fhfhfhBiologie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare

Biologia se ocupă cu studiul vieții și al organismelor.

sus: bacteria E. coli și o gazelă
jos: Goliathus și o ferigă

Animale și plante

Pești
Biologia este știința naturală care se ocupă cu studiul vieții și al tuturor
organismelor vii. Ca știință a vieții, biologia studiază organismele din punct de
vedere structural, al proceselor chimice, al interacțiilor moleculare, al
mecanismelor fiziologice, al dezvoltării și al evoluției.[1] În ciuda complexității
acestei științe, există doar câteva concepte simple care stau la baza acesteia, și
anume teoria celulară, evoluția, genetica și homeostazia.[2] Astfel, în teoria
fundamentală a biologiei spune că celula este unitatea de bază a vieții, gena este
unitatea de bază a eredității, iar evoluția este motivul pentru apariția sau
extincția speciilor. Organismele vii sunt sisteme termodinamice a căror
supraviețuire se bazează pe transformarea continuă a energiei și pe descreșterea
entropiei locale, cu scopul menținerii homeostaziei (stării de echilibru intern a
unui organism).[3][4]

Termenul a fost creat și introdus în știință in 1802 de către Jean-Baptiste de

Lamarck și G. Treviranus[5] și provine din cuvintele grecești βίος / bios, « viață
» și λόγος / logos, « cuvânt, discurs, știință ». Cele mai vechi cunoștințe scrise
din domeniul biologiei datează de la Aristotel și Teofrast. Dintre personalitățile
biologiei mondiale putem aminti pe G.L.L. de Buffon, G. Cuvier, J.H. Fabre, Ernst
Haeckel, Jean-Baptiste de Lamarck, Carl Linné, Charles Darwin, G.J. Mendel, Th.
Schwann, H. de Vries, Alfred Russel Wallace, A. Weismann. În prezent, este una
dintre materiile standard de învățământ în școli și universități de pretutindeni,
iar peste un milion de articole sunt publicate anual într-un număr mare de jurnale
din domeniul biologiei și medicinei.[6]

Subdomeniile sau ramurile biologiei sunt diverse și sunt definite în funcție de

metodele de cercetare implicate și de sistemele biologice luate în studiu:
biomatematica utilizează metode matematice cu scopul formulării unor modele
cantitative, în timp ce biologia experimentală se bazează pe date empirice pentru
validarea unor teorii propuse. Astfel, se dorește înțelegerea mecanismelor vieții,
modului în care aceasta a apărut și a evoluat din materie anorganică, lipsită de
viață, în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani în urmă și motivul pentru care
sistemele biologice au continuat să crească în complexitate.[7][8][9]

Cuprins
1 Istorie
1.1 Apariția termenului
1.2 Începuturile biologiei
1.3 Biologia modernă
1.4 Biologia în România
2 Principii fundamentale
2.1 Teoria celulară
2.2 Evoluția
2.3 Genetica
2.4 Homeostazia
2.5 Energia
3 Studiu și cercetaregdgdgdgdgdggdgdgd
3.1 Structural
3.2 Fiziologic
3.3 Evolutiv
3.4 Sistematic
3.4.1 Regnuri
3.5 Ecologic și de mediu
4 Subdomenii
5 Definiții ale diverșilor autori
6 Ramuri ale biologiei
7 Clasificarea organismelor
8 Vezi și
9 Note
10 Bibliografie
11 Legături externe
Istorie
Articol principal: istoria biologiei.
A drawing of a fly from facing up, with wing detail
O reprezentare grafică a unei muște, preluată din lucrarea Micrographia a lui
Robert Hooke, din anul 1665
Apariția termenului
Termenul biologie este derivat din cuvântul grecesc βίος, bios, „viață”, la care s-
a alipit sufixul -λογία, -logia, „studiu”.[10][11] Versiunea în limba latină a
termenului a fost utilizată pentru prima dată în anul 1736, când savantul suedez
Carl Linnaeus (Carl von Linné) a folosit termenul biologi în lucrarea sa,
Bibliotheca botanica. Termenul a reapărut în anul 1766 în lucrarea Philosophiae
naturalis sive physicae: tomus III, continens geologian, biologian, phytologian
generalis, realizată de către Michael Christoph Hanov, discipolul lui Christian
Wolff. Prima variantă a termenului în limba germană, Biologie, a fost utilizat abia
în anul 1771 în traducerea cărții lui Linné. În 1797, Theodor Georg August Roose a
utilizat denumirea într-o prefață a cărții sale, Grundzüge der Lehre van der
Lebenskraft. Karl Friedrich Burdach a folosit termenul într-un sens mai restrâns,
indicând studiul ființei umane din punctul de vedere morfologic, fiziologic și
psihologic (Propädeutik zum Studien der gesammten Heilkunst). Utilizarea modernă a
termenului a fost implementată odată cu publicarea tratatului Biologie, oder
Philosophie der lebenden Natur (1802–22) de Gottfried Reinhold Treviranus, care
prevedea:[12]

Obiectul cercetării noastre este reprezentat de diferitele forme și manifestări ale

vieții, condițiile și legile care guvernează modul în care aceste fenomene au loc
și cauzele pentru care acestea au avut loc. Știința care se ocupă cu aceste
probleme va fi indicată sub denumirea de biologie [Biologie] sau doctrina vieții
[Lebenslehre].
Începuturile biologiei
Deși biologia modernă a cunoscut o dezvoltare relativ recentă, științele pe care
aceasta o includ și care sunt în relație cu aceasta au fost studiate încă din
timpuri străvechi. Filozofia naturală a fost studiată începând încă din
civilizațiile antice ale Mesopotamia, Egypt, the Indian subcontinent, and China.
Totuși, biologia modernă cunoscută astăzi și modul de abordare al studiului naturii
își regăsesc originea în Grecia Antică.[13][14] În timp ce studiul formal al
medicinei începe încă din timpul lui Hipocrate (cca. 460–370 î. Hr.), Aristotel
(384–322 î. Hr.) a fost cel care a adus o contribuție extrem de însemnată la
dezvoltarea biologiei. Cele mai importante lucrări publicate sunt Historia
Animālium (Istoria Animalelor) și alte lucrări în care și-a prezentat viziunea
naturalistă, iar ulterior a publicat lucrări mai empirice, care aveau ca punct
central cauzalitatea biologiei și diversitatea vieții. Succesorul lui Aristotel,
Teofrast, a realizat o serie de cărți în domeniul botanicii, care au rămas în
istorie considerate drept cea mai importantă contribuție antică în domeniul
studiului organismelor vegetale, chiar și până la finalul Evului Mediu.[15]

Deși conceptul biologiei ca domeniu separat de știință a apărut în secolul XIX,

științele biologice își au originile din tradițiile medicinei și istoria naturală
din Grecia și Roma antică și au fost mai dezvoltate în Evul mediu de vindecători
musulmani, spre exemplu Al-Jahiz[16] Avicenna,[17] Avenzoar[18] și Ibn al-
Nafis[19]. În timpul Renașterii și Evului Modern, cugetul biologic a fost
revoluționat în Europa datorită interesului restaurat de empirism și descoperirea
multor organisme noi. Andreas Vesalius și William Harvey au fost persoane
proeminente ale acestei mișcări fiindcă au utilizat experimentări și observări
atente cercetând fiziologia. Trebuie menționați aici și naturaliști cum ar fi Carl
Linné sau Georges-Louis Leclerc de Buffon, care au început să clasifice organismele
și fosilele precum și dezvoltarea și comportarea ființelor vii. Datorită
dezvoltării microscopiei a fost descoperită lumea microorganismelor, punând bazele
pentru teoria celulară. Importanța crescătoare a teologiei naturale, parțial un
răspuns pentru filozofia mecanică, a susținut dezvoltarea rapidă a istoriei
naturale[20][21].

După cum s-a menționat, printre savanții din lumea Islamică medievală cu importanță
asupra dezvoltării domeniului biologiei se numără al-Jahiz (781–869), botanistul
Al-Dīnawarī (828–896),[22] și anatomistul și fiziologul Rhazes (865–925). Medicina
a fost studiată în special de către cărturarii islamici, care s-au bazat pe
tradițiile filozofice grecești, în timp ce istoria naturală s-a bazat foarte mult
pe gândirea aristoteliană.

O contribuție extrem de însemnată, care practic a marcat începutul dezvoltării

rapide a biologiei moderne, a fost dezvoltarea microscopiei realizată de către
Anton van Leeuwenhoek. Doar ulterior dezvoltării microscopiei savanților li s-a
oferit șansa de a descoperi diversitatea lumii microscopice, ceea ce s-a
concretizat prin primele observații asupra bacteriilor, infuzoarelor și
spermatozoizilor. Investigațiile lui Jan Swammerdam au dus la mărirea interesului
pentru studiul entomologiei și au contribuit la dezvoltarea unor tehnici de bază de
disecție și colorație în microscopie.[23]

De asemenea, dezvoltarea microscopiei a lăsat și un impact profund asupra gândirii

biologice. La începutul secolului al XIX-lea, un număr mare de biologi a adus în
discuție relevanța mare a celulei. Ulterior, în 1838, Schleiden și Schwann au
început să promoveze următoarele idei, astăzi universal-acceptate: (1) celula este
unitatea de bază a unui organism și (2) celulele individuale prezintă toate
caracteristicile vieții, deși a fost de asemenea impusă și ideea că (3) toate
celulele provin în urma diviziunii altor celule. Datorită lucrărilor lui Robert
Remak și Rudolf Virchow, până în anii 1860 majoritatea biologilor vremii au
acceptat aceste trei teorii ca fiind de bază, idee care s-a concretizat sub
denumirea de teoria celulară.[24][25]

Între timp, taxonomia și metodele de clasificare au fost domeniul de interes al

istoricilor naturali. Carl Linnaeus a pus bazele taxonomiei lumii naturale în anul
1735 (iar variațiile acesteia au fost folosite încă de atunci), iar în anii 1750 a
fost introdus sistemul de nomenclatură binomială științifică utilizat pentru
denumirea speciilor.[26] Georges-Louis Leclerc de Buffon a considerat ideea de
specie ca fiind o categorie artificială iar organismul viu ca fiind maleabil -
chiar sugerând posibilitatea unui strămoș comun. Deși nu a susținut ideea de
evoluție, Buffon este un reprezentant important în istoria gândirii evolutive.
Lucrările sale au fost o influență a teoriilor evolutive propuse de Lamarck și
Darwin.[27]