Minesterul educaţiei şi ştiinţei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Urbanism şi Arhitectură
Catedra Ecotehnie, management ecologic si ingineria apelor UNESCO/COUSTEAU

PROIECT DE AN
La disciplina: Retele de alimentare cu apa si canalizare

Tema:Proiectarea retelelor interioare de alimentare cu apa rece, calda si

canalizare.

A efectuat: st. gr
A verificat lector superior
Ciobanu Natalia

Chişinău2008
 CUPRINS

1.Introducere
2.Date necesare pentru proiect

3.Sistemele de alimentare cu apă rece

4.Sistemele de alimentare cu apă caldă
5.Reţelele de canalizare
6.Bibliografie
 Datele necesare pentru proiectare
Numărul de nivele .......................................................................................9
Înălţimea etajului (m).................................................................................3,1
Înălţimea subsolului (m)............................................................................2.2
Cota absolută a pardoselei parterului.......................................................105.7
Presiunea disponibilă în conducta publică (m)........................................45,0
Cota absolută a rigolei căminului reţelei de canalizare urbană................101.6
Cota absolută a terenului în regiunea aşezării clădirii (m).......................105.1
Adîncimea de îngheţ (m)............................................................................0.8
Cota absolutăa axei conductei publice de alimentare cu apă....................102.3
Datele planului general:
distanţa de la clădire pînă la linia roşie , m........................................3
distanţade la ultima clădire pînă la conducta de canalizare (m).....17

Necesarul specific de apa pe cap de locuitor , l/zi.....................................170

Pregătirea apei fierbinţi....................................................................centralizat
 Instalaţii interioare de alimentare cu apă rece.
Criteriile de clasificare şi alcătuire ale instalaţiilor de distribuţie a apei în clădire.
Instalaţiile interioare de alimentare cu apă sunt constituite din ansamblul de conducte,
armături, aparate şi utilaje destinate să asigure transportul şi distribuirea apei de la punctul de
racord al branşamentului la conducta publică pînă la ultimul punct de consum din clădire.
Instalaţiile interioare de distribuţie a apei pot fi:
a) După parametrii de presiune a apei din conducta publică în punctul de racord:
- racordate direct la conducta publică;
- racordate la conducta publică prin intermediul instalaţiilor de ridicare a presiunii apei;
b) După scopul întrebuinţării apei:
- pentru consum menajer;
- pentru consum industrial;
- pentru combaterea incendiilor;
c) După numărul de reţele de distribuţie a apei:
- cu o singură reţea pentru satisfacerea tuturor necesităţilor de consum ale apei;
- cu reţele comune pentru anumite consumuri;
- cu reţele separate pentru fiecare fel de consum;
d) După forma în plan a reţelei de distribuţie:
- ramificate;
- inelare;
- mixte;
e) După poziţia de montaj a conductelor principale de distribuţie în clădire:
- cu distribuţie inferioară cu conducte montate în subsol(dacă există), în canale tehnice
(vizitabile, semivizitabile sau nevizitabile), practicate sub pardoseala parterului;
- cu distribuţie superioară cu conductele montate sub planşee, pe grinzi, stâlpi;
- cu distribuţie mixtă;
f) După regimul de presiune a apei:
- cu o zonă de presiune a apei (60mcol.H2O-considerată maxima admisibilă);
- cu o zonă sau mai multe zone de presiune;
g) După temperatura apei de distribuţie:
- distribuţia apei reci
- distribuţia apei calde de consum;

Principiul de calcul şi proiectare al instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece.

Regimul consumului de apă în instalaţiile interioare se caracterizează prin neuniformitatea şi
depinde de numărul de nivele şi destinaţia clădirii, cît şi numărul de consumatori.
 Consumul de apă în decursul unei zile este variabil, oglindind activitatea omenească: în
anumite ore ale zilei acest este maxim, iar noapte se înregistrează consumuri minime.
Cantitatea de apă, măsurată în litri, care revine unui consumator în decursul unei zile este
numită necesarul de apă specific.

Calculul hidraulic al instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece.

1) Dimensionez conducta de alimentare cu apă rece în tronsoane, începînd cu cel mai
îndepărtat,din punct de vedere hidraulic, punct de consum în raport cu branşamentul şi le
numerotăm.
2) Calculăm numărul de obiecte sanitare pe fiecare tronson şi în total montate în clădire (N,
buc), rezultatele le introducem în tabelul 1.
3) Calculez coeficientul probabilităţii funcţionării reţelelor montate în clădiri de locuit, P.
P=(qo,hr·U)/(qo·N·3600) (1)
unde: qo,hr- debitul orar de apă rece, în ora de consum maxim, l/h, conform anexei 6 (indicaţia
74) qo,hr=5,6 l/h;
qo- debitul secundar al obiectului sanitar, l/s, conform anexei 6 qo=0,18 l/s;
N- numărul de obiecte sanitare montate în clădire, buc;
U- numărul de locuitori în clădire, se determină cu relaţia;
U=Nap·u (2)
unde: Nap- numărul de apartamente în clădire (calculăm pentru o scară);
u- numărul de locuitori într-un apartament. Se adoptă: u=3…4 oameni;
U=3*9*3=81 locuitori
P=(5,6·81)/(0,18·81 ·3600)=0,008
4) Calculez produsul N·P şi datele obţinute le introduc în tabelul 1.
5) Determin coeficientul α, valoarea căruia se calculează în funcţie de numărul total de
armături montate pe reţea (N) şi coeficientul de simultaneitate de funcţionare a utilajului (P),
conform anexei 7.
6) Calculez debitul de calcul, l/s, cu relaţia:
qc=5·qo·α (3)
7) Determin lungimea tronsoanelor ltr, m şi introduc datele în tabelul 1.
8) Din tabelele lui Şeveleov funcţie de debitul de calcul(q c) şi diametrul pe care îl adopt
determin viteza(V) şi panta(1000i), ţinând cont de condiţiile de viteză prin conducte indicate în
tab.1(notă) şi datele obţinute le introduc în tab.1.
9)Determin pierderile de sarcină liniare pe fiecare tronson, H,m.

Nr. N P N*P a q0c qc d 1000i V Lung H

Trons (l/s) (mm (m/s) . (m)
 . (l/s) )
0,00 0.00 0,1
0--1 1 8 8 0.2 8 0,18 16 353.9 1.59 0.734 0.259
0,00 0.01 0.20 0,1 0.184 1.630
1--2 2 8 6 5 8 5 16 369.96 5 0.55 0.203
0,00 0.02 0.22 0,1 0.201
2--3 3 8 4 4 8 6 16 433.23 1.784 0.886 0.383
0,00 0.03 0.24 0,1 0.216 1.918
3--4 4 8 2 1 8 9 16 496.63 7 0.5 0.248
0,00 0.03 0.24 0,1 0.216
4--5 4 8 2 1 8 9 25 39.443 0.66 3.1 0.118
0,00 0.06 0.29 0,1 0.265
5--6 8 8 4 5 8 5 25 56.28 0.809 3.1 0.168
0,00 0.09 0.33 0,1 0.304 0.932
6--7 12 8 6 8 8 2 25 71.431 6 3.1 0.214
0,00 0.12 0.37 0,1 0.335
7--8 16 8 8 3 8 7 25 85.165 1.027 3.1 0.255
0,00 0.41 0,1
8--9 20 8 0.16 0 8 0.369 25 100.71 1.127 3.1 0.302
0,00 0.19 0.43 0,1 0.395 113.49
9--10 24 8 2 9 8 1 25 9 1.205 3.1 0.340
0,00 0.22 0.46 0,1 0.420 1.284
10--11 28 8 4 7 8 3 25 126.82 9 0.7 0.139.
0,00 0.22 0.46 0,1 0.420 13.029
11--12 28 8 4 7 8 3 40 3 0.504 1.3 0.016
0,00 0.44 0.63 0,1 0.574 22.654
12--13 56 8 8 8 8 2 40 8 0.689 1.7 0.038
0,00 0.67 0,1
13--14 84 8 2 0.79 8 0.711 40 33.924 0.853 2.5 0.016
11 0,00 0.89 0.91 0,1 0.824
14-15 2 8 6 6 8 4 40 43.59 0.98 0.5 0.213
16 0.00 1.34 1.44 0.1
15-br 8 8 4 2 8 1.297 40 86.8 1.44 4.97 0.431

Calculul apometrului.

Debitul zilnic maximal se calculează cu relaţia, m3/d:

qn=1,2(qsp×U)/1000 (1)
unde: U- numărul de locuitori;
q sp- necesarul specific de apă, l/d pentru un locuitor valoarea căreia este dată în datele
iniţiale, qsp=150 l/d;
qu=1,2(170·81)/1000=16.52 m3/d
Debitul orar mijlociu, qw, m3/h se determină cu relaţia:
qw=(4qu)/100 (2)
qw=(4·16.52)/100=0.66 m3/h
După debitul zilnic maximal şi debitul de exploatare (anexa 5) se alege tipul de apometru,
diametrul şi se fixează sarcina hidraulică a apometrului.
Pierderile de sarcină în apometru hw m, se calculează cu formula:
hw=Sw(qc)2 (3)
unde: Sw- sarcina hidraulică a apometrului, m (anexa 5);
 qc- debitul de apă de calcul, m3/s;
pentru apartament: da=15 mm, hapar=1,11(0,2169·3,6)2=0,676 m;
pentru clădire: da=32 mm, hclăd=0,1(0,8244·3,6)2=0,8808m;

Calculul presiunii necesare în clădire.

Pentru funcţionarea corespunzătoare a tuturor punctelor de consum din componenţa
instalaţiei interioare de alimentare cu apă este necesară asigurarea atît a debitului cît şi a
presiunii necesare în punctul de racord.
Presiunea minimă necesară în punctul de racord al instalaţiei interioare de alimentare cu apă
rece se determină cu relaţia:
Hnec=Hg+∆h+∑hw+Hf, m (1)
unde: Hg- înălţimea geodezică, se determină ca fiind dintre două plane paralele, unul conţinînd
punctul de racord al instalaţiei interioare, iar altul conţinînd punctul de consum cel mai
dezavantajat amplasat în instalaţie,m:
Hg=[zpard+(nniv-1)·hniv+1,0]-zcond.pub. (2)
unde: zpard- cota absolută a pardoselii parterului, m;
nniv, hniv- numărul de nivele şi înălţimea nivelului, m;
zcond.pub.- cota absolută a axei conductei publice de alimentare cu apă, m;
Hg=[105.7+(9-1)·3.1+1,0]-102.3=29.2 m
∆h- pierderile de sarcină pe conducte, determinarea căreia se face prin însumarea
pierderilor de sarcină liniare(hl) cu pierderile de sarcină locale(hloc), care reprezintă 30% din
pierderile liniare;
∆h=hl+hloc (3)
hl=2,9204 m, hloc=0,8761 m, ∆h=3.7965 m
∑hw - suma pierderilor de sarcină în apometru;
∑h =hapar+hclăd (4)
apom

∑hapom=0,676+0,8806=1,5566 m
Hf- presiune de utilizare la punctul de consum cel mai dezavantajat amplasat în
instalaţie,m, conform anexei 6 se adoptă Hf=2,0…3,0 m. Adopt: Hf=2 m;
Hnec=21.2+3,7965+1,5566+2=28.5531m
Calculul se finalizează prin următoarea verificare:
Hnec≤Hdis
28.5531 m≤35 m, de unde rezultă că este asigurată presiunea necesară pentru funcţionarea
corespunzătoare a tuturor punctelor de consum din clădire.

Instalaţii interioare de alimentare cu apă caldă.

Clasificarea sistemelor de preparare a apei calde de consum.
Instalaţiile de preparare şi distribuţie a apei calde de consum cuprind:
1. sursa de căldură pentru producerea agentului termic primar (încălzitor);
2. aparatele pentru prepararea apei calde de consum;
3. reţele de conducte pentru transportul şi distribuţia apei calde, de la aparatele în
care este preparată, pînă la punctele de consum din clădiri;
Sursele de căldură pentru producerea agentului termic primar pot fi:
1. surse proprii destinate numai pentru prepararea apei calde de consum,
în aparate cum sunt: cazane de baie, boilere electrice;
 2. surse comune destinate în principal pentru alte scopuri (încălzire centrală,
termoficare, energie electrică pentru instalaţii de forţă sau de iluminat) şi care
sunt dimensionate şi pentru asigurarea necesarului de căldură pentru prepararea
apei calde;
3. surse secundare, obţinute în special pentru recuperarea energiei termice din
instalaţiile industriale cum sunt: gazele arse la cuptoarele industriale, aburul
condensat rezultat de la anumite utilaje tehnologice etc.

Calculul instalaţiilor interioare de preparare şi distribuţie apei calde de consum (tur).

Funcţionarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă caldă în regim de consum este
analogă funcţionării sistemei de alimentare cu apă rece.
Proiectarea sistemelor de alimentare cu apă caldă şi calculul lor hidraulic se face la fel ca şi
la instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece.
Debitul de calcul în sistemele locale de alimentare cu apă caldă care deservesc de regulă 3-4
obiecte sanitare sunt egale cu suma debitelor acestor obiecte; sau sunt egale cu capacitatea
maximă a schimbătorului de căldură. În sistemele centralizate de alimentare cu apă caldă
debitele de calcul se determină analog cu debitele de calcul în sistemele de alimentare cu apă
rece folosind datele iniţiale din normativ în dependenţă de obiectul sanitar de calcul.
Pierderile de sarcină pe fiecare tronson se calculează cu formula:
H=1000i·ltr(1+k)
unde: k- coeficient, care ia în consideraţie raportul pierderilor de sarcină locale şi liniare:
• în reţele de distribuţie k=0,2;
• în conductele amplasate în punctul termic central k=0,5;
• în coloane cu uscătoare de prosoape şi în conducte de legătură la apartament k=0,5;
• fără uscătoare de prosoape k=0,1;
• în magistrale k=0,5
În cazul nostru k=0,5. În rest se folosesc aceleaşi formule ca la apa rece deosebire fiind doar
în aceea că:
- debitul orar de apă caldă în ora consumului maxim qo,hr=10 l/s;
- debitul secundar al obiectului sanitar qo=0,20 l/s;
H=1000
Nr. Lung. q0 qc d V K i
Trons. (m) N P N*P a (l/s) (l/s) (mm) 1000i (m/s) (mm) ltr(1+k)
0--1 0.734 1 0.0185 0.21 0.21 16 468.04 1.848 0.515.
1--2 0.55 2 0.037 0.25 0.25 16 633.8 2.21 0.522
2--3 1.38 3 0.055 0.281 0.281 16 783.9 2.472 0.1622.
3--4 3 3 0.055 0.281 0.281 25 62.266 0.89 0.280
4--5 3 6 0.111 0.360 0.360 25 96.3 1.08 0.433
5--6 3 9 0.166 0.41 0.41 25 121.28 1.31 0.545
6--7 3 12 0.222 0.467 0.467 25 152.76 1.4 0.687
7--8 3 15 0.277 0.51 0.51 32 54.02 0.918 0.243
8--9 3 18 0.333 0.558 0.558 32 61.8 1.02 0.278
9--10 0.7 21 0.388 0.595 0.595 32 71.9 1.07 0.118
10--11 1.3 21 0.018 0.388 0.595 0.2 0.595 40 25.03 0.71 0.5 0.048
11--12 1.7 42 0.777 0.84 0.84 40 46.14 1.0 0.117
12--13 0.5 63 1.166 1.046 1.046 50 23.34 0.83 0.017
13--14 2.5 84 1.555 1.238 1.238 50 31.41 0.93 0.234
14-15 0.5 112 2.016 1.437 1.437 50 21.5 0.76 0.016
15-16 4.97 164 2.952 1.802 1.802 50 19.6 0.73 0.146

Calculul apometrului pentru instalaţiile interioare de alimentare cu apă caldă se efectuează

la fel ca şi la instalaţiile interioare de alimentare cu apă rece, prin aceleaşi formule. Debitul
zilnic maximal de apă rece va fi egal cu debitul zilnic maximal de apă caldă, la fel ca şi debitul
orar mijlociu: qu=20.16 m3/d şi qw=0.8064m3/h.
Pierderile de sarcină în apometru vor fi:
pentru apartament: da=15 mm, hapar=1,11(0,281·3,6)2=1,1359 m;
pentru clădire: da=40 mm, hclăd=0,039(1.238·3,6)2=0,774 m;

Calculul presiunii necesare în clădire.

Calculul presiunii necesare în clădire pentru apa caldă se determină cu aceeaşi formulă ca şi
pentru apa rece cu excepţia că se mai adaugă pierderile de sarcină în punctul central termic,
care sunt HP.CT.=2,5 m. Astfel:
Hnec=Hg+∆h+∑hw+Hf+HP.CT., m.
Hg=21.2 m;
∆h=hl+hloc, hl=5.6655 m, hloc=1,6996m, ∆h=7.3651 m
apom apar clăd apom
∑h =h +h , ∑h =1,1359+0,774=1,9099 m
Hf=2,5 m
Hnec=21.2+7.3651+1,9099+2+2,5=34.975
Instalaţii interioare de canalizare.
Prin instalaţii interioare de canalizare, se înţelege ansamblul de conducte, armături şi
accesorii. Aparate şi obiecte sanitare, care asigură colectarea apelor uzate de la punctele de
consum amplasate în interiorul clădirilor şi evacuarea lor în căminul de racord la reţeaua
exterioară de canalizare.
Instalaţiile interioare de canalizare se clasifică după funcţiile pe care le îndeplinesc, în trei
categorii şi anume:
- instalaţii de canalizare interioară a apelor uzate menajere;
- instalaţii de canalizare interioară a apelor uzate provenite din procese tehnologice
industriale sau agrozootehnice;
- instalaţii de canalizare interioară a apelor meteorice;
Utilizarea apei în scopuri menajere în clădiri de locuit, social-culturale sau industriale, se
face în mod igienic, raţional şi în condiţii de confort, iar cu ajutorul obiectelor sanitare se
transportă în sistemul interior de canalizare.
Sifoanele obiectelor sanitare sunt piese care se montează sub ventilul de scurgere (sau ştuţul
de scurgere la cele care nu au ventil) sau în pardoseala încăperilor şi a teraselor. Sifoanele
sunt astfel construite încît permit reţinerea unui strat de apă de o anumită înălţime, numit gardă
hidraulică, ca are rolul de a împiedica pătrunderea gazelor nocive din reţeaua de canalizare în
încăperi.
 Apa uzată colectată în obiectul sanitar este evacuată prin ventilul acestuia în conducta de
legătură la coloana de curgere de unde trece apoi într-o conductă orizontală colectoare prin
care este evacuată în căminul de racord la reţeaua exterioară de canalizare. În conductele
orizontale de legătură de la obiectele sanitare la coloane apa curge gravitaţional, fie cu nivel
liber, fie la secţiunea plină a conductei.
În coloane, curgerea apei uzate are un caracter mult mai complex şi influenţează regimul de
curgere din conductele orizontale de legătură cît şi regimul de curgere din conductele
colectoare la care sunt racordate coloanele. Totodată, în zonele de depresiune ale coloanelor
are loc desifonarea obiectelor sanitare (aspiraţia gărzi hidraulice în coloană prin conductele de
legătură), iar în zonele de suprapunere refularea apelor uzate prin conductele de legătură în
obiectele sanitare şi de aici în încăperi.
Din motive funcţionale, nu se poate înlătura curgerea aerului şi gazelor nocive în coloană,
fiind necesar să li se asigure ieşirea imediată în atmosferă pe o cale lipsită de rezistenţe
hidraulice. Din această cauză, coloana de canalizare a apelor uzate menajere se partea
superioară a acoperişului sau unirea ei cu o conductă din acelaşi material, care poartă
denumirea de conductă principală de ventilare a coloanei de canalizare.
În conductele orizontale denumite colectoare (la care sunt racordate coloanele) curgerea apei
uzate are loc cu suprafaţa liberă, pentru a se asigura evacuarea continuă a amestecului gaze
nocive-aer, prin coloane, în atmosferă.

Calculul hidraulic al instalaţiei interioare de canalizarea a apelor uzate menajere.

Spre deosebire de apa potabilă sau apa uzatăconvenţional (curată), apa uzată menajeră
conţine amestecuri de diferite substanţe dizolvate de provinienţă organică sau anorganică, cu
greutăţi specifice diferite. Aceasta face ca în timpul curgerii, unele substanţe să plutească a
suprafaţă şi să fie antrenate de apă, altele să se menţină în suspensie în masa lichidului; iar
cele mai grele să se depună pe conductă. Pentru evitarea formării depunerilor, este necesară o
anumită viteză minimă de scurgere a apei, la care toate substanţele în suspensie să fie
antrenate, care se numeşte viteză de autocurăţire a conductei.
Viteza de autocurăţire depinde de natura şi concentraţia substanţelor dizolvate în apă şi are
valoarea de 0,7 m/s pentru conducte închise şi de 0,5 m/s pentru canale deschise. Din cauza că
debitele de apă uzată din conductele de scurgere variază în permanenţă, putînd uneori şi să se
anuleze, în funcţie de gradul de utilizare al punctelor de consum, rezultă, că viteza de curăţire
se realizează doar periodic, în anumite cazuri.
Creşterea vitezei de curgere a apei uzate în conductele de canalizare, nu poate fi admisă
pentru o valoare maximă de la care începe eroziunea şi chiar deteriorarea tuburilor prin
lovituri mecanice exercitate pe pereţii conductei de către substanţele aflate în suspensie şi
materialele care plutesc. De asemenea, la viteze mari unele procese de sedimentare sunt
favorizate, anumite substanţe separîndu-se din soluţie şi depunîndu-se pe conducte, obţinîndu-
se un efect contrar celuui urmărit prin creşterea vitezei de curgere.
Vitezele maxime admise în conductele de canalizare, stabilite pe cale experimentală sunt
următoarele: 4 m/s pentru tuburi metalice, din PVC, ceramice şi beton armat; 3 m/s pentru
tuburi din beton şi azbociment.
Curgerea apei uzate avînd loc în mod gravitaţional, pentru realizarea vitezelor minime, de
autocurăţire, este necesară montarea conductelor de canalizare cu o anumită pantă minimă, iar
din motive de siguranţă în funcţionare se recomandă prevederea, a unor pante mai mari decît
pantele minime, numite pante normale, la care se realizează viteze de scurgere mai mari decît
vitezele minime de autocurăţire şi mai mici decît vitezele maxime admisibile.
Diametrele conductelor orizontale de legătură de la obiectele sanitare la coloane se
determină din condiţii funcţionale ţi constructive, pe cale experimentală, pentru a asigura
evacuarea apelor uzate fără pericol de înfundare a reţelei.
Particularităţile scurgeri apei ăn conducte verticale au făcut ca pînă în prezent să nu existe o
metodă unitară de calcul a diametrului coloanelor.
De regulă, se determină debitul maxim de evacuare a apei uzate prin coloana de un anumit
diametru. Valorile debitelor maxime pentru coloane de diferite diametre sunt limitate de viteza
maximă de cădere a apei în conductă.
Calculul hidrauluic al instalaţiei interioarea de canalizare a apelor uzate menajere are
aceeaşi consecutevitate ca şi la calculul instalaţiei interioare de alimentare cu apă rece, cu
excepţia:
1) Debitul orar de apă rece în ora consumului maxim qo,hr=15,6 l/s;
2) Debitul secundar al obiectului sanitar qo=0,25 l/s;
3) Debitul de calcul aici se determină astfel: qc=qtot=5·qo·α;
4) Debitul de scurgere qs=qo+qtot, unde: qo- debitul de scurgere de la obiectul sanitar;
5) Pentru determinarea pantei hidraulice sunt necesare nişte condiţii:
- la d=50 mm » i=0,025- 0,035 m
- la d=110 mm » i=0,012- 0,02m
- la d =160 mm » i=0,08- 0,01m
6) Determinăm gradul de umplere H/d, pentru aceasta trbuie ţinut cont de următoarele condiţii:
-la d=50- 110mm »H/d ≥0,3 şi ≤0,5;
- la d=125, 160, 200mm »H/d ≥0,3 şi ≤0,6;
7) pierderile de sarcină se determină astfel: ∆H=1000i·ltr;

Nr. N P N×P α qo qtot qo qs d 1000i ltr V H/d ∆H

tr. buc. l/s l/s l/s l/s mm mm/m m m/s m
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
0-1 1 0.017 0.207 0.258 1.858 50 0.012 0.734 0.626 0.441 0.0088
0,017

0,25

1,6

1-2 2 0.034 0.245 0.306 1.906 50 0.012 0.55 0.628 0.435 0.0066
2-3 3 0.051 0.273 0.341 1.941 50 0.012 0.88 0.631 0.431 0.0106
3-4 4 0.068 0.301 0.376 1.976 110 0.012 0.5 0.635 0.427 0.006
4-5 4 0.068 0.301 0.376 1.976 110 3 0.427
5-6 8 0.136 0.384 0.48 2.08 110 3 0.414
6-7 12 0.204 0.449 0.561 2.161 110 3 0.404
7-8 16 0.272 0.51 0.637 2.237 110 3 0.495
8-9 20 0.34 0.565 0.706 2.306 110 3 0.488
9-10 24 0.408 0.61 0.762 2.362 110 3 0.482
10-11 28 0.476 0.658 0.822 2.422 110 0.7 0.475
11-12 28 0.476 0.658 0.822 2.422 110 0.012 0.93 0.655 0.475 0.0156
12-13 56 0.952 0.937 1.171 2.771 110 0.014 3.5 0.705 0.459 0.0238
13-14 84 1.428 1.168 1.46 3.06 110 0.016 0.8 0.78 0.5 0.008
14-15 112 1.904 1.394 1.74 3.342 110 0.02 5.78 0.835 0.456 0.099
15-br 168 2.856 1.763 2.203 3.524 110 2.00 3.5 0.35 0.55 0.07
Bibliografie

1. Alimentări cu apă şi canalizări. Îndrumar metodic pentru proiectul de an. Partea întîi.
Nr.71, Chişinău, 2004.
2. Alimentări cu apă şi canalizări. Îndrumar metodic pentru proiectul de an. Partea a doua.
Nr.74, Chişinău, 2004.