Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Tehnică a Moldovei

REFERAT LA DISCIPLINA FILOSOFIE

A elaborat:
Mihaela Balmuș
Verificat:
Conf.dr.Braga Mihai

Chișinău -2019-

1
2
Cuprins
Arthur Schopenhauer........................................................................3
Biografie...........................................................................................3
Lumea ca voință și reprezentare.....................................................4
Filosofia pesimismului.......................................................................5
Concepții asupra moralei..................................................................5

3
Arthur Schopenhauer
Biografie
Arthur Schopenhauer s-a născut (1788-
1860) la Danzig, fiu al unui comerciant,
care îl destinase și pe fiul său negustoriei.
Împreună cu tatăl, face numeroase
călătorii prin Europa. După moartea
acestuia în 1809, începe sa studiez medina
la Universitatea din Göttingen, la care
renunță pentru a se dedica studiului
filozofiei. În 1813, obține titlul de Doctor
în Filozofie cu dizertația "Cu privire la
rădăcina cvadruplă a principiului rațiunii
suficiente" .În același an întâlnește la
Weimar pe Goethe, cu care discută teoria acestuia asupra culorilor.

În 1819, primește însărcinarea de a ține cursuri la Universitatea din Berlin, unde preda


și Hegel, care era în acel timp figura dominantă a filozofiei germane, acum criticat
vehement de Schopenhauer. Opera principală a lui Schopenhauer, "Lumea ca voință și
reprezentare" apare în același an. Predă ca docent la Universitatea din Berlin până în
anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel. În
Frankfurt începe studiul filozofiei budiste și hinduiste precum și al misticilor
creștinismului primitiv, fiind influențat în special de Meister Eckhart și Jakob Böhme.
În acest timp îi apar lucrările "Voința în natură" ,"Cele două probleme de bază ale
eticii".

4
Lumea ca voință și reprezentare

Sub influența lui Platon și a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situează în problema
teoriei cunoașterii pe poziția idealismului. Dar în cadrul acestei concepții,
Schopenhauer își susține propriile sale vederi și combate filozofia lui Hegel. Bazat pe
achizițiile științelor naturale, dezvoltă un punct de vedere original asupra fiziologiei
percepției. După Schopenhauer, lumea exterioară există numai în măsura în care este
percepută și prezentă în conștiința omului, deci ca reprezentare. El nu este totuși întru
totul de acord cu Kant, care considera că "lucrul în sine" (das Ding an sich) ar fi mai
presus de orice experiență senzorială și în consecință nu ar putea fi cunoscut.
Schopenhauer susține că Voința stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forță
lipsită de rațiune și de scop. Spre deosebire de Hegel, consideră că lumea și istoria
sunt lipsite de sens și de o țintă finală. Voința stă nu numai la baza acțiunilor omului,
ci determină întreaga realitate, organică sau anorganică. Voința se manifestă în lumea
animală ca forță vitală și ca impuls spre procreare. Această teorie asupra "primatului
voinței" reprezintă ideea centrală a filozofiei lui Schopenhauer și a avut, începând cu a
doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate, o influență crescândă asupra
gândirii filozofice.

5
Filosofia pesimismului

Arthur Schopenhauer  este considerat a fi exponentul filosofiei pesimismului, acesta


având o viziune destul de sumbră asupra vieții. Filosoful german avea să atingă stadiul
recunoașterii în etapa finală a vieții, atât din cauza viziunii sale, diferită de cea din
epocă, cât și din cauza temperamentului său dificil și adesea conflictual. Într-o era a
idealiștilor, Schopenhauer a ales calea esteticii, alegând de asemenea, ateismul, într-o
epocă în care filosofia și credința religioasă se suprapuneau.Pornind în studiul
filosofiei prin analizarea operelor lui Kant și Platon, Schopenhauer avea ulterior să îl
studieze și pe Spinoza, de la care urma să împumute o parte din viziune.
Schopenhauer schimbă însă punctul de vedere, de la conceptul de Dumnezeu, la cel de
Voință. Voința reprezintă aspectul în jurul căruia se dezvoltă filosofia lui
Schopenhauer, inclusiv partea de analiză religioasă. Voința este cea care guvernează
lumea și cea care face din viață un calvar, întrucât aceasta nu cunoaște limite, aspect
ce este valabil pentru toate formele de viață.Voința ne împinge să urmărim constant
noi obiective și să uităm repede satisfacția derivată din atingerea obiectivelor
anterioare; astfel, ne aflăm într-o cursă perpetuă de atingere a fericirii, cursă pe care
nu o putem încheia învingători.

Concepții asupra moralei

În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătușele Voinței prin contemplația
artistică, concepția etică a lui Schopenhauer dă soluția negării durabile a Voinței. Spre
deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe rațiune și pe legile morale;
el vede în "milă" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire și
înțelegerea suferinței lumii, omul își depășește egoismul și se identifică cu semenii
săi.Metafizica lui Schopenhauer poartă eticheta budismului; tot astfel etica sa este
impregnată de concepția budistă asupra lumii și de misticismul creștin.

6
7