Spitalul Clinic Sf.

Spiridon - IASI

MANAGEMENTUL
ÎNGRIJIRILOR
PALIATIVE ŞI
TERMINALE
Autor :

Agapie Speranţa

1
PARTEA I-a
PALIATIV ‐ definiţie de dicţionar

PALIATÍV, -Ă, paliativi, -e, adj., s.n. 1. (Medicament sau tratament)

care ameliorează sau care înlătură simptomele unei

boli pentru un timp scurt, fără să suprime cauza
bolii. 2. Fig. (Soluție, măsură) care rezolvă temporar sau
aparent o situație dificilă. [Pr.: -li-a-] - Din fr. palliatif.

Agapie  Speranta 2
PARTEA I-a
PALIATIV ‐ definiţie de dicţionar

Medicina paliativă este o ramură a medicinii

care se ocupă cu ameliorarea sau înlăturarea
simptomelor unor boli incurabile sau a
dificultăţilor bătrâneţii.

Agapie  Speranta 3
Grupuri ţintă
pentru tratamentul
paliativ :
‐ Bolnavii de cancer în forma terminală 
(situaţia care a generat apariţia şi dezvoltarea 
medicinii paliative)

‐ Bolnavii cu afecţiuni cronice severe

‐ Persoane cu vârstă înaintată

Agapie  Speranta 4
 Scopul îngrijirilor paliative este de a

asigura bolnavilor în fază terminală şi bătrânilor un

confort fizic şi psihic , apt de a micşora la maxim
durerea şi căderea psihică în inevitabilul drum către
nefiinţă.

5
 Tratamentul paliativ reprezintă ansamblul
tratamentelor medicale, a îngrijirilor şi
susţinerilor psihologice şi spirituale, menite să
diminueze suferinţele fizice şi psihice, să
imbunataţească calitatea vieţii cu respectarea
demnităţii condiţiei umane a pacientului,
continuat cu asiduitate până la moartea acestuia.

11/24/2010 Agapie  Speranta 6
Naşterea şi moartea sunt lucruri fireşti în
care medicina trebuie să se implice apelând la cele
mai noi realizări ştiinţifice, într-un demers susţinut,
umanist şi lipsit de prejudecăţi.

Tratamentele paliative,  într‐o formă 
incoerentă,  ca anexă a tratamentelor 
medicale obişnuite s‐au practicat din cele mai 
vechi timpuri.

Agapie  Speranta 7
Abia în secolul XX comunitatea stiinţifică  
medicală abordează cu mai multă atenţie 
tratamentele paliative, aceasta  datorită  şi 
progreselor industriei farmaceutice precum 
şi evoluţiei concepţiilor privitoare la 
drepturile celor aflaţi în situaţii terminale.

8
O RGANIZAŢIA M ONDIALĂ  A S ĂNĂTĂŢII

Stipulează că îngrijirea paliativă 
reprezintă îngrijirea activă şi totală a 
pacienţilor a căror boală nu mai 
răspunde la tratament curativ. 

9
‐ Controlul durerii şi al altor simptome 
specifice, 

‐ abordarea aspectelor psihologice, 
spirituale şi emoţionale, care deţin un rol 
primordial în acest tip de îngrijire.

10
În ROMÂNIA
“Legea nr. 46/2003, legea drepturilor pacientului” 

La articolul 1, aliniatul  “e” se precizează:

e) prin îngrijiri terminale se înţelege

îngrijirile acordate unui pacient cu
mijloacele de tratament disponibile, atunci
când nu mai este posibilă imbunătăţirea
prognozei fatale a stării de boală, precum
şi îngrijirile acordate în apropierea
decesului.

11
În România tratamentul paliativ se realizează în unele 
spitale în secţii speciale cât şi în secţiile de oncologie 
medicală.

Unităţile special dotate şi destinate 
tratamentului paliativ se numesc   HOSPICE.

12
Prima unitate hospice modernă de educaţie şi cercetare a 
fost înfiinţată la Londra în 1967, de Cicely Saunders, care 
este considerată si consacrată ca pioner a mişcării hospice 
moderne.

Prima unitate de acest gen din România este 
HOSPICE  “CASA SPERANŢEI”
13
Modalităţile de dezvoltare a tratamentelor paliative sunt
diferite în fiecare stat al lumii.

Diferenţele sunt date de variantele de abordare predominante:

-îngrijirile la domiciliu
sau
- îngrijirile în unităţi cu paturi.

14
Cea mai bună soluţie este cea mixtă 
(îngrijire la domiciliu urmată de 
îngrijirea în unităţi cu paturi).

15
Principiile de bază elaborate de

O RGANIZAŢIA M ONDIALĂ A S ĂNĂTĂŢII

privind îngrijirile paliative
- asigură înlăturarea durerii şi a altor simptome;
- afirmă viaţa şi consideră moartea ca un proces normal;
- nu grăbeşte şi nici nu amână moartea;

- integrează aspectele psiho- sociale şi spirituale ale îngrijirii pacientului;

- oferă un sistem de sprijin pentru a ajuta pacientul să ducă

o viaţă căt mai apropiată de cea normală până la moarte;
- oferă un sistem de suport pentru a ajuta familia să facă faţă în
timpul bolii pacientului şi după decesul acestuia;
- se bazează pe o abordare de echipă pentru a se putea
adapta tuturor nevoilor pacientului;
- îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi poate influenţa pozitiv evoluţia bolii;

- include investigaţii necesare unei mai bune înţelegeri şi abordări a

complicaţiilor clinice.
16
 Partea a II-a

Îngrijirile paliative în România

Mai puţin de5% din pacienţii din România

care ar avea nevoie de îngrijiri paliative
beneficiază de ele.

17
Din 1992 funcţionează primul HOSPICE (“Casa
Speranţei” din Braşov) cu activităţi de îngrijiri la
domiciliu şi în unităţi cu paturi, îndreptate cu
precădere pentru bolnavii oncologici în stadii
avansate.

Unităţi asemănătoare au apărut

ulterior şi în Bucureşti, Argeş, Bacău,
Cluj şi Constanţa.

18
O soluţie, până la marirea numărului de unităţi de tip
HOSPICE, este amenajarea de secţii specializate în
tehnica îngrijirilor paliative pe lângă secţiile de
oncologie.

19
Complexitatea îngrijirilor paliative constă şi din necesitatea
de a se depăşi aria strict medicală prin apelarea ştiinţelor
sociale, psihologice şi spirituale.

Agapie  Speranta 20
Se impune necesitatea specializării
personalului de asistenţă cu acumularea de
cunoştinţe din afara domeniului strict medical.

Agapie  Speranta 21
Echipa interdisciplinară
oferă ingrijire holistică
centrată pe nevoile
pacientului și familiei.

11/24/2010 Agapie  Speranta 22
În procesul de îngrijire, familia devine un
partener,iar îngrijirea înseamnă
relație,solicitudine, respect și bunăvoință.

Agapie  Speranta 23
Serviciile de îngrijire paliative trebuie 
să fie acordate de o echipă 
interdisciplinară formată din personal 
calificat, pentru a asigura servicii de 
calitate.

24
• Persoanele eligibile pentru ingrijiri paliative la 
domiciliu vor avea un diagnostic bine 
documentat.
• Furnizorii de ingrijiri paliative la domiciliu au 
proceduri și politici bine definite pentru 
preluarea sau admiterea în îngrijire a 
pacienților eligibili.

25
 Pacienții îngrijiți beneficiează de servicii 
medicale:

• Nursing
• Psiho‐sociale
• Asistență socială   

26
Procesul de îngrijire se va realiza pe baza unui plan de 
îngrijire cu obiective clare actualizate funcție de 
evoluția stării pacientului.

Planul de îngrijire este elaborat de membrii echipei 
interdisciplinare impreună cu pacientul și familia.

27
Durerea și celelealte simptome se 
monitorizează regulat conform planului de 
îngrijire.
Prevenirea escarelor, mobilizarea și folosirea 
echipamentelor ajutătoare sunt obiective 
importante în procesul de ingrijire.

28
 Barierele în tratamentul eficient al durerii 
trebuie recunoscute și discutate existănd 
temeri în legătură cu efectele secundare, 
depresia respiratorie, moartea,legate de 
tratamentul cu opioide majore.

29
 Prevenirea escarelor, mobilizarea și 
folosirea echipamentelor ajutătoare sunt 
obiective importante în procesul de ingrijie.

30
Echipa de ingrijire paliativă acordă o mare 
importanță nevoilor nutriționale specifice 
stadiului bolii cât și pentru o hidratare 
corespunzătoare.

31
 Boala incurabilă determină și o suferință 
psihică anxietate, depresie, stres.

Membrii echipei medicale evaluează nevoile 
psiho‐ emoționale ale pacientului și familiei 
discută și formulează obiective pentru planul 
de ingrijire.

32
33
 Asistentul social apără drepturile pacientului 
și familiei și asigură:
‐ relația cu alte servicii sociale;
‐ alte instituții pentru a promova accesul 
pacienților la îngrijiri;
‐ asigură consiliere psiho‐ emoțională;
‐ suport familiei înainte și în perioada de doliu;
34
Îngrijirea paliativă a pacienților și a familiilor 
acestora constitue o activitate solicitantă in 
plan fizic , psihic și spiritual pentru personalul 
implicat în acest tip de îngrijire.

35
Fiecare serviciu de ingrijire paliativă 
are politici și programe care au 
drept scop menținerea sănătății 
ocupaționale a personalului.

36
Sprijinul personalului se face 
prin diferite metode și poate fi 
de ordin fizic, emoțional , 
spiritual și social.
37
Cel mai important
moment este
alegerea între :

tratament curativ (în încercarea de prelungire 

a vieţii), sau;

tratament paliativ (cu scopul 

diminuării durerii şi menţinerea confortului fizic)

38
Factori determinanţi în stabilirea tipului
de îngrijire de urmat:

tipul de boală: în cazul diagnosticării unei boli 
severe, există posibilitatea unui tratament 
curativ sau un tratament de întreţinere

39
Factori determinanţi în stabilirea tipului
de îngrijire de urmat:

opţiuni terapeutice:
‐ opţiuni de tratament medical ce oferă şansa vindecării 
bolii având însă impact asupra calităţii vieţii;

‐ opţiuni de  tratamente ce pot prelungi viaţa, dar se 
asociază cu efecte secundare care scad mult calitatea vieţii.

40
Factori determinanţi în stabilirea tipului
de îngrijire de urmat:

vârsta şi alte afecţiuni asociate: spre deosebire de oamenii mai 
tineri , este mai probabil ca persoanele vârstnice , cu multiple 
probleme de sănătate , să aleagă o îngrijire care se 
concentrează asupra confortului decât asupra prelungirii 
duratei de viaţă.

41
Atunci când este pus un diagnostic de
boală incurabilă este important să se
comunice medicului specialist
preferinţele şi preocupările
pacientului.

42
 Acesta poate oferi informaţii, care ajută la
stabilirea profilului său psihologic pentru
orientarea corectă a cadrelor medicale.

Deciziile aparţin în întregime

pacientului.
43
Pacienţii incurabili pot duce o viaţă productivă atât în
perioada de tratament cât şi după.

11/24/2010 Agapie  Speranta 44
Activitățile cu scop ocupațional au rol de a încetini pierderea
autonomiei și independenței persoanei in activitățile cotidiene.
Calitatea vieții persoanei asistate este condiționată de un confort
psihic și fizic, precum și de un mediu adaptat nevoilor acestuia.

Agapie  Speranta 45
 De cele mai multe ori în cazul acestor pacienţi
conştientizarea stării lor, provoacă tulburări psihologice
determinate de:

- apariţia unor profunde stări emoţionale;

- frica de moartea iminentă;

- schimbări la nivelul imaginei şi a

stimei de sine;
- întreruperea planurilor vieţii;

- stări depresive determinate de tristeţe şi

11/24/2010 desnădejde. Agapie  Speranta 46
Depresia poate premerge apariţia unei suferinţe
sau se poate dezvolta după ce o boală este
identificată, putând influenţa cursul bolii şi
abilitatea pacientului de a participa la tratament.

47
 Tristeţea şi desnădejdea reprezintă o stare
comună a pacienţilor aflaţi în suferinţă, fiind
principalul duşman al echipei interprofesionale
de asistenţă.

Aceste stări afectează şi relaţia cu cei apropiaţi

(familia, rude, prieteni ...)
Agapie  Speranta 48
Aspectele tradiţiilor spirituale
Credinţele religioase pot influenţa opţiunile
de tratament.

Aceste opţiuni pot interveni atât din partea

pacientului cât şi din partea rudelor.
Ele pot interveni în:
- decizia de a efectua sau nu
resurcitarea cardio-respiratorie;
- realizarea susţinerii prin hidratare
artificială (perfuzie);
- acordul sau dezacordul pentru prelevare
de organe.
49
 Partea a III-a
Durerea
Durerea este un fenomen foarte frecvent întâlnit în
cancer, unde apare în 80% din cazuri.
Există pacienţi care nu au dureri în toată perioada bolii, însă în
stadiul terminal acest simptom apare în cel puţin 65-85% din
cazuri.

50
Durerea este un simptom complex, cu impact asupra
calităţii vieţii şi psihologiei pacientului, al recidivei cancerului
pentru cei mai mulţi pacienţi.

Durerea netratată poate să reducă şansele de supraveţuire.

Durerea este întotdeauna subiectivă.

Nu există teste fiziologice sau chimice pentru măsurarea durerii.
51
Cauzele durerii:

Datorată cancerului (80%)

- metastaze osoase
- compresie de nerv
- invazie locală viscerală
- infiltrarea ţesuturilor moi
- ulceraţii ale mucoaselor

52
 Datorata tratamentului anticanceros (15%)
- chirurgie
- chimioterapie
- radioterapie

Nelegată de cancer

- coexistenţa altor afecţiuni

53
 Tipuri de durere:

- nociceptivă – viscerală, somatică (inclusiv durerea osoasă)

- neuropatică

- simpatetică

Durerea neuropatică este lezarea directă a ţesuturilor

nervoase periferice, (cerebrală, maduva osoasă).
54
În funcţie de aspectul temporar,
durerea poate fi:

‐ acută 
‐ cronică 
‐ pusee dureroase (breakthrough)
55
Evaluarea durerii:
Localizarea durerii
- internă
- externă
Descrierea durerii
- viscerală
- osoasă ( la mişcare)
- neuropatică (amorţeală, arsură, furnicături)

Durata durerii
- constantă
- scurtă
- intermitentă
56
Intensitatea durerii
- folosind scala durerii

Efectul durerii asupra altor activităţi

- somn
- apetit
- mobilitate
- desfăşurarea altor
activităţi zilnice

57
 Existenţa altor simptome

- greaţă, somnolenţă, ameţeală,

halucinaţii, constipaţii, diaree.
 Partea a IV-a

O RGANIZAŢIA M ONDIALĂ A S ĂNĂTĂŢII

recomandă ca tratamentul paliativ să se administreze după urmatoarele

trei reguli:

După ceas – administrare regulată (se urmăreşte prevenirea crizelor dureroase şi 

nu tratarea lor).
Prin administrarea regulată a analgezicului se creează o concentraţie în organism care
nu permite apariţia crizelor dureroase.
După scara analgeziei
Optarea pentru administrarea orală sau rectală, nu
injectabilă
(se consideră că o injecţie este o nouă durere pentru pacient).

59
 Scala analgeziei (O.M.S.)
analgezice neopioide

opioide slabe

opioide puternice

60
 Analgezice neopioide

Paracetamol doza: 500 mg- 1g la 4-6 ore,

doza maximă 4g/zi
Antiinflamatorii nesteroidiene – aspirina,
diclofenac sodic, ibuprofen, indometacid etc.
61
Opioide slabe
Pentazocina( fortral), codeina, tramadol, co-
proxamol

Opioide puternice
Petidina( mialgin)- opioid sintetic acţiune
farmacologică similară cu a morfinei,
methadona(sintalgon)- efect analgetic maxim 6
ore, morfina, hidromorfon ...

62
Pentru tratamentul opioid nu există doza
minimă sau maximă, iar temerile legate de
apariţia depresiei respiratorii la pacienţii cu
durere cronică nu sunt totdeunajustificate.
Administrare tratamentului opioid se face la
recomandarea medicului.

63
 Greaţa şi vărsăturile

Greaţa
– o senzaţie neplăcută care poate să
preceadă apariţia vărsăturilor.

Este asociată cu salivaţia, transpiraţie sau tahicardie.

Este adeseori mai neplăcută decât vărsăturile ca
atare, iar pacienţii o consideră la fel de greu de
suportat ca şi durerile.

64
Efortul de vomă

– mişcari ritmice, dificile şi de natură

spastică ale diafragmului şi ale muşchilor
abdominali, care apar de obicei în
prezenţa unei senzaţii de greaţă.

Aceste mişcări pot să preceadă episoadele de vărsături sau

pot să alterneze cu acestea.

65
Vărsăturile

– expulzia puternică a conţinutului 
gastric prin cavitatea bucală.

66
Vărsăturile însoţite de o senzaţie redusă de greaţă
sugerează:

- staza gastrică

- sindrom de compresiune gastrică

- obstrucţie gastrică

- creşterea presiunii intracraniene

Agapie  Speranta 67
Cauzele senzaţiei de greaţă şi a vărsăturilor :

Datorate tratamentului;
- radioterapia
- chimioterapia
- administrare unor medicamente (antibiotice,
antiinflamatoare, estrogeni , steroizi, opiacee etc.)

Cauze concurente:

- gastrita alcoolică, tusea, infecţiile, ulcerul, uremia.

68
Cauze reversibile:

- anxietatea
- metastaze cerebrale

- candidoza oro- faringiană

- constipaţie
- tuse

- infecţie a tractului urinar sau

respirator
- obstrucţie gastrică

69
Îngrijirea paliativă a pacienților în
vărstă comportă o abordare dificilă
din următoarele cauze:
- lipsa de concentrare ;
-Sentimente de inutilitate și a
neîncrederii ;
- Negativism verbal
- refuzul de a vorbi
(mutism)

- A pesimismului;
70
Îngrijire vârtnicului  trebuie  să fie completată cu 
sentimente de respect și afectivitate  respectându‐ li 
–se demnitatea, credința și intimitatea .
O problemă a persoanelor vârstnice este comunicarea
respectiv transmiterea de informații sau mesaje.

Acestea se datorează problemelor

de ordin psihologic ,fiziologic și
social.

71
Particularități care influențează 
comunicarea  cu persoanele vărstnice :
- funcțiile auzului și vederii;
- Scăderea vitezei de vorbire și a
volumului vocii;
- Capacitatea de comunicare de a da
răspunsuri , sau de a prelua și procesa un
mesaj ;
-Probleme cu somnul;
- disfuncționalități la nivel
locomotor;
- Expresia și expresivitatea facială;
- Scăderea vitezei de reacție

72
Datorită problemelor legate de vârtă
foarte mulți bătrâni sufereră de depresie
care le accentuează toate bolile cronice .

Tulburări de vedere – scăderea acuității

vizuale este de asemenea paralelă cu
înaintarea în vârstă și este de diferite
grade pânâ la pierderea completă a
vederii.

73
Tulburări de auz – surditate totală sau
parțială, sau hipoacuzie sunt frecvente la
o persoană în vârstă al cărui auz este
diminuat chiar în cadrul îmbătrânirii
normale:

74
Tulburări de înțelegere și de exprimare –
se întâlnesc la persoanele cu suferințe
cerebrale cu sechele după accidente
cerebrale.
Aceste persoane prezintă:
‐ d   
‐ dificultăț  ‐ dificultăți în aranjamentul  cuvântului în frază
‐ inabilitatea de a‐și găsi cuvintele;
‐ imposibilitatea de a răspunde;
‐ necoordonarea în vorbire; 

75
Anxietatea – este un simptom frecvent întâlnit
la persoanele vârstnice însoțind unele tulburări sau
fiind de sine stătătoare și de intensități diferite.

Prezența unor afecțiuni psihice:

- depresia
- tulburări delirate
- demență Alzheimer

76
Nervozitatea – unele persoane vârstnice pot fi
surprinse intr-o stare deosebită de iritabilitate, de
nervozitate determinate de supărare sau fără o
explicație anume :

77
La un pacient in vârstă atenția trebuie
îndreptatăîn mod deosebit asupra
aparatului cardiovascular, a cărui
patologie domină celelate boli
asociate.:

78
 La vârstnici, bolile cardio vasculare sunt
cauza principală de deces, fapt ce
demonstrează că această patologie ocupă
un loc de frunte în patologia geriatrică.

79
 În cadrul procesului de îngrijire a
persoanelor vârstnice și a celor care au
nevoie de îngrijiri medicale un rol esențial
îl are cunoașterea și evaluarea nevoilor
persoanei asistate.

Monitorizarea calității serviciilor

se face pe baza unui set minim de
indicatori de calitate.

80
 Partea a V-a

Principii etice în
medicina paliativă :

Principii legate de îngrijire şi confort:

- relaţie pacient – personal medical

- tranziţia către medicina paliativă

- controlul simptomelor

- principiul dublului efect

81
 Principii legate de consimţământ şi
comunicare:

- consimţământul

- confidenţialitatea

- dezvăluirea adevărului

- cercetarea

82
 Principii legate de viată şi moarte:

- prelungirea vieţii

- scurtarea vieţii

83
 Principii legate de nevoi şi resurse:

- costul îngrijirilor

- resurse materiale ale îngrijirii medicale

- alocarea acestor resurse

84
Dubla resposabilitate a personalului medical:
- de a susţine viaţa

- de a alina suferinţa

85
 - paternalism binevoitor

- măsuri care susţin sau prelungesc viaţa

- chimioterapia agresivă sau resurcitare

- să faci ceea ce crezi că este spre binele pacientului

86
Alte modele de relaţie: cadru medical – pacient

model de parteneriat

- pacientul împărtăşeşte priorităţi, valori, planuri

- împărţirea îngrijirii pentru atingerea ,, binelui” medical

- pacientul şi cadrele medicale conlucrează pentru

scopuri comune.

87
Alte modele de relaţie: cadru medical – pacient

modelul garanţiilor

- acţionează în interesul pacientului atunci

când acesta nu poate să acţioneze singur

- ia în considerare ceea ce se cunoaşte

despre dorinţele pacientului

88
 Drepturile pacienţilor

Legea nr 46/2003

‐ dreptul la o îngrijire plină de respect;
‐ posibilitatea de a lua decizii referitoare la îngrijirea 
sa, în cunoştinţă de cauză, împreună cu personalul 
medical;
‐ informarea pacientului privind posibilitatea sa de a 
participa la actul decizional şi consecinţele medicale
‐ acceptul sau refuzul tratamentului

89
Dorinţele pacienţilor trebuiesc
respectate în ce priveşte refuzul sau
aceptarea tratamentului, dar în stadii
avansate de boală tratamentul nu trebuie
continuat dacă cei care-l îngrijesc
consideră că acesta este greşit.
Agapie  Speranta 90
Îngrijirea paliativă nu-şi propune să
prelungească sau să scurteze durata
vieţii, ci să asigure o cât mai bună
calitate a vieţii pentru pacient.

Agapie  Speranta 91
Agapie  Speranta 92
Agapie  Speranta 93
 Concluzii

Îngrijirea paliativă, ca filozofie de îngrijire, este o

combinaţie a tratamentelor active ( simptomatice) şi a
suportului psiho – emoţional, în vedere alinării şi
sprijinirii pacienţilor şi familiilor care se confruntă cu o
boală incurabilă.

94
 În timpul bolii şi a perioadei de
doliu, îngrijirea paliativă î-şi
propune să întâmpine nevoile fizice,
psihologice, sociale şi spirituale,
rămânând în acelaşi timp deschisă la
valorile spirituale, credinţele şi
practicile proprii, culturale şi
religioase.

95
 Îngrijirea paliativă  poate fi combinată cu terapii 
curative ce au drept scop ameliorarea sau vindecarea 
bolii, sau poate fi modalitatea unică de îngrijire.

96
 Îngrijirea paliativă  este planificată şi acordată 
de o echipă multidisciplinară, care include pe lângă 
medic, asistenta medicală, asistent social, psiholog, 
preot, fizioterapeut, etc. şi pacientul împreună cu 
familia sa.

Agapie  Speranta 97
 Trebuie să se
permită pacientului
să-şi exprime
sentimentele,
aceasta fiind faza
terapeutică a
dialogului, generând
empatie între
asistat şi asistent.

Trebuie să se
permită pacientului
suficient timp pentru
a se gândi la propriile
sentimente şi decizii.
98
 Beneficiind de o
îngrijire paliativă de calitate,
pacienţii se vor putea bucura
de o viaţă demnă până în
ultima clipă, acesta ramânând
de fapt scopul ultim al tuturor
activităţilor noastre.

99
 Bibliografie

• Aspecte de teorie și practică în îngrijirea paliativă.
Coordonator Gabriela Rohnea Niță
Editura Universitară
• Ingrijirea paliativă în practica clinică.
Autor Giavambattista Zeppetella
Editura Farma Media
• Tratat de ingrijire paliativă la domiciliu.
Autor Dr. Marinela Olaroiu
• Elemente de îngrijiri paliative.
Editura Universitară

Agapie Speranta 100