Formarea sentimentelor moral-patriotice la copiii de

varsta preşcolară .

Educaţia moral-civică este o latură a educaţiei care are în vedere

formarea copilului în concordanţă cu valorile ,normele şi regulile sociale.
Formerea conduitei şi conştinţei morale constitue unul din cele mai complexe
planuri în geneza personalităţii. La primul nivel putem vorbi mai ales de
acţiuni şi deprinderi morale, care abia prin cristalizarea şi generalizarea lor se
vor structura in trăsături de ordin moral .
Din perspectiva psihologică patriotismul este considerat ca o trăsătură
a personalităţii fiecărui individ. Ea se cristalizează de la cea mai fragedă
vârstă şi se îmbogăţeşte cu noi dimensiuni pe tot parcursul existenţei umane
ca urmare a dinamicii dintre individ şi patria sa.De aceea educaţia moral-
patriotică trebuie începută încă de la cea mai fragedă vârstă, pentru ca
tineretul să simtă şi să se comporte în spirit patriotic.
Scopul fundamental al educaţiei patriotice este interiorizarea
conţinutului şi notelor definitorii ale patriotismului , transformarea lor în
mobiluri interne şi manifestări comportamentale ale copilului în relaţiile sale
cu mediul geografic, economic, cultural şi spiritual al patriei sale.
Începând cu vârsta preşcolarâ, se formează premisele unor calităţi
morale sufleteşti şi spirituale. Dragostea de neam şi ţară include ataşamentul
profund faţă de locurile natale , în care au trăit şi au luptat strămoşii , în care
îşi clădesc viitorul cele mai plăpânde vlăstare ale ţârii. Un patriot adevărat
trebuie să poarte patria în suflet în orice clipă şi în oriunde ar fi, să-i cunoască
istoria , trecutul de luptă, înfrângerile şi biruinţele şi să înveţe din pilda
strămoşilor.

1
 În formarea sentimentelor de dragoste de ţară trebuie să se pornească
de la crearea unor reprezentări şi noţiuni despre patrie şi patriotism , a unor
convingeri şi sentimente patriotice de conduită corespunzătoare faţâ de
trecutul glorios al neamului.
Educaţia moral- patriotică nu poate fi concepută fără dezvoltarea
dragostei faţă de limba maternă, faţă de creaţiile populare şi în general faţă de
arta populară .
Limba română, ca expresie a minţii şi inimii poporului român cuprinde
şi conservă tot tezaurul cugetărilor , sentimentelor lui , prin capodoperele lui
înfăţişează în imagini artistice , sugestive momentele de răscruce , de mare
efervescenţă naţională , precum şi marile personalităţi creatoare de istorie ,
rămase o mândrie naţională.
Procesul de educaţie moral- patriotică a preşcolarilor este extrem de
complexă . Obiectivele prioritare în realizarea sa pot fi direcţionate în trei
categorii :în primul rând să-i ănvăţăm pe copii să-şi reprezinte şi să înţeleagă
ce este patria, apoi să-şi iubească patria şi în la treilea rând să-şi formeze o
conduită moral-patiotică , asidurând o concordanţă între ceea ce ştie copilul
despre patrie , ceea ce simte pentru patrie şi ceea ce face pentru patrie.Trăirile
emoţionaleale copilului sunt asociate cu experienţa lui de viaţă generată de
mediul înconjurător :fizic, geografic, biologic, socialşi cultural.
Pentru a înţelege noţiunea abstractă de patrie copiii trebuie familirizaţi
mai întâi cu date concrete despre frumuseţile ţării( păduri, munţi, văi, ape),
despre bogăţiile ţării, solului,şi subsolului (faună, floră) ,evenimente din
trecutul şi prezentul ţării, figuri istorice ale neamului românesc.
Patria trebuie înţeleasă ca mediu geografic , politic,economic, social şi
cultural în care au trăit înaintaşii şi in care trăiesc contemporanii.Patria ca şi
poporul au două dimensiuni : istorică şi prezentă . Printe activitaţile cu
valoare formativă , un rol deosebit îl au vizitele şi excursiile realizate în

2
scopul cunoaşterii de către copii a locurilor istorice din apropierea localităţii
natale, care au o mare valoare educativă ,să cunoască locul unde s-au născut
şi au trăit persoane care au devenit figuri de eroi Natura, locurile natale ,
impresionează pe copil încă din primii ani de viaţă .Varietatea elementelor
naturii, coloritul formelor de relief, oameniişi, poporul lor provoacă
preşcolarilor sentimente de bucurie care vor intra treptat , în coţinutul afectiv
al vieţii sale, întipărindu-se pentru totdeauna .Reprezentările copilului despre
râurile, dealurile, pădurile care l-au inconjurat în copilărie şi care au fost
locul de joacă şi de desfătări copilăreşti, îl însoţesc de-a lungul întregii sale
vieţi rămânând neşterse.
Poporul este tot o noţiune importantă din sfera educaţiei
patriotice.Acţinile înaintaşilor la scară socială, personalităţi marcante din
difirite domenii, precum şi contemporani sunt părţi integrante ale noţiunii de
popor. În contact cu faptele de viaţă şi de muncă ale celor din jur,
receptivitatea şi trăirea acestora ca şi evenimente din viaţa socială,rezonanţa
lor afectiv-motivaţională contribuie la geneza unor importante elemente
pentru însuşirea modelului comportamental psihomoral al copilului, premise
pentru conduita sa moral-cetăţenească viitoare.Aceasta este însuşi sensul
formelor prime de realizare , de împlinire a misiunilor proprii educatii moral-
cetăţeneşti şi patriotică de la vârstele de debut ale dezvoltării umane.
Cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor de pe meleagurile ţării noastre
trezesc în sufletul copiilor sentimente de dragoste şi admiraţie faţă de poporul
român ,care a ştiut să-şi păstreze valorile culturale de-a lungul timpului.
Limba maternă vine să închidă triunghiul celor trei noţiuni distincte
care marchează educaţia patriotică.În calitatea ei de factor al culturii
spirituale, reprezintă liantul în raportul dintre patrie şi popor.Familiarizarea
copiilor cu frumuseţea limbii materne, cu expresiile populare frumoase, cu
ritmul şi muzicalitatea versurilor populare se face treptat cu ajutorul

3
versurilor din folclorul copiilor, al basmelor, ghicitorilor, şi snoavelor. Prin
intermediul poveştilor şi al poeziilor cu conţinut patriotic copiii fac
cunoştinţă cu eroii neamului şi faptele lor de vitejie reuşind astfel să simtă şi
să înţeleagă că limba noastră românească este o limbă bogată, armonioasă şi
frumoasă,că în glasul ei se aud parcă vuietul lupteloe strămoşilor, foşnetul
pădurilor, murmurul izvoarelor, legănatul holdelor.
În sensibilizarea copiilor în faţa ansamblului frumuseţilor şi valorilor
ce concretizează peisajul pământului românesc îşi aduc contribuţia
activităţile afective legate de depunerea unor flori la monumentele eroilor
neamului, realizarea unor serbări cu conţinut patriotic, excursii dar şi
realizarea unor simple acţiuni de muncă patriotică pentru înfrumuseţarea
spaţiului ambient.Astfel ei vor preţui mai mult hărnicia poporului şi
dragostea de muncă.
În geneza sentimentelor moral-patriotice sunt deosebit de importante
modalitătile de realizare a activitătilor cu acest conţinut educativ, ele trebuind
să determine firesc trăirea, la înaltă tensiune afectiv morală,de vibrare
emoţională puternică,în faţa ideilor şi faptelor ilustrative pentru legământul
sacru cu ţara şi pământul stămoşesccu regiunea natală si cu istoria neamului
nostru.