Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1 Istorie
1.1 Apariția termenului
1.2 Începuturile biologiei
1.3 Biologia modernă
1.4 Biologia în România
2 Principii fundamentale
2.1 Teoria celulară
2.2 Evoluția
2.3 Genetica
2.4 Homeostazia
2.5 Energia
3 Studiu și cercetare
3.1 Structural
3.2 Fiziologic
3.3 Evolutiv
3.4 Sistematic
3.4.1 Regnuri
3.5 Ecologic și de mediu
4 Subdomenii
5 Definiții ale diverșilor autori
6 Ramuri ale biologiei
7 Clasificarea organismelor
8 Vezi și
9 Note
10 Bibliografie
11 Legături externe
Istorie
Articol principal: istoria biologiei.
A drawing of a fly from facing up, with wing detail
O reprezentare grafică a unei muște, preluată din lucrarea Micrographia a lui
Robert Hooke, din anul 1665
Apariția termenului
Termenul biologie este derivat din cuvântul grecesc βίος, bios, „viață”, la care s-
a alipit sufixul -λογία, -logia, „studiu”.[10][11] Versiunea în limba latină a
termenului a fost utilizată pentru prima dată în anul 1736, când savantul suedez
Carl Linnaeus (Carl von Linné) a folosit termenul biologi în lucrarea sa,
Bibliotheca botanica. Termenul a reapărut în anul 1766 în lucrarea Philosophiae
naturalis sive physicae: tomus III, continens geologian, biologian, phytologian
generalis, realizată de către Michael Christoph Hanov, discipolul lui Christian
Wolff. Prima variantă a termenului în limba germană, Biologie, a fost utilizat abia
în anul 1771 în traducerea cărții lui Linné. În 1797, Theodor Georg August Roose a
utilizat denumirea într-o prefață a cărții sale, Grundzüge der Lehre van der
Lebenskraft. Karl Friedrich Burdach a folosit termenul într-un sens mai restrâns,
indicând studiul ființei umane din punctul de vedere morfologic, fiziologic și
psihologic (Propädeutik zum Studien der gesammten Heilkunst). Utilizarea modernă a
termenului a fost implementată odată cu publicarea tratatului Biologie, oder
Philosophie der lebenden Natur (1802–22) de Gottfried Reinhold Treviranus, care
prevedea:[12]
După cum s-a menționat, printre savanții din lumea Islamică medievală cu importanță
asupra dezvoltării domeniului biologiei se numără al-Jahiz (781–869), botanistul
Al-Dīnawarī (828–896),[22] și anatomistul și fiziologul Rhazes (865–925). Medicina
a fost studiată în special de către cărturarii islamici, care s-au bazat pe
tradițiile filozofice grecești, în timp ce istoria naturală s-a bazat foarte mult
pe gândirea aristoteliană.
Biologia modernă
Peste secolele XVIII și XIX, științele biologice cum ar fi botanică sau zoologie au
devenit din ce în ce mai rapid discipline științifice profesionale. Antoine
Lavoisier și alții chimiști și fizicieni au început să conecteze lumea animată și
neanimată prin chimie și fizică. Naturalist–exploratorii au cercetat interacțiunile
între organismele și ambianța și metode prin care aceste legături depind de
geografie — fondând discipline precum biogeografie, ecologie și etologie.
Naturaliștii au început să nu mai sprijine esențialismul și să ia în considerare
importanța extincției și caracterul schimbător al speciilor. Teoria celulară a dat
o nouă perspectivă asupra bazelor fundamentale ale vieții. Aceste dezvoltări,
precum și rezultatele cercetărilor embriologiei și paleontologiei, au fost
sintetizate în teoria evoluției prin selecția naturală a lui Charles Darwin. La
sfârșitul secolului XIX a fost părăsită teoria generației spontanee fiind înlocuită
de teoria microbiană de boală. Totuși, mecanismul ereditării biologice a rămas un
mister[20][28][29].
Biologia în România
Contribuții remarcabile în domeniul biologiei au avut: Grigore Antipa, Dimitrie
Brândză, Aristide Caradja, Radu Codreanu, Constantin Motaș, Emil Racoviță, Dimitrie
Voinov, Alexandru Borza, Florian Porcius, Iuliu Prodan.