Așteptările nu sunt mari

Ridic jaluzelele și ascult Sam Cooke,

dimineți suspendate între realitate și ficțiune.
Așteptările nu sunt mari și-ntunericul plăcut și moale
acoperă golul dintre noi.
Zilele sunt scurte și lipsite de tact,
izolați în propria noastră teamă,
privim consternați ferestrele foștilor amanți
și așteptăm duminicile când ne-ntâlneam pe ascuns
în spatele cimitirului, acolo unde am îngropat pisicii
cu mâinile și glasurile vibrante.
Nu-mi este frică, deși carnea s-a descompus de câteva luni,
iar grimasele unui interior degradant
se-ntind peste rama ferestrei precum firișoarele de iederă.
Cel puțin, carnea este curajoasă și luptă,
carnea este mai mult decât o eroină și,
totuși, noi o hulim.