MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Centrul de Excelenta in Energetica si Ealectronica

CATEDRA: ,,Sisteme informaționale”

Studiu Individual
La ,, Psihologia.’’
Tema: Temperamentul personalității.

A elaborat :Gr RC-0218 Belous Sorin

A verificat: Lilia Onea

Chișinau 2021

Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arată felul cum reacționează, sau cum se
comportă în anumite situații de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător. La rândul lui,
comportamentul se exteriorizează prin reacții emoționale și motorice, corelate cu modul în care se
realizează autocontrolul acestor reacții. Termenul „temperament” definește de asemenea constanța,
intensitatea și durata reacțiilor provocate de excitantul extern.

Cuvântul provine din secolul al XVI-lea, când temperamentum era interpretat ca un amestec
de raporturi echilibrate, sau în farmacie ca un amestec de umori ale corpului uman.

Cvasiunanimitatea psihologilor au considerat temperamentul ca fiind înnăscut. El este

considerat „factorul ereditar” în organizarea internă a personalității. Particularitățile
temperamentului țin de structura somatică, de sistemul nevros, de mobilitatea proceselor nervoase,
de resursele energetice.

Temperamentul nu se manifestă în același mod pe tot parcursul vieții. El evoluează o dată cu

întregul organism și sistem nervos, astfel încât trăsăturile de temperament se maturizează, sunt
deplin formate la sfârșitul adolescenței, se mențin relativ constante pe toată perioada maturității,
până la bătrânețe, când cunosc un proces de aplatizare din cauza pierderii vivacității, a vigorii. În
schimb, unele trăsături temperamentale se rigidizează, se accentuează la bătrânețe (de exemplu:
iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic, închistarea la un flegmatic).

Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adică nu el este
cel care dă valoare personalității. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile.

Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o condiționare biologică, dar dobândesc

valențe numai în plan psihocomportamental, constituindu-se în fundamentul personalității. Ele stau
la baza imprimării celorlalte trăsături, cărora le conferă o anumită nuanțare, expresivitate, dinamism,
vivacitate sau dimpotrivă, inhibiție retragere. Temperamentul își pune pecetea pe viața noastră
pishica (generozitatea, spre exemplu, nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și,
mai ales, cum își manifesta cineva generozitatea se află sub influența temperamentului)
Temperamentul, deși larg determinat genetic, este în expresia lui funcțională, modelat de condițiile
socio-culturale, existențiale ale individului. Influența ereditarului asupra psihocomportamentalului
nu este directă, ci mediată de factori socio-culturali.

Tipologii temperamentale

Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera – temperare”, care

înseamnă „a amesteca”, sugerează acest lucru. In mod potential, trasaturi apartinand tuturor tipurilor
de temperament coexista in fiecare persoana, insa unele se manifesta mai pregnant decat altele.
Asadar, temperamentul fiecarei persoane este o combinatie unica, originala, care il individualizeaza.

Clasificarea tradiționala

Clasificarea tradițională a temperamentului este legată de cultura, arealul geografic, perioada

istorică. Cele mai cunoscute clasificări ale teperamentelor sunt clasificarea greacă sau chineză; în
Europa este răspândită clasificarea greacă a lui Hipocrat, care are patru grupe mari umorale:

- sanguis (sânge)
- chole (fiere galbenă sau bilă)

- melan (chole sau fiere neagră)

- flegma (salivă)

De aici provin cele patru temperamente:

- sanguin sau sangvin, (temperament comparat cu aerul, primăvara, sangele, dopamina, tinerețea,
magicianul)

- coleric, (temperament comparat cu focul, vara, bila galbena, testosteronul, seceta, razboinicul)

- melancolic, (temperament comparat cu pamantul, toamna, bila neagra, serotonina, seara, poetul)

- flegmatic, (temperament comparat cu apa, iarna, flegma, estrogenul, noaptea, regele)

Clasificarea din punct de vedere psihologic

În prezent la temperamente se urmăresc patru trăsături de caracter descrise ca:

- activitate - forță, iuțeală, mobilitate a gândirii și vorbirii

- creativitate - tempo, intensitate de reacție la stimulanții exteriori

- emoționalitate - frecvență, intensitate, și gradul în care emoțiile influențează comportamentul

- sociabilitate - dorința de apropiere de alte persoane, felul, modul de adaptare, comportare în grup.

Temperamentul din punctul de vedere al mai multor personlitati

In viziunea originara a lui Galenus si Hipocrat – acea caracteristica dinamica a organismului,

comportamentului si vietii psihice, explicata prin amestecul celor patru humori socotite ca
fundamentale (singe, fiere neagra si fiere galbena, sputa) din care una ar domina, de unde si
denumirile ce s-au pastrat de coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic.

H. Eysenck constata ca melancolicul si flegmaticul sunt introversivi pe cand colericul si

sangvinicul ar fi precumpanitor extroversivi. V. Merlin dovedeste insa ca orientarea
comunicationala spre sine sau spre lume este dependenta si de imprejurarile de viata, existind cazuri
ce contrazic corelatiile lui H. Eysenck. Relevarea unora din tendintele predispozante ale t. este totusi
necesara pentru ca t. trebuie sa fie serios considerat in educatie, atit pentru a fi compensat cat si
pentru a fi investit, valorificat.