Themele si militarizarea Imperiului.

Evenimentele petrecute erau cele mai grave care răscoliseră vreodată lumea
veche după cucerirea romană, dacă nu chiar după cuceririle lui Alexandru.1
Repercursiunile lor asupra organizării interne a Imperiului bizantin au fost, uriaşe şi
au atins toate domeniile. În primul rând, ele au precipitat evoluţia Imperiului către
un nou regim administrativ, acela al themelor. Separarea puterilor civile şi militare
fusese, vreme de câteva secole, un principiu al administraţiei romane.2 Regimul
themelor se bazează însă, pe concentrarea acestor puteri în aceleaşi mâini.3 Dar la o
asemenea măsură statele recurg numai atunci când sunt grav ameninţate.
Persia a adoptat această măsură în secolul al VI-lea, iar Imperiul Bizantin i-a
urmat pilda. În orice caz, noua organizare nu a fost creată dintr-o dată, ci a fost
aplicată progresiv în provincii, pe măsură ce acestea ajungeau să fie ameninţate.4
Încă din vremea domniei lui Iustinian, anumite regiuni fuseseră puse sub
autoritatea unui «pretor iustinian sau «comite iustinian care concentrau în mâinile
lor toate puterile.5 În vremea succesorilor lui Iustinian, în Occidentul ameninţat de
lombarzi și mauri sunt create două exarhate, al Ravenei şi al Cartaginei, unde
întreaga autoritate aparţine de fapt exarhului și ducilor.6 În secolul al VII-lea,
sistemul se dezvoltă şi capătă curând un nume nou. Cuvântul grecesc thema, care
desemna iniţial un corp de armată, sfârşeşte prin a desemna circumscripţia în care
era cantonată această unitate; iar atunci când, într-o asemenea circumscripţie, toate
puterile s-au concentrat în mâinile unui militar, thema va deveni treptat, în locul
eparhiei, subdiviziunea administrativă a Imperiului.7
Themele s-au constituit pe măsura nevoilor. Thema Armenilor, poate cea
dintâi care s-a constituit şi thema Anatolienilor, creată ceva mai târziu, erau menite
să protejeze Asia Mică împotriva primejdiei arabe.8
Au urmat apoi thema Opsikion destinată protejării capitalei.9 Thema Mării,
care răspundea ameninţării noii flote arabe; thema Traciei, contra bulgarilor;10 thema
Helladei născută din nevoia domolirii slavilor din Grecia; thema Siciliei, creată în

1
Lemerle 1998: 83.
2
Brezeanu 1981: 107.
3
Lemerle 1998: 84.
4
Lemerle 1998: 84.
5
Băbuș 2008: 257.
6
Brezeanu 1981: 107.
7
Treadgold 2004: 321.
8
Diehl 1999: 67.
9
Brezeanu 1981: 108.
10
Treadgold 1995: 43.
1
vederea luptei împotriva ameninţării arabe asupra Occidentului.11 Se vede clar cum
noua organizare, care nu se va încheia decât în secolul al Vlll-lea şi care a modificat
profund administraţia provincială și subdiviziunile Imperiului urmează traiectoria
factorilor de pericol extern.
Themele corespundeau și unor realități sociale.12 Contingentul era de fapt
format din soldații vechiului corp de armată, care dădeau și numele themei.13
Instalați în anumite locuri, ei au devenit cu timpul legați de acel pământ, astfel încât,
ajutați și de numeroase facilități fiscale și de o protecție juridică, au transformat
armata într-o instituție practic ereditară.14 Nu se mai putea vorbi de o armată bazată
pe un sistem clasic de recrutare, ci de o înrolare ereditară.
Serviciul militar nu era permanent, pe perioada campaniilor militare stratiotul
avea o soldă, iar pe timp de pace se putea întoarce acasă, ocupându-se cu cultivarea
pământului pe care-l avea în proprietate.15 Ori de câte ori era convocat, el trebuia să
fie gata de luptă și să aibă echipamentul specific pregătit. Stratiotul era de fapt un fel
de cavaler care trebuia să-și procure singur echipamentul, calul și armamentul.16 El se
ocupa de întreținerea acestor elemente, având totodată grijă să fie în permanență
antrenat.17 Astfel, sistemul militar bizantin a știut să utilizeze mutațiile sociale din
mediul rural, bazându-se pe pătura mică și mijlocie a țărănimii.
Istoricii moderni au considerat pentru mult timp că loturile militare și themele
au fost constituite împreună la inițiativa împăratului Heraclius și acestea l-au ajutat
să-i învingă pe perși. Din motive întemeiate, această teorie a fost combătută
vehement. În primul rând, cu excepția unei referințe vagi, nicio sursă nu menționează
themele în timpul domniei lui Heraclius. În al doilea rând, dacă themele l-au ajutat
pe acesta să îi învingă pe perși, de ce au eșuat câțiva ani mai târziu, în fața arabilor.
De asemenea, se știe că themele erau permanent staționate în Asia Mică, nicidecum
plasate strategic pentru o invazie a Persiei, poziția lor sugerând mai degrabă o
retragere din fața arabilor.

11
Lemerle 1998: 85.
12
Băbuș 2008: 257.
13
Băbuș 2008: 257.
14
Treadgold 2004: 322.
15
Treadgold 1995: 45.
16
Lemerle 1998: 85.
17
Băbuș 2008: 257.
2
 O altă teorie, care confirmă aceste lucruri se referă la apariția treptată a
themelor și a loturilor militare. Themele sunt clar atestate în a doua jumătate a
secolului al VII-lea, însă loturile militare sunt menționate în textele juridice din
secolul al X-lea, deși sursele par să pretindă că unele existau la sfârșitul secolului al
VIII-lea. Însă, potrivit celei mai tranșante teorii care pledează pentru o emergență
graduală, themele nu au inclus inițial loturi militare, acestea din urmă dezvoltându-se
de-a lungul a două sute de ani, pe măsură ce soldații s-au stabilit în teritoriu și au
început să cumpere proprietăți. Dar criticii teoriei gradualiste argumentează că după
jumătatea secolului al VII-lea Imperiul putea cu greu să asigure trupelor plata
necesară pentru subzistență, nicidecum pentru achiziții de loturi.
În acest context, singura modalitate rămasă statului pentru a-și susține soldații
părea a fi acordarea de pământ. Terenurile primite de soldați proveneau cel mai
probabil din posesiunile imperiale, acestea constituind o parte importantă a
teritoriului statului în secolul al VI-lea, dar care practic au dispărut în perioada
următoare.
Conform unei reconstituiri recente, o serie de sigilii din plumb aparținând
acelei perioade au scos la iveală un sistem prin care depozitele statului le-au vândut
armament trupelor după ce s-au stabilit pe loturile militare. Deși adepții teoriei
gradualiste au obiectat că soldații nu ar fi avut disponibilități bănești pentru a-și
cumpăra armament, această observație poate fi combătută datorită supoziției
conform căreia depozitele puteau accepta plata în natură. Dacă loturile militare pot fi
datate atât de devreme, iar themele nu și-au început existența înaintea acestora,
probabil că apariția loturilor este legată de cea a themelor.
Singura sursă care datează crearea themelor atribuie acest moment, oamenilor
de după Heraclius, ceea ce pare să reprezinte o trimitere la Constans al II-lea și la
consilierii săi. Pentru prima dată izvoarele menționează themele după 662, când
Constans al II-lea a pornit spre Occident însoțit de combatanții din thema Opsiciană,
în timp ce thema Armeniacă a rămas în Răsărit. În general, menționările referitoare
la theme sunt deseori mai târzii. Primul sigiliu a unui depozit care pare să fi
aprovizionat themele datează probabil din 659. După această dată sigiliile pot fi
întâlnite în mod frecvent.

3
 Monedele bătute după 658 sunt mult mai rare în siturile arheologice din
Anatolia decât cele din perioade mai timpurii, sugerând astfel că statul cheltuia mult
mai puțini bani acolo. Toate aceste surse indică cei trei ani dintre 659 și 662 ca fiind
perioada când themele și loturile militare au apărut în Răsărit. Sunt exact datele când
a fost încheiat armistițiul dintre Constans al II-lea și arabi, care a acordat un răgaz
soldaților pentru a se reorganiza în theme și a se stabili pe loturile militare. Tot în
acel timp puterea pare să fi rămas fără resurse financiare pentru a efectua plata
armatei. De asemenea, în perioada respectivă Bizanțul a încetat să mai sufere pierderi
teritoriale majore.
Avantajul themelor a constat în faptul că soldații au fost încurajați să
administreze loturile pe care le dețineau. Când aceștia mureau, moștenitorii lor
preluau terenurile cu aceleași drepturi. Deși motivul principal a lui Constans al II-lea
pentru crearea themelor era probabil unul financiar, valoarea lor militară s-a dovedit
a fi la fel de importantă.