Studiul Individual la filozofie

Filosofia Medievala
Prezentat Belous Sorin

Epoca Renasterii In secolul XV 15 incepe o cotitura in istoria Europei

occidentale,epoca asa-numitei Renasteri..In Italia , unde “primele inceputuri ale productiei
capitaliste tin de sec. XIV14-XV15”(Marx) suflul ei se simte inca in sec. XIV15.Continutul
de clasa al epocii Renasterii se caracterizeaza prin descompunerea feudalismului si
consolidarea burgheziei,care ia pozitie impotriva feudalismului,atat in domeniul economic si
politic,cat si in sfera ideologiei.Pentru aceasta epoca sunt caracteristice miscarile populare
massive,care se produc de obicei sub steagul ciocnirilor religioase.Cele mai mari din aceste
miscari au fost razboaiele taranesti din Cehia(miscarea husita si taborita) si marele razboi
taranesc din Germania din 1525.

Lupta impotriva feudalismului a dus la o rasturnare hotaratoare a obstacolelor feudale in

toate domeniile activitatii umane.Engels caracterizeaza epoca sec. XV15-XVI16 in felul
urmator: “Aceasta a fost cea mai mare revolutie progresista,cand limitele vechiului orbis
terrarium au fost sfaramate,cand a fost descoperit pamantul si s-au pus bazele viitorului
comert mondial si ale transformarii mestesugului in manufactura, cand puterea
regala,sprijinindu-se pe oraseni,a sfaramat puterea nobilimii feudale si a intemeiat regate
mari,nationale,in care s-au dezvoltat natiunile Europei contemporane si societatea burgheza
moderna”.

Burghezia in ascensiunea sa avea nevoie,pentreu dezvoltarea industriei si a comertului,de

progresul tehnicii si al stiintei eliberata de catusele bisericii,de aceea descoperiri si inventii
mari se succed repede.In anii 50 ai sec XV , ies din masina lui Guttenberg din Maienta
primele carti tiparite.Armele de foc ajung la o mare raspandire.Ele ajuta infateriei orasenesti
sa sfarme cavaleria ferecata in zale a cavalerilor.Tunurile distrug castelele feudale,care
fusesera mult timp inaccesibile.

Lumea isi “largeste” granitele cu repeziciune ca in basme.In 1492,Columb descopera

America.In 1498,Vasco da Gama,inconjurand Africa,descopera drumul maritime spre India.In
anii 1519-1521 forma sferica a pamantului a fost dovedita experimental prin calatoria lui
Magellan in jurul lumii.

Geografia si cartografia se nasc ca disciplina stiintifice.Stiintele fizico-matematice, mai

ales mecanica face un pas mare inainte.Apar anatomia si fiziologia.

Trasaturile hotaratoare ale filozofiei epocii Renasterii sunt negarea “intelepciunii”

carturaresti si a disputelor verbale scolastice,nazuinta de a iesi din chilia monahala in largul
naturii,si de a se sprijini pe experienta simturilor si libera cercetare.

In filozofia Renasterii trebuie sa distingem 2 perioade principale.In sec XV,

burghezia,incapabila sa-si creeze o filozofie proprie,a restaurant si adaptat nevoilor sale o
filozofie antica.Dar aceasta filozofie se deosebeste essential de scolastica,care utiliza si ea
operele lui Platon si Aristotel.

Filozofii Renasterii vor folosi filozofia antica in scopuri principal deosebite de ale
clericilor-scolastici.Asa de plida, comentatorii paduani ai lui Aristotel,bazati pe lucrarile lui
de stiinte naturale,negau de-a dreptul sufletului nemurirea “scornita de legistatori pentru a tine
in frau poporul”,respingeau crearea lumii de Dumnezeu,etc…

Dar inca de atunci,filozofia antica restaurata,creata in cu totul alte conditii,in conditiile

societatii sclavagiste nu a putut satisface pe ideologii clasei noi,care se nastea.

In perioada a doua a Renasterii(sec XVI),in baza marilor descoperiri stiintifice si a

progresului tehnic,se cristalizeaza o filozofie noua si originala.Curentul principal a fost
filozofia italiana a naturii.Tocmai ea s-a aratat a fi premergatorul direct al stiintelor naturii si
al materialismului epocii moderne.

Socotind ca natura este principiul pacatului,scolasticii o blestemau si nu o studiau.

Renasterea a pus studiul naturii in fruntea studiului filozofiei.

Mult timp rudimentele de stiinta s-au impletit in filozofia naturala cu ideile cele mai
fantastice despre natura,cu astrologia,magia cu misticismul.Pentru aceasta epoca sunt
caracteristice incercarile de a patrunde in “tainele naturii” prin simbolica numerica, prin
stabilirea “legaturii” dintre viata pamanteasca si planete,prin “cunosterea” a tot felul de
“suflete universale” si a “spiritelor elementare”.Dar treptat,filozofia naturala se elibereaza de
acest balast pseudo-stiintific si se apropie de materialism.

Primul aspect sub care a fost considerat in trecut da Vinci,a fost acela al artei.Dar chiar
creatia artistica a lui da Vinci a fost interpretata de catre unii istorici burghezi ca un aport in
reinnoirea artei religioase.Ei a conferit picturii lui da Vinci un sens care-dupa cum se va
vedea-este in flagranta contradictie cu intreaga opera,cu intregul continut progresist al creatiei
sale.Cei care au vrut sa vada in opera lui Leonardo numai realizarile plastice-au rupt aceste
realizari de gandirea artistului,de conditiile istorice in care a trait,de activitatea stiintifica si
mai ales de pozitia ideological progresista a lui da Vinci.

Aspectul teoretic al personalitatii lui Leonardo este insa atat de puternic incat impregneaz
conceptia lui artistica,stilul,metodele de lucru,etc.Chiar daca unii teoreticieni burghezi au
incercat valorificarea din punct de vedere istoric a “Tratatului despre pictura”,iar unii istorici
ai stiintei l-au mentionat pe Leonardo printre precursorii metodei experimentale,ei n-au legat
aceste aprecieri de continutul de clasa, progresist pe care il are opera lui da Vinci,ci au ajuns
la o trunchiere a intelegerii personalitatii lui da Vinci,la ascunderea esentei operei lui.

Artistul si invatatul da Vinci s-a format la Florenta,care era pe atunci unul din centrele
culturii umaniste si ale artei realiste inaintate.Inca din tinerete,Leonardo s-a simtit atras-in
egala masura- atat de arta cat si de stiinta,invatand picture cu maestri ca Verrocchio si
initiindu-se in fizica pe langa invatatul Toscanelli.

Desi avea toate insusirile cerute pentru a deveni un curtean stralucit si un pictor
bogat,Leonardo era o personalitate prea profunda pentru a se multumi cu laudele printilor si
parazitilor lor.El era vesnic framantat de intrebari si probleme care depaseau cu mult orizontul
marginit al clasei dominante pe care trebuia sa o serveasca.Leonardo a cautat mereu
posibilitatile materiale pentru a traduce in viata planurile si proiectele sale tehnice si
stiintifice.Poate de aceea a pictat putin si de multe ori-cum se plangeau unii contemporani-a
neglijat panelul,preferand sa rataceasca pe munti pentru a descifra istoria lor geologica.Spre
sfarsitul vietii a trebuit sa plece in Franta,printre straini,unde a si murit in anul 1519.

Leonardo a fost dintre aceia care au luptat cu pana-cu una dintre cele mai ascutite pene ale
vremii-impotriva misticismului feudal,dar si impotriva marginirii burgheze, impotriva
lacomiei si brutalitatii pe care a cunoscut-o si observat-o cu dubla perspicacitate a artistului si
omului de stiinta.