Interdicțiile sunt pe cât de dificile, pe atât de necesare uneori în procesul de educare a copilului.

Este foarte ușor

să aluneci în extreme, fie să-i permiți totul sau să-l limitezi în toate. Ambele variante sunt păguboase.

 psihologi care spun că interdicțiile, aplicate în anumite situații, creează un mediu de siguranță și stabilitate pentru
copil. Este important totuși de reținut că limitările trebuie să fie rezonabile, pentru a putea fi respectate.

 Alfie Kohn, în cartea ”Parenting Necondiționat” spune că: ”Ar trebui să le permitem copiilor să ia decizii în toate
chestiunile care-I privesc direct, cu excepția acelor cazuri în care există motive întemeiate de a le încălca acest
drept. Ar trebui să fim pregătiți să le argumentăm, de la caz la caz, de ce nu le permitem să ia ei decizia în situația
respectivă”.

Interdicția trebuie să fie întotdeauna justificată – este esențial să știe ce nu poate face și de ce. O interdicție
precum “Nu atinge fierul de călcat!” va fi mai rar respectată decât “Nu atinge fierul de călcat, pentru că e fierbinte,
poți să te arzi și te va durea”.

În educaţia copiilor, părinţii folosesc cuvântul NU: “Nu e voie!”, “Nu pune mâna!”, “Nu mânca acum că-
ţi strici foamea” şi exemplele pot continua. Desigur, v-aţi şi regăsit în unele dintre aceste situaţii. Are şi
acest NU rolul său în educaţia copiilor. Spunând NU unui copil îl învăţaţi de fapt să spună, la rândul
său, NU atunci când este cazul. 

Iată ce efecte poate avea NU asupra copilului tău

 Îl face să se simtă neînţeles

 Copilul începe să simtă că nu face nimic bine
 Presiunea lui NU determină copilul să se închidă în sine
 Copilul este închis între limite şi va creşte punându-şi singur limite
 ,,Nu’’ blochează orice posibilitate de a continua discuţia
 ,,Nu’’ blochează orice posibilă negociere
 Copilul se simte neascultat

1. Spune-i copilului ce ai vrea să facă, nu ce NU ai vrea să facă

Decât să strigi la el şi să-i spui ce să nu facă, mai bine axează-te pe ce ai vrea să facă. Astfel, Nu
mai face dezordine în camera ta, că nu mai pot să strâng toată ziua  – se transformă
în Îţi propun să strângem împreună jucăriile şi să le aşezăm în cutia lor, să se
odihnească.

Înlocuieşte-l pe nu cu aş prefera să

„Nu”este un cuvânt care blochează comunicarea şi care transmite,

deopotrivă, o energie joasă, intimidantă.

Decât să îi spui copilului’’ nu îţi dau voie să te joci cu mingea sau nu ai voie acolo, mai bine îi spui
aş prefera să te joci cu mingea puţin mai târziu, sau poate ne jucăm împreună, ce spui? Sau aş
prefera să laşi lucrurile la locul lor şi să găsim împreună o altă variantă de petrecere a timpului
liber.

Există multe căi prin care să îi spui nu fără ca el să audă cuvântul nu.  În plus,
cuvinte precum aş prefera, mi-ar plăcea, vin automat cu mai multă blândeţe şi pot face minuni.
„Nu” devine o alternativă interesantă

Când eşti tentată să îi spui nu, mai bine îl înlocuieşti cu o alternativă care să-i capteze atenţia şi
să-i stârnească interesul. Astfel decât să îi spui „Nu
mai stăm în parc, mergem acasă
acum”,  mai bine încerci „Am stat în parc deja câteva ore, mă gândeam să mergem
acasă şi să desenăm împreună – sau ne jucăm ceva.”

Găseşte o explicaţie mai bună pentru care îi spui NU

Când te grăbeşti să îi spui „Nu mai înşira jucăriile în toată casa, ţi-am spus de o mie de
ori”, mai bine încerci cu „Ce-ai spune să le oferim jucăriilor un loc al lor, în care să ne
jucăm împreună?”

 Înlocuieşte-l pe NU cu DA – şi schimbă puţin datele problemei

Te-ai gândit vreodată cât de simplu nu poate deveni da, atunci când schimbi doar puţin datele
problemei. Când copilul îţi cere ceva, în loc să-l refuzi şi să-i spui autoritar că NU se poate, mai
bine îi răspunzi cu DA cu entuziasm, însă stabileşti tu cum şi când.

Simplu. Iată cum.

Dacă îţi cere ciocolată în mijlocul hipermarketului – şi te temi de un posibil tantrum – în loc să îi
spui nu, mai bine îi spui da, ce idee bună. Oricum nu aveam desert după masă, hai să alegem
împreună aromele.

Tonul face muzica.  Adesea, o simplă schimbare de tonalitate a vocii e suficientă pentru a- l potoli pe cel mic. Învaţă cum
să-ţi foloseşti glasul pentru a obţine ce doreşti. Foloseşte un ton grav şi calm când comportamentul micuţului lasă de
dorit şi ţipă doar când “prostioara” a fost prea mare.

onform parerii expertilor, un copil mic aude in medie cuvantul NU de 400 de ori pe zi, ceea ce este uluitor. Nu este numai
obositor pentru dumneavoastra, dar poate fi si daunator copilului: conform studiilor efectuate, copiii care aud prea
mult cuvantul NU au un limbaj mai redus decat copiii ai caror parinti le ofera mai mult feedback pozitiv.

1. Spuneti „da,... oarecum“

Copilul va roaga sa-i luati bomboane cand va sunteti la cumparaturi. Dumneavoastra spuneti ca nu
are voie bomboane inainte de masa. El bate din picior. Dumneavoastra spuneti iarasi NU, mai ferm de
data asta. Inainte sa va dati seama ce se intampla, copilul face o criza de toata frumusetea in raionul
de alimente. Suna cunoscut? 
2. Explicati ce ganditi si ce simtiti
Incercati sa-i explicati copilului de ce comportarea sa – ca faptul ca bate neincetat in masa – va deranjeaza atat de tare. Ii
puteti spune, „Masa simte durerea de la loviturile tale, iar asta ma intristeaza. Te rog opreste-te“.

3. Dati-i de ales
Prescolarul dumneavoastra joaca fotbal in sufragerie, iar dumneavoastra auziti sunetul unui obiect care se sparge. In loc
de a spune, „Nu! Nu ai voie sa te joci cu mingea in casa“, incercati sa spuneti, „Poti da mingea de-a dura (numai pe jos)
cand esti in casa sau poti iesi afara ca sa o arunci sau sa sutezi – cum preferi?“. De ce? Oferindu-i o alternativa, ajutati
copilul sa simta ca are si el putere in acea situatie.

Parentingul pozitiv este un concept modern de educatiea care plaseaza central copilul si il trateaza ca pe o personalitate
unica. Expertii in educatia moderna a copilului sunt de parere ca aceasta abordare este pozitiva pentru dezvoltarea
personalitatii sale. De fapt, acest gen de educatie deschide o poarta speciala de comunicare cu copilul, stimuland-i
inteligenta, creativitatea si increderea in sine.