Şcoala- Grădiniţa ,,Abeceluş”

EDUCAŢIA TIMPURIE -DEZVOLTAREA

GLOBALĂ A PERSONALITĂŢII

                            Chihai Alina

                                                 

Chişinău 2018
   

Educaţia timpurie-reprezinta totalitatea experientelor individual

realizate şi social existente sau organizate, de care beneficiaza copilul în primii ani
de viaţa, cu rol de a proteja, creşte şi dezvolta fiinţa umana prin înzestrarea cu
capacitaţi şi achizitii fizice, psihice, culturale specifice care să-i ofere identitate şi
demnitate proprie. Ea asigura fundamentele dezvoltarii fizice şi psihice sănatoase,
ale dezvoltarii sociale, spirituale  şi culturale complexe. Ceea ce învaţa copiii în
primii ani reprezinta mai mult de jumătate decât vor învaţa tot restul vietii.

Educatia timpurie se refera, strict la momentele de învatare ale copilului cu

vârsta pâna la 3 ani, în conceptul românesc. Educatia timpurie, în sensul mai larg,
înseamna  dezvoltarea timpurie a copilului, presupune învatare, îngrijire si
protectie.

Educatia timpurie  se realizeaza ca educaţie informată (în familie, în relaţii

de vecinatate şi în relaţii comunitare, prin mass-media), ca  educatie formala (în
creşe,  gradinite si alte instituţii de ocrotire şi educaţie) şi sub formă educaţiei
nonformale (în cluburi sportive, cluburi ale copiilor şi elevilor, dar şi prin
biblioteci, muzee, activitaţi ale unor organizaţii nonguvernamentale s.a.).

Educaţia timpurie pentru valori reprezinta un tip de educatie care îşi asumă
misiunea şi responsabilitatea de a promova valori în mod explicit si eficient prin
finalitati  clare.
În pedagogie + educaţia timpurie reprezinta un concept nou. In
mod tradiţional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a fost considerata
ca educaţie preşcolară. Actuala politică educaţională nu include o sectiune
specifica privind educatia timpurie a copilului în perioada 0-3 ani. Din punct de
vedere practic, focalizarea în domeniul educaţiei timpurii în cadrul actualei politici
educaţionale se face pe educaţia preşcolară.
 Atât prioritaţile pe plan naţional, cât si cele pe plan internaţional impun cu
stringenţa stabilirea unei politici şi a unui sistem de educaţie timpurie în cadrul
programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului.
De asemenea, este important ca sistemul national de educatie timpurie sa se
dezvolte în contextul dat de Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele
Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse pâna în 2015 si de manifestarea
României, ca membru cu drepturi depline al UniuniiEuropene.
Scopul strategiei în domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i
asigura  fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i da
posibilitatea  sa-si atinga potentialul maxim în acord cu standardele europene si
internaţionale.
Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii prescolaritaţii este importantă
deoarece aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de
dezvoltare este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor sa
compensezi aceste pierderi mai târziu. Este binecunoscut şi evident faptul că
alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse de parinţi şi de societate în copilaria
timpurie au o puternica şi  mai de durata influenta asupra progresului individual al
copilului si asupra progresului natiunilor, în sens larg.
Calitatea îngrijirii si a protectiei în aceasta perioada sunt mijloacele care
înlatura mortalitatea infantila, boala, întârzierea în crestere, traumele, proasta
alimentatie, întârzierile de dezvoltare. Acordând copilului atentia cuvenita,
asigurându-i cresterea si educatia, îi cream condiţii pentru a-şi dezvolta o
personalitate echilibrată şi armonioasă.
Specialiştii consideră că perioada de timp pentru educaţie timpurie este
definită de la concepţie pâna la vârsta de 8 ani, perioada în care are loc cea mai
rapida dezvoltare a creierului. Cei mai importanti sunt primii doi ani din viata, când
apar cele mai  semnificative schimbari din punct de vedere intelectual, emotional,
psihologic si social.
 Un program educativ eficient este un program care îsi propune sa ia în seama
copilul de la primele momente ale existentei sale si care implica toti agenţii educa-
ţionali care contribuie la creşterea şi dezvoltarea lui.

Conceptul de educaţie timpurie se referă aşadar la două dimensiuni:

 începerea preocuparilor educationale de la vârstele mici;

  implicarea familiei si comunitatii în educarea copilului mic si prescolar.

în mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina

si contribuie la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie,
oricât de buna ar fi ea, nu poate înlocui familia.

Educaţia timpurie se preocupă de extinderea strategiilor de stimulare şi

dezvoltare a copilului şi în familie. Această prevede parte-neriate active cu parinţii
copiilor, în aşa fel încât aceştia să continue acasă ceea ce se realizeaza la cresa sau
la gradinita si chiar sa-si îmbunataţească practicile parentale. Familia şi
comunitatea trebuie sa participe activ şi eficient înca din primul an de viaţa a
copilului la creşterea, îngrijirea, sănatatea si educaţia copilului şi pâna la intrarea
lui la şcoala.

Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari

sunt parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin
efecte, societatea, în general.

Premisele educatiei timpurii sunt urmatoarele:

. vârsta timpurie este cea mai importantă perioada pentru dezvoltarea

personalitaţii copilului;

. perioada de la nastere pâna la intrarea în şcoala cere stimulare;

 . pentru dezvoltarea optima a copilului este necesar parteneriatul educaţional în
familie, între familii, în comunitate, între instituţii care au rol în creşterea,
îngrijirea si educaţia copilului;

. şi parinţii şi educatorii au nevoie de sprijin în educarea copiilor.

Educatia timpurie presupune:

. un început bun;

. un parteneriat educaţional (copii-familii-gradiniţa-comunitate);

. învatarea si dezvoltarea conform ritmului si nevoilor individuale.

Educatia timpurie în gradinita se refera la:

. învatarea prin joc;

. participarea copiilor la alegerea activitaţilor, jocurilor, jucariilor;

. organizarea adecvata a mediului ambiant;

. parteneriatul educational (gradiniţa-familie-comunitate);

. flexibilitatea strategiilor de predare-învatare-evaluare.

Educaţia timpurie oferă şanse egale de creştere, dezvoltare, îngrijire,

educaţie, fară discriminare pentru copiii care provin din familii instabile, fara parinţi,
cu sanatate precara, cu deficienţe sau cu posibilitaţi materiale financiare scazute.

Principiile cele mai importante ale educaţiei timpurii sunt:

. Fiecare copil este unic, cu nevoile, trebuinţele, particularitaţile sale specifice.

Educaţia trebuie sa ţina cont de particularităţile individuale ale fiecarui copil.

. Educatia timpurie se referă la fiecare copil în parte, si nu la educaţia "copiilor".

. Este imperativa respectarea nevoilor copiilor:
a)  de baza: îngrijire, cunoastere, hrana;

b) afective: dragoste, securitate afectiva, întarire pozitiva a acţiunilor;

c)  de acţiune: joc liber ales.

. Educatia este continua, ea începe din primele momente ale vietii si dureaza cât
aceasta.

. în centrul actului educativ trebuie sa stea copilul cu cerintele sale individuale.

. Se impune permanent cunoasterea, observarea copilului.

. Să existe un echilibru permanent între activitatile cognitive, actionale si de

relationare sociala, afective si activitaţile de dezvoltare psihomotorie şi a
limbajului.

. Dezvoltarea copilului începe din momentul conceptiei, se afla în dependenta cu

mediul si în strânsa legatura cu mediul înconjurator si cu sine însusi.

. Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de dezvoltare, învatare, comunicare, pe

care numai stimularea si orientarea pozitiva le vor transforma în capacitati.

. învaţarea este fundamentala în dezvoltarea sociala, fizica, intelectuala,

emoţionala, spirituala etc.

. Cerintele copilului fata de educaţie pot fi satisfacute daca activitatea educativa

începe cu cunoasterea lor.

. în educatia timpurie forma specifica de activitate a copilului este jocul, de aceea
învaţarea depinde la aceasta vârsta de joc.

. Dezvoltarea copilului este dependenta de ocaziile pe care le ofera jocul.

. Jocul care asigura dezvoltarea este jocul liber ales, în concordanta cu nevoile
şi cerintele educative ale copilului.

. Oferind copiilor ocazii de joc si dându-le posibilitatea de a alege liber jocurile

si jucariile, se deschide motivatia intrinseca pentru activitate si asumarea deci
ziilor si responsabilitatilor.

. Amenajarea mediului educaţional prin arii sau domenii de activitate si joc

constituie o forma optima de realizare a alegerilor timpurii si a ocaziilor de
experimentare.

. Ariile de stimulare sunt o expresie de curriculum creativ; o noua maniera de

organizare a spatiului educativ în care se petrece jocul si deci învatarea. Ele nu
se confunda cu activitatile liber alese, organizate în momentele de "pauza" a
procesului educativ.

. Gradiniţa este mediul ideal de conducere indirecta a dezvoltarii personalitaţii

copiilor prin oferirea ocaziilor de explorare si relationare prin joc şi, astfel, de
dezvoltare a personalitaţii ca parte componenţa a educatiei timpurii.
BIBLIOGRAFIE
1. ELENA TIPA : "Necesitatea abordarii parteneriatului educational in
gradinita"- Revista Invatamantului Prescolar, nr. 3-4/2006;
   2. Gradinita altfel- Editura V&I Integral, Bucuresti, 2003;

    3. LILIANA EZECHIL, MIHAELA PAISILAZARESCU

   "Laborator prescolar"- ghid metodologic.