Evaluarea didactică

Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru autonomie, pentru
autoeducaţie şi autoevaluare.
În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se impune o altă manieră de abordare a evaluării
rezultatelor şcolare, un model de proiectare/realizare a procesului integrat de predare – învăţare – evaluare mai
eficient, centrat, cu adevărat, pe elev.
În contextul educativ şcolar evaluarea acţionează din două perspective:
● evaluarea ca „unitate socială”, care se traduce prin decizii de orientare, selecţie şi certificare;
● evaluarea ca „utilitate pedagogică” tradusă prin decizii de reglare didactică.
Funcţiile evaluării activităţii didactice

Evaluarea şcolară reprezintă un ansamblu de activităţi dependente de anumite intenţii.

După derularea unei secvenţe de învăţare , se discern trei funcţii ale evaluării:
● verificarea sau identificarea achiziţiilor şcolare;
● perfecţionarea şi regularizarea căilor de formare a indivizilor;
● sancţionarea sau recunoaşterea socială a schimbărilor operate asupra indivizilor aflaţi în formare.
După nivelul unei clase, se ţine cont de trei funcţii ale evaluării:
● orientarea deciziilor de natură pedagogică în vederea asigurării unui progres armonios şi continuu în dezvoltarea
elevului;
● informarea elevilor şi părinţilor asupra stadiului formării şi a progreselor actuale sau posibile;
● stabilirea unei ierarhii, implicite sau explicite, prin atribuire, în funcţie de rezultate, a unui loc sau rang valoric.
Coborând nivelurile macro şi microsistemice, se sugerează următoarele funcţii ale evaluării:
● de constatare, dacă o cunoştinţă a fost asimilată, o deprindere a fost achiziţionată;
● de informare a societăţii, prin diferite mijloace privind stadiul şi evoluţia pregătirii populaţiei şcolare;
● de diagnosticare a cauzelor care au condus la o eficienţă scăzută a acţiunilor educative;
● de prognosticare a nevoilor şi disponibilităţilor viitoare ale elevilor;
● de selecţie sau de decizie asupra poziţiei unui elev într-un nivel al pregătirii sale;
● pedagogică, în perspectiva elevului (stimulativă, de întărire a rezultatelor, de formare a unor abilităţi, de conştientizare
a posibilităţilor, de orientare şcolară şi profesională) şi în perspectiva cadrului didactic (pentru a şti ce a făcut şi ce are de
realizat în continuare).
 Metode tradiţionale de evaluare

 Examinarea orală
 avantaje: îi obişnuieşte pe elevi să comunice oral, direct, permite dirijarea elevilor prin întrebări suplimentare,
favorizează confirmarea au infirmarea imediată a răspunsurilor.
 dezavantaje: nu este convenabilă elevilor timizi sau care elaborează mai greu răspunsul, utilizează mult timp ,
depinde de starea afectiva a examinatorului , nu acordă şanse egale tuturor elevilor şi nu permite compararea
performanţelor între elevi.
Instrumente principale de evaluare orală:
 

 Conversaţia de verificare (întrebări/răspunsuri);

 Evaluarea orală cu suport vizual (imagini, scheme, grafice) ;

 Redarea (repovestirea) unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte etc.

 Citirea unor dialoguri incomplete şi completarea acestora ;

 Descrierea şi reconstituirea ;

 Descrierea / explicarea ;
 Exemple:
1)Care sunt părţile de vorbire învăţate?
Ce este substantivul?
Plecând de la definiţia substantivului, precizaţi dacă următoarele cuvinte sunt substantive:
abecedar, gheaţă, lumânare, delfin, verişor, brumă.
Care sunt modalităţile de a identifica un substantiv?
Verificaţi dacă cuvântul „scriere” este substantiv.
2) Observă schema următoare (...)
Completează schema cu exemple, folosind substantivele din textul următor:
Fata moşneagului şi-a dovedit blândeţea, răbdarea, înţelepciunea acordând ajutor
fiinţelor şi lucrurilor întâlnite în calea ei. Îngrijirea căţeluşei, curăţarea părului de omizi,
lipirea cuptorului, repararea fântânei au demonstrat hărnicia şi bunătatea fetei. Emoţia
prilejuită de întâlnirea cu copilaşii Sfintei Duminici s-a risipit datorită încrederii în
Dumnezeu.
3)Povesteşte dialogul dintre Baba Iarnă şi ghiocel, din lectura „Legenda ghiocelului”,
folosind verbe la persoana a III-a.
 Examinarea prin probe scrise

 avantaje : oferă elevilor posibilitatea de a se concentra asupra unei teme, oferă şanse egale tuturor elevilor prin
verificarea însuşirii unui anume conţinut, favorizează compararea rezultatelor , permite o apreciere mai precisă şi e
convenabilă elevilor lenţi sau timizi.
 dezavantaje : nu permite ca unele erori să fie lămurite şi corectate pe loc de către învăţător şi nu face posibilă
orientarea elevilor, prin întrebări suplimentare, către un răspuns corect şi complet.
 

 Extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată) ;

 Lucrarea de control (anunţată) ;

 Activitatea de muncă independentă în clasă ;

 Tema pentru acasă ;

 Testul .
 Testele docimologice - “instrumente de măsurare obiectivă şi precisă a informaţiei achiziţionate de elev şi a
capacităţilor formate”.
Caracteristici:
● conţin probe care permit determinarea nivelului de cunoştinţe achiziţionate / nivelul de dezvoltare a unor
capacităţi;
● acoperă o arie mai mare din conţinutul predat şi verifică un număr mai mare de obiective;
● oferă posibilitatea măsurării şi aprecierii nivelului de pregătire a unui elev;
● se aplică în cadrul obişnuit de desfăşurare a activităţii didactice;
● dezvoltă capacitatea de autoevaluare la elevi;
● oferă datele necesare măsurilor deameliorare a activităţii didactice;
● au grad de obiectivitate sporit deoarece utilizează o unitate de măsură standard.
Etape în elaborare :
● precizarea obiectivelor pedagogice;
● analiza conţinutului asupra căruia se face verificarea;
● alcătuirea testului prin redactarea întrebărilor (itemilor) în concordanţă cu obiectivele a căror îndeplinire este
verificată.
Pentru fiecare unitate de conţinut se redactează itemi corespunzători diferenţiaţi, pe categorii, capacităţi
operaţionale etc.
 Itemi obiectivi
 Itemi cu alegere duală.
Exemple :
1. a) Notaţi cu A (adevărat) şi cu F (fals) în căsuţa din dreptul fiecărui enunţ:
În propoziţia „Emil are o carte nouă.” cuvântul nouă este numeral.
În propoziţia „Nouă ne este foame.” cuvântul nouă este pronume.
Substantivul „bunătate” denumeşte o însuşire.
Toate părţile de vorbire învăţate pot fi grupate după număr.
b) Modificaţi enunţurile false astfel încât acestea să devină propoziţii adevărate.
Argumentaţi alegerea voastră.
2. Tăiaţi cu o linie răspunsul incorect dintre cele două variante – DA / NU.
Putem clasifica substantivele după felul şi după numărul lor. DA / NU
Ştiind că adjectivele arată însuşiri ale substantivelor, le putem clasifica şi pe ele după fel şi număr. DA / NU
Pronumele şi verbele au în comun categoriile gramaticale ale persoanei şi numărului. DA / NU
În propoziţia „Elevul are pe bancă mai multe caiete.” toate substantivele sunt la numărul singular. DA / NU
Forma corectă a verbului „a lua” la persoana a III-a, numărul plural este „iau”. DA / NU
3. Cum se scrie corect? Taie cu o linie forma incorectă:
simpatic / sinpatic ; epure / iepure ; înorat / înnorat
eşti / ieşti ; gheaţă / ghiaţă ; ieram / eram
conpas / compas ; aşază / aşează ; alcătueşte / alcătuieşte
   Itemi de tip pereche
Exemple:
1. Uneşte substantivele proprii din coloanele A şi B cu ceea ce denumesc (un răspuns poate fi folosit o dată, de mai multe ori sau niciodată):
Argeş oraş Olt
România judeţ Braşov
Irina apă Spania
Carpaţi ţară Dunăre
Suceava munte Bucureşti
Italia nume Lăcrămioara
2. Realizează corespondenţa între cuvintele cu litere îngroşate şi denumirile părţilor de vorbire corespunzătoare:
Substantiv Mă privea cu ochi vii.
Adjectiv Când ajungi la mine?
Pronume A ruginit frunza din vii.
Numeral Nouă ne place dansul.
Verb Am cumpărat mine de pix.
El are nouă creioane.
3.Literele A, B, C, D sunt iniţiale ale numelor unor sportivi: Andrei, Bogdan, Cornel şi Dinu, iar numerele 20, 25, 30, 35 reprezintă
lungimea exprimată în metri a traseului parcurs.
Urmăreşte tabelul şi uneşte numele fiecărui sportiv din coloana M cu distanţa parcursă, din coloana N.

35           M   N
30           Andrei   20
25           Bogdan   25
20           Cornel   30
  A B C D   Dinu   35
  Itemi cu alegere multiplă
Exemple :
1. Subliniază răspunsul corect:
În propoziţia „Voi aveţi haine noi.” cuvântul noi este:
a) substantiv;
b) adjectiv;
c) pronume.
2. Alege varianta corectă şi subliniaz-o:
În propoziţia „Tu scrii corect.” există un pronume la persoana:
a) I; b) a II-a; c) a III-a.
3. Pune semnul X în dreptul răspunsului corect:
În propoziţia „Voi veniţi la noi.” cuvântul noi este:
..... substantiv; .... adjectiv; .... pronume.
4.Încercuieşte litera din dreptul numărului care a fost descompus pe cei trei nori:

700 50 9

A. 750 B. 759 C. 795

5. Selectaţi din lista de mai jos substantivele care denumesc:

a) acţiuni;
b) însuşiri.
Scrieţi pe două coloane substantivele.
frumuseţe, emoţie, bunătate, scriere, hărnicie, tristeţe, povestirea, curaj, îngrijire, jucărie.
 Itemi semiobiectivi

 Itemi cu răspuns scurt

Exemple:
1. Precizează felul substantivelor din enunţurile următoare:
„Soarele coborâse sub orizont şi umbrele nopţii se ridicau fumegând de prin adâncurile văilor.”
Făt Frumos lovise Miazănoaptea.
2. Identifică ce exprimă sau ce denumesc cuvintele din fiecare şir:
copil, pisică, furnică: .............................
mic, strâmb, curios: ...............................
casă, bicicletă, hârtie: ...........................
învaţă, aleargă, se joacă: ......................
zăpadă, arşiţă, viscol: ...........................
unu, nouă, douăzeci: .............................
3.La ce timp sunt verbele următoare?
1. voi desena; (…………………)
2. am citit; (…………………)
3. cântăm; (…………………)
4. privea. (…………………)

 
  Întrebările structurate
Exemple :
1.Citeşte cu atenţie fragmentul următor, apoi rezolvă cerinţele:
„Şi aşa trăiau acolo, liniştiţi şi fericiţi. Din seceratul grâului şi din ridicarea snopilor se scuturaseră ________ pe mirişte o
groază de boabe cu care se hrăneau şi, măcar că nu era vreo apă prin apropiere, nu sufereau de sete, că beau dimineaţa picături de
rouă de pe firele de iarbă. (...) Încet – încet puful de pe pui s-a schimbat în fulgi şi pene şi, cu ajutorul mamei lor, au început să
zboare.”
(Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti – Puiul)
a) Transcrie substantivele aflate la numărul singular, apoi pe cele la numărul plural.
b) Alcătuieşte enunţuri cu următoarele substantive:
fulgi – fulgii; snopi – snopii.
c) Alege, din textul dat, substantivele care au numai formă de singular.
d) Găseşte substantivele care se înrudesc cu următoarele cuvinte: liniştiţi, fericiţi, hrăneau, beau, (s-a) schimbat.
e) Foloseşte substantivul groază în două enunţuri, având înţelesuri diferite.
f) Scrie două enunţuri în care cuvântul pui să fie, pe rând, substantiv şi verb.
g) Scrie un scurt text în care să prezinţi o lecţie de zbor a puilor.
2.Se dă enunţul:
“ – Ionele, culegerea de matematică este potrivită clasei a IV-a?”
1. Care este predicatul propoziţiei? Analizează-l, arătând felul şi părţile de vorbire din care este alcătuit.
2. Care sunt atributele întâlnite în enunţ şi prin ce parte de vorbire este exprimat fiecare?
3. Cum se poate transforma enunţul dat într-o propoziţie simplă? Scrie propoziţia obţinută.
4. De ce s-a folosit virgula după substantivul Ionel?
 Itemi subiectivi

 Itemi tip rezolvare de problemă

Exemple :
1. Transformă următoarele substantive în adjective: zăpadă, gheaţă, cinste, înţelepciune, lene.
Demonstraţi că sunt adjective alcătuind enunţuri cu acestea.
2. Se dă enunţul:
„Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă.”
(Emil Gârleanu –Fricosul)
Explică grupurile de cuvinte: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă, înlocuindu-le cu construcţii
care au acelaşi înţeles.
3. Demonstrează, cu ajutorul enunţurilor, persoana şi numărul verbului „scriu”.
Identifică asemănări şi deosebiri pentru verbul „scriu” (referindu-te la persoană şi număr).
Alcătuieşte propoziţii pentru a demonstra deosebirile găsite.
4.Să se rezolve problema:
Într-o livadă s-au sădit 159 peri, cu 294 mai mulţi meri, iar nuci cu 113 mai puţin decât meri.
Câţi pomi s-au sădit în livadă?
  Itemi de tip eseu
Exemple:
1.Eseu cu răspuns extins
Compune un text în care să prezinţi însuşirile fizice şi însuşirile sufleteşti ale domnului învăţător din textul
„Domnu’ Trandafir” (timp de lucru 30 minute)
2.Eseu structurat
Scrieţi o compunere în care să descrieţi următorul tablou „Fete lucrând la poartă”
Puteţi folosi următorul plan:
● Ce anotimp este înfăţişat în tablou? De unde deducem acest lucru?
● Ce se vede în primul plan? Ce culori predomină?
● Ce se vede dincolo de drum?
● Ce lucrează fetele? De ce lucrează la poartă?
● Ce se vede în plan depărtat?
● Care este culoarea dominantă? Ce exprimă această culoare?
● Cum pătrunde lumina? De ce?
● Despre ce credeţi că vorbesc fetele?
● Ce alte tablouri ale pictorului N. Grigorescu mai cunoaşteţi?
3.Eseu liber
Realizează o compunere în care să prezinţi animalul tău preferat, precum şi întâmplări şi fapte trăite împreună
cu acest animal, care ţi-au stârnit emoţii sau sentimente deosebite.
  Examinarea prin probe practice

Probele practice pun în lucru capacităţile aplicative ale elevilor prin următoarele activităţi: desene,
figuri grafice, compuneri, ilustraţii, ierbare, colecţii etc., la clasele mici folosindu-se multiple şi variate
forme de muncă independentă: lucrul pe caiet, fişe, jocuri didactice ş.a.
Exemple:
1.Realizează schema verbului sub formă de ciorchine.
2.Completează diagrama Venn pentru compararea a două părţi de vorbire: pronumele şi verbul.
 
 Metode moderne, alternative şi complementare de evaluare

 Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor

În activitatea pe care o desfăşoară zilnic la clasă, învăţătorul obţine prin intermediul acestei metode informaţii
relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de acţiune şi reacţionare, a competenţelor şi
abilităţilor de care dispun.

 Avantaje : se pot culege informaţii relevante asupra performanţelor elevilor din perspectiva capacităţii lor de
acţiune şi relaţionare, a competenţelor şi abilităţilor lor , se pot urmări evoluţia şi progresul elevilor la limba şi
literatura română , fişele de evaluare nu depind de capacitatea de comunicare a elevului cu profesorul, acesta fiind
cel care înregistrează şi interpretează comportamentul tipic sau alte performanţe ale elevului.

 Dezavantaje : necesită timp mai mult , există riscul notării datelor în mod subiectiv.

Modalităţi de înregistrare a acestor informaţii:

  Fişa de evaluare
Clasa_________________
Numele elevului ___________________________________
Data__________________
Prezentarea evenimentului/ faptei ___________________________
Interpretarea evenimentului (concluzii de natură psiho-pedagogică)___________________

 Scara de clasificare- o serie de enunţuri faţă de care el trebuie să-şi manifeste acordul sau dezacordul, având
la dispoziţie o scară cu 5 trepte: puternic acord, acord, indecis/neutru, dezacord, puternic dezacord.
Exemplu:
1. Particip cu plăcere la activităţile organizate pe grupuri de lucru:
dezacord dezacord neutru acord acord
puternic puternic

 Lista de control/verificare
Elevul:
 A urmat instrucţiunile de lucru date înaintea activităţii DA…..NU…..
 A respectat etapele ce trebuiau parcurse DA…..NU…..
 A folosit corect instrumentele de lucru DA…..NU…..
 A finalizat lucrarea DA…..NU…..
 A lucrat independent, neavând nevoie de ajutor DA…..NU…..
 A sesizat unele imperfecţiuni ale propriei lucrări DA…..NU…..
 Investigaţia

•Avantaje : se desfăşoară pe parcursul unei singure ore , solicită elevii la îndeplinirea unei sarcini precise, în care
ei pot să-şi demonstreze un întreg complex de cunoştinţe si capacităţi , elevii explorează situaţii noi de învăţare;
•Dezavantaje : aplicabilitate redusă necesitând adaptarea la necesităţile de vârstă şi dezvoltare intelectuală.

Exemple :
Fişe din calendarul naturii
 Germinaţia seminţelor de fasole

 avantaje : pune elevul într-o situaţie autentică de cercetare şi acţiune, cultivă încrederea în forţele proprii ,
solicită elevii la îndeplinirea unei sarcini precise, ei explorează situaţii noi de învăţare , aplică în mod creator
cunoştinţele , se promovează interrelaţiile de grup şi deprinderile de comunicare.
 dezavantaje : se minimalizează rolului profesorului , consum mare de resurse financiare şi temporale.
Exemple:
Proiect – Toamna în imagini
Formaţi echipe de câte 4 – 5 elevi.
Ce vom realiza?
1. Veţi realiza trei planşe intitulate:
Zilele toamnei. Propoziţia
Bogăţia toamnei. Cuvântul
Asemănător – Opus
2. O mapă cu informaţii despre anotimpul toamna.
De ce vom realiza proiectul?
Vom folosi materialele realizate în desfăşurarea lecţiilor de limba română, ştiinţe ale naturii, educaţie plastică, educaţie
muzicală, educaţie tehnologică.
Cum vom lucra?
Stabiliţi responsabilităţile fiecărui membru al echipei:
- adunaţi ziare, reviste, alte publicaţii în care este ilustrat anotimpul toamna;
- selectaţi din lecturile citite fragmente despre acest anotimp;
- pregătiţi materialele de lucru: carton, foarfecă, lipici, creioane colorate, acuarele, hârtie glasată.
Cum vom aprecia activitatea?
Fiecare grupă va prezenta în faţa clasei planşele şi mapa cu informaţii.
Folosiţi planşele la limba română, ştiinţe ale naturii, educaţie plastică, educaţie muzicală,
educaţie tehnologică.
 „FILE DIN ISTORIA LOCALITĂŢII MELE”
PROIECT TEMATIC

ARIA CURRICULARĂ : Om şi societate

OBIECTE : Istorie, Geografie, Educaţie civică, Religie

DURATA: 8 săptămâni

ARGUMENT

În formarea şi cristalizarea la vârstele mici a sentimentului naţional care se naşte în familie, creşte şi se dezvoltă cu
vârsta, un rol important îl are mediul înconjurător, locul primelor jocuri, reuşite, bucurii. De aici, necesitatea cunoaşterii
directe a elementelor de istorie locală: locuri, monumente istorice, unelte de muncă, folclorul şi meşteşugurile practicate.
Aceste elemente de istorie locală sunt demne de luat în considerare pentru că ele acţionează cu intensitate asupra elevilor, îi
impresionează, le sunt apropiate şi adesea date nemijlocit în experienţa lor practică, în experienţa lor de viaţă.
De o mare importanţă este ca elementele de istorie locală să nu fie izolate de faptele şi evenimentele istorice
care fac obiectul istoriei naţionale. Aşa cum istoria României nu poate fi înţeleasă dacă o privim izolat, dacă nu o integrăm
în istoria universală în general, tot aşa şi elementele de istorie locală rămân neînţelese dacă nu sunt integrate în istoria
naţională. Cunoaşterea trecutului localităţii noastre, a vieţii strămoşilor, cunoaşterea culturii materiale şi spirituale create
în trecut şi în prezent, devine mai clară, mai profundă şi mai temeinică prin folosirea în predarea istoriei naţionale a
elementelor de istorie locală. În acelaşi timp, folosirea acestor elemente la lecţiile de istorie contribuie într-o mare măsură
la stimularea interesului şi a dragostei lor pentru studiul acestei discipline. Elevii se conving că oamenii din fiecare oraş
sau sat şi-au adus contribuţia la constituirea istoriei.
OBIECTIVUL GENERAL:
Proiectul “File din istoria localităţii mele” are ca obiectiv general valorificarea instructiv - educativă a
elementelor de istorie locală, cultivarea respectului faţă de trecutul istoric şi modelarea armonioasă a personalităţii
elevilor printr-un complex de influenţe cuprinse în activităţi practice efectuate de elevi: lecturi suplimentare, informări,
interviuri, culegerea informaţiilor, selectări ale datelor culese.

OBIECTIVE SPECIFICE:
● sensibilizarea participanţilor la proiect faţă de trecutul istoric al comunei Fierbinţi-Târg şi al ţării noastre;
● dezvoltarea capacităţilor de a culege, ordona şi sintetiza informaţii istorice din diferite surse ;

● provocarea abordării multilaterale a fenomenului istoric studiat (istorie, geografie, religie, educaţie civică);

● dezvoltarea abilităţilor elevilor de a desfăşura în echipă activităţi de cercetare în acest domeniu;

● aplicarea transdisciplinară a informaţiilor dobândite;

● confecţionarea unui panou informativ pe tema proiectului, utilizând produse ale activităţii elevilor;

● echilibrarea raportului local – regional – naţional în istorie;

● dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter, cultivarea patriotismului.

GRUPURILE ŢINTĂ:

● Elevii claselor III-IV din şcoală;

● Părinţii, care doresc obţinerea unor rezultate bune în activitatea şcolară de către copiii lor;

●Reprezentanţii autorităţilor locale, care sprijină proiectul cu diferite materiale documentare;

● Reprezentanţii bisericilor din sat;

● Bibliotecarii şcolari şi comunali, care oferă material bibliografic.

RESURSE:
● Resurse umane: elevi, părinţi, preoţi, reprezentanţi ai administraţiei locale, bibliotecari.
● Resurse materiale: coli albe şi colorate, markere, hărţi geografice, albume, imagini din viaţa localităţii.
● Resurse financiare: autofinanţare.
 CE VOM REALIZA?
Grupa Sarcini

1 - Fotografii, imagini care să reprezinte transformările de-a lungul timpului în localitatea Fierbinţi-Târg;
- Obiceiuri practicate, tradiţii;
- Instituţii ale localităţii;
- Oameni de seamă ai satului.

2 - Date şi evenimente importante petrecute în localitate;

- Monumente istorice ale localităţii;
- Şcoala de ieri şi de azi;
- Caracteristici geografice ale localităţii.

3 - Ocupaţiile oamenilor;
- Portul în zona Fierbinţi-Târg;
- Evenimente importante din viaţa unei familii;
- Religia.
CUM VOM LUCRA?
● Identificarea surselor de informare şi documentare;
● Culegerea datelor;
● Ordonarea şi sintetizarea informaţiilor;
● Redactarea broşurii ”File din istoria localităţii mele”.

MEDIATIZARE:
● consemnarea proiectului (în rezumat) în revista şcolii;
● ecouri ale realizării proiectului în presa locală ;
● afişarea pe holul şcolii a unui panou informativ.

EVALUARE:
● Portofoliile grupelor;
● Broşura ”File din istoria localităţii mele”.
 Portofoliul

Portofoliul include: probe orale, scrise şi practice, observarea sistematică a comportamentelor şcolare,
proiectul, autoevaluarea, precum şi sarcini specifice fiecărei discipline .

 Avantaje : pune în evidenţă inventivitatea elevilor, interesul lor către ceva nou, perseverenţă în realizarea unui
scop , permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevului care, în mod
obişnuit, nu sunt avute în vedere , încurajează exprimarea personală a elevului, angajarea lui în activităţi de
învăţare mai complexe şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate , oferă
fiecărui elev posibilitatea de a lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile de lucru şi
dezvoltând capacităţi de autoevaluare , reprezintă un instrument flexibil de evaluare care, pe parcurs, include şi
alte elemente spre care se îndreaptă interesul elevilor şi pe care doresc să le aprofundeze , evaluarea lui este
eliberată în mare parte de tensiunile şi tonusul afectiv-negativ care însoţesc formele tradiţionale de evaluare,
evaluarea devenind astfel motivantă şi nu stresanta pentru elev.

 Dezavantaje : nu poate fi repede şi uşor de evaluat , este foarte greu de apreciat conform unui barem strict,
deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea elevului , se întinde pe o perioadă foarte lungă de timp.
 FIŞA DE EVALUARE A PORTOFOLIULUI
Nume şi prenume_______________ Clasa__________
Disciplina______________
Criterii de evaluare/descriptori de performanţă Aprecieri
  Prezentarea portofoliului sub forma unei mape  
 
Înscrierea titlului pe copertă  
Aspect
Cuprins adecvat şi complet  
general
Titluri şi subtitluri scoase în evidenţă  
Sistematizarea materialelor în funcţie de obiective  

Imagini, scheme, tabele însoţite de explicaţii  

Concluzii personale despre subiect şi conţinut  

Existenţa bibliografiei  
  Documente  
  Hărţi, desene, tabele, scheme  
  Interviuri, referate  
Conţinut Redactări libere sau pe teme date  
Proiecte de cercetare individuală sau de grup  

Concluzii la vizite, excursii  

Rezultatele evaluărilor (lucrări de control, evaluări  
sumative, teste)
  Părţile corespund temei generale şi sunt suficiente  
  pentru a o explica
  Conţinutul fiecărei părţi este semnificativ pentru  
Semantica
subiectul tratat şi corespunde subtitlului

Relaţii cronologice sau cauzale între părţi  

 Autoevaluarea

 Avantaje :
-ajută elevul să se implice în procesul evaluativ şi în felul acesta să conştientizeze criteriile specifice de evaluare,
ceea ce îl va face să înţeleagă şi să aprecieze eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor fixate, să înţeleagă
semnificaţia calificativelor acordate de cadrul didactic;
-urmare a acestei conştientizări, multe elemente de subiectivism ce însoţesc actul evaluării ar putea să dispară ori să
se diminueze;
-încurajează elevul să-şi dezvolte procesele metacognitive, de autoreglare şi a proceselor de construire a propriilor
cunoştinţe;
-contribuie la formarea reflexivităţii asupra propriei activităţi, la conştientizarea conduitei şi a gradului de adaptare a
acesteia la cerinţele învăţări şi activităţii şcolare;
-autoevaluarea devine disponibilitate pentru învăţare, este privită ca un proces de autoreglare care accelerează
învăţarea;
-dezvoltă o atitudine critică faţă de sine, ajutând elevul să-şi dea singur seama de limitele, de progresele sale;
-dezvoltă capacitatea de identificare a progreselor proprii şi de ameliorare a performanţelor proprii.
 Dezavantaje : grad de obiectivitate relativ.

Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect!
Ce este cuvântul subliniat?
1) Toamna pleacă păsările călătoare.
2) Pomul îmbracă haină nouă.
3) Pe tânărul acela l-am cunoscut.
4) Barca pluteşte pe unde liniştite.
5) Eu încercam să car sacul.
6) Bunicul are un car.
7) La vară am să merg la mare.
8) Copilul tăcut s-a retras în odaie.
9) Greieraşul a tăcut.
10) Stelele par de cleştar.
11) Sperietoarea stă intr-un par.
12) Scrisul frumos e plăcut.
13) Frigurosul stă după sobă.
14) Nouă au plecat în excursie.
15) Nouă ne place muzica.
16) Vecinul are un fiu tare leneş.
17) Vreau să fiu cel mai bun.
18) Apar stelele pe cer.
19) Îi cer mamei iertare.
20) Irina sare coarda.
21) Alimentele conţin sare.
22) Spune-i lui poezia.
23) Vara-i frumoasă.
24) Vreau un măr mare.
Formarea capacităţii de autoevaluare
CE ŞI CÂT ŞTIU?
(Test grilă)
a) substantiv; b) adjectiv; c) verb.
a) pronume; b) adjectiv; c) numeral.
a) adjectiv; b) substantiv.
a) adjectiv; b)substantiv; c)numeral.
a) substantiv; b) verb; c) adjectiv.
a) verb; b) adjectiv; c) substantiv.
a) adjectiv; b) substantiv.
a) verb; b) adjectiv.
a) adjectiv; b) verb.
a) substantiv; b) adjectiv; c) verb.
a) verb; b) substantiv; c)adjectiv.
a) substantiv; b) adjectiv.
a) adjectiv; b) substantiv.
a) verb; b) substantiv; c) numeral.
a) pronume; b) substantiv; c) numeral.
a) verb; b) substantiv.
a) verb; b) substantiv.
a) substantiv; b) verb.
a) substantiv; b) verb.
a) verb; b) substantiv; c) pronume.
a) substantiv; b) verb.
a) verb; b) pronume.
a) verb; b) pronume.
a) adjectiv; b) substantiv.
Autoevaluare
Verifică dacă ai răspuns corect.
1. a 13. b
dacă cel puţin 20 din răspunsurile tale sunt bune.
2. b 14. c
3. b 15. a
4. b 16. b
5. b 17. a
dacă ai cel puţin 16 răspunsuri corecte.
6. c 18. a
7. b 19. b
8. b 20. a dacă ai cel puţin 10 răspunsuri corecte.
9. b 21. a
10. c 22. b
11. b 23. a dacă ai mai puţin de 8 răspunsuri corecte.
12. b 24. a
 
 Toate aceste metode complementare de evaluare asigură o alternativă la formulele tradiţionale, a căror prezenţă
este preponderentă în activitatea curentă la clasă, oferind alte opţiuni metodologice şi instrumentale care îmbogăţesc
practica evaluativă. Analizând comparativ cele două categorii de metode , s-a constatat că vin una în completarea
celeilalte.
Utilizarea ambelor tipuri de metode de evaluare impune elevilor descoperirea unor căi originale de soluţionare a
sarcinilor de învăţare, stimulându-se capacităţile creative şi originalitatea elevilor;
Abordarea integrată a învăţării şi utilizarea metodelor alternative de evaluare stimulează crearea unei
relaţii de colaborare, de încredere şi respect reciproc , pe de o parte între învăţător şi elevi , iar pe de altă parte,
între elevi;
 Tratarea diferenţiată - condiţie a unei evaluări şcolare eficiente
O evaluare eficientă presupune extensia actului evaluării către accentuarea activităţii elevilor.
Metode de întărire a activităţii elevilor :
 Încurajarea fiecărui elev în fiecare lecţie ;
 Centrarea aprecierilor pe munca elevului şi nu pe sine însuşi ;
 Centrarea aprecierilor pe fiecare elev , nu prin comparaţie cu ceilalţi;
 Specificarea motivului aprecierii;
 Sinceritatea în emiterea aprecierii;
Învăţarea individualizată
 este un mod de abordare educaţională care vizează contribuţia fiecărui copil adusă la situaţia predării şi învăţării ;
 promovează principiile toleranţei şi echităţii, răspunzând unei game largi de calităţi, stiluri de învăţare, nevoi şi personalităţi
ale copiilor din clasă ;
 pune accentul pe angajamentul celui care învaţă şi dă certitudinea că procesul de învăţare are loc.
Strategii corespunzătoare stilului de învăţare şi nevoilor fiecărui copil :
a) cerinţe comune pentru toţi elevii;
b) cerinţe diferenţiate:
-sarcini identice, timp diferit;
-sarcini diferite, dar acelaşi timp;
-sarcini diferite, timp diferit;
-sarcini diferite, după posibilităţile copilului;
-fişe identice cu sarcini diferite;
-activităţi individuale cu teme diferite.
Argumentele utilizării acestor strategii:
-impun utilizarea unui material didactic variat ;
-stimulează originalitatea şi creativitatea elevilor;
-valorifică experienţa anterioară;
-sunt adaptate la stilurile proprii de învăţare;
-respectă ritmul individual al copilului;
-stimulează spiritul de echipă;
-asigură corelarea intereselor copiilor cu obiectivele curriculare;
-fiecărui copil i se acordă încredere în forţele proprii;
-învăţătorul le permite copiilor să participe la evaluarea propriei lor munci;
-copilul este evaluat şi comparat cu el însuşi.
Principiul de bază este că nu există elevi buni şi elevi slabi, ci există elevi buni la lucruri diferite.
Gardner ajunge la concluzia că există opt tipuri de inteligenţă : lingvistică , logico- matematică , muzicală , spaţială ,
corporal- kinestezică , interpersonală , intrapersonală , naturalistă .
 Iată, în continuare, un program de activitate diferenţiată, eşalonată pe parcursul zilelor de şcoală:
Unitatea de învăţare: Ordinea efectuării operaţiilor – clasa a IV-a
Luni – inteligenţă lingvistică
Cadrul didactic oferă informaţii despre funcţiile şi diferenţele dintre cele patru operaţii matematice. Elevii
rezolvă diverse exerciţii, verbalizând operaţiile efectuate sau compun câte un catren, care poate fi o problemă, dat spre
rezolvare colegilor.
Marţi – inteligenţa spaţială
Cadrul didactic oferă imagini grafice care să corespundă fiecărei operaţii: pentru adunare – pătrat, pentru
scădere – romb, pentru înmulţire – cerc, pentru împărţire – dreptunghi. Pornind de la modelul dat, elevii îşi pot face
propriile imagini pe care le plasează în exerciţii.
Miercuri – inteligenţa corporal-kinestezică
Elevii îşi folosesc propriul corp pentru a configura diferitele semne matematice (întind braţele pentru +,
trupul aplecat pentru - ).
Joi – inteligenţa muzicală
Pentru fiecare semn se inventează un sunet. Acesta va fi produs la unison de întreaga clasă în momentul
citirii unor exerciţii.
Luni- inteligenţa logico-matematică
Se formează grupe de lucru. Fiecare grupă are o cutie cu patru compartimente pe care sunt marcate semnele
matematice. Elevii sortează exerciţiile care se pot rezolva cu ajutorul unui semn indicat şi le introduc în compartimentele
respective.
Marţi – inteligenţa interpersonală
Cadrul didactic propune exerciţii pe care elevii să le rezolve în pereche ( grup de doi), prin colaborare, interacţiune.
Echipa care răspunde corect este câştigătoare.
Miercuri – inteligenţa intrapersonală
Elevii elaborează enunţuri pentru fiecare semn matematic, însă această comunicare trebuie să se refere la viaţa
personală, la propria experienţă.
Joi – inteligenţa naturalistă
Elevii utilizează simboluri din natură, din diferite medii de viaţă (pădure, livadă, baltă, etc.) pentru a reprezenta
semnele matematice ( stejar pentru + , veveriţă pentru - , ciupercă pentru : , frunză pentru x ).
Aceste tipuri de activităţi dau posibilitatea tuturor elevilor să expună cunoştinţele însuşite.

 
Iată o paralelă între:
tradiţional
 Diferenţele dintre elevi sunt mascate, se
acţionează asupra lor când devin problematice.
 Evaluarea se face, de regulă, la sfârşitul învăţării
să se vadă cine a înţeles.
 Predomină o înţelegere îngustă a inteligenţei.
 Există o singură definiţie a excelenţei.
 Interesele elevilor sunt lăsate în plan secundar.
 Sunt luate în calcul puţine profile de învăţare.
 Domină instruirea frontală.
 Sarcinile de lucru oferă, în general, o singurăopţiune.
 Timpul este relativ flexibil.
 Domină un singur text.
 Se caută interpretări unice ale ideilor şi evenimentelor.
 Cadrul didactic direcţionează comportamentul elevilor.
 Cadrul didactic rezolvă probleme.
 Se foloseşte preponderent o singură formă de evaluare.
 
diferenţiat
 Diferenţele dintre elevi sunt studiate ca o bază pentru proiectarea
actului instructiv-educativ.
 Evaluarea este continuă şi diagnostică pentru a înţelege cum să se
organizeze predarea.
 Este evidentă concentrarea pe forme multiple de inteligenţă.
 Excelenţa este, în mare măsură, definită în termeni de creştere
individuală fată de situaţia iniţială.
 Elevii sunt frecvent ghidaţi să facă alegeri bazate pe interese.
 Există oferte pentru mai multe profile de învăţare.
 Se folosesc diferite forme de instruire.
 Se folosesc frecvent sarcini cu mai multe opţiuni.
 Timpul este flexibil în funcţie de nevoile elevilor.
 Sunt furnizate materiale flexibile.
 Se caută perspective multiple asupra ideilor şi evenimentelor.
 Cadrul didactic facilitează formarea capacităţilor de învăţare
independentă.
 Elevii îşi ajută colegii şi cadrul didactic în rezolvarea de
probleme.
 Elevii sunt verificaţi prin căi diferite de evaluare.
Avantajele pentru elevi sunt: valorificarea şi dezvoltarea diferenţelor individuale, îmbunătăţirea clară a rezutatelor, a
gândirii, a rezolvării de probleme şi a cantităţii de cunoştinţe, încrederea sporită în capacitatea de a învăţa folosind
inteligenţe multiple, acces egal la învăţătură pentru toţi elevii, înţelegerea diferenţelor de învăţare în loc de
incapacităţi de învăţare, dezvoltarea personală şi socială ca parte a curriculumului.
Climatul pozitiv al instruirii diferenţiate motivează şi asigură succesul pentru toţi factorii implicaţi în
educaţie. Strategiile instrucţionale se extind şi se îmbunătăţesc. Instruirea diferenţiată dă un sens nou
profesionalismului.
 
Fiecare copil este un miracol al vieţii care, prin educaţie îşi găseşte propriul drum pentru a-şi valorifica
energiile creative. Talentul creator se împlineşte prin educaţie, atunci când educatorul
,, aprinde’’scânteia creatoare în mintea şi-n sufletul copiilor. Aceştia învaţă să fie spontani şi creativi, să aibă
încredere în ei înşişi, să aibă personalitate .
Capacitatea educatorului de a cunoaşte elevul şi de se situa pe punctul lui de vedere, “de a vedea” materia de
învăţământ şi cu ochii acestuia este o calitate necesară oricărui învăţător, profesor, opusă egocentrismului.Calitatea
de a se transpune în situaţia elevului, de a-l înţelege, aprobându-i sau respingându-i punctul de vedere presupune şi o
anumită stabilitate emoţională, un anumit echilibru psihic şi moral, mai ales informaţie şi formaţie profesională de
examinator şi evaluator.
  MONITORIZAREA PROGRESELOR ELEVILOR
Monitorizarea progreselor
 un set de proceduri de evaluare utilizate pentru a determina în ce măsură
elevii beneficiază de pe urma instruirii şcolare, precum şi pentru monitorizarea eficienţei curriculum-ului;
 o practică ştiinţifică utilizată pentru a evalua performanţele academice ale
elevilor şi eficienţa instruirii şcolare;
 poate fi implementată atât la nivel individual, cât şi la nivelul clasei de elevi.
 îl ajută pe cadrul didactic responsabil să evalueze eficienţa instruirii şcolare pentru fiecare elev în parte sau
pentru întreaga clasă.

 profesorul poate schimba metoda de predare, durata instruirii, aranjarea pe grupuri (de exemplu instruire
individuală, sau instruire pe grupuri mici), sau orice alt aspect al predării. Prin acest proces, profesorul
urmăreşte să afle ce şi cât trebuie să predea pentru a permite elevului să progreseze , astfel încât să atingă
obiectivele.
 Problematica progresului, din punct de vedere al evoluţiei copilului pe parcursul anului , presupune multiple
dimensiuni :

1.Progresul este considerat din perspectiva copilului.

2.Progresul copilului nu poate fi identificat într-un singur moment, ci presupune o aplicare sistematică, cel
puţin într-un moment iniţial şi unul final.
3.Demersul de cuantificare a progresului trebuie să presupună o pregătire clară şi aprofundată atât a
obiectivelor cuantificării, cât şi a metodelor şi semnificaţiilor acestora.
4.Cuantificarea progresului dispune de două dimensiuni: cantitativă şi calitativă.
5.Valorile de progres pot să fie foarte diferite de la copil la copil, ca şi de la perioadă la perioadă.
6.Criteriile de cuantificare trebuie să rămână constante pe toată durata identificării progresului.
7.Evidenţierea progresului nu are consecinţe pozitive sau negative nici asupra copilului, nici asupra
cadrului didactic.
8.Evidenţierea progresului copilului se constituie într-un instrument care să-l asigure, în mod cât se poate de
obiectiv, pe cadrul didactic, de evoluţia optimă a copilului.
 1.1. Foloseşte

MAI
MAI

MAI

DEC
DEC
DEC

SEPT
SEPT
SEPT
relaţiile spaţiale
(deasupra, dedesubt,

L
IN
1.2. Utilizează
lângă, mai sus, mai NER REALI

REA
CUR
S DE
relaţii EALI ZAT
jos etc temporale
).
(azi, ieri, mâine , ZAT relaţiilor spaţiale,
1.3. Identifică relaţii
mai devreme,mai temporale şi cauzale
cauzale (dacă...,
târziu, peste puţin
atunci...).
timp etc ).
Demonstrarea înţelegerii

2.1. Identifică şi
numeşte obiecte

RECOMANDĂRI:
care au formă de
2.2. Compară
triunghi,
obiecte după
cerc,formă
pătrat, dreptunghi
,culoare, mărime, în
2.3. Integrează
mediul înconjurător
grosime.
formele geometrice
şi în materiale
în construcţii
2. Demonstrarea

tipărite.
mărime, grosime

2.4. Scrie corect

de formă, culoare,

desene, colaje etc.

Evaluare iniţială (sept) :

elementele grafice
cunoaşterii atributelor

ale
3.1.cifrelor.
Grupează
obiectele după
formă, culoare,
3.2. Ordonează
mărime,
obiecte îngrosime.
funcţie de
măsurare

I. Procese psihice de cunoaştere şi reprezentări matematice

lungime, mărime,
3.3. Măsoară
3. Realizarea

grosime.
proprietăţi ale
corpurilor solide şi
3.4. Foloseşte
lichide, utilizând
unităţile de timp-
unităţi
ordonare, clasificare şi
operaţiilor de grupare,

zile,
4.1. săptămâni,
Estimează
neconvenţionale
luni. şi
raporturile
convenţionale
cantitative
proprietăţi dintre
ale
4.2. Raportează
două grupuri
corpurilor. de
numărul la cantitate
numărare

obiecte
şi invers.prin punerea
4. Folosirea

4.3.corespondenţă
în Recunoaşte de
cifrele
1 la 1 ade la 0 la 9.
elementelor
acestora.
4.4. Scrie corect
cantitate, numere şi
cunoştinţelor despre

elementele grafice
ale
4.5.cifrelor.
Identifică
poziţia unui obiect

Evaluare intermediară (ian) :

într-un şir de
5.1. Realizează
obiecte,
operaţii de utilizând
adunare
numeralul
şi scădere ordinal.
cu
5.2. Utilizează
sau imaginare

numerele
strategii simplenaturale
din concentrul
5.Rezolvarea unor

pentru a rezolva0-10
probleme şi situaţii

5.3. Comunică
problema-tice, reale

probleme şi situaţii-
utilizând limbajul
problematice
matematic.
1.1 Foloseşte
utilizând concepte şi
obiecte, materiale şi
procese matematice.
echipamente pentru
strânge
a1.2 informaţii
Colectează
obiectelor

despre lucrurile
informaţii despreşi
manipularea

fenomenele
mediu, care îl
utilizând
1. Dobândirea

1.3 Identifică şi
înconjoară.
simţurile,
descrie elemente
prin observarea şi

observarea,
mediul înconjurător
informaţiilor despre

componente
1.4. Face predicţii
ale în
manipularea
lumii şi
baza fenomenelor
conversaţia.
înconjurătoare,
observate.
2.1.
precumEnumeră
şi
principalele
interdependenţa
caracteristici
2.2.
dintreIdentifică
ele. ale
II. Cunoaşterea şi înţelegerea lumii

omului
asemănări ca fiinţă
şi vie.
Evaluare finală( iun) :
EVIDENŢIEREA PROGRESULUI – DOMENIUL DEZVOLTARE COGNITIVĂ – CLASA PREGĂTITOARE

deosebiri
2.3. Prezintă între
ca fiinţă socială

oameni, animale şi
condiţii specifice
plante.
ca parte a lumii vii şi

vieţii umane şi
2.4. Manifestă
2. Descoperirea omului

semnificaţia
disponibilitate lor.
 CONCLUZII FINALE
 
Evaluarea poate fi considerată o formă de comunicare, în care învăţătorul caută să identifice necesităţile şi performanţele, iar
elevul doreşte să răspundă semnalelor de orientare către o învăţare superioară şi eficientă.
Eficacitatea evaluării depinde de măsura în care elevii sunt convinşi că obiectivul principal al evaluărilor nu este numai
aprecierea muncii, în vederea unei clasificări, ci acela de a-i pune în situaţia de a cunoaşte nivelul atins în realizarea unor obiective,
gradul de stăpânire a unui conţinut, de a descoperi la timp lacunele şi de a nu permite agravarea neajunsurilor.
Verificarea completă a realizării obiectivelor vizate în procesul de instrucţie şi educaţie se obţine prin îmbinarea
tehnicilor de măsurare şi prin folosirea, de fiecare dată, a celei mai adecvate. Îmbinarea probelor de evaluare de tip clasic, cu teste de
evaluare compuse din itemi bine structuraţi, permite o evaluare obiectivă a informaţiilor acumulate de elevi, a deprinderilor de bază, a
capacităţilor intelectuale şi a trăsăturilor de personalitate – aspecte care constituie produsul cel mai important al activităţii şcolare.
Important este ca fiecare cadru didactic cunoască aceste metode şi să le folosească pentru a obţine informaţii cât mai complete
despre performanţele elevului, despre nereuşitele acestuia şi să stabilească măsuri eficiente pentru sprijinirea elevilor în înlăturarea
lacunelor constatate, în depăşirea dificultăţilor.
Dacă pe parcursul desfăşurării întregului act evaluativ s-ar ţine seama de toate elementele care definesc individul (elevul) în
toată complexitatea sa, învăţătorul ar şti cu exactitate asupra căror segmente din procesul instructiv-educativ trebuie intervenit, şi cum
anume să intervină pentru a determina progresul. De aceea, în cadrul activităţii evaluarea parametrilor urmăriţi va fi repetată la
intervale optime de timp (evaluarea curentă/formativă) astfel încât realizarea fişei individuale evaluative a elevului, într-un domeniu de
studiu, să ofere în orice moment informaţii complete asupra evoluţiei subiectului în cauză.
 Aplicaţii metodice – probe de evaluare pentru o învăţare eficientă

 UTILIZAREA CORECTĂ A CUVINTELOR ŞI A SEMNELOR DE PUNCTUAŢIE ÎN COMUNICAREA SCRISĂ

(EVALUARE)
NUMELE: CALIFICATIVUL:

Citeşte cu atenţie
textul:

„Gândăcelul nu-şi dădea seama cum venise

pe lume. S-a trezit ca dintr-un somn şi parcă era de
când pământul. Şi mult îşi muncise gândul: cum
răsărise şi al cui era?
Mic cât un fir de linte, mişca picioruşele
fragede şi ocolea frunzişoara care-l adăpostise.
Într-o zi îl încercă o putere lăuntrică: ieşi de
sub umbra răcoroasă şi dădu buzna afară. Atunci
rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu
încetul îi veni inima la loc, deschise ochişorii şi
privi în sus. Cu câtă strălucire, ce adânc şi albastru
se dezvelea cerul! Şi ce întunecime, câtă umezeală
era sub frunzişoara lui! Ce căutase dânsul acolo?”
(După Emil Gârleanu – „Gândăcelul”)
 1. Pune semnul X în căsuţa care corespunde cuvintelor sau expresiilor întâlnite în text:
a) Gândăcelul era mic - cât un bob de rouă.
- cât un fir de linte.
- cât o boabă de mazăre.

b) Cerul era - înnorat.

- adânc şi albastru.
- plin de stele.

c) Sub frunzişoară era - lumină şi căldură.

- întunecime şi umezeală.
- odihnă şi plăcere.

2. Transcrie enunţurile următoare, înlocuind expresiile subliniate cu altele care au sens asemănător:
Gândăcelul nu-şi dădea seama cum venise pe lume. S-a trezit ca dintr-un somn şi parcă era de când pământul. Şi
mult îşi muncise gândul: cum răsărise şi al cui era?
   
   

3. Scrie cuvinte cu sens opus pentru:

a) întuneric ___________________ b) a deschide __________________

c) a răsări __________________
4. Scrie trei propoziţii în care cuvântul ochi să aibă de fiecare dată sens complet diferit.
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
5. Răspunde la următoarele întrebări:
a) Din ce cauză gândăcelul a rămas pe loc când a ieşit afară?
 

b) În ce anotimp crezi că s-a trezit gândăcelul?

 

c) Ce a văzut el când a deschis ochii?

 

6. Scrie un dialog între tine şi gândăcel. Foloseşte câte două verbe la cele trei timpuri (prezent, trecut, viitor).
 
 
 
 
 Acordarea punctajului:

Item 1 2 3 4 5 6 Din oficiu Total

Punctaj 3x5p=15 3x5p=15 3x5p=15 3x5p=15 3x5p=15 6x2,5p=15 10 100

Convertirea punctajului în calificative:

Între 85-100 puncte: Foarte Bine

Între 70-85 puncte: Bine
Între 40-70 puncte: Suficient
 UTILIZAREA CORECTĂ A CUVINTELOR ŞI A SEMNELOR DE PUNCTUAŢIE ÎN COMUNICAREA SCRISĂ
(AMELIORARE)
NUMELE: CALIFICATIVUL:

Citeşte cu atenţie
textul:
„Într-o dimineaţă, tot acest popor care
forfoteşte printre roadele grele ale toamnei ridică
privirile şi rămâne uimit. Ard munţii? Nu, au
ruginit pădurile. Şi abia de acum înainte începe
marea splendoare a toamnei.”
(Geo Bogza – „Laudă toamnei”)

1. Pune semnul X în căsuţa corespunzătoare răspunsului corect:

a) Momentul zilei menţionat b) Anotimpul înfăţişat de Geo Bogza este:

în text este:
- dimineaţa. - primăvara.
- prânzul. - toamna.
- după-amiaza. - vara.
 c) Expresia „au ruginit pădurile” înseamnă:
- pădurile sunt îmbătrânite.
- pădurile sunt lipsite de valoare.
- pădurile au căpătat o culoare galben-roşiatică.
2. Uneşte printr-o linie fiecare cuvânt din prima coloană, cu cel care are sens asemănător, scris în a doua coloană:
a ridica frumuseţe
uimit uluit
splendoare a înălţa
3. Transcrie enunţurile, înlocuind fiecare cuvânt subliniat, cu altul cu sens opus:
Era o dimineaţă de toamnă mai răcoroasă.
 

Băiatul pădurarului avea un căţel grăsuţ, cu ochi mici şi păr lung.

 

5. Subliniază doar verbele la timpul trecut şi la timpul viitor: scriu, frumoasă, au înflorit, copiii, eram, pădurea, va pleca,
citesc, am colorat.
6. Colorează peisajul din imagine. Scrie două enunţuri despre el, cu verbe la timpul prezent.
 
 
Acordarea punctajului:

Item 1 2 3 4 5 6 Din oficiu Total

Punctaj 15 15 10 5 30 15 10 100

Convertirea punctajului în calificative:

Între 85-100 puncte: Foarte Bine
Între 70-85 puncte: Bine
Între 40-70 puncte: Suficient

 
 UTILIZAREA CORECTĂ A CUVINTELOR ŞI A SEMNELOR DE PUNCTUAŢIE ÎN COMUNICAREA SCRISĂ
(DEZVOLTARE)

NUMELE: CALIFICATIVUL:

Citeşte cu atenţie textul:

„Pădurile de pe coastele acestea se văd din depărtare ca un mare covor

în fel de fel de feţe. Jos, de-a lungul drumului, sunt mai ales nuci bătrâni şi
groşi acoperiţi de un frunziş încă des, dar atins de asprimea vânturilor toamnei
şi oarecum istovit.
Nu sunt două frunze la fel, dar toate împreună lasă în ochi simţirea
dulce a unui verde ce bate în galben. Mai la deal, prin acest verde, prin acest
verde ies la iveală pete mici, fâşii prelungi ori cotite: ici roşeaţa frasinului,
acolo verdeaţa crudă a stejarului îndărătnic, mai departe, risipit, albul plopilor
şi al răchitei – nesecat amestec de culori şi forme.”
(Ion Slavici – „O zi de toamnă”)

1. Completează spaţiile punctate cu expresii şi cuvinte din text:

a) covor cu …………………………………………………………………………………….
b) frunziş …………………………………………………………………………………….
c) un verde …………………………………………………………………………………….
d) verdeaţă …………………………………………………………………………………….
2. Răspunde la următoarele întrebări:
a) Ce anotimp este descris în text?
 

b) De ce crezi că autorul foloseşte expresia „nu sunt două frunze la fel”?

 
 

3. Scrie ce înţelegi prin expresia „frunzişul era atins de asprimea vânturilor”?

 
 
 
 

4. Toamna, pleacă spre Africa multe păsări. Ai urmărit vreodată şirul frânt al călătoarelor? Le-ai văzut cum se cheamă,
cum se adună, cum se rotesc prin aer până ce îşi iau zborul spre depărtatele ţări ale soarelui?

Imaginează-ţi un dialog cu o barză înainte de plecarea ei spre

ţările calde.
Scrie acest dialog în care să foloseşti câte două verbe la
fiecare timp studiat (prezent, trecut, viitor).
Dă un titlu potrivit dialogului.
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Acordarea punctajului:

Item 1 2 3 4 Din oficiu Total

Punctaj 4x5p=20 2x10p=20 10 40 10 100

Convertirea punctajului în calificative:

Între 85-100 puncte: Foarte Bine
Între 70-85 puncte: Bine
Între 40-70 puncte: Suficient
 IDENTIFICAREA TRĂSĂTURILOR FIZICE ŞI MORALE ALE PERSONAJELOR

NUMELE: CALIFICATIVUL:

Citeşte cu atenţie textul:

„Era odată un moşneag şi o babă; şi moşneagul avea o fată

şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la
inimă, dar pentru că era “fata mamei”, se alinta cum se alintă
cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului.
Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare,
bună la inimă şi muncea cât era ziulica de mare. Dar această fată
bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă şi de mama cea vitregă;
noroc că era o fată muncitoare şi răbdătoare, căci altfel ar fi fost vai
şi-amar de pielea ei.
Când se duceau amândouă la şezătoare, fata moşului torcea
câte un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga şi ea câte un fus. Ş-
apoi, când veneau amândouă acasă, fata babei, vicleană cum era,
lua ciurul şi fugea în casa spunând că ea a tors toate acele fuse.”
(după Ion Creangă – „Fata babei şi fata moşneagului”)

1. După ce reciteşti textul, completează următoarele enunţuri cu expresiile găsite în text:

a) A fost odată ………………………………………………………………………………….
b) Fata mamei se alinta ………………………………………………………………………................
c) La şezătoare fata ……………………………………………………………………………. ....
2. Explică înţelesul următoarelor expresii:
a) „cât era ziulica de mare”
 
b) „ţâfnoasă şi rea la inimă”
 

c) „ar fi fost vai şi amar de pielea ei”

 

3. Scrie:
A. Însuşiri fizice desprinse din text, pentru:
a) fata babei
 
b) fata moşului
 
B. Însuşiri sufleteşti desprinse din text, pentru:
a) fata babei
 
 
 
 
 
 

b) fata moşului
 
 
 
 
 
C. Formează perechi între însuşirile care au sens opus:
 
 
 

Acordarea punctajului:

Item 1 2 3 Din oficiu Total

A B C
Punctaj 3x5p=15 3x5p=15 2x10p=20 2x10p=20 20 10 100

Convertirea punctajului în calificative:

Între 85-100 puncte: Foarte Bine
Între 70-85 puncte: Bine
Între 40-70 puncte: Suficient
 IDENTIFICAREA TRĂSĂTURILOR FIZICE ŞI MORALE ALE PERSONAJELOR
(AMELIORARE)
NUMELE: CALIFICATIVUL:

Citeşte cu atenţie
textul:
„Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe
pământul reavăn nişte ciubote grele ale unui frate
mai mare. Ridica spre mine ochii trişti, învăluiţi
ca-ntr-o umbră cenuşie şi-şi scoase anevoie din
cap pălărioara veche pleoştită ca o ciupercă. Îmi
dădu bună ziua cu-n glas moale în care parcă suna
o suferinţă timpurie; apoi, descoperindu-se, ridică
deasupra oilor un toiegel alb, îndemnându-le spre
crâng.”
 
(Mihail Sadoveanu – „Un om năcăjit”)

1. Reciteşte textul pentru a putea răspunde la următoarele întrebări:

a) Cum era băiatul?
 
 

b) Cum avea el ochii?

 
 
 c) Cum era îmbrăcat?
 
 

2. Scrie adjectivele găsite în text, care determină următoarele substantive:

copilaş palid, __________________; pălărioara __________________;
umbra _______________________; glas _______________________;
ochii ________________________; suferinţă ___________________;
frate ________________________; toiegel _____________________.
3. Transcrie, doar cuvintele care exprimă însuşirile copilului descris în text: trist, sărac, vesel, bogat, mic, mare,
îndrăzneţ, retras, bucuros, necăjit.
 

4. Scrie trei enunţuri despre motivele care crezi că i-au provocat băiatului multă tristeţe.
 
 
 

Acordarea punctajului: Convertirea punctajului în calificative:

Item 1 2 3 4 Din oficiu Total Între 85-100 puncte: Foarte Bine
Punctaj 3X5p=15 8x5p=40 5x3p=15 3x5p=15 15 100 Între 70-85 puncte: Bine
Între 40-70 puncte: Suficient
 IDENTIFICAREA TRĂSĂTURILOR FIZICE ŞI MORALE ALE PERSONAJELOR
(DEZVOLTARE)
NUMELE: CALIFICATIVUL:

Citeşte cu atenţie
textul:
„Era un om bine făcut, puţin chel în vârful capului, cu
ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau sub mustaţa tunsă
scurt nişte dinţi lungi, cu strungă mare la mijloc. Când ne
învăţa cum să spunem poeziile eroice, vorbea tare şi înălţa în
sus braţul drept; când cântam în cor lovea diapazonul de colţul
catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă şi, încruntând puţin
din sprâncene, dădea uşor tonul: laaa!, iar băieţii răspundeau
într-un murmur subţire şi aşteptau cu ochii aţintiţi la mâna lui
care, dintr-o dată se înălţa. Atunci izbucneau glasuri tinere, într-
o revărsare caldă.
Când trebuia câteodată, sâmbăta după-amiaza, să ne
citească din poveştile lui Creangă, ne privea mai întâi blând, cu
un zâmbet liniştit, ţinând cartea la piept, în dreptul inimii – şi în
bănci se făcea o tăcere adâncă, ca într-o biserică.”
(Mihail Sadoveanu – „Domnu’ Trandafir”)

1. Reciteşte textul pentru a putea răspunde la următoarele întrebări:

 
a) Care sunt însuşirile fizice ale învăţătorului pe care l-a avut Mihail Sadoveanu?
 
 
 b) Care crezi că sunt însuşirile morale ale Domnului Trandafir?
 
 
2. Descrie cum citea Domnu’ Trandafir poveştile lui
Creangă.
 
 
 
 
3. Descrie, într-un text, care sunt însuşirile fizice şi morale ale învăţătoarei tale. Foloseşte verbe la prezent, adjective şi
substantive proprii.
 
 
 
 
 
 
 
 
Acordarea punctajului:
Convertirea punctajului în calificative:
Item 1 2 3 Din oficiu Total
Între 85-100 puncte: Foarte Bine
Punctaj 2X20p=40 20 30 10 100
Între 70-85 puncte: Bine
Între 40-70 puncte: Suficient
BIBLIOGRAFIE
 

Bontaş, Ioan – Pedagogie, Editura All, Bucureşti, 1996

Cerghit, Ioan – Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
Cucoş, Constantin – Psihopedagogie pentru examenele de definitvat şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998
Cucoş, Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
Goran, Laura – Şcoala la şase ani. Elemente de Psihologia educaţiei, Editura Scripta, Bucureşti, 2009
Goran, Laura – Introducere în Psihologia Educaţiei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2010
Ionescu, Miron, Radu, Ion, Salade, Dumitru – Studii de pedagogie aplicată, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, 2000
Iucu, Romiţă – Instruirea şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2000
Iucu, B. Romiţă – Instruirea şcolară – perspective teoretice şi aplicative, Editura Polirom, Iaşi, 2008
Manolescu, Marin – Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006
Manolescu, Marin şi colab. – Evaluare în învăţământul primar. Aplicaţii-matematică, Editura Fundaţiei “Dimitrie
Bolintineanu”, Bucureşti, 2002
Muster, Dumitru – Verificarea progresului şcolar prin teste docimologice. Contribuţie la modernizarea examenelor,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
***MEN, SNEE – Ghid de evaluare pentru învăţământul primar, Bucureşti, 1999
Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, 2003
Oprescu, Nicolae – Pedagogie, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 1996
Potolea, Dan, Neacşu, Ioan, Radu, T. Ion – Reforma evaluării în învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996
Radu, T. Ion – Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981
Radu, T. Ion – Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999
Roşu, Mihail, Ilarion, Niculina – Evaluare pentru învăţare eficientă, Editura All, Bucureşti, 1999
Roşu, Mihail –Metodica predării matematicii pentru Colegiile Universitare de Institutori, Ed. Credis, Bucureşti, 2004
Simionescu, Teodora – Randamentul şcolar. Metode şi tehnici de obiectivare a notării, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1976
Stoica, Adrian – Reforma evaluării în învăţământ, Editura Sigma, Bucureşti, 2000
Şerdean, Ioan – Didactica limbii române în şcoala primară, Editura Teora, Bucureşti, 1998
Verza, Emil, Şchiopu, Ursula – Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
Şerdean, Ioan, Goran ,Laura – Didactica specialităţii – cu ilustrări din toate ariile curriculare, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2007