Suhan Diana Gr-E04 1

Tema: Dreptul in sistemul reglementarilor sociale.

1. Normele juridice se deosebesc de celelalte norme sociale prin faptul că ele
reglementează cele mai importante raporturi sociale, impunând respectarea obligatorie a
acestora. În caz de nerespectare a acestora, statul, cu ajutorul forței de constrîngere,
impune respectarea lor și aplică sancțiuni celor care le încalcă. În concluzie putem spune
că orice norma juridică este o norma socială însă nu fiecare normă socială este și
juridical.
Norma juridică poate fi numită doar acea norma socială ce conține o regulă de conduită
stabilită sau autorizată de stat, menită să reglementeze cele mai importante domenii de
activitate umană și ocrotită, în caz de necesitate, de forța coercitivă a statului.
Norma juridică se caracterizează prin faptul că
- are un caracter general stabilește situațiile în care trebuie aplicată
- ea are menirea de a reglementa un tip anumit de relații dar nu o relație aparte
- norma juridică este stabilită sau autorizată de organele competente ale statului
- ea are menirea, ca și dreptul în ansamblu, să reglementeze conduita oamenilor
- normele juridice e sunt ocrotite la necesitate prin constrângerea de stat .
Norma juridică constituie elementul primar al sistemului de drept, ia reprezintă celula
primară din care se construiește întregul sistem al dreptului. Pentru a putea fi percepută,
înțeleasă de toți subiecții de drept, norma juridică trebuie să aibă o anumită structură
logică, din care să rezulte exact:
- cui este adresată și în ce împrejurări condiții acționează
- ce trebuie sau ce nu trebuie să facă subiectul de drept
-care vor fi consecințele nerespectării norme de drept Adică structura logică a normei
juridice este formată din:
- ipoteză
- dispoziție
- sancțiune.

2. Actul normativ este izvorul de drept creat de organele autorității publice izvor ce conține
reguli generale și obligatorii a căror aplicare la nevoie este asigurată prin forță de
constrângere a statului.
Actul normativ are o poziție dominantă în toate sistemele de drept din lume, inclusiv și în
sistemul de drept al RM.
Sistemul izvoarelor de drept la etapa contemporană îl putem diviza în două grupe:
1) legile
2) alte acte normative subordonate legilor
După forță juridică legile se împart în:
- legi constituționale
- legi organice
- legi ordinare
3. Timpul acțiunii actului normativ definește durata acestuia, perioada acțiunii lui. Un act
normativ nu poate fi veșnic, deoarece nu sunt constatate veșnice nici relațiile sociale
reflectate în el. În același timp însă adoptând un act normativ legiuitorul consideră că el
va funcționa o durată mai mare sau mai mică de timp. Această durată este cuprinsă între
două momente esențiale :
1.momentul inițial al actului normativ, adică intrarea în vigoare și
2.momentul final, adică abrogarea.
Momentul inițial caracterizează momentul intrării în vigoare a actului normativ. Regula
generală în această privință este că o lege intră în vigoare la data publicării ei în
monitorul oficial al Republicii Moldova. Ca urmare legea are efect numai asupra
evenimentelor de după publicarea ei.
Momentul final, încetarea acțiunii legii are loc în diferite forme:
I. prin abrogare
II. prin împlinirea termenului pentru care legea a fost editată și
III. prin căderea legii în desuetudine

Actele normative au o acțiune bine determinată nu numai în timp dar, și în spațiu ,adică
pe un anumit teritoriu. Se explica aceasta prin faptul că actul normativ este procesul
activității statului și a organelor sale care au o anumită competență teritorială. Acțiunea
legii în spațiu se analizează sub două aspecte :

-aspectului intern și

-aspectului extern sau internațional

Aspectul intern al problemei caracterizează răsfrângerea acțiunii legii în limitele

teritoriale, reieșind din competența teritorială a organului de stat respectiv. De exemplu
Parlamentul Republicii Moldova este în drept să adopte legi care să se răsfrângă pe întreg
teritoriul țării sau pe o parte din teritoriul statului. Autoritățile publice locale adopta acte
normative a căror sferă de aplicare este limitată de teritoriul respective ( de exemplu în
limitele municipiului, orașului, satului).

Aspectul internațional al aplicării legii răspunde la întrebarea dacă legea națională se

aplică pe teritoriul altor State și dacă o lege străină poate fi aplicată în limitele teritoriului
statului dat. Principiul care domină în problemă enunțată este următorul- legea se aplică
pe teritoriul statului al cărui organ legislativ a adoptat-o

Acțiunea actelor normative asupra persoanelor. Legea este destinată omului privit ca
persoană fizică sau ca persoană juridică. Acțiunea legii asupra persoanelor diferă de la o
lege la alta, din acest punct de vedere distingem:

-leigi cu vocație generală de aplicare atât față de persoanele fizice cât și de persoanele
juridice
- legi care se aplică numai persoanelor fizice

- legi care se aplică numai persoanelor juridice

-legi care se aplică numai anumitor categorii de subiect de drept ( de exemplu se aplică
numai față de judecători sau față de pensionari etc)

-legi care se aplică unei singure persoane dar nu în calitatea sa de persoană fizică , ci în
calitete de deținător al unei anumite funcții, indiferent de cine este această persoană( de
exemplu dispozițiile constituționale referitoare la Președintele Republicii).

4. Cea mai avansată procedură este activitatea legislativă, care are următoarele
etape:

-inițiativa legislative

-discutarea proiectului de lege

-aprobarea sau adoptarea legii

-promulgarea legii

-publicarea ei și

-intrarea legii în vigoare

5. Raportul juridic are o structură el este alcătuit din trei elemente constitutive

1 subiectele raportului juridic

2 conținutul raportului juridic

3 obiectul raportului juridic

În calitate de subiecte ale raportului juridic pot fi

- subiectele individuale adică cetățenii statului, cetățenii străini, apatrizii cât și

- subiecte colective de drept, cum ar fi anumite colective, organe de stat organizații sau
chiar statul. dar cea mai mare parte o constituie persoanele juridice .

Conținutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor și obligațiilor

subiectelor ce participă la raportul juridic.Aceste raporturi și obligații sunt prevăzute de
normele juridice. Obiectul raportului juridic reprezintă cel de al treilea element
constitutiv al raportului juridic Obiecte al raportului juridic pot fi diferite, deoarece
diferite sunt și raporturile juridice.
6. Indiferent de domeniul juridic în care are loc răspunderea juridică, aceasta survine
numai atunci când sunt întrunite anumite condiții și anume :

1) are loc fapta ilicită

2) există legătură cauzală dintre fapta ilicita și rezultatul produs

3) există vinovăția

4) lipsesc împrejurările care exclude răspunderea juridical.

Fapta ilicita poate fi de diferite forme în dependență de gradul pericolului social

1. infracțiuni

2. contravenții

3. abateri disciplinare

4. fapte ilicite civile