Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Era pentru prima dată când nu avea nici un cadou pentru nepoți. De la nepoți, privirea bătrânului s-a
mutat la Icoana Sfântului Ocrotitor.
Sfântul îl privea.
-Sfinte, am băut toți banii cu care trebuia să cumpăr cadouri la copii. Și m-am apucat și de fumat, eu,
om bătrân. Doamne și rușine îmi este! Să mi se aprindă mie călcâiele după muiere tânără!
Toată noaptea, a legănat la pieptul său Icoana Sfântului și lacrimile nu i s-au oprit decât dimineața.
Când întunericul nopții s-a retras lăsând zorile dimineții să mângâie pământul, bătrânul a așezat
Icoana la loc, pe perete. Nici nu îndrăznea să iasă din cameră.
Aștepta. Rând pe rând, nepoții se mirau privind ghetele curate și goale, bocancii lustruiti dar goi.
-Da, o nuia!
Copiii se priveau.
-Sau poate s-a supărat pe tine că ai spus că Moșul nu există, că este o invenție a oamenilor mari.
-Ai spus tu asa ceva? Moșul chiar există! a spus fericit cel mic. Și apoi, l-a luat de mână pe fratele mai
mare.
-Sau poate s-a supărat pe tine că ți-ai dat jos cruciulița de la gât.
Din camera lui, bătrânul ii auzea. Vroia să iasă din cameră și să le spună că pe el s- supărat Moșul.
- Și fiind supărat, nu a vrut ca eu să mă bucur văzându-vâ pe voi bucuroși, s-a auzit bătrânul spunând
Dar nu știa dacă este bine să le spună nepoților tot ce a făcut. Și dacă le-ar fi spus doar că a greșit,
știa că cei mici vor insista să afle tot ce a greșit.
-Eu am auzit că dacă se supără pe tine Moș Nicolae, până la Moș Crăciun, poți să Îl rogi să te ierte.
Copiii au întrat în camera bunicului să Îl roage pe Moș Nicolae din Icoană să îi ierte.
Din fotoliu, bunicul îi privea, neștiind cât de mult lacrimile l-au făcut sa semene foarte bine cu Sfântul
Ocrotitor.
Copiii nu spuneau nimic. Doar zâmbeau fericiți. Priveau Icoana, își priveau Moșul. Cei mici îi mângâiau
barba albă și bogată.
Bunicul era atât de fericit, încât privirea de culoarea cerului senin ii era foarte strâlucitoare.
Zilele pana la Crăciun au trecut pe nesimțite. Doar cu povestiri minunate din care nepoții aflau cât de
mult semănau străbunicii lor cu Sfinții lor Ocrotitori.
-Bunicule, dar Sfântul meu Ocrotitor cun este? a întrebat cel mic.
Și bunicul, fiind Ajunul Crăciunului, le-a povestit cum într-o peșteră S-a Născut pe pământ Soarele,
Fiul Cuvânt, Pruncul Iisus Hristos.
-Iubire Fierbinte?!
- Îți amintești când aveai roșu în gât de te ustura și nici nu puteai să vorbești?
- Da. Atunci, la Înviere! Și imediat dupa ce am primit Sfânta Împărtășanie, nu mă mai ustura gâtul de
loc, nici febră nu am mai avut. Și am putut să spun poeziile la serbare, îți amintești, bunicile.
- Da. Pe unde trece Iubirea Fierbinte, totul se vindecă. Aceasta Este Puterea Iubirii.
În cele trei săptămâni petrecute cu povestirile bunicului, au înțeles că doar cei care iubesc fierbinte
pot fi cu adevărat fericiți.
Și în scrisorile către Moș Crăciun, era doar o singură dorință. Fiecare dorea și vroia să primească Darul
Iubirii Fierbinți.