Marea Neagră. Această constatare co-
bazează pe amintirile viitorului rege al respunde, în mare măsură, și datelor
Egiptului – Ptolomeus și pe „buletine- arheologice, însă ea nu trebuie absolu-
le” zilnice oficiale. tizată. Descoperirile din ultima vreme
Abordând același subiect – cam- din așezarea și necropola plană de la
pania lui Alexandru din 335 î.Hr., Stra- Olteni, jud. Covasna demonstrează:
bon sublinia că regele macedonean cu- locuinţele de suprafaţă din așezare
noștea că „…ţinutul de dincolo de Istru după modul de edificare, materialele
(nord de Dunăre – I.N.) se află în pose- utilizate în construcţie, aranjamentul
sia geţilor…” (Strabon VIII, 3, 8). Tot de sistemului de încălzire, sunt completa-
la el se știe că spaţiul dintre Istru, Tyras mente similare celor studiate în așeză-
și Pontul Euxin, numit „pustiul/șesul rile din microzona Hansca, Butuceni,
getic”, a fost arena mai multor confla- Saharna Mică etc.; ritul și ritualuri-
graţii militare, printre care și cele în- le funerare și, în special practicarea
treprinse de „…Darius, fiul lui Histaspe înmormântărilor prin incineraţii în
împotriva sciţilor”, iar „…mai târziu de urne depuse în gropi sepulcrale rec-
Lysimach împotriva geţilor și regelui lor tangulare, dimensiunile cărora variau
Dromichaites…” (Strabon VII, 3, 14). între 2 și 3 m lungime, 1-1,30 m lăţime
În sec. III î.Hr., conform tradiţiei și 0,30-0,80 m adâncime, au largi ana-
antice, pe ambele maluri ale Dunării logii în necropolele de la Seliște, Slo-
de Jos funcţiona o formaţiune politică bozia, Bugeac-Ostrov din spaţiul de la
destul de puternică sub conducerea lui est și sud de Carpaţi; inventarul des-
Dromichaites (Diodor XXI, 1; XXI, 12, coperit și, în special, sortimentul ce-
1-6; Pausanius I, 9, 5-7). ramic, formele de vase și decorul sunt
În „Perieghesa” din sec. III-II î.Hr., aproape identice cu piesele sesizate în
atribuită geografului din Chios Schym- așezările și necropolele de la Hansca,
nos, este indicată graniţa dintre tracii Cartal-Orlovka, Ghiurgiulești „La Va-
de sud și geţi, care trecea în regiunea dul Boului”, Cioburciu, Butuceni Sa-
orașului Mesembria (Pseudo-Scymnos harna Mică, Saharna Mare, Saharna
Fr. 740). Această frontieră, după cum La Șanţ etc.
mărturisește însuși autorul, a fost re- În baza acestor similitudini, obiec-
latată conform indicaţiilor geografului tivele arheologice din cariera de nisip
maket.indd 453 25.11.2010 14:37:19

454 Capitolul 6
de la Olteni se încadrează în șirul mo- pe platouri. Multe din ele: Butuceni,

numentelor getice din sec. IV-III î.Hr., Saharna Mică, Saharna Mare, Cartal-
ceea ce, fără echivoc, ilustrează pre- Orlovka, Novosel’skoe au fost fondate
zenţa unor comunităţi getice la Cur- în sec. VII/VI-V î.Hr. și prelungesc să
bura Carpaţilor Răsăriteni în această funcţioneze până la sfârșitul sec. III –
perioadă. începutul sec. II î.Hr., perioada de în-
În pofida faptului, că o delimitare florire atingând-o, în cele mai frecven-
cronologică certă între monumentele te cazuri, în sec. IV-III î.Hr.
din sec. V și IV, ca și între cele din sec. Cercetările efectuate în ultimele
III și II î.Hr. adesea e greu de stabilit, decenii, ce s-au soldat cu unele desco-
totuși, în linii generale, actualmen- periri remarcabile, permit nu numai de
te se poate de constatat că în spaţiul a aduce unele corectări în reconstitui-
nord-tracic sunt cunoscute peste 353 rea modului de construcţie a fortifica-
de obiective arheologice din sec. IV- ţiilor, dar și de a evidenţia principalele
III î.Hr. Cartarea lor demonstrează că tipuri ale sistemelor defensive.
aproximativ 250 de monumente ţin de În perioada sec. IV-III î.Hr. cel
ţinuturile de la est de Carpaţi, dintre mai frecvent se întâlnesc: edificii de-
care 162 – teritoriile de la est de Prut fensive în formă de „zid” ridicat din
(vezi Harta, pag. 423). carcasă de lemn, constituită după tipul
Această situaţie demografică se palisadei din două rânduri de bârne
explică prin modul de viaţă al comu- verticale, distanţa dintre care varia de
nităţilor getice. Fiind agricultori, ge- la 1,3 la 2,5 m, prinse între ele cu alte
ţii preferau să se așeze cu traiul acolo bârne orizontale. Spaţiul dintre aceste
unde erau cele mai fertile pământuri, două paramente era tasat cu nisip, lut,
dar întrucât această zonă, până în pre- pietriș/moloz și pământ. Acest sistem
zent, dispune de soluri cu un strat gros de fortificaţie este cunoscut după des-
de cernoziom, ea a fost cel mai intensiv coperirile de la Butuceni, Mașcăuţi,
populată de către geţi. Potîrca etc.; bastioane în formă de se-
În sec. IV-III î.Hr., ca și în perioa- micerc construite din „zid” din carca-
da precedentă, geţii locuiau în așezări să de lemn în formă de palisadă din
fortificate și neîntărite. Actualmente două paramente cu emplecton tasat
în spaţiul de la est de Carpaţi sunt cu- din nisip, lut, pietriș și pământ; bas-
noscute cca 61 de cetăţi. Din ele 40 în tioane în formă de potcoavă, constru-
regiunile de la est de râul Prut, iar 21 ite din rânduri de piatră nefasonată,
între Carpaţi și Prut. Suprafaţa incintei legată cu liant din pământ. Ambele
cetăţilor este destul de variată, pendu- tipuri de bastioane au fost cercetate
lând între 10 km2 și 40-100 km2. Ca și la cetatea Saharna Mică; edificii de-
în sec. VII-V î.Hr., așezările fortificate fensive complexe, formate din 3 sau 4
erau amplasate pe promontorii, ma- paramente din lemn cu emplectonul
lurile înalte și abrupte ale râurilor sau tasat din nisip, lut, bucăţi de piatră de
maket.indd 454 25.11.2010 14:37:19

calcar și pământ, constituind un „zid” getice, de tipul Huși-Vovriești, frag-

monolit din trei secţii, care era am- mente de ceramică grecească de lux,
plificat cu trei bastioane în formă de amfore, coliere din mărgele de coral
semicerc, amplasate la flancuri și în și chihlimbar, pandantive de aur și ar-
centru. Asemenea linii de fortificare gint, o diademă de aur cu greutatea de
au fost surprinse la cetatea Saharna 575,6 g, lucrată într-un atelier autoh-
Mare; zid de piatră, ridicat din două ton, brăţări de argint și o drahmă is-
paramente de piatră fasonată și cără- triană de la sfârșitul sec. IV î.Hr. Pre-
midă cu emplectonul tasat din bucăţi zenţa monedelor barbare – imitaţii ale
de piatră de calcar, pietriș, lut și pă- tetradrahmelor macedonene, a diade-
mânt. Un astfel de zid cu lungimea de mei și a altor obiecte de podoabă con-
26 m a fost cercetat la cetatea Butu- fecţionate în atelierele meșterilor au-
ceni. Sistemul defensiv al cetăţilor ge- tohtoni, este o mărturie directă despre
tice din sec. IV-III î.Hr., prezintă, de o activitate comercială internă destul
fapt, o tradiţie constituită în perioada de efectivă, în care erau încadrate ce-
sec. VII-V î.Hr. tăţile getice. Faptul că în această davă
În baza cercetărilor efectuate la au fost descoperite diverse categorii
un șir de așezări întărite s-a stabilit că de marfă de import denotă existenţa
la unele din ele incinta nu dispune de unor largi legături comerciale cu lu-
strat cultural. La cetăţile de la Hans- mea elenă.
ca, Hulboaca ș.a. au fost sesizate doar Materialul ceramic recoltat este
materiale răzleţe, ce s-au păstrat de la alcătuit din fragmente de amfore de
o locuire provizorie. În schimb, rămă- Chios, Thasos, Sinope, Heracleia Pon-
șiţele fortificaţiilor sunt clar vizibile la tică, Chersones etc., ceramică gre-
suprafaţă. Asemenea așezări fortificate cească de lux și de la vase modelate cu
erau folosite numai în caz de primejdie mâna, caracteristice sortimentului ce-
ca opidum refugium, larg cunoscute în ramic getic din sec. IV-III î.Hr. Lotul
lumea barbară. de ceramică de import constituie cca
Majoritatea covârșitoare a cetăţilor 20-25% din toate fragmentele de reci-
studiate arheologic dispun de vestigii piente descoperite pe promontoriul de
și materiale ce demonstrează că ele au la Butuceni. În baza acestor materiale,
funcţionat ca situri o perioadă destul se poate de conchis că cetatea de la Bu-
de îndelungată. De regulă, cetăţile mari tuceni reprezenta nu numai un centru
și bine întărite erau înconjurate de așe- militar puternic, dar și administrativ,
zări nefortificate ca cea de la Bunești, religios și comercial, prin intermediul
Butuceni etc. căruia se realiza comerţul orașelor-po-
În situl de la Bunești au fost evi- lisuri cu populaţia autohtonă din zona
denţiate rămășiţele a 46 de construcţii Codrilor Orheiului.
locative și gospodărești, sub ruinele Așezările nefortificate, de regulă,
cărora au fost descoperite 14 monede erau amplasate pe versanţii dealurilor,
maket.indd 455 25.11.2010 14:37:19

456 Capitolul 6
în locuri cu pământuri arabile fertile, Suprafaţa locuinţelor era diferită, însă

pășuni mănoase și surse de apă. Un pot fi stabilite două tipuri: case mari cu
exemplu elocvent în acest sens îl pre- suprafaţa de 60-70 m2 și mici, suprafaţa
zintă microzona Hansca, unde au fost cărora varia între 12 și 24 m2. În unele
cercetate 4 așezări getice din sec. IV- locuinţe mari au fost sesizate urmele
III î.Hr., dintre care Hansca-Limbari îngrăditurilor care împărţeau suprafa-
aproape exhaustiv. Suprafaţa așezări- ţa în două camere separate, fiecare cu
lor era diferită. Satele aveau o formă câte o vatră de foc pentru încălzire.
alungită, întinsă pe versantul coline- Cercetarea rămășiţelor locuinţelor
lor, cum era cea de la Hansca-Pidașca. în diferite așezări demonstrează că, de
Însă sunt cunoscute și situri amplasate regulă, ele aveau formă rectangulară,
pe vârful colinelor ca cea de la Hans- unele, precum cea de la Hansca-Lim-
ca-Dealul Ulmului. Locuinţele erau de bari, dispuneau și de pridvor, cu aco-
două tipuri: construite pe nivelul antic perișul în două ape. În unele așezări
de călcare și cu fundamentul adâncit în predominau casele ridicate pe suprafa-
sol. Însă nu în rare cazuri se întâlnesc și ţa antică de călcare ca la Hansca-Lim-
construcţii în formă de bordeie. În sit, bari, în altele, cum ar fi la Huși-Corni
construcţiile locative și gospodărești – cele cu fundamentul adâncit în sol,
erau amplasate aproape una de alta în însă forma, modul de construcţie, sis-
grupuri câte două sau trei edificii cu temul de încălzire rămânând același
un sistem de gropi (bothre) menajere, pentru întreaga arie de răspândire a
care erau amplasate în preajma caselor, geţilor.
iar în unele cazuri și în interior. Dis- Studierea necropolelor din sec.
tanţa dintre locuinţe varia între 4 și 8 m, IV-III î.Hr., a pus în evidenţă un nu-
iar între grupele de construcţii locative măr considerabil de înmormântări
și auxiliare – 10-15 m. În așezări, de care denotă că deși pe parcursul vre-
regulă, funcţionau ateliere meșteșugă- mii s-au produs unele modificări, în
rești care își desfășurau activitatea în linii generale, ritul și ritualurile fune-
construcţii speciale în formă de borde- rare au rămas aceleași ca și în perioada
ie cum ar fi cele descoperite în situl de precedentă. Se practicau înmormân-
la Hansca-Limbari. tări în necropole tumulare și plane. În
Așezarea caselor în „cuiburi”, iar a construcţia tumulului, în sec. IV-III
atelierelor meșteșugărești la marginea î.Hr., dispare învelișul din bucăţi de
satelor, cum mărturisesc descoperirile piatră. Biritualismul cu predominarea
de la Hansca-Limbari, dau posibilita- incinerării este întâlnit în majoritatea
te de a întrevedea existenţa anumitor necropolelor studiate. Înmormântările
grade de rudenie între familiile care prin incineraţie, de regulă, efectuate
constituiau situl. Atelierele erau me- în gropi cilindrice, adâncite în cerno-
nite să deservească necesităţile satului, ziom, mai rar în pământ steril, erau
indiferent de legăturile patrimoniale. fără urne ori în urne cu sau fără capac,
maket.indd 456 25.11.2010 14:37:20

ori în ciste. Anali- de aur, brăţările și cerceii de argint –

za ritului funerar la cetatea de la Bunești; inel de tâmplă
demonstrează de aur piramidal în necropola de la
constituirea unui Hansca-Lutărie; piese de harnașament
rit unic caracte- în cetatea de la Stâncești; torques, inele
ristic întregului și brăţări din argint în cetatea Mateuţi
spaţiu de răspân- etc. Alte piese valoroase au fost găsite
dire a geţilor. In- fortuit. Astfel, la Băiceni au fost desco-
ventarul funerar perite: un coif de aur cu decor, brăţări
Coiful de aur de la
Coţofeneşti sesizat în înmor- spiralice de aur, cu protome de ani-
mântări este dife- male, piese de harnașament, cu pro-
rit, însă predomină înmormântările cu tome de cai – tetrascleion. La Lărguţa
un inventar relativ modest, constând s-au găsit fragmente de brăţări și două
din vase de ofrandă de factură locală. torquesuri de aur, cu protome în formă
Prezenţa în necropole și așezări de capete de lei etc.
a vaselor modelate cu mâna, ce se în- Analiza subiectelor redate pe coi-
cadrează în aceleași categorii, tipuri și furi, obiecte de podoabă, piese de har-
variante după formă și decor, prezintă nașament etc. demonstrează originali-
un argument definitoriu ce dovedește tatea artei getice, formată în baza stilu-
constituirea unui sortiment ceramic lui animalier, răspândit în arta orien-
caracteristic pentru toate comunităţile tală achemenida și reprodus prin ma-
getice de la est de Carpaţi. niera caracteristică stilului geometric
grecesc. Stilul animalier pătruns prin
Arta filiera greacă era practicat și de tracii
Contactele comerciale și cultura- de sud, și de vecinii din est – sciţii. Încă
le permanente cu centrele elenistice și din perioada iniţială acest stil avea un
lumea barbară aferentă, au contribuit caracter strict religios, fiind o compo-
substanţial la evoluţia spiritualităţii co- nentă indisolubilă a concepţiei despre
munităţilor getice, care și-au găsit re- lume a comunităţilor indo-europene.
flectarea și în arta Faptul că multe piese de harnașament
aplicativă. Majo- prezintă doar o parte a animalului, este
ritatea obiectelor legat probabil de magia parţială bine-
de artă au fost cunoscută la multe popoare, conform
descoperite în căreia o parte exprimă întregul. După
procesul inves- mitologia indo-europeană, Soarele se
tigaţiilor arheo- mișcă pe cer pe un car cu patru cai
logice efectuate bălăi. Această simbolică solară în arta
în diverse situri aplicativă getică se manifestă prin uti-
Torques şi inel de aur. getice: diadema lizarea pe larg a rozetelor, cu care sunt
Lărguţa, Hansca ornamentate diadema de aur de la Bu-
și pandantivele
maket.indd 457 25.11.2010 14:37:20

458 Capitolul 6
nești, coiful de la Hansca-Limbari ș.a. Măcinatul cerea-

Băiceni, ori prin lelor se realiza cu ajutorul râșniţei.
multiplele piese Din graminee se cultivă în primul
de harnașament rând grâul. Amprente de boabe de
în formă de svas- grâu au fost găsite pe bucăţi de lut ars
tică cu trei sau din lipitura pereţilor caselor, graminee
patru protome. carbonizate și amprente de spice de
Răspândirea re- grâu s-au descoperit în așezările Hans-
prezentării șar- ca-Dealul Ulmului, Hansca-Pidașca,
pelui pe diverse pe vatra cuptorului-crematoriu din ne-
Brăţară de aur de la obiecte de tore- cropola Hansca-Lutăria, dar și în alte
Băiceni utică se explică situri cum ar fi Saharna Mică, unde în
prin faptul că construcţia nr. 7 au fost găsite boabe de
această reptilă avea un rol deosebit în grâu carbonizate în cantitate de apro-
credinţele religioase ale geţilor. Șarpele ximativ 250 g. Despre holdele bogate
întruchipa ideea divinităţii protectoare de pâine ale geţilor pomenesc și surse-
a Pământului sau a zeului ceresc, care le narative. Arian, descriind escala lui
prin intermediul umidităţii fertilizează Alexandru Macedon pe malul stâng
pământul, idee dominantă în credinţe- al Dunării menţiona că „…armata în
le agricultorilor. Stilul animalier pre- cursul nopţii merseră prin locuri unde
zintă o simbolică creativă caracteristi- holdele de pâine erau îmbelșugate. În fe-
că artei getice. Cartarea obiectelor de lul acesta rămaseră mai neobservaţi în
artă getică cunoscute până în prezent, înaintarea lor” (I, 4, 1).
ilustrează clar că ele erau utilizate cu Altă cultură cerealieră cultivată de
preponderenţă de locuitorii din spaţiul geţi era orzul, din care mai făceau și o
carpato-balcano-pontic. băutură numită briton. Despre cultiva-
rea viţei-de-vie semnalează tradiţia an-
Economia tică, dar și datele arheologice. Pe vatra
Îndeletnicirile principale ale geţi- cuptorului-crematoriu din necropola
lor erau agricultura și creșterea vitelor. Hansca-Lutăria s-au găsit seminţe de
Pământurile fertile cu luncile mănoa- struguri și de pere carbonizate.
se despre care mărturisește și tradiţia Se practica pe scară largă cultivarea
antică au determinat, în mare măsură, cânepii și a inului. Herodot menţiona
principalele ramuri de producţie. Ves- că tracii confecţionau pânză și haine de
tigiile arheologice oferă dovezi care cânepă de o așa calitate, încât oamenii
demonstrează că uneltele de bază pen- neiniţiaţi în ale ţesutului nu le puteau
tru prelucrarea solului erau plugul cu deosebi de cele făcute din in. Practi-
brăzdarul din fier și sapa. Recoltarea se carea torsului cânepei, inului și lânii
făcea cu ajutorul secerilor de fier, cu- se certifică prin multiple fusaiole din
noscute după exemplarele din așezarea lut ars, folosite ca greutăţi la fusul din
maket.indd 458 25.11.2010 14:37:21

lemn. Asemenea piese au fost descope-

rite aproape în toate așezările studiate
arheologic, dar și în înmormântările fe-
minine în calitate de inventar funerar.
În tradiţia antică s-au păstrat unele
relatări ce mărturisesc despre dezvolta-
rea vităritului. Încă Homer în „Iliada”
îi numește pe traci îmblânzitori de cai,
deoarece ei dispuneau de herghelii de Unelte de fier
cai buni pentru cavalerie. Conform in-
formaţiilor lui Arian, geţii erau călăreţi cuptoare pentru reducerea minereului
excelenţi care constituiau detașamente de fier, fragmente de duză pentru com-
considerabile în armată în timpul ope- primarea oxigenului în cuptoare, urme
raţiilor militare (Arian I, 3, 5). Creșterea ale atelierelor în care se confecţionau
cailor este demonstrată și de datele cer- unelte, de muncă, ustensile, arme,
cetărilor osteologice. Însă locul de frun- obiecte de podoabă etc.
te îl ocupa creșterea vitelor mari cornute Materia primă era minereul de
și oieritul. Creșterea vitelor se practica baltă, care conţinea de la 18 până la
nu numai pentru aprovizionarea comu- 40% fier, ceea ce era suficient pentru
nităţilor getice cu carne, dar și produse metalurgia primitivă a fierului. Studi-
lactate tradiţionale trace, brânză și urdă. erea vestigiilor atelierelor, ca cele de la
Strabon menţiona că la geţi existau sa- Hansca-Limbari, unde au fost surprin-
cerdoţi care se hrăneau „cu miere, lapte se forme de turnat, rebut de ustensile,
și brânză”. Pe larg erau utilizate pieile de zgură de fier, fragmente de duză pentru
la vitele mari cornute pentru pregătirea comprimarea aerului de la cuptoare de
încălţămintei. Din câteva straturi din reducere a minereului, demonstrează
piele de bovine se confecţionau armele că prelucrarea metalelor, osului, pie-
defensive: scutul, cnemidele, coiful. Din trei atinsese un nivel destul de înalt, iar
piele de ovină se cosea îmbrăcăminte meșteșugăritul devenise diversificat.
de iarnă, iar din lână se ţesea pânză, se Un rol deosebit îl aveau fierăriile, care
coseau sumane. Analiza osteologică a deserveau mai multe sate. Cercetările
demonstrat că în gospodărie se creșteau de la cetatea Bunești au pus în evidenţă
porcine, caprine, păsări de casă și în pri- mai multe tipuri de instrumente uti-
mul rând găinile. lizate în fierărie. Meșterii geţi aveau,
În perioada secolelor IV-III î.Hr. pentru acea vreme, largi cunoștinţe
se dezvoltă prelucrarea metalelor. În și aptitudini în alcătuirea compoziţiei
așezările și necropolele cercetate au aliajelor din metale utilizate în turna-
fost descoperite ustensile, unelte de rea vârfurilor de săgeţi, spadelor etc.
lucru, arme confecţionate din fier. În clar demonstrate de analizele spectrale
unele din ele s-au sesizat rămășiţe de la în laboratoare speciale.
maket.indd 459 25.11.2010 14:37:21

460 Capitolul 6
Și prelucrarea au contribuit substanţial la evoluţia as-

metalelor colora- cendentă a societăţii. Un rol relevant în
te: a aurului, ar- dezvoltarea economiei l-au avut relaţi-
gintului, bronzu- ile comerciale cu orașele grecești din
lui la fel era pusă nord-vestul și vestul Pontului Euxin.
pe scară largă.
Multiplele obiec- Comerţul şi moneda
te de toreutică și După valorificarea de către colo-
podoabe, desco- niștii greci a litoralului de vest și nord
perite în aria de a Mării Negre și întemeierea mai mul-
răspândire a ge- tor orașe, s-au stabilit contacte econo-
Arme de fier şi
bronz. Pîrjolteni ţilor, prezintă un mice permanente între aceste centre și
argument incon- populaţia din zonele din jur. Perfecţi-
testabil în acest sens. Decorul mostre- onarea uneltelor de muncă, utilizarea
lor este redat într-o tehnică stângace, tehnologiilor avansate aplicate în agri-
fără respectarea proporţiilor corpului cultură au ridicat productivitatea, du-
omenesc și a animalelor. Meșterii nu când la apariţia supraprodusului, care
respectau sau nu erau în stare să res- la rândul său a contribuit la înviorarea
pecte perspectiva. Adesea capul e redat relaţiilor de schimb. Începând cu sec.
în profil, iar ochii – en-face, ceea ce era IV î.Hr., comerţul cu lumea greacă se
inadmisibil în arta greacă. Toate aces- intensifică și totodată se lărgește con-
tea prezintă o dovadă incontestabilă că siderabil, încorporând în circuitul co-
erau confecţionate în atelierele mește- mercial comunităţile din întregul spa-
rilor locali. ţiu getic. Arheologic s-a stabilit că în
Analiza materialului ceramic de- toate monumentele studiate, dar și în
monstrează diversitatea formelor și cele cunoscute doar prin sondaje peri-
decorului utilizate la modelarea va- eghetice, se atestă materiale de import.
selor. Răspândirea tot mai largă a re- Grecii aduceau pe piaţa getică cerami-
cipientelor lucrate la roată ilustrează că de lux, obiecte de toreutică, diverse
practicarea acestui mod de executare podoabe din aur și argint, vin de înaltă
a formelor ceramice de majoritatea co- calitate și untdelemn. Ambalajele măr-
munităţilor getice. furilor lichide în formă de amfore din
Prelucrarea lemnului, pieilor de diferite centre din bazinul egeean, dar
animale, blănurilor, ţesutul etc., au ră- și circummediteranean, au fost semna-
mas la nivelul de meșteșuguri casnice. late nu numai în așezări, dar și în în-
Schimbările radicale ce s-au deru- mormântări, unde erau folosite ca urne
lat în economia comunităţilor getice și sau în calitate de vase de ofrandă.
seminţiilor conlocuitoare, catalizate de Din orașele grecești corăbiile cu
influenţa civilizaţiei eline, dar și a traci- mărfuri se ridicau pe calea apei pe râ-
lor de sud și vecinilor din est – sciţilor, urile Piretos – Prut, Tyras – Nistru și
maket.indd 460 25.11.2010 14:37:22

Hipanis – Bugul de Sud, în regiunile de Dezvoltarea comerţului a impus

silvostepă ajungând până la cetăţile Sa- polisurilor mărirea considerabilă a
harna Mică, Saharna Mare, Saharna La volumului monedei, deși iniţial ora-
Șanţ, Saharna La Revechin, Butuceni, șele din nordul și vestul Mării Negre
Stâncești etc. Acostând la davele rive- emiteau monede numai pentru satisfa-
rane, mărfurile se răspândeau în masa cerea necesităţilor pieţii interne. Însă
barbaricumului din zonele respective. dezvoltarea în ascensiune a economiei
Pe teritoriul unor cetăţi, de exemplu la orașelor antice, intensificarea relaţiilor
Butuceni, au fost evidenţiate mai multe de schimb cu lumea barbară au dus la
bucăţi de piatră, printre care și unele faptul că monedele polisurilor grecești
de la râșniţe grecești, din rocă care nu au început să fie utilizate și de comuni-
e cunoscută în împrejurimi. Conform tăţile din regiunile aferente.
datelor obţinute prin analiza geolo- În sec. IV-III î.Hr. un rol însemnat
gică, bucăţile de piatră sunt din roca în economia populaţiei rurale barbare
andezitobazalt, care predomină în ba- îl aveau monedele Histriei și Tyrasului.
zinul egeean. În regiunile Mării Negre Un set de monede de argint histriene și
zăcămintele de andezitobazalt se află la tirite au fost descoperite în preajma s.
adâncime considerabilă, inaccesibilă Doroţkaia. În așezarea de la Găbești au
meșterilor-pietrari din perioada anti- fost semnalate 30 de drahme histriene,
că. Bucăţile de piatră de la râșniţe erau iar la Butuceni, Trebujeni s-au găsit
folosite ca balast pentru stabilitatea câte un exemplar de monede de bronz
vaselor pe mare. Ajungând la punctul din Tyras. În siturile de la Poiana, Be-
de destinaţie, balastul se arunca, făcân- rești etc., s-au descoperit monede de
du-se loc cantităţilor mari de cereale, argint din Histria.
produse ale vităritului, pieilor și blănu- În ultimul sfert al sec. IV î.Hr., au
rilor de animale, stocurilor de pânză început să se răspândească monedele
etc., importate de negustorii greci de de aur ale Macedoniei și Traciei elenis-
la comunităţile din aceste regiuni. Din tice. Geografia monumentelor ce conţin
numărul de așezări fortificate cunos- astfel de monede mărturisește că ele au
cute, o treime sunt amplasate în ime- pătruns în teritoriile getice îndeplinind,
diata apropiere a arterelor acvatice sau mai mult, funcția mijloacelor de acumu-
pe malurile râurilor navigabile în acea lare, deoarece ele, cu preponderență, au
vreme. Operaţiile comerciale nu se fă- fost depistate în formă de tezaure. Sur-
ceau numai cu lumea elină. Legături se de furnizare a acestor mijloace erau
permaneente geţii întreţineau cu tracii nu numai contactele economice între
de sud, prin a căror filieră pătrundeau comunitățile getice și civilizația elină,
mărfuri din regiunile circummedite- dar și capturile de pe urma războaielor,
ranene, cu sciţii, de la care importau jafurilor, taxelor de răscumpărare etc.
arme ofensive, piese de harnașament și Dezvoltarea economică, desfășu-
alte obiecte de uz cotidian. rarea pieţei interne și externe, au cre-
maket.indd 461 25.11.2010 14:37:22

462 Capitolul 6
at condiţiile necesare pentru emiterea în cetatea de la Bunești, în incinta

monedei proprii. Fenomenul a fost așezărilor de la Lopatnic, Trebujeni,
accelerat și de circumstanțele istorice. Zăbriceni, Marcăuţi, Vovriești etc. În
Campaniile militare din Orient, între- pofida faptului că monedele barbare
prinse de Alexandru Macedon, au dus erau bătute din argint de probă înaltă,
la scumpirea monedei de argint, utili- ele nu circulau în orașele/polisuri de
zată de societatea getică, și reorienta- pe litoralul nord-vest pontic. În sânul
rea fluxului de monede macedonene în comunităților getice însă ele erau folo-
alte direcţii. Pentru a lichida vacuumul site și ca mijloace de acumulare, și ca
monetar care apăruse în consecinţă, co- monedă de schimb.
munităţile getice s-au văzut nevoite să Dezvoltarea comerţului, apariţia
emită moneda proprie, care prezenta o și utilizarea monedei proprii, evoluţia
imitație a celor macedonene – a drah- relaţiilor culturale au contribuit consi-
melor și tetradrahmelor lui Filip al II- derabil nu numai la stabilirea legături-
lea și Alexandru Macedon. lor permanente între comunităţile ge-
Primele monede-imitații au apă- tice și seminţiile conlocuitoare, dar și
rut la sfârșitul sec. IV – începutul sec. la apariţia diferenţierilor sociale. Acest
III î.Hr. Din a doua jumătate a sec. III proces și-a găsit reflectare și în materi-
până la sfârșitul sec. II î.Hr. au fost puse alele arheologice.
în circuit mai multe tipuri de monede- Înmormântările tumulare în gropi
imitaţii barbare, emise de cele mai dez- rectangulare cu pereţii căptușiţi cu bu-
voltate, din punct de vedere economic căţi de piatră sau cu bârne de lemn,
și social-politic, comunităţi getice, iar însoţite de inventar bogat reprezentat
apoi și geto-dace, situaţie binecunoscu- prin arme, obiecte de podoabă din me-
tă în sec. VII-VI î.Hr. la tracii de sud. tale preţioase, articole de import, piese
Unul din aceste tipuri, cu tăietu- de harnașament etc., ca în înmormânta-
ra pe raza discului monedei, a avut o rea de la Pîrjolteni, practicarea în unele
largă răspândire în spaţiul de la est de așezări ca cea de la Butuceni, Pivden-
Carpaţi în ultimele decenii ale sec. III- noe a locuinţelor din piatră, construite
prima jumătate a sec II î.Hr. Monede în stilul arhitectonic practicat în orașe-
getice au fost descoperite în ruinele le grecești de pe litoralul pontic, incon-
construcţiilor locative și gospodărești testabil mărturisesc că în comunităţile
getice exista deja o evidentă stratificare
a societăţii. Faptul că toate înmormân-
tările bogate conţin armament, iar cele
feminine cu inventar bogat, de regulă,
însoţesc înmormântarea bărbatului-
militar, presupune existenţa unui grup
de membri înstăriţi. Probabil anume
Monedă getică. Glinca aceștia constituiau aristocraţia militară
maket.indd 462 25.11.2010 14:37:22

tarabostes, cunoscută după tradiţia an- în sfârșit cu macedonenii au fost im-

tică. Majoritatea comunităţilor getice o plicaţi și geţii, care în diferite perioade
constituia „restul poporului” pomenit prezentau o forţă economică, militară
în sursele tardive sub noţiunea de co- și administrativă serioasă, în stare nu
mati, negustori, meseriași etc. numai să opună rezistenţă, în unele ca-
Geţii, în viziunea lui Herodot, erau zuri și să învingă.
„…cei mai viteji și mai drepţi dintre În decursul sec. IV-III î.Hr. comu-
traci” (IV, 93). În tradiţia antică înce- nităţile getice și semințiile conlocui-
pând cu Homer și până la Strabon și toare se unesc, formând mai multe for-
Arian era vehiculată ideea că cele mai maţiuni politice, caracterul cărora nu
echitabile societăți erau comunităţile întotdeauna poate fi stabilit.
barbare. Homer, menţionând triburi- Autorii antici, descriind campani-
le abiilor ce locuiau la nord de sciţi, îi ile sciţilor în frunte cu Ateas din anii
considera ca fiind cei mai drepţi/echi- 340-399 î.Hr., menționează în regiunile
tabili dintre oameni (Iliada XIII, 5-7). Dunării de Jos comunităţile istrienilor
Într-unul din tratatele sale istoricul și de sub oblăduirea unui basileu anonim
etnograful grec din sec. IV î.Hr., Eforos, („Rex Istrianorum”). Anume aceștia
citat de Nicolaos din Damasc, conside- au opus o rezistență dârză, impunând
ra că sciții „sunt foarte drepţi (echitabili basileul sciţilor să apeleze la ajutorul
– I.N.), având în devălmășie (în comun lui Filip al II-lea Amintas. Deși geţii-
– I.N.) bunurile…” (Nicol. Damasc Fr. istrieni au suferit eșec, rezistenţa lor,
104/123). Din cele relatate reiese că în perioada iniţială, împotriva sciţilor
Herodot, ca și alţi autori antici, obiș- consolidaţi în basileia Scitia Triparti-
nuiţi cu existenţa proprietăţii private tă, demonstrează fără dubii că această
caracteristice nu numai lumii eline, organizație a geţilor prezenta o forţă
dar și mai multor comunităţi barbare, serioasă în zona Dunării de Jos.
considera echitabile acele societăţi, în Câţiva ani mai târziu, în 327/326
care dominau încă relaţiile tribale cu sau 326/325 î.Hr., prefectul Traciei Zo-
proprietatea obștească asupra bunu- piryon întreprinde o campanie militară
rilor. Prin aceasta se deosebeau geţii în stepele din nordul Pontului Euxin,
de majoritatea tracilor de sud la care asediind orașul Olbia. Suferind eșec,
relațiile de neam erau depășite. la întoarcere, detașamentul de 30.000
Autorii antici, deși remarcau că de ostași macedoneni, fiind atacat de
geţii erau înrudiţi cu tracii, alcătuind armatele geţilor, a pierit în întregime
același neam, totuși îi delimitau nu nu- (Trogus Pompeius XXXVII, 3, 2) în
mai de tracii de sud, dar și de odriși, stepele Bugeacului. Rezultatele acestei
încorporându-i în comunități aparte campanii militare denotă prezenţa și la
(Herodot IV, 93). În conflictele milita- această dată a unei formaţiuni politice
re ce s-au desfășurat în regiunile Du- puternice în regiunile din preajma del-
nării de Jos, cu perșii, apoi cu sciţii și tei Dunării.
maket.indd 463 25.11.2010 14:37:23

464 Capitolul 6
Evenimentele ce s-au desfășurat la macedoneană în frunte cu regele Lysi-

sfârșitul sec. IV – începutul sec. III î.Hr., mach e nevoită să se predea, căzând în
în care se înscriu cele două războaie captivitatea geţilor (Diodor XXI, 12,
dintre geţi în frunte cu basileul Dromi- 1-6; Strabon VII, 3, 14; Polyainos VII,
chaites și regele Macedoniei Lysimach 25). În rezultatul tratativelor de pace ce
– și-au găsit o largă reflectare în tradiția au avut loc în fortăreaţa Helis, geţii au
antică. În baza informațiilor autorilor primit cetăţile ocupate de macedoneni,
antici s-a stabilit că după reglementa- încheind o pace convenabilă lor.
rea relațiilor dintre diadohi – prin actul Din cele relatate devine clar că for-
din 297 î.Hr., Lysimach organizează o maţiunea politică de sub oblăduirea lui
campanie militară în regiunea Dunării Dromichaites prezenta la începutul sec.
de Jos în frunte cu fiul său Agatocles. III î.Hr. o forţă militară și politică im-
Aceasta se termină nu numai cu înfrân- punătoare, fiind în stare nu numai să re-
gerea completă a armatei macedonene, ziste în faţa inamicului, dar și să învingă
dar și prizonieratul lui Agatocles (Stra- unul dintre cele mai puternice regate
bon VII, 3, 14; Diodor XXI, 12, 1). Dro- din nord-estul peninsulei Balcanice.
michaites, conducătorul formaţiunii Principalele dezbateri, dezlănţui-
politice din această zonă, în scopul de te încă la începutul sec. XX și care nu
a aplana relaţiile cu Macedonia și „nă- încetează până în prezent, sunt concen-
dăjduind să-și recapete...pământurile pe trate asupra a două aspecte: apartenenţa
care le ocupase Lysimach. Ei nu sperau etnică și teritoriile încorporate în for-
de loc să poată câștiga războiul, de vre- maţiunea politică condusă de Dromi-
me ce aproape toţi regii cei mai puternici chaites. Deși asupra acestor subiecte au
s-au înţeles (conform actului din a. 279 fost expuse diverse opinii, semnatarul
– I.N.) între ei și se ajutau unul pe celă- acestor rânduri, în baza coroborării ma-
lalt" (Diodor XXI, 11), cu daruri scum- terialelor arheologice cu datele ce reies
pe îl înapoiază pe Agatocles tatălui. din analiza surselor narative, nu o dată a
Însă aspiraţiile geţilor nu s-au încercat să demonstreze că în regatul lui
realizat. Dimpotrivă, deja între anii Dromichaites erau încadrate pământu-
293/291 î.Hr. macedonenii, de data rile din sudul Moldovei istorice, nor-
această în frunte cu însuși Lysimach, dul Munteniei și Dobrogei. Acest regat
organizează o campanie militară se- a fost constituit de comunităţile getice,
rioasă contra geţilor. În astfel de cir- care conform monumentelor arheo-
cumstanţe Dromichaites recurge la o logice cunoscute actualmente în zona
cursă strategică, ademenind armata respectivă erau destul de numeroase, și
macedoneană în Pustiul Getic/stepele seminţiile conlocuitoare, care etnic erau
Bugeacului, loc lipsit de apă, furaj și destul de diversificate.
provizii necesare alimentaţiei armatei. În sec. III î.Hr., în spaţiul de la est de
Pusă în condiţii grave și constrânsă de Carpaţi existau și alte formaţiuni politi-
atacurile permanente ale geţilor, oastea ce. Despre una din ele informează textul
maket.indd 464 25.11.2010 14:37:23

unui decret histrian în onoarea a trei am- 6.3. Cultura Sciţilor

basadori, care au încheiat un acord de o Consideraţii generale
importanţă primordială pentru Histria
cu Zalmodegicos, basileul geţilor ce lo-
cuiau pe ambele maluri ale Dunării de
Jos. Conform decretului, Histria, prin
achitarea unei contribuţii își asigura re-
laţii de vecinătate pașnică cu comunită-
ţile getice din preajmă. Asemenea relaţii
erau caracteristice și pentru alte orașe/
polisuri de pe litoralul Pontului Euxin.
Din decretul în cinstea lui Protoge-
Doi sciţi discutând. Cupă de argint aurit.
nes din Olbia, e cunoscut că în sec. III Gajmanova Mogila
î.Hr., între urbea milesiană și regele scit
Saithephernos existau relaţii similare.
Începând din sec. VII-VI î.Hr.,
Orașele grecești de pe litoralul Pontic
situaţia geopolitică din zona carpa-
erau nevoite să încheie astfel de conven-
to-nistreană este determinată de doi
ţii de protecţie cu conducătorii celor mai factori principali. Unul dintre aceștia
puternice regate barbare, care, la rândul ţine de relaţiile dintre geţii de neam
său, pentru o anumită plată – phoros își tracic, ce locuiau în silvostepa dintre
asumau responsabilitatea de a asigura Carpaţi și Nistru, și sciţii iranolingvi
securitatea polisurilor, apărându-le de de pe malul stâng al Nistrului și stepele
incursiunile altor comunităţi barbare. interfluviului Nistru-Dunăre. Al doilea
În a doua jumătate a sec. III î.Hr., factor îl constituie relaţiile și contacte-
monede cu numele basileului Acrosan- le dintre barbarii nominalizaţi și grecii
dros, care era în fruntea unuia din cele instalaţi în coloniile de pe litoralul de
mai puternice regate din regiunile Deltei nord-vest al Mării Negre. Peripeţiile
Dunării, erau emise de orașele Tomis și relaţiilor geto-scitice, istoria proprie a
Odessos. Probabil, astfel de formaţiuni fiecăruia din aceste două remarcabile
politice existau și în alte regiuni ale lu- popoare, aflate în pragul constituirii
mii getice, însă ele rămân încă neiden- formaţiunilor prestatale și statale tim-
tificate, fie că nu și-au găsit reflectare în purii, influenţa civilizaţiei grecești vor
sursele vremii, fie din cauză că cunoș- determina evenimentele regionale de
tinţele de care dispune actualmente ști- bază din acea perioadă.
inţa istorică sunt încă limitate. În istoria sciţilor din arealul nord-
pontic se evidenţiază câteva perioade
cultural-cronologice, fiecare cu propri-
ile particularităţi.
La sfârșitul sec. VIII î.Hr. prime-
Piesă de harnaşament din aur de la Stânceşti le hoarde scitice trec fluviul Volga și
maket.indd 465 25.11.2010 14:37:23

466 Capitolul 6
apar în stepele Europei de Est, unde se comunităţilor scitice, conturându-se

divizează în două valuri migratoare. hotarele Ţării sciţilor de la Don până la
Unul din acestea avansează spre sud Dunăre. Ca și în perioada anterioară,
și ajunge până în zona din preajma nu se cunosc așezări ale sciţilor, unicul
Caucazului de Nord, unde se creează tip de monumente fiind mormintele,
un focar al culturii scitice timpurii. al căror număr crește semnificativ în
De aici sciţii întreprind, peste Caucaz, comparaţie cu perioada timpurie. De
faimoasele lor expediţii în teritoriile la sfârșitul sec. VI – începutul sec. V în
ţărilor Asiei Anterioare antice (Urar- teritoriile dintre Nistru și Prut se con-
tu, Asiria, Midia). stituie relaţiile culturale scito-tracice
Un alt grup de populaţie scitică nemijlocite.
timpurie a continuat să se deplaseze Stabilizarea hotarului de vest al
spre vest, stabilindu-se în silvostepa Sciţiei lui Herodot (ori clasice) la Du-
din dreapta Niprului, de unde, prin in- nărea de Jos către mijlocul sec. V î.Hr.
cursiuni permanente, controlau situa- a dus la controlul absolut al sciţilor
ţia și în zona de nord a Mării Negre. asupra regiunii de stepă din nordul
Pe cursul de mijloc al Nistrului sci- Mării Negre. Una dintre zonele de pe-
ţii își fac apariţia aproximativ în a doua rindare permanentă a sciţilor devine și
jumătate a sec. VII î.Hr. Însă nici Nis- cea a Nistrului Inferior, unde apogeul
trul Mijlociu n-a devenit ultimul hotar construcţiilor tumulare scitice revine
al migraţiei scitice. O parte din ei au perioadei de la mijlocul – a doua ju-
rămas cu traiul pe aceste locuri. Alţii mătate a sec. IV î.Hr. În zona de stepă
au continuat să se deplaseze, împărţin- apar sălașe scitice (Etulia).
du-se iar în două curente. Primul a tre- Perioada înfloririi maxime a Sciţi-
cut Carpaţii de Est și a ajuns în Transil- ei a fost sec. IV î.Hr., însă în anii 30-20
vania. Cel de-al doilea, înaintând spre ai acestui secol ea se afla deja în pragul
sud și trecând Dunărea, s-a stabilit în decăderii. Teritoriul, în care anterior
partea de nord a Dobrogei. sciţii erau stăpâni deplini, se diminua
A doua perioadă a istoriei scitice treptat și ireversibil sub presiunea tri-
este reprezentată de cultura scitică mij- burilor sarmatice, care, venind din ste-
locie (a doua jumătate a sec. VI – sfâr- pele râului Volga, pe la sfârșitul sec. IV
șitul sec. V î.Hr.), al cărei început este î.Hr. trec Donul, înaintând în masă în
legat de apariţia de peste Volga a unui direcţia vestică.
nou val de populaţie scitică, cu o altă Către începutul sec. III î.Hr. Sciţia
cultură materială (vârfuri de săgeţi cu Mare își pierde puterea de odinioară,
trei muchii, spade scurte de fier de tip și spaţiul scitic unitar dispare. Numai
akinakes, noi tipuri de harnașament, în Crimeea și pe Niprul Inferior cultu-
cazane din bronz, podoabe, inclusiv și ra scitică s-a păstrat în forma câtorva
un nou rit funerar – morminte cu cai enclave izolate, denumite „Sciţii Mici”.
etc.). Treptat scade simţitor mobilitatea Cea mai cunoscută dintre ele a fost Sci-
maket.indd 466 25.11.2010 14:37:24

ţia Mică din Crimeea, a cărei existenţa a părintele istoriei. În timpul călătoriilor
durat până în sec. III d.Hr. Focarul cul- sale de la mijlocul anilor 450 – înce-
turii scitice târzii de pe cursul inferior putul anilor 440 î.Hr. (Egipt, Fenicia,
al Niprului s-a menţinut prin așezări Siria, Palestina, Asia Mică), el a ajuns
fortificate, dispuse pe ambele maluri și la nord de Pont, vizitând (aproxima-
ale râului, din sec. II î.Hr. până în sec. II tiv în 438/37-435 î.Hr.) orașul-colonie
d.Hr. Cea de-a treia Sciţie Mică se afla, grecească Olbia de la gurile Bugului.
după relatările lui Strabon (VII, 4, 5), în Acestei călătorii el i-a consacrat car-
Dobrogea, unde conducătorii supremi tea a IV-a a „Istoriei” sale, în care, pe
ai acestor pământuri emiteau monedă lângă observaţiile și descrierile de or-
proprie, aflată în circulaţie de la sfârși- din geografic, topografic și etnografic,
tul sec. III până la începutul sec. I î.Hr. a înregistrat și legende, mituri, povești,
Însă, în scurt timp, sciţii din această re- bârfe și chiar bancuri din zona nord-
giune au fost totalmente asimilaţi. pontică. Și, în ciuda discuţiilor privind
O altă regiune, în care anumite autenticitatea materialului cules, ope-
tradiţii culturale scitice continuau să se ra lui Herodot rămâne una dintre cele
păstreze și după sec. IV î.Hr., se afla pe mai complete descrieri ale geografiei,
Nistrul Inferior, unde în sec. III-II î.Hr. istoriei și specificului etnocultural și
locuia o populaţie nomadă bine orga- spiritual al sciţilor istorici.
nizată și mobilă (arheologic reflectată Referindu-se la sciţii de la nord
în așa-numitul „grup Tiraspol”). Cul- de Pontul Euxin, autorii greci aproape
tura acestei populaţii indică asupra le- unanim consideră că ei nu erau o po-
găturii ei cu monumentele epocii sci- pulaţie autohtonă. Herodot comunică
tice din Kuban și de pe cursul inferior că sciţii au venit aici din adâncul Asiei
al Donului, dar și asupra contactelor (Herodot IV, 11). Graniţa de vest a Sci-
cu tracii și populaţii de tradiţii central- ţiei „părintele istoriei” o fixa invariabil
europene celtice (Latene). Pe de altă pe Dunăre: „În faţa pământului scit, pe
parte, se presupune de asemenea și ve- mare, se întinde Tracia. Sciţia începe
nirea încoace a unei oarecare populaţii acolo de unde acest ţinut formează un
din Dobrogea. Toate acestea reflectă în golf. Istrosul se varsă în mare, îndrep-
mod real complicatele procese etno- tându-se spre sud-est... Îndată după
culturale ce se derulau la hotarul sec. Istros, vine Sciţia veche, așezată către
III-II î.Hr. nu numai la gurile Nistru- miazăzi și ajungând până la cetatea nu-
lui, ci și în întreg arealul nord-pontic. mită Carcinitis” (Herodot IV, 99).
Dintre râurile ce curgeau pe pă-
a. Sursele scrise mântul scitic Herodot numește Dună-
Cele mai vaste informaţii despre rea și câţiva afluenţi ai săi, printre care
spaţiul din nordul Mării Negre, după Prut și Siret: „ Istrosul cel cu cinci guri,
cum se știe, sunt cuprinse în lucrarea apoi Tyras, Hypanis, Boristhenes... Istro-
lui Herodot (484-424/431 î.Hr.), numit sul, care este cel mai mare dintre toate
maket.indd 467 25.11.2010 14:37:24

468 Capitolul 6
fluviile pe care le cunoaștem... E cel dinte celelalte obiceiuri, se apropie de traci”

tâi fluviu din Sciţia venind dinspre apus; (Herodot IV, 104).
el ajunge fluviul cel mai mare, deoarece Cercetătorii îi consideră pe agatirși
primește apele mai multor altor râuri. ba trib scitic, ba popor apropiat sciţilor
Printre acelea care îl fac să fie mare sunt cu mare influenţă tracică, ba traci sepa-
cinci mari cursuri de apă care curg prin raţi de neamul lor. Localizarea agatirși-
Sciţia; unul numit de sciţi Porata, iar de lor de asemenea provoacă multe discu-
eleni Pyretos, apoi Tiarantos, Araros, ţii: de la Nistru/Tyras (agatirs tălmăcin-
Naparis și Ordessos” (Herodot IV, 47, du-se drept aparţinând de ceva, originar
48). Și mulţi alţi autori antici plasau de pe Tyras) și până în Transilvania
hotarul de vest al Sciţiei pe Dunăre. (grupul cultural Ciumbrud). Conform
La vest sciţii se învecinau nemij- relatărilor autorilor antici, agatirșii re-
locit cu geţii, după cum reiese din ra- prezentau o putere politică independen-
portul unuia dintre mesageri la Adu- tă, acţionând în interesul lor și oscilând
narea Poporului, convocată cu prilejul printre vecini puternici. Regele agatir-
apropierii oștirii regelui persan Darius șilor a participat la adunarea comună a
I, ce „...a subjugat rând pe rând toate popoarelor vecine din ajunul expediţiei
neamurile care-i stăteau în cale. El are pontice a regelui persan Darius I His-
acum în puterea sa pe traci și pe geţi, taspes împotriva sciţilor (515/512 î.Hr.)
vecinii noștri” (Herodot IV, 118). și n-a susţinut ideea unirii triburilor în
La nord de Dunăre, pe pământuri- alianţă cu sciţii. Este cunoscută și per-
le carpatice și în bazinul Nistrului, lo- fidia regelui agatirs Spargapeithes, care
cuiau diverse triburi învecinate cu sci- l-a asasinat pe regele scit Ariapeithes
ţii: „...De la Istros în sus, spre lăuntrul în scopul neadmiterii unei alianţe mai
continentului, Sciţia este mărginită mai strânse dintre sciţi și odriși (Herodot IV,
întâi de agatirși, după aceea de neuri, 78, 102, 119).
apoi de androfagi și în cele din urmă de Despre sciţii din regiunea Nistrului
melanhleni” (Herodot IV, 100). După sunt puţine știri, mai des menţionân-
mărturia lui Herodot, neurii, androfa- du-se însuși fluviul ca unul dintre râu-
gii și melanhlenii aveau obiceiuri sci- rile din Sciţia (Herodot IV, 11, 47, 51,
tice, ceea ce nu se poate spune despre 82). Însă prezenţa scitică pe malurile
agatirși, cu toate că informaţiile referi- acestui râu era subînţeleasă de autorii
toare la ei sunt contradictorii. Poves- antici în procesul descrierii furtunoa-
tindu-i părintelui istoriei legenda des- selor evenimente politico-militare ce
pre originea sciţilor, elinii de pe ţărmul se derulau la periferiile vestice ale Sci-
Pontului îl numesc pe Agatirs frate mai ţiei. Cunoscutul conflict scito-persan
mare al lui Scit, pe când însuși Hero- din 415/512 î.Hr., dacă e să-l urmărim
dot relatează că „Agatirșii sunt lipsiţi de pe Strabon, avea loc în interfluviul Nis-
energie și foarte gingași. Ei poartă, cei tru-Dunărea (Strabon VII, 14). Sciţii
mai mulţi, podoabe de aur... Cât priveș- ce au evitat înfrângerea au întreprins
maket.indd 468 25.11.2010 14:37:25

un raid rapid de răspuns în adâncime tru și Prut. În întreg arealul nord-vest

după perși, ajungând până în Herso- pontic a fost semnalat un număr de
nesul tracic (Herodot IV, 40). peste 350 de tumuli scitici, majorita-
Populaţia scitică din bazinul Nis- tea cărora se află pe Nistrul Inferior. În
trului a fost angrenată în vâltoarea ce- afară de morminte tumulare, a fost cer-
lor mai importante evenimente din pe- cetată, de asemenea, o necropolă plană
rioada Sciţiei lui Herodot: în peripeţiile de mari dimensiuni (Nikolaevka).
legăturilor externe ale Regatului odris Cultura scitică la nord de Marea
cu sciţii la mijlocul – a doua jumătate a Neagră este reprezentată prin toate cele
sec. V î.Hr., în activitatea politico-mi- trei perioade ale sale de bază: timpu-
litară din Dobrogea de la mijlocul sec. rie, cuprinzând intervalul de timp din-
IV î.Hr., de asemenea în tratativele sci- tre sfârșitul sec. VIII – prima jumătate
to-macedonene ulterioare și ciocnirea a sec. VI î.Hr., mijlocie, cu datare de
lor militară. la mijlocul sec. VI până la sfârșitul sec.
Însă relatările despre expediţia ge- V î.Hr., și clasică, de la sfârșitul sec. V
neralului macedonean Zopyrion din până în sec. IV/începutul sec. III î.Hr.
anul 331 î.Hr. rămân contradictorii în În deplasarea lor spre vest, sciţii
privinţa evaluării prezenţei militar-po- timpurii au ajuns la cursul de mijloc al
litice a sciţilor pe malurile Nistrului. Nistrului aproximativ în prima jumă-
După Iustin (II, 3,4), Trogus Pompeius tate a sec. VII î.Hr. În procesul interac-
(XII, 2, 16) și Orosius (III: 18, 4), Zo- ţiunii sciţilor cu populaţia locală a Sub-
pyrion a luptat cu sciţii și a fost zdrobit carpaţilor de Est, rădăcinile istorice ale
de ei, în timp ce Curtius Rufus (X, 1, cărora ajung până în epoca bronzului,
44) consideră că atacul macedonenilor aici a apărut un grup cultural destul de
a fost îndreptat împotriva geţilor. În original, care după criteriul geografic a
sfârșit, Pomponius Mela scrie despre fost denumit Podolian de Vest. El in-
situaţia Tyrasului, care se afla la hota- clude regiunile subcarpatice ale Ucrai-
rul dintre două popoare scitice, asiacii nei, Bucovina de Sud și extremitatea
și istrienii (Mela II, 7-8). nordică a Moldovei. Printre cele mai
Totuși majoritatea informaţiilor bine studiate situri din Moldova sunt
furnizate de autorii antici sunt conţi- așezarea și necropola de lângă satul
nute doar în descrierile de ordin gene- Trinca.
ral ale regiunii nord-pontice. Însă rarele morminte și descoperi-
rile singulare datate în sec. VII – mijlo-
b. Sursele arheologice cul sec. VI î.Hr. (complexele funerare
Monumentele scitice din zonă sunt tumulare din preajma actualelor sate
concentrate pe cursul inferior al Nis- Cuconeștii Vechi, Cioburciu, Strășeni)
trului și în interfluviul Nistru-Dunăre. arată lipsa în zonele de silvostepă din
Complexe scitice singulare se mai cu- partea centrală a spaţiului pruto-nis-
nosc în silvostepa spaţiului dintre Nis- trean a unei populaţii scitice stabile,
maket.indd 469 25.11.2010 14:37:25

470 Capitolul 6
Descoperiri scitice (selectiv)

I – complexe şi piese izolate din sec. VII-VI î.Hr.; II – complexe din sec. V-IV î.Hr.
1 – Rudi, 2 – Oclanda, 3 – Cosăuţi, 4 – Cuconeştii Vechi, 5 – Sofia, 6 – Putineşti, 7 – Gura
Căinarului, 8 – Cîşla, 9 – Străşeni, 10 – Chişinău, 11 – Budeşti, 12 – Mereni, 13 – Corjova, 14 –
Dubăsari, 15 – Grigoriopol, 16 – Crasnoe, 17 – Butor, 18 – Velikoploskoe, 19 – Crasnogorca, 20 –
Tîrnauca, 21 – Tiraspol, 22 – Nicolscoe, 23 – Cioburciu, 24 – Hagimus, 25 – Cioburciu, 26 – Purcari,
27 – Răscăieţi, 28 – Doina, 29 – Tomai, 30 – Cazaclia, 31 – Balabanu, 32 – Manta, 33 – Troickoe,
34 – Majaki, 35 – Nadlimanskoe, 36 – Nikolaevka, 37 – Semenovka, 38 – Berezino, 39 – Arciz,
40 – Sărata, 41 – Mihajlovka, 42 – Višnevoe, 43 – Divizija, 44 – Vinogradovka, 45 – Srumok,
46 – Červonyj Jar, 47 – Ogorodnoe, 48 – Vasilievka, 49 – Kamenka, 50 – Bogatoe, 51 – Izmail,
52 – Nagornoe, 53 – Čauš, 54 – Manoleasa, 55 – Satu Mare, 56 – Ştefăneşti, 57 – Ţigănaşi, 58 –
Bărboasa, 59 – Chirceşti, 60 – Vultureşti, 61 – Huşi, 62 – Fedeşti-Recea, 63 – Horga, 64 – Poiana.
maket.indd 470 25.11.2010 14:37:25

care să locuiască pe cursul superior al actualelor sate Nicolscoe, Suvorovo,

Nistrului, în Podolia. Cioburciu). Din perioada de la sfâr-
De la sfârșitul sec. VI – începutul șitul sec. V – sec. IV î.Hr. la Nistrul
sec. V î.Hr. pe teritoriul dintre râurile Inferior se cunosc cel puţin 14 ne-
Nistru și Prut încep contactele cultu- cropole tumulare mari și o mulţime
rale nemijlocite scito-tracice. Arheo- de grupuri tumulare mici, precum
logic aceste relaţii reciproce se reflectă și tumuli singulari. La mijlocul – a
în înmormântările sincretice cu trăsă- doua jumătate a sec. IV î.Hr. datea-
turi specifice tracice (incineraţia, ce- ză grupurile tumulare mari de lângă
ramica) și scitice (armele, piesele de actualele sate Pohrebea, Crasnoe, Bu-
harnașament), însă numărul lor este tor, Parcani și or. Tiraspol. În zona de
relativ mic (complexele de lângă sate- stepă apar sălașele (Etulia). Malurile
le de acum Pîrjolteni, Dănceni, Olă- limanului Nistrului sunt ocupate de
nești). o reţea de așezări mixte geto-scitice
Hotarul dintre sciţi și geţii care elenizate, baza economică a cărora o
locuiau în silvostepa spaţiului pruto- constituia agricultura și comerţul cu
nistrean trecea, către sec. IV î.Hr., pe negustorii greci.
Nistru. Pentru perioada Sciţiei vechi Așezarea Cioburciu de pe malul
faptul este contestat de unii cercetă- stâng al Nistrului Inferior se include
tori, care consideră că hotarul era pe în numărul celor barbare, cu toate
Prut și Dunărea Inferioară. După una că ea este interpretată drept factorie
dintre versiuni, la Dunărea de Jos în comercială cu port fluvial propriu în
sec. VII – începutul sec. VI î.Hr. s-a vechea albie a acestui râu. Populaţia
constituit o uniune barbară condusă polietnică, care locuia aici în locuinţe
de aristocraţia scitică, care controla semiadâncite de formă circulară, uti-
stepele istro-pontice până la cursul liza cotidian în sec. VI î.Hr. oale getice
inferior al Bugului. Caracterul discu- și scitice, arme scitice. O parte a po-
tabil al acestui punct de vedere nu este pulaţiei deţinea vase scumpe grecești
negat de contribuţia scitică în evoluţia – amfore de Clazomene și ceramică
culturii locale tracice din Dobrogea attică de lux acoperită cu firnis negru.
încă din perioada Sciţiei vechi (Sa- Uleiul de măsline și vinul se impor-
bangia, Cilic-Depe). ta atât pentru necesităţi proprii, cât
Stabilizarea hotarului de vest al și pentru tranzitarea lui mai departe
Sciţiei lui Herodot (ori clasice) la Du- locuitorilor stepelor. În conformita-
nărea de Jos către mijlocul sec. V î.Hr. te cu reprezentările lor religioase, în
are drept rezultat faptul că zona cur- încăperi de cult speciale erau oficiate
sului inferior al Nistrului devine una diverse acţiuni de ritual și se jertfeau
de peregrinările scitice permanente, animale. Statuetele de teracotă ale Ki-
unde se întemeiază câteva uniuni tri- belei demonstrează răspândirea cul-
bale (grupurile tumulare din preajma tului acestei zeiţe.
maket.indd 471 25.11.2010 14:37:25

472 Capitolul 6
Istoricul cercetărilor mai mult de o jumătate de secol de A.I.

Istoria cercetării monumentelor Meljukova.
scitice din regiune include câteva eta- Studierea arheologică a antichităţi-
pe, care se deosebesc nu numai prin lor scitice din regiune în etapa a doua
nivelul și proporţiile lucrărilor de teren (perioada interbelică) practic a fost sto-
și de birou efectuate, dar și prin dimi- pată. Drept excepţie se prezintă cerce-
nuarea sau chiar lipsa lor de fapt. tările din anii ’30 ai sec. XX efectuate în
În prima etapă (anii ’80-90 ai sec. partea centrală a spaţiului din dreapta
XIX) a început investigarea prin săpă- Nistrului de antropologul român A.
turi a monumentelor scitice din zonă. Donici, care, analizând câteva cranii din
Astfel, în tumulul din satul Troickoe tumulii de lângă satul Vadul lui Vodă,
(reg. Odessa), răscolit în 1881, se afla sublinia în mod special provenienţa lor
un schelet uman, însoţit de o amforă din morminte scitice ce conţineau spa-
și un opaiţ. În același an căutătorii de de „de tip scitic”, adică akinakes.
comori locali au răvășit un grup de În cea de-a treia etapă (anii ’40-60
movile mici din preajma unui tumul ai sec XX), după o întrerupere sem-
mare, în ele găsindu-se amfore. Ceva nificativă au fost reluate investigaţiile
mai târziu, în anul 1895, la o distan- tumulilor. La început monumentele
ţă de 2 km de s. Troickoe, la vărsarea scitice erau descoperite doar în para-
r. Turunčuk, aceeași categorie de să- lel cu cercetarea tumulilor din epoca
pători au distrus o movilă în care de bronzului. Dar deja în această etapă
asemenea era un schelet cu amforă. începe analiza sistematică a antichi-
Aproximativ tot în acei ani, într-o tăţilor culturii scitice din stepele ba-
grădina din s. Il’inka (din același ra- zinelor Nistrului, Prutului și Dunării,
ion actual) întâmplător au fost des- accentuându-se și importanţa studierii
coperite două schelete umane, lângă dinamicii relaţiilor traco-scitice.
unul dintre ele fiind depuse 18 vârfuri Din a patra etapă (anii ’60-80 ai sec.
de săgeţi de bronz. XX) începe studiul constant și sistema-
Săpături de proporţii în această tic al comple-
etapă au fost întreprinse în zona actu- xelor scitice din
alului or. Tiraspol (până în anul 1911) zonă (așezarea
de soţii I.Ja. și L.P. Stempkovski. Prin- și necropola din
tre multiplele morminte din diferite preajma s. Niko-
epoci istorice, descoperite în 412 tu- laevka). Perioada
muli, au fost și înmormântări scitice. se evidenţiază și
Însă rezultatele săpăturilor efectuate de prin amploarea
cuplul Stempkovski, cu excepţia unei cercetării tumu-
lucrări cu caracter publicistic editată lilor, fiind săpa-
de V.I. Goškevič în anul 1903, au fost te aproape 300 Cercei de aur.
incluse în circuitul știinţific abia peste de movile. Către Balabanu, Butor.
maket.indd 472 25.11.2010 14:37:26

mijlocul anilor 1980 în circuitul știinţi- lul stâng al Nistrului Inferior (Hlinaia).
fic au fost introduse noi materiale, care Atenţia arheologilor este focalizată asu-
au permis formarea unui fond solid de pra unor anumite situri. Investigarea
izvoare pentru epoca scitică și încadra- în continuare a monumentelor scitice
rea sigură a părţii stepice din regiune din regiune este legată de publicarea în
în zonele pontice, unde cultura sciţilor ultimii ani a unui șir întreg de lucrări
nomazi era larg răspândită la sfârșitul de sinteză vizând nomazii timpurii din
sec. V – sec. IV î.Hr. arealul nord-pontic, în care sunt exa-
Investigarea tumulilor scitici de la minate separat și obiectivele scitice din
sfârșitul sec. V – sec. IV î.Hr., realizată interfluviul Prut-Nistru.
sub coordonarea lui Nicolae Chetraru Recent a fost realizată o nouă pe-
în preajma actualului oraș Dubăsari, riodizare a culturii scitice din spaţiul
se consideră printre cele mai de am- Nistru-Prut-Dunăre în baza tipologiei
ploare. În perioada anilor 1980-1987 ritualului funerar, a studiului culturii
au fost săpate 38 de movile, 17 dintre materiale și analizei pieselor-indica-
ele conţinând complexe scitice datate toare cronologice. Cu toate acestea,
la sfârșitul sec. V – sec. IV î.Hr. Îndeo- se resimte lipsa unei lucrări de sinteză
sebi trebuie de menţionat descoperirea consacrată monumentelor scitice din
în tumulii de la Dubăsari a ritualului, zonă, iar multe vestigii scitice intere-
până atunci necunoscut în spaţiul Nis- sante descoperite rămân încă nepubli-
tru-Prut-Dunăre, de incinerare pe sol cate și puţin cunoscute.
a unor construcţii funerare complica-
te. În urma acestor lucrări savanţii au Habitatul şi modul de viaţă, economia
beneficiat de un material arheologic de Baza economiei sciţilor nomazi o
unicat, ce oferea posibilităţi vaste pen- alcătuia creșterea animalelor, cu predo-
tru analiza comparativă și reconstituiri minarea în turme a vitelor cornute mici,
istorice. De această perioadă ţin și pri- a cailor și prezenţa, într-o măsură mai
mele generalizări cu interpretări origi- mică, a vitelor cornute mari. Sciţii se
nale ale vestigiilor scitice din zonă. Au deplasau în grupuri mari de triburi pe
fost evidenţiate grupurile Dunărean și un anumit teritoriu, urmând o anumită
Nistrean (E. Redina, S. Andruch), care rută a perindărilor. În astfel de condiţii
împreună alcătuiesc varianta locală populaţia locuia în care cu patru-șase
Nistreano-Dunăreană a culturii sciti- roţi, acoperite cu piei de animale. Ca-
ce de stepă (V. Ol’chovskij). După anul rele erau trase de boi. În descrierea sa
1991 investigaţiile de teren pe scară Herodot explică invincibilitatea sciţilor
largă a monumentelor scitice din regi- anume prin circumstanţele modului lor
une au încetat. de viaţă: „...sciţii nu au nici cetăţi, nici
Ultimii 20 de ani se caracterizează ziduri întărite; ci toţi își duc casele cu ei și
prin reluarea treptată a cercetărilor de sunt arcași călări, trăind nu din agricul-
teren în siturile scitice târzii de pe ma- tură, ci de pe urma dobitoacelor ce le au.
maket.indd 473 25.11.2010 14:37:26

474 Capitolul 6
zenţi în fiecare hoardă nomadă. Hrana

se pregătea în vase de lut modelate cu
mâna, procurate de asemenea de la
vecinii-agricultori. Un rol important
revenea comerţului cu orașele grecești.
Sciţii din zona de silvostepă exportau
cereale, miere, ceară, blănuri și vite,
precum și robi. Cele mai solicitate pro-
duse grecești erau vinul și uleiul adu-
se în amfore, recipiente de ceramică și
Modelul unei căruţe-case scitice metal, podoabele și piesele de toaletă.
Сonfecţionarea armelor era o ocu-
Iar locuinţele lor sunt în căruţe. Și atunci paţie foarte răspândită la sciţi. O parte
cum să nu fie de nebiruit acești oameni și importantă din arme ei le primeau de
cum să te poţi apropia de dânșii?” (He- la propriii lor meșteri-armurieri. Cea
rodot IV, 46). mai mare parte a fierului și bronzului
În hrană se utiliza preponderent care se producea în Sciţia sau venea de
carnea. Laptele era consumat în stare la vecini era utilizată pentru confec-
proaspătă, dar și ca lapte acru. În afară ţionarea armelor și a pieselor de har-
de aceasta, din lapte se făcea și o spe- nașament. Armele luxoase de paradă
cie de băutură ameţitoare de tipul cu- pentru aristocraţia scitică, după mode-
mâsului. Produsele alimentare se mai le scitice, erau lucrate de meșteșugarii
completau cu vânat și pescuit. O parte greci, ce lucrau în numeroase ateliere
din produse – vinul, uleiul de măsline – din centrele antice grecești de pe lito-
pătrundeau la sciţi prin intermediari ori ralul de nord-vest al Mării Negre.
nemijlocit din coloniile antice grecești. Lucrările autorilor antici, imaginile
Produsele agricole și meșteșugă- realiste (deseori aproape „fotografice”)
rești sciţii le primeau de la triburile se-
dentare de agricultori, dar meșteri care
confecţionau obiecte de primă necesi-
tate din metal și alte materiale erau pre-
Ceramică modelată cu mâna. Butor, Mereni. Ceramică de import. Dubăsari, Butor, Manta
maket.indd 474 25.11.2010 14:37:26

ale sciţilor pe obiecte de toreutică din

mormintele scitice permit reconstitui-
rea chipului lor fizic și al hainelor. Băr-
baţii purtau scurte și pantaloni de piele,
caftane de lungime medie, fiind încălţaţi
în cizme moi de piele. Scurta și caftanul
în mod obligatoriu se încingeau cu o
centură. Pe curele sciţii purtau armele
și echipamentul militar – spada, pum-
nalul, toporul, gresia de ascuţit, cravașa,
tolba cu săgeţi, arcul. În afară de aceste
curele înguste, sciţii mai purtau și cingă- Oglinzi scitice. Mereni, Dubăsari
tori protectoare late. Pe cap purtau glu-
gă de piele ori șapcă înaltă din blană sau femeile purtau pantaloni de tip șalvari.
pâslă. Mulţi bărbaţi își legau părul lung Capul se acoperea cu o basma-cuver-
cu panglici de piele ori ţesătură. Sciţii tură lată (fixată cu o panglică de piele
purtau barbă și mustăţi, cu toate că sunt sau stofă), ce acoperea umerii. Femeile
și imagini de sciţi bărbieriţi. Costumul scite utilizau frecvent oglinzi de bronz
era înfrumuseţat cu multiple elemente circulare, prevăzute uneori cu mânere,
decorative, predominând broderia cu pe care le păstrau, învelindu-le pre-
motive geometrice și vegetale. ventiv cu pânză, în tocuri de lemn sau
Femeile purtau, de regulă, ro- pungi de piele.
chii lungi cu mâneci lungi sau medii. Materia primă pentru confecţio-
Deasupra rochiei se îmbrăca un halat narea hainelor era lâna, inul și cânepa.
deschis. După toate probabilităţile, și Sciţii nobili utilizau stofe de import
pentru coaserea hainelor – se cunosc
veșminte de atlas pentru femei.
Îmbrăcămintea aristocraţilor se
deosebea prin prezenţa în elementele
de decor a unor broderii mai compli-
cate, mai ales cu fir de aur, la fel fiind
prevăzută cu aplici de aur. Astfel, co-
mănacul de formă conică din mor-
mântul nobilei scite și a slujnicei sale
(mormântul din tumulul 18 de lângă
or. Dubăsari) era decorat cu aplici de
aur reprezentând grifoni și ornamente
vegetale.
Reconstrucţia comănacului unei femei O completare importantă a costu-
nobile. Dubăsari mului scitic, mai cu seamă a celui no-
maket.indd 475 25.11.2010 14:37:28

476 Capitolul 6
că acest rege ar fi avut putere depli-

nă asupra tuturor triburilor scitice.
Nu este exclus ca titlul să fi fost pur-
tat concomitent de câteva persoane,
fiecare dintre acestea fiind în fruntea
Torquesul de aur de la Dubăsari
unui anumit grup teritorial de tri-
biliar, erau podoabele: cerceii și inelele buri. În același timp, erau personali-
de tâmplă, torquesurile, brăţările pen- tăţi care, în funcţie de situaţia politică
tru mâini și picioare. Populaţia de rând concretă, puteau întruchipa puterea
purta piese de bronz, cei mai bogaţi și supremă asupra tuturor sciţilor.
nobilii își permiteau podoabe de argint Lingviștii, istoricii și arheologii au
ori aur. Un interes aparte prezintă cer- întreprins numeroase și destul de reu-
ceii de aur lucraţi în tehnica filigranului șite încercări de a alcătui lista regilor
din mormântul de la Balabanu, datat în și a dinastiilor scitice din sec. VII-IV
sec. IV î.Hr. (vezi il. pag. 472). Marginile î.Hr. Există mai multe interpretări și
lor superioare sunt prevăzute în partea ortografieri ale numelor regilor sciţi,
din faţă cu capete de grifoni, iar în cea dar preferinţă se dă totuși celor irani-
din spate cu o rozetă având șase peta- ene, când semnificaţia reconstituită a
le. Grifonii sunt reprezentaţi cu limba numelui nu contrazice demnitatea re-
scoasă, urechi lungi și încoronaţi. Acești gală a purtătorului acestuia.
cercei au fost purtaţi mult timp, lateral Expresivitatea și specificitatea pen-
firul torsionat și granulele fiind șterse tru cotidianul nomad a multor nume
puternic; de asemenea, piesele au urme etimologizate permit „personificarea”
de reparaţii. O adevărată capodoperă a istoriei sciţilor. Doar fiecare tumul sci-
toreuticii greco-scitice este și torquesul tic „regesc” reprezintă nu numai un
masiv de aur, găsit într-un mormânt excelent monument de istorie și cultu-
nobiliar de lângă Dubăsari. ră, conţinând piese artistice deosebite,
ci și mormântul unui om concret, ale
Viaţa socială cărui nume și fapte le putem recunoaș-
Regatul scitic de la nord de Mărea te uneori din relatările autorilor antici.
Neagră Primul val de migraţie al sciţilor-no-
De la sfârșitul sec. VIII și până la mazi din zonele central-asiatice, în
hotarul sec. IV-III î.Hr. sciţii irano- deplasarea sa spre vest la sfârșitul sec.
lingvi din stepele nord-pontice erau VIII î.Hr., s-a împărţit, după cum s-a
organizaţi într-o formaţiune de tip menţionat, în două torente: unul s-a
statal timpurie – Sciţia Europeană. Is- îndreptat către Caucazul de Nord, cel
toria Sciţiei au alcătuit-o două regate de-al doilea stabilindu-se pe ţărmul de
scitice ce au existat consecutiv – Sciţia nord al Mării Negre.
veche și Sciţia clasică. Figura supremă Prima dinastie a epocii expediţii-
era cea a regelui. Însă nu există dovezi lor istorice în Asia Anterioară (realiza-
maket.indd 476 25.11.2010 14:37:28

tă din teritoriile Caucazului de Nord) devin stepele de pe ţărmul de nord al

o reprezintă regii: Išpakai, aproximativ Mării Negre.
anul 675 î.Hr. (călăreţul, de la rădăcina În perioada Sciţiei clasice din sec.
scitică *aspa ’cal’ cu sufixul -ka); Barta- V î.Hr. au cârmuit regii sciţi din dinas-
tua/Partatua, grec. Προτοθύης, aprox. tia a treia (Herodot IV, 78): ?Αργοτας,
675-672 î.Hr. (numele poate însemna aprox. anii 510-490 î.Hr. (oset. argud
’puternic în luptă’, ’deţinător de pute- ’sfinţit’, ’binecuvântat’ sau vechi-iran.
re’) și Μαδύης, Μαδυς, aprox. 650-600 arga-uta ’deţinător de cunoștinţe va-
î.Hr. (scit. *madu- ’miere’ sau cu sensul loroase’); ’Αριαπείθης, aprox. 490-460
din onomastica indoiraniană ’ameţit, î.Hr. (vechi -iran. ’cu înfăţișare irani-
băutură îmbătătoare’, ’aflat în extaz, în- ană/ariană); Σκύλης, aprox. 470-440
sufleţit de extaz’. î.Hr. (numele *skula/*skula- este legat
Sciţia veche (sec. VII-VI î.Hr.). de etnonimul „sciţi”, *skuδa-, la fel
Pentru sciţii timpurii din zona nord- *skol- ’tânăr’, ’mai mic’), ’Οκταμασάδης,
pontică regiunea de stepă a Niprului aprox. 460/440-390/380(?) î.Hr. (poa-
constituia teritoriul lor de bază. te semnifica „cârmuitor proslăvit” sau
A doua dinastie a regilor sciţi (He- „înţelept slăvit”) și ’Ορικος, a doua ju-
rodot IV, 76) este reprezentată prin re- mătate a sec. V î.Hr. (scit. *vara, oset.
gii Σραργαπείθης, sec. VII î.Hr. (vechi- wær, wærrik ’miel’, ’berbec’ ori de ase-
iran. sparga-paisa ’asemănător mlădi- menea *varka ’lup’).
ţei, vlăstar’, sau avest. spareγa ’muchie În sec. IV î.Hr. Sciţia era condusă
de săgeată’ și avest. paisa ’înfăţișare, de ’Ατέας (Iust. IX, 2 ș.a.) (’sincer’, ’ade-
imagine, exterior’); Λύκος, sec. VII-VI vărat’), Anonimii 1, 2, 3 (Arr. Anab.;
î.Hr. (grec. ’lup’), Γνούρος, prima ju- Ps. Demosph.) și ’´Αγαρος (Diod. XX,
mătate a sec. VI î.Hr. (indoar. gandira 24) (scit. *a-gar ’care este treaz/care ve-
’o plantă de grădină’), Σαύλιος și fratele ghează’).
său ’Αυάχαρσις, mijlocul sec. VI î.Hr.
(*ana-hvarti ’nevătămat’), ’Ιδάυθυρσος, Relaţiile sociale după datele
ultima treime a sec. VI î.Hr. Alţi câţi- ritualului funerar
va cârmuitori cunoscuţi de asemenea Monumentele scitice din regiune
sunt consideraţi regi ai Sciţiei vechi. se documentează în majoritate prin
Acest regat a existat până la începutul complexele funerare tumulare. Pentru
– prima jumătate a sec. VI î.Hr. perioada Sciţiei vechi au fost înregis-
Sciţia lui Herodot (sau clasică). Al trate numai vreo zece morminte scitice
doilea val de migraţie al sciţilor din a cu arme. Însă începând din sec. V î.Hr.
doua jumătate a sec. VI î.Hr. a inundat se constituie deja necropolele gentilice.
teritoriile nord-pontice. Cultura Sci- Iniţial decedaţii erau înmormântaţi în
ţiei vechi a fost nimicită, și pe ruinele gropi simple de formă ovală ori rec-
ei s-a ridicat Sciţia clasică, numită și a tangulară, ulterior însă se preferă ca-
lui Herodot, teritoriu de bază al căreia tacomba – o cameră funerară închisă,
maket.indd 477 25.11.2010 14:37:29

478 Capitolul 6
ce avea un dromos (coridor-fântână) cunosc cca 90 de

separat, de regulă, vertical. Treptat ve- astfel de stele și
chile tipuri de morminte dispar, și de la mai multe funda-
mijlocul sec. VI î.Hr. catacombele pre- ţii pentru ele), iz-
domină, fiind utilizate de majoritatea voarele scrise nu
populaţiei. conţin nicio infor-
Reprezentanţii unuia dintre tribu- maţie în privinţa
rile scitice, ce rătăceau în teritoriile din practicării de către
bazinul Nistrului (regiunea actualului sciţi a tradiţiei de
or. Dubăsari) pe parcursul sec. IV î.Hr., a ridica sculpturi
amenajau la nivelul orizontului an- de piatră ori lemn.
tic un fel de construcţii piramidale de Totuși, „babele de
lemn deasupra cadavrelor, le incinerau piatră” erau un în-
și, fără să aștepte stingerea definitivă semn important,
a focului, începeau să ridice mantaua ce marca prezenţa
tumulului. sciţilor și controlul
Se obișnuia pomenirea decedatu- lor asupra terito- Sculptură în piatră.
lui la locul înmormântării (așa-numi- riilor în care ei se Butor
tele ospeţe funerare), după care amfo- perindau. Sculp-
rele erau sparte. Pe movilele ridicate turile scitice reprezintă în linii genera-
membrilor comunităţii ce aveau meri- le ideea chipului eroizat al strămoșului,
te deosebite sciţii instalau stele (lespezi al conducătorului-întemeietor, al ero-
de piatră) funerare cioplite, care repre- ului-apărător și asigurător al fertilităţii.
zentau figuri umane cu atribute mili- În afară de aceasta, stelele reprezentau
tare. Se vede clar pe ele vestimentaţia, imaginea lui Targhitai (strămoșul regi-
încălţămintea, acoperământul de cap, lor sciţi și primul lor rege). În sculptu-
însemnele puterii (rythonul, torque- ra scitică este cuprins conceptul axului
sul), podoabele și armele. Cu toate că universului, întruchipând ideea uni-
răspândirea lor este destul de largă (în versală și eurasiatică comună de struc-
spaţiul de la nord de Marea Neagră se tură ordonată a lumii cu elementul său
central în chip de arbore, stâlp, falus și
figură a unui personaj mitologic.
Amenajări deosebit de complexe
și durabile se realizau la mormintele
regilor sciţi și ale nobililor. Membrii
cetelor militare și sciţii bogaţi erau
înmormântaţi cu onorurile cuvenite,
mult mai modeste fiind mormintele
oamenilor simpli. Complexele fune-
Morminte scitice. Dubăsari rare ale unor femei nobile scite, înso-
maket.indd 478 25.11.2010 14:37:29

ţite de slujnicele lor, de la Balabanu și Prin amploarea construcţiei și sa-

Dubăsari demonstrează că persoanele crificiile depuse, o atenţie deosebită
dependente se înmormântau, de re- merită tumulul princiar, cercetat de
gulă, fără inventar funerar. În bazinul V. Dergaciov în apropierea s. Cosăuţi
Nistrului n-au fost descoperiţi tumuli (Soroca). Complexul funerar era con-
grandioși cu morminte scitice regale, stituit din trei încăperi concentrice de
dar s-au cercetat morminte ale aristo- proporţii (parametri externi: 8,0x10,0
craţiei locale (Dubăsari, Butor, Balaba- m), pereţii fiind căptușiţi cu stâlpi de
nu, Nicolscoe, Doina). lemn verticali. Groapa funerară era
Mormântul dintr-un tumul aflat în acoperită cu bârne, lut viu și blocuri
preajma or. Dubăsari aparţinea unui re- de piatră de Cosăuţi. În camera exte-
prezentant al cârmuitorilor locali, ran- rioară, la intrare, erau vestigiile unui
gul său ierarhic înalt fiind confirmat câine, a trei cai și a îngrijitorului de cai.
de un torques masiv (podoabă purtată În spaţiul alăturat se afla scheletul unui
la gât, cântărind peste 800 g de aur). slujitor. Persoana principală, împreu-
Bărbatul a fost incinerat, însă întreaga nă, probabil, cu soţia se aflau în camera
structură a inventarului demonstrează centrală, care, cu regret, a fost prădată
exclusiv subcultura militară masculină încă în vechime. Dar în favoarea exis-
scitică (componente ale armamentului tenţei unui inventar funerar bogat, în
ofensiv și defensiv, piese de harnașa- anumită măsură, mărturisesc cele pes-
ment). Inventarul mai includea vase de te 70 de tuburi de argint din setul de
lux pentru vin, importate din Grecia. harnașament al unuia dintre cai.
Torquesul prezintă o bară inelară tur- În mormintele membrilor comu-
nată având capetele tubulare executate nităţii scitice, în funcţie de statutul lor
în formă de capete de lei, unite printr-o social, se găseau arme pentru ofensi-
placă pe care sunt fixate două raţe mici vă și defensivă (la bărbaţi), unelte de
(vezi il. pag. 476). Piesa s-a aflat timp în- muncă (predominant cuţite), amfore
delungat în mediul clanului conducător, grecești cu vin și vase de băut, urme
confirmând drepturile de succesiune a ale depunerii de mâncăruri de car-
poziţiei sociale. ne (într-o treime din morminte), de
asemenea oglinzi și diferite podoabe
(în mormintele femeilor). Prezenţa în
unele morminte a ceramicii de lux pic-
tate grecești dovedește un înalt nivel al
bunăstării oamenilor înmormântaţi în
ele. Cel mai strălucit exemplu al creaţi-
ei artistice individuale a pictorilor greci
semnalat în spaţiul pruto-nistrean este
Tumulul princiar de la Cosăuţi – pelica cu figuri roșii de la sfârșitul sec.
reconstrucţie V î.Hr., depusă într-un mormânt sci-
maket.indd 479 25.11.2010 14:37:30

480 Capitolul 6
tic descoperit lângă s. Manta. Membrii plex de echipament defensiv – zale,

de rând ai comunităţii, bărbaţii erau coifuri, scuturi, cingători de luptă, de
înmormântaţi cu lănci și săgeţi, iar fe- asemenea pantaloni acoperiţi cu plăci
meile – cu podoabe modeste și unelte metalice.
de muncă. Principalul mijloc de apărare indi-
viduală a oșteanului scit era cuirasa, de
Arta militară aspecte și modele diverse. Aceasta arăta
În timpul expediţiilor militare ale ca o cămașă scurtă cu mâneci tot scur-
sciţilor spre răsărit a început să se con- te, acoperită în întregime de plăcuţe de
stituie echipamentul militar scitic, care metal, și doar în cazuri rare avea seturi
a reprezentat o bază materială serioa- metalice aplicate și pe mânecile lungi.
să a puterii lor militare. Familiarizarea De regulă, în calitate de bază-su-
cu echipamentul militar al popoarelor port al cămășii de zale era utilizată
Orientului, împreună cu care ori îm- pielea compactă, densă, care trebuia
potriva cărora au luptat sciţii, a dat un să fie însă destul de maleabilă. Plăcile
imbold puternic dezvoltării armelor metalice consolidau și protejau partea
scitice. Acest lucru se referă mai ales ei superioară, a umerilor, sau întreg
la mijloacele de apărare individuală a torsul. Multe cuirase aveau acoperită
ostașului și a calului său de luptă. cu metal doar partea din faţă. Pentru
Armele defensive. În Orientul antic confecţionarea unei cuirase în formă
încă de la mijlocul mileniului II î.Hr. de cămașă sau scurtă cu mâneci erau
erau utilizate zalele lucrate din plăci necesare câteva sute de plăci, iar siste-
nu prea mari de bronz, apoi și de fier, mul de asociere și fixare a lor prezenta
cusute pe o bază de piele. Ciocnindu- un strat de 4-5 piese. Cu ajutorul unor
se în luptă cu ostașii îmbrăcaţi în ast- curelușe subţiri de piele ori tendoane,
fel de cuirase, sciţii au preluat în scurt plăcuţele erau cusute pe pielea groasă,
timp cel mai raţional sistem de atașare dar bine prelucrată și plastică. De obi-
a plăcilor metalice de piele, modul de cei, pentru o cămașă de zale erau utili-
cuplare a plăcilor între ele, de aseme- zate plăci dintr-un singur fel de metal,
nea principiul de aranjare a lor într-o cel mai adesea din fier. Uneori însă,
anumită ordine și consecutivitate, ast- când se dorea un echipament de aspect
fel încât să formeze un strat protector mai elegant, de paradă, anumite părţi
asemănător la exterior solzilor de peș- componente se executau din bronz.
te. Acest lucru a avut o importanţă ex- Pentru protecţia capului se folo-
cepţională pentru evoluţia în continu- seau coifurile. În sec. VI î.Hr. război-
are a echipamentului scitic de apărare. nicii sciţi practicau coifuri mari tur-
Meșterii-armurieri sciţi utilizau în nate din bronz, destul de grele, care le
procesul lucrului astfel de piese simple protejau partea superioară a capului și
cum sunt plăcile de dimensiuni medii urechile. Începând din sec. V î.Hr. este
pentru confecţionarea întregului com- utilizat des coiful confecţionat dintr-o
maket.indd 480 25.11.2010 14:37:30

glugă piramidală de piele, acoperită cu distanţă mare (arcul și săgeata, praștia

plăci metalice aranjate după principiul de aruncat ghiulele), în luptă la distan-
solzilor de pește. La fel din sec. V î.Hr. ţă medie (lăncile și suliţele de aruncat),
în Sciţia pătrund tot mai mult coifurile la distanţă mică (suliţa, spada, toporul
grecești (corintice, calcidice, attice), ac- de luptă, buzduganul) și în lupta corp
cesibile însă numai aristocraţiei locale. la corp (pumnalul și cuţitul de luptă).
De la sfârșitul sec. V și în sec. IV î.Hr. În mod obligatoriu fiecare scit tre-
în mormintele scitice se întâlnesc plăci buia să aibă în dotare arc și săgeţi. Ră-
metalice pentru protecţia picioarelor mășiţe ale setului de vârfuri de săgeţi
(cnemide) și a coapselor. O categorie se găsesc practic în fiecare mormânt
aparte de armură o reprezintă și cen- bărbătesc, adesea în cele femeiești și
turile de luptă, ce aveau o lăţime mai ale copiilor. Autorii antici comparau
mare de 20 cm, protejând abdomenul forma arcului scitic cu litera greceas-
războinicului. că sigma ori cu conturul ţărmului de
Un mijloc sigur de apărare a lup- nord al Mării Negre. De la arcurile
tătorilor erau și scuturile diverse, din- scitice (cu o lungime de până la 80
tre care se cunosc cele circulare, aco- cm) s-au păstrat numai anumite părţi
perite cu un strat de metal și având o componente, executate din corn ori
aplică masivă (umbo) în centru. Modul os. Coarda, după relatările autorilor
de fixare a plăcilor de fier de scut era antici, era făcută din tendoane de ani-
similar cu cel utilizat pentru cuirase. male sau din păr de cal. Tijele săgeţi-
Scuturile erau grele, și le puteau pur- lor se confecţionau din stuf ori ramuri
ta numai călăreţii, atârnate în spate, subţiri de mesteacăn. Vârfurile de să-
eliberând astfel mâinile pentru a ţine geţi erau lucrate din bronz, fier sau os,
în frâu calul și a folosi lancea în luptă. fiiind prevăzute și cu pene de păsări
Războinicii sciţi de rând aveau scuturi de talie mare. Diferite tipuri speciale
ușoare, împletite din nuiele. de vârfuri de săgeţi serveau pentru
Din sec. VI î.Hr. sciţii încep a prac- străpungerea cămășilor de zale, scu-
tica mijloace speciale și pentru protec- turilor și coifurilor.
ţia capului calului. Plăci groase de bronz Arcul scitic era puternic, săgeţile
protejau fruntea și obrajii calului, pen- lansate cu el puteau zbura la o distanţă
tru restul corpului lui se confecţionau
un fel de huse de piele, acoperite cu plă-
ci de metal. Pentru cai se mai confecţio-
nau pieptare din piele sau pâslă groasă.
În așa fel, călăreţul și calul, ferecaţi în
metal, erau bine apăraţi.
Armele ofensive. Armamentul sci-
tic de atac includea mai multe catego- Goritul şi arcul scitic.
rii, destinate zdrobirii inamicului de la Imagini pe o cupă de argint
maket.indd 481 25.11.2010 14:37:31

482 Capitolul 6
semnificativă. Nu în zadar marele dra- tul oval, mai rar

maturg al antichităţii Eschil remarca aproape circular, și
bătaia lungă a arcurilor sciţilor. În evul cele cu un singur
mediu arcașii buni trăgeau câte 10-12 tăiș (mahaire). Pe
săgeţi pe minut. Probabil că la fel de parcursul întregii
iute trăgeau și sciţii, consideraţi drept istorii scitice teaca
cei mai buni arcași din epoca antică. spadelor se con-
De obicei, scitul purta cu el de la 30 fecţiona din lemn
până la 150 de săgeţi. La o tragere in- acoperit cu piele.
tensă asupra inamicului, ele ajungeau Spada se atârna
pentru 3-15 minute de luptă. Dacă de cingătoarea de
operaţia era realizată de zeci și sute de luptă printr-un laţ,
războinici, atunci asupra dușmanului în partea dreaptă,
Arme scitice.
se abătea o puzderie de săgeţi aducă- mai aproape de
Cuconeştii Vechi,
toare de moarte. abdomen decât de Mereni, Pîrjolteni
Arcul se ţinea într-o tolbă specială, șold.
de piele ori lemn, care-l apăra de dete- În afară de spade, sciţii aveau la în-
riorare, numită de greci gorit. Acest ac- armare lănci și darde. De obicei lancea
cesoriu era foarte comod prin faptul că consta din trei părţi componente – vârf
avea un buzunar special pentru săgeţi. (cu lungimea de 30-72 cm), tijă/mâner
Un rol deosebit și foarte important și călcâi/suport. Vârfurile înguste și
în componenţa echipamentului militar lungi erau destinate străpungerii cuira-
scitic îl jucau spada (cu o lungime de selor și scuturilor, coifurilor și cnemi-
până la 60-70 cm) și pumnalul (lung de delor oștenilor greu înarmaţi. Lancea
35-40 cm). Deja la sfârșitul sec. VII î.Hr. lungă (de până la 3 m), utilizată pen-
se termină procesul de formare a spadei tru lovire, era comodă în lupta dintre
scitice tipice (akinakes). Cele mai tim- călăreţi. Dardele erau folosite pentru
purii exemplare aveau tăiș dublu, lamele aruncare. Se cunosc și topoare de luptă
aproape paralele, iar mânerul și capătul din fier.
erau de formă prismatică. Armamentul scitic era printre cel
În continuare au loc schimbări ale mai performant pentru acele timpuri,
formei spadelor scitice, cu toate că în permitea lupta cu succes împotriva
sec. V-IV î.Hr. predomină cele cu două oricărui dușman, călare ori pedestru,
tăișuri. În sec. V apar lame de o formă și a influenţat dezvoltarea echipamen-
nouă – triunghiulară, mult alungită tului militar la popoarele vecine. Gre-
(numite și în formă de flacără), partea cii nord-pontici au preluat întru totul
superioară a mânerului imitând două întregul set armurier al sciţilor, renun-
gheare de pasăre de pradă sau două ţând la multe modele grecești. Arme
volute, orientate una către cealaltă. În scitice se întâlnesc în complexe arhe-
sec. IV se răspândesc spadele cu capă- ologice din Europa Centrală. De ase-
maket.indd 482 25.11.2010 14:37:31

menea, armamentul scitic a pătruns

departe la nord și est de sciţi, la popoa-
re aflate la distanţe de zeci și sute de
kilometri de ei.
Organizarea armatei și tactica.
Majoritatea populaţiei de sex masculin
se ocupa de războaie. Izvoarele scrise
(Herodot și Diodor din Sicilia) comu-
nică despre existenţa la sciţi a cavaleri-
ei și a pedestrimii. Herodot și Tucidi-
de scriau că fiecare oștean scit este un
arcaș călare. Probabil, forţa principală
a armatei scite era călărimea. Majori-
tatea călăreţilor erau ușor înarmaţi,
nu aveau deloc ori numai foarte puţin
Călăreţ scit – reconstrucţie
echipament defensiv. Militarii de rând
luptau pedestru. Scurtele și glugile de avea experienţa bătăliei cu cavaleria și
blană, hainele confecţionate din piele pedestrimea dușmană. Lupta, se pare,
neprelucrată de animale mari, într-o în coloane restrânse, atacând în princi-
măsură oarecare, ocroteau pe acești pal nucleul formaţiunii inamicului. Era
oșteni în luptă. în stare să spargă frontul dușmanului
Este imposibil de calculat numărul și să se reorganizeze direct pe câmpul
ostașilor de care dispunea Sciţia. He- de luptă, schimbând direcţia de atac,
rodot a notat povestirea despre regele manevrând iscusit după împrejurări,
sciţilor Ariant, care „...voind să afle nu- aplicând lovitura la momentul potrivit
mărul sciţilor, a ordonat ca fiecare scit și în locul potrivit. Atacul drujinei era
să aducă câte un vârf de săgeată... Astfel anticipat de tirul intens al arcurilor și
a fost adunată o mare cantitate de vâr- praștiilor, urmat de aruncarea lăncilor
furi de săgeată, și regele a hotărât să-și și a dardelor. Formaţiunea astfel dere-
ridice un monument din ele: a poruncit glată a inamicului era penetrată atunci
să fie turnat ...un vas de aramă... în care prin lovitura cavaleriei grele, iar călă-
încăpeau liber 600 de amfore, iar gro- reţii ușor înarmaţi finalizau nimicirea
simea pereţilor acestui recipient era de dușmanului.
șase degete” (Herodot IV, 81).
Forţa de șoc a oștirii scitice era dru- Religia şi arta
jina greu înarmată de cavalerie, grupa- Religia scitică se caracterizează
tă în jurul cârmuitorilor și conducăto- prin politeism (credinţa în mai multe
rilor militari. Această drujină cunoștea divinităţi), iar subiectele principale ale
tehnica luptei în formaţie, specifică mitologiei scitice sunt foarte asemănă-
armatei regulate, era bine instruită și toare cu cele din mitologia popoarelor
maket.indd 483 25.11.2010 14:37:32

484 Capitolul 6
indoiraniene. Conform lui Herodot, în sacrifică animalele, ci altfel. După ce-l

componenţa panteonului scitic intrau stropesc cu vin pe cap, îi taie celui jert-
șapte zeităţi. Pe treapta superioară se fit gâtul deasupra unui vas, pe care apoi
afla Tabiti (zeiţa vetrei casei, legată de îl duc pe grămada de lemne, iar sângele
instituţia puterii regale; corespundea îl varsă peste sabie. Pe când sângele este
Hestiei din mitologia greacă), urmată dus pe grămadă – sus –, iată ce se în-
de Papaios (zeu ceresc; la greci Zeus) tâmplă jos, lângă templu. Umărul drept
și Api (zeitate chtoniană în formă de al tuturor oamenilor jertfiţi este tăiat cu
șarpe, întruchipare a lumii subterane; mână cu tot, fiind apoi aruncată în aer;
Geea în miturile grecești). După ei, pe după ce s-a isprăvit și cu celelalte victime,
o treaptă inferioară, erau situaţi Oito- ei se retrag. Mâna rămâne acolo unde a
syr/Goitosyr (zeu solar; la greci Apol- căzut, iar trupul zace în altă parte” (He-
lon) și Argimpasa/Artimpasa (similară rodot IV, 59-62).
Afroditei – Urania la greci). Subiecte ale legendei genealogice
Sciţii se închinau de asemenea și ale altor mituri erau reprezentate
zeului Tagimasadas / Tamimasadas larg pe vasele de cult, piesele vestimen-
(protectorul creșterii cailor; la greci tare, acoperămintele de cap de lux ale
Poseidon). Din căsătoria lui Papaios aristocraţilor și armele de paradă.
(reprezentând cerul ca principiu mas- Una dintre cele mai specifice for-
culin) cu Api (pământul în calitate de me ale percepţiei lumii la sciţi este
principiu feminin) s-a născut primul așa-numitul stil animalier. Anume la
om-scit, numit (în diferite variante) ei manifestarea naturii și societăţii, ex-
Targitai, Herakles ori Scyth. primată în imagini ale lumii animale,
Unui zeu războinic, al cărui nume a a căpătat un caracter elocvent. Repre-
rămas necunoscut, iar Herodot îl iden- zentarea diferitor animale, realizată
tifica cu Ares al elinilor, i se consacrau în aur, argint sau bronz, se include în
altare mari pentru jertfe, ridicate din cele trei componente ale triadei scitice
vreascuri. Arei sau Ares reprezentau (harnașament, arme, stilul animalier).
întruchiparea stihiei bătăliei și a reuși- Drept mostră tipică a stilului animali-
tei militare. Herodot scria că astfel de er poate fi considerată aplica de bronz
sanctuare erau o mulţime. Fiecare ţinut, având forma unui lup încolăcit în inel
în care locuia un anumit grup de triburi din mormântul de lângă actualul sat
scitice, avea propriul sanctuar. „În vâr- Răscăieţii Noi. Cerbul-soare, păsările
ful acestui morman, fiecare neam (scit) răpitoare, scene de
împlânta o sabie veche de fier. Aceas- sfâșiere, de luptă
ta înlocuiește chipul lui Ares. Sabiei îi între animale ș.a.
aduc anual jertfă cai și alte animale, în imagini acope-
mai mare număr decât celorlalţi zei. Pe reau aproape toa-
prinșii de război îi jertfesc câte unul din te armele scitice, Cazan scitic.
fiecare sută de oameni, nu în felul în care amplificând astfel Nicolscoe
maket.indd 484 25.11.2010 14:37:32

calităţile ofensive ale tăișurilor și întă- utilizarea largă a calului de călărie și a

rind spiritul combativ al posesorului tacticii militare a călăreţilor-arcași, sci-
acestora. ţii contribuiau la siguranţa și intensi-
ficarea comerţului. Consolidarea unei
Relaţii interculturale şi politice părţi oarecare a sciţilor timpurii în
Odată cu apariţia sciţilor timpu- Subcarpaţii de Est (grupul Podolian de
rii la sfârșitul sec. VIII î.Hr., în arealul Vest) putea fi legată de protejarea ho-
de la nord de Marea Neagră a crescut tarului exploatărilor de sare din zona
foarte mult importanţa sării, care și Subcarpaţilor. Materialele (necropola
anterior, în perioada târzie a epocii Trinca) demonstrează existenţa căsăto-
bronzului, constituia unitatea de bază riilor mixte și o încorporare semnifica-
a operaţiilor de schimb și comerţ. Ex- tivă a sciţilor-nomazi în mediul local.
tragerea sării în regiunea Subcarpaţilor S-au intensificat relaţiile de schimb și
de Est a fost atestată încă din paleoliti- negoţ, activitatea căilor comerciale. Se
cul superior, multe zăcăminte de sare înviorează drumul spre sud – spre Bal-
continuând să fie exploatate nu numai canii de Est, care începe să fie utilizat
în decursul neo-eneoliticului, epocii în ambele direcţii: la nord ajungea cera-
bronzului și în epoca fierului, dar până mica timpurie lucrată la roată produsă
în evul mediu și epoca contemporană. în Asia Mică, la sud – sarea, care era es-
Sarea reprezenta produsul strategic de cortată de detașamente militare scitice.
bază, demonstrând încă din vechime În sec. VII î.Hr. microzona Subcarpa-
atractivitatea permanentă a acestei ţilor de Est capătă o poziţie-cheie atât
zone. Cointeresările în sare (contro- în asigurarea transferului spre Carpaţi,
lul și monopolul asupra izvoarelor cât și pentru ieșirea spre Balcani.
și drumurilor de acces spre ele, dar Sciţii din interfluviul Nistru-Du-
de asemenea acapararea și alte feluri năre utilizau frecvent piese de podoa-
de constrângere) stimulau progresul bă aduse de la tracii de sud, de peste
tehnic și social-economic în dezvol- Dunăre: pandantive, cercei, inele și
tarea atât a mijloacelor de producţie, brăţări. De cea mai mare popularita-
transportului și artei militare, cât și a te în mediul scitic se bucurau agrafele
organizării sociale și creării instituţii- pentru haine de origine sud-tracică
lor puterii. Izvoarele scrise grecești și (fibulele de tip tracic). Datorită con-
romane mărturisesc despre faptul că tactelor economice strânse, cultura
diverse popoare luptau cu scopul ob- materială și spirituală grecească avea
ţinerii controlului asupra resurselor de o mare înrâurire asupra celei scitice.
sare situate la hotarul dintre ele. Sciţii nu numai că au rezistat presiunii
Nu este exclus ca comunităţile lo- culturii antice, dar au preluat-o și sub-
cale din Subcarpaţii de Est să fi anga- ordonat-o valorilor culturale tradiţio-
jat detașamente militare scitice pentru nale proprii. În multe colonii grecești
apărarea căilor de negoţ cu sare. Prin din spaţiul nord-pontic a fost organi-
maket.indd 485 25.11.2010 14:37:33

486 Capitolul 6
zată o producere în masă a mărfurilor 652-625 î.Hr. a căzut unul dintre cele
destinate special sciţilor: arme de fier mai bogate state ale Orientului antic –
și bronz, piese de harnașament, podoa- Midia. Herodot ne-a lăsat descrierea
be. Cei mai buni meșteri în toreutică căderii dominaţiei sciţilor în Asia: „Sci-
confecţionau, la comanda individuală ţii... prin abuzuri și cu furie au devas-
a regelui, nobilimii și conducătorilor tat și pustiit întreaga Asie. În afară de
de triburi din Sciţia, podoabe de mare faptul că de la fiecare popor luau dările
valoare artistică, obiecte de cult și di- prestabilite de ei, sciţii făceau incursiuni
verse alte obiecte artistice din bronz, și jefuiau tot, ce avea acel popor. Kiaxar
argint și aur. și midienii i-au invitat odată la un os-
păţ, i-au îmbătat și i-au nimicit”. Astfel
Istoria politică a fost lichidată nobilimea scită. Sciţii
Evenimentele istoriei politice a sci- de rând, scăpaţi de acest dezastru, s-au
ţilor din perioada incursiunilor militare întors în stepele nord-pontice.
în Asia Anterioară s-au derulat în felul Mărturiile arheologice ale aflării
următor. Herodot povestește că, atunci sciţilor în ţările Orientului antic pot fi
când sciţii i-au alungat pe cimerieni urmărite după mai multe piese de aur
din stepele nord-pontice, cimerienii au de origine orientală, care au fost desco-
trecut peste Caucaz și au plecat în ţările perite nu numai în necropolele scitice
Orientului Anterior. Urmărindu-i, sciţii bogate din Caucazul de Nord (Keler-
traversează Caucazul, zdrobindu-i pe mess, Krasnoznamensk), ci și departe
midieni. În această expediţie sciţii erau spre nord, în silvostepa nord-pontică
sub comanda regelui Madios. (cetatea Ljubotin).
În curând sciţii au invadat Asiria. În privinţa prezenţei scitice în
Iniţial ei acţionau împotriva asirienilor Asia Anterioară, în conformitate cu
în alianţă cu alte popoare. Însă regele unele date noi apărute, rolul sciţilor
Asiriei Assarhadon a reușit să-i atragă în evenimentele politice din Orientul
de partea sa, dându-i de soţie regelui antic a fost exagerat, și ei, în ultimă
scit pe fiica sa. Sciţii au primit daruri instanţă, n-au influenţat istoria ţărilor
bogate și s-au deplasat mai departe din regiune. Cauza principală a diver-
spre vest. Detașamentele lor ajung în genţelor dintre izvoarele scrise cunei-
Palestina și Egipt. Doar prin daruri forme și cele antice reflectând istoria
bogate faraonul egiptean Psammetih a scito-cimeriană constă în faptul că
reușit să prevină invazia sciţilor în pă- datele lor se referă la două perioade
mânturile sale. De la hotarele Egiptului diferite ale aflării cimerienilor și sci-
sciţii s-au întors la hotarele Asiriei și ţilor în ţările din arealul Orientului
au participat la atacul hotărâtor asupra antic. Astfel, Herodot cunoștea unele
capitalei Ninevia. evenimente „din ultima etapă” a isto-
Dacă e să ne orientăm după Hero- riei scito-cimeriene, actori principali
dot, atunci sub puterea sciţilor în anii în care au fost, în Asia Mică, în ulti-
maket.indd 486 25.11.2010 14:37:33

ma treime a sec. VII î.Hr., așa-numiţii la Bospor. În urma acestei incursiuni

sciţi ai lui Madios. au avut de suferit unele orașe grecești,
Evenimentele istoriei politice a în special Histria – cel mai mare polis
sciţilor din perioada Sciţiei lui Hero- grecesc din Dobrogea – a fost cucerit și
dot (ori clasice), datorită lui Herodot, jefuit de sciţi.
sunt destul de bine cunoscute. Crește- Astfel, ultimul deceniu al sec. VI
rea bruscă a influenţei politico-mili- î.Hr. s-a remarcat prin succesele poli-
tare a societăţii scitice a avut loc după tico-militare ale sciţilor. În consecinţă
războiul lor reușit împotriva armatei au fost consolidate hotarele Sciţiei în
numeroase a lui Darius I, care în anul teritoriile de la Donul Inferior până
512 a trecut Dunărea și a invadat zona la Dunărea de Jos. În zona influen-
de stepă a interfluviului Prut-Nistru. ţei nemijlocite a sciţilor au nimerit și
Darius a hotărât să cucerească și să pe- orașele grecești de pe litoralul nord-
depsească pe sciţi pentru acele necuvi- pontic – Tyras și Nikonion pe Nistru,
inţe pe care le-au săvârșit strămoșii lor Olbia pe Bugul de Sud, Kerkinitida în
îndepărtaţi în Orient în sec. VII î.Hr. Crimeea de Nord-Vest. Coexistenţa
Evenimentele războiului scito- strânsă dintre aceste două culturi ab-
persan se derulau, în principal, pe te- solut diferite nu putea să nu producă
ritoriul cuprins între Dunăre, Prut și o interferenţă între ele. O astfel de si-
Nistru. Sciţii, profitând de mobilitatea tuaţie trebuia să fi fost cumva regle-
și manevralitatea, pe care le-o ofereau mentată. În această privinţă opiniile
grupurile mari de călăreţi, se eschivau savanţilor s-au împărţit. O parte din-
de la o bătălie generală și hărţuiau ar- tre ei consideră că orașele grecești în
mata persană prin ciocniri spontane. sec. V î.Hr. nimeresc sub protectoratul
În această situaţie, suportând în plus regilor sciţi, care de fapt se limita la
lipsa apei și a alimentelor, Darius a o formă oarecare de tribut (impozit).
bătut în retragere. Perșii au plecat în În schimb sciţii garantau stabilitatea
mare grabă, fiind nevoiţi să lase pe politică în zonă, ceea ce era foarte
malul stâng al Dunării Inferioare o important pentru polisurile ce aveau
mulţime de ră- o economie bazată pe agricultură și
niţi și bolnavi. comerţ. Alţi cercetători sunt de păre-
Însufleţiţi de rea că relaţiile dintre eleni și sciţi erau
izbândă, sciţii au absolut egale și prietenești.
trecut Dunărea și Către anii ’80-70 ai sec. V î.Hr. pe
au mers pe urma Dunăre se stabilește hotarul dintre pu-
armatei persa- ternicul Regat odris și regatele scitice.
ne de-a lungul În acea perioadă Regatul odris era cel
ţărmului vestic mai important factor politic în Bal-
Stindard scitic. al Mării Negre, cani. Pe parcursul câtorva decenii în-
Răscăieţi ajungând până tre odriși și sciţi există legături politice
maket.indd 487 25.11.2010 14:37:34

488 Capitolul 6
stabile, care ulterior degradează însă în a calcidicilor ce locuiau lângă Tracia.

conflicte. [Sitalces] pornește așadar de la odriși,
Din aceste conflicte se cunosc eve- punând în mișcare întâi pe tracii ce lo-
nimentele de la mijlocul sec. V î.Hr. cuiesc între munţii Haemus și Rodos și
(între anii 431 și 425/424 î.Hr. sau care se aflau sub stăpânirea sa până la
mai devreme). Revoltaţi de compor- mare (la Pontul Euxin și Hellespont),
tamentul regelui lor Scyles, care „...nu după aceea pe geţii peste care dai dacă
era mulţumit deloc cu felul de viaţă al treci râul Haemus, și toate celelalte po-
sciţilor, ci, mai degrabă, ...era înclinat pulaţii stabilite dincoace de Istros, mai
să urmeze obiceiuri grecești”, sciţii s-au ales în vecinătatea Pontului Euxin. Ge-
răsculat și l-au proclamat rege pe frate- ţii și populaţiile din acest ţinut se în-
le său Octamasades, fiul prinţesei odri- vecinează cu sciţii, au aceleași arme și
se, care era fiică a lui Teres (considerat sunt toţi arcași călări... Se vorbește că
întemeietorul statului odris). Scyles el avea o armată cu până la 150.000 de
fuge în Tracia și se ascunde la Sitalces pedeștri, călărimea era alcătuită în ma-
(fiu al lui Teres și frate al soţiei regelui joritate din odriși, iar apoi geţi” (Tuci-
scit), iar Octamasades pornește război dide II, 95, 96).
din acest motiv. Undeva în zona Du- Însă puterea odrișilor asupra ge-
nării tracii erau gata de lupta, însă în ţilor n-a fost de lungă durată, în anul
urma întâlnirii personale a lui Sytalces 424 î.Hr. Sitalces piere în timpul expe-
cu Octamasades se reușește rezolvarea diţiei împotriva tribalilor, care au în-
pe cale pașnică a conflictului. Regii fac ceput să-și lărgească posesiunile, îna-
un schimb de fugari – la Octamasades intând spre cursul inferior al Dunării.
se ascundea un nobil trac, fratele lui Seuthes I, care l-a urmat la tron pe
Sitalces. Sitalces și-a luat fratele și s-a Sitalces, cu toate că a ridicat maximal
îndepărtat, iar soarta lui Scyles a fost tributul pentru polisurile grecești, nu
pecetluită – lui i s-a tăiat capul pe loc mai era deja în stare să controleze toa-
(Herodot IV, 78-80). Octamasades, te teritoriile, și triburile tracice, unul
datorită rădăcinilor sale tracice, era după altul, încep să se elibereze de sub
strâns legat de dinastia odrisă, ceea ce puterea odrișilor. Statul odris, cuprins
consolida contactele dintre Tracia și de răzmeriţe, era foarte slăbit la hota-
Sciţia. rele dunărene, și de această împreju-
Despre un alt episod al activităţii rare n-a întârziat să profite Ateas, care
militare a lui Sitalces, întâmplat în ul- aproximativ pe la mijlocul sec. IV
tima treime a sec. V î.Hr. (noiembrie î.Hr. intensifică politica sa în direcţia
429), relatează Tucidide: „Aproximativ vestică, năzuind să ajungă în Balcani.
în același timp, la începutul iernii, odri- Sciţii trec Dunărea și pun stăpânire
sul Sitalces, fiul lui Teres, regele trac, pe Dobrogea. O parte dintre sciţi se
începe război împotriva regelui mace- stabilesc în Dobrogea, alături de po-
donean Perdicca, fiul lui Alexandru, și pulaţia tracică locală. Aici au avut loc
maket.indd 488 25.11.2010 14:37:34

335 î.Hr. Alexandru forţează Dunărea

cu armata sa, și în ţinutul geţilor, care
i s-au opus cu patru mii de călăreţi și
peste zece mii de pedeștri, le cucereș-
te orașul. Geţii speriaţi, părăsind ceta-
tea, se retrag în stepele pustii. Primind
daruri, Alexandru părăsește regiunile
Moneda lui Ateas dunărene (Strabon VIII, 3, 8, 14).
În scopul consolidării poziţiilor
ciocniri armate ale sciţilor cu tribalii sale în estul nord-pontic, Alexandru
și cu un oarecare „rege al istrienilor” trimite în anul 331 î.Hr. pe coman-
(istrienii fiind ori geţi, ori un trib in- dantul de oști Zopyrion, guvernator al
dependent, ori locuitori ai Histriei și provinciei macedonene Tracia, într-o
împrejurimilor ei). expediţie împotriva sciţilor. Acesta a
Macedonia, care era în ascensiune, invadat Sciţia în fruntea unei armate
se îngrijora de consolidarea poziţiei de 30 de mii. Asediul Olbiei întreprins
sciţilor. Întâlnirea solilor regelui made Zopyrion n-a avut succes, și la în-
cedonean Filip II cu cei ai regelui scit toarcere el a fost nimicit ori de sciţi,
Atheas a dus la stabilirea unor relaţii ori de geţi nu departe de trecerea pes-
de alianţă între ei. La cererea lui Athe- te Dunăre, undeva în „pustiul geţilor”.
as, Filip îi trimite în ajutor trupe pen- Diminuarea temporară a activităţii
tru lupta împotriva istrienilor. Însă la sciţilor la hotarele vestice se încheie
venirea macedonenilor ajutorul lor nu prin biruinţa lor asupra lui Zopyrion și
mai era necesar, ei fiind trimiși înapoi afluxul în Dobrogea a noi forţe scitice.
fără a fi plătiţi. Filip s-a mâniat, și în Acolo ei, în alianţă cu grecii și tracii,
anul 339 îl învinge pe Atheas, care este luptă în anul 313 împotriva lui Lysi-
răpus în luptă. Filip a luat în prizonierat mah, însă înfrângerea care a urmat și
o mulţime de femei, copii, acaparând expulzarea populaţiei apte de luptă i-a
de asemenea multe vite. Însă foarte dezechilibrat pentru un timp îndelun-
rapid urmează și înfrângerea macedo- gat pe sciţi.
nenilor în ciocnirea lor cu tribalii, care În spaţiul de la nord de Marea Nea-
le-au luat prada, înaintând spre gurile gră se apropia marea criză din sec. III
Dunării. În urma tuturor evenimente- î.Hr. Pe arena evenimentelor politice
lor geţii s-au deplasat pe malul stâng al de aici către mijlocul – sfârșitul sec. III
Dunării și au reușit să-și consolideze se profilau tot mai sigur siluetele unor
poziţiile acolo. noi jucători: triburile celtice și germa-
Biruinţa definitivă a Macedoniei nice ale galaţilor, scirilor și bastarnilor,
în direcţia nordică survine după inde asemenea, triburile estice nomade
cursiunea dunăreană a lui Alexandru ale sarmaţilor.
Macedon împotriva tribalilor din anul
maket.indd 489 25.11.2010 14:37:34

490 Capitolul 6
6.4. Colonizarea grecească a litoralului

de nord-vest al Mării Negre
(Olbia, Tyras, Histria)
„Marea colonizare grecească” in-
clude și valorificarea de către grecii
antici a ţărmului nord-vestic al Mării
Negre. Fenomenul a fost condiţionat
de particularităţile evoluţiei societăţii Insula Leuke/Şerpilor
grecești, în care, din cauza lipsei de pă-
mânt, la o anumită etapă, surplusul de sului Olbia, iar templul se bucura de o
populaţie execută presiuni asupra sis- popularitate deosebită în toată lumea
temului unor polisuri concrete. Polisul greacă, la fel ca și arena sportivă a lui
era forma dominantă de organizare a Ahile din Hilea (Herodot IV, 10, 55, 76;
grecilor pe acele timpuri și reprezenta Pausanias III, 19, 11).
o comunitate de cetăţeni liberi. Deţine- Primele mărturii despre nordul
rea în proprietate a unui lot de pământ Mării Negre cu informaţii nu doar
constituia baza drepturilor cetăţenești. mitologice sunt cuprinse în Istoria
În sec. VII-VI î.Hr. o bună parte dintre lui Herodot. Herodot nu povestește
elenii liberi puteau exercita acest drept aproape nimic despre orașele grecești
doar plecând din ţară și întemeind așe- din nord-vestul și nordul Mării Ne-
zări noi pe alte meleaguri. Astfel unii gre, cu excepţia Olbiei. Istoricul scrie
greci, originari mai ales din orașele despre sciţi, care se mărginesc cu geţii,
elene ionice (Miletul fiind cel mai dez- despărţiţi de râul Istros, despre tribul
voltat dintre ele), au fost nevoiţi să-și callipizilor sau „elino-sciţii” de pe râul
părăsească patria și să valorifice pă- Hipanis (Bugul de Sud) (Herodot IV,
mânturi străine. 17, 1) etc.
Grecii antici au cunoscut litoralul Navigând pe Marea Mediterană și
Mării Negre (Pontus Euxinus) cu mult în Pont, grecii alcătuiau hărţi ale oy-
înainte de stabilirea lor efectivă aici. kumenei, care au apărut mai întâi în
Călătoriile episodice timpurii în zone- Milet. Pe aceste hărţi erau reprezentate
le pontice și-au găsit reflectare în mito- cele mai mari râuri din cuprinsul are-
logia elenă. Printre cele mai populare alului nominalizat și coloniile mileta-
creaţii grecești erau miturile despre ne. Cunoștinţele geografice ale greci-
Herakles, acţiunea multor aventuri ale lor erau reflectate în periple (descrieri
căruia se derulează pe malurile ponti- ale ţărmurilor maritime). Unul dintre
ce, despre eroul grecilor Achiles/Ahile, acestea, atribuit lui Scylak din Karian-
care după moarte este dus pe insula da (al treilea sfert al sec. IV î.Hr.), con-
Leuke (azi insula Șerpilor), unde a fost ţine o succintă descriere a litoralului
construit templul lui Ahile Pontarhul. nord-vest-pontic și a regiunii Nistrului
Insula se află sub protectoratul poli- Inferior, menţionându-se orașele „ele-
maket.indd 490 25.11.2010 14:37:35

ne” Nikonion și Othiussa pe râul Tyras exactităţi, în plus adesea ele sunt con-
(§ 68). Informaţii la fel de lapidare gă- tradictorii. Drept consecinţă, deseori
sim în lucrările atribuite lui Skymnos datele acestor surse au fost interpretate
din Chios (v. 803-830), în operele pier- diferit de către cercetători.
dute ale lui Demetrios din Callatis, la Tocmai de aceea, o importanţă de-
care face referinţă Pseudo-Skymnos (v. osebită revine diverselor categorii de
718-721), și periplul atribuit lui Arian materiale, obţinute în urma cercetărilor
(§ 87-89). arheologice întreprinse în diferite cen-
Unul din izvoarele de bază referi- tre antice. Un interes aparte prezintă,
toare la istoria spaţiului în discuţie este desigur, izvoarele epigrafice: decretele
Geografia lui Strabon (anii ’20 ai sec. I din Olbia ale sinopienilor Themesileos
d.Hr.). Pe ambele maluri ale Dunării și Theopompios, proxeniile lui Ietro-
autorul plasează triburile geţilor, iar la kles, ale atenienilor și rodosienilor, de-
nord-est de ei, pe cursul inferior al Nis- cretele în cinstea lui Knobos, Kallinik,
trului, se află bastarnii și tyrageţii (II, 5, Protogenes, Antesterios, pietrele fune-
12; 1, 41; VII, 1, 1; 3, 1), urmând apoi rare, graffiti pe plăci din os și ceramică
sarmaţii: iazigii și roxolanii, sarmaţii re- (în particular, scrisoarea lui Ahillodor
gali și urgii (II, 5, 30; VII, 2, 4). Sciţii sunt din Berezani și Olbia), inscripţia ono-
localizaţi de Strabon doar în două zone rifică în cinstea unui cetăţean anonim
– în Crimeea de stepă și la sud de delta din Tyras din sec. III î.Hr., postamen-
Dunării. Stepele din Basarabia de Sud la tul statuii lui Autokles din sec. III î.Hr.,
el sunt numite „pustiul geţilor” (I, 3, 7). inscripţia de pe o construcţie din peri-
O altă operă, cuprinzând informa- oada domniei lui Antoninus Pius și cea
ţii despre ţărmul de nord-vest al Mă- în amintirea medicilor din flotă, alta-
rii Negre, este Geografia lui Claudius rul consacrat zeului Mithras, inscripţia
Ptolemaios. Autorul roman a indicat cu menţionarea templului, placa cu re-
majoritatea localităţilor contemporane scriptul imperial din Tyras, inscripţia
lui, situate pe litoralul pontic: Olbia, de la sfârșitul sec. III î.Hr. în cinstea
Thiskum, Ordessum, Nikonion, Tyras, lui Agathokles din Histria, cea despre
satul lui Hermonaktik, la gurile Istro- participarea Histriei la războiul din-
sului – Histria. În același timp, Ptole- tre Apollonia și Mesambria, inscripţia
maios menţionează orașul Othiussa, despre Rhemaxos din Histria ș.a.
contemporan Tyrasului, și îl consideră Fondul considerabil al colecţiilor
drept o localitate deosebită (III, 5, 8). numismatice provenind din Olbia,
Geograful nominalizează și triburile Tyras, Nikonion și Histria permite
care locuiesc în zonă: iazigii, bastarnii, completarea cunoștinţelor referitoare
tyrageţii, costobocii, britolagii, peucinii, la istoria politică a orașelor antice și
dacii, troglodiţii. populaţiei barbare din spaţiul nord-
Însă relatările autorilor antici sunt vestic al Mării Negre, dar și a econo-
destul de modeste, conţin multe in- miei acestora. Aspectele legăturilor
maket.indd 491 25.11.2010 14:37:35

492 Capitolul 6
comerciale se rezolvă, la fel, în baza numismatice și epigrafice din spaţiul

unor colecţii enorme de materiale ale nord-vest-pontic, atât din colecţii par-
epigraficii ceramice (ștampile și dipinti ticulare, cât și din muzee. O importantă
pe amfore, olane), ceramicii de import, colecţie de obiecte antice provenite în
a celei produse de meșteșugarii locali cea mai mare parte din Olbia și Akker-
și barbari, teracotelor. Fragmentele sta- man a acumulat colecţionarul și arhe-
tuilor din marmură, detaliile arhitectu- ologul din Chișinău I.C. Surucean. Ea
rale, obiectele din sticlă, os, bronz, fier includea amfore, vase pictate, monede,
și metale preţioase, piesele legate de opaiţe, fragmente de plăci de marmură
producţia meșteșugărească (formele cu inscripţii etc. Multe vestigii descope-
de turnat, instrumentele și ustensilele rite în Tyras și Olbia au ajuns în colec-
de lucru, greutăţile pentru războiul de ţiile Muzeului de Arheologie din Odesa
ţesut ș.a.) permit reconstituirea aspec- și ale Ermitajului.
tului urban general și a vieţii cotidiene La sfârșitul sec. XIX – începutul
în centrele antice din zonă. O impor- sec. XX studierea arheologică a orașe-
tanţă considerabilă revine în acest sens lor antice Olbia și Tyras devine siste-
cercetărilor întreprinse în domeniile matică. Histria a început să fie cerce-
interdisciplinare – paleobotanică, pa- tată doar din anul 1914. Săpături sis-
leozoologie, pedologie și climatologie. tematice în Olbia în această perioadă
întreprinde B.V. Farmakovskij, în Ty-
Din istoricul cercetărilor ras efectuează primele săpături E.R.
Studierea istoriei polisurilor antice von Stern. Iniţiatorul investigaţiilor de
de pe cursurile inferioare ale Bugului și la Histria a fost remarcabilul cercetător
Nistrului a început odată cu includerea român V. Pârvan, urmat de S. Lambri-
regiunii nord-vest-pontice în compo- no. La Histria a activat, sub îndruma-
nenţa Imperiului Rus, la sfârșitul sec. rea lui V. Pârvan, și P. Nicorescu.
XVIII – începutul sec. XIX. Arheologii În urma investigaţiilor arheologice
ruși, interesaţi de descrierile autorilor din spaţiul de nord-vest al Mării Negre
antici și bizantini, încearcă să localizeze a fost localizat definitiv orașul Tyras,
orașele menţionate în izvoarele scrise,
râurile, triburile barbare din zonă. Ol-
bia este prima așezare care a fost supusă
unor investigaţii arheologice (A.S. Uva-
rov, I.E. Zabelin, V.G. Tisenhaussen),
deși metodele de lucru erau extrem de
defectuoase. Au fost descoperite mai
multe obiective, se elaborează hărţi ale
Olbiei. Apar primele publicaţii având
ca subiect interpretarea operelor auto- Leu din marmură. Olbia. Colecţia
I.C. Surucean
rilor antici, cataloage ale descoperirilor
maket.indd 492 25.11.2010 14:37:36

Oraşele greceşti din nord-vestul Mării Negre şi importuri de amfore

din sec. VI-III î.Hr. (selectiv)
1 – Rudi, 2 – Mateuţi, 3-4 – Saharna Mică, Saharna Mare, 5 – Butuceni, 6 – Potîrca,
7 – Horodca Mare, 8 – Dubăsari, 9 – Hlinaia, 10 – Butor, 11 – Parcani, 12 – Cioburciu,
13 – Horodişte, 14 – Stolniceni, 15 – Hansca, 16 – Pivdennoe, 17 – Nikolaevka, 18 – Divizija,
19 – Etulia, 20 – Novosel’skoe, 21 – Cartal-Orlovka, 22 – Stânceşti, 23 – Cotnari, 24 – Brad,
25 – Buneşti, 26 – Fedeşti, 27 – Poiana, 28 – Galaţi.
fiind trasaţi primii pași spre reconsti- și de Jos, rămășiţele sistemului defen-
tuirea topografiei acestuia; în Olbia se siv din epoca romană, iar în Histria au
cercetau sectoarele din Orașul de Sus fost descoperite parţial zidurile cetăţii,
maket.indd 493 25.11.2010 14:37:36

494 Capitolul 6
evidenţiindu-se stratigrafia, construc- lucrările de cercetare a orașului din

ţiile cu caracter obștesc și particular epoca antică și medievală timpurie și a
din cea mai veche perioadă a istoriei necropolei. Apar studii consacrate cul-
polisului, în paralel fiind colectată o turii materiale și istoriei, sunt editate
mare cantitate de izvoare epigrafice. izvoare epigrafice, introduse în circuit
Au văzut lumina tiparului și primele știinţific de P. Alexandrescu, G. Bor-
lucrări importante referitoare la istoria denache, R. Vulpe, V. Canarache, Em.
centrelor antice din zonă, inclusiv une- Condurache, M. Coja, D.M. Pippidi ș.a.
le cu caracter de sinteză. Una dintre componentele funda-
În anii ’20-30 ai sec. XX continuă mentale ale istoriei popoarelor de pe
studierea arheologică a Olbiei (S.A. Se- ţărmul de nord-vest al Mării Negre o
menov-Zuser, B.V. Farmakovskij și dis- constituie istoria orașelor și așezări-
cipolii săi: S.I. Kapošina, T.N. Knipovič lor antice, care apar aici începând cu
ș.a.). În Tyras cercetările sunt efectuate mijlocul sec. VII î.Hr. Printre cele mai
de arheologii români. P. Nicorescu face importante polisuri grecești din zona
investigaţii în zona de lângă zidurile nominalizată se numără Olbia, Histria,
cetăţii, descoperind un șir de locuinţe. Tyras și Nikonion, toate întemeiate de
G. Avakian, în principal, a studiat stra- coloniști milesieni.
turile culturale medievale intramuros În istoria acestor orașe grecești se
de la Cetatea Albă. A fost întreprinsă evidenţiază câteva perioade cronolo-
publicarea anumitor descoperiri izola- gice de bază, distincte după conţinutul
te și a rezultatelor cercetărilor. lor semantic:
După terminarea celui de-al Doi- I – arhaică (a doua jumătate a sec.
lea Război Mondial investigaţiile arhe- VII – începutul sec. V î.Hr.), de fonda-
ologice în centrele culturii antice de pe re și înrădăcinare a coloniilor grecești
ţărmurile pontice capătă o nouă am- în spaţiul de nord-vest al Mării Negre;
ploare. Lucrările de la Olbia sunt con- II – clasică (sec. V – a doua treime
duse de L.M. Slavin, A.N. Karasev, a sec. IV î.Hr.), perioada când se pun
E.I. Levi, S.D. Kryžickij, A.S. Rusjaeva, bazele și începe dezvoltarea economiei
Ju.I. Kozub, V.V. Krapivina ș.a. Sunt polisurilor grecești, se intensifică legă-
reluate lucrările de cercetare a Tyrasu- turile economice atât cu lumea antică
lui antic și Belgorodului medieval sub din bazinul mediteraneean și pontic,
conducerea lui L.D. Dmitrov, A.I. Fur- cât și cu anturajul barbar;
manskaja, S.D. Kryžickij, I.B. Klejman, III – elenistică (ultima treime a sec.
T.L. Samojlova ș.a. La un nivel calitativ IV – sec. I î.Hr.), intervalul înfloririi
nou se studiază izvoarele scrise și epi- economiei cu decăderea ei ulterioară
grafice. Este investigată zona rurală și și înrăutăţirea treptată a situaţiei poli-
problema relaţiilor dintre centrele an- tico-militare;
tice și lumea barbară. La Histria, sub IV – greco-romană (sec. I – al treilea
egida Academiei Române continuă sfert al sec. III d.Hr.), perioadă caracte-
maket.indd 494 25.11.2010 14:37:37

rizată prin intrarea polisurilor grecești doua mare colonie grecească la Bugul
în componenţa Imperiului roman; Inferior – Olbia, la fondarea căreia un
V – antică târzie (al treilea sfert al aport activ l-au avut și locuitorii așezării
sec. III – sfârșitul sec. IV d.Hr), timp de la Berezan’. Nucleul străvechi al cetă-
al decăderii sistemului antic și încetării ţii se afla în partea ei de sud. De acum
existenţei lui prin participarea nemij- în anii ’80-60 ai sec. VI î.Hr. funcţiona
locită a barbarilor la acest proces. themenosul vestic, unde aveau loc pro-
cesiunile de cult consacrate zeului Apol-
Olbia, Tyras, Histria lon Iatros (Tămăduitorul) – principalul
în perioada arhaică şi clasică ocrotitor, salvator al Olbiei și al tuturor
Iniţial, grecii au ocupat zona cur- grecilor din zonă – și Zeiţei-Mame.
surilor inferioare a două râuri: Istros Destul de repede în jurul Olbiei apare o
(Dunărea) și Boristhenes (Nipru). Cea reţea de așezări rurale. Procesul de va-
mai timpurie colonie grecească a fost lorificare a teritoriilor de pe ambele ma-
așezarea Boristhenes (sau Boristeni- luri ale limanului Bugului se realiza pe
da, așezarea boristeniţilor), apărută etape, în funcţie de venirea grupurilor
pe peninsula (în prezent insulă) Be- noi de coloniști.
rezan’ aproximativ în al treilea sfert al Viaţa comunitară, la etapa iniţială,
sec. VII î.Hr. Histria este întemeiată pe era dirijată de un oykist, aflat în fruntea
promontoriul unui golf situat la sud de grupului „primilor veniţi”, puterea lui
gurile Istrosului la sf. sec.VII î.Hr. (He- fiind aproape tiranică. Ulterior regimul
rodot II, 33). Olbia Pontica a fost fon- puterii s-a transformat în unul oligar-
dată în al doilea sfert al sec. VI î.Hr. la hic, concentrându-se în mâinile primi-
confluenţa a două râuri – Boristhenes lor coloniști și ale descendenţilor lor
și Hipanis. direcţi, din rândurile cărora se alegeau
Ceva mai târziu grecii au valorifi- magistraţii, preoţii. Pe lângă formarea
cat și zona Nistrului Inferior, unde la unei chorai agricole largi, în perioada
sfârșitul sec. VI î.Hr. au fost fondate un arhaică are loc procesul de constituire
șir de așezări, dintre care la început se
evidenţia Nikonionul. Ulterior însă lo-
cul principal în regiune revine orașului
Othiussa-Tyras,
situat pe malul
drept al râu-
lui Tyras (vezi
Harta).
Nu mai târ-
ziu de al doilea
Vase greceşti din sec. sfert al sec. VI
V-IV î.Hr. Olbia î.Hr. apare a Olbia. Rămăşiţele themenosului
maket.indd 495 25.11.2010 14:37:37

496 Capitolul 6
a unei producţii meșteșugărești pro-

prii (prelucrarea lânii, ţesutul, olăritul,
prelucrarea osului, metalurgia și pre-
lucrarea metalelor). În prima jumătate
a sec. VI î.Hr. apare centrul de produ-
cere a obiectelor din fier, bronz, sticlă
(așezarea Jagorlyk de pe bancul de
nisip Kinburg). Se dezvoltă comerţul
cu lumea antică. În legătură cu aceas-
ta apar primele mijloace de schimb –
Cetatea Histria, reconstrucţie
monedele în formă de vârf de săgeată,
sunt semnalate descoperiri de greutăţi, (sec. V î.Hr.). La nord de localitate se
fapt ce demonstrează formarea pieţei afla necropola. Cele mai vechi locuin-
interne. În schimbul producţiei agri- ţe reprezentau, ca și în alte orașe antice
cole, vândute pe piaţa externă, aici se ale vremii, construcţii simple, în rare
aducea vin și ulei de măsline în amfo- cazuri acoperite cu olane. Deja în peri-
re, produse meșteșugărești din diverse oada timpurie în Histria exista propria
centre mediteraneene, metal, articole producţie de ceramică, iar începând cu
din sticlă, teracotă, teracotă arhitec- sec. V î.Hr. aici se bătea și propria mo-
turală, ţesături ș.a. În această perioadă nedă cu imaginea unei roţi cu patru
încep și relaţiile de schimb și comerţ spiţe, după care au circulat drahmele de
(iniţial modeste) cu triburile barbare, argint, pe aversul cărora erau reprezen-
cărora le reveneau mărfuri meșteșu- taţi fraţii Dioscuri, pe revers – delfinul
gărești produse atât în Olbia, cât și în în ghearele vulturului. Orașul dispunea
alte centre. Drept rezultat avea loc o și de un sistem defensiv împotriva tri-
anumită influenţă a modului de viaţă burilor barbare războinice. Foarte pro-
și a economiei elene asupra triburilor babil, iniţial în Histria domina regimul
barbare. oligarhic, înlocuit ulterior prin unul
Istoria Histriei este asemănătoare democratic. Polisul avea teritorii agri-
cu cea a altor orașe grecești de pe lito- cole adiacente. Se întreţin legături atât
ralul nord-vest-pontic. Particularitatea cu centrele antice pontice, cât și cu cele
dezvoltării acestui polis constă în legă- mediteraneene. Monede histriene au
turile mai strânse cu triburile barbare, fost găsite în Tyras, Nikonion, Olbia, în
în primul rând cu traco-geţii. Situaţia se diverse zone din Dobrogea și Moldova.
explică prin faptul că colonia milesiană În afară de ceramica de aspect barbar
a apărut într-un spaţiu destul de com- descoperită în cetate și în necropolă, au
pact populat de aceste triburi sedentare. fost semnalaţi tumuli conţinând mor-
În partea de est a orașului, pe cel mai minte ale căpetăniilor geţilor. Aceste
înalt loc al promontoriului, se afla acro- dovezi permit presupunerea că dezvol-
pola. Tot aici era și templul Afroditei tarea Histriei avea loc în condiţiile unor
maket.indd 496 25.11.2010 14:37:38

legături mai strânse cu lumea barbară a da iniţială era, foarte probabil, centrul
regiunii, în comparaţie cu Berezan’- Ol- principal al colonizării grecești și deţi-
bia și Tyras. nea funcţii de polis. Numărul popula-
Zona Nistrului Inferior a fost valo- ţiei din Nikonion în perioada înfloririi
rificată de către greci aproximativ după sale nu depășea însă cifra de 700-800
o sută de ani de la întemeierea prime- de oameni. Tipul de bază al locuinţe-
lor colonii la gurile Bugului. În pofida lor din acea perioadă era cel adâncit,
acestui decalaj cronologic destul de caracteristic pentru toate coloniile gre-
mare, situaţia etnoculturală din regiu- cești din regiune. În Nikonion se ob-
ne era asemănătoare cu cea constatată servă anumite tendinţe de ordonare
pe cursul inferior al Bugului la sfârșitul a construcţiilor. Au fost evidenţiate și
sec. VII – sec. VI î.Hr. Prezenţa sciţilor complexe de cult, care încă nu aveau
avea un caracter episodic, marcat de aspect de temple. Populaţia așezărilor
morminte singulare în zona de stepă, de pe malul stâng al Tyrasului, fără în-
cu datare în sec. VI-V î.Hr. Desigur, doială, era grecească, deși se poate pre-
trebuie de avut în vedere faptul că prin supune că în procesul de colonizare au
preajmă se aflau și numeroase triburi fost atrași și reprezentanţi ai triburilor
tracice, circumstanţă ce a lăsat am- barbare. Baza economiei o reprezenta
prenta sa asupra dezvoltării economice agricultura. S-au păstrat urme, destul
și a vieţii cotidiene a grecilor de aici. de vagi însă, ale delimitării loturilor de
La mijlocul – sfârșitul sec. VI î.Hr. pământ, au fost găsite unelte de muncă
pe malul stâng al Tyrasului a fost fon- specifice lucrărilor agricole. Meșteșu-
dat orașul Nikonion și 12 așezări rura- gurile aveau caracter casnic. Un anu-
le nu prea mari, iar pe malul drept doar mit rol revenea comerţului, atât intern,
cetatea Tyras, care iniţial purta nume- cât și extern. Fragmentele de ceramică
le Othiussa (Plin., NH, IV, 83; Steph. adusă din Attica, Ionia și alte centre,
Bys., Τύρας). Datele diferitor izvoare de amfore de Chios, Lesbos, Thasos,
permit să se tragă concluzia că coloni- Samos etc., greutăţile de cântar, mo-
ile din zona Nistrului Inferior au fost nedele altor orașe (în formă de vârf de
întemeiate sub egida Miletului, deși săgeată și delfinași din Olbia, cele his-
există și opinia despre apariţia Nikoni- triene) confirmă existenţa contactelor
onului în urma activităţii de coloniza- comerciale. Începând cu sec. V î.Hr. în
re a Histriei. Dispunerea neuniformă a Nikonion se emite propria monedă.
monumentelor arheologice pe maluri- În urma analizei izvoarelor scrise
le Tyrasului și posibilul decalaj crono- disponibile și a vestigiilor culturii ma-
logic al momentului fondării lor poate teriale depistate prin săpăturile arheo-
fi explicat prin existenţa a două valuri logice de la Tyras, majoritatea cercetă-
de coloniști, primul întemeind Nikoni- torilor ajung la concluzia că acest polis
onul, cel de-al doilea – Othiussa-Tyra- a fost fondat mai târziu decât Nikoni-
sul. În acest caz, Nikonion în perioa- on, la sfârșitul sec. VI î.Hr., probabil
maket.indd 497 25.11.2010 14:37:38

498 Capitolul 6
după campania perirea cheltuielilor militare, din anii

lui Darius Hys- 425-424 î.Hr., se identifică și numele
taspes împotriva cetăţilor Tyras și Nikonion. Donaţia
sciţilor. Înteme- Tyrasului era de patru ori mai mare
ietorii coloniei decât cea a Nikonionului, fapt ce per-
erau originari mite a presupune că pe atunci primul,
din Milet (cu sub aspect economic, era cel mai pu-
Krater grecesc din toate că există și ternic polis de pe Nistrul Inferior. Su-
sec. V î.Hr. Nikonion
opinia conform poziţia se confirmă și prin construirea
căreia la proces au participat și origi- unui impunător sistem de fortificaţii în
nari din Lesbos), ea fiind menţionată acest oraș la sfârșitul sec. V – începutul
în izvoarele scrise cu două denumiri: sec. IV î.Hr. Este posibil ca în aceeași
Tyras și Othiussa. Unii autori antici perioadă să fi avut loc schimbarea de-
presupun că Othiussa ar fi denumirea numirii cetăţii din Othiussa în Tyras.
mai veche a acestui polis (Plin. NH., Probabil, evenimentul s-a petrecut în
IV, 82; Steph. Byz., Tyras). Originea urma apariţiei celui de-al doilea val
milesiană a apoikiai este confirmată al colonizatorilor la gurile Nistrului,
de utilizarea calendarului din Milet, de o practică frecventă pentru coloniile
venerarea lui Apollon Tămăduitorul, grecești. În același timp își încetează
ocrotitorul coloniilor milesiene din existenţa așezările rurale din regiune,
bazinul Mării Negre ș.a. După biruin- populaţia cărora, de asemenea, s-a pu-
ţa Athenei în luptele cu perșii din 490 tut încadra în comunitatea Othiussei.
și 480-479 î.Hr., crește brusc influenţa Ei cu toţii se conștientizau drept tyriţi,
statului atenian asupra orașelor antice adică locuitori din zona râului Tyras, și
din Pontul Euxin. Imaginea bufniţei – în acest caz înlocuirea denumirii ora-
pasărea sfântă a Athenei – apare pe mo- șului prin alta, corespunzătoare râului,
nedele regelui sciţilor Skyles, dar și pe este îndreptăţită.
cele ale Tyrasului. Chipul zeiţei Athena Din cauza studierii arheologice
este imprimat pe monedele timpurii nesatisfăcătoare a Tyrasului (fiind aco-
ale Olbiei. În sec. V î.Hr. crește simţi- perit de straturule culturale din perioa-
tor prezenţa ceramicii attice acoperite dele ulterioare), noi nu cunoaștem nici
cu firnis negru în orașele pontice, in- dimensiunile cetăţii, nici caracteristi-
clusiv în Tyras. cile ei de plan ori procedeele de con-
Un eveniment deosebit pentru po- strucţie a locuinţelor în etapa timpurie.
lisurile din spaţiul de nord-vest al Mă- Foarte probabil, iniţial, Othiussa-Tyras
rii Negre a fost expediţia lui Pericles în nu prezenta o structură urbană de pro-
Pont (437-436 î.Hr.). În listele cotiza- porţii. La baza vieţii primilor coloniști,
ţiilor bănești (phoros) achitate într-un ca și în cazul altor polisuri grecești din
cont comun de aliaţii Athenei (printre spaţiul în discuţie, erau ocupaţiile agri-
care erau Olbia și Histria) pentru aco- cole. Nu putem totuși neglija nici con-
maket.indd 498 25.11.2010 14:37:39

stituirea în această perioadă a produc- și la Dunărea de Jos. În general, regii

ţiei meșteșugărești și a comerţului, fapt sciţilor întreţineau cu polisurile gre-
confirmat de descoperirea ceramicii de cești nord-vest-pontice relaţii destul
import, a amforelor și a monedelor alde bune. Drept argument servește și
tor orașe (monedele proprii încep a fi faptul că aceste orașe, până la sfârșitul
emise destul de târziu, doar în sec. IV sec. V î.Hr., nu aveau sisteme defen-
î.Hr.). Othiussa-Tyras, iniţial, nu dis- sive serioase, iar așezările rurale nu
punea de o chorai dezvoltată, cum era erau întărite deloc.
de exemplu în Olbia, loturile agricole Despre relaţiile loiale ale grecilor
ale cetăţenilor săi fiind concentrate în cu barbarii ne relatează și Herodot, în
apropierea zidurilor orașului. pasajul referitor la orientarea proele-
În perioada clasică a istoriei co- nă a regelui scit Skyles, care deţinea în
loniilor antice din zona de nord-vest Olbia o casă (IV, 78-80). Mai mult, el
a Mării Negre au loc anumite modi- emitea în Nikonion monedă proprie.
ficări atât ale vieţii economice, cât și Toate acestea pot demonstra existenţa
politice. În primul sfert al sec. V î.Hr. unor relaţii strânse între sciţi și polisu-
încep să dispară așezările rurale, care rile grecești, posibil, a unui protectorat
intrau în componenţa polisului Olbia. al sciţilor asupra lor, deși ultima supo-
Are loc fluxul populaţiei rurale spre ziţie nu este susţinută unanim.
oraș, în împrejurimile căruia apar După răscoala sciţilor împotriva
suburbii. Anume în această perioadă, lui Skyles și venirea la putere a fratelui
după Herodot, se constituie sistemul acestuia Oktamasades, Skyles a fugit
olbian de construcţii defensive (He- la traci. Sciţii pornesc război cu tracii,
rodot IV, 78-79), legat de activizarea și lângă Istros regele odrizilor Sytalkes
sciţilor nomazi, de apariţia unui nou îl predă pe Skyles lui Oktamasades în
val de nomazi din est, dar și de nece- schimbul propriului său frate, aflat în
sitatea unei organizări mai riguroase prizonierat la sciţi. După această pro-
a teritoriului polisului. O situaţie si- cedură, relaţiile dintre sciţi și traci re-
milară se constată la Nistrul Inferior vin la normal. Pasajul respectiv este
interesant prin faptul că menţionează
existenţa unor relaţii deloc simple între
barbari (sciţi și traci), pe de o parte, și
orașele grecești, pe de altă parte.
În sec. V î.Hr. aveau loc conflicte ar-
mate între sciţi și traci, fapt demonstrat
de prizonieratul fratelui lui Sytalkes la
sciţi. În același interval de timp se sta-
bilesc contacte mai strânse între cen-
Tyras. Zidul cetăţii antice. trele antice și sciţi, aceștia din urmă
În spate – Cetatea Albă fiind supuși procesului de elenizare.
maket.indd 499 25.11.2010 14:37:39

500 Capitolul 6
Răsturnarea lui Skyles, posibil, con- care se permitea aducerea pe teritoriul

semnează reorientarea politicii sciţilor polisului a monedei de aur și de argint
faţă de coloniile grecești. Micșorarea din alte orașe, reglementându-se și alte
reţelei rurale de pe cursurile inferioare operaţii comerciale.
ale Bugului, Nistrului și Dunării cores- Evoluţia sociumurilor antice de la
punde cronologic acestui eveniment. Nistrul Inferior în sec. V-IV î.Hr. de
Pentru polisurile antice din regiune asemenea era în ascensiune. Baza gos-
schimbările nu au avut însă urmări ca- podăriei grecești rămânea, în continu-
tastrofale. Dimpotrivă, ultimul sfert al are, agricultura, posibilităţile căreia în
sec. V – sec. IV î.Hr. reprezintă perioa- vederea creșterii productivităţii erau
da de înflorire a lor. Se intensifică acti- însă destul de limitate. Necesităţile in-
vitatea de construcţie în Olbia, începe terne ale populaţiei polisului nu întot-
emiterea monedei de argint, continuă deauna puteau fi satisfăcute din contul
dezvoltarea producţiei meșteșugărești, producţiei proprii. Prezenţa formelor
apare portul comercial, un rol tot mai de turnat pentru executarea diferitor
mare în relaţiile comerciale dintre sciţi piese metalice, a teracotelor, nivelul
și greci începe să revină punctelor in- înalt în construcţia de locuit și socială
termediare de la Niprul Inferior, evi- demonstrează anumite performanţe în
denţiindu-se mai ales cetatea de la Ka- dezvoltarea meșteșugurilor. Descope-
menka. În același timp, se poate presu- rirea fragmentelor de ceramică de lux
pune (pe baza unor emisiuni monetare cu lac negru și figuri de culoare roșie, a
cu numele lui Eminakos, Arih ș.a.) că teracotelor, amforelor din diverse cen-
în sec. V situaţia politică încordată a tre (Chios, Lesbos, Herakleea Pontica,
dus la instaurarea în Olbia a unui re- Thasos, Mendes ș.a.) arată existenţa
gim tiranic. unui comerţ extern destul de dezvoltat.
În primul sfert al sec. IV î.Hr. se Către sfârșitul sec. V î.Hr. Tyrasul de-
modifică forma orânduirii de stat în vine lider în regiune, datorită intensi-
Olbia. Dispar asociaţiile aristocratice, ficării comerţului cu triburile barbare
pe care se sprijinea regimul oligarhic, și, în primul rând, cu triburile tracice,
instaurându-se democraţia, dar cu
păstrarea unei nuanţe aristocratice.
Odată cu schimbarea puterii are loc
lărgirea zonei agricole a Olbiei, care
a ajuns la o suprafaţă de 70-78 mii de
hectare. Renașterea chorai trebuia să fi
fost însoţită de instaurarea unor rela-
ţii pașnice cu lumea sciţilor nomazi.
Unul dintre izvoarele care ilustrează
dezvoltarea relaţiilor comerciale este
decretul în cinstea lui Kanobos, prin Măşti, teracotă, sec. V-IV î.Hr. Tyras
maket.indd 500 25.11.2010 14:37:40

care locuiau pe cursul de mijloc al râ- frânt de Filip II, care, la rândul său, este
ului Tyras. atacat și învins de tribali la întoarcerea
în ţară (Just., IX, 2; 3, 3). Pregătindu-se
Perioada elenistică de campania spre Orient și hotărât să-
Perioada elenistică în istoria poli- și asigure spatele, Alexandru Macedon
surilor grecești din nord-vestul Mării i-a zdrobit pe tribali. Dar interesul di-
Negre este una destul de complicată, naștilor macedoneni faţă de ţărmul de
atât sub aspect economic, cât și politic. nord-vest al Mării Negre nu dispare.
Începând cu ultimul sfert al sec. IV și Reprezentant al lui Alexandru în Tra-
până la mijlocul sec. III î.Hr., evoluţia cia și „prefect al Pontului”, devine unul
sociumurilor grecești are un vector as- dintre generalii regelui – Zopyrion.
cendent, deși dominantă devine ten- Aproximativ în anul 331 î.Hr.
dinţa spre putere aproape nelimitată acesta întreprinde o incursiune împo-
a unui singur om, ajuns la conducerea triva sciţilor, deplasându-se pe litoralul
unei anumite uniuni statale. Cel mai pontic până la Olbia. Pentru a se opu-
expresiv fenomenul s-a manifestat în ne macedonenilor, Adunarea Populară
personalitatea lui Alexandru Macedon. a polisului a întreprins măsuri extra-
Activitatea sa era orientată spre crearea ordinare: au fost casate datoriile, s-au
unui stat ce ar fi inclus popoare diferite acordat drepturi cetăţenești străinilor,
sub aspectul etnic, al tradiţiilor și nive- au fost eliberaţi robii (Macr., Sat., I, 11,
lului de dezvoltare. Specificul filozofiei 33). Foarte probabil, asedierea Olbiei
sale de a conduce consta în întrepă- de către Zopyrion a fost cauzată de re-
trunderea diverselor culturi, amestecul laţiile prietenești ale orașelor grecești
diferitor popoare, egale în drepturi, în din regiune cu sciţii, împotriva căro-
cadrul statului său. Încercarea a dus ra se îndreptau macedonenii. Alianţa
la îmbogăţirea culturală reciprocă a dintre eleni și sciţi a provocat eșecul
diferitor popoare din Europa și Asia, macedonenilor, ei fiind nevoiţi să se
la schimbări în sfera economică, po- retragă. În „pustiul getic” armata ge-
litică și culturală. După aceasta însă a neralului piere, împreună cu el însuși
urmat perioada decăderii, agravată de (Just., XII, 1, 4; 2, 16).
circumstanţele dificile ale situaţiei po- De incursiunea lui Zopyrion se
litice externe. leagă căderea zidului de apărare din
Conflictul scito-macedonean, în- Nikonion. Din aceeași perioadă datea-
ceput încă în timpul domniei tatălui lui ză distrugerea sistemului defensiv al
Alexandru Macedon, Filip al II-lea, de- Tyrasului și refacerea lui ulterioară. În
monstrează interesul statului macedo- timpul săpăturilor efectuate în Tyras a
nean faţă de spaţiul nord-vest-pontic. fost găsit postamentul monumentului
Ciocnirea dintre macedoneni și sciţi ridicat în cinstea lui Authokles, fiul lui
are loc în anul 339 î.Hr. în zona Dună- Oyniades. Din inscripţia de pe el aflăm
rii de Jos. Regele sciţilor, Ateas, este în- despre refugierea în Tyras a locuitorilor
maket.indd 501 25.11.2010 14:37:41

502 Capitolul 6
din Nikonion în urma unei anumite ca- uneltelor de muncă, dar și a podoabe-
tastrofe și despre renașterea ulterioară a lor), vopsitul, prelucrarea osului, ţesu-
orașului. Probabil, toate acestea au legă- tul, prelucrarea pietrei. Un important
tură cu expediţia lui Zopyrion. Pieirea rol în economia Tyrasului revenea
armatei lui Zopyrion a declanșat im- pescuitului. Nu întâmplător autorul an-
portante schimbări politice în regiune. tic Pseudo-Skymnos constata că „...râul
În Tracia izbucnește o mișcare de elibe- Tyras, adânc și cu lunci mănoase, asigu-
rare, care duce la desprinderea acesteia ră negustorilor comerţul cu pește și se-
de Macedonia (Curt., V, I, 45). curitatea deplasării corăbiilor cu măr-
În sec. IV-III î.Hr. în centrele an- furi” (vv. 798-803). Poziţia geografică
tice de la Nistrul Inferior apar așezări avantajoasă a orașului, amplasarea lui
rurale noi și renaște viaţa în unele mai pe calea de tranzit între Pontul vestic
vechi. În total sunt documentate 62 de și cel nordic au favorizat includerea
așezări. Cu toate că malul stâng are o Tyrasului în comerţul cu centrele pon-
reţea mai consistentă de așezări, totuși tice și mediteraneene: Sinope, Thasos,
rolul dominant în regiune revine Ty- Rhodos, Knidos, Akanth, Cos, păs-
rasului. Nu este exclusă posibilitatea trându-se legăturile cu Chios. În can-
unei anumite dependenţe a orașului tităţi semnificative este adusă ceramică
Nikonion faţă de acest polis. Tyrasul din centrele Asiei Mici, în particular
devine un oraș de proporţii, cu un din Pergam.
sistem defensiv impunător, construc- Destul de strânse erau și contacte-
ţia caselor de piatră atingând un nivel le Tyrasului cu lumea barbară din re-
destul de înalt. În sec. IV î.Hr. are loc giune: cu sciţii, dar într-o măsură mai
extinderea suprafeţei orașului, numă- mare cu geţii. Amplasarea morminte-
rul populaţiei fiind de aproximativ lor scitice în preajma așezărilor rurale
2-4 mii de locuitori. grecești nefortificate confirmă relaţiile
În a doua jumătate a sec. IV î.Hr. destul de prietenești ale nomazilor atât
Tyrasul începe să bată propria monedă cu elinii, cât și cu geţii. În așezările ru-
(de argint, bronz și chiar de aur), până rale de pe malul drept al limanului Nis-
acum necesităţile comerciale fiind sa- trului este bine documentat materialul
tisfăcute prin ceramic de factură getică. Procentul
utilizarea mo- ceramicii barbare în Tyras la fel este
nedelor altor semnificativ, în comparaţie cu alte ora-
centre. Dintre șe grecești. Se observă și un oarecare
meșteșuguri, au sincretism cu anumite culturi barbare,
fost semnalate fapt demonstrat de descoperirea unor
olăritul (reci- idoli de lut modelaţi cu mâna de factu-
Monede de Tyras piente, teraco- ră getică. Cu toate acestea, orașul con-
(argint) şi Olbia (aur) te), metalurgia tinuă să rămână un centru antic și prin
sec. IV î.Hr. (executarea cultura sa, și prin aspectul exterior.
maket.indd 502 25.11.2010 14:37:41

Legăturile co- al limanului și însuși Tyrasul. Popula-

munităţii polisului ţia niciunui polis antic din spaţiul de
cu barbarii ţin mai nord-vest al Mării Negre nu era unita-
mult de sfera relaţi- ră sub aspect etnic. În arealul respectiv
ilor economico-co- au fost atestate anumite particularităţi
merciale. Un mare etnice, determinate de specificul dez-
rol, în această direc- voltării nu numai a sociumului gre-
ţie, se pare că revine cesc, dar și a popoarelor barbare. Dacă
Pelică grecească așezării de la Cio- pentru Olbia se constată legături destul
dintr-un mormânt
burciu. Descoperiri- de strânse cu sciţii nomazi și popula-
scitic. Manta
le numismatice din ţia sedentară din zona de silvostepă a
așezările rurale de pe cursul inferior al Niprului de Mijloc, atunci Nikonion și
Nistrului (Nadlimanskoe, Pivdennoe, Tyras, într-o măsură oarecare, se află
Šabo ș.a.), în condiţiile atestării unui într-o regiune specifică de frontieră
număr impunător de material amforic dintre lumea scitică și cea traco-getică.
și ceramică antică, permite presupune- Histria, la rândul său, depindea aproa-
rea că comerţul cu barbarii, în general, pe întru totul de relaţiile cu triburile
avea un caracter de schimb natural, tracice, deși, în anumite etape, un rol
practicat prin intermediul negustorilor important îl joacă în Dobrogea și sciţii
greci din Tyras. Contactele economice nomazi.
cu centrele antice de pe Nistru au avut Izvoarele scrise și cele epigrafi-
drept consecinţă anumite schimbări în ce desemnează trăsăturile de bază ale
economia popoarelor barbare, a sciţi- structurii politice democratice a Ty-
lor și geţilor (vezi Harta, pag. 493). rasului: existenţa adunării cetăţenilor,
În așezările rurale de pe Nistrul a consiliului, a colegiilor arhonţilor,
Inferior locuia atât populaţie elenă, cât ahonotecilor, agoranomilor. În Tyras
și barbară. Drept exemplu servesc, în exista tradiţia decernării de cununi
acest sens, așezările de la Nikolaevka și cetăţenilor, instalării oficiale a plăcilor
Nadlimanskoe, situate pe malul stâng, comemorative, decretelor și statuilor
și Pivdennoe, de pe malul drept al li- în numele statului – practică obișnuită
manului fluviului Nistru. În așezarea pentru polisurile antice.
de la Nikolaevka au fost descoperite
urmele unor locuinţe în formă de iur-
tă, iar cercetarea necropolei a arătat că
aici locuia o populaţie scitică, dar ele-
nizată într-o măsură destul de mare.
Poate fi urmărită și influenţa culturii
traco-getice. Un tablou mai amplu al
relaţiilor strânse cu lumea tracică îl Vase greceşti din morminte scitice.
prezintă așezările de pe malul drept R-nul Dubăsari
maket.indd 503 25.11.2010 14:37:41

504 Capitolul 6
În perioada elenistică Histria, ca și Histria și formează împreună cu sci-

alte orașe grecești din zona nord-vest- ţii și tracii o alianţă militar-politică.
pontică, continuă să prospere. Se con- Lysimach reușește să schimbe mersul
struiesc noi edificii de cult, inclusiv acţiunilor militare, obligând orașele
templul Marelui Zeu, se dezvoltă prac- Odessos și Histria să capituleze. Însă
ticarea diferitor meșteșuguri ce ţin de politica lui Lysimach s-a ciocnit de
construcţii, olărit, metalurgie, fierărie, împotrivirea uniunii de triburi getice
de turnarea bronzului. Numărul mare în frunte cu Dromichaites. Conflictul
de monede histriene demonstrează o macedonenilor cu geţii sfârșește prin
evoluţie semnificativă a relaţiilor de înfrângerea lui Lysimach (Diod., XXI,
schimb. Sunt semnalate legături cu 12, 1-29) și, conform tratatului de la
orașele învecinate de pe ţărmul de 292 î.Hr., acesta cedează geţilor un șir
nord-vest al Mării Negre (Tyras, Ni- de localităţi, inclusiv cetăţi ocupate
konion, Olbia), dar și cu centrele an- anterior.
tice mediteraneene din Attica, Chios, Dintre orașele Pontului vestic, în
Rhodos, Sinope, Thasos ș.a. Baza eco- această perioadă se evidenţiază Calla-
nomiei continuă să fie agricultura, ală- tisul, care încearcă să unească în jurul
turi de diverse alte ocupaţii, în princi- său polisurile antice din Dobrogea.
pal pescuitul. Materialele epigrafice vorbesc despre
Contactele cu orașele grecești His- posibilitatea răspândirii acestei politici
tria și Tyras grăbesc evoluţia relaţiilor și mai departe spre est. Poziţia activă a
de clasă la populaţia locală, traco-geţi Callatisului s-a ciocnit însă de împotri-
și sciţi. Așezările barbare din zona Du- virea unui alt centru antic – Byzantion,
nării de Jos (Tariverde, Popești ș.a.) conflictul finalizându-se cu înfrânge-
demonstrează existenţa unor legături rea callatienilor.
strânse cu centrele antice. În locuin- Aproximativ pe la mijlocul sec.
ţe, pe lângă vestigiile obișnuite pentru III î.Hr. polisurile grecești de pe lito-
cultura getică, au fost găsite multe frag- ralul de nord-vest al Mării Negre intră
mente de ceramică grecească. Destul într-o îndelungată criză economică și
de frecvent se întâlnesc monede gre- politică, care a afectat întreaga lume
cești și sud-tracice, sub influenţa căro- antică. Ea a fost provocată de crește-
ra a apărut moneda locală geto-dacică. rea presiunii triburilor barbare asupra
La sfârșitul sec. IV – începutul sec. sociumurilor antice. După moartea lui
III î.Hr., o anumită activitate în regiu- Lysimach imperiul acestuia se descom-
ne întreprinde regele macedonean Ly- pune, concomitent are loc activizarea
simach, care tinde să supună centrele triburilor getice de la gurile Dunării
antice de pe ţărmul de vest și parţial și din interfluviul Dunăre-Nistru. La
de nord-vest al Mării Negre. În anul mijlocul sec. III î.Hr. se complică si-
313 î.Hr. callatienii răsculaţi alungă tuaţia din stepele nord-pontice, odată
garnizoana lui Lysimach, eliberează cu începutul penetraţiei spre vest a tri-
maket.indd 504 25.11.2010 14:37:42

burilor sarmatice. Diodor scria că sar- din partea galaţilor (celţilor) și a aliaţi-
maţii „au pustiit o mare parte a Sciţiei lor acestora, tribul germanic al scirilor,
și, distrugând pe un cap pe cei învinși, venind dinspre vest.
au transformat o mare parte a ţării în După moartea lui Lysimach și dez-
pustiu” (Diod., II, 43, 7). Starea precară membrarea regatului său are loc con-
din stepă se agravează și printr-o situ- solidarea tracilor de la sud de Dunăre.
aţie ecologică nefavorabilă, cauzată de Pe la mijlocul sec. III î.Hr. regele trac
schimbarea climei. Economia sciţilor, Zalmodegikos presează puternic asu-
bazată pe creșterea nomadă a vitelor, pra Histriei și chiar ia de la aceasta os-
suporta mari dificultăţi. tatici. Judecând după conţinutul decre-
Criza economică din lumea no- tului histrian în cinstea lui Agatokles,
madă a dus la dispariţia Sciţiei Mari grecii suportau o atitudine ostilă și din
și la formarea câtorva enclave scitice: partea conducătorului trac Zoltes. În
în Crimeea, pe malul drept al Dună- același timp orașele lor erau în depen-
rii (Dobrogea) și, probabil, pe cursul denţă faţă de regele Rhemaxos, dome-
de mijloc al Nistrului (grupul Tiras- niile căruia, probabil, se aflau pe malul
pol). Relaţiile strânse cu centrele anti- stâng al Dunării, adică destul de aproa-
ce, influenţa economică și culturală a pe de Tyras. Au loc invazii permanente
acestora asupra dezvoltării triburilor ale tracilor asupra chorei Histriei. În
scitice au cauzat schimbări esenţiale această perioadă geţii își extind influ-
în comunitatea nomadă și adaptarea enţa și la est de Nistru, fapt demonstrat
acestora la noile condiţii la sfârșitul de materialele arheologice descoperite
sec. III – sec. I î.Hr. în cetăţile de pe Niprul Inferior.
La Nistrul Inferior situaţia era și Către ultimul sfert al sec. III î.Hr.,
mai complicată. Criza societăţii no- nu departe de gurile Dunării, apar
made generează schimbarea tablou- bastarnii veniţi din nord. Izvoarele
lui etnic. Strabon îi localizează aici pe antice au păstrat informaţii despre
tyrageţi și bastarni, enumerând și alte ciocnirile dintre bastarni și regele ge-
triburi care locuiau între Istros și Bo- ţilor Oroles, evenimente ce au loc în
risthenes: sauromaţii, sarmaţii regali, Balcani. În sec. II î.Hr. o parte dintre
iazigii, urgii, tribalii. În același timp, acești intruși se stabilesc, probabil, la
Strabon scrie despre penetraţiile și gurile Dunării, pe insula Peuce și se
mișcările permanente ale barbarilor. desemnează drept peucini (Strabon
Decretul olbian al lui Protogenes și cel VII, 3, 15). Teritoriile din est, cunos-
histrian al lui Agatokles reprezintă iz- cute anterior drept pustiul scitic, sunt
voare epigrafice importante ce reflectă denumite pustiul getic (Strabon VII,
starea politică tensionată din regiu- 3, 14). În pasajul respectiv este reflec-
ne. Sursele relatează despre pretenţii- tată plecarea populaţiei scitice (fapt
le permanente faţă de Olbia ale sailor demonstrat arheologic) și supunerea
(triburi sarmatice), primejdia posibilă acestor teritorii geţilor.
maket.indd 505 25.11.2010 14:37:43

506 Capitolul 6
kles și Diogenes, fiul lui Diogenes. Ce-

tăţeanul Agatokles de nenumărate ori
vine în ajutorul orașului natal. La mij-
locul sec. II î.Hr. se agravează iar situa-
ţia în Olbia, odată cu înrăutăţirea rela-
ţiilor cu barbarii și dispariţia așezărilor
rurale de pe malul stâng al limanului
Bugului. Tinzând să amelioreze starea
lucrurilor, polisul olbian stabilește re-
laţii strânse cu regele sciţilor Skylur,
poate chiar ajunge sub protectoratul
direct al acestuia.
„Cavalerul trac”, relief. Tyras
O situaţie similară se constată și la
Către mijlocul sec. III î.Hr., marea Nistrul Inferior. Descoperirea în Tyras
majoritate a așezărilor rurale și do- a monedelor mai multor regi ai Sciţiei
meniile chorei Olbiei și a Tyrasului își Mici din Dobrogea (Haraspes, Kanitos,
încetează existenţa. În Olbia nu se mai Saryakes, Elios) demonstrează, posibil,
fac construcţii monumentale, unele intrarea Tyrasului în sfera intereselor
cartiere orășenești sunt părăsite. Din politice ale sciţilor din Dobrogea. În al
a doua jumătate a sec. III î.Hr., perio- doilea sfert – mijlocul sec. III î.Hr. în-
dic se întrerup emisiile monedelor de cetează viaţa în așezările rurale, situl de
argint. Decăderea economică a dus la la Pivdennoe fiind distrus de un incen-
diminuarea comerţului intern, deși cel diu puternic. Decade definitiv Nikoni-
extern continua să fie destul de activ. onul. Aceste evenimente pot fi puse în
Se schimbă direcţiile contactelor co- legătură cu venirea din vest a celţilor,
merciale. Devine limitat importul pro- fapt confirmat de descoperirile anumi-
duselor din Chios și Samos, în același tor vestigii ale acestor triburi, inclusiv
timp crește importul din Rhodos și a fragmentelor de brăţări din sticlă, a
Cos. Continuă relaţiile cu Sinope, Kni- unor piese de armament. Tyrasul tre-
dos, Delos, Paros, Alexandria Egiptea- ce printr-o criză economică de durată,
nă, Africa de Nord. Situaţia creată în deși mai păstrează un anumit potenţial,
Olbia silea comunitatea să ceară ajutor continuând a fi centrul agricol, mește-
concetăţenilor bogaţi și unor străini, șugăresc și comercial al regiunii, ce în-
care le dau pâine, reparau zidurile ce- treţinea legături economice strânse cu
tăţii, corăbiile ș.a. Toate acestea duceau geţii. În perioada când chora Tyrasului
la o intensă stratificare socială, respec- se micșorează simţitor, un rol important
tiv la o tot mai mare delimitare între capătă, inevitabil, comerţul cu triburile
bogaţi și săraci. Situaţia este ilustrată și getice, care locuiau mai la nord, pe Nis-
de izvoarele epigrafice, în particular de tru. Unul din componentele de bază ale
decretele histriene în cinstea lui Agato- acestor relaţii de schimb era producţia
maket.indd 506 25.11.2010 14:37:43

agricolă. Merită o atenţie specială re- pontice și în Tyras. Mithridate avea o

marca lui Columella, care-i numește pe poziţie stabilă și pe litoralul de vest al
geţi „popor cu experienţă în cultivarea Mării Negre. Unele izvoare (IOSPE,
grâului” (Coll., De re rustica, VII, 2). La I2, nr. 222, 223) permit presupunerea
Solinus Moesia este desemnată drept că în Olbia și Tyras, pe lângă armatele
grânarul zeiţei Ceres (Solin. 21, 3). pontice, erau și detașamente ale barba-
Criza sistemului polisurilor antice rilor aliaţi, în particular tracice.
din bazinele Mediteranei și Mării Ne- În tendinţa sa de a uni în cadrul
gre contribuie la ascensiunea a două unui singur stat pe barbari și eleni,
puteri, care mai devreme sau mai târ- Mithridate continuă politica lui Ale-
ziu urmau să se ciocnească – Roma și xandru Macedon de creare a unui stat
Regatul Pontic. La hotarul anilor ’80- supranaţional. Acest vector de com-
’70 ai sec. II î.Hr., regele Pontului Phar- portament al regelui pontic a dus la
nak întreprinde încercarea de a unifica apariţia unor contacte mai strânse
elenii din Pontul Euxin sub egida sa. între cele două lumi – barbară și gre-
Rolul Regatului Pontic crește, mai ales, cească – și a lăsat amprenta sa asupra
în perioada domniei lui Mithridate VI dezvoltării lor.
Eupator (120-63 î.Hr.). În tendinţa de La sfârșitul sec. II – primele dece-
a unifica într-un singur imperiu poli- nii ale sec. I î.Hr. Roma încearcă să-și
surile antice, dar și popoarele barbare, întărească poziţiile pe Dunăre și, con-
Mithridate supune Kolhida și Bospo- comitent, să distrugă regatul lui Mithri-
rul. Chersonesul, Olbia, pământurile date. După biruinţa lui Lucius Licinius
din vestul Pontului, dar și sarmaţii, Lucullus asupra regelui Pontului, roma-
bastarnii, taurii, sciţii și tracii devin nii întreprind o ofensivă împotriva ma-
aliaţii lui (Just., XXXVIII, 3, 7; Ap., relui trib tracic al bessilor, fost aliat cu
Mithr., 15). Drept dovezi ale legături- Mithridate. În urma acţiunilor militare
lor strânse dintre orașele de pe ţărmul bessii au fost învinși, fiind ocupate ora-
de nord-vest al Mării Negre și ale Re- șele Apollonia, Callatis, Tomis și His-
gatului Pontic servesc numărul mare tria. Dar supunerea triburilor tracice nu
de amfore ștampilate de Sinope, piese- decurgea atât de simplu: când procon-
le ceramice din Pontul de Sud, asemă- sulul G. Antonius Hibrida a încercat să
narea stilistică a unui grup de monede prade triburile din Dobrogea, el a fost
de bronz târzii provenit din Tyras cu înfrânt de bastarni și sciţi. La mijlocul
cele pontice, numeroasele descoperiri sec. I î.Hr. triburile geţilor, unificate de
de monede pontice în Olbia și Tyras. Burebista, încep o politică activă de cu-
Decretul olbian în cinstea kibernetului cerire, orientată împotriva polisurilor
amisenian (IOSPE, I2, 35) mărturisește grecești de pe ţărmul de vest și nord-
despre plasarea în Olbia a unui contin- vest al Mării Negre. O parte dintre aces-
gent militar al regelui Pontului. Nu este tea (Odessos, Histria, Tyras, Olbia) au
exclusă staţionarea unor trupe militare fost ocupate și parţial distruse.
maket.indd 507 25.11.2010 14:37:44

508 Capitolul 6
Perioada greco-romană şi antică târzie promovau obișnuita lor politică abilă

Perioada romană a istoriei cen- de dezbinare a popoarelor din provin-
trelor grecești de pe litoralul nord- cii, străduindu-se să nu permită conso-
vest-pontic începe după moartea lui lidarea unor forţe, capabile să le opună
Mithridate VI Eupator și expediţiile rezistenţă. Polisurile vest-pontice au
lui Burebista de la mijlocul sec. I î.Hr. fost supuse proconsulului Macedoni-
Anume în acest timp romanii încear- ei, dar nu administraţiei pământurilor
că să-și impună puterea la Dunărea de tracice. Orașele grecești, în viziunea
Jos. După moartea lui Burebista situaţia Romei, constituiau puncte de sprijin
orașelor grecești se stabilizează întru- ale puterii lor. Este semnificativă scu-
câtva. Din decretul histrian în cinstea tirea de impozite a Histriei, cetate ce a
lui Arystagoras (a doua jumătate a sec. avut mult de suferit în urma invaziei
I î.Hr.) cunoaștem că zidurile distruse lui Burebista. Strabon numește Histria
ale Histriei au fost refăcute, iar cetă- „orășel” (VII, 6, 1), iar Ovidiu, poetul
ţenii care au părăsit orașul au revenit roman exilat în Tomis, scria că unica
treptat înapoi. În perioada domniei lui activitate profitabilă a Histriei era co-
Augustus (27 î.Hr. – 14 d.Hr.) în His- merţul cu pește sărat.
tria a fost construit un templu dedicat Nu s-au păstrat niciun fel de iz-
imperatorului. voare scrise referitoare la relaţiile
Se reface viaţa și în alte orașe din Tyrasului cu Roma și cu barbarii în
zonă. În Olbia este ridicat un por- această perioadă. Cu toate acestea,
tic consacrat lui Augustus și Tiberius, materialele arheologice demonstrează
în Tyras viaţa de asemenea revine la că orașul nu-și încetează existenţa, iar
normal. Cu toate acestea, tot mai des prezenţa ceramicii de import, a amfo-
în regiune au loc ciocniri între bar- relor, descoperirile numismatice arată
bari și romani. Expediţiile romane se că el continua să fie un centru comer-
încheie cu crearea provinciei Moesia cial, în pofida faptului că în acest timp
(după numele tribului tracic al moesi- nu emitea propria monedă. În anul
lor) guvernată de G. Poppeius Sabinus. 56 sau 57 d.Hr. în Tyras se introduce
Concomitent continuă să existe Rega- un nou calendar. Evenimentul trebu-
tul odris, frământat de lupte interne. ia să consemneze schimbări cardinale
Legăturile dintre Tyras și regatul odri- în viaţa polisului. Numărul mare de
silor sunt documentate prin descope- monede romane contramarcate cu si-
ririle epigrafice și numismatice. Regii glele Tyrasului indică că un asemenea
acestui stat interveneau destul de activ eveniment putea fi supunerea cetăţii
în viaţa orașelor vest-pontice, îndeo- Imperiului Roman. Pentru comuni-
sebi a Histriei. La mijlocul sec. I d.Hr. tatea tirită actul respectiv a constituit
Regatul odris își încetează existenţa, o ieșire absolut necesară din situaţia
fiind creată provincia romană Tracia. politică complicată, în condiţiile ac-
Pentru a-și menţine poziţiile, romanii tivizării crescânde a sarmaţilor. Ulti-
maket.indd 508 25.11.2010 14:37:44

mii, ca și dacii, conform mărturiilor baza principală a căreia se afla pe ma-

lui Suetonius (Tib., 30), atacau în per- lul drept al Dunării, la Noviodunum.
manenţă provincia Moesia. Situaţia Garnizoane romane erau nu numai în
orașelor pontice la răspântia erelor Tyras și Olbia, dar și în Crimeea. Aces-
este descrisă destul de plastic de Ovi- tea aveau căi de comunicaţie cu pro-
diu în operele sale. Are loc creșterea vinciile limitrofe Dacia și Moesia Infe-
numărului populaţiei barbare stabilite rior. O cale maritimă lega garnizoanele
în polisurile grecești. Ovidiu scrie că romane amplasate începând de la gu-
barbarii „...ocupă cea mai mare parte rile Dunării până în Taurida (Crime-
din case” în cetate (Tristia V, 10, 30) ea). S-au păstrat mărturii ale izvoarelor
și, deși poetul uneori exagera starea scrise despre existenţa unor drumuri
deplorabilă a orașelor grecești în acea de uscat, care asigurau legătura dintre
perioadă, izvoarele arheologice con- punctele romane de pe litoralul de vest
firmă schimbările etnice în compo- și cel de nord al Mării Negre.
nenţa populaţiei lor. Roma intenţiona să asigure nu nu-
La mijlocul sec. I d.Hr., în locul mai supunerea politică a teritoriilor
iazigilor, plecaţi spre vest, vine un alt ocupate, dar și exploatarea lor econo-
trib sarmatic, cel al roxolanilor, care mică. Populaţia băștinașă era obligată
întreprind și ei invazii în domeniile să presteze serviciul militar în unităţi
romane de peste Dunăre. Această situ- auxiliare, constituind detașamente tra-
aţie impunea orașelor grecești solicita- cice separate. Pe malul dunărean a fost
rea protecţiei Romei. Zona romană la creată o reţea de posturi, care încasau
nord-est de Dunăre se limita la o fâșie plăţi pentru dreptul de a pescui și de a
îngustă de-a lungul litoralului și păs- tăia pădure. Probabil, existau și alte ti-
tra forma de ocupaţie militară. Flavius puri de impozite, obligatorii atât pentru
Tacitus scria că forţa militară romană populaţia barbară, cât și pentru orașele
în această regiune era asigurată de trei grecești. În așa fel, avea loc includerea
mii de ostași greu înarmaţi și patruzeci populaţiei barbare nu numai în siste-
de corăbii militare din componenţa mul politic al Imperiului Roman, dar
flotilei classis Flavia Moesica de la Du- și în cel economic. Aceasta ducea la o
nărea de Jos. anumită accelerare a dezvoltării tribu-
După înfrângerea lui Decebal, pe rilor barbare, în primul rând a celor
cursul inferior al Dunării se consoli- din vecinătatea cetăţilor antice. Barba-
dează limesul roman, care reprezenta rii preluau formele antice de proprieta-
un sistem defensiv frontalier. Un rol te, ca rezultat sporind numărul latifun-
important în acest sistem revenea așe- diilor și, respectiv, al robilor. Printre
zării de la Cartal-Orlovka, unde au fost marii proprietari de pământ se eviden-
dislocate unităţi din legiunile I Italica ţiază urmașii vârfurilor aristocratice
și V Macedonica. Aici staţionau și co- tribale, veteranii romani, originarii din
răbii ale flotilei classis Flavia Moesica, orașele grecești în împrejurimile căro-
maket.indd 509 25.11.2010 14:37:44

510 Capitolul 6
ra apar din nou așezări rurale. Are loc ţii particulare și publice. În Histria, în
răspândirea limbii latine. Începe un perioada dinastiei Antoninilor au fost
proces complex de interacţiune socia- construite terme fastuoase, palestra,
lă și culturală a triburilor barbare din temple consacrate lui Apollon Tămă-
regiune cu orașele grecești și cetăţenii duitorul, Zeus, Dionisos, Marilor Zei
romani veniţi odată cu instaurarea din Samotracia. Pentru asigurarea ora-
puterii Romei aici. Triburile traco-ge- șului cu apă a fost construit un apeduct
tice devin parte organică a civilizaţiei cu lungimea de 30 km. Se dezvoltau
romane, fără însă să-și piardă cu totul meșteșugurile. Au fost descoperite ves-
propriile tradiţii, credinţe, particulari- tigiile unui atelier pentru producerea
tăţi. Trebuie de remarcat că acest pro- ceramicii fine.
ces, numit în literatura de specialitate Date documentare cu privire la
romanizare, decurgea oarecum diferit prezenţa garnizoanei romane în Tyras
în regiunile mai îndepărtate de Roma, apar doar după cucerirea Daciei (101-
cum ar fi Nistrul de Mijloc și Inferior, 106 d.Hr.). Este vorba despre inscripţia
interfluviul Nistru-Dunăre. Influenţa pusă în numele guvernatorului Moesiei
culturii romane se resimte aici într-o Inferior Pompeius Falco Quintus Ros-
măsură mai mică decât în regiunile de cius de comandantul vexillatio M. En-
la sud-vest de Dunăre. nius Illadion, centurion al legio V Ma-
Faţă de orașele grecești Roma utili- cedonica. În componenţa garnizoanei
za o politică destul de abilă. Ele urmau Tyrasului intrau și subunităţi din legi-
să devină bastioane ale puterii romane unile I Italica și XI Claudia. În fruntea
în regiune. Cetăţile își păstrau terenu- garnizoanei se afla un comandant în
rile agricole, ale căror hotare se legali- rang de centurion. Lui i se subordonau
zau prin acte speciale. Despre aceasta nu numai trupele regulate romane, dar
vorbesc monumentele epigrafice din și detașamentele auxiliare (auxilia). In-
Histria (Horotesia Laberius Maximus), scripţiile lapidare confirmă că în oraș
dar și din Tyras. Romanii au menţinut staţionau și unităţi din classis Flavia
organele autoadministraţiei interne și Moesica. Tyrasul, bine protejat, înflo-
instituţiile de cult, în toate polisurile rește din nou. Se construiesc noi case
a reînceput emiterea monedei proprii. de locuit, edificii sociale, religioase și
În pofida unei aparente independenţe, cu alte destinaţii (clădirea vexillaţiei,
în orașele grecești de pe ţărmul nord- obiective defensive, porticuri). Desco-
vest-pontic se introduc garnizoane ro- perirea în unele locuinţe a cuptoarelor
mane. În sistemul construcţiilor defen- pentru topirea metalului, a zgurei de
sive din Tyras și Olbia apare citadela, metal și de sticlă, a formelor de turnat,
locul amplasării garnizoanei romane, a fusaiolelor, a greutăţilor de la războiul
separat prin ziduri de restul structuri- vertical de ţesut, a resturilor de prelu-
lor urbane. Orașele cunosc o nouă pe- crare a osului, a formelor de modelare
rioadă de înflorire. Apar noi construc- a teracotelor și cărămizilor, a olanelor
maket.indd 510 25.11.2010 14:37:45

cu ștampilele legiunilor ce staţionau în nificativă de importuri și de monede

Tyras ilustrează dezvoltarea diferitor romane la periferiile barbare vorbește
meșteșuguri, orientate spre satisface- despre comerţul activ întreţinut de ne-
rea necesităţilor orășenilor, dar și ale gustorii tiriţi cu aceste populaţii. Pe de
barbarilor din împrejurimi. Recipien- altă parte, numărul limitat de monede
tele cu resturile de boabe de mei ars și descoperite în așezările rurale din apro-
grâu, râșniţele, numeroasele oase de pierea Tyrasului, dar și din zone mai în-
animale, greutăţile de pescuit etc. de- depărtate, denotă că relaţiile de schimb
monstrează perpetuarea ocupaţiilor de cu populaţia barbară avea, în general,
cultivare a cerealelor, creștere a anima- un caracter natural. Este dificil să apre-
lelor și pescuit. Noua perioadă de înflo- ciem volumul operaţiilor comerciale ale
rire a Tyrasului a fost asigurată în mare centrelor antice cu lumea barbară, dar
măsură de apariţia atât în împrejurimi- numărul relativ mare de amfore și alte
le sale, cât și pe malul stâng al râului produse de import din așezările și ne-
Tyras, unde renaște Nikonionul, a unei cropolele acestora arată că ele erau con-
reţele de așezări agricole (Primorskoe, siderabile.
Udobnoe, Belen’koe, Šabo, Salgany, Creșterea bunăstării Tyrasului era
Mologa, Pivdennoe, Semenovka, Vese- asigurată și de politica destul de fle-
loe, Ovidiopol, Nikolaevka 1-2, Majaki xibilă a Romei. Astfel, pe timpul lui
ș.a.). În Nikonion este restabilit siste- Vespasian (69-79 d.Hr.) a reînceput
mul defensiv, se construiesc case noi. emiterea propriei monede. În peri-
Structura populaţiei centrelor antice, oada de domnie a lui Antonius Pius
în acest interval cronologic, includea (138-161 d.Hr.) orașului i s-a acordat
un conglomerat de populaţie barbară, privilegiul importului neimpozabil de
component apropiat, probabil, sub as- mărfuri. Pe monedele Tyrasului din
pect etnic, de sciţii târzii și de traci. perioada romană era obligatorie însă
În procesul săpăturilor din Tyras și reprezentarea imaginii împăraţilor ro-
unele așezări rurale ale chorei lui au fost mani. Pentru ultima dată cetatea bate
descoperite materiale de import, în pri- monedă pe timpul lui Alexander Seve-
mul rând ceramice – amfore, ceramică rus (222-235 d.Hr.). Concomitent cu
acoperită cu firnis roșu, teracote, dar și moneda locală, în oraș circulau și mo-
piese din bronz și sticlă, ceea ce confir- nedele romane. Aceeași nomenclatură
mă existenţa relaţiilor comerciale destul monetară este atestată în cadrul chorei
de intense cu centre din Pontul de Sud, și în afara acesteia.
Asia Mică, Italia, Egipt, diverse provin- Tyrasul reprezenta un orășel pro-
cii romane. La sfârșitul sec. I – începu- vincial roman nu prea mare. În sec. II-
tul sec. III d.Hr. Tyrasul era nu numai III d.Hr. numărul populaţiei lui putea
consumator al mărfurilor de import, să varieze de la 5 până la 8-10 mii de
dar și intermediar în revânzarea multo- locuitori. Se evidenţiază un strat de
ra dintre ele barbarilor. Cantitatea sem- populaţie mai bogată, cetăţenii privile-
maket.indd 511 25.11.2010 14:37:45

512 Capitolul 6
giaţi, o altă parte, însă, nu se bucura de Consiliul și Aduna-

toate drepturile. Documentele epigra- rea Populară. Dar,
fice arată că majoritatea cetăţenilor cu fiindcă cetatea făcea
drepturi depline, ce participau activ la parte din compo-
viaţa politică a polisului, purtau nume nenţa Imperiului,
pur grecești, deși unii aveau și nume aceste instituţii erau
romane. Se întâlnesc și nume mixte, cu controlate de pute-
numele sau patronimicul grecesc ori rea romană.
roman, de asemenea nume constând Includerea Ty-
din componente barbare – tracice sau rasului în Imperiul
scito-sarmatice. roman a stabilizat
Legăturile strânse cu lumea barba- situaţia în oraș și
ră a dus la interacţiunea culturilor an- în regiune pentru o
Statuia unui
tice – greacă și romană cu cele barbare. anumită perioadă.
comandant
În mediul cotidian urban se evidenţia- Însă deja în anii ’80 roman. Tyras
ză clar trăsături ale culturilor barbare d.Hr., dacii, care în-
sarmatică și geto-dacică. Au fost des- cheiaseră procesul de creare a statului
coperite oglinzi de bronz sarmatice, în frunte cu Decebal, trec Dunărea și
vase dacice lucrate la roată, mostre de înving armata romană. Războaiele da-
sculptură grosolană în piatră de factură co-romane încetează în anul 106, pe
barbară, statuete de teracotă modelate timpul lui Traian (98-117 d.Hr.), prin
cu mâna. Un tablou similar este sem- supunerea dacilor. Tyrasul, pe parcur-
nalat și în polisurile învecinate Olbia și sul acestor evenimente, probabil și-a
Histria. Componenţa socială a locuito- demonstrat deplina loialitate faţă de
rilor Tyrasului era, în general, asemă- Roma. Când în anul 117 noul împărat,
nătoare celei din alte orașe nord-vest- Hadrian (117-138 d.Hr.), veni în Da-
pontice, constând din mici proprietari cia, unde s-au produs tulburări, cetă-
liberi, cu un număr redus de robi, sau ţenii Tyrasului i-au inaugurat o statuie.
de alte categorii dependente, apropiaţi Odată cu activizarea diferitor popoa-
după statutul lor metecilor sau xenilor. re barbare, descendenţii împăratului
Deși Tyrasul era un oraș roman, Antoninus Pius încearcă soluţionarea
el mai păstra totuși anumite rămășiţe situaţiei agravate din regiune. Prin-
ale autonomiei și tradiţiilor democra- cipalul teatru al acţiunilor militare se
tice. Analiza inscripţiilor denotă că el afla în zona Dunării de Mijloc, dar a
avea statut de civitas libera et immunis, fost necesară dislocarea în acea direc-
menţinându-și teritoriul, drepturile ţie a forţelor armate și din alte provin-
cetăţeniei și legislaţii proprii. Cetatea cii (Moesia Inferior și Superior, Dacia).
era condusă de un colegiu de arhonţi, Această împrejurare permite barba-
alcătuit din protos (primul arhonte rilor să întreprindă incursiuni și în
sau eponim) și trei membri. Funcţiona sectoarele limesului de la Dunărea de
maket.indd 512 25.11.2010 14:37:45

Jos. În anul 170, tribul costobocilor de asupra prozopografiei orașului, unde

la nord-est de Carpaţi întreprind o in- apar tot mai multe nume barbare.
cursiune în teritoriile romane, trecând Ca și Tyrasul, la începutul sec. I
prin Dobrogea, Tracia și Macedonia, d.Hr., Olbia atrage atenţia Imperiu-
ajung în Attica. lui Roman, dar și orașul era interesat
Evenimentele în derulare nu pu- în obţinerea unui protector puternic.
teau să nu se reflecte asupra polisuri- În această perioadă (posibil, prin in-
lor grecești, inclusiv Tyras. În perioada termediul administraţiei romane) se
domniei lui Marcus Aurelius (161-180 formează alianţa dintre comunitatea
d.Hr.) orașul nu mai emite monedă. Cu olbiană și regele sarmat Farzoios, fapt
toate acestea, pe timpul primilor Severi, confirmat prin emiterea monedelor
se observă un anumit avânt. Din nou se acestuia în Olbia. Dar în anii ’80 ai
bat monede, continuă lucrările de con- sec. I d.Hr. alianţa se destramă, polisul
strucţie. Lui Septimius Severus și fiilor fiind atacat de sarmaţi (Dio. Chrys.,
săi li se consacră un altar monumental. Or., XXXVI, 8, 14, 17). Izvoarele ara-
La începutul sec. III d.Hr. se observă tă că administraţia romană, în aceas-
o înrăutăţire a situaţiei orașelor provin- tă perioadă, nu acordă niciun ajutor
ciale romane. Puterea imperială merge efectiv Olbiei. Rolul orașelor grecești
pe calea limitării unui șir întreg de func- din Pont crește pe timpul lui Traian.
ţii administrative ale orașelor. Astfel, în Drept consecinţă, în Olbia sunt aduse
Tyras este redus dreptul de a acorda ce- detașamente militare aliate Imperiului.
tăţenia, scutirea de impozite este contro- Probabil, Olbia ocupa un loc mult mai
lată de administraţia romană. modest în priorităţile Romei, în com-
Situaţia Olbiei era întrucâtva dife- paraţie cu Tyrasul sau Chersonesul.
rită. După invazia lui Burebista, viaţa La mijlocul sec. II d.Hr. are loc războ-
în oraș se stinge, reînviind doar la ho- iul olbipoliţilor cu taurii și sciii (SHA,
tarul erelor. Starea Olbiei din această Ant.Pius, 9, 9), ale căror urme au fost
perioadă este descrisă de retorul din descoperite arheologic în așezările
Bithynia Dion Chrysostomos în dis- chorei olbiene. Romanii au fost nevoiţi
cursul său boristhenian (Or., XXXVI). să trimită în ajutorul Olbiei trupe, care
Populaţia care reanimase Olbia era reau apărat orașul, obligând pe barbari
prezentată, în principal, din greci, care să încheie o pace favorabilă polisului.
în perioada primejdiei barbarilor au Probabil, anume în această perioadă
părăsit orașul și s-au retras în așezările apare în Olbia garnizoana romană for-
rurale de la gurile Niprului cu o po- mată din unităţi ale legiunilor I Italica,
pulaţie mixtă – greco-barbară. Aflarea V Macedonica și XI Claudia. În afară
cetăţenilor Olbiei într-un contact mult de legionari, în componenţa garnizoa-
mai strâns decât până atunci cu lumea nei mai erau și soldaţi din unităţile au-
barbară nu putea să nu se reflecte atât xiliare, de origine tracică. În perioada
asupra aspectului olbiopoliţilor, cât și domniei lui Septimius Severus (193-
maket.indd 513 25.11.2010 14:37:46

514 Capitolul 6
211 d.Hr.), Olbia a fost inclusă în com- trele antice din Pont, provinciile balca-
ponenţa provinciei Moesia Inferior, cu nice și dunărene ale Imperiului Roman.
statut de civitates stipendiariae. Orașele În Olbia se aducea vin și ulei de măsli-
din această categorie plăteau rentă fun- ne, ceramică cu firnis roșu, opaiţe, sti-
ciară vistieriei romane, aveau obligaţia clă, ţesături, piese din metale preţioase,
întreţinerii trupelor romane. În același obiecte de lux.
timp, se menţinea autonomia locală Structura socială a Olbiei nu se de-
(Adunarea Populară, Consiliul și unele osebea esenţial de cea a orașelor antice
magistraturi) și dreptul emiterii mone- din nord-vestul Mării Negre. Numărul
dei proprii. robilor era nesemnificativ. La baza pro-
După introducerea garnizoanei ducţiei agricole și meșteșugărești sta
militare, orașul își recapătă statutul de munca membrilor familiilor micilor
centru antic important. În a doua jumă- proprietari de pământ, meșteșugarilor
tate a sec. II – prima jumătate a sec. III și cetăţenilor liberi, dar fără drepturi
d.Hr., în Olbia este atestată construcţia depline. Exista și pătura cetăţenilor bo-
caselor particulare, zidurilor defen- gaţi, care dispuneau de mijloace consi-
sive, cazărmilor pentru legionari. Pe derabile cu un rol decisiv în conduce-
timpul lui Alexander Severus se ridică rea comunităţii civile. Reprezentanţilor
un templu dedicat lui Serapius, Isida, acestei clase le aparţineau construcţiile
Asklepios, Hygeia și Poseidon (IOSPE, funerare de tipul tumulului lui Zeus sau
I2, nr. 184). Vestigiile hambarelor de criptei lui Euresebiu și Areta.
depozitare a grâului, a vinăriilor, a ate- În anii ’20 ai sec. III d.Hr. Imperiul
lierelor de olărie și metalurgie vorbesc Roman trece printr-o perioadă de in-
despre o activitate sporită a cetăţenilor stabilitate acută. Insistent se manifestă
Olbiei. Propria producţie agricolă și tendinţele separatiste la periferii, agra-
meșteșugărească constituia baza pentru vate de primejdia barbarilor din veci-
dezvoltarea comerţului intern și extern. nătatea graniţelor. În mediul barbar
Decretul în cinstea lui Theokles, fiul lui are loc dezmembrarea orânduirii gen-
Satir, conţine nomenclatorul orașelor tilice și constituirea uniunilor tribale,
antice, parteneri comerciali ai Olbiei: care atacă în permanenţă teritoriile
Nikomedia, Nikaea, Herakleea, Bizanţ, romane. Una dintre cele mai vulnera-
Amastris, Odessos, Tomis, Histria, Cal- bile zone devine limesul de pe cursul
latis, Milet, Kizik, Apameea, Chersones, mijlociu și inferior al Dunării. Aceas-
Bospor ș.a. Arheologic, pot fi urmărite tă situaţie s-a manifestat foarte clar în
legături cu Attica, Asia Mică, Alexan- timpil războaielor marcomanice (166-
dria, provinciile romane vestice. Despre 180 d.Hr.). Se presupune că tracii din
legăturile comerciale externe mărturi- Moesia au participat la lupte împotriva
sesc și descoperirile de monede ale altor Romei. Barbarii au ajuns până în Ita-
orașe. Principalii parteneri comerciali lia. Imperiul a fost nevoit să depună
ai Olbiei, în această perioadă, erau cen- un efort colosal pentru a-i respinge. La
maket.indd 514 25.11.2010 14:37:46

sfârșitul sec. II – începutul sec. III d.Hr. Cercetările din Olbia au arătat
are loc schimbarea tabloului etnic în că în al doilea și al treilea sfert al sec.
teritoriile de la nord-est de cursul mij- III d.Hr. orașul suportă consecinţele
lociu și inferior al Dunării. În ultimul a două incursiuni militare ale goţilor.
sfert al sec. II d.Hr., în câmpia unga- Urme ale atacurilor gotice au fost se-
ră apare un nou val de sarmaţi, veniţi sizate în Tyras și Histria. Pe la mijlocul
din est. În regiunea Nistrului Inferior sec. III d.Hr. garnizoanele romane pă-
ajung triburile sarmatice ale roxolani- răsesc și Olbia, și Tyrasul.
lor. La nord, în zona subcarpatică, este În anul 242 barbarii trec graniţele
localizat tribul carpilor, înrudit cu da- Imperiului Roman și reușesc să ajun-
cii. În bazinul Dunării și cel al Nistru- gă până în Philippopoles. Peste trei
lui, sarmaţii locuiau alături de triburile ani operaţiunile militare sunt reluate,
getice și scitice târzii. iar pacea din 247, din nou va fi încâl-
La începutul sec. III d.Hr. situa- cată de barbari în 248. Invaziile „sci-
ţia în partea de nord-est a Imperiului ţilor” devin sistematice. În anii ’40-60
Roman era relativ stabilă, dar după ai sec. III d.Hr. în bazinele Prutului și
moartea lui Septimius Severus în anul Nistrului se constituie uniunea tribală
211 începe un conflict între feciorii săi a vizigoţilor (tervingilor). La est aceștia
– Caracalla și Geta, finalizat prin asasi- se învecinează cu o altă confederaţie
narea celui din urmă. Toate acestea au gotică – ostrogoţii (greutungii). De la
contribuit la destabilizarea situaţiei de mijlocul anilor ’50, herulii, boranii și
la graniţele imperiului. Noul împărat, alte triburi „scitice” organizează inva-
Caracalla, este nevoit să meargă mai zii maritime asupra litoralurilor estice
întâi în Pannonia, unde întărește lime- și vestice ale Pontului. În al doilea caz,
sul de pe Dunărea de Mijloc, apoi în în calea lor se aflau Olbia și Tyrasul,
Dacia, unde amenajează tabere milita- care nu puteau evita consecinţele ata-
re de-a lungul Dunării. De acest inter- curilor barbare. Intensificarea crizei
val (anul 214 d.Hr.) ţine și incursiunea Imperiului la răscrucea anilor ’50-60
carpilor în teritoriul roman și distru- a provocat noi invazii ale barbarilor.
gerea lor de către armatele romane în Pe la mijlocul sec. III d.Hr., goţii de-
împrejurimile Tyrasului. vastează Histria. În anul 267 „sciţii”
În prima treime a sec. III d.Hr. în- organizează o nouă invazie maritimă
cepe mișcarea dinspre nord a triburilor de-a lungul ţărmurilor nord-vestice ale
germanice (goţi, taifali, gepizii). Crește Pontului până la Marea Egee. În timpul
presiunea barbară asupra Imperiului acestei operaţiuni aceștia „intră în râul
Roman. În acţiunile împotriva Romei Istros și fac multe nenorociri pe pămân-
se includ mai multe triburi și popoare. turile romane” (SHA, Gall., 13, 6). O a
Invaziile barbare, terestre sau maritime, doua distrugere a Olbiei este legată de
afectează și orașele grecești de pe litora- invaziile barbarilor din zona pontică
lul de nord și de vest al Mării Negre. (anii 269-270). În anul 269, conform
maket.indd 515 25.11.2010 14:37:47

516 Capitolul 6
relatărilor lui Zosimos, o nouă coaliţie Moesia Inferior. În anul 279 împăratul
formată din „sciţi”, goţi, heruli și peu- Probus (276-282) învinge barbarii la
cini (bastarni) a construit pe râul Tyras Dunărea de Mijloc și Rin.
șase mii de corăbii pentru o nouă in- Izvoarele au păstrat informaţii
cursiune (Zos., I, 42, 1-43). În această despre luptele necontenite ale roma-
perioadă Tyrasul zăcea deja în ruine. nilor cu barbarii, despre strămutarea
În pofida distrugerilor și decă- prizonierilor carpi, goţi, sarmaţi pe pă-
derii economice, polisurile grecești mânturile imperiului (Eutrop., IX, 25).
nu-și încetează existenţa. Ele rămân În anii 331-332 romanii biruie aliaţii
localităţi cu aspect tradiţional antic. goţi și taifali (Eutrop., X, 7), drept care
Străzile sunt pavate, se păstrează siste- barbarii au fost obligaţi să pună la dis-
mele de scurgere a apei. Casele au, de poziţia romanilor detașamente auxilia-
regulă, mai multe încăperi și tradiţio- re și să apere graniţa de pe Dunăre. În
nalele curţi interioare. Continuă să se aceste împrejurări și Olbia, și Tyrasul
construiască încăperi de demisol și de au rămas în afara protecţiei armatei
subsol. În Histria, spre sfârșitul sec. III romane. Astfel istoria lor, în calitate de
d.Hr., se ridică un nou zid defensiv cu centre antice, se încheie în urma inva-
turnuri și bastioane. Cantitatea mare ziei hunilor, care în anul 376 forţează
de importuri (amfore, ceramică cu fir- Nistrul și se îndreaptă spre hotarele
nis roșu) dovedește că Olbia, Tyrasul și Imperiului Roman.
Histria și-au păstrat statutul de centre
comerciale în regiune, iar prezenţa mai Viaţa culturală şi spirituală
multor obiecte de provenienţă barba- Centrele antice de pe ţărmul de
ră – atribuite triburilor cerneahovene, nord-vest al Mării Negre reprezentau
sarmatice târzii, geto-dacice – ilustrea- unul dintre cele mai importante com-
ză contactele strânse cu lumea barba- ponente ale regiunii. Fără participarea
ră. Posibil, prezenţa acestor vestigii
se leagă de aflarea nemijlocită a unor
grupuri etnice barbare în perimetrul
orașelor antice.
Refacerea centrelor antice după
distrugerile provocate de goţi a fost
facilitată de o anumită stabilizare a
situaţiei din regiune. Pe malul stâng
al Dunării se mai menţinea încă lan-
ţul de cetăţi nu prea mari, iar în 271,
romanii au repurtat aici o victorie im-
portantă asupra goţilor. Apoi Aurelian
(270-275) obţine la Dunărea de Jos o
victorie asupra carpilor, care atacaseră Olbia: agora şi themenosul – reconstrucţie
maket.indd 516 25.11.2010 14:37:47

lor este imposibil de imaginat și dez- din regiune: Olbia, Nikonion, Tyras,
voltarea lumii barbare din Europa de Histria. Dintre edificiile monumenta-
Est. Fondate de originari din orașul le cel mai bine au fost cercetate tem-
grecesc Milet, aceste polisuri erau cen- plele: templul cu șase coloane al lui
tre ale culturii antice la marginea oicu- Apollon din sec. III î.Hr. și templul lui
menei. În ele domina modul antic de Zeus din Olbia, templul Afroditei și
producţie, net superior celui practicat al Marilor Zei ai Samotraciei din His-
de barbari. tria, complexul de temple cu colonade
În orașele elene nord-vest-ponti- din sec. III-II î.Hr. din Tyras.
ce era utilizat sistemul de construcţie În vecinătatea orașelor antice se
urbană tipic polisurilor antice, fiind aflau necropolele (cercetate parţial) tu-
situate nemijlocit la gurile unor râ- mulare și plane. Construcţiile funerare
uri mari și având legătură cu marea. tumulare puteau fi prevăzute cu crepi-
În privinţa topografiei, ele constau de din piatră dispuse pe perimetru. Pe
din două părţi de bază – Orașul de mormintele plane s-au descoperit alta-
Sus și Orașul de Jos, uneori fiind va- re, lespezi funerare cu decor arhitectu-
lorificate și pantele (zona de terase). ral sau policrom, stele antropomorfe.
Elemente obligatoriii ale construcţiei Erau răspândite și criptele din piatră,
urbane erau agora și themenosul. Toa- precum e cel al lui Euresebiu și Areta,
te orașele erau prevăzute cu un sistem cavoul din tumulul lui Zeus, Movila
defensiv. Aspectul arhitectural al po- Scitică din Tyras. În mai multe cazuri
lisurilor ţărmului de nord-vest al Mă- în necropolele antice au fost atesta-
rii Negre denotă tradiţii arhitecturale te morminte ale aristocraţiei barbare.
și constructive grecești, dar apar și Acest fapt vorbește despre legăturile
construcţii locale de tipul locuinţelor destul de strânse ale orașelor antice cu
adâncite în sol. Înflorirea maximă a reprezentanţii vârfurilor aristocratice
arhitecturii și construcţiei revine sfâr- barbare.
șitului sec. V – primei jumătăţi a sec. În toate perioadele existenţei po-
III î.Hr. În orașe se construiesc tem- lisurilor grecești de pe litoralul nord-
ple, altare, teatre, stilurile arhitectu- vest-pontic aici s-au păstrat tradiţiile
rale dominante aparţinând ordinului
doric și ionic. În unele clădiri de lux
se practica pictura murală executată
cu vopsea pe tencuială în stilul numit
structural sau floral. Componentele
defensive în construcţia fortificaţiilor
de piatră constau din ziduri și turnuri
de formă dreptunghiulară, circulară
sau pentagonală. Asemenea construc-
ţii au fost depistate în toate polisurile Interiorul unei curţi – reconstrucţie. Olbia
maket.indd 517 25.11.2010 14:37:47

518 Capitolul 6
specifice societăţii grecești. O influen- Cetăţenii colo-

ţă semnificativă a culturii și tradiţiilor niilor grecești utili-
barbare în aceste orașe nu a fost sem- zau în viaţa cotidi-
nalată. În așezările rurale contactele cu ană limba greacă,
lumea barbară se observă mai evident. în baza căreia se
Casele de locuit în Olbia, Tyras, His- executau inscripţi-
tria se construiesc după scheme tradi- ile pe marmură și
ţionale grecești: din piatră, cu demisol, graffiti, în perioada
mai rar aveau și etaj. Locuinţele erau romană, concomi-
Statuia unei muze,
acoperite cu olane. În curte, deseori au tent cu limba grea- marmură,
fost găsite altare, în locuinţe – sanc- că răspândindu-se sec. III î.Hr. Olbia
tuare familiale. În casele din așezările și cea latină. Con-
rurale se observă anumite influenţe ale tactele strânse ale locuitorilor polisuri-
tradiţiilor barbare. De exemplu, în așe- lor grecești cu barbarii și prezenţa unei
zarea de la Nadlimanskoe au fost des- populaţii negrecești în aceste localităţi
coperite locuinţe în formă de iurtă. presupunea cunoașterea de către oră-
De regulă, în viaţa cotidiană era șeni a limbilor barbare.
utilizată veselă lucrată la roata olaru- Din componentele culturii spiritu-
lui, produsă de meșterii locali, iar cea ale a comunităţilor grecești de pe ţăr-
de lux era adusă din diferite centre ale mul nord-vest-pontic cel mai bine s-a
bazinului Mării Mediterane. Majori- păstrat arta monumentală și decorati-
tatea obiectelor necesare în viaţa de zi vă, o bună parte a căreia a fost adusă din
cu zi le executau meșteșugarii locali. marile centre culturale mediteraneene.
Indiscutabil, unele categorii de mate- Merită atenţie fragmentele de sculptu-
rie primă, ca și produsele alimentare, ră ajunsă până în zilele noastre: pietre
orășenii le obţineau de la triburile bar- funerare cu reliefuri ale școlii lui Fidias
bare, în schimbul mărfurilor meșteșu- și Skopas, descope-
gărești. O parte din produsele tradiţi- rite în Olbia și His-
onale pentru greci (vinul de calitate, tria, sculpturile de
uleiul de măsline) se aducea din acele marmură ce repre-
locuri în care producerea lor avea tra- zintă pe Demetra,
diţii seculare. În același timp, cerealele, Muza, Hygeia din
produsele animaliere, mierea, pieile de Olbia, statuia unui
animale care nimereau în orașele anti- conducător militar
ce din Pont se exportau de aici în alte roman din Tyras
centre. Dacă astfel de produse ajun- și altele. Existau și
geau în Olbia de la sciţii nomazi și alte ateliere locale, în
triburi din silvostepă, atunci în Tyras care se executau
ele erau aduse de triburile traco-getice mici statuete din Afrodita, os, sec. III
din zona Nistrului. marmură și calcar, î.Hr. Tyras
maket.indd 518 25.11.2010 14:37:48

reliefuri, teracote, figurine din bronz

și plumb ale diferitor zeităţi, piese de
podoabă etc.
Grecii așezaţi în zona litoralului de
nord-vest al Mării Negre se închinau
acelorași zei ca și în metropolă, deși Insula Leuke. Templul lui Ahile Pontarhul –
condiţiile în care s-au pomenit aici i-au reconstrucţie
silit, într-un fel sau altul, să-și modifice
credinţele religioase. Aceasta s-a mani- În nord-vestul Mării Negre se afla
festat prin apariţia unor culte originale, și templul panelenic al lui Ahile Pon-
cum ar fi Apollon Tămăduitorul, Ahi- tarhul, de pe insula Leuke (insula Șer-
le Pontarhul, Ahile Stăpânitorul Sciţi- pilor), care timp îndelungat a fost sub
ei, Zeus al Olbiei, Jupiter Olbiopolitul. patronatul Olbiei. Oficierea cultului
Universalitatea cultului unor zei pre- lui Ahile pe insula Leuke, organizarea
cum Zeus sau Apollon se completează competiţiilor sacre sportive pe Tendra,
uneori cu trăsături specifice anumitor unde se adunau reprezentanţi ai mai
zone, preluate și de regiunile învecina- multor orașe din bazinele Pontului și
te. Astfel, în una dintre inscripţiile din al Mării Egee, aveau pentru grecii din
Olbia, datată în sec. V î.Hr., Apollon zonă o semnificaţie deosebită.
Tămăduitorul este numit stăpânitor În epoca romană crește numărul
al Istrului. Foarte posibil ca sub egida zeităţilor sincretice și devine carac-
lui Apollon Tămăduitorul să se fi fon- teristică venerarea divinităţilor gre-
dat o structură religioasă cu centrul la co-egiptene și din Asia Mică (Serapi-
Histria, în care intrau coloniile ioniene, us, Isida, Gor, Anubis, Attis, Mithras,
inclusiv Tyrasul și Olbia. Fiecare po- Dionisos-Sabazios ș.a.). La apariţia
lis avea particularităţi proprii ale vieţii fenomenului contribuie și prezenţa în
religioase. Olbiopoliţii acordau o aten- orașele grecești a garnizoanelor mili-
ţie sporită cultului lui Apollon Delfinul tare romane. În Olbia, Tyras, Histria
(care este și patronul polisului), lui Zeus au fost găsite numeroase reliefuri din
și Athena, Hermes și Afrodita, Kibela, marmură și calcar cu imaginea zeului
Demetra, Dionisos ș.a. În Tyras erau trac Heros (Resa), reprezentat drept
venerate zeităţile agricole Demetra, călăreţ-vânător, care întruchipa trăsă-
Kora, Dionisos, dar și Kibela, Afrodi- turi de zeitate agraro-ctonică și război-
ta, Herakles. În oraș era și un templu al nică a panteonului tracic.
Demetrei, în care se afla statuia zeităţii. Cetăţenii polisurilor grecești lo-
Oficierea cultelor zeilor se petrecea în cuiau alături de barbari: sciţi, geţi, sar-
locurile sacre: în themenos, care erau în maţi, celţi, bastarni, peucini, tyrageţi,
fiecare oraș, în dumbrăvile din așezările daci, goţi și alţii, cu care făceau comerţ,
rurale (dumbrăvile sacre ale Hekatei și luptau, se înrudeau. Dacă Olbia era le-
ale lui Ahile de la Bugul Inferior). gată într-o măsură mai mare de lumea
maket.indd 519 25.11.2010 14:37:48

520 Capitolul 6
scitică, atât nomadă, cât și a agriculto- erau duse produse agricole. În așa fel,
rilor de influenţă scitică, iar mai târziu dezvoltarea economică a Tyrasului
și cu sarmaţii, atunci pentru Histria și propriu-zis și a triburilor getice și sci-
Tyras predominau contactele cu traco- tice învecinate erau într-o dependenţă
geţii. Este evident că aceste trei cele mai strânsă. Aceste sisteme de gospodărire,
mari centre antice din regiune nu erau la prima vedere diferite – antică, se-
de aceeași importanţă. Mult mai mari dentar-agricolă și nomadă – se dezvol-
erau Histria și Olbia, care au și apărut tau într-o intensă legătură, conducând
mai timpuriu. Tyrasul, întemeiat mai la un progres economic efectiv.
târziu, nu le putea face o concurenţă Indirect, despre relaţiile existente
serioasă în contactele economice cu vorbește descoperirea în centrele antice
triburile din stepă și silvostepă. Astfel, a ceramicii executate în tradiţiile cul-
posibilul vector al legăturilor Tyrasului turale getice și scitice. Este de semnalat
se limita la bazinul Nistrului și zona de faptul că în Tyras ponderea ceramicii
stepă dintre golful Odesei și Dunăre. barbare, în primul rând getice, este
Destul de timpuriu Tyrasul, ca și veci- mult mai mare în comparaţie cu alte
nii săi, stabilește contacte economice centre de pe litoralul nord-vest-pontic.
cu triburile ce locuiau pe Nistru. În 21 Se întâlnesc teracote barbarizate mo-
de așezări tracice din regiunea bugo- delate cu mâna, asemănătoare artefac-
carpatică, datate la sfârșitul sec. VI-V telor de origine traco-getică. Începând
î.Hr., sunt cunoscute descoperiri de cu sec. II î.Hr., cantitatea ceramicii de
amfore din diferite centre grecești me- factură getică se mărește, dovedind
diteraneene și pontice (Chios, Lesbos, creșterea numărului de reprezentanţi
Samos, Klazomene, Mendos, Thasos, ai acestui neam în Tyras. În pofida fap-
Herakleea Pontica (vezi Harta, pag. tului că Tyrasul, pe parcursul întregii
493). Evident că ele erau aduse acolo sale istorii, a avut
de negustorii din polisurile antice în- aspectul unui oraș
vecinate, printre care și Tyras. Foar- antic tipic, procen-
te probabil, aceste contacte aveau loc tul ceramicii barba-
în preajma satului Cioburciu, unde a re lucrate cu mâna
fost descoperită o așezare anterioară este mult mai mare
colonizării regiunii. În perioada exis- decât în alte orașe,
tenţei orașelor antice ea reprezenta un constituind mai
mare centru comercial și intermediar mult de 20%.
de tranzit. Aici a fost găsit un număr Se poate sus-
impunător de fragmente de veselă gre- ţine că barbarii au
cească, teracote, fragmente de amfore împrumutat multe
de Chios, Klazomene, Thasos, Cher- din spiritualitatea
sones, Knidos, Rhodos, Paros ș.a. În elenă. Este sufici- Teracotă
schimbul mărfurilor grecești în Tyras ent să amintim re- grecească. Calfa
maket.indd 520 25.11.2010 14:37:49

latarea lui Herodot (IV, 78-80) despre seminţiilor străine ale celţilor în spa-
regele sciţilor Skyles, care, preluând ţiul intracarpatic, a bastarnilor în re-
tradiţia greacă, omagia în Olbia zeii giunile Podișului Moldovenesc, a gala-
grecești. Probabil că și descoperirea în ţilor și scirilor în stepele nord-pontice
mediul barbar a teracotelor reprezen- (IOSPE, N32).
tând zei grecești înseamnă ceva mai Penetraţia comunităţilor celtice
mult decât o simplă întâmplare. Într-o nu s-a limitat numai la spaţiul intra-
măsură oarecare, poate fi vorba despre montan. După cum rezultă din unele
o anumită elenizare a vârfurilor soci- surse narative, ei au pătruns, fie și pe
ale barbare, atât scitice, cât și getice. un termen destul de scurt, și în regiu-
Despre un anumit sincretism al spiri- nile extracarpatice, fiind amplasaţi de
tualităţii barbare vorbește și descope- Ptolemaios, sub numele de britolagi,
rirea în centrele antice a unor vestigii în partea de sud a spaţiului dintre Hi-
culturale mai deosebite. De exemplu, erasus (Siret) și Tyras (Nistru) (III, 10,
la Tyras a fost găsită o statuetă femini- 7). Același autor localizează pe cursul
nă de lut aproape întreagă, alte câteva Nistrului patru „burguri de apărare și
fragmente de teracotă, reprezentând pradă” de sorginte celtică, cum le con-
o zeiţă în blană de ovină, care poate fi sidera încă Vasile Pârvan: Carrodu-
interpretată drept imagine a unei zei- num, Maetonium, Vibantavarium și
tăţi sincretice, în chipul căreia s-au in- Eractum. În regiunile de la est de Nis-
tercalat trăsăturile Afroditei și ale unei tru au fost sesizate unele necropole, în
zeităţi locale. înmormântările cărora s-au descoperit
materiale și în primul rând fibule, bră-
6. 5. Geto-dacii şi bastarnii ţări etc. de tip Latene celtice, care pot fi
în sec. II-I î.Hr. explicate prin prezenţa comunităţilor
galaţilor, menţionate în decretul Proto-
În a doua jumătate a sec. III î.Hr.
genes de la sfârșitul sec. III – începutul
în societatea getică se observă o oare-
sec. II î.Hr., sau a britolagilor lui Ptole-
care inhibare în echilibrul stabil al eco-
maios. Altfel au fost relaţiile autohto-
nomiei ce a predominat în perioada
nilor cu bastarnii.
precedentă. Criza polisurilor elene din
sec. IV î.Hr. nu a putut să nu provoa-
a. Bastarnii, conform surselor scrise
ce repercusiuni și asupra lumii barba-
re, inclusiv a tracilor septentrionali, în Bastarnii sunt menţionaţi cel mai
genere, și a geţilor în special. Scăderea devreme în lucrarea „Perieghesa”, atri-
volumului comerţului cu grecii a dus la buită autorului din sec. III-II î.Hr. din
reducerea pieţei de desfacere a produ- Chios, Scymnos (v. 790-795), care de-
selor autohtone, penetrarea mărfurilor scrie coasta de vest a Mării Negre după
aduse din metropole, dar și din orașele lucrarea lui Demetrios din Callatis
de pe litoralul nord-vest și vest-pontic. Despre Asia și Europa, apoi în opera
Concomitent se înteţesc incursiunile lui Trogus Pompeius (Prolog, XXVI-
maket.indd 521 25.11.2010 14:37:49

522 Capitolul 6
II). Aceste relatări, pe cât de lapidare număr considerabil de seminţii stră-

după conţinut, pe atât de discutabile ine. Însă din relatările tradiţiei antice
din punct de vedere cronologic, în linii e dificil de stabilit spaţiile din care au
mari indică anul 200 î.Hr. migrat aceste popoare.
Despre pătrunderea bastarnilor Pătrunderea alogenilor, desigur,
în regiunile nord-balcanice la începu- nu a putut să nu afecteze situaţia etno-
tul sec. II î.Hr. informează Polybius, culturală în unele regiuni ale spaţiu-
contemporanul acestor evenimente lui tracilor septentrionali, lăsându-și
(XXVI, 9, 1). amprenta, în primul rând, în cultura
Din mărturisirile lui Titus Livius, materială. În această ordine a lucruri-
care redă destul de detaliat evenimen- lor, un rol de importanţă deosebită se
tele ce s-au desfășurat în anii ’80-70 ai acorda vestigiilor arheologice, a căror
sec. II î.Hr., rezultă că bastarnii, la acea analiză permite, într-o oarecare măsu-
vreme, prezentau o forţă militară des- ră, conturarea spaţiului în care au pă-
tul de impunătoare. Anume din aces- truns bastarnii și elucidarea sorţii co-
te considerente Filip al IV-lea, regele munităţilor autohtone și a celor ce au
Macedoniei, apelează în a. 182 î.Hr. la pătruns în această zonă.
ajutorul lor cu intenţia de a-i îndrep- Studierea monumentelor din regi-
ta la început împotriva tracilor, care îi unea Podișului Moldovenesc demon-
deranjau des prin campaniile lor de jaf strează că materialele descoperite se
pe macedoneni, iar mai apoi contra ro- deosebesc de vestigiile sesizate în așe-
manilor (XV, 57, 2). zările și necropolele din celelalte terito-
Tradiţia antică nu indică date con- rii de la est de Carpaţi. În baza acestor
crete despre spaţiile locuite de bastarni. realităţi, monumentele ce conţin ele-
În Perieghesa, atribuită lui Scymnos, mente străine culturii materiale getice
doar tangenţial se relatează că ei locu- au fost separate într-o cultură de sine
iau cu tracii-geţii (I.N.) (Fr. 790). stătătoare cunoscută sub denumirea
Descriind amplasarea triburilor de Poienești-Lucașeuca, după monu-
din nord-vestul Mării Negre, Strabon mentele eponime de la Poienești, jud.
arată că „…înăuntrul ţării se aflau bas- Vaslui, și Lucașeuca, Orhei. Prezenţa
tarnii, care se învecinează cu tirageţii anumitor deosebiri în cultura materi-
și cu germanii. Unii poartă numele de ală și lipsa în circuitul știinţific a unui
atmoni și sidoni, alţii acela de peucini material arheologic semnificativ nu
și locuiesc pe insula Peuce din Istru…” numai că împiedică cercetarea acestui
(VIII, 3, 17). facies, ci generează mai multe supoziţii
În pofida faptului că informaţiile vizavi de originea și atribuţia etnică, ca
surselor narative sunt nu doar frag- și de alte aspecte.
mentare, dar și destul de vagi, totuși Izvoarele antice nu conţin niciun
se poate constata că în sec. II-I î.Hr. în mesaj clar despre patria primară sau
spaţiul de la est de Carpaţi locuiau un originea bastarnilor. În pofida faptului
maket.indd 522 25.11.2010 14:37:50

că unii autori consideră că „…bastarnii În primul rând, ritul funerar este

sunt veniţi aici din alte părţi” (Pseudo unul din aspectele cele mai conserva-
Scymnos, Fr.790-795) și au ocupat re- toare și, prin urmare, e lesne de expli-
giunile din „înăuntrul ţării” învecinân- cat lipsa elementelor alogene în necro-
du-se cu „tirageţii și germanii” (Stra- polele bastarnilor.
bon, VII, 3. 17), adică teritoriile ce se În rândul al doilea, în majoritatea
întindeau la nord de gurile Dunării, de așezărilor cercetate în aria de răspân-
Pustiul Getic și tirageţi, totuși rămâne dire a comunităţilor pomeraniene sunt
neclară originea acestor comunităţi și prezente, în diferite proporţii, diverse
de unde au venit. componente ale culturii getice. De-
Majoritatea cercetătorilor, care au sigur, au fost sesizate așezări în care
abordat această problemă, consideră elementul bastarn predomină, însă în
că purtătorii culturii Poienești-Luca- majoritatea siturilor studiate compo-
șeuca au apărut în spaţiul est-carpatic, nentul autohton prevalează.
după cum indică principalele categorii În perioada sec. II î.Hr. se obser-
de materiale diagnostice „constitutive vă o penetraţie crescândă a importului
ale acestei culturi” ce se regăsesc în cul- roman în spaţiul intracarpatic, dar și
tura Jastorf, din spaţiul cuprins între în hinterland, pătrunzând aici în par-
Oder și Elba (Babeș 2001). Au fost însă te prin intermediul comunităţilor din
expuse și alte supoziţii, în conformita- arcul carpatic.
te cu care faciesul Poienești-Lucașeuca Din a doua jumătate a sec. III – sec.
prezintă o simbioză a culturii pomo- II î.Hr., în urma incursiunilor străine,
riene târzii, ai cărei fondatori au pă- dar și reducerii în oarecare măsură a
truns la începutul sec. II î.Hr. în spaţiul importului grecesc, se schimbă priori-
carpato-nistrean. Întrucât „cultura lor tăţile, iar acestea își pierd însemnătatea
materială se deosebește vădit de indis- și unele căi de comerţ. Aceasta a dus
cutabila cultură Jastorf…nu e exclus că la declinul mai multor situri fortificate
prin bastarni e evidenţiată o comunita- înfloritoare în sec. IV – prima jumătate
te sau un grup de triburi, apartenenţa a sec. III î.Hr. ca Pivdennoe de pe ma-
etnică a cărora rămâne încă necunoscu- lul drept al limanului Nistrului, Rudi.
tă” (Мачинский 1966). Însă odată cu ruinarea unor ce-
Deși actualmente se insistă asupra tăţi apar altele, cum ar fi Brad-Zargi-
ideii, că odată cu venirea bastarnilor dava, Răcătău-Tamasidava etc. Are
în regiunile de nord ale Moldovei, co- loc schimbarea centrului de greutate,
munităţile autohtone ale geţilor și altor proces dictat de circumstanţele vre-
conlocuitori au fost izgonite din unele mii. Concomitent se produce o egalare
regiuni, dovadă fiind prezenţa necro- relativă în dezvoltarea comunităţilor
polelor cu material pur pomeranian, din spaţiul intracarpatic, unde în sec.
investigaţiile arheologice par să nu co- II î.Hr. se finalizează procesul de con-
releze cu o asemenea supoziţie. solidare sub egida dacilor, provocat și
maket.indd 523 25.11.2010 14:37:50

524 Capitolul 6
catalizat de incursiunile celţilor și ale la unele stagnări în dezvoltarea lor, în

geţilor din câmpie. Această egalare s-a linii majore și-au revenit, fiind atrase
reflectat clar în uniformizarea culturii în sfera de comerţ nu numai a lumii
materiale, care a dus la constituirea elene, dar și a statului roman, care tot
culturii geto-dace și a unui etnonim mai insistent intra în sfera de afaceri
unic, geto-dacii cu o cultură materială comerciale avantajoase pentru geto-
similară, religie și glotonim unic. daci. Romanii aveau nevoie stringen-
Cercetările arheologice au scos tă de produse agricole, ale vităritului,
în evidenţă un număr considerabil de lemn de construcţie etc. Interesul spo-
așezări și necropole. Cartarea lor indi- rit al celor mai puternice centre econo-
că unele modificări teritoriale. Din cele mice faţă de producţia comunităţilor
peste 300 de monumente, 120 au fost geto-dace a contribuit considerabil la
sesizate în spaţiul de la est de Carpaţi, lărgirea pieţei de desfacere locală și în-
96 în regiunea carpato-balcanică, 75 cadrarea activă a lor direct sau prin in-
în arcul carpatic, iar 9 în zona istro- termediul provinciilor romane răsări-
pontică. În această perioadă se observă tene în piaţa comercială romană. Toate
unele schimbări și în amplasarea si- acestea au dus la o dezvoltare sporită a
turilor fortificate – din cele 63 de ce- societăţii geto-dace.
tăţi actualmente cunoscute, 19 au fost Într-un document epigrafic des-
sesizate în teritoriile dintre Carpaţi și coperit în Histria, datat de majoritatea
Nistru, 9 – între Balcani și Dunăre, specialiștilor către 200 î.Hr., cunoscut
35 – în spaţiul intracarpatic. Studierea ca decretul în cinstea lui Agathocles,
așezărilor a scos în evidenţă cetăţi ce fiul lui Antiphilos (ISM, I, 15), sunt
au fost fondate la începutul sau chiar reflectate relaţiile destul de complicate
mijlocul sec. I î.Hr. Aceasta, în special, și instabile dintre polisurile de pe lito-
se referă la cele din arcul carpatic. Din ral și barbarii din teritoriile aferente.
cele 35 de fortificaţii, 25 au fost con- Prin solii diplomatice și daruri regu-
struite în perioada dintre sec. I î.Hr.- late – phoros, Histria și alte orașe din
sec. II d.Hr. Din aceste considerente, zonă obţineau protecţia militară a ba-
ele pot fi distribuite în două grupe cro- sileului Rhemaxos împotriva tracilor
nologice: fortificaţiile timpurii care au în frunte cu Zoltes. Atacanţii în decret
fost fondate în decursul sec. II-I î.Hr. și sunt numiţi traci și nu geţi, probabil e
cele ce au fost ridicate în perioada sec. vorba de un detașament venit din re-
I î.Hr.-II d.Hr. giunile tracilor de sud, care „…în nu-
În această perioadă, comunităţi- măr mare atacau orașul și teritoriul,
le tracilor septentrionali ale geţilor și când grânele stăteau să dea în pârg…”.
dacilor, deși au fost nevoite să suporte Că phorosul era un tribut exigibil și nu
un șir de dificultăţi provocate de criza o plată excepţională rezultă clar din
polisurilor grecești, incursiunile celţi- pasajul din decret în care se vorbeș-
lor, bastarnilor, galaţilor etc., ce au dus te că basileul trimite vestitori să cea-
maket.indd 524 25.11.2010 14:37:50

ră Histriei banii respectivi (ISM, 15, Burebista (Strabon, VII, 3, 12). Rega-
r. 47-48). În epigrafă, Rhemaxos este tul condus de Burebista a fost antre-
numit basileus, titulatură care, potri- nat în evenimente de mare anvergură
vit nomenclatorului, ar corespunde ce s-au derulat în anii 82-44 ai sec. I
rangului de rege, în vreme ce Zoltes e î.Hr.: campaniile militare victorioase
numit archon, adică căpetenie a unui împotriva taurilor și boilor în frunte
grup, detașament. Din decret rezultă cu Critasiros; cucerirea orașelor gre-
că Rhemaxos era un rege al geţilor de cești din nordul și vestul Pontului Eu-
pe ambele maluri ale Dunării de Jos, xin de la Olbia și până la Apollonia;
având reședinţa pe malul stâng al ma- implicarea în conflictele militare ale
relui fluviu. Aceasta probabil se găsea romanilor de partea lui Cnaeius Pom-
în sudul Moldovei, fie la Satu-Nou – peius, prin solia lui Acornion la curtea
Novosel’koe, Cartal-Orlovka, fie la acestuia de lângă Heracleea Lyncestis
Poiana, Brad etc. Formaţiunea politi- etc. Politica externă agresivă urma-
că a lui Rhemaxos dispunea de forţe tă de realizări apreciabile, reformele
militare serioase și capacitatea de a esenţiale efectuate pe plan intern au
ţine sub control real spaţii imense din contribuit nu doar la consolidarea te-
zonele nord-vest și vest-pontice. ritorială, dezvoltarea economică și so-
În sursele narative s-au păstrat cial-politică a regatului lui Burebista,
unele relatări despre o altă formaţiune, dar și la înrolarea lui în rândurile for-
care către anul 200 î.Hr. se afla în regi- ţelor hotărâtoare ale politicii europene
unile de centru și de nord ale Moldo- din acea perioadă.
vei. În Filipicile lui Trogus Pompeius, În pofida acestor realităţi, informa-
ajunse până la noi prin conspectul lui ţiile despre formaţiunea politică de sub
Justinus, se relatează despre luptele su- oblăduirea lui Burebista, deși reflecta-
portate de această formaţiune în frunte tă în lucrările mai multor autori antici
cu dinastul Oroles împotriva bastarni- și de sursele epigrafice, sunt lapidare,
lor. Deși bătălia decisivă a fost pierdută neclare, în unele cazuri controversate.
în folosul bastarnilor, formaţiunea po- Până și numele lui este redat diferit:
litică a geto-dacilor și-a păstrat inde- Burebista, Bourebista, Burabeista, Bu-
pendenţa, întrucât, după cum rezultă ruista.
din informaţia lapidară, Oroles a avut Principalele discuţii în istoriogra-
posibilitatea să pedepsească ostașii lași fia sec. XX se concentrează în jurul a
care au părăsit câmpul de luptă. două probleme: determinarea patriei
Spre sfârșitul sec. II – prima jumă- primare a lui Burebista și aprecierea
tate a sec. I î.Hr., formaţiuni politice caracterului social-politic al regatului
similare existau probabil și în alte regi- geto-dac.
uni ale lumii getice. Una din cele mai Abordând problema localizării
prestigioase a fost regatul geto-dacic regatului lui Burebista în perioada ini-
în frunte cu ανδρ Γέτης „bărbat get” ţială, cercetătorii în baza acelorași in-
maket.indd 525 25.11.2010 14:37:50

526 Capitolul 6
formaţii au ajuns la concluzii diferite. comunităţi în dezvoltarea lor încă nu

Unii consideră că, întrucât Strabon, depășiseră nivelul relaţiilor tribale și,
care cunoștea distincţia dintre geţi și prin urmare, maximum ce puteau să
daci, îl numește pe Burebista bărbat organizeze din punct de vedere poli-
get, înseamnă că el era un dinast care tic erau doar mari uniuni tribale sau
la început domnea asupra comunităţi- confederaţii de triburi. O altă parte de
lor getice din sudul Moldovei istorice, specialiști au expus poziţii diametral
nordul Dobrogei și Munteniei. Capita- opuse, susţinând ideea existenţei unui
la acestei formaţiuni, Argedava, men- stat sclavagist la daci.
ţionată în decretul în cinstea lui Acor- Apariţia acestor supoziţii contro-
nion din Dionisopolis, ar putea fi iden- versate, ca și în cazul precedent, este
tificată cu Zargidava (Brad), amplasată generată de lipsa unor informaţii ce ar
de Ptolemaios pe râul Hierasus (Siret) arunca lumină asupra relaţiilor funcia-
(Ptolemaios III, 108). re, sociale și politice caracteristice so-
Alţi specialiști consideră că Bure- cietăţii geto-dace din sec. I î.Hr.
bista iniţial a fost conducătorul geţilor Desigur, imensele teritorii, de la
din preajma Argeșului, iar Argedava Tisa la vest până la Hipanis și Olbia
din decretul Acornion este probabil la est, de la Carpaţii septentrionali la
marele sit de la Popești. Conform altei nord și până la Haemus la sud, încor-
supoziţii, Burebista a fost conducăto- porate în regatul lui Burebista, nece-
rul unei uniuni de triburi, care-și avea sita o organizare administrativă re-
centrul în cetatea Costești „Cetăţuie”, la spectivă. Era nevoie de un aparat din
sud de Orăștie. Fiind conștient de fap- „funcţionari” care trebuiau să supra-
tul că toate aserţiunile expuse, în lipsa vegheze îndeplinirea obligaţiunilor de
unei documentări adecvate, rămân la către populaţie, strângerea la vreme a
nivelul de ipoteze, semnatarul acestui impozitelor etc.
compartiment consideră că trebuie de Armata, sprijinul și instrumentul
căzut de acord cu ideea lui Al. Vulpe principal al basileului, pentru a fi fi-
„…să nu ne asumăm riscul unei pre- delă trebuia scoasă din vechea rându-
zentări unilaterale a acestui important ială, când detașamentele militare erau
episod din istoria geto-dacilor” (Istoria organizate după triburi. Ea trebuia să
Românilor 2001). fie constituită din unităţi conduse de
Caracterul social-politic al forma- strategi numiţi de basileu.
ţiunii geto-dacilor la fel a provocat dis- Agricultura comunitară în viziu-
cuţii în literatura de specialitate. Abor- nea cercetătorilor rezultă din versurile
dând problema structurii societăţii gelui Horaţiu despre „...pământul neho-
to-dacilor, unii cercetători, în baza slo- tărnicit al geţilor care le dă roade de ce-
ganului marxist conform căruia „statul reale libere”. Acestea de fapt mai mult
apare atunci și acolo unde și când apar denotă că forma principală de propri-
clasele”, au ajuns la concluzia că aceste etate în agricultură putea fi cea a obști-
maket.indd 526 25.11.2010 14:37:51

lor sătești, în cadrul căreia membrii nu de temut și pentru romani. Chiar dacă
sunt uniţi prin legături patrimoniale, ci aceste afirmaţii sunt oarecum exagera-
prin cele de vecinătate. Deși moșia era te, totuși statul lui Burebista devenise o
în proprietatea obștii sătești, stăpânul forţă destul de semnificativă în politica
deplin era considerat regele, care putea europeană.
înstrăina sau înzestra cu pământ oa- Desigur că reformele menite să
menii fideli lui, ori se evidenţiau prin amplifice forţa regatului geto-dac nu
slujbă. puteau să nu ducă la nemulţumiri, care
Pentru a ţine poporul supus și a s-au soldat cu grave repercusiuni. For-
avea ordine în imensul său regat, Bu- ţele centrifuge constituite din căpete-
rebista, ajutat de sacerdotul suprem niile de triburi și vârfurile aristocraţiei
Deceneu, a introdus obiceiuri noi, care au organizat un complot, asasinându-l
au fost ridicate la rang de legi numite în a. 44 î.Hr. pe regele Burebista. Însă
belegines obligatorii pentru toţi. Con- nici moartea lui nu a putut duce la
form legilor noi, această putere mare schimbarea lucrurilor. Regatul lui Bu-
Μεγάλη Kαρχή se concentra în mâi- rebista a fost împărţit de către complo-
nile unui singur conducător – basile- tiști la început în patru părţi și nu s-a
ul. Pentru a conduce cu succes regatul, destrămat în triburile anterioare care
Burebista trebuia să dispună de un apa- fuseseră unite într-un singur stat de
rat administrativ-militar capabil să sa- către Burebista.
tisfacă necesităţile principalelor pături O bună parte a regatului geto-dac
sociale, ale capileati-lor – aristocraţia a trecut sub conducerea lui Deceneu.
și comati-lor – poporul de rând, care, După moartea lui Deceneu – menţio-
în fond, prezentau grosul populaţiei în na Iordanes – „ei au avut aproape în
societatea geto-dacă. aceeași veneraţie pe Comosicus. Pără-
Toate schimbările ce s-au produs: sind și acesta viaţa, Corillus s-a urcat
crearea unei formaţiuni politice enor- pe tron ca rege al geţilor (poate că e
me; constituirea aparatului de „func- vorba de Scorilo, cum consideră unii
ţionari” dependenţi numai de basileu, cercetători), care a condus timp de 40
puși să administreze vastul teritoriu; de ani popoarele din Dacia, am în ve-
introducerea noilor legi obligatorii; dere Dacia cea veche pe care acum o
noile forme de stăpânire funciară etc., ocupă popoarele gepizilor. Această ţară
mărturisesc că această formaţiune po- așezată în faţa Moesiei dincolo de Du-
litică depășise substanţial relaţiile tri- năre este înconjurată de o cunună de
bale, constituind un stat cu particula- munţi, având numai două intrări: una
rităţile sale caracteristice vremii în care la Bute și alta la Tapae”. Din această
a funcţionat. Acest regat avea posibili- vastă relatare rezultă că partea regatu-
tatea de a pune sub arme în caz de răz- lui lui Burebista, stăpânită ulterior de
boi, după cum mărturisește tradiţia an- Deceneu, se afla în regiunea intracar-
tică, un număr impresionant de ostași, patică.
maket.indd 527 25.11.2010 14:37:51

528 Capitolul 6
Studierea relatărilor autorilor antici b. Cultura Poieneşti-Lucaşeuca

dau posibilitatea de a stabili succesiu- După cum deja s-a menţionat în
nea neîntreruptă a regilor în Arcul Car- repetate cazuri, către sfârșitul mile-
patic: Deceneu-Comosicus-Corillus niului I î.Hr. situaţia etnoculturală și
(Scorilo)-Duras-Diurpaneus-Decebal. politică din Europa de Sud-Est și Est
Alte părţi din fostul regat al lui Bu- suportă noi schimbări esenţiale. Do-
rebista pot fi considerate cele de sub minaţia sciţilor în stepele nord-pon-
conducerea lui Dicomes și Cotiso (Co- tice cedează locul celei sarmatice. În
tison). Probabil Dicomes a fost dinas- Vest, treptat scade expansiunea cel-
tul geţilor din Muntenia. Cotiso e con- ţilor spre Balcani. Regiunea balcano-
siderat de majoritatea specialiștilor ca dunăreană se afla în pragul cotropirii
dinast al geţilor de la sud de Dunăre. de către Roma atotputernică. Pe arena
Tot în dreapta Dunării, după cum evenimentelor istorice apar popoare
rezultă din indicaţiile lui Dio Cassius, noi, purtătoare ale unor noi culturi și
la est de tribali se întindea un alt regat tradiţii etnoculturale. Aceste transfor-
getic în frunte cu Rholes, aliat al Ro- mări, în egală măsură, se referă și la
mei în luptă cu bastarnii și dacii din spaţiul carpato-nistrean, teritoriu în
anii 33-29 î.Hr. care, conform relatărilor autorilor an-
Pe baza analizei surselor narative, tici, au apărut triburile războinice ale
cercetătorii au ajuns la concluzia că re- bastarnilor, care în opinia majorităţii
gatul get al lui Rholes era în sudul, iar specialiștilor, sunt reprezentaţi prin
regatul get în frunte cu dinastul Dapix fenomenul arheologic numit cultura
(Dapig) în nordul zonei istro-pontice Poienești-Lucașeuca.
(Dobrogea). Tot tradiţia antică rela-
tează că M. Licinius Crassus îl învin- Din istoricul cercetărilor
ge pe Dapix, după aceea se îndreaptă
Pentru Mol-
împotriva altui dinast get Ziraxes. Fi-
dova, evidenţie-
ind asediat în cetatea Genucla, acesta
rea culturii no-
reușește să se refugieze peste Dunăre
minalizate ţine
după ajutor, însă nu a mai fost în stare
de numele arhe-
să se întoarcă. Genucla rămâne pentru
ologului mosco-
o scurtă vreme în posesia lui Crassus.
vit Gheorghe B.
Formaţiunile politice apărute după
Fiodorov, care, la
destrămarea regatului lui Burebista au
începutul anilor G.B. Fiodorov
avut o soartă vitregă. Amplasate în ’50 ai sec. XX, în
imediata apropiere a statului roman, cadrul săpăturilor întreprinse lângă
ele au fost înghiţite sau fărâmiţate ca satul Lucașeuca (Orhei), va descoperi
urmare a politicii de dezbinare promo- și o necropolă plană cu un material
vate de Roma. absolut original. După aspectul mate-
rialelor depistate și al ritului funerar,
maket.indd 528 25.11.2010 14:37:51

Harta monumentelor Poieneşti-Lucaşeuca (selectiv) I – aşezări, II – necropole, III – depozite.

1 – Rudi, 2 – Alcedar, 3 – Lucaşeuca, 4 – Trebujeni, 5 – Brăneşti, 6 – Maşcăuţi, 7 – Ivancea,
8 – Sipoteni, 9 – Pîrjolteni, 10 – Lozova, 11 – Ulmu, 12 – Văsieni, 13 – Bubueci, 14 – Calfa,
15 – Purcari, 16 – Sokol, 17 – Dolinjany, 18 – Kruglik, 19 – Lozna, 20 – Cocorani, 21 – Truşeşti,
22 – Glăvăneşti, 23 – Băiceni, 24 – Târpeşti, 25 – Davideni, 26 – Ghelăeşti, 27 – Boroseşti,
28 – Lunca Ciurei, 29 – Poieneşti.
maket.indd 529 25.11.2010 14:37:52

530 Capitolul 6
acest sit s-a dovedit a fi similar celui ror apartenenţă culturală urmează a fi
de la Poienești din dreapta Prutului, precizată.
descoperit încă în anul 1936 de către Imediat după descoperirea monu-
C. Cihodaru și cercetat suplimentar mentelor culturii Poienești-Lucașeuca
de R. Vulpe în anul 1949. În scurt G.B. Fiodorov a emis opinia, precum
timp, în zonele menţionate vor fi de- că pentru zona nistreană acestea au fost
pistate și investigate mai multe situri lăsate de către populaţia autohtonă și
cu materiale asemănătoare (Lucașe- că, odată cu ele, începe o etapă nouă în
uca, Rudi, Alcedar, Șipotul lui Stan dezvoltarea culturii getice în ultimele
ș.a.), întrunite de curând într-un grup secole ale mileniului I î.Hr., iar aspectul
cultural unic, desemnat cultura Poie- specific se datorează triburilor venite
nești-Lucașeuca. ale bastarnilor și, în oarecare măsură,
Cu timpul, cercul monumentelor ale venezilor, care au migrat spre sfâr-
acestei culturi se lărgește substanţial. șitul mileniului I î.Hr. din Polonia de
În Moldova se cercetează prin săpături Sud în nord-vestul Mării Negre (pur-
așezările Lucașeuca, Rudi, Ulmu, Bră- tătorii culturilor Pomeraniană târzie și
nești ș.a., iar pe teritoriul României – Przeworsk ale perioadei Latène târzie).
așezările Lunca Ciurei, Târpești, Ghe- Numărul migratorilor fiind nu prea
lăiești, Davideni, necropola Borosești. mare, către răscrucea erei noi aceștia
Continuă investigaţiile de mai mulţi au fost complet asimilaţi. Ideea respec-
ani la Poienești. Monumente asemănă- tivă a fost susţinută și ulterior dezvol-
toare au fost descoperite și pe teritoriul tată de către M.A. Romanovskaja. În
Ucrainei, în zona Nistrului – așezările opinia sa, trăsăturile getice se reflectă
Kruglik, Kodyn, Sokol ș.a. Însă, iniţial, în procedeele unice de construire a lo-
spre exemplu așezarea Kruglik a fost cuinţelor (de suprafaţă și semibordeie),
greșit atribuită cercului cultural Zaru- în formele comune ale ceramicii grosi-
binec, altele – proprii culturii Zarubi- ere și ornamentaţia acesteia, precum și
nec de pe Bugul de Sud – dimpotrivă, în ritul funerar – incineraţiile.
au fost incluse în cercul culturii Poie- Concomitent, cercetătorul român
nești-Lucașeuca. al culturii Poienești-Lucașeuca, R. Vul-
În unul dintre ultimele repertorii pe, o interpreta drept o cultură străină
alcătuite de către M. Babeș (1993), har- în mediul local getic, adusă de către
ta monumentelor culturii Poienești- triburile germanice ale bastarnilor. În
Lucașeuca include în jur de cca 130 de opinia sa, aceștia au coborât în zona
puncte (pentru teritoriul României, Dunării de-a lungul versanţilor nordici
zona est-carpatică – 98; Moldova și ai Carpaţilor prin Galiţia în Moldova.
Ucraina – 34). În afară de acestea, pe Teritoriul iniţial al bastarnilor era re-
teritoriul respectiv sunt cunoscute 33 giunea carpato-baltică, care întrunea
de monumente cu descoperiri de vase bazinul Vistulei și cel al Oderului, ţi-
datate în perioada romană târzie, a că- nuturile Poznan, Brandenburg și al
maket.indd 530 25.11.2010 14:37:52

Sileziei, precum și regiunile interioare niene târzii. Grupul Gubin, în calitate

ale Germaniei străvechi de dincolo de de punct de plecare pentru cultura Po-
Elba. R. Vulpe sublinia că este vorba ienești-Lucașeuca, a fost recunoscut de
despre asemănări de elemente ale unor către K.V. Kasparova. K. Tackenberg
categorii de materiale arheologice, dar sublinia că teritoriul Lusizt și cel al Si-
nu despre transferul direct al unei cul- leziei nu puteau asigura formarea unui
turi întregi, realizat prin migrarea în grup de monumente atât de larg, pre-
Moldova a uneia dintre grupurile cul- cum a fost cel al culturii Poienești-Lu-
turale formate în regiunea Mării Bal- cașeuca, din care cauză era de părerea,
tice. În legătură cu o asemenea defini- că analogiile pentru materialele aceste-
re largă a teritoriului iniţial, R. Vulpe ia se regăsesc în monumentele culturii
invocă analogii din cultura Przeworsk, Jastorf din toată Germania de Mijloc.
opinie susţinută de către S. Teodor și M. Babeș remarca, că dacă în cali-
G.B. Fiodorov. Forme ale ceramicii de tate de punct de pornire pentru cultura
tip Przeworsk (vase cu gâtul cilindric), Poienești-Lucașeuca se recunosc toate
dar executată de meșterii ceramiști lo- regiunile culturii Jastorf, atunci rămâ-
cali, menţionează și T. Dąbrowska. În ne inexplicabilă apariţia culturii Poie-
opinia sa, în favoarea influenţei cultu- nești-Lucașevca în regiunea carpato-
rii Przeworsk mărturisesc de asemenea nistreană în forma sa finită, care, ca
și mormintele nu prea numeroase în atare, nu include corespunderi depline
gropi, caracteristice culturii Poienești- nici în cultura Jastorf în general, nici în
Lucașeuca, precum și cele cu arme. In- vreuna dintre regiunile acesteia. Dim-
fluenţa elementelor Przeworsk în cul- potrivă, arealul analogiilor elemente-
tura vizată s-a evidenţiat preponderent lor componente ale culturii Poienești-
anume în perioada constituirii cultu- Lucașeuca cuprinde întreg teritoriul
rilor latènizate și în fazele timpurii de ocupat de culturile germanice ale pe-
funcţionare a acestora (fazele A1-A2 rioadei preromane (interfluviul Oder-
ale culturii Przeworsk). Elba, partea de sud a Suediei, Jutlanda
Cu toate acestea, majoritatea cer- și insulele daneze, precum și grupările
cetătorilor întrevăd originea vestigiilor germanice din estul Poloniei).
de tip Poienești-Lucașeuca în purtăto- În opinia lui M. Babeș, paftalele
rii culturii Jastorf. Discordanţele dintre pentru centură de tip special (tipul III.
specialiști constau doar în determina- 2-3), precum și saltaleoanele, aveau
rea regiunii de pornire a emigranţilor. cea mai mare răspândire în siturile as-
R. Hackmann opina pentru teritoriul pectului Jastorf din Germania de Mij-
Lusizt, unde ulterior G. Domanskij loc; fibulele cu nodozităţi ale perioadei
evidenţiază grupul Gubin al cultu- Laténe mijlocii – pe insulele Mării Bal-
rii Jastorf. Același teritoriu îl indica și tice și în Danemarca; paftalele pentru
D.A. Mačinskij, alăturând la acesta și centură (tipul III. 4) – în regiunile cul-
teritoriile ocupate de siturile pomera- turilor germanice din est. Din regiu-
maket.indd 531 25.11.2010 14:37:52

532 Capitolul 6
nile nordice ale culturii Jastorf provin nea carpato-nistreană. În opinia lui M.
paftalele pentru centură de tipul I, 1-4, Babeș, procesul de migraţiune s-a pe-
precum și tradiţia de a plasa bucăţi de trecut în mai multe valuri: despre cele
rășină în urna funerară. Din teritoriul mai timpurii mărturisește torques-ul
siturilor Jastorf al Poloniei pomoriene – coroana de la Davideni, despre cele
se pare că provine tradiţia de a depune mai târzii – fibula de tip pomeranian
pietricele de lustruit și cuţite-lame de din Ghelăiești.
bărbierit; suporturile de vatră (tipul I Întrucâtva altfel este văzut acest
și II), precum și torquesurile – coroa- proces de către savantul rus V.E. Ere-
nă sunt împrumutate din Germania de menko. În opinia sa, originea monu-
Nord și Danemarca. Și desigur, ritul mentelor de tipul Poienești-Lucașeuca
funerar al culturii Poienești-Lucașeuca (ca și a celor de tip Zarubinec) este le-
este destul de apropiat celui al grupuri- gată de periferia arealului Jastorf, care
lor Jastorf, cu toate că în ultimele sunt se deosebește esenţial de nucleul ger-
semnalate anumite variaţii regionale manic de bază al acestuia din urmă.
(acoperirea urnelor funerare cu plăci În mișcarea lor spre zona Mării Negre
de piatră, căptușirea urnelor cu pietre grupurile culturale periferice Jastorf
și alte particularităţi). intră în contact cu triburile celtice,
M. Babeș timp îndelungat desem- baltice și getice, fapt care a și condus la
na monumentele latènizate ale regiu- apariţia unui fenomen pestriţ, însă nou
nii carpato-nistrene drept grupul Po- și original în sens etnocultural. Popu-
ienești-Lucașeuca. Cu timpul autorul larea pământurilor carpato-nistrene
ajunge la concluzia că acestea prezintă s-a petrecut în urma a patru valuri de
în sine o nouă formaţiune culturală migraţiune în contextul creșterii acti-
și că cultura Poienești-Lucașeuca s-a vităţii bastarnilor în Balcani, care au
constituit corespunzător unei scheme lăsat după sine anumite monumente
apropiate de modelul teoretic al lui P. concrete.
Wienkus. Conform acestuia, de la co- În așa fel, adepţii opiniei despre
munităţile tribale din diferite regiuni popularea regiunii carpato-nistrene
ale culturii Jastorf și ale altor culturi de către triburile migratoare (bastar-
de pe litoralul Mării Baltice s-au des- nii) către sfârșitul mileniului I î.Hr.
prins grupuri nu prea mari de popula- nu admit posibilitatea participării la
ţie care, întrunindu-se, migrează spre constituirea culturii Poienești-Luca-
teritoriile din nord-vestul Mării Negre. șeuca a populaţiei locale getice. Dacă
Pe parcursul migraţiunii, acestora li geţii, într-un oarecare număr, au și fost
s-au alăturat și originari din alte culturi antrenaţi în procesul în derulare, aceș-
germanice. Selecţia și regrupările dife- tia nu erau autohtoni-localnici, ci geţi
ritor elemente germanice au condus asociaţi de către bastarni în drumul lor
la constituirea unei comunităţi etnice spre teritoriile noi de trai. În opinia al-
și formarea unei culturi noi în regiu- tor cercetători, geţii locali au fost pur
maket.indd 532 25.11.2010 14:37:52

și simplu siliţi să părăsească regiunea fică pentru populaţia getică din sec.
carpato-nistreană în favoarea noilor IV-III î.Hr.
veniţi, sau, către venirea bastarnilor, Cert este că cultura Poienești-Lu-
geţii/geto-dacii, ca atare, nu mai erau cașeuca a fost constituită de o popula-
în această regiune. ţie amestecată sub aspect etnic, foarte
Totuși, materialele depistate prin posibil cunoscută autorilor antici sub
săpături arheologice contravin acestor numele generic de „bastarni” și care
opinii. Un argument elocvent în acest reunea originari din regiunile culturii
sens este ceramica de tradiţie getică: Jastorf și în oarecare măsură din toa-
străchinile conice cu suport cilindric, te celelalte culturi, pe teritoriul cărora
utilizate ca opaiţe, capacele de formă aceștia au trecut în drumul lor, inclusiv
specială, discurile plate pentru coa- ale geţilor din zona carpato-nistreană.
cerea turtelor, posibil – unele forme Nivelul de integrare a reprezentanţilor
de străchini cu buza invazată ș.a. În tuturor grupurilor etnice care au for-
așezarea Lucașeuca 2 aceste elemente mat cultura Poienești-Lucașeuca este
distincte constituie 9% , la Ulmu – 8%, greu de determinat, deoarece pentru
la Sokol – 16%, la Kruglik – 20%. Din acea perioadă era caracteristică între-
aceeași tradiţie vine practicarea în pas- ruperea frecventă a proceselor de for-
ta ceramicii a șamotei în formă de lut mare al etniilor. Analiza categoriilor
galben mărunţit sau a cioburilor pisate de materiale arheologice, în principal a
– trăsătură specifică locală ce va deve- ceramicii, ritului funerar, a podoabelor
ni caracteristică pentru sortimentul de ș.a. permite să evidenţiem în anumită
veselă a culturii Poienești-Lucașeuca, măsură gradul de participare al unora
atât grosieră, cât și fină, lustruită. Însă, dintre acestea.
cu regret, unii cercetători împart în În opinia noastră, anume terito-
getică și bastarnă chiar și vesela din- riul conturat de așezările cu vestigii
tr-un singur complex de locuit (de as- certe getice formează arealul culturii
pect getic și cea neagră lustruită), cu Poienești-Lucașeuca. Așezările în care
o compoziţie unitară a pastei ceramice acestea lipsesc, credem că nu intrau în
și executată de către un singur meșter, componenţa culturii, cu atât mai mult
interpretând-o ca element al diferitor că ele se găsesc mai la nord de arealul
culturi. Comparând caracteristicile ei de bază. La acestea se atribuie așeza-
culturii materiale a fenomenului Poie- rea Gorošova (r-nul Ternopol), situată
nești-Lucașeuca și ale celei getice (trape malul drept al Nistrului. Unii cer-
cice) precedente, se poate constata o cetători o înscriu în numărul celor ale
asemănare perfectă în combinarea în culturii Poienești-Lucașeuca, deși prin
cadrul așezărilor a locuinţelor de su- materialele sale aceasta aparţinea mai
prafaţă și a semibordeielor cu pereţii degrabă anume acelor migratori, a că-
construiţi pe bază de carcasă și împle- ror cale este marcată de monumente-
tituri. O asemenea situaţie era speci- le grupului Černič, care ceva mai spre
maket.indd 533 25.11.2010 14:37:53

534 Capitolul 6
sud au ocupat pământurile getice, par- afară de aceasta, la triburile culturii

ticipând la constituirea culturii Poie- Poienești-Lucașeuca, relaţiile cu gru-
nești-Lucașeuca. pul Gubin (militare, de schimb, ma-
În formarea culturii Poienești-Lu- trimoniale, culturale) erau mai strânse
cașeuca aportul cel mai sesizabil, mai decât cu cele ale triburilor Jastorf, fapt
ales în baza materialelor din necropola care indică numărul mare al tipu-
le, aparţine culturilor cercului Jastorf. rilor de vase care, în aceeași măsură,
La asemănarea ritului funerar și ale se- erau răspândite în culturile Poienești-
tului de fibule au atras atenţia toţi cer- Lucașeuca și Gubin, precum și al ce-
cetătorii. Excepţie face doar necropola lor care într-o măsură mai mare sunt
de la Dolineany (regiunea Cernăuţi), răspândite în complexele culturii Poie-
atribuită de către cercetători culturii nești-Lucașeuca, dar sunt și în cele ale
Poienești-Lucașeuca. Situl este locali- culturii Gubin.
zat la periferia de nord a culturii și se Problema referitor la raportul din-
deosebește esenţial de cele ale culturii tre culturile Poienești-Lucașeuca și
în discuţie după ritul funerar (din 24 Zarubinec nu a fost examinată special
de morminte doar 4 sunt în urne și 20 în literatură, deși au fost expuse opinii
în gropi), precum și prin inventarul fu- conform cărora acestea sunt dintre cele
nerar. Perioada funcţionării sale cores- mai apropiate culturi latènizate și că
punde practic cu faza finală a necropo- ambele formează o comunitate unică.
lelor Poienești, Borosești și Lucașeuca, Analiza comparativă a categoriilor
fapt ce demonstrează că populaţia care de bază ale culturii materiale a acestora
l-a lăsat, în opinia noastră, nu a parti- evidenţiază anumite caracteristici tra-
cipat la constituirea culturii Poienești- diţional-cotidiene, prin care se constată
Lucașeuca. Corespunderea ceramicii specificul fiecăreia și care se determină
complexelor Poienești-Lucașeuca cu prin: 1) Detaliile ritului funerar – pen-
materialele grupurilor culturale Jastorf tru incineraţiile tipului Zarubinec pre-
confirmă opinia acelor cercetători care valează cele în gropi și în urne (deseori
consideră că în constituirea culturii ultimele sunt din material organic) și
Poienești-Lucașeuca au participat ori- predominarea celor în urne (urnele și
ginari din diferite regiuni ale culturii capacele reprezentate de vase de lut)
Jastorf, începând cu cele mai nordice pentru cultura Poienești-Lucașeuca.
regiuni (Danemarca de Nord) și sfâr- 2) Particularităţile construcţiei de lo-
șind cu periferia sa de sud-est (grupul cuinţe – plasarea vetrei spre centrul
Gubin). locuinţei la cele ale culturii Zarubinec
Analizând distribuirea tipurilor și mai aproape de unul dintre pereţi
concrete, se poate constata că grupul pentru cultura Poienești-Lucașeuca. 3)
Gubin a adus o contribuţie deosebită Componenţa podoabelor și elemente-
în formarea complexului de străchini, lor vestimentare – fibule de tipul Zaru-
iar cel danez – a celui de chiupuri. În binec la triburile Zarubinec și fibule cu
maket.indd 534 25.11.2010 14:37:53

nodozităţi, cele de tip Latène târzii în Nipru și Carpaţi-Nistru contactau în

formă de ramă a corpului și portagra- cadrul campaniilor bastarnilor.
fei, brăţări cu partea de mijloc tubulară
goală, paftale de centură în formă de Cultura materială
cioc pentru cultura Poienești-Lucașe-
uca. 4) Particularităţile componenţei
structurale și ale setului tipologic în
complexele ceramice: oale-străchini-
căni pentru cultura Zarubinec și stră-
chini-oale pentru cultura Poienești-
Lucașeuca, precum și prezenţa în fie-
Poziţia topografică a aşezărilor Ulmu şi
care dintre ele a mai mult de 70% din Brăneşti
vesela acelor tipuri, care sunt caracte-
ristice propriei culturi. Așezările culturii Poienești-Lu-
Contribuţia grupurilor cercurilor cașeuca erau amplasate în apropierea
culturale Jastorf în cultura Poienești- surselor de apă și, de regulă, sunt lip-
Lucașeuca a fost mult mai mare decât site de fortificaţii. Din punct de vedere
în cultura Zarubinec. Acest lucru s-a topografic, ele pot fi divizate în două
manifestat nu numai în ceramică, dar grupuri. Majoritatea (Alcedar, Lucașe-
și în ritul funerar, în complexul de fi- uca 2, Sokol, Kruglik ș.a.) sunt situate
bule și garnituri pentru centură. Acest pe pante sau pe prima terasă. Altele
fapt permite ca anume cultura Poie- se aflau pe malurile înalte ale râurilor
nești-Lucașeuca să se includă într-o (Mașcăuţi, Brănești). În ambele grupuri
comunitate cu culturile cercului cul- sunt așezări de tipul „promontoriu” cu
tural Jastorf. Cu alte culturi latènizate limite naturale evidenţiate, precum și
aceste legături nu erau atât de puterni- de tip deschis. Pentru acestea nu a fost
ce și se reflectă doar în unele categorii urmărit un anumit plan al construcţii-
de materiale. lor interne. Locuinţele, de regulă, sunt
Ambele culturi, și Poienești-Luca- de dimensiuni nu prea mari și, după
șeuca, și Zarubinec ţin de cercul mo- particularităţile constructive, se împart
numentelor culturilor latènizate. Însă, în locuinţe de suprafaţă și semiborde-
„voalul Latène”, a fost determinat în ie, atestate în cadrul uneia și aceleiași
mare măsură de către bastarni și de așezări (Lucașeuca 2, Ulmu), deși sunt
alte triburi, a căror migraţie a consti- cunoscute și situri cu un singur tip de
tuit prologul „Marii Migraţii a Popoa- locuinţe: de suprafaţă (Kruglik) sau se-
relor”. Pe când procesul de latènizare al mibordeie (Sokol).
ambelor include în sine și o a doua sur- Locuinţele de suprafaţă sunt, de
să – celţii și populaţiile amestecate cu obicei, dreptunghiulare în plan cu aria
aceștia din regiunea carpato-balcanică, de 17-24 m2 și, în cazuri excepţionale,
cu care originarii din teritoriile Poles’e- până la 48 m2 (Kruglik). Ele erau adân-
maket.indd 535 25.11.2010 14:37:53

536 Capitolul 6
cite cu 0,2-0,3 m de la suprafaţa veche a un șir de semibordeie s-au găsit gropi

solului. Pereţii erau ridicaţi pe o carcasă pentru cuptoare (Lunca-Ciurei, Luca-
cu împletituri din nuiele. Acoperișul se șeuca 2). În unul dintre semibordeiele
fixa pe stâlpi, urmele cărora s-au păs- de la Ulmu (Nr. 1) au fost descoperite
trat în formă de gropi de pari, de-a lun- rămășiţele unei laviţe și ale vetrei aflate
gul pereţilor pe axa mare a locuinţelor într-o groapă nu prea adâncă. Ambele
(Lucașeuca 2), uneori fiind fixată doar tipuri de locuinţe (de suprafaţă și se-
o singură groapă. În cadrul săpăturilor, mibordeiele) funcţionau sincronic în
rămășiţele pereţilor locuinţelor de su- cadrul așezărilor, complexul de des-
prafaţă se prezentau ca aglomeraţie de coperiri în ele fiind identic. Acest fapt
lipitură din lut cu amprente de joarde este confirmat de săpăturile de la Luca-
și nuiele, podeaua – din lut bătătorit. șeuca 2, Brănești, Ulmu ș.a.
Dispozitivele de încălzit aveau for- În cadrul așezărilor au fost desco-
mă de vetre deschise (Kruglik, Ulmu) perite obiecte legate de activitatea de
și cuptoare din lut, probabil cu boltă producere: la Brănești – cuptor pen-
(Kruglik, Lucașeuca 2). tru arderea ceramicii, la Ulmu – ate-
Semibordeiele, ca suprafaţă, nu lier pentru topirea pieselor din cupru
depășeau 20 m2. De la acestea s-au și bronz. Lângă locuinţe se aflau vetre
păstrat gropile de formă dreptunghiu- deschise și gropi, diferite după forme
lară sau ovală în plan, adâncite în lutul și destinaţie. Unele dintre ele pot fi le-
galben cu 0,3-0,5 m. Au fost atestate gate de prelucrarea pieilor, altele erau
semibordeie cu construcţie din stâlpi, beciuri-depozite.
cu gropi de pari de-a lungul pereţilor
și în centrul locuinţei (Lucașeuca 2). Monumentele funerare
De la părţile de suprafaţă ale pereţilor, Monumentele funerare ale cultu-
adesea s-au păstrat lipituri, deși într-o rii Poienești-Lucașeuca sunt cunoscu-
cantitate mai mică decât la locuinţele te pe întreg teritoriul răspândirii aces-
de suprafaţă. Podeaua prezenta lut bă- teia, fiind prezentate prin necropole
tătorit. Semibordeiele se încălzeau cu sau morminte singulare, amplasate în
cuptoare din lut sau piatră (Lucașeuca apropierea așezărilor în condiţii topo-
2), sau cu vetre (Lunca-Ciurei). Într- grafice asemănătoare. Dintre cele mai
bine cercetate obiective funerare sunt
necropolele Lucașeuca (Republica
Moldova), Poienești și Borosești (Ro-
mânia).
Înmormântările se făceau în gropi
nu prea adânci, deseori neajungându-
se la lutul galben. De regulă, conturul
gropii sepulcrale este dificil de sesizat.
Vestigii de locuinţe. Lucaşeuca În cazurile când aceasta a fost posi-
maket.indd 536 25.11.2010 14:37:53

bil, au fost fixate rora adesea se utilizau străchinile și

gropi rotunjite în castroanele. În calitate de urne erau
plan cu diame- folosite oalele, urcioarele, castroane-
trul de 0,5-0,6 m le. În cazuri mai rare au fost atestate
și adâncimea de morminte, în care grămăjoara de oase
0,5-1,3 m. Tri- calcinate era acoperită cu o strachi-
burile culturii nă (Poienești, Lucașeuca, Borosești).
Poienești-Luca- Foarte probabil, acestea erau tot mor-
șeuca practicau minte în urne, însă confecţionate din
Urne cu incineraţii. ritul incineraţiei material organic (sipeţele din lemn,
Lucaşeuca, Poieneşti în afara locului săculeţe din pânză sau altceva care nu
înmor mânt ăr ii s-a păstrat în pământ). Într-un șir de
propriu-zise. Resturile cinerare erau morminte urnele nu aveau capace (Și-
depuse în urnă sau aranjate pe fundul poteni, Lucașeuca, Grinčuk). Se poate
gropii mortuare. La Lucașeuca din presupune că și în acest caz acestea
21 de morminte – 20 sunt în urne; la erau din material organic perisabil.
Poienești din 115–113 și la Borosești Se întâlnesc morminte, în care
din 150–136. Mormintele singulare oasele calcinate erau depuse sau risi-
descoperite fortuit la Buhăiești, Ră- pite pe fundul gropii mortuare. Din-
cătău, Sipoteni, Grinčuk, Costuleni, tre acestea se cunoaște un mormânt
Satu Nou ș.a. erau, de asemenea, în la Lucașeuca (nr. 4), un mormânt în
urne. Uneori, urna cu oseminte se de- groapă de proporţii (2,0x1,3 m) la
punea pe rămășiţele rugului funerar Kruglik, mormântul nr. 572 de la Po-
(mormântul nr. 11 al necropolei Lu- ienești și 14 morminte la Borosești. În
cașeuca) sau rămășiţele cinerare (bu- morminte a fost găsit inventar fune-
căţi de cărbune și cenușă) se găseau rar, în principal piese vestimentare și
în umplutura gropii mormântului ori de podoabă (fibule, elemente ale cen-
lângă urnă (Lucașeuca, Borosești). În turii, brăţări, mărgele, pandantive),
marea majoritate a cazurilor în urnă mai rar ustensile (fusaiole, cuţite, ace,
erau depuse oasele calcinate curăţite sule) și – ca excepţie, arme. Vesela
de resturile rugului cinerar. Dar une- (dacă nu luăm în consideraţie urnele
ori, printre oasele calcinate, în urne și capacele) se întâlnește foarte rar.
au fost fixate cenușă, scrum și cărbuni Printre mormintele aceleiași ne-
(Lucașeuca, mormintele nr. 4, 10, 15). cropole și între necropole înseși se
În necropola de la Poienești, printre resimte diferenţa în cantitatea inven-
morminte erau și patru urne fără oase tarului. În mormintele de la Lucașe-
calcinate, reprezentând, probabil, ce- uca n-au fost atestate mărgele, arme,
notafuri. rășină, pensete, cercei. În cele de la
În majoritatea cazurilor urnele Poienești totalmente lipsesc pensete-
erau acoperite cu capace, în locul că- le și cerceii. La Borosești, dimpotrivă,
maket.indd 537 25.11.2010 14:37:54

538 Capitolul 6
sunt fixate toate categoriile de des- Complexul ceramic

coperiri. Dintre mormintele în urne Complexul ceramic constă, în ge-
– 64% conţineau inventar funerar. O neral, din vesela modelată cu mâna.
parte din acesta era trecut prin rugul Aceasta se divizează în două grupuri
funerar – fibulele, mărgelele, brăţări- – cu suprafaţa lustruită (categoria fină)
le, saltaleoanele, detaliile de centură, și nelustruită (categoria grosieră). În
adică componentele vestimentare și așezări predomină vesela cu suprafaţa
podoabele. Uneltele de muncă (cuţi- nelustruită zgrunţuroasă (până la 85-
te, fusaiole, ace, sule) erau depuse în 88%), în cadrul necropolelor, dimpo-
morminte după săvârșirea procedurii trivă – ceramica lustruită, vasele cu
de cremare. suprafaţa zgrunţuroasă fiind atestate
Comparând mormintele în urne doar sporadic.
la care au fost făcute determinări an- Forma de bază a veselei nelustruite
tropologice ale resturilor cinerare cu era oala cu profilul ușor bombat (cor-
setul inventarului acestora, M. Babeș pul în formă de borcan) sau rotunjit
a constatat o dependenţă destul de si- (în formă de butoiaș), cu gâtul relativ
gură între componenţa inventarului și variat.
sexul defuncţilor. Mormintele cu un În cadrul așezărilor o descoperire
set bogat și mai deplin de podoabe și frecventă o reprezintă străchinile cu
unelte de muncă (două sau mai multe suprafaţa nelustruită. La unele din-
fibule și câteva varietăţi de podoabe) tre acestea marginea este invazată sau
aparţineau femeilor. Cu un asemenea dreaptă, buza tăiată orizontal. Au fost
inventar, dar într-o cantitate mai mică descoperite străchini cu profilul în for-
(o fibulă, o podoabă) puteau fi mor- ma literei S apropiate celor lustruite.
mintele atât de femei, cât și de bărbaţi. Se întâlnesc vase în formă de ceașcă
Mormintele cu pensete și arme apar- conică cu torţi, unele dintre ele având
ţineau bărbaţilor, iar cele cu fusaiole, un picioruș-suport cilindric. Ultimele
ace sau cute erau de femei. Morminte- puteau fi utilizate în calitate de capace
le fără inventar puteau aparţine repre- sau opaiţe. În așezări s-au descoperit
zentanţilor ambelor sexe, dar cantita- mai multe discuri plate, care se utilizau
tiv printre acestea predomină cele de
bărbaţi. Jumătate dintre mormintele
de copii conţineau inventar. Printre
cele infantile fără inventar predomină
cele de băieţi.
În urma cercetării așezărilor și ne-
cropolelor culturii Poienești-Lucașeu-
ca a fost colectată o importantă can-
titate de materiale, primul loc printre Ceramică cu barbotină. Ulmu, Boroseşti,
care îl ocupă vesela din lut. Glăvăneşti
maket.indd 538 25.11.2010 14:37:55

în calitate de tigăi, tipsii, platouri sau în forma literei S cu gâtul bine eviden-
pentru coacerea turtelor. Se întâlnesc ţiat. Printre acestea predomină stră-
vase-strecurători, precum și vase mi- chinile și castroanele, după care ur-
niaturale de diverse forme. mează oalele și urcioarele. Alte tipuri
Vesela, mai des oalele, era orna- de recipiente (căni, chiupuri) se întâl-
mentată cu diferite motive în relief nesc mai rar. Forma buzelor la aceste
(conurce nu prea mari – în pereche vase este diferită, dar se deosebește
sau singulare, urechiușe sau pseudou- printr-o îngroșare nesemnificativă și
rechiușe aplicate orizontal, potcoave, faţetare a gâtului, de regulă, pe partea
brâu alveolat sau crestat ș.a.). Mai rar interioară. Străchinile și castroanele
se aplica ornamentul adâncit – alveole deseori sunt prevăzute cu tortiţe de
și ciupituri pe buză sau pe pereţii vasu- diferite forme. Vesela lustruită se deo-
lui. Un procedeu aparte în ornamenta- sebește printr-un corp globular, umeri
rea vaselor constă în redarea specială puternic bombaţi și gât profilat.
pereţilor acestora a unui aspect zgrun- Vesela executată la roata olarului
ţuros, când pe suprafaţa lor se aplica este reprezentată de piese de import.
un strat subţire de lut – barbotină, iar Fragmente de amfore elenistice au fost
gâtul și partea inferioară a vaselor se găsite în aproximativ 30 de așezări. Ce-
netezeau și se lustruiau. Deseori gâtul ramică celtică cu pereţii subţiri lustru-
vaselor se delimita de corp printr-un iţi și ceramică cu grafit a fost depistată
motiv ornamental – brâu aplicat sau în așezările de la Băiceni, Botoșani,
șir de adâncituri alveolate. Lunca-Ciurei, Kruglik.
Ceramica lustruită se deosebea În afară de vase ceramice, în diferite
printr-o executare îngrijită, pastă bine situri (așezări și necropole) au mai fost
amestecată, cu impurităţi mai fine, dar descoperite greutăţi de formă pirami-
care după componenţă era identică dală pentru războiul de ţesut, fusaiole
ceramicii grosiere. Arderea era unifor- de diferite forme, executate din lut sau
mă. Recipientele aveau culoare neagră, pereţi de vase, suporturi de vatră.
uneori neagră-maronie sau neagră- Printre uneltele de muncă se evi-
cenușie. Categoria de bază a ceramicii denţiază brăzdarele din fier, un set din
lustruite o reprezintă vasele cu profilul
Ceramică fină lustruită. Lucaşeuca Unelte. Lozna, Lucaşeuca, Kruglik, Negri.
maket.indd 539 25.11.2010 14:37:55

540 Capitolul 6
șapte seceri din așezarea Kruglik, pre-

cum și alte exemplare singulare de la
Lucașeuca și de pe teritoriul României:
cuţite din fier, sule, ace, dălţi, topoare-
celturi, pensete, lame de bărbierit etc.
Au fost găsite, de asemenea, cute, pie-
tre de râșniţă, frecătoare, străpungă-
toare din os, lustruitoare ș.a.
Printre piesele de podoabă și cele
vestimentare predomină fibulele din
fier, mai rar din bronz și – cu totul ex-
cepţional – din argint. Majoritatea lor
sunt de construcţie Latène mijlociu și,
conform datelor lui M. Babeș, au fost
găsite în mormintele necropolelor Po-
ienești (65), Borosești (55), Lucașeuca Arme. Lucaşeuca, Botoşana, Lozna, Corni ş.a.
(9). Pe larg erau răspândite diverse de- suliţe (din monumentele de pe terito-
talii ale paftalelor de centură, brăţări, riul României), spada din fier celtică
mărgele, spirale mici din aur și argint de tip Latène mijlociu (mormântul nr.
(Lucașeuca). 29 al necropolei Borosești), două spa-
de de tip germanic (mormintele izolate
de la Corni și Răcătău) și coiful de tip
tracic de la Bubuieci (vezi il. pag. 569).
Dintre piesele de harnașament au fost
găsite zăbale cu psalii laterale de tip
scitic (Borosești, Bubuieci) și cu verigi
laterale de tip celtic (Trușești, Morești,
Poienești).
Fibule, brăţări, centură.

Lucaşeuca, Poieneşti, Ghelăieşti ş.a.
Armele și echipamentul militar

este cunoscut doar prin descoperiri
singulare. Ele includ: vârfuri de săgea-
tă (din fier – așezarea Lucașeuca; din
bronz – așezarea Mașcăuţi), vârfuri de Piese de cult. Lucaşeuca, Dăneşti, Ghelăieşti
maket.indd 540 25.11.2010 14:37:56

Dintre piesele cu destinaţie de cult așezării Kruglik, locuitorii acesteia

semnalăm figurinele idolilor din bronz cultivau meiul, secara, grâul moale,
descoperite în așezarea Lucașeuca și orzul, cânepa. Turma casnică consta
Dănești-La cimitir, precum și suportu- din bovine, ovine, porcine și cai. O
rile din lut pentru vatră de la Borosești anumită importanţă în gospodărie o
și Ghelăiești. deţinea vânatul animalelor sălbatice
(elani, cerbi nobili, căprioare, mis-
Viaţa socială şi preocupările treţi). Erau dezvoltate meșteșugurile
Materialele monumentelor cerce- de dobândire și prelucrare a fierului,
tate prin săpătură constituie mărturii prelucrarea lemnului și a pieilor. Se
în ce privește organizarea socială, acti- poate vorbi despre producerea loca-
vitatea gospodărească și reprezentările lă a pieselor din metale neferoase, și
ideologice ale acestor triburi. anume cupru și bronz. În așezarea de
Purtătorii culturii Poienești-Luca- lângă satul Ulmu a fost cercetat un
șeuca duceau un mod de viaţă seden- atelier meșteșugăresc, unde s-au găsit
tar. Ei trăiau în așezări nu prea mari, rămășiţele unei vetre de forjare, duză
fără o anumită planificare a acestora. și zgură, ce confirmă turnarea pieselor
Construcţia și dimensiunile nu prea din bronz. Un fragment de creuzet cu
mari ale locuinţelor mărturisesc des- zgură metalică a fost găsit în așezarea
pre existenţa unor familii aparte. Lucașeuca.
Obiectele descoperite în așezări și O dezvoltare importantă a atins
în morminte demonstrează începutul producerea ceramicii. Cu toate că
procesului de diferenţiere în ce privește aceasta era modelată cu mâna, foar-
averea și, posibil, starea socială. Depis- te multe exemplare, mai ales dintre
tarea importului antic, al armelor, se- cele din categoriea fină, lustruite, se
turile diferite de inventar în morminte deosebesc prin forme rafinate și o
mărturisesc despre formarea în socie- calitate înaltă de executare. Analiza
tate a unui substrat cu o stare socială pectografică a veselei de diferite ca-
mai avansată decât restul colectivităţii. tegorii și tipuri provenite din siturile
Caracterul ritului funerar – cre- Poienești-Lucașeuca din bazinul nis-
marea defuncţilor – pledează în fa- trean a demonstrat utilizarea lutului
voarea existenţei cultului focului, iar local. În instalaţia primitivă a cupto-
inventarul funerar denotă credinţa în rului de olărie de la Brănești au fost
lumea de apoi. găsite fragmente de ceramică neagră
Baza gospodăriei comunităţilor lustruită (bastarnă) și grosieră (loca-
Poienești-Lucașeuca o constituia agri- lă, getică). Acest fapt confirmă faptul
cultura prin arătură și diverse forme executării ceramicii de diverse forme
de creștere a vitelor prin preajma așe- și cu prelucrarea diferită a suprafeţe-
zărilor. Judecând după determinările lor acestora în cadrul uneia și acele-
amprentelor vegetale de pe ceramica iași așezări, de aceiași meșteri.
maket.indd 541 25.11.2010 14:37:57

542 Capitolul 6
O anumită dezvoltare a atins tor- și de lingouri de bronz. În favoarea le-

sul, ţesutul și cusutul, fapt demonstrat găturilor cu populaţia scito-sarmatică
de descoperirile de fusaiole, greutăţi mărturisesc detaliile echipamentului
pentru războiul de ţesut, amprente de militar și piesele de harnașament (ză-
pânză pe ceramică din așezările Lu- balele de tip scitic de la Borosești).
cașeuca și Văsieni, descoperirile de Este posibil ca nu toate piesele de
ace într-un șir de morminte. Popula- import din siturile Poienești-Lucașeu-
ţia Poienești-Lucașeuca avea deprin- ca să fi avut un caracter comercial de
deri de prelucrare a osului, pietrei, de provenienţă. Multe dintre acestea pro-
construcţie, de tăbăcire și prelucrare a veneau din trofeele militare sau repre-
pieilor și alte activităţi necesare în viaţa zentau recompensa pentru participa-
cotidiană. Toate aceste activităţi aveau rea la campaniile militare în calitate de
încă un caracter casnic și nu depășeau mercenari.
limitele meșteșugului comunitar.
Despre legăturile triburilor car- Cronologia
pato-nistrene cu mediul etnic înveci- Cronologia culturii Poienești-Lu-
nat se poate judeca după ceramica de cașeuca este determinată de multiplele
import. Ea este reprezentată prioritar materiale provenite atât din așezări, cât
de fragmente de amfore de Rhodos și și din necropole. Cu toate acestea, până
Cos, care în unele așezări constituie în prezent, între specialiști nu există o
până la 4,5% din numărul total al ve- opinie unanimă. Cercetând necropola
selei. Dintre alte obiecte de producţie de la Poienești, R. Vulpe, la etapa ini-
grecească se întâlnesc podoabele din ţială de cercetare a acestei culturi, în
bronz și sticlă (mărgele, vase de sticlă). baza fibulelor, a propus – sec. II-I î.Hr.
Autorii antici, în particular Polibiu, O asemenea datare a fost acceptată și
relata precum că comerţul cu orașele de G.B. Fiodorov pentru necropola
antice avea un caracter de schimb. În Lucașeuca.
schimbul mărfurilor antice se propu- În anii ’60 ai secolului XX J. Fi-
neau produse alimentare provenite din lip reconsideră periodizarea întregii
agricultură și creșterea vitelor, pescuit perioade Latène în direcţia întineri-
și vânat. rii acesteia. R. Hackmann, la rândul
Au fost fixate dovezi ale legături- său, reexaminând periodizarea epo-
lor cu regiunile celtice și cu alte culturi cii romane târzii în sensul întineririi
latènizate. Mari cantităţi de obiecte, și minimalizării limitei cronologice a
găsite în siturile Poienești-Lucașeuca, necropolelor Poienești-Lucașeuca, le
erau de producţie locală, dar executa- atribuie sfârșitului sec. II – începutu-
te după modelele celtice. Legăturile cu lui sec. I î.Hr., cu o durată de existen-
Dacia sunt testate de brăţări spiralate ţă de cca 30 de ani. D.A. Mačinskij,
de argint și aur (necropolele Lucașeuca pentru Poienești, consideră drept cea
și Poienești), anumite piese de bronz mai admisibilă datare sfârșitul sec. II
maket.indd 542 25.11.2010 14:37:58

– mijlocul sau al treilea sfert al sec. Limita cronologică superioară

I î.Hr. Spre deosebire de el, K. Tack- a culturii se determină prin desco-
enberg include necropola Lucașeuca periri de fibule Latène târzii de tipul
în cadrul celei de-a doua jumătăţi a M-Kostrzewski, una dintre care a fost
sec. I î.Hr. În fine, M. Babeș susţine găsită în locuinţa nr. 3 de la Kruglik.
că cultura Poienești-Lucașeuca cores- În așa fel, în date absolute funcţionarea
punde perioadei de la al doilea sfert culturii se încadrează în perioada de la
al sec. II î.Hr. până la începutul sec. sfârşitul sec. III î.Hr. până la mijlocul
I d.Hr., datarea târzie fiind argumen- sau sfârşitul sec. I î.Hr. Corelarea mate-
tată în baza materialelor necropolei rialelor în cadrul necropolelor permite
Dolinjany. conturarea a trei faze de dezvoltare a
Perioada funcţionării culturii Po- acesteia, iar necorespunderile mate-
ienești-Lucașeuca se determină prin rialelor din aşezări impune divizarea
amforele ștampilate antice din așezări teritorială a culturii: regiunea inter-
și fibule din necropole. Bazându-ne pe fluviului Nistru-Prut şi regiunea de la
datările amforelor ștampilate elaborate vest de râul Prut până la Carpaţi.
de către B.N. Grakov, D. Tudor și D.B. Începutul funcţionării culturii
Šelov, datarea timpurie după fragmen- Poieneşti-Lucaşeuca corespunde pe
tele amforelor de Rhodos se încadrează deplin primelor atestări scrise despre
în intervalul anilor 220-180 î.Hr. Aces- bastarnii care apar în Tracia în anul
teia practic nu-i contrazice nici datarea 229 î.Hr.
complexelor funerare în baza fibulelor Soarta culturii Poieneşti-Luca-
de tipul Latène mijlociu cu nodozităţi. şeuca, deocamdată, rămâne neclară,
Având ca suport cronologia revăzută deşi în izvoarele scrise poporul „bas-
a perioadei Latène pentru Europa de tarn” se pomeneşte până în contextul
Sud-Est propusă de către M.B. Ščjukin evenimentelor din sec. IV al erei noi.
și V.E. Eremenko, atunci începutul pe-
rioadei Latène mijlocie în depresiunea c. Începuturile circulaţiei monetare
carpatică corespunde etapei Latène Colonizarea grecească a litoralu-
C1b. Aceasta se caracterizează prin lui de nord-vest al Mării Negre începe
fibule de tip A-Kostrzewski și fibule în sec. VII î.Hr. În a doua jumătate a
cu nodozităţi. Și dacă fibulele de tipul sec. VII î.Hr. sunt atestate primele co-
A constituie o raritate pentru cultura lonii grecești. Activitatea comercială,
analizată, atunci fibulele cu nodozi- desfășurată de coloniștii greci, a dus la
tăţi au fost semnalate în număr mare apariţia pe ţărmul Mării Negre (Pontul
în cadrul necropolei Poienești. Pentru Euxin) a mai multor polisuri, printre
această perioadă sunt caracteristice și care se disting Olbia, Panticapeum,
fibulele schemei Latène târzie cu pro- Histria, Tomis, Callatis ș.a.
fil dreptunghiular și ramă decupată în Pentru spaţiul pruto-nistrean cel
portagrafă. mai important a fost orașul-stat Ty-
maket.indd 543 25.11.2010 14:37:58

544 Capitolul 6
Descoperiri de monede greceşti (selectiv).

1 – Tabani, 2 – Mărcăuţi, 3 – Leuşeni, 4 – Doroţcaia, 5 – Durleşti, 6 – Nisporeni, 7 – Stolniceni,
8 – Lărguţa, 9 – Starokazač’e, 10 – Faraoni, 11 – Pavlovka, 12 – Cartal-Orlovka, 13 – Reni,
14 – Bicaz, 15 – Dăneşti, 16 – Dolheşti, 17 – Huşi, 18 – Epureni, 19 – Fedeşti, 20 – Murgeni,
21 – Oancea, 22 – Corbasca, 23 – Nicoreşti, 24 – Căbeşti, 25 – Galaţi.
ras. Primele menţiuni despre acesta Datorită poziţiei geografice favorabile,

se întâlnesc în descrierea lui Herodot Tyrasul a devenit o cheie de acces spre
și datează din sec. V î.Hr. Tyras a jucat așezările hinterlandului. Pe parcur-
rolul unui oraș intermediar, care lega sul dezvoltării economice a orașului,
polisuri din vestul Pontului cu Olbia. se menţine rolul său de intermediar
maket.indd 544 25.11.2010 14:37:58

în comerţul de tranzit între orașele Cerinţele unei pieţe în dezvoltare

Pontului. Contactele cu Olbia, pe de au demonstrat necesitatea unor echi-
o parte, și cu populaţia autohtonă de valente bănești.
agricultori sedentari sau crescători de În comparaţie
animale din zona de stepă, pe de alta, cu centrele co-
contribuie la o creștere permanentă merciale impor-
a relaţiilor comerciale. Acest fapt se tante ale Gre-
atestă atât prin sporirea treptată a nu- ciei, distingem
mărului de monede aduse din centrele diferenţe regi- Monedă-săgeată
sec. VII-V şi monedă-
antice grecești, cât și prin sporirea vo- onale ale unor delfin, sec. V î.Hr.
lumului propriilor emisiuni. sisteme moneta- Olbia
Condiţiile economice favorabile re reprezentate
și intensificarea relaţiilor de comerţ au prin mai multe specii pre-monetare
favorizat creșterea populaţiei în bazinul (în literatura de specialitate numite
Nistrului Inferior, fapt care, la rândul obiecte-bani). Astfel, în sec. VI î.Hr.
său, a avut drept urmare creșterea nu- în Olbia au apărut primele echivalen-
mărului de așezări. În urma investigate monetare primitive – vârfurile de
ţiilor arheologice, au fost atestate mai săgeţi turnate cu greutatea medie de
multe așezări rurale din această perioa- 4,50-6,50 g. Ulterior au fost utilizate
dă pe lângă centrul urban Tyras. Ele se monede-delfini cu greutatea cuprinsă
situează pe ambele maluri ale fluviului între 1,40-3,50 g, iar în sec. V – în-
Nistru, cu precădere pe cursul inferi- ceputul sec. IV î.Hr. sunt turnate și
or al acestuia, de-a lungul limanului și valori nominale mai mari – aes. Răs-
până la vărsarea în Marea Neagră. pândirea proto-monedelor este relativ
În orașele-colonii care au preluat restrânsă și se limitează la coasta de
sistemul monetar al Greciei, au exis- nord-vest a Mării Negre, de la gurile
tat câteva sisteme monetare diferite. Dunării până la Olbia.
Se atestă diferenţieri locale, de la un
oraș la altul, stabilindu-se un ratio
propriu între aur și argint. Totuși, pe
lângă unităţile bănești locale au exis-
tat și cele internaţionale prestabilite,
unanim acceptate (spre ex. drahma
ateniană, ce a stat la baza sistemului
monetar attic1). Olbia, aes, 400-350 î.Hr.
1
Sistemul monetar attic a fost compus din deca- În sec. V î.Hr. și la Histria apar
drahme – 10 drahme, tetradrahme – 4 drahme, piese monetiforme turnate din bronz,
didrahme – 2 drahme şi pur şi simplu o drahmă. Va- care aveau pe avers o roată cu patru
lorile nominale mici sunt reprezentate prin varietăţi
de obol şi halc (bătute din cupru şi bronz). spiţe, iar pe revers legenda ΙΣΤ. Ele
maket.indd 545 25.11.2010 14:37:58

546 Capitolul 6
Tyras, cca 350-340 î.Hr.

Histria, piesă monetiformă, sec V-IV î.Hr.
aveau dimensiuni mici, ce variau între Piesele monetare ale orașelor an-
9-18 mm și o greutate de 0,21-3,75 g. tice grecești nord-vest-pontice cu-
Pe la mijlocul sec. V î.Hr. (cel mai pro- nosc o varietate de tipuri cu imagini
babil după 480 î.Hr.) Histria începe să ale unor zei arhaici, simboluri ale
producă și moneda proprie de argint. orașelor respective, cum ar fi cazul
Cele mai vechi sunt didrahmele, repre- aesurilor olbiene sau didrahmelor de
zentând pe avers două capete umane Histria. Pe monedele histriene apare
(imagini ale zeităţilor din panteonul vulturul, ce ţine în gheare un delfin,
grec), iar pe revers emblema orașului acesta fiind un simbol al puterii asu-
– un vultur pe delfin (vulturul și pra- pra mării, al victoriei, al ordinii asu-
da). Numele orașului unde a fost bătu- pra haosului, iar în ultimă instanţă
tă moneda (ΙΣΤΡΙΗ) de asemenea este semnifică stăpânirea Pontului Euxin
inscripţionat pe revers. de către greci.
Relativ târziu, la mijlocul sec. IV După părerea lui V.A. Anohin,
î.Hr., începe a bate monedă proprie și data de început a baterii monedelor de
orașul Tyras. Aceasta se deosebește prin argint în Tyras este anul 330 î.Hr. (ca
imprimarea pe o parte a unui cap de cal și în cazul emisiunilor de argint din
sau de taur, iar pe cealaltă – a zeităţilor Olbia). Una din cele mai spectaculoa-
grecești. Emisiunile monetare de cupru se serii monetare ramân drahmele cu
ale cetăţii Tyras includ câteva serii, ce se efigia Demetrei pe avers și a unui taur
disting prin reprezentările specifice de ghiont pe revers. Adesea apare și denu-
pe avers și revers ale acestora. mirea orașului (ΤΥΡΑΝΟΝ).
Histria, drahmă, sec. IV î.Hr. Olbia, borisfen, sec. III î.Hr.
maket.indd 546 25.11.2010 14:37:59

dează și emiterea pieselor monetare la

Tyras a fost reluată.
În această perioadă apar câteva
grupe monetare noi cu atribuirea cro-
nologică nedeterminată. Acestora le
aparţin și emisiunile de sestertius și
aes ale împăratului roman Claudius
Tyras, drahmă, cca 330-300 î.Hr. (41-54 d.Hr.), monedele regelui trac
Remetalc (19-26 d.Hr.) ș.a. Anali-
Monedele de argint tirite cunosc zând toate speciile monetare din sec. I
câteva serii emisionale și se deosebesc d.Hr., V.A. Anohin a ajuns la conclu-
după imaginile reprezentate. Astfel, zia că în această perioadă pe piaţa in-
piesele cu capul Demetrei spre stânga ternă a Tyrasului predomină moneda
pe avers, a unei cununi de spice de grâu importată.
și a legendei ΤΥΡΑ pe revers, după pă- Aria de răspândire a monedelor
rerea lui V.A. Anohin, au fost emise de cupru ale orașului Tyras este limi-
în anii 300-290 î.Hr. Seria de monede tată, acestea fiind atestate în centrele
cu două variante ale imaginilor: capul cu o mare densitate demografică din
Athenei pe avers, taur ghiont pe revers bazinul Răutului (cetăţuile Butuceni,
și capul Athenei pe avers, cunună lau- Potîrca ș.a.) și din bazinul râului Botna
reată cu inscripţia în două rânduri ΤΥ/ (cetăţuile-centre getice importante). În
ΡΑ pe revers – cercetătorul le datează spaţiul carpato-nistrean cele mai multe
respectiv 280-270 și 270-260 î.Hr. piese de argint emise în Tyras au fost
La producţia monetară a Tyrasului semnalate în tezaurul de la Doroţca-
se adaugă și emisiuni ale staterilor lui ia (r. Dubăsari). Descoperirile acestor
Lysimah cu literele ΤΥ sub imaginea emisiuni în spaţiul carpato-nistrean
tronului. Acestea au fost bătute, cel mai dovedesc o participare activă a regiu-
probabil, la începutul sec. III î.Hr. nii în relaţiile de schimb ale bunurilor
Emisiunile finale ale Tyrasului materiale cu orașele din bazinul Mării
reprezintă piese cu efigia lui Apollon Negre.
într-o coroană laureată pe avers și ima- Pe lângă piesele de cupru și ar-
ginea unui vultur pe fulger pe revers. gint cunoscute din sec. V-IV î.Hr., în
Dacă aceste monede au fost bătute în spaţiul carpato-nistrean ajung și sta-
anii 70-63 î.Hr., după cum se consi- terii de Cyzic. Cartarea acestor desco-
deră, atunci putem să presupunem că periri dovedește că staterii au fost în
baterea monedelor în Tyras s-a oprit circulaţie monetară prioritar în zo-
înainte de invazia geţilor. nele centrelor antice de negoţ și/sau
La mijlocul sec. I d.Hr. relaţiile în- de-a lungul drumurilor comerciale.
tre Imperiul Roman și regiunea ţărmu- Un astfel de centru comercial l-a con-
lui de nord al Mării Negre se consoli- stituit Orlovka (Cartal-Orlovka, reg.
maket.indd 547 25.11.2010 14:38:00

548 Capitolul 6
lui navigabile legau ţinuturile perife-

rice cu lumea externă, iar negustorii,
ridicându-se de la gurile râului până
la cursul lui mijlociu, aduceau cu sine
veselă de lux, vin, ulei în amfore gre-
cești și articole din metale preţioase.
În baza materialelor din sec. IV-III
î.Hr., acumulate în urma investigaţii-
Cyzic, stater, cca 480-450 î.Hr. lor arheologice în spaţiul carpato-nis-
Odesa). După părerea cercetătoarei S. trean, se constată că relaţiile comer-
Bulatovič, piesele monetare în discu- ciale dintre triburile locale și centrele
ţie au circulat între anii 500-330 î.Hr. grecești în regiunile periferice cel mai
Pătrunderea acestora în regiune s-a des aveau un caracter de schimb na-
petrecut sau pe uscat, ajungând până tural (troc).
la Noviodunum (Isaccea), sau pe cale Majoritatea cercetătorilor conside-
navigabilă. Prin vadul de trecere a Du- ră că pătrunderea monedelor de aur a
nării, staterii ajungeau în cetatea Or- regilor macedoneni – Filip II, Alexan-
lovka, iar de aici la triburile din stepa dru III și Filip III, după care și a guver-
spaţiului pruto-nistrean și la Dunărea natorului Traciei Lysimach în mediul
de Jos. Această părere este susţinută „barbar” a fost rezultatul nu numai
de numeroasele descoperiri arheolo- al unor contacte economice între po-
gice din zonă, care arată că aici a exis- pulaţia getică și lumea grecească, dar
tat un târg sezonier. și a unor contribuţii, trofee, achitări.
După volumul producţiei moneta- Pătrunzând în spaţiul getic, cel mai
re Tyrasul ocupa un loc secundar, acor- adesea monedele de aur se foloseau la
dând prioritate emisiunilor monetare confecţionarea obiectelor de lux sau a
ale orașelor Histria și Olbia. În același unor bijuterii.
timp, majorarea volumului de comerţ Totuși, situaţia economică genera-
și intensificarea relaţiilor economice lă din regiune, treptat, a condus la con-
dintre orașele-colonii și triburile locale știentizarea necesităţii baterii propriei
ale geţilor au contribuit benefic la dez- monede.
voltarea mai activă a contactelor eco-
nomice ale acestora și la răspândirea
unităţilor monetare descrise mai sus
atât în orașul Tyras, în așezările adia-
cente mici de pe malurile Nistrului, cât
și la triburile locale din spaţiul carpato-
nistrean (într-o măsură mai limitată).
Râul Nistru a jucat un rol-cheie în
relaţiile comerciale din zonă. Arterele Depozitul de la Lărguţa
maket.indd 548 25.11.2010 14:38:00

În calitate de prototip general pen- fost bătut în spa-

tru emisiunile monetare locale – geti- ţiul de nord-vest
ce, au servit tetradrahmele greco-ma- al regiunii pruto-
cedonene de argint ale împăraţilor ma- nistrene, ci a fost
cedoneni Filip II, Alexandru cel Mare, introdus în zona
Lysimach ș.a. Imitaţiile barbarizate au est-carpatică din
imprimate pe avers efigia lui Zeus, iar Transilvania, de
pe revers figura stilizată a unui călăreţ. triburile celtice
Aceste emisiuni locale în literatura de și bastarne. Un
specialitate au fost consemnate drept lucru rămâne Depozitul de la
tipul Huși-Vovriești, iar trăsăturile lor neschimbat, tă- Stolniceni
caracteristice sunt mai multe incizii ieturile adânci
profunde pe raza monedei cu mici și contramărcile au fost executate de
semne (contramărci) reprezentând di- populaţia locală geto-dacică. Limitele
ferite simboluri. cronologice de răspândire a acestor
Descoperiri ale acestui tip de mo- monede corespund ultimelor decenii
nede sunt atestate în mai multe teza- ale sec. III î.Hr. – mijlocului sec. II
ure monetare de la Huși (jud. Vaslui), î.Hr. și sunt legate de arealul culturii
Mărcăuţi (r-nul Briceni), Tabani (r-nul Poienești-Lucașeuca. După părerea
Briceni), Leușeni (r-nul Telenești), altora, imitaţiile barbare au fost exe-
Nisporeni (r-nul Nisporeni), Stolni- cutate ulterior anului 339 î.Hr., și, prin
ceni (r-nul Hîncești) și în mai multe unirea triburilor tribalilor din zona
descoperiri izolate. nord-balcanică și dunăreană, au ajuns
În opinia unor cercetători acest până la geţii din regiunea est-carpa-
tip de monede, cel mai probabil, nu a tică (care au fost supuși de tribali și
intrau în componenţa statului lor).
Un interval cronologic semnifica-
tiv se constată între circulaţia monede-
lor târzii ale coloniilor antice grecești
și pătrunderea primelor monede ro-
mane. Lipsa pieselor monetare în peri-
oada dată demonstrează, după părerea
lui A.A. Nudelman, că aceasta a fost o
perioadă fără circulaţie monetară. O
datare mai exactă a perioadei respecti-
ve nu depășește limitele primei treimi
a sec. I î.Hr. – începutul sec. II d.Hr.
Monede de tip Huşi-Vovrieşti, tetradahme

barbarizate, sec. IV-III î.Hr.
maket.indd 549 25.11.2010 14:38:01

550 Capitolul 6
Arnăut T. Vestigii ale sec. VII-III a.Chr. în Niculiţă I., Teodor S., Zanoci A. Butu-
spaţiul de la răsărit de Carpaţi. Chiși- ceni. Monografie arheologică. Bucu-
nău. 2003. rești. 2002.
Babeș M. Die Poienești-Lukaševka-Kul- Niculiţă I., Zanoci A., Arnăut T. Habi-
tur. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte tatul din mileniul I î.Hr. în regiunea
im Raum Östlich der Karpaten im Nistrului Mijlociu. Siturile din zona
der letzten Jahrhunderten vor Chris- Saharna. Chișinău. 2008.
ti Geburt // Saarbrűcker Beiträge zur Pippidi D.M. Contribuţii la istoria veche
Altertumskunde, Bd. 30. Bonn. 1993. a României. București. 1967.
Chetraru N., Serova N. Necropola aristo- Preda C. Monedele geto-dacilor. Bucu-
craţiei scitice de la Dubăsari (sec. V rești. 1973.
– IV î.e.n.). Chișinău. 2001. Russu I.I. Limba traco-dacilor. București.
Condurachi Em. Histria. București. 1959. 1967.
Corpus inscriptionum Latinarum. Ed.Th. Smirnova G.I. Din nou despre ceramica
Mommsen. Berolini, 1873. Vol. 3. cenușie lucrată la roată descoperită în
Crișan I.H. Ceramica daco-getică. Bucu- siturile scitice timpurii din zona Nis-
rești. 1969. trului Mijlociu. SCIVA. T. 49, nr. 1.
Erbertseder H. Archäologische Zeugnisse București. 1998. P. 23-37.
des Christentums der Raetia II. Studi- Vasiliev V. Sciţii agatîrși pe teritoriul Ro-
en zu Theologie und Geschichte, Bd.
mâniei. Cluj-Napoca. 1980.
8. St. Ottilien. 1992.
Vulpe A. Necropola hallstattiană de la Fe-
Histria. Monografie archeologice. Vol. I.
rigile. Monografie arheologică. Bucu-
București. 1954.
rești. 1967.
Ignat M. Necropolele tumulare din zona
Rădăuţi în cadrul lumii traco-getice Vulpe R. Vechi focare de civilizaţie Istria,
(sec. VII – V a.Chr.). Târgoviște. 2006. Tomis, Callatis. București. 1966.
Inscriptiones antiquae orae septentrionalis Vulpe R., Barnea I. Romanii la Dunărea
Ponti Euxini Graecae et Latinae. Ed. de Jos. București. 1968.
B. Latyschev. Vol. 1. Petropoli. 1916.
Inscriptiones Scythiae Minoris Graecae et Агбунов М.В. Заметки по античной
Latinae. Ed. Pippidi. Bucurestiis. 1883. географии Нижнего Поднестро-
Istoria Românilor. Vol. I. București. 2001. вья. Вестник Древней Истории. 2.
Ivantchik A. Kimmerier und Skythen. Москва. 1979.
Kulturhistorische und chronologische Алексеев А.Ю. Хронография Евро-
Probleme der Archäologie der osteu- пейской Скифии VII-IV вв. до н.э.
ropäischen Steppen und Kaukasiens Санкт-Петербург. 2003.
in vor- und frühskythischer Zeit. Андрух С.И. Нижнедунайская Скифия
Moskau. 2001. в VI – начале I вв. до н.э. Запоро-
Mateevici N. Amfore grecești în mediul жье. 1995.
barbar din nord-vestul Pontului Eu- Анохин В.А. Монеты античных горо-
xin în sec. VI-începutul sec. II a.Chr. дов северо-западного Причерно-
Chișinău. 2007. морья. Киев. 1989.
maket.indd 550 25.11.2010 14:38:02

Бессонова С.С., Скорый А.С. Мотро- Георгиев В. Траките и технияш език.

нинское городище скифской эпохи София. 1977.
(По материалам раскопок 1988- Гиндин Л.А. Древнейшая ономастика
1996). Киев-Краков. 2001. Восточных Балкан. София. 1981.
Блаватская Т.В. Западнопонтийские Граков Б.Н. Скифы. Москва. 1971. Дав-
города в VII-I вв. до н.э. Москва. ня історія України. Киïв. 1998.
1952. Еременко В.Е. «Кельтская вуаль» и за-
Бруяко И.В. Очерки экономиче- рубинецкая культура. Опыт рекон-
ской истории населения Северо- струкции этнополитических про-
Западного Причерноморья в 7-3 цессов III-I вв. до н.э. в Централь-
вв. до н.э. Волжск. 1999. ной и Восточной Европе. Санкт-
Бруяко И.В. Ранние кочевники в Ев- Петербург. 1997.
ропе (X-V вв. до н.э.). Кишинëв. Златковская Т.Д. Мезия в I и II веках
2005. нашей эры. Москва. 1951.
Бруяко И.В., Ярошевич Ю.И. Городи- Златковская Т.Д. Возникновение го-
ще у с. Новосельское на Нижнем сударства у фракийцев. Москва.
Дунае. Пермь. 2001. 1971.
Буйских С.Б. Фортификация Ольвий- Зограф А.Н. Монеты из раскопок Оль-
ского государства (первые века вии в 1935 и 1936 гг. // Ольвия.
н.э.). Киев. 1991. Киев. 1940.
Зограф А.Н. Монеты Тиры. Москва.
Булатович С.А. О классификации и
1957.
хронологии электровых монет
Зубарь В.М., Сон Н.А. Северо-
Кизика. Нумизматика античного
Западное Причерноморье в антич-
Причерноморья. Киев. 1982. C. 98-
ную эпоху. Симферополь. 2007.
105.
Ильинская В.А. Раннескифские курга-
Бурачков П.О. Общий каталог монет, ны бассейна р. Тясмин (VII-VI вв.
принадлежащих эллинским коло- до н.э.). Киев 1975.
ниям, существовавшим в древно- Ильинская В.А., Тереножкин А.И. Ски-
сти на Северном берегу Черного фия VII-IV вв. до н.э. Киев. 1983.
моря. Одесса. 1884. Карышковский П.О., Клейман И.Б.
Виноградов Ю.Г. Полис в Северном Древний город Тира. Киев. 1985.
Причерноморье // Античная Гре- Карышковский П.О. Монеты Ол-
ция. Т. 1. Москва. 1983. вии. Очерк денежного обращения
Виноградов Ю.Г. Политическая исто- Северо-Западного Причерноморья
рия Ольвийского полиса VII – I вв. в античную эпоху. Киев. 1988.
до н.э. Историко-эпиграфическое Карышковский П.О. Ольвийские мо-
исследование. Москва. 1989. неты: производство и метрополия.
Вязьмитина М.И. Фракийские элемен- Stratum plus №6. 1999. С. 20-67.
ты в культуре населения городищ Карышковский П.О. Монетное дело и
Нижнего Днепра. МИА 150. Мо- денежное обращение Ольвии (VI в.
сква. 1969. до н.э. – IV в. н.э.). Одесса. 2003.
Гаврилюк Н.А. История экономики Ковпаненко Г.Т, Бессонова С.С., Ско-
степной Скифии в VI-III вв. до н.э. рый С.А. Памятники скифской
Киев. 1999. эпохи Днепровского лесостепного
maket.indd 551 25.11.2010 14:38:02

552 Capitolul 6
Правобережья (Киево-Черкасский Латышев В.В. Известия древних пи-

регион). Киев. 1989. саталей греческих и латинских о
Ковпаненко Г.Т. Курганы раннескиф- Скифии и Кавказе. В 2-х книгах.
ского времени в бассейне р. Рось. Санкт-Петербург. 1993.
Киев. 1981. Леви Е.И. Ольвия. Город эпохи элли-
Козуб Ю.І. Некрополь Ольвії V-IV ст. низма. Ленинград. 1985.
до н.е. Київ. 1974. Максимов Е.В. Среднее Поднепровье
Крапивина В.В. Ольвия. Материальная на рубеже нашей эры. Киев. 1972.
культура I-IV вв. н.э. Киев. 1993. Максимов Е.В. Зарубинецкая культура
Крушельницка Л.I. Взаємозв’язки на- на территории УССР. Киев. 1982.
селення Прикарпаття i Волинi з Марченко К.К. Варвары в составе на-
племенами Схiдноï i Центральноï селения Березани и Ольвии. Ле-
Європи. Киïв. 1985. нинград. 1988.
Крушельницка Л.I. Чернолiська куль- Медведская И.Н. Древний Иран на-
тура Среднього Приднiстров’я. кануне империй (IX-VI вв. до н.э.):
Львiв. 1998. история Мидийского царства.
Крыжицкий С.Д. Архитектура антич- Санкт-Петербург. 2010.
ных государств Северного При- Мелюкова А.И. Вооружение скифов.
черноморья. Киев. 1993. САИ, вып. Д 1-4. Москва. 1964.
Мелюкова А.И. Поселение и могиль-
Крыжицкий С.Д. Ольвия: Исто-
ник у с. Николаевка. Москва. 1975.
риографическое исследование
Мелюкова А.И. Скифия и фракийский
архитектурно-строительных ком-
мир. Москва. 1979.
плексов. Киев. 1985.
Мелюкова А.И. Краснокутский кур-
Крыжицкий С.Д., Русяева А.С., Кра- ган. Москва. 1981.
пивина В.В., Лейпунская Н.А., Мозолевський Б.М. Скiфський степ.
Скржинская М.В., Анохин В.А. Киïв. 1983.
Ольвия. Античное государство Се- Мозолевський Б.М. Товста Могила.
верного Причерноморья. Киев. 1999. Киïв. 1979.
Крыкин С.М. Фракийцы в античном Мурзин В.Ю. Скифская архаика Север-
Северном Причерноморье. Мо- ного Причерноморья. Киев. 1984.
сква. 1993. Никулицэ И.Т. Геты IV-III вв. до н.э. в
Кухаренко Ю.В. Зарубинецкая культу- Днестровско-Карпатских землях.
ра. САИ, вып. Д1-19. Москва. 1964. Кишинёв. 1977.
Лапин В.В. Греческая колонизация Никулицэ И.Т. Северные фракийцы
Северного Причерноморья. Киев. VI-I веков до нашей эры. Кишинёв.
1966. 1987.
Лапушнян В.А., Никулицэ И.Т., Рома- Ольховский В.С. Погребально-
новская М.А. Памятники раннего поминальная обрядность населе-
железного века. Археологическая ния степной Скифии (VII-III вв. до
карта Молдавской ССР, вып. 4. Ки- н.э.). Москва. 1991.
шинев. 1974. Ольховский В.С., Евдокимов Г.Л.
Латышев В.В. Известия древних пи- Скифские изваяния VII-III вв. до
сателей о Скифии и Кавказе. Ла- н.э. Москва. 1994.
тинские писатели. Т. 2. Санкт- Охотников С.Б. Нижнее Поднестровье
Петербург. 1904. в VI – V вв. до н.э. Киев. 1990.
maket.indd 552 25.11.2010 14:38:03

Охотников С.Б., Островерхов А.С. Степи европейской части СССР в

Святилище Ахилла на острове скифо-сарматское время. Под
Левке (Змеином). Киев. 1993. ред. А.И. Мелюковой. Археология
Папанова В.А. Урочище Сто могил СССР. Москва. 1989.
(Некрополь Ольвии Понтийской). Субботин Л.В. Островерхов А.С., Охот-
Киев. 2006. ников С.Б., Редина Е.Ф. Скифские
Парович-Пешикан М.Б. Некрополь древности Днестро-Дунайского
Ольвии эллинистического време- междуречья. Киев. 1992.
ни. Киев. 1974. Суриков И.Е. Античная Греция. Поли-
Пачкова С.П. Зарубинецкая культура тики в контексте эпохи. Архаика и
и латенизированные культуры Ев- ранняя классика. Москва. 2005.
ропы. Киев. 2006. Федоров Г.Б. Население Прутско-
Раевский Д.С. Очерки идеологии Днестровекого междуречья. МИА
скифо-сакских племен. Москва. 89. Москва. 1960.
1977. Фіалко О., Болтрик Ю. Напад скіфів на
Раевский Д.С. Модель мира скифской Трахтемирівське городище. Київ.
культуры. Москва. 1985. 2003.
Русяева А.С. Религия и культы антич- Хазанов А.М. Социальная история
ной Ольвии. Киев. 1992. скифов. Москва. 1975.
Русяева А.С. Древнейший теменос Черненко Е.В. Скифский доспех. Киев.
Ольвии Понтийской. Симферо- 1968.
поль. 2008. Черненко Е.В. Скифские лучники.
Самойлова Т.Л. Тира в VI-I вв. до н.э. Киев. 1981.
Киев. 1988. Шрамко Б.А. Белъское гордище скиф-
Секерская Н.М. Античный Никоний и ской эпохи (город Гелон). Киев.
его округа в VI-IV вв. до н.э. Киев. 1987.
1989. Щукин М.Б. На рубеже эр. Опыт
Скорый С.А. Скифы в Днепровской Пра- историко-археологической рекон-
вобережной Лесостепи. Киев. 2003. струкции политических событий
Смирнов А.П. Скифы. Москва. 1966. 3 в. до н.э. – 1 в. н.э. в Восточной
Смирнова Г.И. Памятники Среднего и Центральной Европе. Санкт-
Поднестровья в хронологической Петербург. 1994.
схеме раннескифской культуры. Щукин М.Б. Готский путь. Санкт-
Российская археология 2. 1993. С. Петербург. 2005.
101-118. Яйленко В.П. Греческая колонизация
Сон Н.А. Тира римского времени. VII-III вв. до н.э. Москва. 1982.
Киев. 1993.
maket.indd 553 25.11.2010 14:38:03

554 PARTEA A III-A Partea a III-a
P ER I OAD A RO MA NĂ
S
fârșitul mileniului I î.Hr. în politica sa externă de colonizare, ca
– primele secole ale mi- prelungire a conflictelor militare din
leniului I al erei noas- timpurile lui Burebista (anii ’40 ai sec.
tre se caracterizează ca o perioadă de I î.Hr.), deja către sfârșitul sec. I î.Hr,
schimbări politice și etnoculturale ma- Imperiul Roman își instaurează domi-
jore în tot cuprinsul spaţiului carpato- naţia asupra orașelor-colonii grecești
dunărean și est-carpatic, schimbări din zona istro-pontică, declarată drept
care, în pofida tuturor evenimentelor provincia Moesia. În scurt timp (prin
dramatice, vor conduce la romaniza- anii ’50 ai sec. I d.Hr.), protectoratului
rea populaţiei autohtone (în special Romei vor fi supuse Tyra și Nikonion
în zona dunăreană și intracarpatică și de la gurile Nistrului și, ceva mai târ-
mai puţin în spaţiul est-carpatic), care, ziu, Olbia de pe Bugul de Sud.
ulterior – supravieţuind pe parcursul Apogeul evenimentelor ţine de anii
mai multor secole „întunecate”, va con- ’80-90 ai sec. I – începutul sec. II d.Hr.,
stitui elementul de bază al procesului însoţite de mai multe conflicte milita-
de etnogeneză al popoarelor comuni- re dure dintre armata romană și regele
tăţii romanice răsăritene din perioada Decebal, care în anul 106 d.Hr. se vor
medievală. termina cu înfrângerea totală și defini-
Printre evenimentele de primă im- tivă a dacilor. Din acest an, Dacia an-
portanţă ce ţin de această perioadă se tică, declarată în continuare Provincie
înscriu, după cum e și firesc, extinde- romană, își pierde independenţa de
rea Imperiului Roman asupra spaţiului altădată, urmând soarta tuturor celor-
carpato-danubio-nordpontic. Insistent lalte provincii ale imensului Imperiu
maket.indd 554 25.11.2010 14:38:03

PERIOADA ROMANĂ 555
Roman. Schimbări esenţiale, profun- triburi barbare, un pericol permanent

de în zona dată vor parveni doar peste pentru frontierele de nord și nord-est
mai bine de un secol și jumătate când, ale Provinciei romane Dacia, precum
din cauza presiunii continue și în creș- și pentru orașele de pe litoralul de nord
tere a popoarelor barbare din nord și și nord-vest al Mării Negre.
nord-est, în anul 275 d.Hr. Roma va fi Un interes aparte pentru tema în
nevoită să-și retragă autorităţile la sud discuţie reprezintă descoperirile recen-
de Dunăre, lăsând majoritatea populate ale primelor situri arheologice, atri-
ţiei locale (deja latinizate/romanizate) buite dacilor liberi, anterior necunos-
în voia sorţii și la discreţia barbarilor. cute în spaţiul pruto-nistrean. Avem în
Cu totul altfel s-au derulat eveni- vedere așezarea antică de la marginea
mentele din această perioadă la est de satului Pruteni, raionul Fălești, din
Carpaţi, zonă parţial influenţată, însă, stânga Prutului, descoperită în toamna
necontrolată direct de administraţia anului 2000 de N. Telnov și cercetată
romană. Spaţiul dintre Carpaţii orien- prealabil în anii 2001și 2003. În urma
tali și Prut în continuare va fi locuit de investigaţiilor de teren, de altfel limi-
populaţia autohtonă – daci (cunoscuţi tate după volum, au fost depistate mai
prin sursele scrise și sub denumirile de multe complexe, printre care și câteva
carpi și costoboci), care, datorită inde- cuptoare special amenajate pentru ar-
pendenţei și, înglobând în componen- derea ceramicii. A fost obţinută o bo-
ţa lor o bună parte a dacilor refugiaţi gată colecţie de ceramică lucrată cu
din zona ocupată de armatele romane, mâna sau, prioritar – la roată, amfore
vor fi consemnaţi în istoriografie și sub de tip carpo-dacic, imitaţii de amfore
noţiunea Dacii liberi. romane, precum și importuri romane.
Spre deosebire de zona subcar- În baza datelor acumulate și a multi-
patică, istoria spaţiului dintre Prut și plelor analogii existente în dreapta
Nistru s-a desfășurat în mod deosebit, Prutului în grupul arheologic de tip
fiind populată prioritar de comunităţile Poienești-Vârteșcoi, așezarea de lângă
sarmatice, iranolingve, venite în aceste Pruteni, cu certitudine se încadrează
pământuri din stepele de peste Don.
Primele incursiuni militare ale sarma-
ţilor în spaţiul pruto-nistrean au avut
loc, probabil, încă în secolul II î.Hr.,
Însă prezenţa lor în masă este atestată
doar începând cu mijlocul sec. I î.Hr.
Ulterior, schimbându-se val după val
(iazigi, roxolani, apoi – alani), sarmaţii
se vor menţine în aceste ţinuturi până
în sec. III d.Hr. și – parţial mai târziu,
prezentând, în comun cu multe alte Pruteni. Cuptor pentru arderea ceramicii
maket.indd 555 25.11.2010 14:38:04

556 Partea a III-a
ţilor Altai (Mongolia Centrală și de

Vest), supunând și antrenând sub egi-
da lor multe alte popoare barbare, pe
parcursul primei jumătăţi a sec. V vor
încheia procesul de distrugere trepta-
tă și definitivă a Imperiului Roman,
care își va înceta existenţa din anul
476. Pentru cruzimea și barbarismul
demonstrat pretutindeni, hunii vor ră-
mâne în memoria populară medievală
sub calificativul Biciul lui Dumnezeu
(flagellum Dei). Aici se încheie și isto-
Pruteni. Ceramică daco-carpică
ria perioadei antice.
în cultura dacilor liberi, fiind datată cu
sfârșitul sec. II – sec. III d.Hr. (Vornic, 7.1. Cultura sarmaţilor
Telnov, Bubulici, Ciobanu 2007). Unul dintre factorii importanţi în
Pe la sfârșitul sec. II – începutul dezvoltarea istorică a spaţiului carpa-
sec. III d.Hr. situaţia politică și cultu- to-nistrean în sec. II-I î.Hr. – primele
rală în zona carpato-nistreană supor- secole ale erei noastre ţine de pătrun-
tă noi modificări esenţiale, de această derea și evoluţia aici a triburilor irano-
dată în legătură cu migrarea populaţiei lingve ale sarmaţilor.
germanice – goţii, arheologic cunos-
cuţi prin fenomenul denumit cultura a. Izvoarele scrise
Černjachov, cu o extindere din silvo- Primele, cele mai timpurii relatări
stepa Niprului Mijlociu și pragurile din izvoarele antice despre sarmaţi în
Niprului, Volynija, până în Transilvania zona nord-vest-pontică datează încă
și parţial Dunărea de Jos, unde același de la sfârșitul sec. III î.Hr. Se are în ve-
fenomen este cunoscut sub denumi- dere decretul în cinstea lui Protogenes,
rea Sântana de Mureș. Această cultură, în care sunt menţionaţi sai conduși de
integrând în sine multe alte elemente regele Saytapharnes. Conform acestui
etnoculturale locale din perioada ante- decret, un oarecare rege Saytapharnes,
rioară (carpo-dacice, sarmaţi și altele), aflat în fruntea puternicilor sai, de ne-
va evolua în zona carpato-nistreană numărate ori vine la Olbia cerând tri-
până la sfârșitul sec. IV-începutul sec. but. Din textul decretului este evident
V d.Hr., când sub presiunea hunilor că acţiunile lui Saytapharnes sunt per-
purtătorii acestei culturi vor fi nevoiţi cepute dureros de către olbieni, adică
să se reamplaseze spre sud și sud-vest atât el, cât și saii lui reprezentau o pute-
în teritoriile Imperiului Roman. Hunii, re cumplită. Pe reversul plăcii aceluiași
de origine din stepele din zona mun- decret se spune despre pericolul unui
maket.indd 556 25.11.2010 14:38:05

atac asupra Olbiei din partea galaţilor morţii lui Burebista), hotarul dintre
și scirilor, care au creat o alianţă. De Dacia și Sarmatia era fluviul Nipru.
acest atac s-au speriat sciţii din vecină- Astfel, judecând după izvoarele scri-
tate, thyssamatae și saudarati. se și lipsa datelor arheologice, înţele-
Etnonimele iraniene sai, sauda- gem că amplasarea iazigilor de către
rati și thyssamatae au fost considera- Strabon reflectă situaţia existentă nu
te de mulţi cercetători (F. Braun, P.O. mai devreme de ultimul sfert al sec. I
Karyškovskij, K.F. Smirnov ș.a.) drept î.Hr. Iazigii regali mai sunt menţionaţi
denumiri ale triburilor sarmatice. și de Apian, care îi numește printre ali-
Materialele din necropola de lângă s. aţii lui Mitridate VI Eupator: „...îi ve-
Hlinaia ne prezintă vestigii arheologice niră într-ajutor, dintre sarmaţi, cei „re-
ale unei comunităţi iranolingve puter- gali”, iazigii...” (Apianos, Mithr. 69).
nic militarizate, conduse de originari Un alt izvor, ce semnalează pre-
din mediul sauromaţilor sau cel al me- zenţa sarmaţilor la vest de Nipru în
oţilor. Rădăcinile iraniene ale cuvinte- sec. I î.Hr., este opera lui Dio Cassius.
lor „sai” („regali”) și „Saytapharnes” Autorul antic scrie că în anul 16 î.Hr.
(„puterea/norocul sailor”), coroborate consulul Lucius Tarius Rufus a res-
cu datarea tumulilor de la Hlinaia, ce pins peste Dunăre „sauromaţii” (Dio
corespunde cu data decretului în cin- Cassius I, IV, 20, 3). Această mărturie
stea lui Protogenes, ne permit să consi- fixează una dintre primele ciocniri ale
derăm că saii lui Saytapharnes locuiau sarmaţilor cu Roma și, concomitent,
în regiunea Nistrului Inferior, de unde semnalează prezenţa lor în ultimii ani
până la Olbia nu erau mai mult de de până la era noastră deja departe în
două etape de mers ecvestru. Cu toa- vest. Nu este exclus, ca această incur-
te acestea, nu putem încă socoti acest siune să fi fost efectuată din teritorii-
episod drept un început al pătrunderii le niprene, or, pe timpul lui Augustus,
sarmaţilor pe pământurile Moldovei sarmaţii ce locuiau „...dincolo și din-
contemporane. coace de fluviul Tanais...”, erau cunos-
Primele informaţii sigure despre cuţi romanilor doar „din auzite” (Aug.,
sarmaţii de la vest de Nipru sunt in- Res Gestae 31).
cluse în lucrarea lui Strabon Geografia Dintre numeroasele izvoare din
(31 î.Hr. – 24 d.Hr.): „...Prima parte a sec. I d.Hr. conţinând informaţii des-
întregii regiuni ce se întinde la nord în- pre sarmaţi, în primul rând trebuie
tre Istru și Boristene este pustiul geţilor. menţionată creaţia poetului roman
Apoi vin tyrageţii, iar după ei sarmaţii Ovidiu Naso. Exilat la Tomis, în anul
iazigi și cei care se numesc regali, apoi 8 d.Hr., în micul orășel de la marginea
urgii...” (Strabon VII, 3, 17). În același imperiului, poetul, răsfăţat de viaţa din
timp, reieșind din harta lui Marcus capitală și de admiratori, suferea cum-
Vipsanius Agrippa, putem conclude plit fizic, dar și mai mult – moral: „Eu,
că cel puţin până în anul 44 î.Hr. (anul care înainte, născut spre-o viaţă lină,/
maket.indd 557 25.11.2010 14:38:05

558 Partea a III-a
Plăpând, fugeam de treburi și munca (iazigii) în prima jumătate a sec. I d.Hr.

n-o răbdam...” (Tristele, III, II, 9, 10), a locuiau la nord de Dunăre, pe terito-
ajuns „Ca să m-arunce soarta la geţi și riul actual al Moldovei. Acest fapt este
la sarmaţi!” (Tristele, I, V, 62), unde „În subliniat și de Strabon la începutul erei
jur sunt ginţi barbare, ce pradă și omoa- noastre: „Aceste neamuri (sarmaţii) ...
ră...” (Tristele, IV, 59), „Nici Dunărea sunt chiar și astăzi amestecate cu tra-
nu poate să mă păzească bine/De cii – mai ales cu cei de dincolo de Istru
hoarda meteree, de geţi, iazigi și colhi” (sublinierea noastră – A.S.), dar și cu
(Tristele, II, 189, 191, 192). cei de dincoace..” (Strabon VII, 3, 2).
În operele sale – Tristele și Ponticele În anul 27 î.Hr. a fost creată noua
– Ovidiu numește sarmaţii drept prin- provincie romană Moesia. Către aceas-
cipalul pericol pentru locuitorii din tă perioadă romanii au putut să în-
zona dunăreană. frângă rezistenţa vecinilor nordici
„Călări pe cai, puzderii, sarmaţii și cu geţii – geţii și bastarnii – și să instaureze
Tot mișună pe drumuri: când vin, când iar hotarul pe cursul inferior al Dunării.
se duc! Apropierea limesului nu putea să nu
Niciunul nu-i să n-aibă la dânsul arc și atragă pe conducătorii sarmaţi. Caius
tolbă, Suetonius Tranquillus, descriind dom-
Și cu venin de șarpe sunt unse-a lor săgeţi. nia lui Tiberiu în prima jumătate a sec.
Au glas și chip sălbatic, aidoma lui Marte; I d.Hr., regretă faptul că din cauză că
... tot barbarul poartă la coapsă un cuţit.” princepsul „nu se ocupa de treburile
(Tristele, V, 7, 9-20).
statului..., Moesia era devastată de daci
Desigur, datele despre sarmaţi și sarmaţi” (Suetonius, Tib. III, 41). Nu
furnizate de Ovidiu sunt exagerate, este exclus ca acești sarmaţi să fi năvălit
tendenţioase și, după expresia unora, de după Dunăre, din teritoriul actualei
reprezintă o „ficţiune literară”. Însă ele Moldove.
demonstrează obiectiv prezenţa iazigi- La mijlocul sec. I d.Hr. harta etnică
lor în zona cursului inferior al Dunării a spaţiului nord-vest-pontic s-a schim-
deja în primul deceniu al erei noastre. bat. În De Chorographia („Descrierea
După Florus, un autor din sec. II Pământului”) lui Pomponius Mela se
d.Hr., guvernatorul Dalmatiei Gneius menţionează că „la cotitura//curbura
Cornelius Lentulus, luptând cu dacii în Meotidei”, alături de râul Bukes (pro-
anii 4 sau 10-12 d.Hr., i-a respins de la babil – lacul Sivaș), se află hamaxobii
Dunăre pe sarmaţi, aliaţii dacilor. Cu – „cei care își duc viaţa în care” (Pomp.
puţin timp înainte de Lentulus, în anul Mela II, 2). În lucrarea scrisă ceva mai
6 î.Hr., ne comunică Dio Cassius, ace- târziu, intitulată Naturalis Historia
eași manevră a fost efectuată de Caecina („Istoria Naturală”) a lui Pliniu cel
Severus (Cassius Dio 55, 30, 4). Bătrân (mort în anul 79 d.Hr.), găsim
Datele furnizate de Ovidiu, Florus următoarea diafesă: „De acolo (de pes-
și Cassius Dio dovedesc că sarmaţii te braţele Istrului – A.S.) înainte, în
maket.indd 558 25.11.2010 14:38:06

general, sunt în adevăr triburi de sciţi, În prima inscripţie, printre merite-

totuși regiunile apropiate de ţărm au le decedatului se menţionează: „El a re-
fost ocupate de diferite populaţii, când primat mișcarea sarmaţilor... a adus regi
de geţi, numiţi de romani daci, când până atunci necunoscuţi ori dușmani
de sarmaţi, numiţi de greci sauromaţi, poporului roman pe malul Dunării pe
și dintre ei de hamaxobi sau de aorși, care îl păzea, spre a-i pune să se închine
când de sciţi degeneraţi și născuţi din steagurilor romane” (CIL, XIV, 3608).
sclavi sau troglodiţi, apoi de alani și de Coincidenţa acestor date cu cele ale lui
roxolani...” (Plin., NH, IV, 80). Pliniu cel Bătrân și Seneca aproape că
Astfel, conform lui Pliniu cel nu lasă loc unor îndoieli că sarmaţii de
Bătrân, la nord de Dunăre (bazinele la Dunăre „până atunci necunoscuţi ori
râurilor Siret și Prut) locuiau geţii (da- dușmani poporului roman” sunt aorșii
cii), mai departe pe litoralul Pontului – și alanii.
aorșii-hamaxobii (stepele dintre Nistru În decretul mangupian este vorba
și Nipru), „sciţi degeneraţi și născuţi despre meritele unui cetăţean necu-
din sclavi” – este populaţia scitică târ- noscut din Olbia, care a făcut multe
zie din regiunea cursurilor inferioare servicii orașului natal. Printre ele –
ale fluviilor Nistru și Nipru, iar „apoi” echiparea soliei către căpetenia sar-
sunt numiţi alanii și roxolanii. mată Umabios și „cei mai mari regi ai
În afară de Pliniu, pe alani în le- Aorsiei”. Această Aorsie se afla la nord-
gătură cu Dunărea îi amintește Seneca: vest de Olbia, inclusiv pe pământurile
„..Istrul, care dă putinţă de fuga sălba- dintre Nistru și Prut.
ticilor alani” (Seneca, Thyestes, 627- Pe parcursul celei de-a doua ju-
631). mătăţi a sec. I d.Hr. izvoarele fixează
Până la mijlocul sec. I d.Hr. aorșii atacuri ale sarmaţilor asupra hotare-
și alanii locuiau în teritoriul adiacent lor dunărene ale Imperiului Roman.
cursului inferior al Donului și în bazi- Cornelius Tacitus scria, că în iarna ani-
nul Volgăi. Judecând după informaţia lor 67/68 „roxolanii, un neam sarmatic,
furnizată de Pliniu cel Bătrân, către invadară... Moesia” și „masacrară două
vremea sa ei s-au mutat în nordul Mării cohorte”. În iarna următoare, din anii
Negre. Această migraţie este confirma- 69/70, sarmaţii „cu vreo nouă mii de că-
tă de materialele arheologice și de două lăreţi” au repetat atacul. Însă legiunea III
importante documente epigrafice – in- Gallica, care întâmplător trecea pe aici,
scripţia funerară consacrată legatu- îndreptându-se spre Italia, i-a împins
lui Moesiei Inferior Tiberius Plautius în mlaștinile Dunării (Tacitus, Hist., I,
Silvanus (mort în anul 69 d.Hr.) și un 79). Realitatea evenimentelor este con-
fragment dintr-un decret olbian din a firmată și de informaţiile furnizate de
doua jumătate a sec. I d.Hr., depistat pe Iosephus Flavius (VII, 4, 3).
o bucată de marmură, găsită la poalele Un alt izvor pentru istoria sarmaţi-
muntelui Mangup în Crimeea. lor îl constituie aureușii regelui sarmat
maket.indd 559 25.11.2010 14:38:06

560 Partea a III-a
Aorsiei” despre care se scria în decre-

tul de la Mangup.
Odată cu apariţia la nord-est
de Dunăre a hoardei lui Farzoios și
Inismeos, viaţa romanilor s-a compli-
cat semnificativ. Izvoarele de la sfâr-
șitul sec. I d.Hr. atestă permanente
ciocniri militare cu sarmaţii la grani-
ţa dunăreană, și, în general, de atunci
atenţia autorilor antici faţă de sarmaţi
se focalizează la Dunăre. Suetonius
relata despre războaiele din anii 89 și
92 cu sarmaţii (Suetonius, Dom. VIII,
Monede emise de Farzoios şi Inismeos 6). În anul 89 armata lui Domitianus a
pornit împotriva sarmaţilor, „după ce
Farzoios și tetradrahmele de argint ale aceștia au masacrat o legiune împreună
fiului (?) său Inismeos, emise la Olbia cu legatul ei” (Suet., Dom., VIII, 31). În
în anii ’60 – începutul anilor ’80 d.Hr. anul 92 mai izbucnește un război, în
Pe aceste monede sunt reprezentate care oștirile romane obţin victorie. De
tamgale – semne ereditare ale sarmaţi- fapt, principalul adversar al Romei în
lor. Unele dintre monedele cunoscute această perioadă devine Dacia revigo-
de acest tip au fost găsite și în Moldova rată, condusă de regele Decebal.
(s. Brînzeni, o monedă – în râul Prut). Următorul episod al istoriei sar-
În afară de tamgale, pe monede este maţilor din Moldova, reflectat în iz-
plasată titulatura de „basileus” (rege). voarele scrise, îl constituie participarea
Este puţin probabil ca acest tutlu să fi lor la războaiele marcomanice (anii
însemnat că Farzoios și Inismeos erau 167-175 și 177-180 d.Hr.). Autorii
regi ai Olbiei. Pe toate monedele, în „Istoriei Augusta” Iulius Capitolinus și
afară de cuvântul „basileus”, se aflau Elius Spartianus nominalizează printre
și monogramele arhonţilor olbieni, dușmanii imperiului triburile sarmati-
ceea ce dovedește că orașul își păstra ce ale iazigilor, roxolanilor și alanilor.
autonomia și organele tradiţionale ale Iazigii în acea perioadă deja de două
puterii. În acest caz, numele de „ba- secole locuiau în teritoriul dintre Tisa
sileus” indica că Farzoios și Inismeos și Dunăre, iar roxolanii și alanii – în
erau regi ai sarmaţilor. Probabil, între nord-vestul Pontului Euxin, inclusiv în
ei și Olbia a fost încheiată o alian- Moldova.
ţă politică cu prioritatea nominală a Odată cu stabilizarea politică la
sarmaţilor, așa cum deseori practicau hotarul dunărean în perioada impe-
nomazii. Posibil, anume Farzoios și riului târziu, interesul autorilor antici
Inismeos erau „cei mai mari regi ai pentru zona noastră începe să scadă și
maket.indd 560 25.11.2010 14:38:06

știrile despre sarmaţi treptat dispar din Primele generalizări ale repre-
operele lor. zentărilor despre sarmaţii din spaţiul
Spre deosebire de sursele scrise, nord-vest-pontic au fost efectuate în
mult mai informative în vederea re- lucrările lui E.A. Rikman (Рикман
constituirii culturii sarmaţilor, se pre- 1964; 1975). În ele au fost acumulate
zintă izvoarele arheologice. și sistematizate datele disparate despre
monumentele cunoscute la acea oră,
b. Din istoricul cercetărilor arheologice evidenţiate trăsăturile specifice ale cul-
Drept început al studierii știin- turii sarmatice de vest. Însă problema
ţifice a monumentelor sarmatice din cronologiei complexelor din zona pru-
Moldova poate fi considerată publica- to-nistreană a rămas neelucidată, ceea
rea de către G.B. Fiodorov a materiale- ce s-a reflectat negativ asupra tabloului
lor necropolei de la Bocani (Федоров dezvoltării istorico-culturale a sarma-
1956; 1960). ţilor în această regiune.
Ulterior, în anii ’60-80 ai secolului Cel mai complet studiu istorio-
trecut, multiple monumente sarma- grafic al culturii sarmatice în Moldova
tice din spaţiul pruto-nistrean vor fi este cuprins în monografia lui V. Grosu
descoperite și cercetate de expediţiile (Гросу 1990). Autorul a expus detaliat
arheologice conduse de G.B. Fiodorov, istoricul cercetărilor arheologice a mo-
G. Cebotarenco, A. Nudeliman, I. numentelor sarmatice din Moldova,
Rafalovič, V. Dergaciov, S. Kurceatov, începând cu lucrările lui I. Kopernickij
S. Agulnicov, I. Manzura, E. Sava, V. și F. Knauer.
Haheu, E. Jarovoj ș.a. Conform autorului, istoricul cer-
Pentru zona de sud a spaţiului din- cetărilor sarmaţilor din interfluviul
tre Nistru și Dunăre, un aport deosebit Prut-Nistru include două perioade:
în cercetarea complexelor sarmatice re- până la și după anul 1917. Perioada de
vine colegilor ucraineni: L.V. Subbotin, după anul 1917, la rândul său, a fost
A.O. Dobroliubski, A.A. Rossohacki divizată în două etape: interbelică şi
și în special A.N. Dzigovski și M.M. postbelică. Particularitatea distinctivă
Fokeev. a primei perioade şi a primei etape
Dintre lucrările din ultimii ani din cea de-a doua era, în opinia lui V.
trebuie remarcată investigarea necro- Grosu, acumularea materialelor arhe-
polei de la Hlinaia în anii 1995-2000 ologice, a căror valorificare ştiinţifică a
(Е. Jarovoj, I. Četverikov), publicarea început doar în cea de-a doua etapă a
temeinică a mormântului aristocratic perioadei a doua.
de lângă satul Mocra (Щербакова, Tot acestui autor îi revine iniţia-
Кашуба 1993; Кашуба, Курчатов, tiva de a sistematiza comlexele cultu-
Щербакова 2001-2002), lucrările lui rii sarmatice din Moldova în grupuri
V. Bârcă, S. Agulnicov, V. Bubulici, S. cronologice (Гросу 1983; 1985; 1990).
Kurceatov. Însă cronologia majorităţii complexe-
maket.indd 561 25.11.2010 14:38:07

562 Partea a III-a
lor, propusă de V. Grosu, este eronată, ure” (Bubuieci, Brăviceni, Bădragii

și în consecinţă tabloul despre evoluţia Vechi, Taraclia) și morminte singula-
culturii sarmatice din spaţiul actual al re (Tvardiţa, Nicolscoe, Holmskoe).
Moldovei s-a dovedit a fi incorect. Aceste complexe au fost găsite în man-
În așa fel, în arheologia și istoria talele tumulilor sau în mamelonări na-
sarmaţilor din Moldova, în pofida mul- turale. În componenţa lor intră cazane
titudinii surselor acumulate, mai persis- sau situle, garnituri de harnașament
tă încă un șir de „pete albe”, iar o lucrare cu aplici frontale originale cu cârlig și
de sinteză vizând cultura sarmatică în falare, coifuri de bronz și alte arme, fa-
interfluviul pruto-nistrean, scrisă la ni- lare de argint și bronz, piese scumpe și
velul actual al cunoștinţelor știinţifice, de prestigiu social – veselă de argint și
deocamdată își așteaptă rândul. de sticlă, podoabe. Sortimentul stabil
de obiecte legat de traiul cotidian mi-
c. Izvoarele arheologice litar, lipsa osemintelor umane și des-
Cultura sarmatică în nordul Mării coperirea acestora în tumuli sau locuri
Negre este divizată în perioada tim- ridicate natural ne fac să presupunem
purie (sec. II-I î.Hr.), mijlocie (sec. I destinaţia lor cultuală (de pomenire
– mijlocul sec. II d.Hr.) și târzie (mij- sau ca ofrandă).
locul sec. II – sec. IV d.Hr.), cărora le Cele mai timpurii morminte sar-
corespund anumite complexe arheolo- matice apar în bazinele râurilor Nistru
gice. În spaţiul pruto-nistrean au fost și Prut la hotarul dintre perioada sar-
atestate practic toate tipurile de mo- matică timpurie și cea mijlocie. Acestea
numente: morminte tumulare și plane, sunt mormintele de la Bezeni, Dubăsarii
„tezaure”, stele de piatră cu semne sar- Vechi, Ostrivec. De la mijlocul sec. I și
matice. Descoperirile fortuite de obiec- până la începutul sec. II d.Hr., în spa-
te sarmatice provin, cel mai probabil, ţiul geografic al Moldovei crește brusc
din morminte distruse ori din „teza- numărul complexelor funerare sarma-
ure”. Numărul exact al monumentelor tice. Predomină înmormântările efec-
sarmatice cunoscute din Moldova este tuate în tumuli din epoci mai timpurii.
mai greu de stabilit, însă fără îndoială Printre acestea se evidenţiază mormin-
sunt mai mult de 500. tele nobiliare de la Poroghi, Hrușca,
Monumentele arheologice din Mocra, Olănești, Cazaclia.
perioada sarmatică timpurie în În mormintele timpurii dominan-
Moldova sunt reprezentate de „teza- tă este orientarea defuncţilor în secto-
III - complexe tumulare şi plane din mijlocul sec. IІ – prima jumătate a sec. IIІ d.Hr.: 37 – Corpaci,
38 – Cuconeştii Vechi, 39 – Bocani, 40 – Petreşti, 41 – Şalvirii Noi, 42 – Paşcani, 43 – Opaci,
44 – Pervomajskoe, 45 – Alijaga, 46 – Dzinilor, 47 – Kriničnoe, 48 – Nagornoe.
IV – Aşezări de tip Poieneşti-Vârteşcoi (carpo-dacice): 49 – Pruteni, 50 – Şcheia-Suceava, 51 –
Poiana-Dulceşti, 52 – Butnăreşti, 53 – Poieneşti, 54 – Ţifeşti,
maket.indd 562 25.11.2010 14:38:07

Harta descoperirilor sarmatice (selectiv).

I – „depozite” şi complexe tumulare din sec. ІІ – І î.Hr.: 1 – Bădragii Vechi, 2 – Brăviceni, 3 –
Bubuieci, 4 – Tvardiţa, 5 – Taraclia, 6 – Nicolscoe, 7 – Velikoploskoe, 8 – Mar’evka, 9 –
Semionovka, 10 – Belen’koe, 11 – Vesiolaja Dolina, 12 – Holmskoe, 13 – Garvăn;
II – complexe tumulare şi plane din sec. І – mijlocul sec. IІ d.Hr.: 14 – Kiseliov, 15 – Lenkovcy,
16 – Poroghi, 17 – Hruşca, 18 – Hancăuţi, 19 – Văratic, 20 – Costeşti, 21 – Dumeni, 22 –
Izvoare, 23 – Bezeni, 24 – Mocra, 25 – Dubăsarii Vechi, 26 – Cobusca Veche, 27 – Anenii Noi,
28 – Talmaz, 29 – Olăneşti, 30 – Cazaclia, 31 – Majaki, 32 – Beljaevka, 33 – Mihajlovka, 34 –
Beloles’e, 35 – Glubokoe, 36 – Plavni;
maket.indd 563 25.11.2010 14:38:07

564 Partea a III-a
perite urme ale unor construcţii de po-

menire în formă de tranșee rectangula-
re cu dimensiunile medii de 7x7 m, pre-
văzute cu intrare în sectorul sud-vestic.
Analogii pentru aceste construcţii sunt
atestate doar în necropolele Čertovo și
Pisarevka din preajma Voronejului, și
nu este exclus că acest obicei l-au adus
în zona nord-vest-pontică anume sar-
Tumulul de lângă s. Mocra. maţii din regiunea Donului Mijlociu.
În perioada sarmatică târzie pre-
rul sudic, specifică iazigilor. De la mij- domină morminte principale în gropi
locul sec. I d.Hr. mai des se întâlneș- simple, gropi cu trepte și cu nișe. La
te orientarea nordică – a roxolanilor. compartimentul inovaţii se referă și
Construcţiile funerare sunt reprezen- obiceiul de deformare artificială a cra-
tate de groapa rectangulară (majorita- niului (Bocani, Dzinilor, Nagornoe,
tea), groapa cu nișă (Olănești) sau cu Sarata), tipic pentru sarmaţii târzii.
catacombă (Poroghi, Cazaclia). Cultura sarmatică târzie din această
În prima jumătate a sec. II d.Hr. în regiune s-a constituit prin participarea
interfluviul pruto-nistrean apar monu- a două componente etnice – urmașii
mente de un aspect nou – tumuli nu purtătorilor culturii sarmatice mijlocii
prea înalţi cu morminte sarmatice prin- (roxolanii) și a nou-veniţilor – purtă-
cipale, ale căror mantale la momentul tori ai culturii sarmatice târzii de pe
de faţă sunt complet aplatizate. Acești Don și Volga (alanii).
tumuli alcătuiesc necropole mari sau În literatura de specialitate persistă
de dimensiuni mici (Cuconeștii Vechi părerea despre un număr mare de ne-
1-2, Bădragii Noi, Șalvirii Noi, Petrești, cropole plane. Eroarea constă în faptul
Holmskoe). În necropole au fost desco- că în calitate de morminte plane erau
considerate cele tumulare, cu mantaua
nivelată de arătură. Principalul indiciu
al necropolei plane îl constituie plani-
ficarea ei regulată – aranjarea mormin-
telor în rânduri, la o distanţă nu prea
mare unul de altul. O altă particularitate
reprezintă respectarea anumitor condi-
ţii topografice de amplasare a necropo-
lelor plane, diferite de principiile celor
tumulare. După aceste criterii, cu sigu-
ranţă plane, în zona nord-vest-pontică,
Morminte sarmatice. Cazaclia, Olăneşti. pot fi considerate doar câteva necropole:
maket.indd 564 25.11.2010 14:38:07

Kisiliv, Tovstoe, Kriničnoe în Ucraina, Monumentele arheologice ale ia-

Seliște, Bocani, Brînzeni – în Moldova. zigilor sunt cunoscute prin morminte
În necropolele plane predomină secundare în tumuli și morminte pla-
gropile rectangulare sau de formă ova- ne din sec. I î.Hr. – prima jumătate a
lă (Bocani, Brînzeni). La Kriničnoe, în sec. I d.Hr., orientate în sectorul su-
afară de aceasta, a fost cercetată o groa- dic. Arealul lor de extindere coincide
pă cu trepte și două nișe. După ritual, cu localizarea iazigilor, cunoscută din
mormintele plane, de obicei, nu se deo- izvoarele scrise. Mai târziu, începând
sebesc de cele tumulare. Decedaţii erau cu mijlocul sec. I d.Hr., astfel de mor-
depuși în decubit dorsal, orientaţi spre minte nu se mai cunosc în bazinele
nord cu devieri. Necropolele plane s-au Nistrului și Prutului, dar ele apar în
menţinut doar până la mijlocul sec. III. Ungaria, unde sunt înregistrate până
Odată cu venirea în nordul Mării Negre în sec. IV d.Hr. Probabil, izolarea re-
a unor noi grupuri de nomazi ele au lativă a iazigilor din Câmpia Ungară a
dispărut. Numărul nesemnificativ de determinat conservarea în mediul lor
astfel de monumente, lipsa așezărilor a obiceiurilor strămoșilor, iar printre
sincrone și practic identicitatea inven- acestia – și orientarea sudică.
tarului din mormintele plane și cele tu- Complexele funerare ale iazigilor
mulare nu permit examinarea acestor din spaţiul carpato-nistrean (Ostrivec,
complexe drept reflectare a procesului Kisiliv, Tovstoe, Bezeni, Dubăsarii
de sedentarizare a sarmaţilor. Vechi, Beljaevka ș.a.) sunt localiza-
te cu precădere în Bucovina, nordul
d. Viaţa și modul de trai Moldovei și în Bugeac. Cel mai probabil,
Printre triburile sarmatice, ce iazigii veneau sub zidurile Tomisului și
au populat în diferite perioade în al altor orașe din Moesia Inferior din
spaţiul carpato-nistrean, autorii an- stepele de la nord de Dunăre. Versurile
tici (Strabon, apoi Ovidiu, Pliniu cel lui Ovidiu demonstrează faptul că iazi-
Bătrân, Cornelius Tacitus și Seneca) îi gii organizau incursiuni iarna, când râ-
desemnează pe iazigi, roxolani și alani. urile îngheţate nu prezentau un obsta-
Judecând după operele lui Ovidiu, ia- col pentru cavalerie și carele acoperite.
zigii deja către începutul erei noi locu- În calitate de monumente arheo-
iau la nord de Dunăre. Iar în anul 50 logice ale roxolanilor sunt considera-
d.Hr. Tacitus îi atestă deja „în preajma te mormintele secundare din tumuli,
staţiunilor Carnuntiene”, adică la hota- datate cu sec. II î.Hr. – mijlocul sec.
rul actualelor state Ungaria și Slovacia. II d.Hr. și orientate în sectorul nor-
Se consideră că iazigii s-au deplasat în dic. Începând cu mijlocul sec. I d.Hr.
câmpia dintre Tisa și Dunăre sub pre- astfel de morminte apar și în stepele
siunea aorșilor și alanilor, care și-au fă- din preajma cursurilor inferioare ale
cut apariţia în zona litoralului de nord Nistrului și Dunării, fixând migrarea
al Mării Negre la mijlocul sec. I d.Hr. roxolanilor spre vest. Incursiunea roxo-
maket.indd 565 25.11.2010 14:38:08

566 Partea a III-a
lanilor în Moesia Inferior din anii 68- Izvoarele din perioada sarmatică
70, cunoscută din lucrările lui Tacitus târzie (sec. II-IV d.Hr.) îi numesc pe
și Iosif Flavius, reflectă noua situaţie toţi sarmaţii din zona nord-vest-ponti-
etnopolitică de la limesul dunărean al că alani. Aceasta este în concordanţă cu
imperiului. datele lui Ammianus Marcellinus: „...și
Izvoarele ce relatează despre eveni- acum ei cu toţii se numesc alani datori-
mentele din a doua jumătate a sec. II – tă modului de viaţă sălbatic și înarmare
începutul sec. III d.Hr. deseori îi men- identică” (Amm. Marc. XXI, 2, 23).
ţionează pe roxolani. În Moldova mo-
numentele acestora sunt reprezentate Viaţa cotidiană, costumul
de morminte secundare cu orientare Viaţa de fiecare zi și costumul sar-
nordică (ele predomină) și necropole maţilor se reconstituie după informa-
cu șănţuleţe rectangulare (Cuconeștii ţiile furnizate de izvoarele scrise, ico-
Vechi 2, Bădragii Noi, Petrești ș.a.). În nografice, arheologice și comparaţiile
Ungaria asemenea necropole au lăsat etnografice.
roxolanii, care s-au strămutat acolo Totalitatea datelor mărturisește
după războaiele marcomanice. că în calitate de locuinţe sarmaţilor
În izvoarele scrise din a doua ju- le serveau, cel mai probabil, iurtele și
mătate a sec. I d.Hr. (Pliniu cel Bătrân, carele acoperite. Unul dintre triburi-
Seneca), pentru prima oară sunt men- le sarmatice – al aorșilor – era numit
ţionaţi alanii în zona nord-vest-ponde greci hamaxobii, adică „cei care își
tică. Conducând hoarda ce venea din duc viaţa în care” (Pliniu cel Bătrân
ţinuturile bazinelor Donului și Volgăi, IV, 80). Căruţele și carele acoperi-
după „principiul dominoului”, alanii îi te ale sarmaţilor sunt menţionate de
vor impune pe iazigi să se retragă în in- Strabon și Ovidiu. Pe frescele cavouri-
terfluviul dintre Tisa și Dunăre. Alanii lor din primele secole ale erei noastre
au lăsat mormintele nobiliare de la din Pantikapaion sunt imagini de iurte
Hrușca, Mocra, Olănești. sarmatice, iar în morminte au fost gă-
site câteva roţi cu 12-14 spiţe.
Modul de viaţă al crescătorilor de
vite determina componenţa hranei și a
obiectelor de casă. Deși arheologii de-
ocamdată nu dispun de resturi materi-
ale ale „meniului” sarmaţilor (în afară
de oase de oi, găsite în morminte), nu
va fi o greșeală dacă vom considera că
în raţionul lor zilnic un rol considera-
bil revenea mâncărurilor din carne.
Judecând după paralelismele etnografi-
Cimitirul sarmatic de la Petreşti
ce, o parte esenţială a hranei trebuia să o
maket.indd 566 25.11.2010 14:38:09

alcătuiască carnea de cal, însă în ritualul

funerar ea nu era utilizată. Foarte po-
pular la nomazi erau laptele și lactatele
(brânza, kumâsul, airanul), și sarmaţii,
probabil, nu erau o excepţie. La auto-
rii greci întâlnim astfel de desemnări
ale sarmaţilor precum hippofagi (care
mănâncă cai) și galactofagi (care beau
lapte). Comerţul și tributul asigurau pe
sarmaţi cu produse agricole: grâu, făină,
legume, ulei de măsline, vin.
Recipientele de ceramică fină și
grosieră la sarmaţi sunt variate. Pentru
pregătirea bucatelor erau utilizate oale
de diverse tipuri modelate cu mâna,
iar la servirea meselor – urcioare, cas-
troane, căni, cupe roșiatice din centre-
Costumul călăreţului de la Poroghi –
le antice și de culoare cenușie, getice. reconstrucţie.
Sarmaţii înstăriţi își puteau permite
procurarea unor vase scumpe de ar- gini permit reconstituirea hainelor sar-
gint, bronz și sticlă (Olănești, Mocra, maţilor. Bărbaţii purtau cămașă de in și
Cuconeștii Vechi, Bocani). caftan scurt de piele sau postav, care se
Resturile sporadice – cu precădere încheia cu fibule, pantaloni din aceleași
din morminte nobiliare – și rarele ima- materiale și cizme scurte moi. Caftanul
se încingea cu o centură cu cataramă
de fier, bronz, argint sau aur. Nobilii
alani în sec. I d.Hr. purtau cingători
ceremoniale de origine hunică cu în-
cheietori-pereche de aur. Garnitura de
aur a unui asemenea brâu a fost găsită
în mormântul „princiar” de la Poroghi,
la hotarul Ucrainei și Moldovei. Pentru
acoperirea capului serveau glugile de
pâslă și căciula conică de blană sau
lână. Costumul se completa cu o pele-
rină de postav ce se încheia cu o fibulă
pe umărul stâng.
Femeile purtau rochii lungi, cu
Recipiente romane de bronz. Olăneşti, mâneci până la încheietura mâinii.
Mocrа. După moda orientală, deasupra ro-
maket.indd 567 25.11.2010 14:38:09

568 Partea a III-a
chiei se îmbrăca considerabil posibilităţile economice

un halat deschis, ale nomazilor. Practicarea exclusivă a
încheiat cu o fi- vităritului nu permitea îmbogăţirea ra-
bulă pe piept. Din pidă și relativ stabilă a societăţii.
același Orient în Aceste particularităţi au făcut
garderoba sar- ca principala cale de obţinere a su-
matelor au venit praprodusului la nomazi să devină
șalvarii, deseori activitatea exploatării externe (exo-
ornamentaţi la exploatarea). Principalul factor al
gleznă cu mărgele realizării ei era puterea militară, de
mărunte. Capul le aceea exoexploatarea s-a răspândit,
era acoperit cu o în primul rând, la acei nomazi care
basma lată, prin- aveau animale de călărie. Primii pași
să cu o diademă ai exoexploatării au constat în acţiuni
Ţinuta unei nobile
– reconstrucţie. sau o panglică de militare directe: războaie, incursiuni,
Sokolova Mogila ţesătură ori piele jaful caravanelor. Demonstrând astfel
pe frunte. perspectivele sumbre ale confruntă-
Hainele sarmaţilor nobili erau derii, nomazii propuneau procurarea
corate cu aplici de aur (Hrușca, Mocra) păcii prin contribuţii, tribut, politica
și broderie cu fir de aur. O completare protecţionismului în comerţ ș.a. Un
importantă a vestimentaţiei o alcătuiau mijloc al exoexploatării, ce asigura
podoabele de giuvaiergerie – torque- venit excedentar rapid și stabil, era
surile, cerceii, brăţările, fibulele, ine- tributul regulat. De aceea relaţiile tri-
lele confecţionate din aur, argint sau butare au ocupat un loc dominant în
bronz. arsenalul metodelor de exoexploatare
al nomazilor.
Exploatarea externă Nu reprezentau o excepţie în acest
Creșterea animalelor, în exclusivi- sens nici sarmaţii. După cum mărtu-
tate, nu este în stare să asigure comu- risește Tacitus, iazigilor din Ungaria
nităţii nomade un spor economic per- le plăteau tribut germanicii – cotinii și
manent. Animalele reprezintă o pro- ozii. Pe timpul lui Marcus Aurelius, așa
prietate ușor de înstrăinat. Problemele cum scrie Elius Spartianus, romanii
de ordin ecologic sau climatic, epi- plăteau tribut roxolanilor. Incursiunile
lui Saytapharnes în Olbia de asemenea
demiile de boli ale animalelor, fiarele
pot fi privite ca relaţii tributare.
sălbatice ori dușmanii puteau dintr-o
dată să transforme pe un locuitor bo-
e. Arta militară
gat al stepei în cerșetor. Reproducerea
relativ lentă a șeptelului, productivita- Ca și oricare societate nomadă,
tea scăzută a raselor vitelor de stepă și cea sarmatică era în primul rând una
nivelul primitiv de selecţie reduceau militarizată. Sarmaţii, în timpul venirii
maket.indd 568 25.11.2010 14:38:10

lor în teritoriul pruto-nistrean, repre- În componen-

zentau un așa-numit „popor-armată”, ţa echipamentului
unde toţi cei capabili de a purta armă sarmatic deplin
erau oșteni. Este puţin probabil ca în intra și harnașa-
această etapă ei să fi avut o armată pro- mentul cailor de
fesionistă. Mai degrabă, ca la toţi no- luptă. În „tezau-
mazii de până la Genghis-Han, subu- rele” din perioa-
nităţile armatei sarmate corespundeau da sarmatică tim-
diviziunii gentilico-tribale a hoardei. purie (Bubuieci,
Principalul (dacă nu unicul) gen Brăviceni, Taraclia, Spade sarmatice.
de armată al sarmaţilor de pe litora- Bădragii Vechi) au Cuconeştii Vechi 2,
lul Mării Negre era cavaleria ușoară, fost găsite zăba- Cazaclia, Olăneşti
înarmată cu arcuri, lănci și arme cu le de fier și psalii
tăiș – spade și pumnale. Cornelius în forma literei C, un tip deosebit de
Tacitus menţionează că „armurile, pe aplici frontale de bronz cu cârlig, fala-
care le poartă șefii și toţi nobilii lor”, re de bronz. Două falare unicat de fier,
sunt „făcute din lame de fier sau din incrustate cu aur, și o aplică de argint
curele foarte tari” (Tac., Hist. І,79). de pe pieptar, cu o tamga din schema
Însă nici în Moldova, nici în întreaga Farzoios, provin din complexele bo-
zonă nord-pontică armuri sarmatice gate din a doua jumătate a sec. I d.Hr.
n-au fost descoperite. Unicul coif pse- de la Cazaclia și Hrușca. În alt tumul,
udo-atic a fost găsit în „tezaurul” de la de la Cazaclia, într-un mormânt bogat
Bubuieci. jefuit, au fost găsite piese de harnașa-
În sec. I-III ment de argint, incrustate cu email în
d.Hr. sarmaţii stil cloisoné.
erau înarmaţi cu O trăsătură specifică a artei milita-
spade lungi, spade re a sarmaţilor era participarea feme-
scurte și pumnale
cu capetele inela-
re. Uneori oștea-
Coif de bronz.
nul avea ambele
Bubuieci
tipuri de spade
(Olănești, Bădragii Noi). Conform lui
Tacitus, sarmaţii se folosesc de spade
lungi, pe care le ţin cu ambele mâini
(Tac., Hist. І, 79). Destul de rare în
Moldova sunt descoperirile de vârfuri
de suliţe/lănci și săgeţi, deși, judecând
după izvoarele scrise, sarmaţii le folo-
seau permanent. Piese de harnaşament. Bădragii Vechi
maket.indd 569 25.11.2010 14:38:11

570 Partea a III-a
ilor la acţiunile militare. Această ipo- pabile pentru jaf decât pentru război
teză se bazează pe mărturiile autorilor deschis” (Amm. Marc., XVII, 12, 2).
antici (Ps.-Hipр., De aero, 24; Mela, І, Pe parcursul aproape al întregului sec.
114) și mormintele de femei ce conţin I d.Hr. sarmaţii au atacat hotarele du-
arme în calitate de inventar. Ele se re- nărene ale Imperiului Roman (Ovid.,
feră la perioadele timpurii ale istoriei Тris. III, 55; Ios. Flav., De bel. VII, 4, 3;
sarmaţilor și se întâlnesc în tumulii Tac., Нist. І, 79).
din zonele munţilor Ural, ale fluviilor Pornind în expediţie, sarma-
Volga și Don. În regiunea de nord a ţii mergeau „pe doi cai”, adică aveau
Mării Negre astfel de complexe n-au cai de schimb. În legenda despre re-
fost identificate. Participarea femeilor gina sarmată Amaga, repovestită de
la operaţiunile militare ale nomazilor Polyanos, se spune că ea „a dat fiecă-
se practica, mai degrabă, doar în cazuri ruia câte trei cai în campanie” (Pol.,
extreme. Judecând după comunicarea VIII, 56). Despre un cal, iar uneori
lui Pomponius Mela și datele arheolo- chiar doi cai de schimb la sarmaţi ne
gice, „amazoanele” sarmate erau înar- comunică Ambrosius (Ambr., V, 1) şi
mate ușor – cu arc și/ori arcan. Ammianus Marcellinus (Amm. Marc.,
Unul dintre principalele tipuri de XVII, 2, 3). Schimbând caii, sarmaţii
acţiuni militare la sarmaţi erau incur- puteau să parcurgă repede distanţe
siunile, diferite ca durată și distanţă. mari. Călăreţii trimiși de Amaga au
Organizarea acestora era diversă – de mers în 24 de ore 1200 de stadii (în
la incursiunea unui grup mic de volun- jur de 190 km).
tari la chemarea unei persoane particu- Utilizarea cai-
lare până la campanii ale unui trib sau lor de schimb era
chiar ale câtorva triburi. Ammianus un procedeu obiș-
Marcellinus sublinia rolul raidurilor ca nuit al nomazi-
metodă de război a sarmaţilor: „Aceste lor, care le sporea
triburi (sarmatice – A.S.) sunt mai ca- mult mobilitatea.
„Ei parcurg spaţii
întinse când ur-
măresc dușmanul Călăreţ nobil –
sau fug ei singuri, reconstrucţie
stând pe cai sprin-
teni și ascultători, dar fiecare mai ţine de
frâu încă un cal de schimb, iar uneori
și doi (subl. – A.S.), pentru ca, trecând
de pe unul pe altul, să cruţe puterile ca-
ilor... să le refacă vioiciunea” (Amm.
Piese de harnaşament de argint, Marc., XVII, 12, 3).
incrustate cu email. Cazaclia
maket.indd 570 25.11.2010 14:38:12

Economia şi modul de gospodărire iești, comparându-i cu caii din Tesalia,

Baza economică a societăţii sarma- Sicilia ori din Pelopones. Dar ei sunt în
te a constituit-o creșterea vitelor de tip stare să îndure orice osteneală. Atunci
nomad. După Strabon, „... ei le urmează abia îţi dai seama că un cal iute, mare
(turmele) la pășune, schimbând mereu și năvalnic nu rezistă, pe când calul slab
locurile, după cum au iarba. În timpul și râios îl ajunge pe celălalt, și apoi – lă-
iernii stau prin mlaștinile de lângă Lacul sându-l în urmă – se năpustește asupra
Meotic, iar vara în câmpii” (VII, 3, 17). vânatului” (Arian, Kyn. 23, 2).
Relieful și clima moderată a silvostepei Până acum nu este rezolvată defi-
din nordul Moldovei și a stepei Bălţilor nitiv chestiunea referitoare la seden-
erau mai favorabile creșterii animalelor tarizarea sarmaţilor din spaţiul actu-
de tip seminomad. La sud, în Bugeac, al al Moldovei. Această opinie (G.B.
clima aridă și relieful de stepă dictau un Fiodorov, E.A. Rikman) a fost sugerată
tip de nomadism mai mobil, cu predo- de existenţa câtorva necropole plane
minarea în turmă a oii și a calului. (Marcăuţi, Seliște, Bocani). Trebuie de
Anume aceste animale sunt repre- remarcat că procesul de sedentarizare
zentate în materialele osteologice din este reflectat nu de necropolele plane,
siturile sarmatice cercetate. Numai ele ci de așezări. Însă așezări sigure ale
pot suporta permanentele mutări din- sarmaţilor în Moldova lipsesc, nu exis-
tr-un loc în altul, fără a pierde din greu- tă date despre sarmaţii sedentari nici în
tate și forţele vitale. În afară de aceasta, izvoarele scrise. Pe de altă parte, la ia-
caii sunt capabili să găsească iarba de zigii din Ungaria, despre statornicirea
sub stratul de zăpadă, înlăturându-l cu cărora au scris nu o dată autorii antici,
copita. După ei pe acest imaș se mână se cunosc o mulţime de așezări.
vitele cornute mari, iar la urmă – oile. În afară de aceasta, etnografia
Unei asemenea componenţe a turmei îi demonstrează că nomazii se seden-
corespunde un tip de nomadism destul tarizau fără nicio tragere de inimă.
de activ, când toată populaţia se mișcă Evenimentul se întâmpla numai în caz
împreună cu vitele, oprindu-se numai de sărăcire extremă. Însă, cum numai
pentru iernat. neamul sau familia ieșea din nevoi
Caii sarmaţilor erau de tip abori- și agonisea un număr minim de vite,
gen de stepă, apropiaţi de cei ai cazahi- imediat se reîntorceau la modul de
lor sau mongolilor: de statură nu prea existenţă nomad. Acesta era un mod
înaltă, cu gâtul scurt și capul mare, de viaţă prestigios, condiţionat de tra-
având picioare scurte robuste. O de- diţia și „autenticitatea” nomadului.
scriere foarte reușită a unor astfel de cai Inventarul mormintelor plane sarma-
găsim la autorul din sec. II d.Hr. Arian, tice are o coloratură nomadă elocventă
care a luptat el însuși cu sarmaţii și îi (arme și piese de harnașament), ceea
cunoștea foarte bine – „La început ... ce nu este caracteristic pentru comuni-
când îi vezi, ești înclinat să-i dispreţu- tăţile sedentare.
maket.indd 571 25.11.2010 14:38:13

572 Partea a III-a
Meşteşugurile tari, dependenţi

Chestiunea privind practica meș- politic de ei.
teșugurilor în societatea sarmată este Existenţa la
dificilă din cauza lipsei totale de infor- sarmaţi a cazane-
maţii în izvoarele antice. Însă, etnogra- lor turnate sau fă-
fia nomazilor are suficiente exemple de urite prin batere
practicare de către ei a unor meșteșu- și urmele de repa-
guri precum confecţionarea armelor raţii ale recipien- Cazan de bronz.
telor de bronz de Mocra
(armurăria) și a bijuteriilor (giuvaier-
geria). Un rol deloc neglijabil în răs- import presupu-
pândirea acestor meșteșuguri îl jucau ne prezenţa în societatea sarmatică a
meșterii-fierari ambulanţi. turnătorilor și meșterilor în toreutică.
Prezenţa în număr mare la sarmaţi Dovadă că printre sarmaţi erau și giu-
a armelor cu tăiș de anumite tipuri, vaiergii sunt formele originale ale unor
răspândite pe spaţii întinse ale stepei podoabe, fără analogii în giuvaiergeria
eurasiatice, exclude ipoteza confecţio- antică. În același timp, schema gene-
nării lor pentru sarmaţi într-un anu- rală și tehnica executării podoabelor
mit centru – astfel de centre ar fi prea sarmatice își au originea în modelele
multe. Este de necrezut să admitem că antice, pe care sarmaţii le cunoșteau cu
nomazii depindeau de armurierii unui siguranţă.
neam străin, care în orice timp puteau Paralelismul etnografic oferă po-
lăsa oștenii fără arme. Fără îndoială că sibilitatea de a presupune prezenţa la
spadele, pumnalele, vârfurile de lănci/
suliţe și de săgeţi sarmaţii le făureau
singuri. Cu și mai multă siguranţă
aceasta se referă la confecţionarea har-
nașamentului.
Tacitus scria că tributul cotinilor
și osilor plătit iazigilor era fierul, adi-
că materia primă. Însă povestirea lui
Tacitus reprezintă o mărturie despre
Oglinzi sarmatice şi valvă de turnat
cele mai neașteptate căi de apariţie a
materiei prime la fierarii sarmaţi. Este
interesant de remarcat că mulţimea sarmaţi a unor meșteșuguri tradiţio-
cuptoarelor de redus minereu în așe- nale pentru popoarele nomade pre-
zările culturii Zarubinec târzii din sec. cum curelăria (hămurăria, șelăria) și
I d.Hr. aparţinând orizontului Rachny- tăbăcăria, confecţionarea ţesăturilor
Počep, reflecta același tablou al legătu- de lână (descoperirea fusaiolelor) și a
rilor reciproce dintre sarmaţii din zona pâslei, a recipientelor de lemn și pie-
nord-vest-pontică cu vecinii lor seden- le (descoperirea cupelor ritualice de
maket.indd 572 25.11.2010 14:38:13

lemn prevăzute cu torţi zoomorfe).

Femeile sarmate confecţionau pen-
tru necesităţile casnice vase de lut
și obiecte de cult modelate manual
(afumători, altărașe). În general, însă,
meșteșugăritul avea un caracter auxi-
liar în comunitatea sarmatică, și nive-
lul dezvoltării acestuia era determinat
de necesităţile tradiţionale ale modu-
lui de viaţă nomad.
Vase de import cu inscripţii. Cazaclia
În mormintele sarmatice au fost

găsite multe piese produse în centrele
antice: ceramică de culoare roșiatică,
uneori acoperită cu firnis roșiatic, reci-
Ceramică modelată cu mâna.
Cuconeştii Vechi, Opaci, Brăviceni piente de metal și amfore. Principalele
centre, din care sarmaţii din interflu-
Comerţul şi relaţiile de schimb viul Prut-Nistru primeau produsele
Un loc important în economia sar- de import, erau Olbia, Tyrasul și po-
maţilor îl ocupau legăturile comerciale lisurile vest-pontice – Histria, Tomis,
cu lumea înconjurătoare. Tradiţional Apollonia (podoabe, ceramică fină),
ei exportau vite și produse animaliere, Megara, Pergam și alte orașe din Asia
de asemenea – robi, capturaţi în nume- Mică (vase roșiatice acoperite cu lac
roasele expediţii militare. Cei mai activi roșu, amfore), provinciile romane
și mai apropiaţi parteneri comerciali din Orientul Apropiat (podoabele de
ai sarmaţilor erau orașele antice de pe giuvaiergerie, piese de sticlă) și din
litoralul nord-pontic. Aici ei primeau Europa (recipiente confecţionate din
produsele agricole necesare: ulei de metal, fibule).
măsline, vin, pâine, legume, produse În mormintele sarmatice din
meșteșugărești (podoabe de giuvaierge- Moldova datate din a doua jumătate a
rie de origine egipteană ori italică, piese sec. II – sec. III d.Hr. în proporţii sem-
de toaletă – pixide, opaiţe, casete de to- nificative este prezentată numeroasă
aletă, evantaie, stofe scumpe sau haine ceramica getică și provincial-romană
din asemenea stofe etc.). de culoare cenușie. Cel mai probabil,
maket.indd 573 25.11.2010 14:38:14

574 Partea a III-a
menţionaţi „regi”,
„căpetenii”, „nobili”,
„purtători de scep-
tru” și alţi repre-
zentanţi ai vârfuri-
lor conducătoare.
Cea mai bună ilus-
trare a acestui fapt
sunt siturile arheo- Vas de import.
logice, în care sunt Olăneşti
Ceramică de import. Cuconeştii Vechi, reprezentate, pe de
Brăviceni o parte, bogatele „morminte nobiliare”
de tipul celor de la Poroghi, Hrușca,
fenomenul constituie rezultatul legă- Mocra, iar pe de alta – o sumedenie de
turilor comerciale active de la limesul morminte al căror inventar se reduce la
dunărean cu Moesia Inferior și Tracia. una-două oale, podoabe modeste ori
câteva vârfuri de săgeţi.
Structura socială Spre regret, izvoarele scrise nu con-
În timpul apariţiei în ţinuturile din ţin informaţii certe referitoare la pătu-
Moldova, sarmaţii reprezentau o soci- rile sociale ale comunităţii sarmatice.
etate cu clase timpurie. Această orân- Dispunem doar de mărturii singulare
duire se caracterizează prin existenţa și indirecte. Astfel, Cornelius Tacitus,
unei diferenţieri de avere și evidenţie- descriind roxolanii, care au năvălit în
rea vârfurilor conducătoare, cu păstra- Moesia Inferior în anul 69 d.Hr., men-
rea instituţiilor sociale gentiloco-tri- ţionează că dintre ei, numai „căpeteni-
bale și a proprietăţii colective (tribale) ile și toţi nobilii” purtau armuri. Acești
asupra pământului. Concomitent, pu- „nobili”, probabil, alcătuiau aristocraţia
terea politică de cele mai dese ori se tribală, fiind reprezentanţii clanurilor
concentrează în mâinile celor mai no- dominante. Posibil, și „purtătorii de
rocoși și pricepuţi conducători militari sceptre” (Saytapharnes) din decretul în
– căpetenii ale triburilor ori hoardelor. cinstea lui Protogenes erau nu numai
Importanţa exploatării externe împre- conducători militari. Este cunoscut că
ună cu posibilităţile reduse ale creșterii la nomazi structura militară o repeta
animalelor, zootehniei extensive au fă- pe cea gentilico-tribală, iar căpeteniile
cut ca procesul de diferenţiere de clasă grupurilor sociale erau în același timp
în comunitatea nomadă să deruleze conducători militari.
destul de lent. Izvoarele scrise reflectă întrucâtva
Despre existenţa în societatea sar- caracterul puterii supreme la popoare-
matică a stratificării sociale mărturisesc le nomade de pe litoralul Mării Negre.
izvoarele scrise, în care deseori sunt Legendara regină Amaga, învingând
maket.indd 574 25.11.2010 14:38:15

pe sciţi, a acordat puterea asupra aces- rea spadei la sauromaţi (Clеm. Al., Or.
tora fiului regelui ucis (Pol., VIII, 56). 5, 64). Informaţia lui este dublată de
În epitaful lui Plautius Silvanus este Ammianus Marcellinus: „Ei nu au nici
vorba despre fiii unor regi sarmaţi luaţi temple, nici sanctuare... însă înfig spada
ostatici. Posibil că această informaţie scoasă din teacă în pământ, după obi-
reflectă practica moștenirii ereditare a ceiul barbarilor, și i se închină precum
puterii la sarmaţi. lui Marte...” (ХХІ, 2, 23). Reflectarea
Fără îndoială, societatea sarmatică arheologică a veneraţiei spadei se ma-
era organizată într-o oarecare formă nifestă prin prezenţa ei obligatorie în
de statalitate. Despre aceasta, în afară inventarul mormintelor sarmatice de
de logica general-istorică, mărturisesc bărbaţi și obiceiul de decorare a acestei
termenii „rege”, „stăpânitor” ș.a., care arme cu aur.
se întâlnesc în izvoare. Cel mai proba- Originea indo-
bil, ea reprezenta o uniune militar-po- europeană comună
litică temporară, tipică pentru nomazii permite să se admită
aflaţi în stadiul timpuriu al societăţii o anumită asemăna-
cu clase de tipul „imperiului nomad” re a sferei de cult a
cu astfel de atribute ale statalităţii pre- sciţilor și sarmaţilor.
cum teritoriul comun, puterea supre- În legenda etnogo-
mă, o anumită stratificare socială a nică a sciţilor, prin-
comunităţii. În calitate de dovezi arhe- Cupă de argint.
tre darurile care „au
Poroghi
ologice ale existenţei la sarmaţi a unor căzut din cer” la pi-
grupuri sau diferenţieri sociale poate coarele regilor sciţi figurează cupa și cu-
servi topografia mormintelor aristo- pele ceremoniale de aur, argint și lemn
craţiei supreme din a doua jumătate a decorate cu aur. La sarmaţi acest rol era
sec. I d.Hr. Acestea se concentrează pe jucat de cupele lucrate din aur, argint,
ambele maluri ale Nistrului (Mocra, ceramică și lemn, cu torţi zoomorfe ori
Hrușca, Poroghi, Severinovka) și la sud, reprezentând figuri de animale. O cupă
pe cursurile inferioare ale Nistrului și de argint cu toartă-figurină în formă de
Bugului (Vesnjanoe, Sokolova Mogila, cal a fost găsită în mormântul „regal”
Mihajlovka). Posibil, aceste necropole de la Poroghi, iar în cel de la Olănești –
aristocratice semnalează centrele gru- un recipient acoperit cu firnis maroniu
purilor de triburi. având formă de berbec și cupe de lemn
cu torţi-figurine, reprezentând urși.
Religia și arta Un obiect sacru, fără îndoială,
Panteonul și cultele. Ca și la sciţi, reprezenta cingătoarea de luptă de la
unul dintre cultele principale ale sar- Poroghi. Practica utilizării și plasării
maţilor era cultul vechi al spadei – în- în morminte a brâurilor ceremoniale
truchiparea zeului războiului. Clement bogat decorate cu aur confirmă acest
din Alexandria a scris despre venera- lucru.
maket.indd 575 25.11.2010 14:38:16

576 Partea a III-a
Spre regret, timpul și pământul nu au

păstrat pentru noi obiecte executate din
materiale organice – covoare, plapume,
pâsle – care, după cum a demonstrat
exemplul tumulilor de la Pazyryk, erau
bogat ornamentate cu broderii și apli-
caţii și ne puteau prezenta paleta ima-
ginilor plastice ale artei sarmatice.
Baza sistemului reprezentărilor ar-
tei sarmatice a fost stilul animalier, spe-
cific pentru toate comunităţile nomade
Garnitură de aur de lux. Poroghi iraniene ale Eurasiei. Cele mai timpurii
articole lucrate în acest stil provin din
În ritualurile de înmormântare a mormintele datate cu sec. V-IV î.Hr. și
sarmaţilor sunt expresive trăsăturile aparţin sauromaţilor. Stilul animalier al
cultului focului. Sub mantalele tumu- sauromaţilor după sortimentul imagini-
lilor au fost identificate urme ale unor lor, iconografie și tehnică era asemănă-
ruguri rituale cu un diametru de câţiva tor celui scitic. În sec. II d.Hr. la sarmaţi
metri (Bălăbănești, Opaci). De cultul intră în uz falarele de argint aurite, cu
focului sunt legate afumătorile și opa- imagini de animale sălbatice ori zeităţi,
iţele în mormintele de femei (Mocra). decorate cu ornament vegetal sau geo-
Probabil, anume femeile, în calitate metric gravat.
de ocrotitoare ale vetrei casei, oficiau La est de Nistru astfel de piese au
ritualul de venerare a focului. Pentru fost găsite de mai multe ori (Starobel’sk,
cine erau consacrate ceremoniile fo- Balakleja, Jančokrak, în tezaurele de la
cului, este greu de spus. La autorul din Fedulovka, Taganrog ș.a.). În Moldova
sec. V d.Hr. Marius Victor găsim măr- este cunoscută o singură descoperire
turii despre practicarea de către alani a de asemenea falare la Tvardiţa, iar mai
aducerii de jertfe spiritelor celor morţi la vest au fost semnalate în România
(Marius Victor, Aleth., 3,190). Posibil,
de acest cult sunt legate și ritualurile
de foc.
Arta
Ca la majoritatea nomazilor, arta
sarmaţilor era aplicativă. Ea este repre-
zentată de numeroase podoabe, arme,
piese de toaletă și de cult. Imaginile ar-
tistice din arta sarmatică ţin, prioritar,
de podoabele din materiale preţioase. Falar de argint. Tvardiţa
maket.indd 576 25.11.2010 14:38:17

(SzÖrcsc-Surcea) și Bulgaria (Galiče). Fiecare jumătate de cap a fost executa-

Judecând după analogiile din bazinul tă în tehnica basma, fiind apoi sudate
râului Volga și din Kuban, aceste obiec- pe axul central. Pe falca unui cap a fost
te au fost lăsate de sarmaţi în procesul lipită prin sudare o tamga regală.
incursiunilor lor spre vest. În mormântul bogat de la Mocra
În sec. I d.Hr. se răspândește re- în stilul turcoaz-auriu au fost găsite trei
numitul stil animalier policrom, adus inele. Ele sunt lucrate, evident, într-un
în Europa de alanii din Asia Centrală. centru antic, două având plăcile în for-
Articolele acestui stil reprezintă în mă de amfore, capetele celui de-al trei-
principal obiecte preţioase și de cult lea fiind modelate ca mici capete stili-
(torquesuri, brăţări, aplice de cingă- zate de dragoni. „Urechile” dragonilor
toare, ornamente de teacă de spadă și și corpurile amforelor sunt incrustate
de harnașament), care erau păstrate cu email albastru, imitând turcoaza,
cu grijă și transmise prin moștenire. iar „ochii” și „nările” dragonilor sunt
O trăsătură specifică a acestui stil este redate prin intalii de granat. Utilizarea
incrustarea unor anumite părţi ale de către giuvaiergiii antici a stilului tur-
imaginii corpului animalelor (ochii, coaz-auriu vobește despre faptul că ei
urechile, cozile) cu turcoază ori cu alt cunoșteau foarte bine gusturile și prefe-
mineral de culoare albastră și carneol, rinţele beneficiarilor-sarmaţi.
granat sau coral, ceea ce creează o mi- În mormântul unui oștean din sec.
nunată gamă roșie-albastră. I d.Hr. de la Cazaclia au fost găsite mos-
Mostre splendide ale acestui stil au tre ale toreuticii sarmatice – falare de
fost găsite în mormântul de la Poroghi. fier, incrustate cu spirale de aur. Motivul
Ele reprezintă garniturile de aur a cu patru spirale în acea vreme era foarte
două cingători, precum și un torques. popular în arta giuvaiergeriei getice și
Încheietorile circulare ale brâului de tracice – de cele mai multe ori astfel se
paradă sunt de fier, placate cu foiţă de executau șatoanele inelelor și brăţărilor.
aur. În relief pe foiţă este reprezenta-
tă lupta a doi dragoni. Urechile, baza
aripilor și mușchii umerilor și a crupei
sunt incrustate cu turcoază, iar intalii-
le pierdute sunt înlocuite de odontolit
vopsit (vezi il. pag. 576). În același stil
au fost lucrate și capetele miniaturale
de cai, ce reprezintă extremele torque-
sului. Iscusit este redat tipul rasei abo-
rigene a cailor de stepă – capul greoi,
nările largi și urechile lungi, cu coa-
ma ridicată. Urechile sunt incrustate
cu turcoază, ochii – cu ceramică albă. Relif în os, brăţară şi inele. Mocra
maket.indd 577 25.11.2010 14:38:18

578 Partea a III-a
Falare de fier incrustate cu aur. Cazaclia
Un nou stil pronunţat în arta sar-

maţilor apare la mijlocul sec. III d.Hr.
Piesele de argint ale acestui stil (în cea
mai mare parte – falare și aplici de cen-
tură) au particularităţi stilistice și teh- Piese de harnaşament. Čauš
nologice stabile. Ele se montau dintr-o
ramă pe care se suda placa superioară La sfârșitul sec. III d.Hr. în arta
și cea inferioară. Placa superioară se giuvaiergeriei sarmatice apare tehnica
acoperea cu o plăcuţă subţire de aur, în cloisoné, sau a incrustării prin despăr-
care erau tăiate cuiburi pentru intalii. ţituri. Suprafaţa superioară a piesei era
Centrul compoziţiei îl ocupă una sau acoperită cu linii fine de aur, după con-
câteva intalii aplatisate de carneol de turul viitorului ornament. În cuiburile
formă pătrată, ovală ori în formă de pi- astfel create se turna email colorat ori
cătură. Intaliile centrale și marginile piese montau intalii din pietre semipreţi-
sei sunt încadrate de adâncitura largă a oase sau sticlă.
„tăieturii”. Spaţiile libere se completează Tehnica aceasta deja din sec. I
cu compoziţii de puncte în relief, dis- d.Hr. a apărut în Transcaucazia, unde,
puse liniar sau grupate în formă de tri- la rândul său, a pătruns din Orientul
unghiuri, zigzaguri, cruci piezișe, figuri Apropiat. În continuare, prin sarmaţi,
executate în filigran sau pseudogranule. stilul cloisoné s-a răspândit în întreg
Intervalele dintre figuri sunt decorate Barbaricum și a ajuns în arta aplicativă
cu intalii mărunte de sticlă verde ori romană. În sec. IV d.Hr. podoabele în
albastră. Elemente de ornament sunt stil cloisoné erau la modă, predominant,
capetele niturilor care fixează piesa, fi- printre vârfurile militare ale barbarilor-
ind plasate la colţurile plăcii. O mostră federaţi ai Imperiului Roman (goţi, ge-
caracteristică a acestui stil îl constituie pizi, vandali, burgunzi, alani etc.).
decorul frâului din necropola Čauš de Un model splendid al stilului cloi-
pe cursul inferior al Dunării. soné îl reprezintă decorul de frâu din a
maket.indd 578 25.11.2010 14:38:19

doua jumătate a sec. IV d.Hr., găsit la Mitridate a cucerit Colchida, a intro-

Cazaclia. De stilul clasic cloisoné el se dus oștile sale în Crimeea și a anexat
deosebește doar prin faptul că intalii- Regatul Bosporan la cel Pontic. În anul
le de granat ori almandin tradiţionale 101 î.Hr. Mitridate a alipit la posesiu-
sunt înlocuite cu email roșu și azuriu nile sale Galatia și Paflagonia și a cu-
(vezi il. pag. 570). Mormântul a fost je- cerit Cappadocia și Vifinia, împotrivi-
fuit, însă forma construcţiei funerare rea cărora a și devenit motivul pornirii
și tipurile de catarame permit datarea Romei împotriva lui Mitridate.
lui destul de sigură în perioada prehu- Conducerea trupelor romane a
nică, adică nu mai târziu de mijlocul fost încredinţată cunoscutului coman-
sec. IV d.Hr. dant de oști Lucius Cornelius Sulla.
Din cuvântarea acestuia se cunoaște
Relaţiile internaţionale că, deja în primul război, de partea lui
Partenerul politic și comercial de Mitridate au participat barbarii de pe
bază al sarmaţilor era lumea antică – litoralul de nord al Mării Negre: „Tu
Imperiul Roman și orașele grecești de ... sperând că vei domni peste întreaga
pe litoralul nord-pontic. Contactele lume, dacă îi vei învinge pe romani, tu
politice reprezentau rezultatul înveci- ai născocit aceste motive, pentru a as-
nării teritoriale, iar simbioza economică cunde planul tău. Dovadă a acestui fapt
dintre nomazi și lumea sedentară era o este că, neluptând încă cu nimeni, tu ai
necesitate pentru ambele părţi. Sarmaţii încheiat alianţă cu tracii, sciţii, sauro-
aveau nevoie de produse agricole și vari- maţii...” (Arr., Mithr., 57). La începutul
ate articole meșteșugărești, iar locuitorii războiului detașamentul de șoc al lui
orașelor antice – de produsele unui vită- Mitridate, format din 100 de călăreţi
rit specializat evoluat. Mai mult ca atâta, sarmaţi, a nimicit armata regelui vifi-
nomazii livrau lumii sclavagiste mijloa- nian Nicomedes la hotarul Regatului
cele ei principale de producţie – robi din Pontic cu Vifinia. În decursul a câtorva
mulţimea prizonierilor capturaţi. campanii din anii 88-85 î.Hr. romanii
Ţinând cont de specificul modu- totuși au repurtat biruinţă, și primul
lui de viaţă nomad, aceste contacte în război mitridatic s-a încheiat cu trata-
majoritatea cazurilor aveau caracterul tul de pace de la Dardane.
unor ciocniri militare. Nu va fi o gre- Războiul l-a slăbit pe Mitridate,
șeală dacă vom considera războaiele însă nu i-a înfrânt marea lui putere,
mitridatice drept cele mai timpurii lucru demonstrat de cel de-al doilea
evenimente politice din istoria sarma- război din anii 83-82 î.Hr., când legatul
ţilor din Moldova. roman Licinius Murena, sub pretextul
La sfârșitul sec. II î.Hr. tronul încălcării de către Mitridate a păcii de
Regatului Pontic din Asia Mică a la Dardane, a atacat Regatul Pontic, dar
fost ocupat de Mitridate VI Eupator. a suferit înfrângere. Însă evenimentele
În politica sa de a se opune Romei, principale urmau încă să se deruleze.
maket.indd 579 25.11.2010 14:38:19

580 Partea a III-a
Pregătindu-se de un nou război

cu Roma, Mitridate, alipind la regatul
său pământurile nord-pontice, capătă
acces la o sursă inepuizabilă de resurse
militare – sciţii și sarmaţii, antrenaţi în
cel de-al treilea război, din anii 74-63
î.Hr. Astfel, în coaliţia mitridatică din-
tre sarmaţi participau nu numai siracii Aplică de argint cu tamgaua lui Inismeos.
Hruşca
din zona Kuban, ci și iazigii din nordul
Mării Negre (App., Mithr., 67, 2). În mormintele sarmatice din
Incursiunea cavaleriei sarmatice Moldova, datate în a doua jumătate a
concepută de Mitridate, probabil, a în- sec. II – mijlocul sec. III d.Hr., se gă-
ceput cu succes, dar nu s-a și terminat sește din abundenţă ceramică cenușie
la fel. Cronologic, ea coincide cu „teza- lustruită getică, iar în cele datate mai
urele” și descoperirile izolate de piese târziu – ceramică a „dacilor liberi” cu
de harnașament din interfluviul din- ornament negru lustruit. Asemenea
tre Bugul de Sud și Nistru (Mar’ivka, fapt este condiţionat de imediata veci-
Velikoploskoe, Semenovka ș.a.), dintre nătate și legăturile strânse dintre sar-
Nistru și Prut (Bădragii Vechi, Bubuieci,
maţi și geto-daci.
Brăviceni, Tvardiţa, Taraclia), din
Istoria politică a sarmaţilor din
România (Găvani, Zimnicea, SzÖrcsc-
această perioadă se reconstituie după
Surcea). Aceste vestigii au analogii nu-
comunicările autorilor antici. În anul
mai în Kuban, în siturile siracilor.
167 începe primul război marcomanic.
Un eveniment important pentru
Triburile germanice ale marcomanilor,
spaţiul dintre Nistru și Prut a fost ve-
hermundurilor, victovalilor, vandalilor,
nirea aici la mijlocul sec. I d.Hr. a unei
cvazilor ce locuiau la nord de Dunăre,
numeroase hoarde din regiunea cur-
au creat o alianţă cu sarmaţii-iazigi un-
sului inferior al Donului. Aceștia erau,
gari și au pornit împotriva Romei. Din
probabil, aorșii, conduși însă de dinasti-
est – de pe teritoriul Moldovei actuale
ile regale alane. În zona nord-vest-pon-
– asupra Daciei au năvălit roxolanii și
tică s-a creat o puternică uniune poli-
tică a sarmaţilor, numită de M. Ščukin alanii în alianţă cu dacii și costobocii.
„Regatul lui Farzoios și Inismeos”. Acești Presiunea barbarilor nordici era atât
sarmaţi i-au constrâns pe iazigi să ple- de puternică, încât oștirile lor deja pes-
ce prin defileele Carpaţilor și Oltenia te doi ani au pătruns în Italia de Nord.
în pământurile dintre Tisa și Dunăre. Împăratul Marcus Aurelius, pentru a
Judecând după descoperirile monetare evita războiul pe două fronturi, a fost
și a obiectelor de preţ cu tamgalele lui nevoit în anul 175 să încheie pace se-
Farzoios și Inismeos, mormintele de la parată cu liderii coaliţiei nordice – ia-
Hrușca și Poroghi pot fi ale acestor regi zigii și marcomanii. Însă în anul 177
sau ale rudelor lor. aliaţii au declanșat din nou acţiuni mi-
maket.indd 580 25.11.2010 14:38:20

litare, iar coaliţiei estice i s-au alăturat Statul lui Hermanarich, apărut în
și carpii. Cel de-al doilea război mar- spaţiul nord-pontic, și care coincide sur-
comanic a și fost numit chiar sarmatic, prinzător cu arealul culturii Černjachov
ceea ce arată rolul triburilor sarmatice din a doua jumătate a sec. III – prima
care au participat în acest război. Și ia- jumătate a sec. IV, parcă ar fi despicat
răși subtilul politician și filosof Marcus în două lumea sarmatică. Mormintele
Aurelius a utilizat principiul „divide sarmatice din această perioadă se con-
et impera”. El a încheiat un nou tratat centrează la est în stepele din preajma
de pace separat cu sarmaţii – iazigi și Mării Azov, Doneţului și a Donului
roxolani, permiţându-le să comunice Inferior, iar la vest – în zona cursurilor
între ei prin Dacia. Neutralizând astfel inferioare ale Dunării și a Prutului. Aici
pe cei mai periculoși dintre dușmani, necropolele sarmaţilor se află nemijlocit
Marcus Aurelius a concentrat toate pe teritoriul černjachovian, în vecinăta-
forţele pentru lupta cu marcomanii te cu siturile acestei culturi.
și alanii. Însă încheierea războiului a Finalul epocii sarmatice în
revenit deja fiului său Commodus în Moldova este legat de invazia hunilor
anul 180, cu condiţia păstrării hotare- la începutul anilor 370. Conform lui
lor antebelice. Ammianus Marcellinus aceștia, cu-
Aproximativ în această perioadă cerindu-i pe alanii-tanaiţi, au nimicit
sau doar puţin mai târziu în nordul ţăr- statul lui Hermanarich. Rămășiţele
murilor Mării Negre au apărul goţii și sarmaţilor s-au contopit cu hoarda hu-
gepizii. La început goţii nu înaintau de- nilor și, împreună cu ea, au pornit spre
parte în adâncul pământurilor sarmati- Europa de Vest. A început epoca Marii
ce, învecinându-se cu ei la nord și nord- Migraţiuni a Popoarelor.
vest. Însă treptat relaţiile dintre sarmaţi
și goţi se înviorau și ulterior au jucat un 7.2. Cultura Černjachov-
rol hotărâtor în constituirea variantei Sântana de Mureş
sud-vestice a culturii Černjachov. a. Istoricul cercetărilor
Se consideră că integrarea cultu-
Primele vestigii ale culturii Čer-
rală și etnică a goţilor și sarmaţilor s-a
njachov au fost descoperite, practic,
amplificat vădit în procesul războaielor concomitent în diferite ţări. În anii
„scitice” ori „sarmatice”, primele cam- 1899-1900 V.V. Hvojko a efectuat săpă-
panii ale cărora se referă la anii 232- turi arheologice pe „câmpurile de urne”
238 d.Hr., iar ultima se încheie în anul de lângă satul Romaški și la necropo-
268 d.Hr. Vecinătatea și relaţiile de ali- la din apropierea satului Černjachov
anţă a două dintre cele mai războinice (gubernia Kiev), de la care și provine
și puternice populaţii din regiune au denumirea acestui tip de monumente.
evoluat în continuare într-o colabora- În aceiași ani – 1898-1899, arheologul
re etnoculturală, care a dus la apariţia polonez K. Hadaczek efectuează cerce-
culturii Černjachov. tări în așezarea Nesluchov de pe cursul
maket.indd 581 25.11.2010 14:38:20

582 Partea a III-a
superior al Bugului de Vest. În 1903, În anii ’20-’30 ai sec. XX a fost

I. Kovacs studiază, în Transilvania, ne- descoperit un șir întreg de monumen-
cropola Marosszentanna (denumirea te noi, pe un teritoriu imens, ceea ce
contemporană românească a localităţii a impus corectări esenţiale în privinţa
– Sântana de Mureș). Din această cau- arealului culturii, iniţial limitat la zona
ză în România cultura respectivă este Niprului Mijlociu. Cercetarea necro-
numită Sântana de Mureș, iar luată în polei de lângă satul Maslovo din inter-
întregime ea este cunoscută ca „Sânta- fluviul Nipru-Bugul de Sud a avut în
na de Mureș-Černjachov”. acest sens o importanţă majoră. Mo-
Opiniile privind apartenenţa et- numente noi au fost semnalate în stân-
nică a purtătorilor acestor monumen- ga Niprului. Lângă s. Kantemirovka au
te s-au divizat de la bun început. La fost descoperite morminte tumulare,
aceasta au contribuit nu numai pozi- efectuate după ritualul sarmatic, dar cu
ţiile știinţifice, dar și sentimentele na- inventar tipic černjachovian.
ţionale ale cercetătorilor. V.V. Hvojko În anii ’40 – începutul anilor ’50
interpreta monumentele de tip Zaru- majoritatea cercetătorilor sovietici
binec și Černjachov drept două etape continuau să atribuie cultura Černja-
succesive în dezvoltarea culturii slavi- chov slavilor (anţilor). În publicaţiile
lor vechi. Arheologii germani vedeau timpului de atunci prevala concepţia
în vestigiile černjachoviene mărturii „autohtonistă” despre originea cultu-
ale prezenţei triburilor germanice în rii. Opinia despre apartenenţa cultu-
zona Niprului. P. Reinecke a fost pri- rii Černjachov slavilor-anţi, expusă de
mul care a pledat în favoarea atribuirii M.I. Artamonov și B.A. Rybakov în pe-
necropolelor Černjachov și Romaški rioada luptei cu ideologia fascistă, de-
goţilor. E. Blume, după care G. Kos- vine concepţie oficială și este susţinută
sinna și C. Diculescu, au enunţat prede mai mulţi arheologi. În atmosfera
supunerea despre apartenenţa necro- știinţei istorice staliniste, a exprima
polelor de pe Nipru gepizilor, în baza alte opinii era destul de periculos, cu
asemănării materialelor de acolo cu atât mai mult că noţiunile de „goţi” și
cele ale culturii gepizilor de pe Vistula „germanici” se asociau încă destul de
Inferioară. viu cu ocupanţii germano-fasciști.
În perioada interbelică, printre cer- O adevărată explozie informaţio-
cetătorii germani predomina convinge- nală are loc în anii ’50-’60, marcaţi prin
rea despre apartenenţa monumentelor cercetări intensive de teren. În această
de tip Černjachov exclusiv goţilor sau perioadă în Ucraina se studiază așa
gepizilor. În Germania hitleristă lucră- monumente precum Kompanijcy, Ko-
rile consacrate istoriei goţilor se scriau sanovo, Ryževka, Viktorovka, Ranže-
în spirit oficios-naţionalist și serveau voe, Koblevo, Lepesovka, Gavrilovka.
ca armă ideologică pentru propagarea În Moldova, primele situri ale cul-
politicii de cucerire spre est. turii Černjachov au fost descoperite de
maket.indd 582 25.11.2010 14:38:21

G.D. Smirnov și Černjachov a fost posibilă datorită des-

N.P. Alexeev în coperirii vestigiilor slave timpurii de
anii 1946-1947. tip Praga-Korčak și Kiev, precum și a
Din anul 1950, monumentelor „de tip Ditiniči” (Wiel-
drept urmare bark, în terminologia contemporană).
a investigaţii- În acești ani, V.D. Baran cercetează un
lor expediţiei grup de așezări černjachoviene pe cur-
Pruto-Nistrene surile superioare ale Nistrului și Bugu-
Emanuil A. Rikman condusă de G.B. lui de Vest, găsind în ele trăsături co-
Fiodorov, încep mune cu vestigiile slave din perioada
săpăturile sistematice, cercetându-se medievală timpurie.
așezarea Lopatna, necropolele Mălă- Descoperirea siturilor altor cul-
iești, Bălţata 1 și 2. Rezultatele lucră- turi, sincronice cu cultura Černjachov,
rilor au fost reflectate în monografia dar aparţinând slavilor, ca și prezenţa
lui G.B. Fiodorov din 1960 despre po- materialelor germanice și cu siguran-
pulaţia din interfluviul Prut-Nistru în ţă slave în complexele culturii Čern-
prima jumătate a mileniului I d.Hr. jachov, demonstrează complexitatea
Investigaţii arheologice de proporţii situaţiei cultural-istorice din partea de
ale monumentelor černjachoviene în sud a Europei de Est în perioada ro-
Moldova s-au efectuat sub conduce- mană târzie. Lărgirea bazei de izvoare,
rea lui Emanuil A. Rikman. Începând ameliorarea în URSS a situaţiei politice
din anul 1953, cercetătorul studiază, în perioada „dezgheţului hruščiovist”
prin săpături, așezările de la Solonceni, au condus la exprimarea diferitor opi-
Lucașăuca, Budești, Delacău, Zăicana, nii cu referire la procesul de constituire
precum și una dintre cele mai mari ne- a vestigiilor de tipul Černjachov. Încă
cropole, după numărul de morminte în anul 1949 M.I. Artamonov enunţă
descoperite – Budești. ideea despre apartenenţa neslavă a cul-
În așa fel, treptat, arealul atribuit turii Černjachov. Evenimentul preves-
culturii Černjachov s-a lărgit simţitor, tea schimbări cardinale în cercetările
incluzând toată silvostepa: zona Nipru- ulterioare.
lui Mijlociu, Volynija, regiunea cursu- La consfătuirea din L’vov din anul
lui superior al Nistrului, interfluviul 1957, dedicată problemelor culturii
Nistru-Prut, zona superioară a pragu- Černjachov și rolului acesteia în istoria
rilor Niprului. Sunt descoperite anu- timpurie a slavilor, s-au conturat trei
mite situri și pe teritoriul României, în direcţii de bază de cercetare, valabile
particular, necropola Izvoare, cercetată și în prezent. La baza primei direcţii
de către R. Vulpe în anii 1938-1948. se afla ideea lui V.V. Hvojko despre
Apariţia unor opinii mai funda- apartenenţa slavă a culturii Černja-
mentate referitoare la etnicitatea pur- chov. M.Ju. Brajčevskij și E.V. Machno
tătorilor culturii Sântana de Mureș- susţineau că aceasta a existat până în
maket.indd 583 25.11.2010 14:38:21

584 Partea a III-a
sec. VII d.Hr. și era legată nemijlocit de predominarea anumitor grupuri etnice
cultura Rusiei Kievene. – triburile scito-sarmatice la est, traco-
A doua direcţie ţine de concepţia getice la vest, în bazinul Nistrului, și
despre originea gotică a culturii Čer- slave la nord-vest.
njachov. M.I. Artamonov sublinia că Realizarea
populaţia de pe teritoriile ocupate de în anii ’60 a unor
cultura Černjachov era multietnică periegeze de am-
(triburi slave, traco-dacice ale culturii ploare, pe regi-
Lipica, sarmatice ș.a.). Unitatea cultu- uni largi, a dus
rală a acestei populaţii s-ar datora, pola descoperirea
trivit lui, migrării triburilor germanice unui număr im-
și formării statului lui Hermanarich. punător de mo-
În opinia acestui autor, cultura Čer- numente noi.
njachov cade sub loviturile hunilor la Unul din com-
sfârșitul sec. IV d.Hr. ponentele de Mark B. Ščukin
Spre deosebire de primele două, bază ale studierii
a treia direcţie era principial nouă. culturii Černjachov din acești ani revi-
Ea consta în ideea constituirii culturii ne problemei cronologiei. Au fost evi-
într-un mediu polietnic, eterogen. Se denţiate trei opinii principale. Prima
presupunea că numeroasele triburi de – datarea culturii cu sec. II-V, propusă
pe Niprul Mijlociu și Inferior, Volynija, încă de V.V. Hvojko, a doua – sec. II-
interfluviul Prut-Nistru n-au participat VII; și cea de-a treia – „datarea îngus-
nemijlocit la crearea culturii Černja- tă” în cadrul secolelor III-IV, expusă și
chov, preluând-o de la un anumit grup argumentată de Mark B. Ščukin.
etnic (slavi, germanici), în contextul În anul 1967, la Kamenec-Podol’sk
unor anumite circumstanţe istorice. a avut loc consfătuirea consacrată pro-
Această opinie a fost susţinută de G.B. blemelor originii culturii Černjachov
Fiodorov și E.A. Rikman. și raportului ei cu lumea slavă din sec.
Prima tentativă de a evidenţia va- VI-VIII. În cadrul discuţiilor, V.D.
riante locale ale culturii Černjachov Baran, în baza materialelor din zona
va fi întreprinsă în anul 1957 de către Nistrului Superior, se pronunţa în fa-
M.A. Tichanova, care, luând ca bază voarea unei legături genetice a aceste-
deosebirile în ritul funerar, tradiţiile ia cu vestigiile slave ale epocii evului
de construcţie a locuinţelor, tipurile mediu timpuriu din zona nistreană.
de ceramică și inventar, va nominali- La rândul său, I.S. Vinokur va enunţa
za cinci regiuni distincte: Niprul Mij- ideea că unul dintre ţinuturile în care
lociu, zona pragurilor Niprului, Vo- s-a constituit cultura Černjachov a fost
lynija, bazinul Nistrului, Moldova și zona de graniţă dintre Volynija și Po-
România. Varietatea culturii în fiecare dolija. Aici, în opinia cercetătorului, în
dintre aceste regiuni era explicată prin materialele culturii Černjachov „sunt
maket.indd 584 25.11.2010 14:38:21

prezente elemente ale culturii Zarubi- mai multor necropole ale culturii Sân-
nec și Przeworsk, care alcătuiau baza tana de Mureș pe teritoriul României.
genetică a formării triburilor černja- Este vorba despre Târgșor și Mogoșani,
choviene”. O nouă fundamentare a pri- rezultatele investigaţiilor fiind publicate
mit și concepţia originii germanice a de G. Diaconu (1965, 1970), Indepen-
culturii Černjachov, susţinută de Ju.V. denţa și Miorcani – de I. Ioniţă (1966,
Kucharenko, conform căruia formarea 1971, 1974), un șir de necropole din
culturii Černjachov a avut loc în baza Muntenia, publicate de B. Mitrea și C.
grupului mazoveck-volynian, legat la Preda (1966), Bârlad-Casa, Bârlad-Va-
rândul său de monumentele Vistulei lea Seacă, Bogdănești – de V. Palade
Inferioare. (1971, 1973, 1980).
Studiind mai multe situri în Voly- Anii ’80 s-au marcat prin apariţia
nija (Lepesovka, Vikniny Velikie, Kost- de noi studii cu privire la problemele
janec ș.a.), M.A. Tichanova, la rândul interpretării, cronologiei, originii și
său, va consemna că monumentele apartenenţei etnice a culturii Černja-
din această zonă își găsesc analogii în chov. Adept al caracterului polietnic
materialele arheologice de pe Vistula al acestei culturi, P.N. Tret’jakov con-
Inferioară, din Mazovia, nord-vestul firmă componenţa ei din mai multe
Europei, adică în culturile triburilor triburi locale, ale căror particularităţi
germanice. etnoculturale însă, în viziunea auto-
În anii ’70, E.A. Rikman, urmărind rului, au fost pierdute, fiind nivelate
trăsăturile asemănătoare dintre monu- de influenţa civilizaţiei antice târzii.
mentele carpo-dacice de tip Poienești- Autorul desemnează populaţia černja-
Vârteșcoi și cele černjachoviene, va con- choviană ca „popor neconstituit”, pro-
clude că în partea de sud a interfluviului cesul de consolidare etnică al elemen-
Nistru-Dunăre tracii de nord intrau în telor-componente fiind întrerupt de
componenţa purtătorilor culturii Čer- invazia hunilor. Totuși, P.N. Tret’jakov
njachov. Ideea mai multor componente considera posibilă diferenţierea vesti-
etnoculturale – Zarubinec, Przeworsk, giilor černjachoviene și evidenţierea
geto-dacice – va fi suplimentar argu- particularităţilor specifice distincte ale
mentată de N.M. Kravčenko. Potrivit anumitor grupuri etnice.
acestuia, răspândirea trăsăturilor zaru- M.B. Ščukin a încercat să prezinte
binec și geto-dacice sunt caracteristice obiectele arheologice din prima jumă-
doar pentru teritoriul în care respectate a mileniului I d.Hr. din zona nord-
tivele culturi sunt cunoscute din peri- pontică în dinamică și interacţiune.
oada precedentă, în timp ce cele de tip Cercetătorul a creat un fel de „carcasă
przeworsk sunt răspândite pe întreg are- cronologică” pentru culturile acestei
alul și nu prezintă fenomene locale. epoci. Astfel, în regiunea Niprului Mij-
În anii ’60-’70 cercetări de teren de lociu și Inferior, în sec. II-III, este sem-
proporţii au fost efectuate și în cadrul nalat un hiatus – „lipsa unui orizont de
maket.indd 585 25.11.2010 14:38:22

586 Partea a III-a
monumente câtuși de puţin expresive”. Particularităţile nominalizate sunt

Pe cursul superior al Nistrului și în Vo- apropiate trăsăturilor culturii slave de
lynija întreruperi cronologice nu sunt, tip Praga din evul mediu timpuriu, iar
aici în această perioadă fiind răspân- veriga de legătură între aceste culturi o
dite monumentele de tip Przeworsk și constituie așezările cu datare în sec. V,
Wielbark-Cecel’sk, parţial sincronice cu descoperite în ultimii ani.
cele černjachoviene și puţin mai tim- Cercetarea siturilor černjachovi-
purii, pe când cele černjachoviene își ene continuă în anii ’80, dar în anii
continuă existenţa. În așa fel, conclude ’90, din lipsă de mijloace, treptat se
autorul, formarea culturii Černjachov reduce. Însă, în acest răstimp intens
pe Nistrul Superior și în Volynija a se studiază mate-
avut loc în baza celor de tip Wielbark rialele acumulate
și Przeworsk. anterior. În anii
Problema culturii Černjachov din 1979 și 1988 sunt
zona Nistrului și a Dunării de Jos a fost editate două cu-
abordată în monografia lui E.A. Rik- legeri, intitulate
man, editată în 1975. În opinia autoru- „Necropolele cul-
lui, populaţia principală, din perioada turii Černjachov”
anterioară culturii Černjachov, de aici, (inclusiv mono-
o constituiau sarmaţii. Respectiv, naș- grafia dedicată Isak A. Rafalovici
terea culturii Černjachov este văzută ca necropolei de la
urmare a pătrunderii triburilor tracice Dănceni, cercetată de Isak A. Rafalo-
de agricultori-sedentari de pe Nistrul vici), și un număr impunător de stu-
Superior, din Subcarpaţii Răsăriteni și dii. Cu ocazia centenarului studierii
amestecul lor cu triburile locale sar- culturii câmpurilor funerare, în 1999
matice – „în formarea culturii Čern- are loc un colocviu la Chișinău și un
jachov din interfluviul Nistru-Prut și seminar la Kiev, publicându-se cule-
ţinuturile limitrofe de la Dunărea de geri tematice și ediţii speciale. Multe
Jos rolul hotărâtor l-au jucat sarmaţii materiale noi consacrate culturii Sân-
și geto-dacii”. tana de Mureș-Černjachov din sudul
Câţiva ani mai târziu, V.D. Ba- spaţiului pruto-nistrean a publicat
ran, în monografia publicată în 1981 A.V. Gudkova, din bazinul Nistrului
despre cultura Černjachov pe Nistrul Mijlociu – A. Levinschi și V. Vornic.
Superior și Bug, acordă o mare im- Cercetătorii contemporani susţin în
portanţă monumentelor cu anumite general concepţia caracterului mul-
particularităţi locale (răspândirea lo- tietnic al culturii Černjachov, dar îl
cuinţelor adâncite și prevalarea cera- interpretează diferit. În opinia unor
micii modelate cu mâna), apărute, în savanţi, zona de silvostepă a Ucrainei
opinia autorului, în baza vestigiilor era populată prioritar de slavi (I.S. Vi-
de tip Przeworsk, Zarubinec și Kiev. nokur), sau de slavi și sarmaţi (V.V.
maket.indd 586 25.11.2010 14:38:22

Sedov). V.D. Baran atribuie un mare include atât așezări în care s-au des-
rol în culturogeneză componentelor coperit doar locuinţe adâncite (cursul
scito-sarmatice și geto-dacice, legând superior al Nistrului – Bugul de Vest),
de germanicii-goţi monumentele cu cât și numai locuinţe de suprafaţă, cu
trăsături expresive Wielbark. Pe pozi- carcasă lemnoasă ori din piatră (zona
ţii apropiate stau D.N. Kozak și A.V. nord-pontică). Se cunosc necropole cu
Gudkova. Mai mulţi cercetători din morminte doar de incineraţie sau ex-
Rusia și Ucraina (M. Ščukin, B. Ma- clusiv de inhumaţie cu morminte care
gomedov, M. Kazanski, O. Šarov, M. se divizează în mai multe tipuri și va-
Ljubičev) leagă cultura Černjachov riante. Complexele ceramice în așezări
de goţi, fără a nega nici aportul altor pot fi reprezentate nu numai de recipi-
etnii – opinie susţinută, practic, de ente locale executate la roată, dar și de
către toţi autorii din Europa Centrală cele ce includ până la 60% de ceramică
și de Vest (K. Godlowski, V. Bierbra- modelată cu mâna (Dem’janov, Če-
uer, A. Kokowski, M. Maczynska ș.a.). repin), sau mai mult de jumătate din
Colegii români și moldoveni sublini- ele sunt amfore (Kamenka-Ančekrak,
ază prezenţa în „cultura Sântana de Alexandrovka).
Mureș” a elementului carpic sau dacic Există un indiciu de bază care per-
(Gh. Diaconu, I. Ioniţă, A. Popa, V. mite gruparea monumentelor nease-
Vornic). mănătoare după indicatorii externi și,
posibil, lăsate de diferite etnii, într-un
b. Teritoriul şi grupurile locale tot întreg. Este vorba despre ceramica
Spaţiul răspândirii triburilor černja- modelată la roată „de tip Černjachov”,
choviene corespunde zonei cu soluri fer- cu caracteristicile sale calitative și for-
tile de stepă și silvostepă. Hotarul nordic mele specifice distincte (castroane cu
nu cuprinde zona de pădure, cu soluri trei torţi, urcioare bitronconice, cupe
nisipoase și de mlaștină. Arealul de sud ornamentate). Desigur, are însemnă-
este limitat de Marea Neagră și Dunărea tate și raportul procentual al ceramicii
de Jos, incluzând Transilvania. modelate cu mâna și la roată, așa cum
Actualmente se cunosc în jur de ultima se întâlnește nu doar în siturile
3,5 mii de situri atribuite culturii Čer- culturii Černjachov. În unele comple-
njachov s-au Sântana de Mureș. Pe te- xe din așezările culturii Kiev, cota ce-
ritoriul Republicii Moldova sunt înre- ramicii lucrate la roată atinge 30-40%.
gistrate cca 700 de monumente, iar în Ceramică černjachoviană este atestată
interfluviul Prut-Nistru – peste o mie. în multe așezări și necropole de tip
Există destule criterii care permit Wielbark din Volynija (Baev, Ditiniči,
deosebirea acestor monumente de ves- Ljuboml’, Derevjannoe ș.a.).
tigiile altor culturi. Aceste criterii nu Pentru siturile culturii Černjachov,
reprezintă anumite tipuri de locuin- în afară de ceramică, mai sunt specifice
ţe sau morminte. Cultura Černjachov și unele piese executate în baza prototi-
maket.indd 587 25.11.2010 14:38:23

588 Partea a III-a
Cultura Sântana de Mureş-Černjaсhov. Grupuri regionale (după I.S. Magomedov)
purilor central-europene – piepteni de cifice fiecărei din ele aparte. Prima

tip Tomas III, anumite tipuri de catara- încercare în această privinţă, cum s-a
me, fibule (cu placă și semidisc, cu pi- menţionat deja, a fost întreprinsă de
ciorul înfășurat). Mai multe obiecte de M.A. Tichanova, care a reperat cinci
producţie locală au un areal de răspân- „variante locale”. E.V. Machno a pro-
dire larg, incluzând, de regulă, toată pus divizarea arealului culturii în cel
Europa Centrală. Totuși, sunt evidente de bază, în care predomină ceramica
particularităţile etnografice ale anu- modelată la roată și prevalează trăsătu-
mitor regiuni din interiorul masivului rile general-černjachoviene, și perife-
culturii Černjachov. ric, precum Volynija, Nistrul Superior,
Delimitarea acestor regiuni a fost spaţiul de la nord de Marea Neagră și
făcută reieșind din caracteristicile spe- Niprul Inferior, unde este mai multă
maket.indd 588 25.11.2010 14:38:23

ceramică modelată cu mâna și se evi- și Moldova românească, de asemenea,

denţiază clar trăsăturile locale. Aceas- o parte a regiunii Cernăuţi. Zona Mun-
tă opinie, ulterior, a fost dezvoltată de tenia (sau Valahia) corespunde respec-
M.M. Kazanski, care delimitează, în tivei regiuni istorice a României, situ-
afară de zona centrală, trei periferice: ată pe malul stâng al Dunării până la
Volynija, Nistrul Superior și zona de Olt. Zona Transilvania este separată de
stepă, incluzând în ultima și așa-zisele Moldova și Muntenia prin munţii Car-
monumente scitice târzii de pe Niprul paţi, de asemenea ocupând regiunea
Inferior. O abordare asemănătoare și-a istorică respectivă.
găsit reflectare în lucrarea monografi-
că colectivă din 2006 semnată de M.B. Aşezări
Ščukin, M.M. Kazanski și O.V. Šarov. Majoritatea așezărilor rurale čer-
În 2001, B.V. Magomedov a eviden- njachoviene sunt plasate pe malurile
ţiat în interiorul masivului monumen- joase ale râurilor mici, favorabile pen-
telor černjachoviene anumite zone cu tru practicarea agriculturii. În marea lor
caracteristici comune în construcţia lo- majoritate acestea sunt așezări deschise,
cuinţelor, ritualul funerar, tipurile cera- organizate, de obicei, în grupuri („cui-
mice. În zona Ucraina Apuseană au fost buri”) a câte 10-14 puncte. Deseori,
incluse monumentele din Podolia de analiza lor în detaliu indică poziţii cro-
Vest și sudul Volyniei, inclusiv nordul nologice diferite, iar structura de grup
regiunilor Vinica și Jitomir, cu vestigii nu este altceva decât o consecinţă a va-
černjachoviene „de tip Pražev” și „gru- lorificării zonei respective pe parcursul
pul volynian al câmpurilor cu urne”. a câtorva generaţii. De regulă, așezările
Zona Nistrului Superior cuprinde teri- sunt dispuse de-a lungul malului sursei
toriul „grupului de monumente de pe
Nistrul Superior”. Zona Ucraina Cen-
trală include Ucraina de pe malul drept
al Niprului până în Podolia de Vest.
Zona Ucraina de Est cuprinde restul
monumentelor din Ucraina, de pe ma-
lul stâng al Niprului, precum și cele din
regiunile Kursk și Belgorod din Rusia.
Zona Niprul Inferior include o parte a
pragurilor Niprului. La est și sud se află
stepa Azovului, stăpânită de nomazi.
Zona Nordpontică ocupă litoralul de la
gurile Dunării până la gurile Niprului –
spaţiul siturilor de tip „nordpontic”.
În zona Moldova autorul include
monumentele din Republica Moldova Aşezarea de la Comrat. Poziţia topografică
maket.indd 589 25.11.2010 14:38:23

590 Partea a III-a
Descoperi de tip Sântana de Mureş-Černjaсhov (selectiv): 1 – Sobari, 2 – Mălăieşti, 3 – Şoldăneşti,

4 – Solonceni, 5 – Brăviceni, 6 – Lucăşeuca, 7 – Ghidighici, 8 – Zăicana, 9 – Budeşti, 10 – Bălţata,
11 – Coşniţa, 12 – Delacău, 13 – Cobusca Veche, 14 – Dănceni, 15 – Băcioi, 16 – Lăpuşna, 17 –
Hansca, 18 – Troiţa Nouă, 19 – Caragaş, 20 – Comrat, 21 – Beljaevka, 22 – Nikolaevka, 23 – Ripa,
24 – Belen’koe, 25 – Nerušai, 26 – Glavan, 27 – Holmskoe, 28 – Furmanovka, 29 – Drakulja,
30 – Limanskoe, 31 – Nagornoe, 32 – Romankovcy, 33 – Grišincy, 34 – Mihălăşeni, 35 – Todireni,
36 – Iacobeni, 37 – Izvoare, 38 – Leţcani, 39 – Cozia-Iaşi, 40 – Bogdăneşti, 41 – Bârlad-Valea Seacă,
42 – Polocin, 43 – Lunca, 44 – Barcea. (I – aşezări, II – necropole plane).
maket.indd 590 25.11.2010 14:38:24

de fortificaţii includea șanţuri, valuri,

escarpă, ziduri de piatră și turnuri. De
asemenea, erau folosite fortificaţiile
de pe ţărmul Mării Negre abandonate
de romani. În perioada romană târzie
continuă viaţa în orașele Tyras, Olbia și
Aşezarea de la Comrat – reconstrucţie
cetatea Kozyrka, ocupate de goţi. Pur-
acvatice, pe o lăţime de 100-200 m, și tătorii culturii Černjachov constituiau
pot atinge lungimea de până la 2 km. Ca o parte a populaţiei acestor cetăţi, fapt
și în cazul cuiburilor de așezări, așezări- demonstrat de materialele depistate:
le de mărimi considerabile pot conţine ceramică, piepteni, fibule.
sectoare datate diferit. Făcând abstracţie de posibila di-
Așezările mici prezentau gospodării ferenţă în privinţa cauzelor apariţiei
aparte ori cătune. În alte cazuri, gospo- acestor fortificaţii, este importantă po-
dăriile erau dispuse într-un șir sau două, ziţia lor strategică. Ele se află la graniţa
la câteva zeci de metri distanţă una de de sud-est a arealului culturii, în calea
alta. Densitatea mai mare a construcţii- „coridorului de stepă”, prin care, din
lor este caracteristică așezărilor de pro- Asia, permanent pătrundeau puhoaiele
porţii de pe Nistrul Mijlociu și Superior, nomazilor: în perioada romană pe aici
cu locuinţe adâncite (Bakota). s-au perindat câteva valuri de diverse
Planul gospodăriilor este diferit. triburi sarmatice, după aceasta – hunii.
Alături de locuinţele adâncite se gă- Probabil, cetăţile nu îndeplineau nu-
sesc gropile de păstrat grâul. Locuin- mai funcţia de apărare, fiind totodată și
ţele de suprafaţă uneori sunt aranjate rezidenţe ale conducătorilor militari, și
în grup, incluzând locuinţa și anexe- centre administrative. V.V. Kropotkin,
le gospodărești. Pe ţărmul de nord al în afară de punctele nominalizate, atri-
Mării Negre, în așezările cu construc- buie statutul de centru tribal și așezări-
ţii din piatră o gospodărie obișnuită lor cu construcţii din piatră – Sobari și
consta din locuinţă și ocolul pentru Komarov.
vite, toate îngrădite cu un perete.
Construcţii
Gospodăriile învecinate aveau pereţi
comuni și formau o structură neîntre- După particularităţile constructi-
ruptă. Unele gospodării mari erau al- ve, obiectivele respective se împart în
cătuite din câteva construcţii, o curte trei tipuri: adâncite, de suprafaţă (pe
și ocolul pentru vite. carcasă lemnoasă unsă cu lut) și din
În zona de stepă sunt cunoscute piatră. Au fost cercetate în jur de 300
trei cetăţi, edificate în perioada cultu- de locuinţe adâncite în 80 de așezări.
rii Černjachov: Bašmačka, aflată lângă Majoritatea aveau adâncimea cuprinsă
Nipru, Alexandrovka – pe Ingulec, Go- între 0,4-1,0 m, fiind numite semibor-
rodok – pe Bugul de Sud. Sistemul lor deie. Bordeiele, cu adâncimea de până
maket.indd 591 25.11.2010 14:38:24

592 Partea a III-a
la 2 m și mai mult, se întâlnesc mai rar constituind un număr de peste 200 de

(Delacău, Comrat, Ripniv 2, Bovšiv 2). complexe. În cadrul săpăturilor deseori
Semibordeiele aveau pereţii din nuie- se găsesc rămășiţele unor case incendi-
le unse cu lut, și sporadic – din bârne ate, de la care se păstrează lipitură arsă
de lemn. Uneori în podeaua locuin- de pe pereţi și pod. Este dificil de ur-
ţei, lângă pereţii dispuși faţă-n faţă, a mărit arheologic construcţiile distruse,
fost semnalată prezenţa gropilor de deoarece în condiţiile cernoziomurilor
pari, care susţineau acoperișul în două adânci gropile de pari nu mai pot fi ob-
pante. În unele cazuri au fost cercetate servate. În astfel de cazuri se depistea-
semibordeie de un tip de construcţie ză doar vatra, concentraţii de cerami-
deosebit – cu stâlp de susţinere central. că, oase, alte vestigii, pe când conturul
La bordeie, înălţimea pereţilor laterali și dimensiunile reale ale locuinţelor
nu depășea nivelul solului, acoperișul nu pot fi reconstituite exact. Deseori
sprijinindu-se direct pe pământ. Lo- asemenea descoperiri se interpretează
cuinţele adâncite aveau forme diferite ca „vatră exterioară” sau „bucătărie de
în plan. Majoritatea semibordeielor vară”. Majoritatea complexelor locati-
sunt dreptunghiulare, bordeiele fiind ve de suprafaţă fixate constau dintr-o
preponderent ovale. Circa 7% din lo- cameră cu suprafaţa de 10-50 m.p.,
cuinţele adâncite depistate sunt pătra- având forma apropiată de pătrat sau
te. Pentru semibordeie cea mai tipică dreptunghiulară. Casele cu asemenea
suprafaţă este de 8-17 m.p., pentru dimensiuni au uneori și două camere.
bordeie – 17-29 m.p. Vetrele erau făcu- În mai mult de 20 de așezări au fost
te din piatră, lut, alteori focul se făcea descoperite rămășiţe ale așa-numitelor
direct pe podea. În așezările de pe Nis- „case lungi”. Ele au formă alungită în
trul Mijlociu și Superior, în etapa târ- plan, suprafaţa de 60-160 m.p., fiind
zie a culturii Černjachov apar cuptoa- formate de obicei din două încăperi,
rele din piatră. În interiorul locuinţelor uneori cu o mică îcăpere de intrare –
deseori se amenajau gropi de provizii. tindă (Budești, Delacău). Aceste case
Locuinţe de suprafaţă ridicate pe erau orientate pe axa est-vest, faţada
carcasă sunt cunoscute în 120 de situri, de sud încălzindu-se mai bine de soa-
re. Încăperea dinspre est era pentru lo-
cuit: aici se afla și vatra, în perimetrul
ei descoperindu-se cioburi ceramice,
greutăţi de la războiul de ţesut, alte
vestigii. Încăperea vestică era pentru
vite. În casele mari, uneori, au fost ob-
servate gropi de pari dispuse nu numai
de-a lungul pereţilor, dar și în interio-
rul locuinţei, pentru a susţine mai bine
Semibordei – reconstrucţie. Solonceni acoperișul. Stâlpii erau aranjaţi fie într-
maket.indd 592 25.11.2010 14:38:25

un rând (susţineau creasta acoperișu-

lui și împărţeau casa în două părţi), fie
în două, cu trei compartimente. În pri-
mul caz lăţimea construcţiei nu depă-
șea 6 m (Lepesovka, Velikaja Sloboda),
în al doilea avea 7-9 m (Budești, Ru-
seni) și chiar 11 m (Sobari). Judecând
după materialul arheologic, pereţii se
făceau din nuiele împletite, unse cu lut
cu pleavă, dar și în baza unui perete
din bârne (Budești). Pentru acoperiș
se folosea stuful, care de asemenea era
lipit cu lut.
În așezările din sudul arealului čer-
njachovian se mai întâlnește un tip de
locuinţe (de suprafaţă sau ușor adânci-
te) – iurta, locuinţă nomadă de formă Construcţii de piatră. Cimişeni, Sobari
circulară. Acest tip de locuinţe se cu-
noaște în așezările târzii de stepă și este Construcţia din piatră a locuinţe-
caracteristic pentru foștii nomazi, care lor este concentrată în regiunea lito-
trec la modul de viaţă sedentar. ralului Mării Negre. În afara arealului
respectiv, sunt cunoscute fortificaţiile
de piatră de la Bašmačka, complexe-
le de la Komarov, Sobari și Cimișeni,
legate de factoriile romane. În zona
nord-pontică s-au păstrat rămășiţe
arheologice de la circa 40 de locuinţe
din piatră atestate la 30 de așezări. În
calitate de material de construcţie se
utiliza piatra calcaroasă locală. Tipul
de bază era cel cu două încăperi, având
lungimea de 15-20 și lăţimea de 6-7 m.
Sunt cunoscute însă construcţii și cu
o cameră, și cu mai multe, prevăzute
cu despărţituri transversale și longi-
tudinale. Una sau două încăperi erau
pentru trai, celelalte reprezentau anexe
gospodărești (spaţii pentru vite, depo-
zite). Lângă locuinţă erau plasate con-
Casă de suprafaţă – reconstrucţie. Delacău strucţii auxiliare din piatră sau lemn.
maket.indd 593 25.11.2010 14:38:25

594 Partea a III-a
În apropiere se aflau îngrădiri-ocoale – cuptor de piatră. Astfel de locuinţe,

din piatră pentru vite. începând din sec. V, devin particulari-
Geografic, tipurile de locuinţe sunt tatea distinctivă a culturii slave timpurii
răspândite inegal. În majoritatea zone- de tip Praga. Tipul de locuinţă specific
lor se întâlnesc atât locuinţe adâncite, monumentelor culturii Černjachov de
cât și de suprafaţă. În aproximativ 18% tip Čerepin a fost moștenit de la gru-
din așezări au fost fixate ambele tipuri pul cultural precedent Zubrick din pe-
(în afara celor de piatră). În restul așeză- rioada romană timpurie, constituit în
rilor au fost depistate sau numai adân- baza culturilor Przeworsk-Zarubinec,
cite (29%), sau numai de suprafaţă din pentru care sunt caracteristice semi-
lemn și lut (53%). Ultimele predomină bordeiele de formă dreptunghiulară și
doar în nord-vest, în zona Ucraina de pătrată (13%), în care se întâlnesc lavi-
Vest. Aici, dar și în Moldova, au fost ţe (17% din locuinţe).
fixate majoritatea „caselor lungi”. Ele În opinia lui D.N. Kozak, tipul de
se întâlnesc, de asemenea, pe Niprul semibordeie pătrate își are originea în
Mijlociu și în nord-estul Ucrainei, dar vestigiile Zarubinec din Polesje. I.P.
n-au fost semnalate în zona de stepă a Rusanova leagă originea locuinţelor
Niprului, pe litoralul Mării Negre și la culturii Praga nemijlocit de monu-
Dunăre. Pe un teritoriu strict contu- mentele Przeworsk, în care cercetătoa-
rat dintre Nistrul Superior și Bugul de rea evidenţiază componenta slavă. Se-
Vest (zona Nistrul Superior) sunt con- mibordeiele pătrate cu vetre din piatră
centrate așezările cu locuinţe exclusiv au fost semnalate într-un șir de așezări
adâncite, iar pe ţărmul nord-pontic din bazinele Oderului și Vistulei. Nu
predomină locuinţele din piatră. vedem contradicţii majore în opiniile
V.D. Baran susţine că regiunea respective, deoarece în ambele cazuri
Nistrului Superior în perioada romană la constituirea tipului de locuinţă a sla-
era populată de slavii timpurii. Majo- vilor timpurii participă populaţia cul-
ritatea semibordeielor cercetate în așe- turii Przeworsk.
zările de aici (de tip Čerepin) au formă O parte importantă a construcţi-
dreptunghiulară sau apropiată de pă- ilor adâncite din cultura Černjachov
trat cu colţurile rotunjite. Se întâlnesc este legată de tradiţia germanică. În
des gropi în podea, laviţe cruţate de-a Germania de Nord, unde dominau
lungul pereţilor (Ripniv, Dem’janov, locuinţele de suprafaţă de proporţii,
Čerepin). În urma evoluţiei acestui tip semibordeiele dreptunghiulare, care
de locuinţe, în sec. IV pe Nistrul Su- nu se încălzeau, se foloseau drept con-
perior (Čerepin) și Mijlociu (Teremcy, strucţii auxiliare (în particular, în ele se
Bacota, Sokol, Bernašovka), precum și găsesc multe greutăţi de la războiul de
pe cursul superior al Siretului (Todi- ţesut). În pământurile est-germanice
rești) apar semibordeiele de formă pă- se cunosc semibordeie de locuit, cu ve-
trată cu un nou tip de instalaţie de foc tre. În literatura arheologică sovietică
maket.indd 594 25.11.2010 14:38:26

mult timp a dominat opinia precum că demonstrate

pentru goţi (purtători ai culturii Wiel- prin alte diver-
bark) erau specifice doar locuinţele de se piese (fibule
suprafaţă. Dar conform calculelor lui de tip mon-
R. Vołagiewicz, în Pomoria poloneză ströso, piepteni
către 1986 fuseseră cercetate prin săpă- din fier, unele
turi 73 de așezări din epoca romană, în tipuri de vase,
37 dintre ele fiind descoperite locuinţe. inscripţii runi-
Semibordeie au fost semnalate în 24 de ce etc.).
așezări, construcţii de suprafaţă în 19 Construc-
și în alte 5 – urme ale lor. Investigaţiile ţia caselor din Fibule de tip
cercetătorilor ucraineni au arătat că în piatră în spa- „monströso”. Dănceni
multe așezări din regiunea de sud-est a ţiul nord-pon-
culturii Wielbark (Volynija) predomi- tic reflectă o tradiţie antică barbari-
nă locuinţele adâncite de formă ovală zată a populaţiei locale. Foștii nomazi
sau dreptunghiulară: Romoš, Boratyn, foloseau drept locuinţă iurtele, pre-
Zagai 2, Gorodok, Lyniv, Chrinniki. cum și, posibil, unele construcţii pri-
În cultura Przeworsk tipul prioritar de mitive adâncite și de suprafaţă. În așe-
locuinţe erau semibordeiele dreptun- zările lor de crescători de vite, deseori
ghiulare (aprox. 3x5 m). Sunt obișnuite nu se găsesc deloc resturi de locuinţe,
și casele de suprafaţă, inclusiv cele cu doar vetre. Se poate presupune că în
două încăperi (60-80 m.p.). nord-vestul Ucrainei unele grupuri de
Majoritatea cercetătorilor leagă goţi vin cu tradiţia locuinţelor adân-
apariţia „caselor lungi” de tradiţia cul- cite (așezările Wielbark timpurii din
turală germanică. Acestea, practic, nu Volynija), altele cu a celor de supra-
sunt cunoscute în așezările Wielbark faţă. În procesul deplasării spre sud,
din Polonia, fiind o raritate și în situ- aceste tradiţii se amestecă. Utilizarea
rile culturii Przeworsk, dar sunt tradi- semibordeielor a fost influenţată de
ţionale pentru regiunile învecinate din cultura Przeworsk și tradiţiile locale.
nord-vest. „Casele lungi” (de tip Woh- „Casele lungi” sunt legate de tradiţiile
nstallhaus) erau construite de popula- originarilor din Iutlanda și Germania
ţia Europei de Nord începând încă din de Nord, foarte probabil, de aliaţii go-
epoca bronzului, având, de cele mai ţilor – heruli. În zona de stepă a Ucrai-
dese ori, două șiruri de pari în interior. nei, unde se perindau în permanenţă
În perioada romană ele predominau pe grupuri de nomazi, căpeteniile goţi-
câmpiile dintre Rin și Elba, fiind cunos- lor încep să edifice cetăţi. În calitate
cute pe Oder, în Danemarca, în sudul de constructori, la aceste lucrări erau
Peninsulei Scandinavice și pe insulele antrenaţi reprezentanţi ai populaţiei
din Marea Baltică. Contactele cultu- antice târzii de pe ţărmul de nord al
rii Černjachov cu aceste teritorii sunt Mării Negre, posibil, și specialiști ro-
maket.indd 595 25.11.2010 14:38:26

596 Partea a III-a
mani. După plecarea goţilor, tradiţia

construcţiei de locuinţe de suprafaţă
în Europa de Est se întrerupe. Tribu-
rile slave continuă să dezvolte propria
tradiţie de construcţie. Pentru așe-
zările din sec. V-VII sunt cunoscute
doar semibordeie de formă pătrată.
Ritul funerar
Sunt cunoscute peste 300 de ne-
cropole černjachoviene, numărul to- Înhumaţie şi incineraţii. Budeşti, Bălţata
tal de morminte cercetate depășind
7000. Doar o mică parte dintre siturile te de pe ţărmul de nord al Mării Negre,
funerare au fost cercetate exhaustiv. din Moldova și Muntenia, precum și în
Printre cele mai bine studiate din in- majoritatea necropolelor din Transil-
terfluviul Nistru-Dunăre sunt necro- vania. În schimb exclusiv incineraţii au
polele Belen’koe (175 morminte), Bu- fost depistate la Hansca-Lutărie, Dol-
dești (362 morminte), Dănceni (338 heștii Mari, Bašmačka și Pavljukovka.
morminte), Târgșor (415 morminte), Conform statisticii, în necropolele cer-
Bârlad-Valea Seacă (547 morminte), cetate înhumaţiile prevalează asupra
Mihălășeni (520 morminte). incineraţiilor și constituie în medie
Pentru ritualul funerar černjacho- 70%. În același timp, ele alcătuiesc nu-
vian de pe întreg arealul culturii este mai 24% în zona pragurilor Niprului și
caracteristică o mare diversitate. Cu ajung la 86% în zona nord-pontică și în
excepţii neînsemnate, necropolele au Transilvania.
un caracter biritual, conţinând atât în- Prezenţa sau lipsa urnei funerare
humaţii, cât și incineraţii. Studierea le- (morminte în urne sau în gropi) este
gităţilor de corelare a diferitor ritualuri una dintre cele mai vizibile trăsături
funerare în necropolele mari a permis specifice în cazul cremaţiunilor. Cele
urmărirea schimbărilor cronologice fără urne prevalează și constituie în
ale acestora în direcţia creșterii pro- medie 60%. Exclusiv acest tip de inci-
centului de înhumaţii și scăderii celui neraţii a fost atestat la Hansca-Lutărie,
de incineraţii (Târgșor, Dănceni, Bâr- Petrikivcy, Derevjane, Perejaslav, iar la
lad-Valea Seacă); sectoarele târzii con- Kosanovo și Bălţata – în peste 90% din
ţin uneori doar înhumaţii. În diferite morminte.
necropole raportul dintre morminte- Înmormântările fără urnă se exe-
le de înhumaţie și cele de incineraţie cutau în gropi de diferite dimensiuni.
variază în limite largi. Unele cimitire Oasele calcinate sunt găsite în ames-
mici și mijlocii sunt monorituale. Inci- tec nu numai cu cărbuni, dar și cu
neraţiile lipsesc în anumite monumen- fragmente ceramice arse secundar. În
maket.indd 596 25.11.2010 14:38:27

mormintele cu groapa de intrare (de regulă, dreptun-

urnă, pentru ghiulară) de dimensiuni mai mare, pe
depunerea re- fundul căreia este săpată camera sepul-
sturilor cinerare crală propriu-zisă de dimensiuni mai
se foloseau oale mici. Pe pragurile-trepte lăsate pe peri-
obișnuite de uz metrul gropii, se sprijinea planșeul din
comun, mai rar bârne de lemn. În zona ţărmului Mării
– străchini, une- Negre dintre Nipru și limanul Tiligu-
ori castroane, lului, acest planșeu reprezenta lespezi
cupe, urcioare și de piatră. Mormintele cu nișă prezintă
Umbouri de la scut.
Mălăieşti amfore. În unele un puţ de intrare de formă dreptun-
cazuri în mor- ghiulară sau ovală, în unul din pereţii
minte se întâlnesc mai multe urne. În lungi ai căruia era săpată o nișă, care
calitate de urne se utilizau probabil și forma camera funerară. Catacombele
alte recipiente, din lemn sau alte mate- (cavouri de pământ) aveau o groapă de
riale perisabile. Aproape jumătate din intrare, care ducea în camera sepulcra-
urne au capac, fiind acoperite cu stră- lă, de regulă, dreptunghiulară. Ele erau
chini, alte vase, fragmente ceramice, căptușite, de obicei, cu piatră. Piatra și
uneori cu o piatră și chiar cu umbouri lemnul se foloseau și pentru decorarea
de la scut (Mălăiești). S-a observat că pereţilor în mormintele defuncţilor cu
în ambele tipuri de incineraţii (în urnă statut deosebit. Piatra de calcar este
ori fără urnă) oasele calcinate se aran- semnalată prioritar în zona nord-pon-
jau într-o oarecare ordine anatomică: tică: Viktorovka, Ranževoe, Kamenka-
cele ale craniului erau deasupra celor- Ančekrak (în ultimul sit fiind utilizate
lalte. Printre oase se nimeresc și unele lespezi bine prelucrate și șlefuite). În
piese de port arse și alte obiecte: cuţite, necropola de la Târgu-Mureș este cu-
sule, fusaiole etc. noscut unicul caz când pereţii și fun-
Mormintele de înhumaţie se deo- dul gropii au fost căptușiţi cu plintă
sebesc după câteva indicii, cele mai im- romană (mormântul de copil VII). Fă-
portante fiind forma gropii sepulcrale, ţuirea cu lemn a camerelor mortuare
orientarea acesteia, poziţia scheletului, are o geografie mai largă, însă a urmări
prezenţa și componenţa inventarului arheologic acest material perisabil este
etc. După forma construcţiei funerare foarte dificil. Urme de construcţii fu-
mormintele se împart în patru tipuri: nerare cu stâlpi verticali au fost fixate
în groapă simplă, groapă cu trepte, la Dănceni.
groapă cu nișă și catacombă. Gropile De construcţia mormintelor este
simple sunt dreptunghiulare sau ovale legat și obiceiul de a unge fundul gro-
în plan, având pereţii verticali. Cele- pii, sub partea superioară a defunctu-
lalte tipuri au o construcţie mai com- lui, cu un strat subţire de lut de culoa-
plicată. Mormintele cu trepte prezintă re verde. Este atestat prioritar în zona
maket.indd 597 25.11.2010 14:38:27

598 Partea a III-a
nord-pontică (Koblevo, Viktorovka, majoritatea gro-

Ranževoe, Kamenka-Ančekrak) și, ca pilor cu trepte
excepţie, în zona de silvostepă (Žurav- (60%) – vestică.
ka, Kurniki). Fenomenul se întâlnește, Spre deosebire
de obicei, în mormintele cu trepte. În de mormintele
afară de această regiune, gropile de o orientate către
construcţie complexă sunt obișnui- nord, cele ori-
te pentru necropolele din Moldova și entate spre vest
Ucraina Centrală, mai rar în Ucraina conţin puţin in-
de Est și de Vest, precum și în Mun- ventar, care de Fibule. Hansca,
tenia. Nu au fost depistate doar în re- obicei se reduce Dănceni, Brăviceni
giunile mai puţin cercetate – în zona la anumite acce-
pragurilor Niprului și în Transilvania. sorii vestimentare (fibule, catarame) și
Un detaliu important al ritualului mărgele. Mai rar, în regiunea craniului
de înhumaţie îl prezintă orientarea dese găseau câte 1-2 vase ceramice, de re-
funcţilor după punctele cardinale. Cu gulă, pentru băut (cupe, urcioare, am-
mici excepţii, în necropolele černja- fore). În afară de aceasta, mormintele
choviene capul defuncţilor era orientat cu orientare vestică, de regulă, aveau
spre nord sau spre vest, dintre care pes- o adâncime mai mare, deosebindu-
te 80% aveau orientare nordică. Aceas- se printr-o unificare mai pronunţată
ta este tipic mai ales pentru regiunile a poziţiei scheletului. S-a constatat că
Ucrainei de Vest, pragurile Niprului și aceste morminte, în general, se datea-
România. Siturile în care predomină ză mai târziu decât cele orientate spre
orientarea vestică constituie doar 7%, nord, inclusiv cele din necropola Slo-
fiind atestate numai în zona ţărmului bozia-Chișcăreni/Lazo.
de nord al Mării Negre (Ranževoe, Poziţia scheletului în înhumaţiile
Cholmskoe), pe Nistrul Mijlociu (Ro- černjachoviene este destul de stabilă.
mankovcy) și în Moldova (Brăviceni). De regulă, defuncţii se depuneau în de-
Indicele mediu al orientării vestice se cubit dorsal, cu membrele întinse. Une-
deosebește mult după regiuni: Moldo- ori una sau ambele mâini sunt plasate
va – 13%; Transilvania – 6%; Muntenia pe oasele bazinului. Mai rar este atestată
– 3%. Anumite morminte cu orientare poziţia pe o parte cu picioarele ușor în-
estică și sudică a scheletelor sunt ates- doite (9,8%) și aproape exclusiv la mor-
tate în diferite regiuni, și doar în ne- mintele cu orientare nordică. Cum s-a
cropolele de la Fântânele și Pietroasele menţionat mai sus, toate devierile de la
2 predomină orientarea sudică. poziţia de bază (pe spate, cu membre-
De orientarea scheletelor sunt lele întinse) sunt mai puţin caracteristice
gate și alte caracteristici de ritual. Ca scheletelor cu orientare vestică.
exemplu, circa 94% dintre mormin- Constituirea ritualului funerar. Ro-
tele cu nișă au orientare nordică, iar lul principal în constituirea ritualului
maket.indd 598 25.11.2010 14:38:28

funerar černja- unor asemenea morminte nu este po-

chovian revine sibilă nici chiar statistic (după prevala-
culturii Wiel- rea în regiune a anumitor tipuri de cre-
bark, al cărei rit maţiuni). Aportul purtătorilor tradiţiei
de asemenea nu înhumaţiei – sarmaţii și sciţii târzii – se
era omogen. Pe determină destul de precis.
lângă majorita- Elementul sarmatic, după trăsătu-
Vas cu simbolica
calendarului lunar.
tea necropole- rile ritualului funerar, formează două
Dănceni lor monorituale grupuri localizate. Primei îi sunt spe-
de incineraţie, cifice mormintele cu orientare nordică
existau și cele birituale, cu până la 90- a defuncţilor depuși în catacombe și
96% înhumaţii. În culturile Wielbark gropi cu nișă, bine reprezentate în cinci
și Černjachov ritul funerar se schimba necropole din regiunea Mării Negre. Un
cu trecerea timpului, în sensul creșterii asemenea ritual era răspândit la triburi-
numărului înhumaţiilor. Cauza schim- le alane. Pentru a doua grupă sunt ca-
bărilor era evoluţia reprezentărilor racteristice gropile simple și orientarea
religioase, specifică pentru diferite tri- sudică a scheletelor. Acestea predomină
buri germanice în epoca romană târzie doar în două necropole din România și
și cea a migraţiilor. În cultura Čern- sunt specifice pentru iazigi, majoritatea
jachov acest proces se intensifica sub cărora, în acest timp, locuiau în Câm-
influenţa popoarelor de stepă. Majo- pia maghiară. Morminte cu trăsături
ritatea tipurilor de cremaţiuni černja- sarmatice se întâlnesc în Moldova și în
choviene au corespondenţe în cultura unele necropole din alte regiuni.
Wielbark. În Europa de Est nimeresc Ritualul funerar al sciţilor târzii de
reprezentanţi și ai altor culturi germa- la începutul erei noi (morminte în ca-
nice. Anume lor pot să le aparţină in- tacombe), cu trecerea timpului se mo-
cineraţiile cu arme de tip Przeworsk (8 difică în direcţia apropierii lui de cel al
cazuri). Ritualul semnalat la mai mult populaţiei periferiilor orașelor antice.
de 80% de înhumaţii (în gropi simple, Sub influenţa acestora, la sciţii târzii
cu orientare spre nord) corespunde se răspândește tipul de gropi cu trepte.
tradiţiilor Wielbark, deși acest tip de Orientarea vestică a scheletelor reflectă
înmormântare îmtr-o măsură oarecare reprezentările religioase tradiţionale la
este specific și sarmaţilor. sciţii târzii. Apartenenţa unor aseme-
În procesul evoluţiei comunităţii nea morminte černjachoviene sciţilor
černjachoviene, în ea se includ și re- târzii se confirmă prin datele antro-
prezentanţi ai popoarelor negermani- pologice și unele trăsături auxiliare:
ce, cu tradiţiile lor funerare. Aportul ungerea fundului gropii cu lut galben,
purtătorilor ritului de incineraţie (sla- prezenţa în calitate de inventar a opa-
vii, tracii) avea o însemnătate locală iţelor ș.a. Ca parte componentă a ritu-
și nu poate fi exclus, dar evidenţierea alului černjachovian, elementul scitic
maket.indd 599 25.11.2010 14:38:28

600 Partea a III-a
târziu este reprezentat pe larg în zona mai rar cercei, inele, brăţări, coliere.
nord-pontică. În Ucraina Centrală și Lucrurile de uz personal în morminte
de Est acesta domină în unele cimitire, sunt prezentate, în general, de piesele
dar permanent împreună cu elementul de igienă personală, mici unelte și us-
germanic. tensile de lucru: piepteni, pensete, cu-
Inventarul funerar. În jur de 55% de ţite, sule, ace în tuburi de os, fusaiole,
înhumaţii și 37-39% dintre incineraţi- uneori amnare de fier și pietre de cre-
ile černjachoviene conţin un inventar mene. În mormintele bogate de femei
divers. Destinaţia inventarului funerar se întâlnesc rămășiţe de sipeţele.
la vechii germani a fost descrisă foarte O importanţă deosebită în ritualul
plastic de scriitorul medieval islandez funerar al popoarelor antice revenea
Snorry Sturlusson: „El (Odin) a spus armelor care se aflau în proprietatea
că fiecare trebuia să vină în Walhalla cu personală a luptătorilor. În necropolele
acele bunuri care au fost cu el pe rug și černjachoviene sunt puţine asemenea
să se folosească de ceea ce el singur a în- descoperiri; de remarcat că majoritatea
gropat în pământ” (ultima referire e la dintre ele provin din morminte de in-
tezaurele-comori); „Oamenii credeau cineraţie (Oselivka, Mălăiești, Budești,
atunci că, cu cât mai sus se ridică fumul Hansca-Lutăria, Dolheștii Mari, Co-
rugului funerar în aer, cu atât mai sus zia-Iași, Târgșor, Mogoșani, Zavado-
va fi cel incinerat, și el va fi cu atât mai vka, Kompanijcy). În opinia unanim
bogat acolo, cu cât mai multe bunuri acceptată, acest element este legat de
vor arde împreună cu el”. tradiţia Przeworsk. Descoperirea ar-
Inventarul mormintelor černja- melor în morminte de înhumaţie a fost
choviene constă din piese vestimen- atestată, în special, la Dunărea de Jos.
tare, obiecte de uz personal și de cult. O a treia categorie de inventar o
Piesele vestimentare sunt reprezentate prezintă piesele ce îndeplinesc funcţii
de fibule, catarame de brâu și de încăl- de atribute cultice în ritualul funerar.
ţăminte, diferite podoabe, inclusiv cele De regulă, ele sunt legate de trapeza
care îndeplineau funcţii de talisman și defunctului pe lumea cealaltă – vase și
însemne ale ierarhiei sociale. Acestea oase de animale. Mai rar se întâlnesc
sunt mărgelele, diverse pandantive, lacăte, opaiţe ș.a. Prezenţa unui nu-
măr mare de recipiente ceramice este o
trăsătură caracteristică a necropolelor
černjachoviene. Ele sunt atestate apro-
ximativ în jumătate dintre mormintele
de înhumaţie. În cremaţiuni vesela era
cu urme de ardere secundară, având
în vedere că ofrandele se depuneau pe
rug lângă defunct. Totodată, nu putem
Pandantive de aur. Dănceni stabili dacă avem de a face, poate, cu
maket.indd 600 25.11.2010 14:38:29

rămășiţe ale ospăţului funerar. În mor-

minte se depuneau toate categoriile de
vase, în afară de cele de provizii. Circa
75% constituie oalele grosiere și stră-
chinile, restul fiind urcioare, castroane,
cupe, căni. Uneori, mai ales în necropo- Cupe din sticlă. Dănceni, Mălăieşti,
Slobozia-Chişcăreni, Ciocîlteni
lele din zona ţărmului de nord al Mă-
rii Negre și a Dunării, lângă defuncţi mai sigure pot fi obţinute prin abor-
se depuneau piese valoroase de import darea complexă a acestei probleme, ţi-
– cupe din sticlă, urcioare și străchini nându-se cont de componenţa cantita-
acoperite cu firnis roșiatic, precum și tivă și calitativă a inventarului, de tipul
amfore cu vin. Unele vase, probabil, construcţiei funerare și de amplasarea
aveau o semnificaţie rituală. „Sacrale” mormântului în cadrul cimitirului.
se consideră castroanele černjachovie- Problema evidenţierii mormintelor
ne specifice cu trei torţi. O interpretare černjachoviene privilegiate s-a abordat
similară aveau unele urcioare și cupe în lucrările lui V. Bierbrauer, B.V. Ma-
decorate cu compoziţii ornamentale gomedov și M.M. Kazanski. Însumând
complicate și imagini simbolice. Majo- observaţiile acestor cercetători, pot fi
ritatea recipientelor din morminte au subliniate următoarele trăsături pen-
conţinut cândva produse alimentare, tru evidenţierea unor morminte apar-
care nu s-au păstrat. Doar uneori în ţinând reprezentanţilor „vârfurilor so-
oale se semnalează urme de mâncare ciale” ale comunităţii černjachoviene:
arsă. În străchini sau direct pe sol se gropi sepulcrale mari și adânci (peste
găsesc oase de animale, de păsări și coji 2,5 m.p., după M.M. Kazanski), uneori
de ouă. Urcioarele și cupele confirmă cu construcţii din lemn; prezenţa ar-
că în meniul ospăţului de după moarte melor și a pieselor echipamentului de
era și vinul. călăreţ, în primul rând, al pintenilor;
Mormintele privilegiate. Monu- recipiente pentru băut – cupe ori pa-
mentele funerare furnizează un ma- hare de sticlă sau lut; catarame de în-
terial important pentru înţelegerea călţăminte sau centiron (cataramă pe
structurii sociale a comunităţilor čer- umăr); podoabe de aur și argint; obiec-
njachoviene. Sunt cunoscute morminte din bronz și argint; amfore cu vin;
te cuprinzând atât o mare cantitate de prezenţa rămășiţelor de ţesături fine;
inventar, cât și fără inventar. Dar canti- seturi pentru jocuri; poziţia centrală a
tatea pieselor depuse în mormânt încă mormântului în cadrul necropolei sau
nu este un criteriu definitiv pentru de- al unui grup de morminte.
terminarea stării sociale a defunctului, Vestimentaţia. Dintre accesorii-
cu atât mai mult în privinţa înhumaţii- le vestimentare ale černjachovienilor
lor, când structura inventarului depin- s-au păstrat doar unele componente
de de orientarea gropii. Rezultate mult ale hainelor: fibule și catarame, pre-
maket.indd 601 25.11.2010 14:38:29

602 Partea a III-a
cum și podoa- o importanţă deosebită. La goţi părul

be-salbe, diferite lung era un însemn al omului liber.
pandantive, bră- Mormintele de femei conţineau salbe
ţări, inele și coli- de mărgele, fusaiole, fibule. Costumul
ere. Multe dintre feminin se completa cu o gentuţă, în
ele au analogii în care se găsea un set de piese mici – us-
Piepteni. Dănceni
Europa Centrală tensile de cusut, pieptenele, amulete,
și de Nord, sau sunt lucrate la fel. Este după modelul triburilor germanice din
vorba despre aproape toate fibulele, o Europa Centrală, – și practic corespun-
parte dintre tipurile de catarame din dea cu cel al culturii Wielbark. Se con-
bronz și argint, mărgele și pandantive stată și influenţa stilului sarmatic. Spre
din chihlimbar, pandantivele-amulete faza finală a culturii Černjachov capătă
în formă de lunulă și topor al lui Thor, o largă răspândire ansamblul alcătuit
anumite coliere și ace de păr. Amule- dintr-o pereche de fibule, o cataramă
tele-căldărușă și „măciuca lui Ahilles” și o salbă. Acest set „etnografic” ulte-
sunt de sorginte antică, dar s-au răs- rior este atestat la costumul feminin în
pândit pe larg în mediul german. Ori- epoca medievală timpurie, cunoscut
gine locală, din zona ţărmului Mării datorită materialelor din necropolele
Negre o are, probabil, cel mai numeros regatului Ostgot din Italia, a celui Vest-
tip de catarame turnate. De provenien- got din Spania și a goţilor din Crimea.
ţă sarmatică se consideră mărgelele din Ceramica. Ca și în cadrul altor
sticlă, carneol și coral, a căror răspân- culturi, cea mai numeroasă categorie
dire largă se datora comerţului activ cu de materiale în siturile černjachovie-
provinciile orientale. ne o constituie ceramica. Majoritatea
Piesele păs- recipientelor erau executate la roata
trate și localiza- olarului, purtând amprenta unei uni-
rea acestora în ficări meșteșugărești. Tehnologia re-
morminte per- alizării ceramicii a fost preluată din
mit reconstitu- provinciile romane, iniţial, probabil,
irea parţială a prin experienţa meșteșugarilor-pri-
costumului čer- zonieri, care ulterior a fost însușită
njachovienilor. de meșterii locali. Oalele și vasele de
Mormintele de
bărbaţi conţin fi-
bule și catarame,
mărgele, amule-
te-pandantive și
piepteni. Proba-
bil, pieptănătura
Mărgele. Dănceni bărbaţilor avea Cuptor de ars ceramica. Budeşti
maket.indd 602 25.11.2010 14:38:30

provizii černjachoviene, în majoritate,

practic, fără modificări, repetă forme-
le cunoscute în provinciile dunărene.
Multe tipuri de urcioare pot fi recu-
noscute după prototipuri romane, dar
cea mai mare parte dintre ele capătă
profil bitronconic, caracteristic cultu-
rii Wielbark. În alte tipuri de urcioare,
căni, diferite castroane meșterii locali
dezvoltau tehnica prototipurilor wiel-
bark, przeworsk și chiar modele ju- Vase de băut. Brăviceni, Dănceni, Budeşti
tlandeze. La decorarea recipientelor,
de asemenea, se observă continuarea Setul de veselă černjachovian, în
și dezvoltarea stilului de ornamentare afara recipientelor grosiere (oale și vase
specific culturii Wielbark. de provizii), includea un asortiment
Vasele mo- larg de forme de uz comun, printre
delate cu mâna, care un loc semnificativ îl aveau vasele
de regulă, reflec- de băut. Prin aceasta vesela černjacho-
tă vechile tradiţii viană se deosebea distinct de cea din
etnoculturale, în culturile legate de linia slavă de dezvol-
afară de acele ce tare (Zarubinec târzie, Zubrick, Kiev,
imită exempla- Kolčin, Pen’kovka, Praga).
Vase lucrate cu mâna. rele executate la Unelte și ustensile. Printre obiec-
Dănceni, Budeşti ş.a. roată. Formele, tele gospodărești cea mai reprezenta-
în general, se tivă grupă o alcătuiesc uneltele uni-
încadrează în limitele tipologiei cera- versale de dimensiuni mici – diverse
micii culturilor precedente sau a celor tipuri de cuţite, sule, ace cu tuburi de
limitrofe. Particularităţi locale are ce- păstrare din oase de păsări. În mor-
ramica din regiunea Nistrului Supe- minte se descoperă și piese de toale-
rior (continuarea tradiţiilor locale de tă – piepteni executaţi din coarne de
tip Zubrick) și nord-pontică (cele mai cerb, cuţite miniaturale, foarfece cu
apropiate analogii fiind în ceramica arc, pensete și auriscalpiume (usten-
sciţilor târzii și a sarmaţilor). Pentru sile pentru curăţarea urechilor) din
restul teritoriului ceramica lucrată cu bronz și argint, bricege de ras, și, mult
mâna este atestată preponderent în mai rar, oglinzi metalice. Pieptenii
monumentele etapei timpurii a cul- din fier, probabil, aveau destinaţie de
turii și corespund prioritar prototi- cult. Dintre piesele de utilizare casni-
purilor Wielbark. În cazuri aparte se că sunt cunoscute amnare, chei pen-
întâlnesc tipurile culturilor Kiev sau tru lacăte de la uși, lacăte cilindrice cu
carpo-dacice. arc și chei pentru ele. În mormintele
maket.indd 603 25.11.2010 14:38:31

604 Partea a III-a
bogate se găsesc detalii metalice de la lor de săgeată cu trei aripioare fiind în

sipeţele. Se mai întâlnesc detalii din legătură cu hunii.
fier de la căldări din lemn – cercuri Conform destinaţiei, armele sunt
și urechiușe. S-au descoperit furculiţe de două categorii. Suliţele, lăncile și ar-
lungi din fier pentru prepararea cărnii. curile prezintă tipuri universale, fiind
La europeni erau populare jocurile de folosite atât în luptă, cât și la vânătoare.
noroc antice, fiind găsite zaruri din os Fiecare bărbat avea deprinderi de a le
și jetoane din sticlă, lut și piatră. Toa- mânui. Cu asemenea arme erau dotaţi
te aceste piese au analogii în culturile luptătorii de rând, convocaţi doar în
germanice din Europa Centrală și în caz de război.
provinciile romane, altele, după ace- Spadele, scuturile, topoarele erau
leași prototipuri, fiind executate pe arme utilizate exclusiv în lupte și le pu-
loc. Oglinzile din aliaj metalic alb se teau mânui doar persoanele cu pregă-
răspândesc în Europa în perioada hu- tire specială. Prezenţa acestei categorii
nilor și sunt caracteristice culturilor de arme mărturisește despre existenţa
de stepă. în societate a unui grup de luptători
profesioniști. Aceasta corespunde da-
Arta militară telor din izvoarele scrise despre deta-
șamentele alcătuite din cei mai buni
În siturile černjachoviene au fost
luptători pe lângă căpeteniile goţilor.
descoperite cca 200 de piese de arma-
Echipamentul călăreţului avea nu nu-
ment (spade și detalii de teacă, pum-
mai destinaţie militară, el semnifica și
nale, detalii de scut, topoare, vârfuri
rangul aristocratic al acestuia.
de lance, suliţă și săgeată), precum și
elemente ale echipamentului pentru
Tezaure monetare
călăreţ și de harnașament (zăbale și
pinteni). Aceste În așezarea Holmskoe III a fost gă-
piese își au cele sit un tezaur constând din 93 de mo-
mai apropiate nede de argint de același tip ale împă-
analogii în teri- ratului Constantius II (337-361), emise
toriile Europei în anul 354, bine conservate. Acestea
Centrale. Apari- practic nu au fost în circulaţie. Tezaurul
ţia în etapa târzie consemnează data distrugerii așezării
a culturii Čern- respective. Nu este unicul caz pentru
jachov a pum- teritoriul interfluviului Nistru-Prut. În
nalelor lungi și a anul 1951 în așezarea culturii Černja-
plăcilor din os de chov de lângă satul Budăi (r-nul Orhei)
la arcul complex (vezi il. pag. 615) a fost găsit un tezaur
reflectă influenţa alcătuit din 126 de monede de argint
Arme. Comrat, alanilor nomazi, ale aceluiași împărat. Un tezaur simi-
Lopatna, Ruseni ş.a.
apariţia vârfuri- lar, cu 21 de monede, a fost semnalat în
maket.indd 604 25.11.2010 14:38:32

chov și dispare populaţia sedentară din

această zonă, cauza fenomenului fiind
invazia hunilor.
Agricultura şi meşteşugurile
Depozitul de la Grušivci
Activitatea de producţie și unel-
tele de muncă reflectă procesele și
anul 1973 lângă Chișinău. Un alt teza-
legăturile economice într-o măsură
ur, incluzând și monede mărunte din
mai mare, decât tradiţiile etnice. Agri-
bronz bătute pe timpul lui Constantius
cultura și creșterea vitelor jucau rolul
II, datat cu cea mai târzie monedă a lui
principal în economia culturii Čern-
Iulian II (361-363), provine din așeza- jachov. Populaţia dispunea de unelte
rea de lângă satul Lucașeuca, Orhei. agricole de tipuri provinciale: brăzda-
Perioada domniei lui Constantin I re de fier pentru arat, săpăligi, seceri,
și a succesorilor acestuia este reprezen- coase. Subliniem descoperirile pietre-
tată pe larg de descoperirile monetare lor de râșniţă. În așezări a fost găsită o
de la Dunărea de Jos. Acestea sunt mo- mare cantitate de astfel de unelte, ceea
nede din bronz și cupru ale lui Con- ce demonstrează existenţa agriculturii
stantius II găsite în împrejurimile ora- prin arătură, care asigura un înalt nivel
șelor Izmail și Chilia, moneda de bronz demografic al purtătorilor culturii în
de la fortificaţia romană de la Orlovca, discuţie. Judecând după descoperiri, se
nouă monede ale lui Constantin I și ale cultiva orzul, secara, grâul, ovăzul, câ-
fiilor săi descoperite în umplutura Va- nepa, mazărea, lintea și tomatele.
lului de Jos al lui Traian, toate în regiu- Structura turmei vitelor crescute,
nea Odesa din Ucraina. conform datelor osteologice, includea
În stepa dunăreană, în particular bovinele, porcinele, ovicaprinele și
în raioanele ucrainene Sărata și Ta- caii. S-au găsit oase de păsări domesti-
tarbunar, în raionul Vulcănești din ce. Componenţa
Republica Moldova, de asemenea au turmelor varia în
fost semnalate descoperiri monetare funcţie de regiu-
din perioada lui Constantius II. Este ne. În așezările
semnificativ că printre descoperirile din stepă erau
monetare datate în sec. IV, 42,2% revin de două ori mai
exemplarelor lui Constantius II. După multe rămășiţe
al treilea sfert al sec. IV, în zona nistrea- osoase de cai și
nă este atestată o perioadă, practic, fără de cinci ori mai
monede. Aceasta, neîndoielnic, indică puţine oase de
asupra unui cataclism militar-politic Unelte din fier. porcine decât în
de proporţii, în rezultatul căruia înce- Budeşti, Zăicana, zona de silvo-
tează viaţa în așezările culturii Černja- Sobari ş.a. stepă. Vânatul și
maket.indd 605 25.11.2010 14:38:33

606 Partea a III-a
pescuitul nu jucau un rol esenţial în onare a pietrelor

gospodăria černjachoviană. pentru râșniţele
Asortimentul pieselor din metal de mână după ti-
executate pe loc numără în jur de 60 pul râșniţelor le-
de categorii – mult mai mult decât în gionarilor. Torsul
perioada precedentă și cea ulterioară. și ţesutul rămâ-
Prelucrarea metalelor cunoaște o teh- neau, tradiţional,
nică deosebită, apropiată tradiţiilor activităţi de pro-
culturale ale triburilor Europei Cen- ducere casnică.
Piese de toaletă.
trale, care la rândul lor continuau moș- În mormintele Mălăieşti, Mihălăşeni
tenirea celtică și a triburilor baltice. černjachoviene ş.a.
Meșteșugarii černjachovieni erau de femei se gă-
familiarizaţi și cu tehnologiile din pro- sesc detalii de fus, fretări tubulare din
vinciile dunărene, care de asemenea se argint și bronz, asemănătoare celor din
bazau pe moștenirea celtică. Compo- Europa Centrală și de Nord.
nenţa aliajelor de cupru reflectă inter-
acţiunea a două zone mari de prelucra- Grupurile etnice
re a metalelor – baltică și nord-ponti- Coroborarea surselor arheologice
că, determinate nu atât de tradiţia reţe- cu cele istorice permite evidenţierea mai
telor, cât de sursele de materie primă. concretă a grupurilor etnice care consti-
Aliajul complex de zinc în formă de tuiau populaţia culturii Černjachov.
lingouri se putea aduce din regiunile În majoritatea siturilor sunt prezen-
de extragere a cuprului din Scandina- te elemente ale culturii Wielbark, ai că-
via, care asigurau bazinul baltic și regi- rei purtători, în opinia unanim accepta-
unile culturale legate cu acesta. tă, erau triburile gotice. Istoria acestora
Sub influenţa provinciilor romane a fost expusă în sec. VI de către Iordan
apar noi meșteșuguri de prelucrare a (485-?). Acest popor a avut o istorie et-
lemnului – strungăritul și butnăritul. În nică complicată și încă până la migra-
zona Nistrului Superior, pe baza locuri- rea în Europa de Est includea originari
lor cu tuf activa un atelier de confecţi- din Scandinavia, locuitori băștinași de
pe ţărmul de sud al Mării Baltice, fapt
confirmat și de datele antropologice.
Ulterior, prin migrarea lor din sec. III
și de mai târziu, în urma unor contacte
active, în comunităţile gotice se includ
și reprezentanţii altor popoare. În limi-
tele arealului culturii Černjachov tribu-
rile gotice se divizează în două ramuri:
în zona de silvostepă locuiau greutungii
Pietre de râşniţe. Ruseni, Cobusca Veche (ostrogoţii), iar în stepa de pe ţărmul de
maket.indd 606 25.11.2010 14:38:33

nord al Mării Negre erau tervingii (vilor. Asemenea

zigoţii). Grupări nu prea mari de goţi morminte
existau și în Tracia (goţii „mici”). constituie 1%
Izvoarele scrise mărturisesc că în în majoritatea
perioada romană târzie contactează cu necropolelor
goţii și alte triburi germanice. Gepizii černjachovi-
aveau origine comună cu goţii, monu- ene și doar în Catarame. Budeşti,
mentele lor timpurii fiind imposibil de zona nord- Dănceni, Brăviceni
delimitat. După migrarea goţilor spre pontică – 20%,
sud, cultura Wielbark de pe Vistula își cifre care reflectă ponderea elementu-
schimbă aspectul său (faza Cecel) și lui sarmato-alan.
este legată exclusiv de gepizi, regiunea Sciţii târzii de pe ţărmul de nord al
Volynia fiind zona de contact a acestor Mării Negre, ca și alte etnii semibarba-
popoare. Vandalii constituie elementul re, aveau o cultură elinizată și, posibil,
etnic de bază al culturii Przeworsk, de vorbeau limba greacă. După răspândi-
care sunt legate incineraţiile cu arme rea aici a culturii Černjachov (răscru-
atestate în opt dintre necropolele cul- cea sec. III-IV), ei reprezentau popu-
turii Černjachov, precum și răspândi- laţia de bază a zonei, iar unele grupuri
rea castroanelor cu trei torţi. Gerulii la s-au strămutat în teritoriile Ucrainei
mijlocul sec. III au fost strâmtoraţi de Centrale și de Est, precum și în Mol-
danezii de pe peninsula Iutlandia. Legă- dova. Nu este exclus ca ei să fi format
turile culturii Černjachov cu acest ţinut în societatea černjachoviană substratul
este urmărită prin răspândirea „caselor comercial-meșteșugăresc. Etnia slavi-
lungi” și alte materiale (fibulele mon- lor în componenţa culturii Černjachov
ströso, pieptenii din fier, anumite tipuri poate fi legată de două grupuri de mo-
de vase, inscripţiile runice ș.a.). numente: la vest sunt așezările de tip
Conform informaţiilor lui Ammi- Čerepin, iar la est – cele cu elemente ale
anus Marcellinus, pe teritoriul Româ- culturii Kiev. Siturile ambelor grupuri
niei actuale, pe râul Buzău locuiau tai- sunt delimitate în spaţiu, cultura lor
falii, de care sunt legate rarele mormin- materială având asemănări și deosebiri.
te cu arme din Muntenia, aparţinând Dintre trăsăturile comune amintim se-
tradiţiei funerare Przeworsk. mibordeiele de formă pătrată, tradiţiile
Printre purtătorii culturii Černja- funerare, care nu lasă prea multe urme
chov se evidenţiază două grupuri ale arheologice, iar în ceramica modelată
reprezentanţilor popoarelor de origine cu mâna prevalează oalele.
iraniană – sarmaţii și sciţii târzii. Arealul de sud-vest al culturii Čer-
Încă din sec. II stepa ucraineană njachov include teritoriul unde mai îna-
era ocupată de alani – purtătorii tra- inte se aflau culturile geto-dacice (traci-
diţiei mormintelor în catacombe și ce). Către începutul epocii romane târ-
nișe, cu orientarea nordică a defuncţi- zii cele mai numeroase popoare nord-
maket.indd 607 25.11.2010 14:38:34

608 Partea a III-a
tracice rămâneau a fi dacii și carpii. Caracteristica antropologică

Primii, puternic romanizaţi, trăiau în O contribuţie deosebită la cerce-
provincia Dacia și în Muntenia (monu- tarea problemei componenţei etnice a
mentele de tip Chilia-Militari). Carpii populaţiei černjachoviene o aduc da-
ocupau pământurile de la versanţii Car- tele antropologice. Însă această posibi-
paţilor până la râul Prut (cultura Poie- litate este oarecum limitată din cauza
nești-Vârteșcoi, care dispare la sfârșitul răspândirii ritului incineraţiei – până
sec. III). În perioada războaielor scitice la jumătate din morminte. Dar anume
(238-275) carpii sunt aliaţii goţilor, care această tradiţie era caracteristică tribu-
mai târziu îi strâmtorează de pe pămân- rilor slave, tracice și multor dintre cele
turile lor. Izvoarele romane mărturisesc germanice. În afară de aceasta, peste
despre strămutarea unor grupuri nu- 40% dintre înhumaţii au fost distru-
meroase de carpi pe pământurile Impe- se în vechime. Drept rezultat, practic
riului la răscrucea sec. III-IV. pentru majoritatea regiunilor culturii
O anumită parte a populaţiei car- Černjachov (exceptând zona Nistrului
po-dacice s-a inclus în arealul culturii Superior, unde necropolele nu au fost
Černjachov (Sântana de Mureș). Ves- cercetate) au fost evidenţiate mărtu-
tigiile acesteia sunt reprezentate de ra- rii ale fluxurilor de migraţii dinspre
rele descoperiri de ceramică specifică, vest. În aceste procese erau implicaţi
modelată cu mâna, din morminte de originari din regiunea baltică, Europa
diferite tipuri (inclusiv înhumaţii) și în Centrală și de Nord, fapt ce poate fi pus
așezări. Elementele tracice din monu- în legătură cu mișcarea goţilor. Tipuri
mentele de tipul Čerepin sunt în legă- asemănătoare de cranii au fost desco-
tură cu moștenirea culturii Lipica. În perite și în necropolele vizigote (sec.
așa fel, rolul componentei tracice în V-VII) din Peninsula Iberică.
culturia Černjachov nu a fost semnifi- Majoritatea černjachovienilor din
cativ, și trăsăturile sale arheologice nu sudul Ucrainei sunt legaţi genetic de
permit de a evidenţia un anumit grup populaţia scitică târzie și antică gre-
teritorial-etnografic de monumente. cească. A fost urmărită migraţia aces-
tora în regiunile centrale și de est.
Prezenţa sarmaţilor s-a dovedit a fi
nesemnificativă. Și, în sfârșit, pentru
prima dată au fost descoperite vestigii
antropologice reale ale etniei slave în
cultura Černjachov. Asemănarea cu
tipurile antropologice ulterioare ale
slavilor de est și de vest este reflectată
în seria de cranii de femei din necro-
Amfore de import. Brăviceni, Paşcani, polele Ucrainei de Vest, deși în seria
Mălăieşti celor de bărbaţi domină prioritar le-
maket.indd 608 25.11.2010 14:38:35

găturile cu po- ocupau poziţia de vest, iar ceilalţi – pe

pulaţia culturii cea de est unul faţă de altul. Cercetă-
Wielbark. Aces- torii plasează unanim pe tervingi la
te femei, proba- vest de Nistru și la gurile Prutului. Pe
bil, nu erau de harta lui H. Wolfram se indică coabi-
origine locală. tarea acestor triburi în Bugeac. Dim-
În același timp, potrivă, zona de silvostepă a Republi-
la o distanţă de ca Moldova, Moldova românească și
Pandantive. Dănceni,
Brăviceni, Budeşti
50-100 km de Muntenia sunt desemnate drept areal
necropolele no- exclusiv al tervingilor.
minalizate, în regiunea învecinată a În perioada războaielor din sec.
Nistrului Superior este localizat gru- III greutungii sunt localizaţi la nord
pul de așezări Čerepin-Teremcy cu de Marea Neagră. În anii 280-282 îm-
trăsături slave în cultura materială. păratul Probus strămută pe teritoriul
Este de presupus că o parte din băr- roman din Tracia un număr mare de
baţii-germanici aveau soţii de origine barbari, printre ei și greutungi, după
slavă din triburile învecinate. care aceștia dispar din izvoarele scri-
se. Este de o importanţă deosebită in-
Goţii în izvoarele scrise formaţia despre campania lui Valens
Iniţial, în textele scrise, se utilizau din anul 365 împotriva tervingilor
diferite denumiri ale triburilor goti- conduși de Athanarich, cu care acesta
ce – ostrogoţi, vizigoţi sau greutungi și lupta de trei ani. Din descrierea eve-
tervingi. În sec. III aceste triburi con- nimentelor militare reiese că tervingii
stituie două formaţiuni aparte, care în se găseau la nord de Dunăre. Trecând
urma campaniilor militare comune fluviul lângă Noviodumum (în pre-
s-au unit către mijlocul sec. IV, când zent Isaccea), Valens ajunge în Bu-
sunt semnalaţi de către Ammianus geac, unde are loc o ciocnire cu greu-
Marcellinus (330-c.400). Până atunci tungii. Se poate constata că în a doua
izvoarele scrise desemnează triburi- jumătate a sec. IV greutungii populau
le gotice cu nume generice goţi, sciţi zona de la vest de tanaiţi, începând
sau geţi. Etimologic etnonimul „ter- de la Donul Inferior până la Dunărea
vingi” este legat de cuvântul „pădure”, de Jos, adică stepa nord-vest-pontică.
acestea fiind triburile care locuiau în Valens, continuându-și drumul spre
pădure. Termenul de „greutungi” pro- nord între lacurile Ialpug și Catlabuh
vine de la „nisip”, „lut” și desemnea- și trecând prin pământurile greutun-
ză popoarele de stepă. Conform mai gilor, se ciocnește cu tervingii, după
multor texte referitoare la amplasarea care încheie pace cu Athanarich. Toate
popoarelor, reiese că tervingii terito- acestea confirmă că la gurile Dunării
rial erau apropiaţi vestgoţilor, iar gre- tervingii locuiau mai la nord de greu-
utungii – ostrogoţilor, adică primii tungi. R. Vulpe a emis opinia despre
maket.indd 609 25.11.2010 14:38:35

610 Partea a III-a
posibilitatea interpretării Valului lui

Traian de Nord drept „valul greutun-
gilor” descris de Ammianus Marcelli-
nus, care demarca graniţa acestora cu
tervingii. Totodată subliniem că valul
respectiv delimitează zona de stepă de
Castroane şi străchini.
cea de silvostepă. Reiese, din izvoarele Brăviceni, Budeşti, Dănceni
scrise, că triburile în discuţie erau în-
rudite. Arheologic, aceasta se reflectă ţiile constituie 36%. Într-unul dintre
prin faptul că în stepele pontice și în mormintele de la Dănceni a fost gă-
zona de silvostepă a Moldovei sunt sită o fibulă „monströso”, (vezi il. pag.
răspândite monumente ale culturii 595) pe care autorul o leagă de tribu-
Černjachov cu caracteristici de bază rile germanice. Autorul susţine că în
comune, dar care se divizează în două acest sit locuia populaţie amestecată,
variante locale: de stepă și pruto-nis- inclusiv goţii. O situaţie mult mai ex-
treană. presivă o indică materialele necropo-
Deosebirea între aceste două vari- lei Dănceni, având în vedere ceramică
ante se observă după un șir de criterii, de tip Wielbark și numeroase piese de
și unul dintre ele, care prezintă un in- origine nord-vestică.
teres sporit, este prezenţa trăsăturilor O serie de observaţii permit pre-
culturii Wielbark, adică gotice. În va- supunerea că componenţa etnică și is-
rianta de stepă ele nu sunt principa- toria constituirii culturii Černjachov
lele, pe când la monumentele culturii în interfluviul Nistru-Prut și stepele
Černjachov din zona de silvostepă a pontice au fost în mare măsură dife-
Moldovei sunt mai frecvente, la unele rite. În baza expunerii lui Iordanes
monumente – destul de importante. s-a încetăţenit opinia conform căreia
Pentru zona limitrofă dintre stepă și la nord de Marea Neagră triburile go-
silvostepă sunt extrem de elocvente tice s-au împărţit în două părţi, una
așezarea și necropola Budești și ne- dintre care s-a îndreptat spre Balcani.
cropola Dănceni. La așezarea de la Nu este exclus ca drumul acesteia spre
Budești a fost cercetat un complex cu vest să fi trecut prin silvostepa Mol-
o locuinţă de suprafaţă pe carcasă din dovei. Data timpurie de început a
lemn de tipul Wielbark. E.A. Rikman, funcţionării necropolei de la Dănceni
analizând materialele de la Budești, a (sfârșitul sec. II – prima jumătate a
evidenţiat piese ceramice care „se co- sec. III), precum și materialele necro-
roborează perfect cu cele gotice tim- polei de la Hansca-Lutărie ar susţine
purii și târzii și cu vasele germanice această ipoteză.
de est”. În cadrul necropolei incinera-
maket.indd 610 25.11.2010 14:38:36

Izvoarele scrise despre apariţia În prezent

germanicilor în regiunea este unanim ac-
carpato-dunăreană ceptată legarea
Mărturii despre primele apariţii mișcării triburi-
ale germanicilor în preajma graniţelor lor germanice de
Daciei în izvoarele scrise sunt puţine, la Vistula de Jos
contradictorii și incerte. Dio Cassius de schimbarea
(155-225) scrie despre pătrunderea aspectului cul-
turii Wielbark Amulete din scoici
primilor germanici în regiunea nomi- marine. Budeşti,
nalizată în jurul anului 170, când în în faza B2/C1,
Dănceni, Cealâc
funcţia de guvernator al Daciei este adică la mijlocul
desemnat Sextus Cornellius Clement, sec. II – începutul sec. III și migrarea
care luptă cu triburile germanice ale purtătorilor acestei culturi (goţilor)
vandalilor și cu costobocii. spre sud-vest. Sunt cunoscute monu-
La sfârșitul sec. II – începutul sec. mente gotice timpurii ale fazei B2/C1
III, conform unor tradiţii mai târzii, în Volynija (Brest-Trišin) și nu se cu-
la graniţele dunărene ale Imperiului nosc mai spre sud, în afară de Peresy-
apar și alte triburi germanice de est, pok pe râul Sejm, Mocra pe Nistru și
care sunt nominalizate în izvoare drept Mangalia în Dobrogea.
„gotice” sau „scitice” – după locul lor Grupuri aparte de germanici, pro-
de trai mai la nord de Istros-Dunăre. babil, trec Dunărea (vasul de la Man-
Dacă ne referim la alte teritorii – galia) și devin federaţi ai Romei. De
regiunea nord-pontică, acolo, conform asemenea este destul de cunoscută
unor surse târzii, goţii sunt nominali- necropola acestei perioade Cozia-Iași,
zaţi destul de timpuriu. În textul lui Ior- amplasată între Carpaţi și Prut, cu tră-
danes se menţionează că prima stabilire sături Przeworsk-Wielbark. Aceste des-
a goţilor în teritoriile Sciţiei a avut loc coperiri constituie mărturii ale apariţiei
în Meotida, a doua – în Moesia, Tracia migratorilor de pe teritoriul baltic care,
și Dacia, a treia – din nou în Sciţia, cea ajungând la Dunăre, au putut nimeri
pontică. Informaţia este confirmată de sub influenţa unei noi „mode” roma-
Stephan Bizantinul: „Goţii – popor ce lo- no-dunărene, schimbându-și piesele
cuiește în regiunea Meotidei, ulterior ei vestimentare. Prin aceasta se lămurește
s-au strămutat în Tracia exterioară”. numărul atât de neînsemnat de elemen-
În așa fel, judecând după tradiţia te nordice și central-europene pe care le
scrisă din sec. IV-VI, goţii apar destul putem evidenţia în prezent.
de timpuriu la Dunăre și la nord de Ma- În mai multe izvoare scrise se în-
rea Neagră, mai timpuriu decât aceasta tâlnesc noţiunile „Sciţia” și „sciţi”. Et-
se confirmă arheologic, și pe parcursul nonimul „scit” în epoca romană este
sfârșitului sec. II – sec. III acţionează cumulativ și desemnează convenţio-
în două grupări destul de izolate. nal diferite popoare, care locuiau în
maket.indd 611 25.11.2010 14:38:36

612 Partea a III-a
stepele pontice și care nu aveau nicio Revenind la sursele scrise, consta-

legătură cu sciţii propriu-ziși. Situaţia tăm că goţii apar la graniţele de la Dună-
o înţelegeau destul de bine înșiși auto- rea de Jos ale Imperiului aproximativ în
rii romani. Plinius scria: „în general la anul 238. Nu cunoaștem cu precizie care
nord de Istros toate triburile sunt sciti- erau evenimentele din regiune. Unul
ce, deși locurile apropiate de ţărm erau dintre izvoare relatează că „carpii luptau
ocupate de diferite popoare; în unele se cu moesii și în același timp începe războ-
găseau geţii, pe care romanii îi numesc iul scitic, fiind pustiită Histria”. Carpii re-
daci, în unele – sarmaţii…, în altele – prezintă un popor dacic. Arheologii ro-
sciţii degeneraţi, născuţi de robi sau tro- mâni leagă de aceștia cultura Poienești-
glodiţi, după aceștia alanii și roxolanii. Vârteșcoi dintre Carpaţi și Prut.
Denumirea de „sciţi” trece treptat asu- În anul 269
pra sarmaţilor și germanilor”. o coaliţie de tri-
Examinând sursele scrise, se pot buri formată din
trage următoarele concluzii: peucini, greut-
1. Judecând după informaţiile lui ungi, austrogoţi,
Iordanes, primii goţi, conduși de Fili- tervingi, gepizi,
mer, s-au deplasat spre Meotida și cu geruli și celţi, cu- Verigi. Dănceni
aceasta istoria lor, conform „Geticii”, se prinși de setea ja-
întrerupe. Perioada meotică se datează furilor, au invadat pământurile roma-
aproximativ între anii 170-220. ne și le-au pustiit. Probabil unii dintre
2. În continuare se poate vorbi des- aceștia doreau să se stabilească în limi-
pre perioada dacică a regelui Ostrogo- tele Imperiului, deoarece erau împre-
ta, care începe aproximativ la sfârșitul ună cu familiile. Campania începe de
celei precedente (anii 218-250). Aceș- la gurile Nistrului. Barbarii înaintau
ti goţi locuiau între Carpaţi și Pont și pe uscat și pe mare. Încercarea lor de
erau o altă jumătate a goţilor lui Fili- a cuceri Bizanţul suferă eșec, dar este
mer, veniţi la Dunăre, probabil de ase- ocupat Cyzicul. Se întreprind încercări
menea în jurul anului 170. de a ataca zonele de litoral ale Greci-
3. În anii 250-251, pe timpul re- ei, dar barbarii sunt învinși și se retrag
gelui Kniva, are loc divizarea conven- spre nord, în Macedonia. Victoriile
ţională între ostrogoţii estici și vizigoţii Imperiului asupra barbarilor din 269-
vestici, goţii apărând pe întregul litoral 270 sunt atât de importante, încât anul
pontic, de la Dunăre până la Bosfor și 270 a intrat în istoria Statului Roman
Asia Mică. ca perioada de triumf asupra barbari-
4. Pentru ostrogoţi perioada conti- lor. Dar Roma este nevoită să părăseas-
nuă până la mijlocul sec. V, când sunt că Dacia, către anul 274 retrăgându-și
strămutaţi în Panonia, iar pentru vizi- ultimele contingente militare și colo-
goţi – până la strămutarea peste Dună- niștii. Plecarea romanilor din Dacia a
re din anul 378. deschis teritorii vaste pentru penetra-
maket.indd 612 25.11.2010 14:38:37

ţiile germanicilor. Încoace se îndreaptă pentru populaţie

și alte triburi. În așa fel, direcţia expan- a consemnat ple-
siunii carpilor devine partea romană a carea spre vest a
Moldovei și Munteniei, a dacilor liberi goţilor conduși
– Transilvania. Partea de vest a Bana- de Radagays în
tului este inclusă în zona triburilor sar- anii 405-406, dis-
matice de pe Tisa. Spaţiu de răspândire truși de armata
a goţilor dunăreni devine Moldova și romană. Posibil,
Muntenia. Între triburile venite aici se ultimele grupuri
duc lupte pentru supremaţie în lumea de goţi, purtători
barbară. de bază ai culturii
Căderea Daciei a reprezentat o Černjachov, au
victorie a tuturor barbarilor, inclusiv părăsit pămân-
a germanicilor. Dacia devine o importurile Europei de Pandantive. Dănceni,
tantă bază strategică de atac a germa- Est împreună cu Brăviceni, Budeşti
nicilor împotriva Imperiului. hunii.
Către sfârșitul sec. III se schimbă În Moldova, Muntenia și Transil-
formele și caracterul relaţiilor dintre vania complexele târzii (din perioada
triburile germanice și Imperiu. Deta- hunică) sunt evidenţiate doar în baza
șamentele gotice, care anterior treceau necropolelor. În regiunea carpato-nis-
graniţa doar pentru jaf și pradă, acum treană acestea sunt necropolele Slobo-
vin la Roma în calitate de federaţi pen- zia-Chișcăreni/Lazo, Mălăiești, Mior-
tru remunerare. cani, Izvoare, Bârlad-Valea Seacă ș.a.
Etapa finală a culturii Černjachov Se evidenţiază vestigiile din epoca hu-
este marcată de evenimentele politice nică de la Sobari, unde au fost cercetate
ale perioadei hunice. rămășiţele unei construcţii din piatră
Referindu-se la istoria ulterioară a cu coloane, și a fost găsit un element
goţilor din perioada dominaţiei huni- metalic pentru șa de tip hunic. Resturi
lor, autorii antici descriu evenimentele de construcţii din perioada hunică au
furtunoase ce au loc pe teritoriul Impe- fost descoperite la Iași-Nicolina. În
riului Roman. Sciţia sau Gotia nu mai Muntenia funcţionează necropolele
constituie regiunea intereselor acestora. Târgșor, Independenţa, Pietroasele. În
Pentru reflectarea ultimelor decenii ale Transilvania se cunosc mormintele din
culturii Černjachov pot fi utilizate doar necropolele Sântana de Mureș, Târgu
sursele arheologice, care însă nu au su- Mureș, Fântânele-Rât și tezaurul de la
porturi cronologice sigure. Majoritatea Valea Strâmbă.
specialiștilor-arheologi sunt de păre- Un tablou mult mai complex este
rea că cultura Černjachov își încetează urmărit în zona Nistrului de Mijloc,
existenţa în prima jumătate a sec. V. unde coexistă două tipuri de monu-
Fără îndoială, o catastrofă demografică mente černjachoviene. Așezările de ti-
maket.indd 613 25.11.2010 14:38:37

614 Partea a III-a
pul Teremcy (Sokol, Bakota, Bernašo- 117), către anul

vka), puţin deosebite de tipul Čerepin, 106, a dus la cu-
au fost descoperite pe un spaţiu limi- cerirea dacilor.
tat de pe malul stâng al râului. Aces- Luând în consi-
tea sunt înconjurate de monumente deraţie semnifi-
černjachoviene „clasice” de tipul Ko- caţia strategică a
sanovo. Pe parcursul treptei D1 aces- teritoriului din
te monumente dispar, fapt, probabil, stânga Dunării,
Depozitul de la Budăi,
lămurit de retragerea germanicilor Imperiul Ro- sec. IV
spre vest, iar așezările slave își pierd man introduce
trăsăturile černjachoviene, în primul un sistem de dependenţă a triburilor
rând ceramica lucrată la roată. După „barbare”. După campaniile militare
plecarea spre vest a populaţiei de bază romane, pământurile dintre Carpaţi
černjachoviene, dispare și această și Dunăre, precum și un îngust terito-
cultură. Dintre purtătorii acesteia pe riu din zona litoralului de nord-vest al
vechile locuri de habitat rămâne doar Mării Negre au fost incluse în provin-
populaţia slavă de la Nistrul Mijlociu cia Moesia Inferior.
și Superior (monumentele de tip Če- Orașul-colonie grecească Tyras,
repin). Populaţia de pe Nistrul Mijlo- probabil, de la începutul sec. II la fel
ciu crește pe contul afluenţei celei de este inclus în provincia Moesia Inferi-
la Nistrul Superior și se răspândește or. Ca și cetăţile de pe Dunăre, Tyrasul
spre sud, pe malul drept al Prutului, recapătă un semnificativ rol strategic și
asimilând populaţia locală a culturii contribuie la restabilirea comerţului în
tumulilor carpatici. Începe o nouă regiune.
epocă, cea slavă. În perioada romană timpurie și
târzie un rol important în dezvoltarea
7.3. Circulaţia monedei în perioada comerţului și economiei locale revine
romană monedei Imperiului Roman, bătute
Primele conflicte militare între din aur, argint sau bronz. După refor-
armatele imperiale romane și popula- ma monetară a lui Nero (54-68), în
ţia geto-dacică sunt atestate în perioa- anul 64 sistemul monetar arăta astfel:
da de domnie a lui Octavian Augustus libra = 42 aureusi (monede de aur cu
(27 î.Hr. – 14 d.Hr.). Consolidarea greutatea medie de 7,80 g) = 25 denari
formaţiunii statale geto-dacice pe ma- (monede de argint cu greutatea medie
lul stâng al Dunării a devenit un peri- de 3,41 g) = 50 quinari (monede de
col deosebit pentru provinciile roma- argint, care aveau valoare de jumătate
ne din dreapta fluviului. Acest fapt a de denar (în depozite este fixată spora-
sporit numărul campaniilor militare dic)) = 100 sestertii (monede de bronz
ale romanilor peste Dunăre, iar în cu greutatea de 25-27 g) = 200 dupon-
perioada de domnie a lui Traian (98- dii, numite și orichalc (cu greutatea de
maket.indd 614 25.11.2010 14:38:38

Aurelius (161-180), emiterea mone-

delor din bronz a fost la fel micșorată.
Diminuarea emisiunilor, probabil, a
avut loc din cauza majorării cheltuie-
lilor pentru producerea monedelor și
a scumpirii procesului de prelucrare
Marcus Aurelius (161-180), denarius a celor două componente ale aliajului
metalic. Toate acestea au făcut ca costul
13-14 g) = 400 asi (monede de cupru real al monedelor din bronz să fie mai
cu greutatea de 11-12 g). ridicat decât valoarea lor nominală.
În urma cuceririi Daciei și, pro- În situaţia creată, cu scopul de a
babil, prin acumularea mai multor co- menţine echilibrul pe piaţa coloniilor
mori provenite din jafuri, conţinutul romane și a orașelor grecești, a fost
metalelor preţioase în monedele ro- permisă baterea locală a monedelor.
mane a crescut semnificativ. În același Pentru ca piesele de cupru noi să se
timp și stilul emisiunilor monetare s-a încadreze în sistemul monetar deja
îmbunătăţit. Perfecţionarea aspectului existent, monedele locale trebuiau să
artistic și volumul mare al producţiei poarte pe avers valoarea nominală pre-
monetare a împăratului Traian au fă- cizată, consemnată cu literele grecești
cut ca piesele lui să rămână în circu- Α, Β, Γ, Δ, Ε. Astfel, valoarea nomina-
laţie timp îndelungat. Concomitent, lă monetară avea un index numeric,
emisiunile monetare ale urmașilor săi, care se diviza în fracţii mai mici. Spre
amestecându-se cu cele de la începutul exemplu, după părerea lui C. Kiriţes-
sec. II, devin o componentă haotică și cu, cota nominală a unui sestertius era
pestriţă a circuitului monetar. egală cu Δ.
Pe parcursul investigaţiilor in- Un oarecare echilibru în sistemul
fluenţelor romane în regiune, putem monetar a fost atins sub domnia lui
urmări o scădere treptată a cantităţii Septimius Severus (193-211) și a ur-
de monede. În linii generale putem să mașilor săi. Graţie retopirii pieselor
subliniem că acest proces a depins și de monetare cu conţinut mare de argint,
situaţia social-economică din Imperiu. bătute până la Commodus (180-192),
În privinţa factorilor care au influen- vistieria imperială a obţinut un profit
ţat criza economică de la mijlocul sec.
II, există mai multe păreri. Predomină
opinia că după anul 167 explorarea
minelor de aur din provincia Dacia a
fost redusă. Acest fapt a condus la scă-
derea cotei metalului preţios nu numai
în emisiunile de aur, dar și în cele de
argint. În timpul domniei lui Marcus Crispina (178-182), sestertius
maket.indd 615 25.11.2010 14:38:39

616 Partea a III-a
preţioase în monedele bătute din aur

și argint a dus, în ultimă instanţă, și la
micșorarea greutăţii medii a monede-
lor bătute din metal comun.
În această situaţie Alexander Seve-
rus (222-235) a întreprins o încercare
Alexander Severus (222-235), denarius timidă de a unifica sistemul monetar și
de a-l aduce la un echivalent standard.
imens. Profitul a fost și mai mare pen- Greutatea monedelor de aur, căzută în
tru că conţinutul argintului în denarii timpul domniei lui Caracalla de la 7,15
noi emiși a fost redus cu 50%. Însă în la 6,50 g, a fost stabilită la 6,80 g. Mo-
timpul domniei lui Caracalla (211-217) neda antoninianus, care între timp a
veniturile vistieriei deja au fost consu- pierdut mult din greutate, a fost scoasă
mate. Caracalla, confruntându-se cu din circulaţie și înlocuită cu emisiuni de
o nouă criză economică, introduce o denari, însă cu titlu scăzut (cca 350%).
unitate monetară nouă – antoninia- Regulile noi nu au funcţionat prea
nul (un alt nume al lui Caracalla fiind mult. Deja în perioada de domnie a lui
Antoninus). Dar chiar de la începu- Gordianus III (238-244), antoninianul
tul apariţiei sale (215), antoninianul a a fost readus în circulaţie, denarii fiind
avut o valoare nominală ridicată, unele bătuţi numai ocazional. Insuficienţa de
dintre emisiuni fiind bătute din cupru argint pentru producerea monedelor
argintat. Piesa antoninianus a fost des- se resimţea din ce în ce mai tare. Acest
tinată, pe de o parte, pentru a acoperi fapt a influenţat reducerea greutăţii în
restanţele armatelor, iar, pe de altă par- emisiunile de aur și metal comun. Spre
te, economisind cheltuielile vistieriei, a exemplu, în timpul lui Gordianus III
pus la îndemâna populaţiei o monedă greutatea medie a unui sestertiu era
nouă de valoare mijlocie. de 18 g (în perioada domniei lui Nero
Următoarea criză financiară s-a acesta cântărea 25-27 g), iar aureu-
declanșat pe la mijlocul sec. III și a sul – 5,10 g (sub Nero având 7,80 g).
coincis cu criza generală în Imperiul În intervalul de domnie a împăraţilor
Roman. Acest proces a fost însoţit de Gordianus III – Gallienus (260-268)
epuizarea, închiderea și, ca urmare, încetează baterea monedelor locale în
micșorarea volumului de explorare
a minelor de metale preţioase, unele
dintre care funcţionau încă din anti-
chitate. În același timp, depozitarea
mai multor piese monetare din argint
de către populaţia locală nu a permis
autorităţilor retopirea și refolosirea
acestora. Scăderea aliajului de metale Constantinus I (306-337), follis (313), Antiohia
maket.indd 616 25.11.2010 14:38:39

dele anterioare. Pe parcursul secolului

IV au fost introduse mai multe specii
monetare bătute din bronz, care totuși
au fost prezente temporar pe piaţă și au
rămas în circulaţie numai în perioade-
le de domnie a emitenţilor lor.
În secolele III-IV populaţia din
Constantius II (337-361), siliqua,
Konstantinople spaţiul carpato-nistrean era antrenată
în relaţiile comerciale cu provincii-
orașele grecești și coloniile romane de le Imperiului Roman și orașele gre-
pe litoratul Mării Negre. cești nord- și vest-pontice. Negustorii
O schimbare radicală a situaţiei aduceau diferite produse din sticlă,
pe piaţa financiară a avut loc abia sub bronz, amfore ceramice cu vin și ulei
Diocletianus (284-305), în anul 294, de măsline. Produsele erau importate
concomitent cu reformele operate și de către populaţia „barbară” prin in-
în celelalte domenii. Pe piaţă au apă- termediul căilor comerciale de pe us-
rut unităţi monetare noi, de calitate cat și pe apă (pe râurile Prut, Nistru și
(denumirile unora nu sunt cunoscu- afluenţii acestora).
te): moneda de aur de 5,4 g, moneda Orașul Tyras ocupa un loc de
de argint de 3,4 g, nummus sau follis – frunte în relaţiile de negoţ, legând tri-
moneda de bronz cu greutatea medie burile din bazinul Nistrului cu regiu-
de 10 g cu două valori nominale mai nea nord-pontică. O semnificaţie de-
mici, de 3 și 1,3 g. În 301 reforma mo- osebită Tyrasul a obţinut după ce aici
netară din anul 294 a căpătat o oareca- au fost cantonate și unităţi militare din
re finalitate logică, unităţile monetare Imperiul Roman. În timpul dominaţiei
căpătând un curs strict fixat: 1 aureus romane cetatea Tyras, ca și orașele-co-
= 1600 denari, moneda de argint = 100 lonii grecești Olbia și Chersonessos, a
denari, nummus = 20 denari. Moneda constituit o verigă intermediară în sis-
de bronz cu greutatea de 3 și 1,3 g era temul militar-administrativ și comer-
egală respectiv cu 5 și 2 denari. cial roman.
La fel, schimbări importante se Descoperirile numismatice din
petrec și în timpul domniei lui Con- perioada romană în regiune sunt
stantinus I (306-337). În anul 309 el semnalate prin peste douăzeci de te-
micșorează greutatea emisiunilor de
aur până la 4,5 g și introduce două pie-
se de argint noi: siliqua cu greutatea de
2,3 g și jumătatea de siliquă, cântărind
1,1 g. Răspândirea teritorială a acestor
emisiuni a avut o rezonanţă mai mică
decât emisiunile de argint din perioa- Constans (337-350), AE4, Antiohia
maket.indd 617 25.11.2010 14:38:40

618 Partea a III-a
Depozite şi descoperiri izolate de monede romane (selectiv).

I – secolul II: 1- Călineşti-1878; 2 – Taraclia-1936; 3 – Peremožnoe-1853; 4 – Soroca-1971;
5 – Ţibirica-1969; 6 – Rotunda-1965;
II – secolul III: 7 – Vypasne; 8 – Bender-1914; 9 – Larga-1922; 10 – Vypasne; 11 – Šabo-1968;
12 – Proteagailovca-1961, suburbie a oraşului Tighina;
III – secolul IV: 13 – Chişinău-1973; 14 – Budăi-1957; 15 – Branişte-1971; 16 – Lucăşeuca-1953;
17 – Chirileni-1952; 18 – Chişinău-1972; 19 – Cremenciug-1970; 20 – Malcoci-1972.
maket.indd 618 25.11.2010 14:38:41

zaure monetare și prin mai multe des- ciug-1970, com. Cremenciug, raionul
coperiri monetare izolate. După cum Soroca, Malcoci-1972, com. Malcoci,
s-a stabilit, cca 80% dintre acestea le raionul Ialoveni și altele.
constituie monedele de argint, peste După părerea cercetătorilor, struc-
10% fiind depuneri cu emisiuni de tura tezaurelor din sec. II arată că în-
bronz. Monedele de aur reprezintă ceputul depunerilor de piese romane
numai câteva procente. În lucrările s-a petrecut începând cu sec. II, deci
lui V.V. Kropotkin și A.A. Nudel’man în timpul domniei lui Antoninus Pius
tezaurele au fost clasificate în câteva (138-161).
categorii, delimitate în trei grupuri În grupul al doilea intră nu numai
cronologice: monede bătute la începutul sec. III, dar
Grupul I – secolul II: tezaurele Că- și piese din secolul II și chiar din sec.
linești-1878, com. Călinești, raionul I. Fenomenul acesta arată pătrunderea
Fălești, Taraclia-1936, com. Taraclia, anacronică a emisiunilor romane din
raionul Taraclia, Peremožnoe-1853, centrele Imperiului în teritoriile perife-
raionul Bilgorod-Dnistrovs’kji, regi- rice. Probabil, fenomenul pătrunderii
unea Odesa, Ucraina, Soroca-1971, și depunerii emisiunilor bătute în se-
mun. Soroca, raionul Soroca, Ţibirica- colele I-III reflectă răspândirea nesiste-
1969, com. Ţibirica, raionul Călărași, matică a acestora, situaţia militară din
Rotunda-1965, com. Rotunda, raionul regiune și a resurselor financiare dis-
Edineţ și altele; ponibile în imperiu (resursele cu care
Grupul II – secolul III: teza- au fost plătiţi mercenarii). În cazurile
urele Vypasne, raionul Bilgorod- de faţă tezaurele puteau fi acumulate
Dnistrovs’kji, regiunea Odesa, Ucrai- pe parcursul mai multor decenii.
na, Bender-1914, mun. Tighina/ Tezaure monetare din grupul al
Bender, Larga-1922, com. Larga, ra- treilea identifică o perioadă limita-
ionul Briceni, Vypasne, raionul Bil- tă în acumularea acestora. Analiza
gorod-Dnistrovs’kji, regiunea Odesa, structurii lor a scos în evidenţă faptul
Ucraina, Šabo-1968, raionul Bilgorod- că, dacă tezaurele de până la perioa-
Dnistrovs’kji, regiunea Odesa, Ucrai- da hunică conţin emisiuni de argint și
na, Proteagailovca-1961, o suburbie a bronz, cele din epoca hunică – numai
orașului Tighina și altele; emisiuni de aur.
Grupul III – secolul IV: tezaure În urma investigaţiilor lui A.A.
Chișinău-1973, mun. Chișinău, Bu- Nudel’man s-a stabilit că în tezaurele
dăi-1957, com. Budăi, raionul Orhei, depuse în sec. III, pe lângă denari, se
Braniște-1971, com. Braniște, raionul mai întâlnesc și emisiuni de cupru, bă-
Rîșcani, Lucășeuca-1953, com. Seliște, tute în orașul Tyras. Locurile de desco-
raionul Orhei, Chirileni-1952, com. perire a acestora sunt situate numai în
Drăgănești, raionul Sîngerei, Chiși- apropierea orașului și ne permit con-
nău-1972, mun. Chișinău, Cremen- cluzia că piesele tyrasiene de cupru nu
maket.indd 619 25.11.2010 14:38:41

620 Partea a III-a
pătrundeau în interiorul regiunii pruto- III – începutul sec. IV. Acest grup cro-
nistrene, rămânând în circulaţia mone- nologic include piese de la Gordianus
tară din preajma acestui oraș pontic. III până la Diocletianus și este cel mai
Alături de opiniile lui V.V. Kropo- modest în plan cantitativ. Monedele
tkin și A.A. Nudel’man, recent a apărut din acest grup sunt sincrone eveni-
o părere aparte a cercetătorului ucrai- mentelor militare (războaiele „scitice”
nean K.V. Myzghin, care consideră că, sau „gotice”) și pătrund în spaţiul cul-
în comparaţie cu tezaurele închise, nu- turii Sântana de Mureș-Černjachov în
mai descoperirile numismatice izolate calitate de pradă militară.
de monede romane pot să demonstreze În grupul al III-lea intră piesele
tabloul obiectiv al relaţiilor Imperiului monetare emise în al doilea sfert al
Roman cu provincia. Analizând desco- sec. IV – începutul sec. V. Acest grup
peririle numismatice izolate din întreg cronologic este prezentat prin emi-
spaţiul pruto-nistrean, K.V. Myzghin a siuni de la Constantinus I și până la
subliniat că, în primul rând, emisiuni- Teodosius II (408-450). Urmărim un
le romane au fost depistate în straturi aflux limitat de monedă măruntă (în
culturale din situri ale culturii Sântana special bătută din bronz) la începutul
de Mureș-Černjachov. Aceste emisiuni sec. IV. El atinge nivelul maxim în pe-
indică un nivel înalt al relaţiilor econo- rioada de domnie a lui Constantius II
mice între purtătorii culturii respective (337-361), înainte de invazia hunilor.
și lumea romană. Cercetătorul distinge Acest fapt poate fi legat, pe de o par-
și trei grupuri cronologice de răspân- te, de serviciul militar prestat de goţi
dire a emisiunilor romane: pentru Imperiul Roman și unei anu-
Grupul I. Monede de la începutul/ mite cantităţi de monedă măruntă,
mijlocul sec. I – începutul sec. III (de la care intră în ţinut împreună cu ostașii,
Augustus până la Alexander Severus) sau, pe de altă parte, de legăturile co-
în general reprezintă majoritatea des- merciale intense între populaţia cul-
coperirilor monetare. Ele ating punc- turii Sântana de Mureș-Černjachov și
tul maxim în timpul de domnie a lui cea a Imperiului Roman. După eveni-
Traian – Marcus Aurelius. Monedele mentele militare, se observă o oareca-
din această perioadă pătrundeau cu
întârziere, și cel mai probabil au fost
legate de activitatea politico-militară
a goţilor pe la mijlocul – sfârșitul sec.
III. Era perioada când triburile germa-
nilor de est se familiarizează cu cultura
materială și spirituală mai dezvoltată al
Imperiului Roman.
Grupul II este reprezentat prin Monede romane folosite ca pandantive.
monede din al doilea sfert al sec. al Dănceni
maket.indd 620 25.11.2010 14:38:41

re stagnare în pătrunderea monedei devine mai stabilă; apogeul pătrunde-

de bronz și argint. Procentul mic al rii monedelor de aur în a doua treime a
monedei de aur este de fapt un reper sec. IV, când invazia hunică a întrerupt
al prezenţei și dominaţiei hunilor. relaţiile economice din regiune.
Odată cu stingerea culturii Sântana
de Mureș-Černjachov au luat sfârșit 7.4. Romanizare şi creştinizare
și relaţiile cu lumea romană. Cu toate Odată cu încadrarea regiunilor
acestea, intrarea și răspândirea mone- nord-vest-pontice în provincia Moesia
dei romane n-a încetat. Unele mone- Inferior se va începe derularea procesu-
de de aur, bătute spre sfârșitul sec. IV, lui de integrare definitivă a acestor spa-
sunt, cel mai probabil, o pradă milita-
ţii în Imperiul Roman. Spre deosebire
ră a hunilor-cuceritori.
de orașele grecești, în restul teritoriului
Imitaţiile barbare a monedelor
Moesiei Inferior procesul de angrenare
romane sunt prezente într-un număr
în sistemul administrativ, fiscal și poli-
limitat în spaţiul pruto-nistrean. Cel
tic al statului roman este mai lent și de
mai bine este studiată piesa de argint-
lungă durată, fapt ce a dus la păstrarea
imitaţie după siliquae lui Constantius
pe un timp a structurilor preromane.
II (tezaurul de la Budăi). Celelalte imi-
S-a stabilit că în unele regiuni ale Mo-
taţii, apărute în ultima vreme în colec-
esiei Inferior se păstrează încă cetăţi
ţii private, nu pot fi mai bine atribuite
getice, care, continuându-și existenţa,
din cauza lipsei informaţiei complete
treptat, dar sigur, se romanizează.
în privinţa locului de descoperire. Cel
Romanizarea, ca orișice proces,
mai probabil, imitaţiile după monede-
prezenta o complexitate multilaterală,
le romane nu depășesc secolele II-IV și
complicată și de lungă durată. Întrucât
corespund perioadei de existenţă a cul-
turii Sântana de Mureș-Černjachov. procesul romanizării s-a derulat în di-
Astfel, în concluzie, am dori să verse regiuni ale Europei, Asiei și Afri-
subliniem că, în procesul de penetrare cii, care se aflau în condiţii diferite de
a emisiunilor romane în spaţiul pru- dezvoltare, fenomenul a fost larg dis-
to-nistrean, se disting câteva etape ge- cutat în istoriografia universală. Speci-
nerale: începutul răspândirii pieselor aliștii consideră că, deși nu au existat
monetare romane în sec. II; intrarea legităţi concrete ce s-ar fi realizat în
pieselor pe piaţa internă odată cu cam- toate spaţiile încadrate în graniţele Im-
paniile militare din sec. III; micșorarea periului Roman sau în teritoriile pro-
volumului de monedă în a doua jumă- vinciilor, totuși se pot evidenţia câteva
tate a sec. III, în special după evacua- niveluri în procesul romanizării: roma-
rea forţată a provinciei Dacia; majora- nizare integrală, romanizare parţială și
rea cantitativă a emisiunilor romane romanizare prin influenţă.
la începutul sec. IV-lea, când poziţia Romanizarea integrală corespun-
Imperiului Roman la Dunărea de Jos de în egală măsură transformării de-
maket.indd 621 25.11.2010 14:38:42

622 Partea a III-a
finitive a conștiinţei etnice, soldată cu inundaseră teritoriile aferente Moesiei

deetnizarea completă a indigenilor. Inferior și Daciei romane, cât și în rela-
Romanizarea integrală s-a realizat în ţiile de afaceri comerciale culturale cu
provinciile romane, în care indigenii, romanii.
devenind cetăţeni ai Romei, conform Una din principalele forţe de ro-
Constituţiei antoniniane, se conside- manizare a indigenilor a fost armata,
rau romani și etnopsihologic. Aceștia, care a acţionat pe mai multe căi și sub
în cele mai frecvente cazuri, erau oră- mai multe forme asupra vieţii urbane
șeni, militari, care din tată în fiu se în- și rurale: prezenţa unităţilor militare,
rolau în armată, sau funcţionari. construirea de așezări civile în apro-
Romanizarea parţială se soldează pierea taberelor militare, împropri-
cu însușirea glotonimului latin, per- etărirea veteranilor și fondarea vilae
cepţia tehnicii și tehnologiilor romane, rustica, sistemul de înrolare a barba-
a culturii materiale, în multe cazuri rilor în armata romană etc. Multe uni-
adorarea unor divinităţi romane, păs- tăţi militare, cantonate la Axiopolis,
trându-și intangibilă religia cu princi- Troesmis, Noviodunum, Arribium,
palele divinităţi, datinile, obiceiurile, aveau detașamente împlântate în me-
tradiţiile etc. Romanizarea parţială s-a diul barbar cum ar fi la Piroboridava,
manifestat, mai mult, în provinciile ro- Traian-Piatra Neamţ, Cartal-Orlovca,
mane care duceau lipsă de un sistem Barboși etc.
urban și de continuităţi citadine. În Fondarea de așezări civile în preaj-
regiunile în care prevalau comunităţile ma taberelor militare a accelerat proce-
rurale romanizarea s-a grefat lent, fără sul de romanizare, exercitându-și influ-
să deetnizeze comunităţile indigene. enţa într-un teritoriu vast, administrat și
Romanizarea prin influenţa as- exploatat de către centrul militar. Con-
cendentă romană se limita, de regulă, comitent armata, mai ales cea de geniu,
la însușirea normei funcţionale a glo- contribuia activ la construirea a nume-
tonimului latinofon/latina vulgară, a roase obiective militare: fortificaţii, dru-
tehnicii și tehnologiilor avansate utili- muri, apeducte, edificii administrative
zate în agricultură, în prelucrarea me- și publice, la care erau antrenate toate
talelor preţioase și metalurgia fierului, grupurile etnice din spaţiul respectiv.
în confecţionarea principalelor forme Unul din elementele efective ale
de vase din sortimentul ceramic etc., procesului de romanizare l-au consti-
în păstrarea intactă a culturii materiale tuit veteranii. Prin înzestrarea acestora
și spiritualităţii: credinţei, panteonului cu pământ ei s-au răspândit în diferite
religios, tradiţiilor, datinilor, obiceiu- regiuni, chiar și în afara provinciilor, fi-
rilor, relaţiilor familiale, în însușirea ind în contact permanent cu localnicii
unui vocabular lingvistic latinofon și activând alături sau împreună cu ei.
necesar ca mijloc de comunicare atât Prin aceasta ei au contribuit conside-
între comunităţile de origini diferite ce rabil la acceptarea de către autohtoni a
maket.indd 622 25.11.2010 14:38:42

anumitor norme de viaţă romană și la carpi – I.N.), iar mai jos de ei trăiau
însușirea unui vocabular latin suficient tyrageţii-sarmaţi” (Geographia III, 5,
pentru comunicare. 19; III, 10, 7, 15). Datele lui Ptolemeu
Alt aspect al romanizării îl con- despre aria de răspândire a tracilor
stituie înrolarea în armata romană a până la Nipru, după cum a menţionat
băștinașilor. Ostașii indigeni, întor- E. Rikman, completamente concordă
cându-se la vatră după un serviciu de cu hidronimele din preajma râurilor
lungă durată în mediul latinofon, ră- Bugul de Sud și Nipru. Prezenţa co-
mâneau purtători ai modului de viaţă, munităţilor în aceste pământuri este
de gândire, implicit și lingvistic roman documentată arheologic prin eviden-
cu care erau deprinși. Aceasta se refe- ţierea monumentelor ce conţin ele-
ră și la dezertorii ce se ascundeau în mente de origine tracă.
teritoriile limitrofe provinciilor, unde Este cunoscut faptul că în a. 213
nu erau căutaţi de organele respective în apropierea orașului Tyras a avut loc
romane. bătălia carpilor cu armatele romane.
În aceste condiţii istorice comuni- Prezenţa comunităţilor getice în aces-
tăţile tracilor și ale popoarelor conlo- te regiuni în ultimul pătrar al sec. III
cuitoare din teritoriile aferente provin- d.Hr. este documentată prin relatările
ciilor Moesia Inferior și Dacia, conti- din biografia împăratului Probos.
nuă să-și dezvolte cultura materială și În sec. al IV-lea Ammianus Mare-
spiritualitatea relativ independent. Dar cellinus indică existenţa a numeroase
și aici, tot mai insistent, se resimte pre- „…așezări, sate carpice” la Dunărea de
zenţa romană. Jos (Res gestae XXVI, 5, 5).
Abordând situaţia etnodemogra- Răspândirea în acest spaţiu a tra-
fică a spaţiului est-carpatic, autorul co-geto-dacilor reiese și din Tabula
roman din sec. I d.Hr. Pliniu cel Bă- Peutingeriană din sec. II-IV d.Hr., în
trân menţiona că ambele „…maluri care între Dunăre și Nistru și la est de
ale râului Tyras erau populate de tyra- Carpaţi sunt menţionaţi pirii, geţii și
geţi, iar mai la est trăiesc crobizii ori, dacii.
cum li se mai zice, tribul getic al crobi- Pe lângă comunităţile de origine
zilor” (Naturalis Historiae IV, 82). La tracă mai sunt pomenite triburile aor-
Dunărea de Jos și mai la sud tradiţia silor, roxolanilor, taifalilor etc. În con-
antică localizează comunităţile geţilor, formitate cu relatările lui Iordanes, pă-
besilor, tribalilor și altor triburi trace. mânturile acestora se întindeau până
Claudiu Ptolemeu, de exemplu, scria la „Danapra” (Nipru) (Getica 34, 35).
că „…litoralul de la Delta Dunării și În pofida faptului că în acest spa-
până la gurile râului Boristene (Ni- ţiu convieţuiau comunităţi de origine
pru – I.N.), cât și regiunile dinăuntrul diferită – tracă, iraniană, germană etc.,
continentului până la Hierasos (Siret cu diverse moduri de viaţă – sedentar,
-I.N.) era ocupat de carpi (carpizi, migrator și nomad, în prima jumăta-
maket.indd 623 25.11.2010 14:38:43

624 Partea a III-a
te a mileniului I d.Hr., dar mai intens Creștinismul, creat ca un produs al

în sec. III-IV d.Hr., se observă o uni- uneia dintre cele mai profunde ideolo-
formizare a culturii materiale, care gii, care egala în faţa Domnului toată
arheologic e cunoscută drept cultura lumea, indiferent de origine, rasă, sex
Sântana de Mureș-Černjachov. Uni- și stare socială, prin propovăduirea
tatea relativă a acestui facies cultural celor mai înalte principii de morală și
se datorează faptului că s-a format umanism, a contribuit considerabil la
sub influenţa în ascensiune a civili- răspândirea modului de viaţă roman.
zaţiei provincial-romane. Cercetările Analiza riguroasă a surselor na-
arheologice în mediul acestei culturi rative i-a determinat pe specialiști să
din interfluviul pruto-nistrean au pus constate că începuturile răspândirii
în evidenţă mai multe așezări rurale creștinismului la nordul Dunării de
– Comarov, Sobari, Cimișeni etc., în Jos, în general, și în spaţiul de la est de
care s-au descoperit edificii din piatră Carpaţi, în special, s-ar fi difuzat încă
construite în stilul arhitectonic roman. în primul secol al erei noastre.
Această situaţie denotă prezenţa fizică În conformitate cu relatările din
a unui număr important de veterani, Sinaxarul Constantinopolitan, Apos-
dezertori din armata romană, pere- tolul Andrei a predicat „în regiunea
grini, misionari creștini, sau foști locu- Bitiniei și Pontului, în provinciile ro-
itori ai provinciilor romane retrași în mane Tracia și Scitia” (Teodor 1991,
regiunile nord-vest-pontice din cauza 50). Deși activitatea misionară a Apos-
presiunii prestaţiilor. tolului Andrei a fost pusă la îndoială
Romanizarea ca parte fundamen- de mulţi istorici prestigioși, unii scri-
tală a procesului de etnogeneză a ro- itori patristici afirmă că apostolul ar
manicilor de est nu poate fi actualmen- fi contribuit la organizarea răspândirii
te concepută fără aportul considerabil credinţei Domnului în aceste părţi ale
al noii credinţe a creștinismului, pă- Balcanilor, în care ar putea fi incluse și
trunsă în spaţiul danubiano-carpato- teritoriile de până la Nistru.
pontic și prin intermediul trupelor Iradierea creștinismului în acest
romane și în primul rând al legiunii V ţinut este semnalată într-un șir de scri-
Macedonene aduse din regiunile Pa- eri ale autorilor laici și ecleziaști din
lestinei. Amplasată la Troesmis între sec. II-VI d.Hr. În pofida acestui fapt,
anii 107-167, ea a ţinut sub control nu informaţiile, aparent numeroase, nu
numai teritoriul dobrogean, dar și pe conţin date clare și concrete despre
cel de la nord de Dunăre prin vexil- începuturile creștinismului în această
latio din Tyra și alte detașamente ale parte a lumii barbare. Dar și așa lapi-
acestei legiuni amplasate la Cartal- dare cum sunt, aceste relatări denotă
Orlovca și alte castrum-uri romane de prezenţa unor misionari antrenaţi în
pe litoralul de nord-vest al Mării Ne- procesul de propovăduire a Evanghe-
gre și sudul Moldovei. liei, încă de la începutul erei noi, însă
maket.indd 624 25.11.2010 14:38:43

mai intens în sec. III-IV d.Hr. Răspân- În afara oricărui dubiu rămâne
direa creștinismului în teritoriile de la faptul că cele mai concrete și demon-
est de Carpaţi aferente provinciilor ro- strative materiale în stare să determine
mane Moesia Inferior se realiza pe mai prezenţa credinţei creștine rămân ves-
multe căi. tigiile arheologice. Făcând abstracţie de
Prin prezenţa pichetelor milita- obiectele de cult creștine, descoperite
re de pază a liniilor de apărare Vadul fortuit sau în obiectivele arheologice,
lui Isac-lacul Ialpuh, Leova-Copanca, care puteau să fi nimerit pe diferite căi,
Cremenciug etc., cât și a detașamente- dovezi incontestabile în propovăduirea
lor din legiunea V Macedoneană can- credinţei creștine sunt lăcașele de cult:
tonate la graniţele de nord ale Moesiei construcţiile martirice – criptele și pa-
Inferior. leobazilicile.
Prin activitatea de misionarism a Actualmente sunt cunoscute un
unui număr considerabil de propovă- număr considerabil de cripte martirice
duitori, mulţi dintre care s-au sacrificat și paleobazilici. Numai în zona istro-
pentru cuvântul Domnului, devenind pontică se numără circa 35 de edificii
martiri ai credinţei în Hristos. bazilicale paleocreștine, care au func-
Prin intermediul dezertorilor din ţionat în sec. IV-VI d.Hr. Unele din
armata romană, care, fiind persecutaţi acestea, ca paleobazilicile de la Niculi-
ca adepţi ai creștinismului, se refugi- ţel, Halmiris, Tomis – bazilica din cur-
au în regiunile de la nord de graniţele tea liceului „M. Eminescu”, au altarul
Moesiei Inferior. ce încadrează cripta martirică. Arheo-
Prin activitatea transfugilor ro- logic paleobazilici au fost documentate
mani, care părăseau provinciile din ca- în Tyras, Chersones, dar și în masa bar-
uza persecuţiilor fiscale sau de alt gen. baricum-ului, cum ar fi cele două de la
Declanșarea, încă din sec. II d.Hr., Iași-Nicolina și Sobari-Soroca. Ele au
a persecuţiilor creștinilor s-a soldat cu fost construite din piatră cu două în-
numeroase victime în rândul tuturor căperi. Una din cele două construcţii
categoriilor socioprofesionale: mese- de la Nicolina este orientată cu laturile
riași, ţărani, negustori, demnitari cu lungi nord-sud, a doua, ca și cea de la
funcţii înalte, ofiţeri, soldaţi etc. Vio- Sobari, este orientată est-vest.
lenţele ce s-au derulat au reliefat și mai Dacă edificiile de la Iași-Nicolina
profund inutilitatea lor, deoarece ele nu reprezintă construcţii simple în for-
au dat rezultatele scontate, ci, din con- mă dreptunghiulară, cea de la Sobari e
tra, au sporit eficient numărul noilor ceva mai complicată.
convertiţi și al martirilor. Cel mai tim- Edificiul de piatră de la Sobari a
puriu act martiric la Dunărea de Jos e fost ridicat în interiorul unei mari așe-
cunoscut după înmormântarea timpu- zări rurale a culturii Sântana de Mureș-
rie în zona inferioară a criptei martirice Černjachov. Ea a fost înconjurată de
de la Niculiţel din sec. II d.Hr. un zid din piatră, de la care s-au păstrat
maket.indd 625 25.11.2010 14:38:43

626 Partea a III-a
doar trei laturi: de nord, cu lungimea așezărilor cu construcţii de piatră din

de 90 m, de est – de 45 m și de vest – de afara limesului roman de la Dunărea
38,9 m. Zidul a fost clădit din lespezi de Mijloc. Ca și siturile romane de la
fasonate de piatră de calcar legate cu Bratislava-Dubravka și Cίfer-Pác, com-
mortar de var și cărămidă pisată, puse plexul de la Sobari a fost ridicat pe su-
în două rânduri, iar emplectonul din- prafaţa unei așezări „barbare”. Ca și alte
tre ele tasat cu prundiș, bucăţi de pia- „așezări romane”, edificiul de la Sobari
tră și material tegular. În incintă a fost nu ocupa o poziţie strategică și nu re-
ridicat un edificiu din piatră în formă prezenta un fort-post militar în această
dreptunghiulară cu lungimea de 18 m zonă a Nistrului. Astfel, se poate consi-
și lăţimea de 9,8 m. Printr-un perete dera că construcţia de piatră de la So-
despărţitor orientat pe direcţia nord- bari completamente se încadrează în
sud construcţia era împărţită în două seria „așezărilor romane din afara lime-
încăperi. Cea de vest are dimensiunile sului roman” (Niculiţă, Popa 2000, 67).
de 5,40×7,30 m, iar încăperea de est de Edificiile de piatră din aceste așezări,
7,30×9,90 m. Peretele despărţitor avea de regulă, lipsite de vetre de încălzire și
intrarea deschisă pe lăţimea de 1,6 m. alte atribute de locuit, sunt considerate
Din exterior edificiul era înconjurat de ca și clădiri de folosinţă obștească, mai
coloane din lemn de la care s-au păs- concret ca bazilici „fără apsidă” (Er-
trat numai bazele în formă de cvadre bertseder 1992, 52). Bazilici „fără ap-
din piatră. Peristilul din 16 coloane era sidă” sunt cunoscute și după descope-
amplasat la 1,40-1,60 m distanţă de la ririle de la Callatis și Histria. Astfel, se
pereţi. În interiorul edificiului, sub rui- poate considera că edificiul de piatră cu
nele pereţilor din piatră, au fost desco- peristil de la Sobari reprezenta un locaș
perite 2 monede: un denar emis între de cult creștin – o bazilică „fără apsidă”.
anii 200-202 d.Hr. de Geta-coregentul Este necesar de menţionat că, în imedi-
lui Caraccalla, al doilea denar aparţi- ata apropiere de bazilică, a fost desco-
nea seriei de monede ale Faustinei, so- perit un opaiţ cu semnul crucii. Indi-
ţia împăratului Marcus Aurelius (161- ferent de originea celor ce au conceput
180 d.Hr.). În ruinele edificiului au acest edificiu, complexul de la Sobari
fost descoperite fragmente de sticlă de a reprezentat în perioada romană târ-
geam, material tegular: ţigle, caliptere, zie un locaș de cult creștin necesar atât
cărămidă de două tipuri, cuie etc. În pentru populaţia din această zonă, cât
baza analizelor de laborator a sticlei, și pentru regiunile aferente.
obiectelor de metal, dar și a similitu- Prezenţa paleobazilicilor în bar-
dinilor altor categorii de materiale, se baricum, ca și a altor obiecte de cult
poate conchide că edificiul a funcţio- creștin, demonstrează, fără echivoc,
nat în sec. III-IV/V d.Hr. că populaţia din spaţiul de la est de
După modul în care a fost conce- Carpaţi îmbrăţișase creștinismul încă
put, complexul de la Sobari este similar din sec. II-IV d.Hr., dar numeroasele
maket.indd 626 25.11.2010 14:38:43

incursiuni întreprinse în această zonă laţiei. Creștinismul, care nu era impus

de comunităţile migratoare și triburile de forţele oficiale politice, pentru a fi
nomade, de regulă, erau însoţite de re- agreat, se acomodează la doleanţele
culuri religioase. Comunităţile creștine comunităţilor. El nu reprezenta o doc-
fie că se retrăgeau în regiunile muntoa- trină religioasă dogmatică, care i-ar fi
se, fie că se întorceau la păgânism. obligat pe credincioși să accepte tot ce
Însă legăturile permanente cu Im- li se propune. Dimpotrivă, creștinismul
periul Roman, iar mai apoi cu Bizan- se vede nevoit să încorporeze sărbăto-
ţul, facilitau de fiecare dată practicarea rile, obiceiurile ce se înrădăcinaseră în
creștinismului. Deja în prima jumătate viaţa cotidiană, prezentând numeroase
a mileniului I d.Hr., alături de paleoba- reminiscenţe păgâne. Astfel, se consti-
zilici, apar și primele mitropolii, ca cea tuie creștinismul popular, care devine
tomitană, care uneau mai multe scau- unica forţă de consolidare a comuni-
ne bisericești. tăţilor conlocuitoare de diferite origini
În această perioadă, când în spa- etnice. Comunităţile laice, graţie forţei
ţiul est-carpatic conlocuiau triburi cu de coeziune a creștinismului popular,
panteoanele lor specifice și glotonim se transformă în comunităţi creștine,
propriu, creștinismul, cu conceptul care, pentru a-și apăra credinţa, dar și
său universal, devine unica credinţă independenţa, se constituie în formaţi-
care era în stare să satisfacă necesităţile uni administrative, militare și politice.
etniilor de diferite origini. Fiind predi- În felul acesta, creștinismul a contribu-
cată în glotonimul latinofon, era înţe- it esenţial la apariţia relaţiilor caracte-
leasă și acceptată de majoritatea popu- ristice perioadei medievale.
Arnăut T. Vestigii ale sec. VII-III a. Chr. Bierbrauer V. Archaologie und Ge-
în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. schichte der Goten vom 1.-7. Jahr-
Chișinău. 2003. hundert. Versuch einer Bilanz. //
Bârcă V. Istorie și civilizaţie. Sarmaţii în spa- Fruhmittelalterischen Studien. N 28.
ţiul Est-Carpatic (sec. I a.Chr.-începutul 1994. S. 51-171.
sec. II p.Chr.). Cluj-Napoca. 2006. Diaconu Gh. Târgşor. Necropola din se-
Bârcă V. Nomazi ai stepelor. Sarmaţii tim- colele II-IV e.n. București. 1965.
purii în spaţiul Nord-Pontic (sec. II-I Gomolka-Fuchs G. Die Sântana de Mureș-
a.Chr.). Cluj-Napoca. 2006. Černjachov-Kultur. Bonn. 1999.
Bârcă V., Symonenko O. Călăreţii stepe- Ioniţă I. Din istoria şi civilizaţia dacilor
lor. Sarmaţii în spaţiul Nord-Pontic. liberi. Iaşi. 1982.
ClujNapoca. 2009. Ioniţă I. Chronologie der Sântana de
Bichir Gh. Cultura carpică. Bucureşti. Mureș-Černjachov-Kultur. // Archäo-
1973. logie Baltica 6. 1986.
maket.indd 627 25.11.2010 14:38:44

628 Partea a III-a
Kazanski M. Les Goths (ler-VIIe siecles Vulpe R. Izvoare. București. 1957.

ap. J.C.). Paris. 1991. Werner J. Danceny und Brangstrup. Un-
Kazanski M. Les Goths et les Huns. A pro- tersuchungen zur Cernjachow-Kultur
pos des relations entre les Barbares sé- zwischen Sereth und Dnestr, und zu
dentaires et les nomades. // Archéolo- den “Reichtumzentren” auf Funen. //
gie Médiévale 22. 1992. P. 191-229. Bonner Juahburcher. Bd. 188. 1988.
Kiriţescu C. Sistemul bănesc al leului şi Баран В. Д. Черняхiвска культура.
precursorii lui. Vol. I. Bucureşti. 1997. Киев. 1981.
Kokowski A. Schatze der Ostgoten. Stutt- Баран В.Д., Гороховский Е.Л., Маго-
gart. 1995. медов Б. В. Черняховская культу-
Levinski A. Graberfelder der späten ра и готская проблема. // Славяне
Černjachov-Kultur. // Die Sântana de и Русь (в зарубежной историогра-
Mureș-Černjachov-Kultur. Bonn. 1999. фии). Киев. 1990.
Mitrea B., Preda C. Necropole din seco- Бейлекчи В.С. Фалары села Твардица.
lul al IV-lea în Muntenia. Bucureşti. Ростов Великий. 1997.
1966. Вольфрам Х. Готы. От истоков до сере-
Popa A. Romains ou barbares? Architekture дины VI века (опыт исторической
en pierre dans le barbaricum a l’ époque этнографии). Cанкт-Петербург.
romaine tardive. Chişinău. 2001. 2003. «Время «Че». Stratum plus.
Popa A., Ciobanu L. Moneda romană în № 4. 1999.
Basarabia. Chişinău. 2003. Гросу В.И. Хронология памятников
Preda C. Monedele geto-dacilor. Bucu- сарматской культуры Днестровско-
rești. 1973. Прутского междуречья. Кишинев.
Sanie S. Civilizaţia romană la est de Carpaţi 1990.
Гудкова А.В. I-IV вв. в Северо-Западном
şi romanitatea pe teritoriul Moldovei
Причерноморье. // Stratum plus №4.
(sec.II î.e.n.-III e.n.). Iaşi. 1981.
1999. C. 235-404.
Shchukin M., Kazanski M., Sharov O.
Дергачев В.А. Материалы раскопок
Des Goths aux Huns: Le Nord de la
археологической экспедиции на
mer Noire au Bas-Empire et a l’épo-
Среднем Пруте (1975-1976 гг.). Ки-
que des Grandes Migrations. BAR шинев. 1982.
1535. Oxford. 2006. Дзиговский А.Н. Очерки истории сар-
Šarov O. Danceny und Leuna-Hassleben. матов Карпато-Днестровских зе-
// La noblesse Romanne et Les Chiefs мель. Одесса. 2003.
Barbares du III-e au VII-e siecle. Pa- Зограф А.Н. Монеты Тиры. Москва.
ris. 1995. 1957.
Teodor D.Gh. Creștinismul la est de Car- Золото степу. Археологія України.
paţi de la origini până în secolul al Київ. 2001.
XIV-lea. Iași. 1991. Иордан. О происхождении и деяниях
Vornic V. Așezarea și necropola de tip гетов. Cанкт-Петербург. 1997.
Sântana de Mureș-Černjachov de la Кашуба М.Т., Курчатов С.И., Щерба-
Budești. Chișinău. 2006. кова Т.А. Кочевники на западной
Vornic V., Telnov N., Bubulici V., Cioba- границе Великой Степи (по мате-
nu L. Pruteni un centru de olărit dacic риалам курганов у с. Мокра). // Stra-
din epoca romană. Chișinău. 2007. tum plus. № 4. 2001-2002. С. 180-252.
maket.indd 628 25.11.2010 14:38:44

Карышковский П.О. Монеты Ол- Рикман Э.А. Памятник эпохи велико-

вии. Очерк денежного обращения го переселения народов. Кишинев.
Северо-Западного Причерноморья 1967.
в античную эпоху. Киев. 1988. Рикман Э.А. Памятники сарматов и
Карышковский П.О. Ольвийские мо- племен черняховской культуры.
неты: производство и метрополия. Археологическая карта Молдавии. Ки-
// Stratum plus №6. 1999. С. 20-67. шинев. 1975.
Кропоткин В.В. Клады римских монет Рикман Э.А. Этническая история на-
на территории СССР. САИ Вып. селения Поднестровья и прилега-
Г4-4. Москва. 1961. ющего Подунавья в первых веках
Кропоткин В.В. Экономические связи нашей эры. Москва. 1975.
Восточной Европы в I тыс. н.э. Мо- Симоненко А.В. Хронология и перио-
сква. 1967. дизация сарматских памятников
Левада М.Е. (ред.). Сто лет черняхов- Северного Причерноморья. // Сар-
ской культуре. Киев. 1999. матские культуры Евразии: про-
Магомедов Б.В. Черняховская культу- блемы региональной хронологии.
ра Северо-Западного Причерно- Краснодар. 2004. С. 134-173.
морья. Киев. 1987. Симоненко А.В., Лобай Б.И. Сарматы
Магомедов Б. В. Черняховская культу- Северо-Западного Причерноморья
ра. Проблемы этноса. Lublin. 2001. в I в.н.э. (погребения знати у с. По-
Могильники черняховской культуры. роги). Киев. 1991.
Москва. 1979. Славяне и их соседи в конце I тыс. до
Мызгин К.В. К вопросу о времени по- н.э. - первой половине 1 тыс. н.э.
ступления римских монет в среду Москва 1993.
Сто лет черняховской культуре. Киев.
черняховского населения. Вiсник
1999.
Харкiвського нацiонального унiвер-
Федоров Г.Б. Прутско-Днестровское
ситету iменi В.Н. Каразiна. Вип. 40.
междуречье в І тыс. до н.э. МИА.
Серiя iсторiя. Харкiв. 2008. C. 50-63.
№ 89 1960.
Никитина Г.Ф. Систематика погре-
Щербакова Т.А., Кашуба М.Т.
бального обряда племен черняхов- Сармато-аланские древности (кур-
ской культуры. Москва. 1985. ганные захоронения близ с. Мо-
Нудельман А.А. Очерки истории мо- кра). Тирасполь. 1993.
нетного обращения в Днестровско- Щукин М.Б. На рубеже эр. Опыт
Прутском регионе. Кишинев. 1985. историко-археологической рекон-
Рафалович И.А. Данчены. Могильник струкции политических событий
черняховской культуры III-IV вв. ІІІ в. до н.э. - І в. н.э. в Восточной
н. э. Кишинев. 1986. и Центральной Европе. Санкт-
Рикман Э.А. Поздние сарматы Петербург. 1994.
Днестровско-Дунайского между- Щукин М.Б. Готский путь. Санкт-
речья. Москва. 1964. Петербург. 2005.
maket.indd 629 25.11.2010 14:38:44

630 Partea a III-a
AUTORII VOLUMULUI
COVALENCO Sergiu, LARINA Olga,

dr., cercetător știinţific dr., cercetător știinţific
superior. superior.
Institutul Patrimoniului Institutul Patrimoniului
Cultural. Cultural.
Academia de Știinţe Academia de Știinţe
a Moldovei. a Moldovei
KAȘUBA Maia,
DERGACIOV Valentin, dr., Șef Secţia
dr. hab., cercetător Arheologie Preistorică
știinţific principal. și Tracologie.
Cultural. Cultural.
a Moldovei a Moldovei.
LEVIŢKI Oleg,
dr. hab. Director AGULNICOV Sergiu,
Centrul de Arheologie. cercetător știinţific.
Cultural. Cultural.
a Moldovei. a Moldovei.
DERGACIOVA Lilia, NICULIŢA Ion,

cercetător știinţific. dr. hab., profesor,
Institutul Patrimoniului Șef Catedra Arheologie
Cultural. și Istoria Antică.
Academia de Știinţe Universitatea de Stat
a Moldovei. din Moldova.
maket.indd 630 25.11.2010 14:38:44

VIŠNJACKI Leonid B., ŠAROV Oleg V.,

dr. hab., cercetător dr. hab., cercetător
știinţific principal. știinţific superior.
Institutul Istoriei Institutul Istoriei
Culturii Materiale Culturii Materiale
(Sankt-Petersburg). (Sankt-Petersburg)
a Rusiei. a Rusiei.
SIMONENCO
ČAPALYGA Andrei L., Aleksandr V.,
dr. hab., profesor, dr. hab., cercetător
Institutul de Geografie știinţific principal.
(Moscova). Institutul de
Academia de Știinţe Arheologie.
a Rusiei. Academia Naţională
de Știinţe a Ucrainei.
SAMOJLOVA
Tatjana L.,
PAČKOVA Svetlana P., dr., cercetător știinţific
dr., cercetător știinţific superior. Șef Secţia
superior. Institutul de Arheologia spaţiului
Arheologie. nord-vest-pontic
Academia Naţională de (Odesa).
Știinţe a Ucrainei. Institutul de
Arheologie.
Academia Naţională
de Știinţe a Ucrainei.
maket.indd 631 25.11.2010 14:38:47

Istoria Moldovei Epoca Preistorica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Moldovei Epoca Preistorica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Consideraţii generale 1

ACADEMIA DE ȘTIINŢE A MOLDOVEI

EPOCA PREISTORICĂ ȘI ANTICĂ

maket.indd 1 25.11.2010 14:33:42

Responsabil și redactor știinţific: Dr. hab. Valentin Dergaciov

Paginare computerizată: Natalia Dorogan

Imagini color și grafice:

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Istoria Moldovei: Epoca preistorică și antică: (până în sec. V) / Acad. de

Bibliogr.: p. 623. – 1000 ex.

maket.indd 2 25.11.2010 14:33:53

Cuvânt înainte ......................................................................................................................................................... 6

Cap. 1. PRIMELE MANIFESTĂRI CULTURALE. PALEOLITICUL ȘI MEZOLITICUL.

Cap. 2. ÎNCEPUTURILE ECONOMIEI PRODUCTIVE. NEOLITICUL.

Cap. 3. MARILE CIVILIZAŢII DE VECHI AGRICULTORI ȘI NOMAZI. ENEOLITICUL.

maket.indd 3 25.11.2010 14:33:53

3.1. Cultura Precucuteni-Cucuteni-Tripolie – date generale ..............................................................221

Cap. 4. EVOLUŢIA COMUNITĂŢILOR PATRIARHALE. EPOCA BRONZULUI

maket.indd 4 25.11.2010 14:33:54

Consideraţii generale ....................................................................................................................................... 465

maket.indd 5 25.11.2010 14:33:54

În ciuda termenului extrem de limitat, elaborarea prezentului volum a fost posibilă

maket.indd 6 25.11.2010 14:33:54

Exprimăm recunoștinţele noastre tuturor celor care au contribuit la traducerea tex-

Mulţumirile noastre, de asemenea, reprezentanţilor Tipografiei Centrale: dnei Nata-

maket.indd 7 25.11.2010 14:33:55

maket.indd 8 25.11.2010 14:33:56

maket.indd 9 25.11.2010 14:34:01

Relieful Moldovei, preponderent Reţeaua hidrografică a Moldovei

maket.indd 10 25.11.2010 14:34:01

esenţiale ale proceselor cultural-istori- scrofa), căprioara (Capreolus capreo-

maket.indd 11 25.11.2010 14:34:01

maket.indd 12 25.11.2010 14:34:02

maket.indd 13 25.11.2010 14:34:02

ter mixt, întrunind date mitologice, Tot din gene-

maket.indd 14 25.11.2010 14:34:03

informaţii și opinii contradictorii, su- Criticând și totodată distanţându-

maket.indd 15 25.11.2010 14:34:03

său – în memorizarea, conștientizarea, expusă, de obicei, sub formă de anale

maket.indd 16 25.11.2010 14:34:03

Cassius (155-236 d.Hr.), Iordanes criticii sistematice a surselor istorice și,

maket.indd 17 25.11.2010 14:34:04

Franţa, Th. Rymer – în Anglia, G. Leib- Paralel cu dezvoltarea biologiei,

maket.indd 18 25.11.2010 14:34:04

î.Hr.) și perioada istorică (cu extinderea și Universul, trec printr-un proces de

maket.indd 19 25.11.2010 14:34:04

maket.indd 20 25.11.2010 14:34:04

geţi și daci, la cucerirea și administrarea prin care se înţelege înregistrarea și de-

maket.indd 21 25.11.2010 14:34:05

doar Cronica moldo-slavă (anexată la XVIII-lea. Totodată, în aceste lucrări

maket.indd 22 25.11.2010 14:34:05

nu stăm de scrisori”. Astfel, „preistoria” apelează permanent la date lingvistice,

maket.indd 23 25.11.2010 14:34:06

originii romano-moldo-vlahilor. Acest împărţite în „cărţi”, și „capete”. Această

maket.indd 24 25.11.2010 14:34:06

Partea a doua, intitulată Hronicon frazând vorba cronicarului „nu prea

maket.indd 25 25.11.2010 14:34:07

maket.indd 26 25.11.2010 14:34:07

atribui cimerienilor și nu populaţiilor sa (în anii 1894-1910). Cercetările sale

maket.indd 27 25.11.2010 14:34:07

Nord-Est (publicată în 1938) – prima tral al P.C.(b.) din Moldova cu privire

maket.indd 28 25.11.2010 14:34:08

maket.indd 29 25.11.2010 14:34:09