MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETARII

AL REPUBLICII MOLDOVA
CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI ELECTONICA

Studiu Individual NR 5
La obiectul”Filosofie”

Tema: Cunoasterea și adevăr

A efectuat elevul grupei RC-0218 Belous Sorin

A verificat profesoul Bucătaru Igor

Chișinău 2020
Platon spune că toţi trăim într-o lume mediocră, într-o lume din care nu avem scăpare prin experienţă ci
prin raţiune. Adevărul este una dintre acele valori eterne pe care oamenii le-au căutat de-a lungul
timpului, pe parcursul întregii lor vieţi. Asemenea omului din peşteră, trebuie să se parcurgă un traseu
iniţiatic, în care fiecare etapă trebuie familiarizată, trebuie creat un anumit câmp de cunoştinţe. La un
moment dat, chiar dacă adevărul nu este. Adevărul şi cunoaşterea sunt absolute şi universale; noi
suntem cei care alegem dacă facem sau nu aceşti paşi succesivi şi daca da, pentru ce. Omul nu reuşeşte
să recunoască adevărul, mai ales în zilele noastre, când tendinţa oamenilor este de fi egoişti, lacomi şi
egocentrişti. Pentru Socrate adevarul este in noi, in sufletul nostru. El nu trebuie cautat in afara
noastra. Pentru a ajunge la adevar este necesar sa ne cunoastem pe noi insine, sa cercetam cu
meticulozitate facultatile noastre de cunoastere, sa stim ceea ce putem sa cunoastem si ceea ce nu
putem sa cunoastem si sa mai stim ce trebuie sa facem si ce nu trebuie sa facem. Socrate aduce in
discutie o problema importanta, anume aceea a posibilitatilor noastre de cunoastere si spune pentru
prima data raspicat ca noi nu putem sa cunoastem totul, ca posibilitatile noastre de cunoastere sunt
limitate si ca nu trebuie prin urmare sa ne intindem cu, cunoasterea dincolo de ceea ce nu putem
cunoaste. De exemplu nu putem sa cunoastem secretele dupa care zeul a construit lumea, nu putem sa
cunoastem planurile tainice dupa care zeul a zamislit universul.

Omul ajunge la cunoasterea ideilor prin mai multe trepte.

Prima treapta este opinia.
Treapta a doua este cunoasterea logica, superioara primei.
Treapta a treia este cunoasterea intuitiva, care ne aduce la cunoasterea ideilor.

Socrate ne atrage atentia ca unele cunostinte sunt inutile si ca este necesar ca noi sa stim ce ne este util,
ce trebuie sa cunoastem in mod necesar si la ce trebuie sa renuntam pentru ca nu ne este folositoare o
anumita cunostinta. Degeaba spune Socrate "stim noi sa explicam cum se produce ploaia daca nu stim
cand trebuie sa facem lucrarile pamantului, cand trebuie sa insamantam si sa recoltam, si degeaba stim
noi cum se produce miscarea astrelor daca nu stim cine suntem noi insine si incotro ne indreptam. Deci
sa ne indreptam cunoasterea spre lucrurile utile si sa evitam cunostintele fara de folos.”.

Aristotel, in lucrarea "Metafizica” face un pas inainte si elaboreaza teoria adevarului- corespondenta.
Potrivit lui Aristotel, adevar este un enunt in care se spune ca nu este ceea ce nu este si ca este ceea ce
este si fals este un enunt care ne spune ca nu este ceea ce este si ca este ceea ce nu este. Deci Aristotel
considera ca este adevarata o cunostinta care corespunde realitatii la care se refera si este falsa o
informatie care nu corespunde realitatii la care se refera.

Pentru Aristotel adevarul si falsul sunt atribute ale cunostintelor, sunt rezultat al cunoasterii, adica
Aristotel spune ca numai cunostintele pot fi adevarate sau false. Lucrurile ca atare, existentele, cum le
numeste el, nu sunt nici adevarate si nici false. Ele sunt sau nu sunt, exista sau nu exista. Adevarat sau
fals este ceea ce spunem noi despre lucruri. Deci valoare de adevar sau de fals are enuntul nostru cu
privire la lucru. Purtatorii adevarului si falsului sunt enunturile, judecata noastra despre afirmativ sau
negativ.