FACULTATIV

DIN CARTEA
CĂTOIU, IACOB Despre marketing : antologie

Prof. univ. emerit dr. dr. H.C. Iacob Cătoiu

Colecția
Marketing
Editura ASE
București
2019

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

CĂTOIU, IACOB Despre marketing : antologie /
Iacob Cătoiu. - Bucureşti : Editura ASE, 2019 Conține
bibliografie ISBN 978-606-34-0245-6
339.138

PAGINILE 37 - 46
Coordonate ale învățământului superior
american de marketing

Reflectând îndeaproape evoluția conceptualizărilor și

generalizărilor privitoare la conținutul, rolul și funcțiile
marketingului în societate – oglindind fidel și dinamica practicii de
marketing ¬ formarea specialiștilor cu studii superioare se
realizează pe mai multe planuri și la diferite niveluri, răspunzând cu
multă promptitudine necesităților de ordin cantitativ și calitativ,
pentru a satisface exigențele crescânde ale acestui important
domeniu de activitate. Consider că ar putea fi util ca în cele ce
urmează să prezint în mod sintetic unele aspecte ale învățământului
superior american în domeniul marketingului, pe baza analizei a
150 de universități, toate acreditate la nivel federal, ca membre în
American Assembly of Collegiate Schools of Business .
Educația universitară pentru marketing in această țară își are
originile la inceputul secolului XX, primele nuclee fiind reprezentate
de câteva universități cum sunt: Universitatea din Michigan (1902),
Universitatea din Pennsylvania (1905), Universitatea din Pittsburgh
(1909) și Universitatea din Wisconsin (1910).
_________________________________________________________
In afara acestora mai există cca. 500 de unități de învățământ superior
unde marketingul este prezent ca o specializare. De obicei, acestea poartă
denumirea de colegii, care au doar acreditare regională (la nivelul câtorva
state), locală (la nivelul unui stat) sau la nivelul unor agenții de specialitate.
In prezent, în programele de studii ale tuturor universităților
analizate, marketingul este prezent ca o specializare distinctă,
alături de alte specializări, ca: finanțe, contabilitate, management
etc. Datorită creșterii evidente a gradului de profesionalizare a
marketingului, tot mai multe voci din rândurile teoreticienilor și
practicienilor (tonul a fost dat încă din 1983 de Philip Kotler,
indiscutabil profesorul numărul unu de marketing din S. U. A.)
susțin chiar că specializarea marketing, care se bucură de o tot mai
largă recunoșatere și respect, trebuie să dobândească o acreditare,
așa cum este cazul în multe alte domenii, ca: medicina, dreptul,
arhitectura sau contabilitatea.
Formarea specialiștilor de marketing în sistemul
învățământului superior economic american se realizează atât la
nivel "undergraduate", cât și la nivel "graduate". In ciuda marii
diversități existente în sutele de unități de învățământ superior
(acestea pot fi publice sau private; ele pot cuprinde de la câteva sute,
la zeci de mii de studenți; activitatea unora este structurată pe
trimestre, iar a altora pe semestre; unele asigură pregătirea la toate
nivelurile, altele doar la anumite niveluri) se pot desprinde, totuși, o
seamă de trăsături comune ale sistemului de pregătire.
Perioada "undergraduate" urmează absolvirii liceului, are o
durată de cca. patru ani și se încheie cu obținerea diplomei de
licență (Bachelor of Science – B.S.) în specialitatea de Marketing.
Chiar dacă exigențele pentru admitere în vederea parcurgerii
unui program "undergraduate" diferă de la o unitate de învățământ
la alta, în funcție de prestigiul dobândit, criteriile care stau la baza
acestei decizii sunt, în general, aceleași.
Deosebit de importantă pentru admitere este performanța din
anii liceului, exprimată fie ca o medie generală, fie ca loc deținut de
tânărul respectiv în promoția sa (de exemplu, dacă s-a situat în
primii 20%, 25% sau 30%), sau sub forma unui scor, ca rezultat al
susținerii unui test, cum este General Education Development
(GED).
O pondere semnificativă în balanța admiterii o dețin și
rezultatele obținute la unul din cele doua teste susținute, de obicei,
cu un an înaintea absolvirii liceului. Este vorba de American College
Test (ACT) sau de Scholastic Aptitude Test (SAT).
Decizia de admitere folosește ca inputuri și informații despre
calibrul liceului absolvit, scrisori de recomandare din partea
conducerii liceului sau a clasei candidatului, din care să rezulte
motivația și potențialul tânărului, anumite calități deosebite pe care
acesta le posedă, inclusiv pe linie cetățenească.
Foarte frecvent, elevul care aspiră să devină student este
obligat să urmeze unele cursuri suplimentare, care să-l pregătească
mai bine pentru colegiu, în special în domenii, ca: matematica și
limba engleză (în acest din urma caz se insistă foarte mult pe
compunere și pe comunicare).
Acordarea diplomei de licentă este condiționată de
promovarea unui număr de discipline (cca. 40), fiecare echivalând
cu un număr de puncte (credite), în funcție de dificultate, volum și
alte caracteristici, până la realizarea unui total de credite cerut de
universitate (foarte adesea suma creditelor trebuie să se ridice la 120
sau la 180, în funcție de organizarea instituției de învățământ
superior, pe semestre și respectiv, pe trimestre).
Deoarece orice disciplină de studiu începe și se termină în
cadrul unui anumit semestru sau trimestru, un student poate fi
admis la cursuri în două sau patru momente diferite ale anului. In
aceste condiții dispare noțiunea de student în anul X și, în funcție de
proporția creditelor promovate (25%, 50% sau 75% din totalul
necesar absolvirii), studentul are statutul de "freshman",
"sophomore", "junior" sau "senior".
Din ansamblul disciplinelor (courses) care constituie
portofoliul oferit de o anumită instituție de învățământ superior
studenților "undergraduate" care și-au ales ca domeniu de
specializare marketingul (ele sunt simbolizate, de obicei, prin cifre
situate între 100 și 499, dupa nivelul și succesiunea lor), unele vor
trebui urmate în mod obligatoriu (required), iar altele sunt alese în
mod facultativ (optional), în baza unui program individualizat de
studiu elaborat de fiecare cursant, cu sprijinul cadrului didactic
indrumător.
Calitatea pregătirii viitorului licențiat în marketing este, în
bună parte, determinată și de raportul între diferitele categorii de
discipline care intră în componența programului "undergraduate".
O pondere de circa 40% din numărul total de credite o deține
prima categorie, cea a disciplinelor generale și fundamentale, dintre
care, de obicei, nu lipsesc istoria, geografia, sistemul american de
guvernământ, politologia, filosofia, psihologia generală,
introducerea in sociologie, engleza (compunere și comunicare orala
și scrisă), unele discipline sociale și umaniste la alegere, educația
fizică, matematică, statistică aplicată în economie, introducerea in
sisteme informatice și prelucrarea electronică a informației
economice, microeconomia, macroeconomia.
A doua categorie, cu o pondere similară, o formează
disciplinele economice din trunchiul comun, strâns legate de
realizarea funcțiilor oricarei unități economice și care sunt prezente
la toate specializările din domeniu, nu numai la marketing. Intre
acestea, pot fi menționate: bazele contabilității, conducerea
financiară a unităților economice, management și organizare,
introducere în marketing, drept economic, conducerea proceselor de
producție, politica unităților economice, unitățile economice și
societatea sau unitățile economice și guvernul.
Calitatea pregătirii viitorului licențiat în marketing este
determinată în măsură hotărâtoare de conținutul și secvența
disciplinelor de profil, a căror pondere se situează în jurul a 20%.
Cei peste 2000 de licențiați în marketing, care anual își încheie cu
succes studiile la nivel "undergraduate", au posibilitatea să
acumuleze în ultimele semestre cunoștinte temeinice din domeniul
marketingului, alegându-și, în afara cursului de bază, încă 4-5
discipline din cele 10-15 oferite.
După încheierea cursului introductiv de marketing și
familiarizarea studentului cu principiile care stau la baza acestui
important și foarte dinamic domeniu de activitate, este o regulă
generală ca în programul de studiu să figureze un curs de cercetări
de marketing ¬ foarte util pentru însușirea cunoștintelor
metodologice și de instrumentar de investigare, precum și un curs
privitor la comportarnentul consumatorului, în care sunt abordate
probleme referitoare la anatomia procesului decizional de
cumpărare și la cercetarea și modelarea comportamentului de
cumpărare și de consum, sub multiplele sale aspecte.
In oferta disciplinelor de marketing existente în programele
universităților la nivel "undergraduate", din care pot fi selecționate
încă doua-trei cursuri pentru a putea obține diploma de licențiat la
această specializare, figurează foarte frecvent urmatoarele:
publicitatea, distribuția fizică, comerțul cu amănuntul, comerțul cu
ridicata, managementul vânzărilor, politici și strategii de marketing,
marketingul serviciilor, marketingul internațional, marketingul
social, metode cantitative în marketing, luarea deciziilor de
marketing, sisteme de marketing, istoria gândirii de marketing.
Tot mai frecvente, în ultimele două decenii, sunt posibilitățile
ca, în contul unui numar de credite (de obicei acestea echivalează cu
cantitatea de muncă dintr-un semestru sau trimestru), studentul să
facă o practică în producție, muncind efectiv într-o unitate
economică și aflându-se și sub coordonarea unui cadru didactic din
facultate. In masură tot mai mare, firmele care recrutează
absolvenții pentru a-i angaja ca salariați, apreciază și încărcătura de
experiență practică de specialitate dobândită de aceștia în perioada
studenției.
Rezultă că programele academice oferite de instituțiile de
învățământ superior în vederea dobândirii unei specializari în
marketing au, pe de o parte, o rigoare imprimată de experiența
câștigată în peste nouă decenii de activitate și, pe de altă parte, ele
asigură o maximă suplețe și o impresionantă adaptabi1itate,
urmărind continuu optimizarea raportului între pregătirea teoretică
fundamentală, cea economică generală, cea de strictă specialitate și
cea practică.
Prezența în sine a unei discipline într-un program
"undergraduate" nu reprezintă, desigur, o garanție a calității
procesului de învățământ. Deosebit de importante se dovedesc a fi și
alte aspecte, cum sunt: conținutul activităților desfășurate,
tehnologia didactică folosită, calitatea corpului profesoral și a celui
ajutător, baza de documentare, condițiile materiale create etc.
Fără a intra în detalii cu privire la astfel de probleme,
supunem totuși atenției câteva caracteristici ale procesului de
instruire.
O primă remarcă se referă la faptul că în ultimele patru
decenii numărul absolvenților învățământului superior economic
“undergraduate" a crescut de peste patru ori, iar ponderea lor în
totalul licențiaților s-a modificat de la 12%-13% la peste 20%.
 Dat fiind acest cadru favorabil învățământului economic, în
ultimele trei decenii mai ales, este îmbucurător ca s-a înregistrat o
creștere a calității tinerilor care se specializează în marketing, ei
situându-se printre cei mai valoroși absolvenți de liceu, inclusiv în
domeniile cantitative (deseori aceștia sunt denumiți "Super
Students" sau "Quant Jocks").
Se constată, de asemenea, o adevarată explozie a unor noi
cuceriri știintifice, care sunt introduse în portofoliul de predare,
astfel că, prin conținutul lor, disciplinele de profil promovează cele
mai recente realizări din domeniul respectiv, apelându-se totodată
tot mai mult și la fondul de cunoștințe fundamentale din sfera
matematicii, statisticii și a informaticii, asigurate din belșug de
programele de studiu.
Progrese substanțiale s-au înregistrat în elaborarea și tipărirea
materialelor didactice, oferta existentă situându-se cel mai adesea la
nivelul zecilor de posibilități pentru o anumită disciplină din
programul "undergraduate". In fiecare an academic, în urma unei
atente analize comparative, colectivul unei discipline optează pentru
setul de manuale care se va folosi, alături de alte surse bibliografice,
în procesul de instruire. De popularitate crescândă se bucură tot
mai mult conceptul de "manuale pachet", în conformitate cu care,
alături de manualul de bază, există de obicei și un manual pentru
profesor, unul ce prezintă cazuri, un caiet de lucru pentru student,
un manual cu teste, un ghid pentru recapitulare, toate însumând în
jurul a 2000de pagini.
Acumularea de cunoștințe se realizează prin intermediul celor
cca. 15 ore de clasă pe săptămână, care sunt dublate de un intens
studiu individual. Celor două întâlniri de 75 de minute sau trei
întâlniri a câte 45 de minute, care se desfășoară într-o săptămână la
o anumită disciplină în sala de clasă, le corespund 80-100 pagini de
bibliografie, aceasta fiind suplimentată deseori și de elaborarea de
lucrări, cum sunt: rezolvări de probleme, referate, analize de cazuri,
participarea la simulări, jocuri, la unele proiecte individuale sau
colective etc.
 Evaluarea cunoștintelor dobândite se face în proporție
covârșitoare în decursul semestrului prin teste scrise, prin notarea
lucrărilor elaborate, prin aprecierea contribuției aduse la discuțiile
organizate în sala de clasă, toate acestea având o anumită pondere
în punctajul final pe baza căruia se acordă calificativul. Ultima
săptămână a semestrului sau trimestrului (în acest sistem de
învățământ nu există noțiunea de sesiune de examene) reprezintă
momentul final când, păstrând același orar, se mai pot programa
unele testări finale ale studenților.
Sistemul de notare în învățământul superior de marketing
american folosește literele A, B, C, D și F. Primele patru litere
echivalează fiecare cu patru, trei, doi și respectiv un punct, iar a
cincea se folosește pentru a indica nepromovarea creditelor
corespunzatoare unei anumite discipline. Mai rar se folosesc pe
scala de evaluare și B+, C+ și D+, cărora le corespund 3,50, 2,50 și
respectiv 1,50 puncte. Un anumit student, pentru a-și menține acest
statut, trebuie să fie înscris în fiecare semestru sau trimestru (fac
excepție perioadele de vară, care sunt facultative) cu un numar de
credite care variază între un minimum și un maximum (de exemplu,
intre 12 și 18 credite, la alegere). Totodată, media rezultatelor nu
trebuie să se situeze sub un anumit nivel (în funcție de prestigiul lor,
universitățile stabilesc, de obicei, acest nivel între 2 și 2,5 puncte).
Nepromovarea unei discipline face necesară repetarea ei și
aceasta afecteaza media generală a respectivului student. In general,
înainte de a i se retrage calitatea de student, dacă nu a fost realizată
media minimă cerută de universitate, tânărului i se mai oferă, ca o
regulă generală, o perioadă de un semestru sau trimestru, timp în
care, prin activitatea desfășurată, el trebuie să-și ridice media la, sau
peste nivelul necesar.
Un student are și posibilitatea să urmeze câteva cursuri în
regimul promovat/nepromovat (pentru a se califica în prima
categorie el trebuie sa obțină notele A, B, C sau D, iar pentru a doua
categorie nota F) caz în care, indiferent de situație, nu-i este
influențată media sa generală. Este, de asemenea, cu putință, ca un
student să opteze pentru a urma un “curs non credit“, fără a primi
creditele corespunzatoare la sfirșitul perioadei.
Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că tinerii merituoși se
bucură de o mare atenție, de la începutul până la sfârșitul studiilor.
Dacă ei au participat în liceu la un "Advance Placement Program"
organizat prin College Entrance Examination pot primi la intrarea
în facultate o recunoștere a unor credite pentru anumite discipline.
Dacă la sfârșitul semestrului sau trimestrului un student realizează,
spre exemplu, o medie de 3,50 sau mai mare, el este afișat pe lista de
onoare a decanului. Toți studenții merituoși pot urma cursuri sau
pot participa la realizarea de seminarii special concepute pentru ei,
pot primi, sub o formă sau alta, diferite premii, iar la absolvire
diploma obținută poate fi însoțită de o distincție (de exemplu:
summa cum laude, magna cum laude și cum laude pentru
absolvenții cu medii mai mari de 3,90, 3,70 și 3,50).
Sistemul de instruire "undergraduate" mai oferă și alte
posibilități pentru student, cum sunt: obținerea unor credite din cele
necesare urmând cursurile altei facultăți din aceeași universitate sau
cursurile altei universități, în calitate de student vizitator; obținerea
diplomei de licență cu dublă specializare (aceasta presupune
obținerea încă a cca. 40 de credite); obținerea unor credite urmând
cursurile prin corespondență, admiterea la cursuri "graduate"
chiar daca mai are de realizat 12-15 credite la nivel
"undergraduate", urmarea unor cursuri ROTC (Reserve Officers
Training Corps), care să-i permită studentului sau studentei să
devină și ofițer în rezervă; obținerea diplomei de licență frecventând
cursurile serale.
In sistemul învățămâtului superior american, desăvârșirea
pregătirii unui specialist în marketing se poate realiza în proporție
hotărâtoare în decursul perioadei de pregatire la nivel "graduate",
care are doua etape: cea în care se obține diploma de ,,master" în
specialitatea marketing (Master of Business Administration - M. B.
A.) și cea pentru obținerea titlului de "doctor în economie" în aceeși
specialitate (unele universități, urmând exemplul Universității
Harvard, acorda diploma de Doctor of Business Administration -
D.B.A., altele diploma de Doctor of Philosophy - Ph. D., iar unele au
programe pentru amândouă).
Programele de "master" în domeniul economic au cunoscut o
creștere exponențială în ultimele cinci decenii, cifra anuală crescând
de la cca. 5 000 la peste 50 000 de absolvenți. Dacă la începutul
deceniului șapte ponderea absolvenților cu diploma de master în
specializări economice față de totalul diplomelor de master acordate
într-un an în S. U. A. în toate specializările economice era de 6%,
aceasta a depășit 20% în ultimii ani. Inscriindu-se în această
tendință generală, numărul instituțiilor de învățămant superior -
unde există program de master în marketing - se ridică în prezent la
peste 460.
Admiterea într-un program de master se face de regulă pe
baza performanțelor realizate în timpul studiilor "undergraduate",
a rezultatelor obținute la testul Graduate Management Admissions
Test(GMAT), care se susține în prealabil (într-un an calendaristic
acest test poate fi susținut în patru momente diferite, în locuri bine
stabilite de pe teritoriul S. U. A. sau în alte țări), precum și a două
sau trei scrisori de recomandare. Decizia de admitere mai ia în
considerare și experiența în muncă a solicitanților (în medie aceștia
au și 2-3 ani vechime în muncă în calitate de licențiați), precum și
calități deosebite ale acestora pe linia relațiilor interumane și ca
viitori lideri.
Pentru admiterea unui candidat la cursurile de master nu este
absolut obligatoriu ca acesta să fie posesorul unei diplome de licență
în domeniul economic. Statisticile arată că din totalul celor înscriși
în programe de master cca. 40-50% sunt licențiati în domeniul
economic (la nivel "graduate" continuă studiile 30-35% din totalul
licențiaților), 25-30% sunt ingineri sau specialiști în știinte exacte,
20-25% au licența în știintele sociale, iar 5-10% pot fi chiar de
formație umanistă.
La nivelul cursurilor de master se urmarește îmbogățirea pe o
treaptă superioară a fondului de cunoștințe economice generale,
dar, mai ales, specializarea cursanților în diferite domenii
economice, printre ele fiind și marketingul, astfel ca aceștia să poată
îndeplini cu succes după absolvire activități cu caracter
predominant de conducere, coordonare și cercetare la diferite
niveluri care cer competențe ridicate, pentru realizarea cu eficiență
maximă a funcțiilor unităților economice.
Un program tipic de master în marketing se desfășoară pe
parcursul a patru semestre de activitate și presupune obținerea a
48-50 de credite. Aceasta însemnează promovarea a 16-18 discipline,
toate având simboluri între 500 și 600, după care, doar la unele
universități, se mai susține și o teza de master. Sistemul de notare nu
diferă de nivelul "undergraduate", numai că de data aceasta nota
minima de trecere este C, iar media minima impusă este, de obicei,
2,75.
In prima parte a programului de master sunt oferite, de obicei,
câteva discipline de instrumentar (analiza statistică, informatică,
analiza cantitativă în economie, modele pentru luarea deciziilor),
discipline care vizează realizarea corespunzătoare a funcțiilor
unității economice (contabilitate financiară, contabilitate
managerială, management financiar, marketing management,
managementul producției, precum și analiza microeconomică.
Partea a doua a unui program dă posibilitatea parcurgerii
unor discipline integratoare (comportamentul organizațional,
analiza condițiilor activității economice, dreptul și problemele
economice, managementul strategic), precum și a încă patru
discipline de marketing, alese dintr-un portofoliu existent (foarte
adesea acesta cuprinde cursuri, cum sunt: analiza consumatorului,
cercetări de marketing pentru luarea deciziilor, modelarea în
marketing, dezvoltarea și managementul produselor,
managementul activității promoționale, sisteme logistice,
conducerea vânzătorilor, marketing strategic, business to business
marketing, marketing internațional, marketing în sectorul public,
marketingul serviciilor, marketing social.
In aceste condiții, viitorul deținător al diplomei de "master"
are asigurată o bună pregătire economică generală, el fiind, în
același timp, specializat pe un anumit domeniu al marketingului, în
care deține o pregătire la un înalt nivel și este capabil să
îndeplinească funcții în care munca de concepție este
precumpănitoare. Prin modul în care sunt concepute, programele de
master pot da posibilitatea unor doritori să se specializeze în două
domenii înrudite. De asemenea, existăși așa-numite "programe
executive de master, (E.M.B.A.) concepute pentru persoane care
dețin funcții de conducere în unități economice și care pot să obțina
o diplomă de "master" tot în cca. doi ani, fără întreruperea
activității (întâlnirile la facultate au loc, de obicei, la sfârșit de
săptămână).
Desăvârșirea pregătirii specialiștilor în marketing la nivel
"graduate" se face prin programele de doctorat existente la cca. 90
de universități din S. U. A. (20 dintre acestea asigura pregătirea a
peste 75% din efectivul de doctoranzi). Peste 85% din cei care obțin
diploma de doctor (D. B. A. sau Ph.D.) în specializarea marketing
devin cadre universitare, acoperind necesitățile celor peste 1 500 de
posturi existente și doar 10-15% ajung în cercetarea științifica sau
în practica economică, în acest din urma caz desfășurând cu
prioritate munca de concepție și de conducere în acest domeniu.
Peste 90% din cei admiși la doctorat dețin deja diploma de
master și au nevoie de cca. trei ani pentru încheierea programului și
susținerea tezei de doctorat. In mod excepțional sunt admiși la
doctorat tineri deosebit de valoroși, care au doar studii
"undergraduate" și carora le sunt necesari cca. patru ani pentru
finalizarea programului.
Criteriile pentru admitere sunt asemănatoare cu cele folosite la
programul de master, exigența fiind însă mult mai ridicată (foarte
frecvent un "admis" este recrutat din 15-20 de candidați). Din
procedura de admitere nu lipsește, de data aceasta, și o întâlnire a
candidatului cu reprezentanți din facultate, cadre didactice și
doctoranzi, în timpul unei vizite speciale pe care acesta o face la
universitatea respectivă.
Programul unui doctorand este puternic individualizat, dar el
trebuie circumscris cerințelor generale existente. Sub îndrumarea
unui comitet format din mai mulți profesori, doctorandului i se cere
să parcurgă trei faze în programul său:
 Prima fază presupune, în primul rând, dobândirea unor
cunoștințe prin urmarea unor cursuri la nivel "graduate" în
domenii ca: producție, contabilitate, finanțe, marketing, pentru
înțelegerea operațiunilor și funcțiilor unei unități economice, văzute
din perspectiva managementului acestora. In al doilea rând, se cere
un minimum de cunoaștere în analiza economică la nivel micro și
macroeconomic, în metode și tehnici cantitative, care fac uz de
informatică, precum și în teoria comportamentului organizațional.
Dacă doctorandul are o foarte bună bază în aceste domenii prin
pregatirea sa anterioară la nivel de ,,master", el poate fi scutit de
câteva din cele 14-15 discipline cerute de această fază.
Faza a doua reprezină componenta centrală în ceea ce privește
cursurile urmate la doctorat (acestea sunt toate la niveluri de 600 și
700). De obicei, sub consilierea comitetului de îndrumare,
doctorandului i se stabilesc 5-6 discipline din domeniul
marketingului, domeniul principal de specializare, trei discipline
dintr-un al doilea domeniu apropiat (Supporting Field) și trei
discipline din categoria celor metodologice (Basic Tool Area). Foarte
frecvent, între disciplinele de marketing prezente la nivel de
doctorat figurează: metode de cercetare în marketing,
comportamentul în cadrul piețelor, cercetare manageriala în
marketing, modele și sisteme de marketing, micromarketing,
macromarketing, istoria gândirii de marketing, teoria
marketingului, studii independente în marketing.
După ce cursurile din faza a doua au fost promovate cu
rezultate corespunzătoare (în general sunt considerate note de
promovare doar A și B), doctorandul trebuie să susțină examene
finale în domeniul principal de specializare și, deseori, în celelalte
două domenii, după care el este admis la candidatură, moment din
care are la dispoziție patru ani pentru sustinerea tezei de doctorat.
Pentru a satisface exigențele diferitelor discipline din faza a doua,
doctorandului i se solicită și elaborarea unor referate care-i permit să
câștige experiența în munca de cercetare. Totodată, prin cerințele
programului, doctorandul este folosit și în munca didactică (el predă
un anumit curs introductive câtorva serii de studenți), activitate
prin care acesta câștigă și experiență pedagogică, deosebit de utilă
pentru viitoarea sa carieră de profesor.
Ultima fază, cea a tezei de doctorat, reprezintă, de obicei,
ultimele 30 de credite din cele 90 necesare pentru încheierea unui
program de doctorat (nivelul la care sunt înregistrate este 799). Sub
îndrumarea unui comitet de doctorat format din trei profesori
îndrumatori, doctorandul pregătește și susține public, mai întâi,
propunerea de teză de doctorat. La această susținere, din comitet mai
fac parte încă doi profesori, pe lângă cei trei îndrumători. In final,
susținerea tezei elaborate se face în fața comitetului format din cei
trei, care va decide dacă se poate acorda sau nu titlul de doctor în
economie în specializarea marketing.
In încheierea prezentării acestor coordonate importante ale
învățământului superior de marketing din țara sa de baștină,
subliniem că dinamismul deosebit de accentuat atât pe planul teoriei
marketingului, cât și al practicii acestui domeniu, care a apărut în
familia disciplinelor economice abia cu un secol în urmă, impune
eforturi permanente și căutări pentru a face față la cel mai înalt
nivel solicitărilor mereu crescânde ale societății.