FIȘĂ DE LUCRU

Ciclul celular cuprinde interfaza și diviziunea celulară.

Enumerați perioadele interfazei.
Interfaza este formată din trei perioade (subfaze), iar fiecare dintre ele se caracterizează printr-o
serie de particularităti.
1) Perioada G1 (presintetică) .
În perioada G1 nu se produce sinteza ADN-ului (cantitatea de ADN este 2n (2c)), dar se
sintetizează intensiv ARNm, proteinele, enzimele. În afară de aceasta, în celulă se acumulează
ATP, iar numărul de organite celulare creşte.
Perioada G1 constituie 25-50% din timpul interfazei (4-10 ore). La o serie de celule (celulele
maligne), plasmodiul mixomicetei (Fusarium) poate lipsi.
2) Perioada S (sintetică) .
În această perioadă are loc reduplicarea ADN-ului, cantitatea lui variind între 2c şi 4c
(după numărul de cromatide). Paralel cu sinteza ARNr continuă sinteza ARNm.
Diviziunea celulară 2
Perioada S ocupă 35-40% (5-8 ore) din interfază. Ea nu poate lipsi în ciclul celular.
3) Perioada G2 (postsintetică).
În această perioadă continuă sinteza ARN-ului şi a proteinelor. Se sintetizează în cantităti mari
tubulinele, actina şi miozina, acestea fiind necesare dividerii celulare.
Perioada G2 are o durată de 20-35% (3-5 ore) din interfază. După interfază celula se divide.
Reproducerea celulelor asigură creşterea, multiplicarea, diferentierea şi regenerarea tesuturilor,
iar, în cele din urmă, continuitatea vietii.
Celulele procariote se reproduc ca rezultat al dividerii simple, fie prin strangulatie (bacteriile
gramnegative), lamelă mediană (bacteriile grampozitive), sau prin înmugurire (la rizobii).
În prealabil, în celula initială are loc reduplicarea moleculei de ADN cu participarea nemijlocită a
plasmalemei, astfel celulele-fiice primesc aceeaşi informatie ereditară localizată în nucleoid.
Celulele eucariote se reproduc pe două căi:
1. prin diviziunea directă (amitoză);
2. prin diviziunea indirectă (cariochineză şi citochineză).
Diviziunea directă reprezintă o simplă scindare a nucleului şi a citoplasmei, iar diviziunea
indirectă are loc în urma unor schimbări ale substantei nucleare.
Diviziunea indirectă poate fi:
a) tipică sau ecvatională (mitoza);
b) alotipică sau reductională (meioza);

Prezentați patru caracteristici ale profazei mitotice.

profaza, metafaza, anafaza și telofaza.
Precizați numărul de cromozomi din celulele rezultate dintr-o celulă mamă cu 46 de cromozomi
în urma mitozei.
23 cromozomi
Construiți 2 enunțuri false utilizând termenii: anafază, fus de diviziune. Utilizând limbajul științific
adecvat corectați enunțurile, astfel ca acestea din false să devină adevărate!
-Anafaza este una din fazele diviziunii celulare directe (mitoză).
-Anafaza este una din fazele diviziunii celulare indirecte (mitoză).
b) -Al doilea stadiu al mitozei sau fiecare dintre diviziunile meiozei, in care
cromozomii migreaza pe firele fusului celular spre cei doi poli ai celulei.
- Al treilea stadiu al mitozei sau fiecare dintre diviziunile meiozei, in care
cromozomii migreaza pe firele fusului celular spre cei doi poli ai celulei.

2. Celula este delimitată de un înveliș celular.

Denumiți cele două componente ale învelișului celulei vegetale și menționați pentru fiecare
compoziția specifică.
Pereții celulelor vegetale sunt străbătuți de punctuațiuni și plasmodesme. Punctuațiunile sunt
spații în peretele celular, iar plasmodesmele sunt punți citoplasmatice care străbat
punctuațiunile. Plasmodesmele fac legătura între citoplasmele a două celule vecine, iar la
nivelul lor se continuă reticulul endoplasmatic.
celuloză, hemiceluloză și pectină, plastide
Precizați două funcții ale membranei celulare.
transportul de substanțe;
asigurarea homeostazei;
protejarea spațiului celular;
conferirea unei forme celulei;
echilibru osmotic; (osmoză)
Alcătuiți un minieseu intitulat Celula - unitatea structurală și funcțională a lumii vii, respectând
următoarele indicații:
Enunțarea a cel puțin 4 noțiuni specifice temei.
Celula este unitatea structurală funcţională şi genetică a materiei vii,capabilă să-şi ducă viata
independent şi interdependent.Cel care a introdus pentru prima oară noţiunea de celulă a fost
Robert Hooke în anul 1665.
Mult mai târziu,o dată cu perfecţionarea microscopului optic,a devenit posibil şi studiul a câtorva
componete celulare precum:membrana,citoplasma,nucleul,vacuolele,etc.
Descoperirea microscopului electronic a extins câmpul cercetărilor asupra componentelor
celulare până la dimensiunea macromoleculetor (de ordinul nanomctrilor ). La nivelul structurilor
electronice se verifică ideea unităţii materiei vii, întrucât dispar, în marea lor majoritate,
deosebirile dintre celulele diferitelor organisme.
Structura celulei plantelor,adică celula vegetală,a fost descrisă de către M. Schleiden în 1838,şi
mai apoi a fost descrisă şi celula animală de către T.Schwann în 1839.După puţin timp a luat
naştere teoria celulară,care susţine,în principal,că toate plantele şi animalele sunt alcătuite din
celele nucleate.
Celula apare ca un ansamblu de părţi diferite care se găsesc într-o strânsă corelaţie şi
interacţiune, formând un tot unitar. Ea este un sistem deschis, aflat într-un permanent schimb
de materie şi energie cu mediul.

Prezentarea principalelor diferențe dintre celula vegetală și cea animală.

Celulele vegetale și animale prezintă mai multe diferențe și asemănări. De exemplu, celulele
animale nu au perete celular sau cloroplaste, dar celulele vegetale. Celulele animale au cea mai
mare formă rotundă și neregulată, în timp ce celulele vegetale au forme fixe, dreptunghiulare.
Celulele vegetale și animale sunt ambele celule eucariote, astfel că au mai multe caracteristici
în comun, cum ar fi prezența unei membrane celulare și organele celulare, cum ar fi nucleul,
mitocondriile și reticulul endoplasmic.

3. Meioza. Mitoza.
Evidențiați asemănările și diferențele dintre profaza mitozei și profaza I a meiozei.
Mitoza: O celulă somatică împarte o dată . Cytokinesis (divizarea citoplasmei ) are loc la
sfârșitul lui telofaza .
Meioza: O celulă de reproducere divide de două ori . Cytokinesis se întâmplă la sfârșitul
telofazei I și II telofaza.

4. Caracterizați cariotipul uman normal.

Cariotipul uman normal – omul (Homo sapiens sapiens) are în celulele somatice 46 de
cromozomi dintre care 22 de perechi autozomi şi 1 pereche heterozomi sau cromozomi ai
sexului (XX la femeie şi XY la bărbat).
Folosind criteriile de analiză prezentate mai sus, cromozomii umani au fost repartizaţi în 7 grupe
notate cu literele: A, B, C, D, E, F, G.
Autozomii sunt dispuşi în aceste grupe în ordinea mărimii şi sunt numerotaţi de la 1-22.
Cromozomul X are dimensiuni mai mari, asemănător cromozomilor din grupa B.
Cromozomul Y este mai mic, similar celor din grupa G şi reprezintă circa o treime din mărimea
cromozomului X.
Grupa A – cuprinde primele 3 perechi de cromozomi cu dimensiuni mari 9,08 – 7,06 microni.
Perechile 1 şi 3 sunt metacentrici, iar perechea a 2-a sunt submetacentrici. Cromozomul din
perechea 1 are o constricţie secundară în regiunea proximală a braţului lung;
Grupa B – cuprinde perechile de cromozomi submetacentrici 4 şi 5 cu dimensiunile de 6,55 -
4,46 microni;
Grupa C – cuprinde cromozomi din perechile 6-12, de mărime mijlocie şi submetacentrici, cu
dimensiuni cuprinse între 5,84 – 4,46 microni. Cromozomii perechi 9 au o constricţie secundară
în regiunea proximală a braţului lung;
Grupa D – cuprinde cromozomi acrocentrici şi cu sateliţi, din perechile 13-15 cu dimensiuni
cuprinse între 3,64 – 3,36 microni;
Grupa E – cuprinde cromozomi relativ mici cu dimensiuni cuprinse între 3,23 – 2,76 microni;
cromozomii perechii 16 sunt metacentrici şi au o constricţie secundară în zona braţului lung, iar
perechile 17-18 sunt formate din cromozomi submetacentrici;
Grupa F – cuprinde cromozomi acrocentrici şi cu sateliţi, din pere4chile 21-22 care au
dimensiunile de 1,83 – 1,68 microni.
Cromoyomul X are lungimea de 5.80 microni şi este metacentric, iar cromozomul Y are
lungimea de 1,96 microni şi este acrocentric.
Cariotipul uman normal determină transmiterea unor caractere umane normale, cum ar fi:
grupele sanguine, culoarea ochilor, determinismul genetic al sexelor, culoarea părului, înălţimea
indivizilor, relieful degetelor şi a palmei, pigmentaţia pielii, timbrul vocii şi altele.
Transmiterea celor 4 grupe sanguine se află sub controlul a 3 gene alele (LA, LB, l) plasate pe
acelaşi locus.
La şi Lb sunt codominante deoarece prezenţa lor în acelaşi genotip dau naştere unui fenotip
AB.