Are foi şi scoarţă

Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(cartea)

Sunt rotundă sau pătrată

Ascut creionul îndată.
(ascuțitoarea)

Nu e șoarec, nici orbete,

Roade pete din caiete,
Ar fi bine și frumos
Să nu-i dăm nimic de ros.
(radiera)

Are limba de cărbune,

Pe hârtie multe spune.
(creionul)
Cărticica minunată
 
Măi, ghiduşă cărticică,
Chiar de eşti aşa de mică,
Draga mea, cum reuşeşti
Să ne bucuri cu poveşti,
Poezii nenumarate,
Cu versuri frumos rimate?
De poveşti ce să mai spun?
N-am văzut ceva mai bun!
Ce pe mine mă inspiră
Să desenez din grădină.
Multe lucruri ne înveţi,
Cum să fim copii isteţi.

Cartea
 
Cartea-i bucuria noastră,
Are multă-nvăţătură,
Ea a strâns toată lumina,
N-a uitat o picătură.
 
Poartă-n paginile-i scumpe
Toată-nţelepciunea lumii
Are scris în ea din vremuri
Tot ce ne-au lăsat străbunii.
 
Tu, copilule, iubeşte-o
Şi în viaţă, nu uita
Că fiind lumina ţării
Cartea-i şi lumina ta.