Poezii despre carte pentru copii

Va prezentam cateva poezii despre carte pentru copii.

 
Cartea
Cartea e ca mama noastra
Ea ne-nvata ce e bine,
Tot ce trebuie sa facem
Si sa stie orisicine.
 
Ea da sfaturi tuturor.
E-nteleapta, e-ajutor,
Pentru toti ce vor sa-nvete.
 
Ea nu doarme,
Chiar si noaptea
Este treaza pentru noi.
 
Are-ntelepciune veche,
E faclie-n univers.
Ea ne lumineaza drumul
Pentru cât avem de mers.
 
Copilul si cartea
Carte draga, de la tine
Eu pot multe a-nvata,
Tata tot mereu imi spune
Si eu cred ca este asa.
 
Vino doar de ma invata,
Ca eu te voi asculta
Si voi fi n a mea viata
Precum ma vei invata.
 
Dara cartea nu vorbeste
Si copilul se mahni,
Mama insa ii sopteste:
Vezi de-nvata a citi!
 
Cartea poate sa vorbeasca
Numai celui ce-i deprins
Care stie sa citeasca
Ce intr-insa este scris

Ghicitori despre carte

 

Află câteva ghicitori despre carte, prietenul nostru cel mai bun, o comoară
fără de preţ care luminează mintea şi sufletul.
 
Are pagini colorate
Şi scrie în ea de toate.
Şi cu cât o îndrăgeşti,
Tot mai mult o foloseşti.
(cartea)
 
Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte şi nu-i om,
Dă exemple, sfaturi multe
Celor ce vor să le-asculte!
(cartea)
 
Are foi şi scoarţă
Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(carte)
 
E o grădină mândră, semănată
Cu poezii, cu glume şi poveşti,
Dar nu se lasă lesne vizitată
Decât când ştii, copile, să citeşti.
(cartea)

Cărticica minunată
 
Măi, ghiduşă cărticică,
Chiar de eşti aşa de mică,
Draga mea, cum reuşeşti
Să ne bucuri cu poveşti,
Poezii nenumarate,
Cu versuri frumos rimate?
De poveşti ce să mai spun?
N-am văzut ceva mai bun!
Ce pe mine mă inspiră
Să desenez din grădină.
Multe lucruri ne înveţi,
Cum să fim copii isteţi.
 
 
Cartea
 
Cartea-i bucuria noastră,
Are multă-nvăţătură,
Ea a strâns toată lumina,
N-a uitat o picătură.
 
Poartă-n paginile-i scumpe
Toată-nţelepciunea lumii
Are scris în ea din vremuri
Tot ce ne-au lăsat străbunii.
 
Tu, copilule, iubeşte-o
Şi în viaţă, nu uita
Că fiind lumina ţării
Cartea-i şi lumina ta.
 
 
Cartea
 
Cartea te învaţă
Şi-uneori îţi dă povaţă,
Nimeni nu mi-o poate lua
Dacă învăţ în continuare din ea.

Cartea-i cea mai bună,

Pe pământ, dar şi pe lună.
Dacă cartea o iubeşti
Multe poţi să-nfăptuieşti.

Să citeşti, să socoteşti,
Pân' om mare ai să creşti
Şi în ea poţi să găseşti
Poezii, dar şi poveşti.
 
 
Cartea
 
Cartea nu e ce se vede:
Un pachet de coli frumoase
Între două scoarţe groase.
 
Cartea este ce n-ai crede:
Mii de gânduri îţi urzeşte,
Cu idei te-mpodobeşte.
 
Cartea e o viaţă nouă!
Când citeşti,
Întinereşti,
Aripi lungi de vis îţi cresc
Şi-aşa mult te-îmbogăţesc
Printre veşti,
Printre poveşti,
Sub a literelor rouă!
 
Cartea nu e ce se vede.
Până nu citeşti, n-ai crede:
Cartea e ce nu se vede.
 
 
Spune-mi mamă
 
Spune-mi, mamă, cum încap
Sute de poveşti în cap?
Cărţile cu multe-n ele
De abia le ţii de grele
Şi-ndelung le frunzăreşti
Până cauţi şi găseşti
Dar când eu vreau o poveste
Nici n-apuc să prind de veste
Şi cuvintele-ţi departe
Ştiu prin basme să mă poarte.
Câteodată mi-e şi frică!...
Te-a vrăjit o zână mică?
 
Poate că m-o fi vrăjit,
Dar nici eu n-am lenevit.
Am privit şi-am răsprivit,
Am citit şi-am răscitit
Câte-n lună şi în stele,
Şi de bune şi de rele.
Orice lucru poartă-o taină.
Pe sub chip sau pe sub haină.
 
Da? Ei, bine, haina ta ce poveste-ascunde-n ea?
 
 
Ex libris

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris

Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

Eşti ca vioara, singura ce cântă

Iubirea toată pe un fir de păr,
Şi paginile tale, adevăr,
S-au tipărit cu litera cea sfântă